F5b908add614psihoterapia Anxietatii … Pag. 1 37 [625162]

www.editurauniversitara.roPSIHOTERAPIA
ANXIETÃȚII
Abordãri cognitiv-comportamentale

www.editurauniversitara.ro3 Psihoterapia anxietãții
EDITURA UNIVERSITARÃ
București
IRINA HOLDEVICI
PSIHOTERAPIA
ANXIETÃȚII
Abordãri cognitiv-comportamentale

www.editurauniversitara.ro4 Irina Holdevici
Tehnoredactare computerizatã: Ameluța Vișan
Coperta: Angelica Mãlãescu
Corectura: Gheorghe Iovan
Copyright © 2011
Editura Universitarã
Director: Drd. Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, București
Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.ro
e-mail: [anonimizat]
EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAȚIONAL AL
CERCETÃRII ăTIINȚIFICE DIN ÎNVÃȚÃMÂNTUL
SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)
Distribuție: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27,
[anonimizat]
ISBN 978-606-591-270-0
DOI: 10.5682/9786065912700Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
HOLDEVICI, IRINA
Psihoterapia anxietãții / Irina Holdevici. – București :
Editura Universitarã, 2011
Bibliogr.
ISBN 978-606-591-270-0
616.89-008.441615.851
© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate autorului.Referent științific: Prof. univ. dr. Mihai Golu

www.editurauniversitara.ro5 Psihoterapia anxietãții
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea „Psihoterapia anxietãții. Abordãri
cognitiv-comportamentale” își propune sã prezinte
cititorului, în detaliu, un numãr de tehnici psihotera-
peutice, de orientare comportamentalã și cognitiv-
comportamentalã, tehnici care și-au dovedit
eficiența în psihoterapie. Acestea sunt menite sãcontribuie la reducerea anxietãții și la optimizarea
comportamentului, fiind centrate pe diminuarea
unor simptome psihice și psihosomatice, a conse-cințelor nedorite ale anxietãții și pe rezolvarea
problemelor de viațã.
Unele din tehnicile prezentate pe parcursul
acestei lucrãri sunt utilizate în cabinetele deconsiliere psihologicã și psihoterapie, iar altele, mai
simple, pot fi utilizate chiar de persoanele caresuferã de tulburãri anxioase nu prea grave, în
absența unui terapeut calificat.
În prima parte a lucrãrii sunt prezentate
principiile psihoterapiei cognitive și cognitiv-comportamentale, precum și evoluția tehnicilor ce
se înscriu în acest domeniu. O atenție specialã esteacordatã metodelor cognitive de evaluare și
autoevaluare a tulburãrilor anxioase și a fricilor
umane.

www.editurauniversitara.ro6 Irina Holdevici
În partea a doua a lucrãrii sunt descrise metode
comportamentale și cognitiv-comportamentale de
terapie a tulburãrilor caracterizate prin anxietate
generalizatã și atacuri de panicã, precum și atulburãrilor fobice și obsesiv-compulsive. Suntanalizate în detaliu și aspectele psihologice ale fobiei
sociale.
O parte însemnatã a lucrãrii este dedicatã
anxietãții legate de problemele sexuale și de relațiile
interpersonale.
Particularitãțile și caracteristicile societãții în
care trãim, nesiguranța resimțitã permanentdeterminã ca din ce în ce mai mulți indivizi sã seconfrunte cu acest fenomen: anxietatea. Prezenta
lucrare se înscrie în acest context. Ea își propune sã
ofere un motiv de reflecție în legãturã cu demersulpsihoterapiei moderne și faciliteazã înțelegereaapariției tulburãrilor care au la bazã anxietatea.
Autoarea, prof. univ. dr. Irina Holdevici, cu
peste 25 de ani de experiențã ca psihoterapeut șipsiholog specializat în optimizarea performanțelorumane, recunoscutã în țarã și strãinãtate, a publicat
numeroase volume, studii și articole în domeniul
psihoterapiei cognitiv-comportamentale.
Volumul de fațã se remarcã prin ansamblul de
cunoștințe științifice transmis, invitând cititorul sã
se întrebe în legãturã cu modul în care tehnicile de
psihoterapie rezolvã numeroase probleme de viațãcu care se confruntã oamenii sau în legãturã cudificultãțile pe care le întâmpinã și de care trebuie
sã ținã seama terapia.

www.editurauniversitara.ro7 Psihoterapia anxietãții
Aceastã reflecție se sprijinã, în mod obligatoriu,
pe o informare bogatã referitoare la cercetãrile din
domeniul psihoterapiei anxietãții. In aceastã
privințã, lucrarea este cuprinzãtoare, exemplele suntfoarte clare, fiind analizate sistematic și articulatecu grijã din perspectiva adoptatã în lucrare. Mai mult
decât atât, unele tehnici prezentate pot fi utilizate
de cãtre persoanele cu probleme ușoare care dorescsã se autoperfecționeze, sã devinã mai sãnãtoase șimai eficiente, prin aceasta tehnicile respective
dobândind caracterul unor metode de autoreglare a
comportamentului.
Lucrarea se prezintã ca o lecturã agreabilã, care
îmbinã rigoarea și stilul academic cu aplicațiile prac-
tice și studiile de caz, tratate personal de autoare
sau preluate din literatura de specialitate din țarã șistrãinãtate.
Cartea se adreseazã deopotrivã medicilor și
psihologilor interesați de problemele psihoterapiei,studenților la medicinã și psihologie, dar și publi-cului larg, tuturor celor ce doresc sã se inițieze îndomeniul psihoterapiei comportamentale și cogni-
tive, preocupați de cunoașterea și aplicarea unor
metode de reglare și autoreglare psihicã, de proble-matica tulburãrilor anxioase și însușirea tehnicilorde contracarare a acesteia.
Prof. univ. dr. Mihai Golu

www.editurauniversitara.ro9 Psihoterapia anxietãții
CUPRINS
Cuvânt înainte ……………………………………………. 5
Introducere ………………………………………………. 13
Capitolul 1
Natura anxietãții și a fricilor umane ………….. 21
1.1. Tulburãri anxioase generalizate și tulburãri
de tip panicã (atacurile de panicã) …………. 23
1.2. Principalele tipuri sau forme de fobii …….. 27
Capitolul 2
Teoria cognitivã și modelele anxietãții ………. 38
2.1. Schemele disfuncționale ………………………. 41
2.2. Gândurile negative automate, îngrijorãrile
și obsesiile ………………………………………….. 44
2.3. Distorsionãrile cognitive ………………………. 49
Capitolul 3
Psihoterapia cognitiv-comportamentalã întulburãrile fobice ……………………………………… 53
3.1. Fobia sau teama de obiecte concrete ……… 56
3.1.1. Claustrofobia …………………………….. 573.1.2. Fobia de animale sau insecte ……….. 58
3.1.3. Fobia de boli sau de proceduri
medicale ……………………………………. 59
3.1.4. Fobii cu caracter neobișnuit…………. 59

