Lucrări practice Fiziologie I -2015 [625117]

Lucrări practice Fiziologie I -2015
1EXPLORAREA ECHILIBRULUI HIDRO -ELECTROLITIC
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE ALE ORGANISMULUI
Echilibrul hi dro-electrolitic este definit prin următoarele aspecte:
Menținerea constantă a volumelor compartimentelor lichidiene ale organismului
(echilibrul hidric) ;
Menținerea constantă a concentrației ionilorși a egalității dintre suma anionilor și suma
cationilor din plasmă (echilibrul electrolitic) ;
Menținerea constantă a osmolarită țiiplasmei (echilibrul osmotic).
1.ECHILIBRUL HIDRIC
Echilibrul hidric se referă la menținerea în limite normale a cantității de apă din organism și
la menținerea constantă a volumelor compartimentelor lichidiene ale organismului.
1.1.APA TOTALĂ
Reprezintă conținutul în apă al organismului uman, cu limite largi de variație în funcț ie de:
greutatea corporală (60%), sex, starea de nutriție a organismului și vârstă.
Repartiția apei în organism se face în cele două sectoare hidrice: intracelular și extracelular.
SECTORUL HIDRIC INTRACELULAR reprezintă 40% din greutatea corporală și es te alcătuit
din:
apa structurat ă-de constituție, nemobilizabilă, fixată de componentele citoplasmei;
apa liberă -cu rol de mediu de dispersie în citoplasmă, mobilizabilă, participă la
procesele metabolice și la schimburile transcelulare.
SECTORUL HIDRI C EXTRACELULAR reprezintă 20% din greutatea corporală și este constituit
din:
compartimentul hidric interstițial carecuprinde ultrafiltratul plasmatic interstițial,
delimitat de sectorul hidric intracelular prin membrana celulară, iar de c el intravascular
prin peretele capilar . Reprezintă ¾ din apa extracelulară. Este rapid mobilizabil și
participă la schimburile dintre sânge și celule. Asigură schimburile dintre acestea și
mediul extern, prin intermediul suprafețelor externe (pielea), interne de aport exo gen
(digestive, pulmonare) și de epurare (hepatică, renală, pulmonară).
compartimentul hidric intravascular este reprezentat de plasma sangu ină și este separat
de lichidul interstițial prin peretele capilar. Este sistemul de legătură între mediul intern
șimediul extern al organismului, care permite aportul de substanțe nutritive și
eliminarea cataboliților. Reprezintă ¼ din apa extracelulară.
EXEMPLU pentru un bărbat adult, cu greutatea corporală de 70 kg (Fig.1.):
Apa totală (60% din greutatea corporală) ……………………………….. …………………………….. 42 litri
Apa intracelulară (40 % din greutatea corporală) ………………………………. …………..28litri
Apa extracelulară (20 % din greutatea corporală )…………… ……………………………..14 litri
Compartimentul hidric interstițial ( ¾ din apa extracelulară)……………. ..10,5 litri
Compartimentul hidric intravascular (¼ din apa extracelulară)………….. ..3,5 litri

Lucrări practice Fiziologie I -2015
2
Fig.nr.1.Repartiția apei în sect oarele hidrice. BerneandLevy,Physiology, 6thed.
Valorile menționate sunt calculate pentru o persoană de 70 kg.
DETERMINAREA VOLUMELOR SPAȚIILOR LICHIDIENE .Se poate re aliza utilizând metoda
diluției care se bazează pe următorul principiu: într-un compartiment cu volum necunoscut
(V2)seintroduce o substanță colorată sau marcată radioactiv, cu volum V1și concentrație C1
cunoscute și care are proprietatea de a se distribui omogen în compartimentul studiat.
Determinând printr -o metodă specifică, de labo rator, concentrația C2asubstanței după
diluție, se poate determina volumul compartimentului cu ajutorul formulei:
V2= V1x C1/C2pentru că: V1x C1= V2x C2
unde: V 1= volumul de substanță injectată
C1= concentrația subs tanței injectate
C2= concentrația substanței după diluție
V2= volumul lichidian de determinat
Substanțele utilizate pentru determinarea spațiilor lichidiene trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
să nu fie toxice ;
săse disperseze un iform în compartimentul studiat ;
să nuse fixeze pe endoteliul capilar ;
să rămână în compartimentul studiat un interval de timp sufici ent pentru determinare ;
să nu se metabolizeze prea repede ;
să nu-și modifice proprietățile ;

