Material elaborat de către World Vision România – Biroul Iași în cadrul proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural “ UNIUNEA… [625084]
1
MANUAL
DE BUNE PRACTICI ÎN
ASISTENȚA SOCIALĂ
COMUNITARĂ
Material elaborat de către World Vision România – Biroul Iași
în cadrul proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural “ UNIUNEA EUROPEAN Ă
Program finanțat prin PHARE
2
Coordonatori lucrare – echipa de proiect
Loredana Rusu – coordonator proiect, Organizația World Vision România –
Biroul Iași
Paula Popescu – asistent social – supervizor, Organizația World Vision
România – Biroul Iași
Mihaela Pintilii – asistent social – supervizor, Organizația World Vision
România – Biroul Iași
Ion Cătălin Popescu – asistent social – supervizor, Organizația World Vision
România – Biroul Iași
Bogdan Tiberiu Ghebea – coordonator voluntari, Organizația World Vision
România – Biroul Iași
Grupul de lucru implicat î n realizarea manualului
Irina Braharu – expert tehnic regional, Fundația Serviciilor Sociale Bethany Iași
Elena Filiche – asistent social, Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor
Copilului Iași
Manuela Iftimoaiei – asistent social, Fundația „ Alătu ri de voi „ România,
Centrul Iași
Cristina Însurățelu – lucrător social comunitar, Primăria Strunga, Județul Iași
Ileana Lipovanu – lucrător social comunitar, Primăria Gorban, Județul Iași
Dumitru Lupu – lucrător social comunitar, Primăria Ruginoasa, Județ ul Iași
Elena Matei – asistent social, Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor
Copilului Iași
Irina Mihai – asistent social, Organizația „ Salvați copii”, filliala Iași
Constantin Mercore – lucrător social comunitar, Primăria Cristești , Județul Iași
Simona Plenovici – asistent social principal, Spitalul Clinic de Urgență pentru
Copii „ Sf. Maria „ Iași
Paul Rusu – asistent social, „ Salvați copiii”, filiala Iași
Marian Sandu – consilier de reintegrare sociale și supraveghere, „Serviciul de
Reintegra re Socială și Supraveghere” de pe lângă
Tribunalul Iași
Iuliana Zăgan – asistent social, Organizația Holt, S.S.C.F, Filiala Iași
Au mai contribuit
Carmen Boșcăneanu – asistent social, Fundația Serviciilor Sociale Bethany
Gabriela Capaniștei – asistent social, Fundația Serviciilor Sociale Bethany
Crina Croitoru – lucrător social comunitar, Primăria Popricani
Georgeta Dumitrachi – lucrător social comunitar, Primăria Mironeasa
Gabriela Irimescu – lector, Universitatea „ Al.I.Cuza”, Facultatea de Filosofie ,
Catedra de Asistență Socială
Mariana Moraru – asistent social, Fundația Serviciilor Sociale Bethany
Viorica Stoica – lucrător social comunitar, Primăria Cotnari
Diana Ursu – asistent social, Direcția Muncii și Solidarității Sociale
3 CUPRINS
1. CUVÂNT INTRODUCTI V ………………………….. ………………………….. ………….. 5
2. METODE ȘI TEHNICI ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ ………………………….. ……… 7
2.1. DOCUMENTAREA ………………………….. ………………………….. …………….. 10
2.2. OBSERVAȚIA ………………………….. ………………………….. …………………… 14
2.3. ÎNTREVEDEREA ………………………….. ………………………….. ………………. 16
2.4. INTERVIUL ………………………….. ………………………….. ………………………. 20
2.5. CONVORBIREA TELEFONICĂ ………………………….. ……………………….. 24
2.6. GENOGRAMA ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
2.7. ECOMAPA ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
2.8. ANALIZ A CÂMPULUI DE FORȚE ………………………….. …………………….. 31
2.9. CONSILIEREA ………………………….. ………………………….. ………………….. 33
2.10. GRUPUL DE SUPORT ………………………….. ………………………….. ……… 43
2.11. STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ……………… 47
3. INSTRUMENTE DE EV ALUARE ȘI INTERVENȚI E ÎN ASI STENȚA
SOCIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 59
3.1. FIȘA INIȚIALĂ A CAZULUI ………………………….. ………………………….. ….. 60
3.2. FIȘA DE DESCHIDERE A CAZULUI ………………………….. …………………. 64
3.3. FIȘA DE EVALUARE INDIVIDUALĂ ………………………….. …………………. 69