www.editurauniversitara.ro10 Irina Holdevici
3.1.5. Simptomatologia tulburãrilor fobice 60
3.1.6. Bazele teoretice ale terapiei cognitiv-
comportamentale în cazul comporta-mentului fobic ……………………………. 63
3.1.7. Indicații nozografice …………………… 67
3.2. Determinarea obiectivelor terapiei ………… 673.3. Evaluarea comportamentului fobic ………… 683.4. Sarcinile comportamentale …………………… 69
3.5. Jurnalul unui pacient agorafobie (Butler,
1989) ………………………………………………… 70
3.6. Psihoterapia propriu-zisã (Butler, 1989) … 71
3.7. Strategii ……………………………………………… 72
3.8. Strategii utilizate de subiecți pentru a face
fațã existenței, în ciuda fobiilor lor ………… 76
3.9. Psihoterapia fobiei de obiecte și situațiiconcrete ……………………………………………… 78
3.10. Metode adiționale de tratament …………… 853.11. Fobiile sociale …………………………………… 88
3.12. Principalele tipuri de fobii sociale
(Fensterheim și Baer, 1977) ……………….. 92
3.13. Tehnicile psihoterapeutice propriu-zise .. 112
3.14. Modificarea procesãrii interioare referi-
toare la concepția și imaginea de sine ….. 117
3.15. Tehnici de restructurare a convingerilor și
gândurilor negative (tehnici de reatribuireverbalã) ……………………………………………. 119
Capitolul 4Psihoterapia cognitiv- comportamentalã aagorafobiei și a atacurilor de panicã ………….. 138
4.1. Modelul cognitiv al atacului de panicã …… 1444.2. Tehnici psihoterapeutice utilizate …………… 153
4.3. Experimente în sfera comportamentalã ….. 156

www.editurauniversitara.ro11 Psihoterapia anxietãții
4.4. Abordãri comportamentale ale agorafobiei
și atacurilor de panicã ………………………….. 170
4.5. Sfaturi care trebuie sã le ținã minte subiectul
în timpul unui atac de panicã (Fensterheim
și Jean Baer, 1977) ………………………………. 175
4.6. Sfaturi pentru familiile pacienților agora-
fobiei ………………………………………………… 177
Capitolul 5
Psihoterapia tulburãrii anxioase generalizate 180
5.1. Modelul cognitiv al tulburãrii anxioasegeneralizate ………………………………………… 183
5.2. Autocontrolul gândurilor ……………………… 188
Capitolul 6
Psihoterapia cognitivã în cazul tulburãrii
hipocondriace …………………………………………… 218
6.1. Modelul cognitiv al tulburãrii hipocondriace 2206.2. Factorii de naturã cognitivã ………………….. 221
6.3. Modificãrile afective și fiziologice ………… 223
6.4. Reacțiile comportamentale …………………… 2246.5. Tehnicile psihoterapeutice utilizate ……….. 234
6.6. Experimentele din sfera comportamentalã 237
Capitolul 7
Psihoterapia cognitiv- comportamentalã în
cazul tulburãrii obsesiv- compulsive ………….. 255
7.1. Modelul cognitiv al tulburãrii obsesiv-
compulsive …………………………………………. 258
7.2. Evaluarea reacțiilor comportamentale ……. 259
7.3. TehniciIe verbale de modificare a convin-
gerilor disfuncționale …………………………… 276
7.4. Modificarea convingerilor referitoare la
fuziunea „gând-acțiune” și „gând-eveniment” 279

www.editurauniversitara.ro12 Irina Holdevici
7.5. Tehnicile de reatribuire în plan comporta-
mental………………………………………………… 283
7.6. Experimente în plan comportamental …….. 286
7.7. Destructurarea modelului patologic algândirii necontrolate ……………………………. 294
Capitolul 8Psihoterapia anxietãții legate de problemelesexuale ……………………………………………………… 301
8.1. Natura disfuncțiilor sexuale…………………… 302
8.1.1. Cauzele tulburãrilor sexuale ………… 304
8.1.2. Disfuncțiile sexuale la femei ……….. 305
8.1.3. Disfuncțiile sexuale la bãrbați ……… 3068.1.4. Factorii psihologici care pot con-tribui la disfuncțiile sexuale (dupãHawton, 1989) …………………………… 308
8.2. Temerile care influențeazã viața sexualã … 311
8.2.1. Alte temeri din domeniul vieții sexuale 3178.2.2. Disfuncțiile sexuale ……………………. 327
8.2.3. Comportamentele sexuale deviante . 327
Capitolul 9Psihoterapia comportamentalã și cognitiv-
comportamentalã pentru subiecții cu teamã
de a se angaja în relații apropiate cu ceilalți . 332
9.1. Stiluri de viațã bazate pe reacții de tip fobic 3399.2. Cauzele conflictelor maritale în viziunea
cognitiv-comportamentalã ……………………. 351
9.3. Structura psihoterapiei …………………………. 3569.4. Intervenția cognitivã ……………………………. 364
9.5. Negocierea problemelor și nemulțumirilor
care apar în timpul cãsãtoriei ………………… 389
Bibiografie selectivã ………………………………….. 401

www.editurauniversitara.ro13 Psihoterapia anxietãții
INTRODUCERE
Existã oameni al cãror comportament este
guvernat de fricã și ei sunt conștienți de aceasta, pe
când alții nici nu bagã de seamã faptul cã frica leconduce viața. Aceștia din urmã pot sã cãlãtoreascã,
au succese profesionale, pot vorbi în public, au viața
de familie corespunzãtoare și totuși sunt mereusupraîncordați și speriați, chiar dacã fricile lor sunt
umane (frica de pãianjeni, de a urca singuri cu liftul
sau de a conduce mașina).
Fensterheim și Jean Baer (1984) sunt de pãrere
cã orice teamã care este atât de puternicã încâtîmpiedicã persoana sã îndeplineascã o acțiune este,de fapt, o reacție cu caracter patologic. Anxietatea
este definitã ca o teamã difuzã, fãrã obiect bine
precizat, în timp ce fobia este definitã ca fiind oteamã cu obiect bine precizat (de animale, de fur-
tunã, de înãlțime etc.). Autorii menționați considerã
cã putem include în cadrul fobiilor și frici cu caractermai abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, de
pierdere a controlului, de a lua parte la evenimente
sociale, de a fi singur sau de a fi respins.
Terapeuții de orientare comportamentalistã și
cognitiv-comportamentalã pornesc, în terapia
comportamentelor, de la urmãtoarele premise:

www.editurauniversitara.ro14 Irina Holdevici
• Majoritatea comportamentelor de tip anxios
sunt învãțate dacã nu cumva chiar toate). Din acest
motiv, chiar dacã vi se pare ã aveți teama de când
vã știți, vã puteți dezvãța de ea.
• În cazul în care un comportament de tip
anxios sau fobic este dezvãțat (se decondiționeazã)
nu apar alte frici care sã-l substituie, ci, dimpotrivã,
persoana obține o mai bunã adaptare la mediu.
• Reacția anxioasã este o deprindere greșitã și,
ca orice deprindere greșitã, ea se poate modifica.
• Cu ajutorul unor cunoștințe speciale, al unor
antrenamente psihologice bazate pe gândire,imaginație și voințã, comportamentele de tip anxiospot sã disparã în câteva luni (nu în câțiva ani).
• Nu trebuie sã vã închipuiți cã vã veți elibera
chiar de orice teamã, dar veți fi capabili sã vãcontrolați teama, sã-i faceți fațã.
Marina este o persoanã care este tot timpul
speriatã. Are 25 de ani, este secretarã și își petrecetoate serile și weekend-urile singurã. Dacã primeșteo invitație sã iasã undeva, o cuprinde o panicã denestãpânit (fobie socialã) pentru cã îi trec prin minte
gânduri de tipul: „oare mã vor place prietenii?, „oare
nu-i voi plictisi?” etc.
George este și el un personaj anxios, cu reacții
fobice. Teama lui cea mai puternicã este teama de
eșec. Deși a intrat cu brio la psihologie (17 candidați
pe un loc) îi este teribil de fricã de faptul cã va cãdeala licențã, pe care a amânat-o deja a treia oarã. Laora actualã el lucreazã ca operator de calculatoare
și suferã foarte mult cã nu este încã psiholog.

www.editurauniversitara.ro15 Psihoterapia anxietãții
Ruxandra este și ea o fricoasã. Suferã de atacuri
de panicã, evitã metroul, îi este fricã sã se urce
într-un autobuz aglomerat, sã meargã singurã la
piațã și mai bine urcã 10 etaje pe jos decât sã
utilizeze liftul. La început mai ieșea singurã din casã
câte puțin, dar acum nu mai iese deloc și a trebuitsã întrerupã facultatea.
Temerile iraționale blocheazã viața și activi-
tatea oamenilor, indiferent de vârstã, împiedicându-i
sã învețe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,
sã trãiascã normal.
Datoritã anxietãții (teamã fãrã obiect bine
precizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana poaterenunța la o serie de obiective dezirabile, cum ar fi
stabilirea unor relații interpersonale apropiate,
alegerea unor profesii dorite sau de a trãi o viațã
agreabilã, plinã de satisfacții. Cu alte cuvinte, fricile
iraționale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasã și
inteligentã o persoanã infirmã.
Cei ce doresc sã se debaraseze de teamã trebuie
sã aibã în vedere câteva lucruri (Fensterheim și JeanBaer, 1984):
– Trebuie sã știe cã nu sunt un caz unic și
irecuperabil pentru cã existã milioane de oameni
care suferã de frici iraționale și care își spun cã ceva
este în neregulã cu ei.
– Niciodatã nu este prea târziu sã te schimbi.
Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel maivârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama
de a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce a
fãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboare
cu avionul la Washington pentru a-și vedea nepoții.

www.editurauniversitara.ro16 Irina Holdevici
– Chiar și fricile și fobiile vechi, fixate încã
din copilãrie, pot fi tratate dacã subiectul parcurge
urmãtoarele etape:
1. Descoperirea naturii temerii respective. Așa
cum am subliniat, unele frici sunt evidente (de avion,
de lift, de a merge singur pe stradã etc.), în timp ce
altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teama de a
fi respins (fobia socialã).
2. Subiectul trebuie sã conștientizeze faptul cã
anxietatea și fobiile sunt frici învãțate, sã descifreze
modul în care funcționeazã ele, ce reacții fiziologice
produc, cum influențeazã ele viața individului și ceanume face „acesta pentru a le menține”. Astfel,subiectul trebuie sã realizeze faptul cã întrezãrește
pericole uriașe, deși acestea sunt minore, sau poate
sã își imagineze chiar pericole care nu existã, cât șimãsura în care fricile respective îl împiedicã sãîntreprindã diverse lucruri pe care ar dori sã le facã.
3. Pentru a se elibera de anxietate și fobii este
obligatoriu ca subiectul sã urmeze un program deterapie comportamentalã și cognitiv-comporta-mentalã, care constã mai ales din tehnici de
desensibilizare și de modificare a stilului de gândire.
Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acele lucruri pe caredorește sã le facã pentru a nu se mai teme de ele.
4. Programele de combatere a fricii trebuie
învãțate împreunã cu terapeutul și aplicate la
situațiile de viațã. In același timp subiectul trebuiesã-și modifice stilul de viațã, învãțând sã trãiascãîmpreunã cu fricile sale sau sã se elibereze complet
de ele.