Lucrări practice Fiziologie I -2015
3Se pot deter mina volumele următoarelor spații lichidiene:
volumul apei totale din organism →se utilizează substanțe care după injectarea în sânge,
difuzează prin membrana capilară și prin membranele celulare (apa trițiată, antipirină) ;
volumul sectorului extracelular →se utilizează substanțe care după injectarea în sânge,
difuzează prin membrana capilară, dar nu pot străbate membranele celulare (manitol,
inulină);
volumul sectorului intravascular (volumul plasmatic) →se utilizează substanțe care după
injectarea în s ânge, nu părăsesc circulația sanguină și nu străbat membrana elementelor
figurate (roșu Congo, albastru Evans) .
Volumele celorlalte compartimente hidrice se obțin indirect, prin calcul:
volumul sectorului intracelular = volumul apei totale –volumul secto rului extracelular
volumul sectorului interstițial = volumul sectorului extracelular –volumul plasmatic
VARIAȚII FIZIOLOGICE .Conținutul în apă al organismului variază în funcție de:
vârstă:
-nou-născuți……………………….. ….80% din greutatea corporală
-copii…………………………… ……….70-75% din greutatea corporală
-adulți…………………………………… 60% din greutatea corporală
-vârstnici………………………. …….…60% din greutatea corporală
sex-femeile a u un conținut în apă cu aproximativ 5% mai mic decât bărbații
starea de nutriție -obezitatea, prin excesul de țesut gras hidrofob, determină o reducere
a proporției de apă din organism .
1.2. VOLEMIA
DEFINIȚIE.Volemia reprezintă volumul sanguin total (VST), adică suma dintre volumul
plasmatic (VP) și volumul globular (VG).
VST = VP + VG
VALORINORMAL E.Normovolemia (volemia normală )este de 3 litri/m2s.c. sau 78 ml/kg
corp, ceea ce reprezintă 7 -8 % din greutatea corporală. Astfel, un adult de 70 kg are o
volemie de aproximativ 5 litri, din care 3 litri sunt plasmă sanguină și 2 litri elemente figurate
ale sângelui .
VARIAȚII FIZIOLOGICE .Volemia se modifică în funcție de:
sex-este mai mare la bărbați datorită adaptării eritropoiezei la un co nsum crescut de
oxigen determinat de o masă musculară mai bine dezvoltată ;
vârstă:
-nou-născuți = 80 -100 ml/kg corp datorită stimulării eritropo iezei în condițiile hipoxiei
perinatale ;
-adulți = 78 ml/kg corp ;
starea fiziologică –crește la gravide în ultimu l semestru de sarcină datorită retenției
hidrosaline provocată de hipersecreția de estrogeni și progesteron ;
starea de activitate :
-la persoanele neantren ate volemia scade cu 10 % prin extravazarea de lichide în
spațiul interstițial muscular ;
-la persoanele antrenate volemia crește cu 10 ml/kg prin mobilizarea sângelui de
depozit;