3.4. RAPORT DE ÎNTREVEDERE ………………………….. ………………………….. 74
3.5. ISTORICUL SOCIAL ………………………….. ………………………….. ………….. 77
3.6. ANCHETA SOCIALĂ ………………………….. ………………………….. ………….. 83
3.7. PLAN INDIVIDUAL DE PERMANENȚĂ ………………………….. ……………… 92
3.8. CONTRACT DE INTERVENȚIE ………………………….. ……………………….. 97
3.9. PLANUL DE INTERVENȚIE ………………………….. ………………………….. . 100
3.10. REFERAT DE NECESITATE ………………………….. ……………………….. 103
3.11. REFERAT DE SITUAȚIE ………………………….. ………………………….. …. 107
3.12. FIȘĂ DE SUPERVIZARE
A ACTIVITĂȚII DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ………………………….. ……… 110
3.13. FIȘĂ DE SUPERVIZARE A CAZURILOR ………………………….. ……….. 113
3.14. FIȘA DE ÎNCHIDERE A CAZULUI ………………………….. …………………. 117
4. CODUL ETIC AL PRO FESIEI DE ASISTENT S OCIAL ………………………. 120
5. GLOSAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 133
6. BIBLIOGRAFIE SELE CTIVĂ ………………………….. ………………………….. …. 147
4
Acest material, adresat lucrătorilor sociali comunitari, este rezultatul experienței
profesionale de peste 5 ani de lucru în co munitate, de încercări și reușite, de
efort în slujba celor aflați în nevoie. Ne dorim ca gândurile și experiența
noastră practică în domeniul asistenței sociale comunitare să vă fie călăuză în
provocarea pe care o reprezintă slujirea aproapelui.
Autorii
5 1. CUVÂNT INTRODUCTIV
Tranziția de la formarea sistemului de protecție socială în același timp cu
răspunsul la criza majoră din anii 1995 – 2000 privind copiii insitutuționalizați, și
pînă la adaptarea la standardele europene (d escentralizarea serviciilor,
procesul de dezinstituționalizare, etc) a fost caracterizată prin încercări repetate
de implementare a unor modele de import, adaptate grăbit; abia după anul
1998 sistemul de protecție a început să își contureze o strategie coe rentă și să
înceapă să alcătuiască standarde și tehnici pentru uzul specialiștilor în
asistența socială. Trebuie să recunoaștem că progresele realizate au fost
centrate în mod special pe protecția copilului, celelalte segmente fiind umbrite
de urgența și importanța acordată atît de serviciile publice specializate dar și de
organizațiile neguvernamentale acestui segment de populație.
Centralizarea sistemelor de protecție socială în orașe/mai ales în cele
reședințe de județ are ca principal obiect de activit ate acoperirea unor nevoi
punctuale prin măsuri de sprijin preponderent pasive constând doar în
verificarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea unor beneficii de asistență
socială (ajutor social etc.) neînsoțite de măsuri active de depășire a sit uațiilor
de dificultate.
Astfel, oferirea de beneficii și servicii de asistență socială are un puternic
caracter filantropic, caritabil, sprijinul fiind acordat individului sau familiei în
dificultate și nu comunității în ansamblu. De asemenea, sprijinul e ste focalizat
pe reducerea efectelor sărăciei și urmarește mai degrabă menținerea unui nivel
minim de subzistență decât crearea unor capacități proprii de a depăși o
situație de criză.
Rețeaua de asistenți sociali din mediul rural, creată în Județul Iași, a
reușit nu numai să contribuie la reducerea numărului de copiii instituționalizați,
dar și să înceapă să aplice măsuri active de depășire a situațiilor de dificultate.
Sigur că mijloacele de expresie a lucrătorilor sociali comunitari trebuiesc mereu
aduse la zi, realitatea arătând ca oricât de bine ar fi pregătiți, nu pot face față
singuri pro blematicii sociale.
Construcția responsabilitații și implicarea altor actori sociali, pornind de
la simplii cetățeni pînă la cei investiți cu autoritate ( primari, consilieri, preoți,
gospodari) și participarea lor la rezolvarea problemelor comunității alături de
6 lucrătorii sociali face parte din soluția pe termen lung și depășirea “mituirii” celor
în nevoie; etica socială include și pregătirea educațională pentru as umarea
responsabilităților.