www.editurauniversitara.ro17 Psihoterapia anxietãții
Un loc important în cadrul psihoterapiei stãrilor
anxioase îl ocupã și actualizarea disponibilitãților
psihice latente prin intermediul unor antrenamente
speciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sau
autohipnozã.
Încã din cele mai vechi timpuri oamenii au
suferit de fricã. Astfel, istoria și literatura ne oferã
numeroase exemple. Încã medicul grec Hipocrate
amintea de Damocles, care nu putea trece pe lângã
o prãpastie sau pe un pod. Shakespeare, în piesa„Neguțãtorul din Veneția”, vorbea despre fobia depisici, iar mai târziu Descartes se referea la trãirea
ciudatã a unor oameni care nu suportau mirosul de
trandafir sau intrau în panicã la vederea unei pisici.
Deși aceste simptome sunt vechi de când
lumea, abia la jumãtatea secolului al XlX-lea ele au
fost considerate ca aparținând domeniului clinic.
Dintre teoriile explicative ale comportamen-
telor de tip anxios sau fobic cele mai interesante
rãmân, în opinia noastrã, teoria psihanaliticã, teoria
comportamentalistã și cea cognitivistã. Astfel, Freud
era de pãrere cã fobiile reprezintã un mecanism deapãrare ale eului, menit sã protejeze ființa umanãîmpotriva unei anxietãți inconștiente mult mai
profunde, anxietate rezultatã în urma nerezolvãrii
complexului Oedip (care se referã, în esențã, ladragostea și dorința sexualã a copilului pentrupãrintele de sex opus).
A rãmas celebru în istoria psihanalizei cazul
micului Hans, care avea fobie de cai (copilul refuzasã meargã pe stradã de teamã cã l-ar putea mușca

www.editurauniversitara.ro18 Irina Holdevici
un cal). Freud a analizat acest caz și a ajuns la
concluzia cã în spatele fobiei de cai se ascundea
teama inconștientã a copilului cã va fi pedepsit de
tatã (prin castrare) pentru dorința sa eroticã fațã demamã.
În timpul curei analitice, prin intermediul unor
metode specifice, dintre care cele mai cunoscutesunt asociația liberã și analiza viselor, subiectullucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã dininconștient complexele și conflictele nerezolvate.
Pe mãsurã ce aceste complexe și conflicte de naturã
inconștientã sunt aduse la luminã, dispar anxietãțileși fobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie deele ca mecanisme de apãrare.
Dezavantajul acestei terapii psihanalitice este
cã ea dureazã un timp foarte îndelungat (în medie 2ani), iar rezultatele sunt incerte pentru anumitecategorii de subiecți. (Este cunoscut faptul cã
pacienții potriviți pentru psihanalizã trebuie sã aibã
un nivel intelectual și cultural ridicat, o vârstã relativtânãrã – pânã la 35 de ani -, timp liber și o situațiematerialã care sã le permitã sã facã fațã costurilor
terapiei.
Dacã psihanaliștii considerã cã oamenii sunt
neajutorați pânã în momentul în care reușesc sã
dezgroape toate conflictele de naturã inconștientã
produse în copilãrie, psihologii comportamentaliști
sunt de pãrere cã frica reprezintã un comportamentînvãțat.
În loc sã se întrebe, ca psihanaliștii, ce anume
din inconștientul persoanei a produs teama,

www.editurauniversitara.ro19 Psihoterapia anxietãții
comportamentaliștii își pun întrebãri de genul
urmãtor:
„Cum a învãțat subiectul sã se teamã?”„Ce anume îl determinã sã se dezvețe de fricã?”Sunt bine cunoscute douã experimente clasice
în urma cãrora a rezultat în mod evident cã reacțiile
emoționale pot fi învãțate și dezvãțate. Astfel, în
1920, J.B. Watson, întemeietorul teoriei comporta-mentaliste, împreunã cu colaboratoarea sa RosalieRayner, au reușit sã-i provoace unui copil de 11
luni (Albert) teamã de șobolanii albi. La început
copilul nu se temea de șobolan, dar se temea dezgomote puternice. Pe baza acestei observații,cercetãtorii au asociat prezența animalului cu un
zgomot puternic și, dupã un numãr de repetãri,
copilul a dezvoltat teama de animal, chiar în absențazgomotului. Ulterior, teama s-a generalizat și la altesituații. Astfel, copilul a devenit fobic la animale și
la obiecte din blanã.
Peste câțiva ani, Mary Cover Jones a demon-
strat faptul cã se poate utiliza condiționarea și pentru
ca subiectul sã se elibereze de teamã. Lui Peter, un
copil de trei ani, îi era fricã de iepuri. Terapeutul
i-a prezentat copilului animalul aflat în cușcã, întimp ce îi oferea câte o bomboanã. Rezultatul a fostcã peste câteva sãptãmâni copilul se juca liniștit cu
iepurii de casã.
Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-
mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:
dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totuși
în situațiile de viațã? Rãspunsul la aceastã întrebare

www.editurauniversitara.ro20 Irina Holdevici
l-a dat Hobart Mowrer, care a propus pentru
explicarea comportamentului anxios și fobic o teorie
în douã trepte sau etape:
Etapa 1: Subiectul învațã sã se teamã prin
intermediul condiționãrii. O datã ce teama s-a fixat,
subiectul are tendința de a se elibera de aceasta.
Etapa 2: Subiectul învațã foarte repede cum
se poate elibera de teamã prin intermediul a douãtehnici:
a) Evitarea situației care declanșeazã teama
(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionul
vor prefera trenul).
b) Evadarea din situația anxiogenã atunci când
subiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã în
metrou, intrã în panicã și coboarã la prima stație).
Ori de câte ori subiectul utilizeazã una din
strategiile respective anxietatea sa scade, dar, în
schimb, se întãresc modelele de comportamentevitare-evadare și acest lucru are drept consecințã
faptul cã subiectul cautã sã nu se expunã situațiilor
care declanșeazã comportamentul de tip fobicanxios.

www.editurauniversitara.ro21 Psihoterapia anxietãții
Capitolul 1
NATURA ANXIETÃȚII ăI A
FRICILOR UMANE
Frica este o stare afectivã negativã care apare
în situația în care subiectul întrezãrește un pericol
iminent. Reacțiile psihofiziologice care apar în cazul
fricii pregãtesc organismul pentru reacția de fugã,
de luptã sau îl paralizeazã transformându-l într-o
stanã de piatrã. Frica normalã este o reacție
emoționalã cu caracter adaptativ pentru cã, încazul unei amenințãri, ne mobilizeazã sã luãm
anumite mãsuri pentru a ne salva viața. Acest
mecanism funcționeazã și în cazul fricilor psiho-logice, determinând subiectul sã întreprindã acțiunide autoprotecție. Astfel, dacã un coleg uneltește
pentru a ne lua serviciul, trebuie sã acționãm spre
a-l împiedica. Teama, în doze moderate, creșteacuitatea perceptivã, capacitatea de concentrare aatenției, face ca gândirea sã fie mai clarã și mai
rapidã, mobilizeazã energiile, activeazã reflexele,
astfel încât subiectul sã fie în stare sã acționeze mairepede și mai bine. Fricile sau temerile iraționaleapar atunci când subiectul se simte și se comportã