Lucrări practice Fiziologie I -2015
4condiții externe :
-la altitudine volemia crește prin creșterea volumului globular (policitemia de
altitudine) ;
-temperatura crescută d etermină scăderea volemiei datorit ăpierderii de apăprin
transpirație;
modificările de postură :
-după 30 min utede ortostatism volemia scade cu aproximativ 15% datorită creșterii
presiuniihidrostatice în cap ilarele de la nivelul membrelor inferioare ;
-clinostatismul de sc urtă durată crește ușor volemia ;
-clinostatismu l de lungă durată scade volemia .
VARIAȚII PATOLOGICE
Hipovolemia reprezintă scăderea volumului sanguin total sub valorile normale. Aceasta
poate apărea prin:
-scăderea VG –în anemii;
-scăderea VP –în deshidratări (vărsături și diaree severă , arsuri);
-scăderea VP și VG –în hemoragii .
Hipervolemia reprezintă creșterea volumului sanguin total peste valorile normale.
Aceasta poate apărea prin:
-creșterea VG –în policitemii (de altitudine, policitemia vera) ;
-creșterea VP –în hiperaldosteronism .
2.ECHILIBRUL ELECTROLITIC (IONIC)
IZOIONIA .Reprezintă men ținerea în limite normale a concentrației principalilor electroliți
plasmatici. Echilibrul electrolitic poate fi apreciat cu ajutorul ionogramei plasmatice și
urinare.
IONOGRAMA PLASMATICĂ .Reprezintă exprimarea cantitativă a concentra ției principalilor
electroliți în plasma sanguină.
Tabelul I.Ionograma plasmatică normală(după Harrison 2001).
Cationi mEq/l mOsm/l
Na+136-145 136-145
K+3,5-5 3,5-5
Ca2+2,2-2,8 1,1-1,4
Mg2+1,6-2,4 0,8-1,2
Total cationi 155
Anioni mEq/l mOsm/l
Cl-98-106 98-106
HCO3-23-27 23-27
HPO42-2-3 1
SO42-1 0,5
RCOO-6 6
Proteine-16 2
Total anioni 155

Lucrări practice Fiziologie I -2015
5Modificarea concentrației diferiților ioni definește diselectrolitemia . De exemplu: scăderea
concentrației K+plasmatic (<3,5 mEq /l) se numește hipopotasemie și se poate produce prin
pierderi digestive sau renale, în hiperaldosteronism ,etc. Creșterea concentrației K+
plasmatic (>5,5 mEq /l) se numește hiperpotasemie și apare în insuficiența renală,
hipoaldosteronism, etc.
Tabelul II.Modificări patologice ale ionogramei plasmatice.
Electrolit Vărsături Diaree HiperALD HipoPTH
Na+   N
K+   N
Ca2+N N N 
Mg2+N N N 
Cl-   N
HCO3-   N
HPO42-N N N 
SO42-N N N N
RCOO-N N N N
Proteine-N N N N
Legendă: ALD = aldosteron, PTH = parathormon
IONOGRAMA URINARĂ .Reprezintă exprimarea cant itativă a concentrației principalilor
electroliți în urină. Valorile concentrației electroliților urina ri variază în limite foarte largi
pentru a menține în limite normale concentrația electroliților plasmatici.
Tabelul III . Ionograma urinarănormală.
Electroliți mmol/24 ore
Na+40-220
K+25-125
Ca2+2,5-7,5
Mg2+3-5
Cl-140-250
HCO3-0-3
HPO42-15-30
SO42–
RCOO–
Proteine-0
3.TULBURĂRI ALE ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITIC
Existădouă tipuri de tulburări ale echilibrului hidro -electrolitic: deshidratarea și
hiperhidratarea, evidențiate prin modificări leumorale plasmatice descrise înTabelul IV șiV.