Metodele și tehnicile prezentate în această lucrare au un caracter practic
izvorât din lungi ani de practică și sprijin pentru susținerea rețelei de lucrători
sociali prin cooperare cu serviciul public descentralizat dar și apli carea practică
a acumulărilor din programele de dezvoltare comunitară ale organizatiei World
Vision.
Eugen Borlea,
Manager zonal, World Vision România – Biroul Iași
7 2. METODE ȘI TEHNICI ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ
În p ractica asistenței sociale comunitare, care se adresează atât
individului cît și grupului în calitate de client, accentul se pune în mod deosebit
pe intervenția centrată pe implicarea și responsabilizarea comunității din care
clientul face parte. Abordarea practică a asistentului social urmărește atât
restabilirea echilibrului psiho -social pentru sistemul client, cât și dezvoltarea
unor relații funcționale cu întreaga comunitate (satul – pentru mediul rural,
cartierul sau parohia – pentru mediul urban).
Instrumentarea unui caz social presupune, indiferent de specificul
acestuia sau domeniul abordat (protecția copilului, a persoanei cu nevoi
speciale, a bătrânului, a șomerului, a persoanei delincvente, etc.), parcurgerea
unui traseu comun tuturor cazurilor di n practica asistenței sociale (vezi schema
alăturată):
Data referirii (este ziua în care se înregistrează sesizarea, referirea sau
transferul cazului de către asistentul social în cadrul instituției care oferă
servicii sociale);
Evaluarea inițială (presupu ne o investigare sumară a situației cazului pentru
a se decide dacă acesta face obiectul specificului instituției care oferă
servicii sociale și dacă se încadrează în criteriile acesteia de sprijin);
Data deschiderii cazului (este ziua în care asistentul s ocial, împreună cu
supervizorul său, decide deschiderea cazului în vederea instrumentării și
soluționării acestuia);
Etapa de evaluare (presupune o investigare și analiză amănunțită a tuturor
elementelor care sunt implicate în cazul instrumentat: clientul și mediul său
de viață, familia și sistemul acestuia de relații, factorii care au generat
situația problematică, resursele posibile pentru rezolvarea cazului, etc.);
Data planului de intervenție/permanență (este ziua în care este conceput de
către asistent ul social și aprobat de către supervizor planul de intervenție
pentru cazul -familie sau planul de permanență atunci cînd clientul este un
copil);
Etapa de intervenție (presupune acțiuni specifice de intervenție realizate de
către managerul de caz, precum ș i mobilizarea și implicarea tuturor
resurselor umane, finaciare, materiale, comunitare identificate de către
8 acesta în vederea rezolvării cazului prin îndeplinirea obiectivelor planului de
intevenție/permanență; pentru cazul –copil, trecerea de la etapa de
intervenție la cea de monitorizare se face în ziua prezentării cazului în
Comisia pentru Protecția Copilului);
Etapa de monitorizare (presupune urmărirea și evaluarea permanentă a
situației clientului pentru a se asigura starea de echilibru urmărită în
rezolvarea cazului; asistentul social nu intervine decât dacă se modifică
date ale situației clientului sau intervin factori neprevăzuți care pot afecta
echilibrul realizat);
Data închiderii cazului (este ziua în care asistentul social decide, prin
consultare cu supervizorul său, să încheie orice implicare în cazul
instrumentat; închiderea cazului se poate realiza fie conform planului de
intervenție/permanență – atunci când asistentul social și -a atins obiectivele
stabilite anterior, fie prin referire sau transfer către o altă instituție/alt
serviciu social – atunci când situația problematică nu poate fi rezolvată de
instituția sau serviciul social în care s -a instrumentat cazul până la acel
moment).
Pe tot parcursul instrumentării cazului, asistentul social u tilizează o serie
de metode, tehnici și instrumente specifice tipului de caz sau etapei în care se
află cazul. Există tehnici care se utilizează doar în anumite etape ale
instrumentării cazului (grupul de suport, consilierea – etapa de intervenție) sau
tehnici care sunt regăsite pe tot parcursul cazului (întrevederea, interviul sau
observația). În general, fiecărei tehnici îi corespunde un anumit instrument
(interviul – ghid de interviu, observația – ghid de observație, întrevederea –
raportul de întreveder e, etc.) dar există și instrumente realizate special de către
asistentul social pentru o anumită etaptă a instrumentării cazului (fișa de
deschidere a cazului, planul de intervenție, referatul de situație, etc.).