www.editurauniversitara.ro22 Irina Holdevici
ca și în cazul unui pericol major, în cazul unui
pericol minimal sau chiar inexistent. Astfel, opersoanã cu fobie de câini, poate fi paralizatã de
groazã la vederea unui cãțeluș inofensiv.
Anxietatea este definitã de specialiști ca o
teamã difuzã, fãrã un obiect bine precizat. Subiec-
tul trãiește o încordare continuã, simțindu-sepermanent amenințat. El este foarte nervos și de
multe ori nici nu realizeazã de fapt ce anume îl sperieatât de tare. În literatura anglo-saxonã gãsim
frecvent, pentru a descrie o astfel de stare, termenul
de „anxietate care plutește în aer” și se fixeazã
când pe un obiect când pe altul, astfel încât subiectul
anxios, imediat ce a scãpat de un motiv de
îngrijorare, gãsește imediat altul. Fobia (termenul
provine din grecescul „phobos”, care înseamnã
fugã, dar și de la zeul cu același nume, care putea
provoca teamã și panicã dușmanilor sãi) reprezintã
o fricã persistentã de un obiect, gând sau situațiecare în mod obișnuit nu justificã teama. Subiectul
își dã seama de faptul cã frica sa este ridicolã, lipsitãde sens, luptã împotriva ei, dar nu o poate învinge.Panica (de la zeul Pan) desemneazã un puseu
brusc și acut de teroare. Psihopatologii sunt de
pãrere cã anxietatea, fobiile și atacurile de panicãreprezintã frici cu caracter irațional.
Manualul Diagnostic și Statistic al Asociației
Psihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge douãforme de bazã ale tulburãrii anxioase:
a)Stãrile anxioase

www.editurauniversitara.ro23 Psihoterapia anxietãții
b)Tulburãrile de tip fobie. Stãrile anxioase
cuprind:
• tulburãri anxioase generalizate;
• tulburãri de tip panicã;• tulburãri obsesiv-compulsive;
• tulburãri post-traumatice datorate stresului.
Cercetãtorii au stabilit cã 2-4% din popu-
lație au fost diagnosticați ca având fobii sau alte
tulburãri anxioase.
1.1. Tulburãri anxioase generalizate și
tulburãri de tip panicã (atacurile de panicã)
Tulburãrile anxioase generalizate se caracte-
rizeazã prin prezența unei trãiri anxioase cronice
(cu duratã de cel puțin o lunã), difuze, cu trãirea
aprehensiunii unui pericol iminent Aceastã stare
poate fi marcatã de episoade anxioase cu caracter
mai acut și dezaptativ. Dar, deoarece nici anxietatea
difuzã, nici atacurile acute nu au legãturã cu o
amenințare directã, aceastã anxietate este caracte-
rizatã, așa cum am subliniat, ca fiind o anxietate
care plutește liber. Acești subiecți se aflã într-o
permanentã stare de tensiune și supraîncordare,
îngrijorare și nu se simt niciodatã în largul lor. Ei
sunt hipersensibili la relațiile interpersonale șiadesea se simt inadecvati și depresivi. Adesea au
dificultãți de concentrare și se tem sã nu comitã vreo
eroare. Nivelul ridicat al supraîncordãrii se reflectã
în supraîncordarea posturalã și gesturalã,

www.editurauniversitara.ro24 Irina Holdevici
hiperreactivitatea la stimulii surveniți brusc sau
neașteptat și în mișcãrile care trãdeazã nervozitatea.
Frecvent ei se plâng de tensiune în zona gâtului,
cefei, umerilor și pãrții superioare a spatelui, diareecronicã, poliurie și tulburãri de somn (insomnii șicoșmaruri). Ei transpirã frecvent și au de obicei
palmele ude. Pot suferi de hipertensiune arterialã,
puls accelerat, tulburãri respiratorii sau palpitații fãrãvreun motiv de naturã fiziologicã. Indiferent cât debine le merge în viațã, ei sunt temãtori și așteaptã
mereu un eveniment negativ. Temerile și fanteziile
lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor îi facsã se simtã triști și descurajați. Nu numai cã audificultãți în luarea deciziilor, dar dupã ce au luat o
hotãrâre se frãmântã sã nu fi greșit cumva și se
gândesc la tot felul de factori neprevãzuți care arputea duce la dezastre. Cum au scãpat de o sursã deîngrijorare, gãsesc imediat alta, astfel încât rudele
și prietenii își pierd adesea rãbdarea cu ei. ăi seara
la culcare, în loc sã se odihneascã liniștiți, ei își trecîn revistã greșelile, reale sau imaginare. Când nurumineazã problemele trecute, anticipeazã toate
greutãțile și problemele ce ar putea apãrea în viitor.
În timpul somnului au vise terifiante în care viseazãcã sunt asasinați, strangulați, cad de la înãlțime etc.Anxietatea difuzã este punctatã de atacuri de panicã
care dureazã de la câteva secunde pânã la o orã sau
chiar mai mult. În D.S.M. III se considerã cã oriceatac anxios este o tulburare de tip panicã și este tratatîntr-o categorie separatã de entitãți nozografice
(maladii). Aceste atacuri apar brusc, au o intensitate

www.editurauniversitara.ro25 Psihoterapia anxietãții
foarte mare și apoi dispar. Atât apariția, cât și
dispariția lor nu au o cauzã evidentã.
Simptomatologia variazã de la individ la
individ, incluzând în general: palpitații; respirațierapidã și sacadatã; transpirații abundente; amețeli;senzație de leșin; rãcirea extremitãților; paloarea
feței; nevoia de a urina; senzații diverse în zona
abdominalã; senzația de moarte iminentã. De regulã,atacul dureazã câteva minute și se remite. În cazulîn care acesta dureazã ceva mai mult, pacientul
implorã anturajul sã cheme un medic. Acesta
liniștește bolnavul și îi administreazã sedative.Atacurile variazã ca frecvențã de la câteva pe zipânã la unul pe lunã sau chiar mai rare. Ele se pot
declanșa în timpul zilei sau noaptea când persoana
se trezește brusc din somn cu un puternic sentimentde teamã, care evolueazã rapid sub forma unui atac.Între atacuri individul se comportã normal, dar o
anxietate și tensiune psihicã persistã de regulã. Un
om de afaceri cu succes a început sã dezvolte atacuride panicã la 2-3 luni. El era cãsãtorit cu o femeiemai mare decât el, de care nu se mai simțea atras
fizic. Acum el începe sã fie interesat de femei mai
tinere. Atacurile de panicã apar imediat ce întâlneșteo astfel de femeie de care se îndrãgostește. Deși elnu poate gãsi nici o explicație pentru stãrile sale,
aceasta este evidentã: el a avut o copilãrie nesigurã,
a trãit în sãrãcie și s-a simțit permanent nesigur șiamenințat de lumea durã. A reușit sã se echilibrezeoarecum cãsãtorindu-se cu o femeie puternicã de
tip matern, cu care a avut și serioase realizãri