Lucrări practice Fiziologie I -2015
6Tabelul IV .Tipuri de deshidratare extracelulară.
Clasificare Mecanism Cauze Modificări umorale
Deshidratarea
izotonă-pierdere
proporțională de
apă și electroliți
(în special Na+)-pierderi de sânge
și plasmă-Na+normal
-semne de
hemoconcentrare
(Ht↑, proteine ↑)
Deshidratarea
hipotonă-pierdere de
electroliți mai
accentuată decât
pierderea de apă-pierderi de
lichide digestive
-pierderi renale
deNa+-Na+↓
-semne de
hemoconcentrare
(Ht↑, proteine ↑)
Deshidratarea
hipertonă-pierderea de apă
mai mare decât
cea de electroliți-aport hidric
insuficient
-pierderi cutanate
și renale-Na+↑
-semne de
hemoconcentrare
(Ht↑, proteine ↑)
Dacă pierderile de apă sunt mai mari decât cele de sodiu se produce o deshidratare
hipertonă extr acelulară, care va favoriza ieșirea apei din celule, urmată de deshidratare
intracelulară . Asocierea deshidratării celulare cu cea extracelulară definește deshidratarea
globală.Cauzefrecvente de deshidratare globală sunt pierderile digestive și sudorale.
În situațiile în care se produc pierderi de apă și sodiu, dar la care o terapie incorect aplicată a
favorizat o încărcare hidrică în exces, deshidratarea hipotonă extracelulară se însoțește de
hiperhidratare celulară.
Tabelul V .Tipuri de hiperhidratare extracelulară.
Clasificare Mecanism Cauze Modificări
umorale
Hiperhidratare
izotonă-retenție
simultană de apă
și electroliți care
determină
aparițiaedemelor-↑presiunii hidrostatice
-↓ presiunii coloid –
osmotice
-diminuarea drenajului
limfatic-Na+normal
-semne de
hemodiluție
(Ht↓,
proteine↓)
Hiperhidratare
hipotonă-retenție
predominant
hidrică-ingerarea de cantități
mari de lichide
-interzicerea aportului de
sare asociată cu
supraîncărcare lichidiană-Na+↓
-semne de
hemodiluție
(Ht↓,
proteine↓)
Hiperhidratare
hipertonă-retenție
predominant
sodată-perfuzii cu lichide
hipertone
-ingerarea de apă de
mare
-terapie cu corticoizi-Na+↑
-semne de
hemodiluție
(Ht↓,
proteine↓)
Dacă acumularea de apă este superioară retenției de sodiu, hiperhidratarea hipotonă
extracelulară va face ca apa să pătrundă în celule, urmată fiind de o hiperhidratare celulară .
Asocierea hiperhidratării celulare cu cea extracelulară definește hiperhidratarea globală .
EVALUAREA STĂRII DE HIDRATARE A ORGANISMULUI se face prin:
măsurarea te nsiunii arteriale (TA scăzută în deshidratări) ;
examen clinic (globi oculari înfundați în orbite, limbă uscată, absența turgorului cutanat
în deshidratări) ;
măsurarea greutății corporale (scade în deshidratări, fiind utilă mai ales la copii) .

Lucrări practice Fiziologie I -2015
74.BULETINE D E INTERPRETARE
1. Să se interpreteze următoarea ionogramă plasmatică (sex F, 52 ani):
Na+= 140 mEq/l
K+= 4 mEq/l
Ca2+=1,6mEq/l
Mg2+= 1 mEq/l
Cl-= 102 mEq/l Hipoparatiroidism
HCO3-= 26 mEq/l
HPO42-= 5mEq/l
SO42-= 1 mEq/l
RCOO-= 6 mEq/l
Proteine-= 16 mEq/l
2. Să se interpreteze următoarea ionogramă plasmatică (sex F, 47 ani):
Na+= 150 mEq/l
K+= 3mEq/l
Ca2+= 2,5mEq/l
Mg2+= 1,8mEq/l
Cl-= 115mEq/l Hiperaldosteronism
HCO3-= 30mEq/l
HPO42-= 2 mEq/l
SO42-= 1 mEq/l
RCOO-= 6 mEq/l
Proteine-= 16 mEq/l
3. Să se interpreteze următoarea ionogramă plasmatică (sex M, 33 ani):
Na+= 110mEq/l
K+= 3mEq/l
Ca2+= 2,5mEq/l
Mg2+= 2,2mEq/l
Cl-=85mEq/l Diaree
HCO3-= 18mEq/l
HPO42-= 2 mEq/l
SO42-= 1 mEq/l
RCOO-= 6 mEq/l
Proteine-= 16mEq/l
4. Să se interpreteze următoarea ionogramă plasmatică (sex F, 20 ani):
Na+= 120 mEq/l
K+= 2,8mEq/l
Ca2+= 2,6mEq/l
Mg2+=2,1mEq/l
Cl-= 90mEq/l Varsaturi
HCO3-= 32mEq/l
HPO42-= 2mEq/l
SO42-= 1 mEq/l
RCOO-= 6 mEq/l
Proteine-= 16 mEq /l