Utilizarea uneia sau alteia dintre tehnici le și instrumentele prezentate în
cadrul acestui manual este, exclusiv, decizia asistentului social – manager de
caz. Este, însă, recomandată o abordare profesionistă, fără “compromisuri “
sau analize empirice și o cât mai complexă pregătire a dosarului in strumentat,
avînd în vedere că, în relație cu alte instituții/servicii sau chiar cu clientul,
acesta este cartea de vizită a asistentului social.
9 Metode și tehnici Instrumente Etapele instrumentării cazului
1. Data referirii
2. Data desch iderii cazului
3. Data planului de intervenție / permanență
4. Prezentarea cazului în CPC1 (caz copil)
5. Data închiderii cazului
1 Comisia pentru Protecția Copilului Documentarea
Observația
Întrevederea
Convorbirea telefonică Fișa inițială a cazului
Ghidul de observație
Raportul de întrevedere Etapa de evaluare
inițială
Documentarea
Observația
Convorbirea telefonică
Întrevederea
Interviul de explorare
Genograma
Ecomapa Fișa de deschidere caz
Fișa de evaluare individuală
Istoricul social
Raportul de întrevedere
Ghidul de interviu
Genograma
Ecomapa
Ancheta socială
Etapa de evaluare
Convorbirea telefonică
Observația
Interviul diagnostic
Interviul terapeutic
Analiza câmpului de forțe
Consilierea
Grupul de suport
Planul de intervenție
Planul de permanență
Contractul cu clientul
Ghidul de interviu
Referatul de necesitate
Referatul de situație
Fișa de supervizare caz
Fișa de supervizare a activității Etapa de intervenție
Observația
Interviul de explorare
Întrevederea
Convorbirea telefonică Ghidul de interviu
Raport de întrevedere
Fișa de supervizare a activității
Fișa de închidere caz Etapa de
monitorizare
10
2.1. DOCUMENTAREA
Definire
În asistența socială, documentarea este atât o metodă distinctă de
evaluare a clientului, cât și un proces care se desfășoară pe toată perioada de
instrumentare a cazului. Spre deosebire de celelalte metode de evaluare și
intervenție, documentarea se reali zează numai de către asistentul social care
stabilește un plan de documentare ce cuprinde resursele cheie din sistemul
client care pot oferi informații relevante despre acesta.
Ex.: pentru un copil instituționalizat cu deficiențe psiho -motorii care
urmeaz ă a fi reintegrat în familia biologică, planul de documentare presupune
înregistrarea unor informații privind datele de identificare ale copilului și ale
membrilor familiei, situația juridică, documente medicale privind starea de
sănătate a copilului, eval uări psihologice ale părinților și fraților, documente
privind statutul profesional al familiei și starea materială, etc. Resursele cheie în
acest tip de caz pot fi reprezentate de instituția de ocrotire (Centrul de
Plasament), Direcția Generală pentru Pro tecția Drepturilor Copilului, Comisia
pentru Protecția Copilului, membrii familiei, Oficiul de Stare Civilă, familia
lărgită, dispensarul medical, etc.
Caracteristici
În cele mai multe dintre cazuri, asistenții sociali realizezază planul
de documentar e după o primă întrevedere cu clientul, iar atunci cînd acesta nu
are discernământ, cu terapeutul, familia substitut, sau părinții biologici; este
importantă respectarea acestei ordini în aplicarea celor două metode (inițial se
realizează întrevederea și a poi se construiește planul de documentare)
deoarece întrevederea poate oferi indicii importante despre documentele
necesare.
Pentru o instrumentare eficientă a cazului, este recomandat ca
asistentul social să culeagă cât mai multe documente relevante pentr u
cunoașterea sistemului client. Aceste documente pot fi de mai multe tipuri:
documente de stare civilă, documente juridice, fotografii, anchete sociale,
„cartea vieții”, reclamații la poliție și/sau gardienii publicii, înregistrări audio, etc.
11 Chiar dacă există ricul ca documentarea să fie confundată cu
evaluarea, aceasta obligă asistenții sociali să recurgă la o temeinică analiză a
documentelor strânse, completată de informații obținute prin alte tehnici de
evaluare. Altfel, instrumentarea cazului se poa te transforma într -o simplă
strîngere de documente. De aceea, de cele mai multe ori asistenții sociali mai
puțin experimentați consideră că descoperirea unui “document important”
presupune și descoperirea soluției pentru acel caz.
Documentarea completează alte tehnici și metode utilizate în
instrumentarea unui caz, cum ar fi interviul de explorare, observația,
genograma, etc.