www.editurauniversitara.ro26 Irina Holdevici
materiale. Gândul de a divorța de puternica
partenerã suportivã stã la baza atacurilor de panicã.
Obsesia reprezintã preocuparea persistentã
pentru ceva, un gând sau o trãire afectivã. Compulsia
este un impuls spre ceva, pe care pacientul îl trãiește
ca irezistibil. în cazul tulburãrii obsesiv-compulsive
pacienții se simt forțați sã se gândeascã la ceva lacare nu doresc sã se gândeascã, sau sã întreprindã
acțiuni pe care nu doresc sã le realizeze. Ei simt cã
comportamentul lor este irațional dar nu se pot
controla.
Tulburãrile obsesiv-compulsive reprezintã
aproximativ 17-20% din cadrul tulburãrilor anxi-
oase. Ideile obsesive pot îmbrãca tematicã foarte
variatã cum ar fi preocupãri pentru starea de sãnãtate
proprie, comiterea unor acte imorale, suicid sau
cãutarea unor soluții la probleme insolvabile.
Exemplu: o soție poate fi obsedatã de gândul de
a-și otrãvi soțul.
Deși gândurile obsesive nu sunt de regulã duse
la îndeplinire, ele reprezintã o permanentã sursã de
torturã psihicã pentru individ. Krains (1984) descrieun astfel de caz: O tânãrã avea tot felul de gânduri
obsesive: sã-și vadã iubitul mort, sã cadã mama pe
scãri, sã se înece sora ei etc.
În cazul apariției gândurilor obsesive, pacienții
practicã ritualurile obsesive pentru a preîntâmpina
producerea evenimentului (bat în lemn; pãșesc doarpe anumite porțiuni ale trotuarului; se întorc din
drum când apare o pisicã neagrã etc.).

www.editurauniversitara.ro27 Psihoterapia anxietãții
Actele compulsive pot fi minore (își face cruce
de câteva ori pe zi), sau deranjante (se spalã pe mâini
de 10 ori pe orã). Realizarea actului compulsiv, de
regulã, poate produce o descãrcare a tensiuniipsihice (Carr, 1971; Hodgson și Richman, 1972).Dacã subiectul încearcã sã reziste compulsiunii,
anxietatea crește foarte mult. Tulburarea obsesiv-
compulsivã este consideratã dezadaptativã pentrucã subiectul desfãșoarã comportamente neraționalecare reduc flexibilitatea conduitei și capacitatea de
autocontrol. Fobia este teama patologicã fațã de un
obiect bine precizat care nu reprezintã o amenințare
directã pentru pacient.
1.2. Principalele tipuri sau forme de fobii
1. Fobie de obiecte, locuri, situații. Este cel
mai ușor de recunoscut și majoritatea autorilor reduc
fobiile doar la aceastã categorie. De regulã, aceste
fobii sunt denumite prin termeni grecești, latã câteva
tipuri de fobii mai cunoscute:
acropofobia – teamã de locuri înalte;
agorafobia – teama de spații largi, delocuri deschise etc.
aictiofobia – teamã de obiecte ascuțite;aquafobia – teamã de apã;
aviafobia – teamã de zbor;claustrofobia – teamã de spații închise;
misofobia – teamã de murdãrie, mi-
crobi, contaminare;
nictofobia – teamã de întuneric;

www.editurauniversitara.ro28 Irina Holdevici
patofobia – teamã de obosealã;
zoofobia – teamã de animale;
pirofobia – teamã de foc.
2. Fobii sociale sau frici cu caracter inter
personal. Sunt mult mai dificil de identificat și se
referã la teama de a fi respins, fobia de tandrețe, de
comportamente agresive, de eșec sau chiar desucces. Aceste reacții fobice sunt mai greu derecunoscut cel puțin din douã motive:
• adesea subiectul declanșeazã instantaneu
comportamentele de evitare.
Astfel, dacã persoana nu se angajeazã în
activitãți cu caracter performanțial, ea nu are de unde
sã știe cã se teme de eșec sau dacã nu intrã în relații
apropiate cu un partener de sex opus, nu vaconștientiza teama de a fi lovitã sau respinsã.
• subiectul poate conștientiza doar aspectul
rezonabil al fricii sale, nu și reacțiile sale exagerate.Astfel, majoritatea persoanelor care eșueazã înrelațiile interpersonale se simt nefericite, dar nudistruse. Subiectul, care are fobie de a fi respins, se
simte distrus atunci când așa ceva se întâmplã și își
asumã tot mai puține riscuri de a intra în relațiiinterpersonale.
3. Teamã de propriile stãri și frici interioare.
Se referã la fobia de anxietate, panicã sau de
modificãrile psihofiziologice specifice acestora.
În astfel de cazuri subiectul se teme mai mult
de propriile sale trãiri și reacții decât de situațiile
care le genereazã, acesta temându-se de palpitații,

www.editurauniversitara.ro29 Psihoterapia anxietãții
amețeli, de senzația de leșin sau de faptul cã se va
înroși. De teama propriilor reacții, subiectul va
începe sã evite situațiile care le declanșeazã.
Fensternheim, (1977) este de pãrere cã
agorafobia nu reprezintã decât o formã extremã a
acestei fobii, de propriile frici și reacții.
4.Teama (fobia) de gânduri. În loc sã se teamã
de propriile stãri afective sau fiziologice, subiectul
se teme de propriile gânduri (o sã am un accident
de mașinã, o sã mã îmbolnãvesc de o boalã gravã,
etc.). Persoana în cauzã este cuprinsã de anxietate
și de permanente gânduri obsesive. Deoarece înastfel de cazuri subiectul nu poate evita situația careîi produce teamã el declanșeazã așa numitele acțiuni
compulsive (se întoarce de 10 ori sã verifice dacã a
închis ușa, se spalã de foarte multe ori pe zi pe mâinietc.).
5.Fricile secundare. Existã situații când anxie-
tatea reprezintã o reacție de ordinul al doilea la alteprobleme, persoanele aflate în situație de stresputernic putând declanșa o astfel de reacție de teamã,datoritã scãderii rezistenței psihice generale. Astfel,
de pildã, o studentã a dezvoltat o fobie de a coborî
scãrile dupã o sesiune foarte grea.
Fobiile se manifestã mai mult la adolescenți și
tineri decât la adulți, mai mult la femei decât la
bãrbați. Dacã o persoanã fobicã se apropie de locul
care îi trezește teamã, apare o anxietate puternicãce se transformã într-un adevãrat atac de panicã.
Fobicii mai prezintã și simptome asociate cum
ar fi: dureri de cap de tip tensional; dureri de spate;