Lucrări practice Fiziologie I -2015
85. CAZURI CLINICE
Cazul 1
O persoană primește operfuzie cu soluție de NaCl izoton ( 0,9%).NaCleste un solvit al
compartimentului extracelular (CE).
•Consecințe:
–volumul CE
–nu se modifică osm olaritatea CE
–nu apar diferențe între osm olaritateaCI și CE
–apanu se deplasează între cele două compartimente
•Alte consecințe:
–apar semne de hemodiluție :
•concentrația proteinelor plasmatice
•hematocrit
Concluzie: Hiperhidratare izotonă
Cazul 2
Opersoană prezintă diaree. Prin diaree se pierd e un volum mare de lichid izoosmolar din
tractul digestiv .
•Consecințe:
–volumul CE
–nu se modifică osm olaritatea CE
–apa nu se deplasează prin membranele celulare pentrucă osmolaritatea CE nu
se modifică
–volumul CI nu se modifică
•Alte consecințe:
–apar semne de hemoconcentrare
•hematocritul
•concentrația proteinelor plasmatice
–volemia TA
Concluzie: Deshidratare izotonă

Lucrări practice Fiziologie I -2015
9Cazul 3
O persoană ingeră o cantitate crescută de NaCl cu ocazia consumului unei pungi de chipsuri.
•Consecințe:
–creșterea cantității totale de solviți în CE
–osmolaritatea CE apa se deplasează din CI în CE
–volumul CI și volumul CE 
–osmolarit ățile CE și CI
–osmolaritatea CE devine egală cu osmolaritatea CI
•Alte consecințe :
–apar semne de hemodiluție
•concentrația proteinelor plasmatice
•hematocritul
Concluzie: Hiperhidratare hipertonă
6.TESTE (UN SINGUR RĂSPUNS CORECT)
1.Sectorul hidric intracelular:
A.Reprezintă 40% din greutatea corporală
B.Este alcătuit din apă structurală și compartimentul hidric interstițial
C.Reprezintă 45% din apa totală
D.Este constituit din compartimentul hidric interstițial și intravascular
2. Scăderea doar avolumului plasmatic se întâlnește în:
A.Arsuri
B.Hemoragii
C.Anemii
D.Hiperhidratări
3. Hipervolemia se întâlnește în:
A.Hiperhidratări
B.Policitemia de altitudine
C.Policitemia vera
D.Toate răspunsurile sunt corecte

Lucrări practice Fiziologie I -2015
104. Deshidratarea izotonă reprezintă:
A.Pierdere egală de apă și electroliți
B.Pierdere de electroliți mai mare decât pierderea de apă
C.Pierdere de apă mai mare decât pierd erea de electroliți
D.Retenție predominant hidrică
5. Hiperhidratarea hipotonă reprezintă:
A.Retenție egală de apă și electroliți
B.Retenție predominant hidrică
C.Retenție predominant sodată
D.Toate răspunsurile sunt corecte
6.Hiperhidratarea izotonă se carac terizează prin:
A.Retenție simultană de apă și electroliți care determină apariția edemelor
B.Retenție predominant hidrică
C.Retenție predominant sodată
D.Toate variantele sunt corecte
7. Evaluarea stării de hidratare a organismului se face prin:
A.Măsurarea tensi unii arteriale
B.Examen clinic
C.Măsurarea greutății corporale
D.Toate variantele sunt corecte
8.Deshidratarea hipertonă se caracterizează prin:
A.Pierdere proporțională de apă și electroliți (în special Na+)
B.Pierderea de apă mai mare decât cea de electroliț i
C.Pierdere de electroliți mai accentuată decât pierderea de apă
D.Nici o variant nu este corectă
9. Modificările umorale în hiperhidratarea izotonă sunt:
A.Na+normal , semne de hemodiluție
B.Na+↓,semne de hemodiluție
C.Na+↑, semne de hemodiluție
D.Nici o variantă nu este corectă
10. În hiperhidratarea hipotonă modificările umorale sunt:
A.Na+normal , semne de hemodiluție
B.Na+↓,semne de hemodiluție
C.Na+↑, semne de hemodiluție
D.Nici o variantă nu este corectă
RĂSPUNSURI :1-A, 2-A, 3-D, 4-A, 5-B, 6-A, 7-D,8-B, 9-A, 10-B.