www.editurauniversitara.ro30 Irina Holdevici
tulburãri digestive; amețeli; teama de a nu claca;
senzația de straniu, de a nu fi ei înșiși; dispoziție
depresivã; dificultãți de relaționare; în unele cazuri
apar dificultãți serioase de a lua decizii (decidofobia- Kaufman, 1973).
Fobia poate fi și expresia nevoii de a evita
responsabilitãțile vieții adulte, la baza acesteitulburãri stând inhibarea comportamentuluiindependent. Acest lucru este valabil mai ales pentrupersoanele cu fobii multiple. Astfel, o tânãrã femeie
cu fobii multiple a urmat o serie de tratamente
medicamentoase și psihoterapeutice care însã au datrezultate slabe. La un moment dat ea se cãsãtoreștecu un bãrbat mai în vârstã care pare foarte puternic
și protector. Când se dovedește cã forța sa nu este
realã, ci are o bazã nevroticã, severitatea simpto-melor soției devine foarte amplã. Terapeutul oabordeazã astfel: ignorã fricile ei și îi centreazã
atenția asupra relației cu soțul. Rezultatul este cã ea
devine dependentã de terapeut și continuã sã seplângã de fobii chiar și când acestea au dispãrutaproape total. Totuși, relația cu soțul s-a ameliorat,
ea ajungând sã manifeste simpatie și toleranțã fațã
de slãbiciunile partenerului. Încã din cele mai vechitimpuri oamenii au suferit de fricã.
Astfel, istoria și literatura ne oferã numeroase
exemple. Medicul grec Hipocrate scria despre
Damocles care nu putea trece pe lângã o prãpastiesau pe un pod, Shakespeare în piesa lui„Neguțãtorul din Veneția” vorbea despre fobia de
pisici, iar mai târziu, Descartes se referea la trãirea

www.editurauniversitara.ro31 Psihoterapia anxietãții
ciudatã a unor oameni care nu puteau suporta
mirosul de trandafiri sau intrau în panicã la vederea
unei pisici. Deși aceste simptome sunt vechi de când
lumea, abia pe la jumãtatea secolului XIX ele aufost considerate ca aparținând domeniului clinic.
Dintre teoriile explicative ale comportamen-
telor de tip fobie, cele mai interesante rãmân, înopinia noastrã, teoria psihanaliticã și teoriacomportamentalistã. Astfel, Freud era de pãrere cãfobiile reprezintã mecanisme de apãrare ale eului
menite sã protejeze ființa umanã împotriva unei
anxietãți inconștiente mult mai profunde, anxietaterezultatã în urma nerezolvãrii complexului Oedipcare se referã, în esențã, la dragostea și dorința
sexualã a copilului pentru pãrintele de sex opus. A
rãmas celebru în istoria psihanalizei cazul miculuiHans care avea fobie de cai (copilul refuza sãmeargã pe stradã de teamã cã l-ar putea mușca un
cal). Freud a analizat acest caz și a ajuns la concluzia
cã în spatele fobiei de cai se ascundea teamainconștientã a copilului cã va fi pedepsit de tata (princastrare) pentru dorința sa eroticã fațã de mamã.
În timpul curei analitice, prin intermediul unor
metode specifice, dintre care cele mai cunoscute
sunt asociația liberã și analiza viselor, subiectullucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã din
inconștient complexul lui Oedip.
Pe mãsurã ce aceste complexe și conflicte de
naturã inconștientã sunt aduse la luminã, dispar și
fobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie de ele
ca mecanisme de apãrare. Dezavantajul acestei

www.editurauniversitara.ro32 Irina Holdevici
terapii psihanalitice este cã ea dureazã un timp foarte
îndelungat (în medie 2 ani), iar rezultatele sunt
incerte pentru anumite categorii de subiecți. Este
cunoscut faptul cã pacienții potriviți pentrupsihanalizã trebuie sã aibã un nivel intelectual șicultural ridicat, o vârstã relativ tânãrã – pânã la 35
de ani -, timp liber și o situație materialã care sã le
permitã sã facã fațã costurilor terapiei.
Dacã psihanaliștii considerã cã oamenii sunt
neajutorați pânã în momentul în care reușesc sã
dezgroape toate conflictele de naturã inconștientã
produse în copilãrie, psihologii comportamentaliștisunt de pãrere cã frica reprezintã un comportamentînvãțat. În loc sã se întrebe, ca psihanaliștii ce anume
din inconștientul tãu a produs teama, comporta-
mentaliștii își pun întrebãri de genul urmãtor:
Cum a învãțat subiectul sã se teamã? Ce anume
îl determinã sã se dezvețe de fricã? Sunt bine
cunoscute douã experimente clasice în urma cãroraa rezultat în mod evident faptul cã reacțiileemoționale pot fi învãțate și dezvãțate.
Astfel, în 1920 J. B. Waton, întemeietorul
teoriei comportamentaliste, împreunã cu colabo-
ratoarea sa Rosalie Rayner, au reușit sã provoace laun copil de 11 luni (Albert) teamã de șobolanii albi.La început copilul nu se temea de șobolan, dar se
temea de zgomote puternice. Pe baza acestei
observații, cercetãtorii au asociat prezentareaanimalului cu un zgomot puternic și dupã un numãrde repetãri, copilul a dezvoltat teamã de animal,
chiar în absența zgomotului. Ulterior, teama s-a

www.editurauniversitara.ro33 Psihoterapia anxietãții
generalizat și la alte situații. Astfel copilul a devenit
fobic la animale și la obiecte din blanã.
Peste câțiva ani, Mary Cover Jones a
demonstrat faptul cã se poate utiliza condiționareași pentru ca subiectul sã se elibereze de teamã. LuiPeter, un copil de trei ani, îi era fricã de iepuri.
Terapeuta a prezentat copilului animalul aflat în
cușcã în timp ce îi oferea câte o bomboanã.Rezultatul a fost cã peste câteva sãptãmâni copilulse juca liniștit cu iepurii de casã.
Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-
mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totușiîn situațiile de viațã. Rãspunsurile la aceastã
întrebare le-a dat Hoburt Mowrer, care a propus,
pentru explicarea comportamentului fobic, o teorieîn douã trepte sau etape:
Etapa 1: Subiectul învațã sã se teamã prin
intermediul condiționãrii. Odatã ce teama s-a , fixat,acesta are tendința de a se elibera de ea.
Etapa 2: Subiectul învațã foarte repede cum
se poate elibera de teamã prin intermediul a douã
tehnici:
a) Evitarea situației care declanșeazã teama
(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionul,
vor prefera trenul);
b)Evadarea din situația anxiogenã atunci când
subiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã înmetrou, intrã în panicã și coboarã la prima stație).
Ori de cât ori subiectul utilizeazã una din
strategiile respective, anxietatea sa diminuã, dar, se

www.editurauniversitara.ro34 Irina Holdevici
întãresc modelele de comportament evitare –
evadare și acest lucru are drept consecințã faptul cãsubiectul cautã sã nu se expunã situațiilor care
declanșeazã comportamentul de tip fobic.
Existã persoane al cãror comportament este
guvernat de fricã și ei sunt conștienți de aceasta, pe
când alții nici nu bagã de seamã faptul cã frica le
conduce viața. Aceștia din urmã pot sã cãlãtoreascã,
au succese profesionale, pot vorbi în public, au viațãde familie corespunzãtoare și totuși, sunt mereu
supra-încordați și speriați chiar dacã fricile lor sunt
minore (fricã de pãianjeni, de a urca singuri cu liftulsau de a conduce mașina). Fensterheim și Jean Baer
(1984) sunt de pãrere cã orice teamã care este atât de
puternicã, încât împiedicã persoana sã îndeplineascão acțiune este de fapt o reacție de caracter fobic. Deșiîn tratatele de psihiatrie fobia este definitã ca fiind o
teamã cu obiect bine precizat (de animale, de furtunã,
de înãlțime etc.), autorii menționați considerã cãputem include în cadrul fobiilor și frici cu caracter
mai abstract cum ar fi frica de responsabilitate, de
pierderea controlului, de a lua parte la evenimentesociale, de a fi singur sau de a fi respins.
Terapeuții de orientare comportamentalistã și
cognitiv-comportamentalã pornesc în terapiacomportamentelor fobice de la urmãtoarele premize:
• Majoritatea comportamentelor fobice sunt
învãțate (dacã nu cumva chiar toate). Din acestmotiv, chiar dacã vi se pare cã aveți fobia de când
vã știți, vã puteți dezvãța de ea;

www.editurauniversitara.ro35 Psihoterapia anxietãții
• În cazul în care un comportament de tip fobic
este dezvãțat (se decondiționeazã) nu apar alte frici
care sã-l substituie, ci dimpotrivã, persoana obține
o mai bunã adaptare la mediu;
• Reacția fobicã este o deprindere greșitã și ca
orice deprindere greșitã, ea se poate modifica;
• Cu ajutorul unor cunoștințe speciale, a unor
antrenamente psihologice bazate pe gândire,imaginație și voințã, comportamentele de tip fobic
pot sã disparã în câteva luni, nu în câțiva ani;
• Nu trebuie sã vã închipuiți cã vã veți elibera
chiar de orice teamã, dar veți fi capabili sã vã
controlați teama, sã-i faceți fațã.
Temerile iraționale blocheazã viața și activi-
tatea oamenilor indiferent de vârstã, împiedicându-isã învețe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,
sã trãiascã normal. Datoritã anxietãții (teamã fãrã
obiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic,
persoana poate renunța la o serie de obiective dezi-
rabile cum ar fi stabilirea unor relații interpersonaleapropiate, alegerea unor profesiuni dorite sau a trãi
o viațã agreabilã plinã de satisfacții. Cu alte cuvinte,
fricile iraționale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasã
și inteligentã o persoanã infirmã.
* * *
Individul care dorește sã se debaraseze de
teamã trebuie sã aibã în vedere câteva lucruri:
• Trebuie sã aveți în vedere faptul cã nu sunteți
un caz unic și irecuperabil pentru cã existã milioane
de oameni care suferã de frici iraționale și care își
spun cã ceva este în neregulã cu ei.

www.editurauniversitara.ro36 Irina Holdevici
• Niciodatã nu este prea târziu ca sã te schimbi.
Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel mai
vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teama
de a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce a
fãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboare
cu avionul la Washington pentru a-și vedea nepoții.
• Chiar și fobiile foarte vechi fixate încã din
copilãrie pot fi tratate dacã subiectul parcurgeurmãtoarele etape:
1. Descoperirea naturii fobiei respective. Așa
cum am subliniat, unele fobii sunt evidente (de
avion, de lift, de a merge singur pe stradã etc.) în
timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teamade a fi respins.
2. Subiectul trebuie sã conștientizeze faptul
cã fobiile sunt frici învãțate, sã învețe modul în care
funcționeazã ele, ce reacții fiziologice produc, cum
influențeazã ele viața individului și ce anume face
acesta pentru a le menține. Astfel, subiectul trebuie
sã realizeze faptul cã întrezãrește pericole uriașe,deși pericolele sunt minore sau poate sã își
imagineze chiar pericole care nu existã deloc, cât și
mãsura în care fricile respective îl împiedicã sã între-
prindã diverse lucruri pe care ar dori sã le între-
prindã.
3. Pentru a se elibera de anxietate și fobii este
obligatoriu ca subiectul sã urmeze un program deterapie comportamentalã și cognitiv-comporta-
mentalã care constã mai ales în tehnici de
desensibilizare. Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acele
lucruri pe care dorește sã le facã, pentru a nu se mai
teme de ele.

www.editurauniversitara.ro37 Psihoterapia anxietãții
4. Programul de combatere a fricii învãțat
împreunã cu terapeutul, trebuie aplicat și la situațiile
de viațã. În același timp subiectul trebuie sã-și
modifice stilul de viațã învãțând sã trãiascãîmpreunã cu fricile sale sau sã se elibereze completde ele.
Un loc important în cadrul psihoterapiei stãrilor
anxioase îl ocupã și actualizarea disponibilitãțilorpsihice latente, prin intermediul unor antrenamentespeciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sau
autopsihozã.