În instumentarea unui caz există trei mari tipuri de documente, clasificate
astfel:
După sursa de proveniență
1. Surse directe (primare ) – oferă documente și informații direct
de la client; aceste tipuri de documente sunt: acte de stare
civilă, scrisori, jurnale, rapoarte, etc. Aceste tipuri de
documnte descriu de cele mai multe ori primele aspecte legate
de problema existentă.
2. Surse indi recte (secundare) – oferă documente din sistemul
client, îndeosebi din familia lărgită, documente juridice și
medicale.
După tipul documentelor – pentru clienții care sunt ocrotiți în sistemul
rezidențial
1. Documente publice – publicații, rapoarte, acte emi se de către
instituțiile de ocrotire (centre de plasament) sau instituții
juridice unde clientul este cel mai adesea reprezentat de
persoane ocrotite în sistemul rezidențial.
2. Documente private – jurnale și scrisori ale copiilor către/de la
părinți.
După modalitatea de emitere a documentului
1. Documente solicitate – reprezintă documente publice care pot
fi solicitate de către asistentul social diferitelor instituții
implicate în sistemul client (Comisia pentru Protecția Copilului,
Tribunal, Poliție, Dispensar) . Aceste documente nu se
12 eliberează decât la o solicitare scrisă (cerere) și bine
argumentată de către asistentului social.
2. Documente nesolicitate – reprezintă documente care fac parte
din dosarul clientului și care ulterior, atunci când cazul este
redesch is, sunt din nou reanalizate și comparate cu alte
documente noi. Cele mai des documente de acest fel sunt
actele medicale, evaluările psihologice, actele școlare,
anchetele sociale, etc.
Recomandări
Așa cum am amintit mai înainte, documentarea implică ș i o foarte atentă
analiză de către asistentul social a documntelor strânse, respectându -se în
general următoarele principii:
1. Analizarea datelor pe parcursul documentării
Analizarea documentelor este o activitate care trebuie să se desfășoare
înainte ca eta pa documentării să se fi încheiat, evitând astfel o supraîncărcare
a cazului cu documente care nu prezintă nici o coerență internă și nici un ajutor
în vederea rezolvării problemei. În literatura de specialitate această abordare
este cunoscută sub numele d e “principiul interacțiunii dintre documentare și
analiză”.2
2. Concentrarea asupra contextului problemei
Documentarea, ca și alte tehnici și metode folosite, nu se poate
desfășura fără o prealabilă determinare a contextului problemei, a granițelor ei
și a pu nctelor de interacțiune cu un alt domeniu. De foarte multe ori, în
instrumentarea unui caz, asistenții sociali uită care este problema care a
generat situația de urgență, abordând aspecte auxiliare acesteia și de o mai
mică importanță. Această abordare gre șită determină o perioadă mai mare de
instrumentare a cazului, mai multe resurse cheltuite și de cele mai multe ori,
soluții neadecvate.
3. Confidențialitate
De cele mai multe ori, asistenții sociali intră în contact cu documente
care reprezintă diferite niv ele de interes pentru client. Adesea, clientul își
2 Erladson , Harris, Skipper & Allean, 1993, pag. 114
13 exprimă verbal dezaprobarea ca o parte din documentele “personale” din dosar
să nu fie făcute publice; în cele mai multe dintre cazuri asistentul social trebuie
să țină cont de această părere. Dar, există situații în care clientul nu
conștientizează faptul că anumite documente persoanle, o dată făcute publice
I-ar aduce atingere și discomfort. În aceste situații, asistentul social trebuie să
fie reflexiv și să anticipeze efectele unui astfel de gest, punând în balanță
avantajele și dezavantajele pentru soluționarea cazului. Este posibil ca
“deconspirarea” clientului prin prezentarea publică a anumitor documente să
provoace inhibiții și bariere de comunicare între acesta și asistentul social și să
afecteze ne gativ imaginea clientului.
4. Argumentarea cu documente a deciziilor și acțiunilor asistentului social
Una din regulile de bază în instrumentarea oricărui caz social este ca
orice intervenție și decizie a asistentului social să poată fi verificată prin
documente atașate la dosarul cazului.
14 2.2. OBSERVAȚIA
Definire
Observația este o tehnică de investigație utilizată și în domeniul
asistenței sociale care are ca scop culegerea de informații cu valoare de fapte,
necesare pentru a le comp leta/confirma pe cele rezultate în urma altor tehnici
(documentarea, interviul sau întrevederea).
Observația are o mare importanță în mod deosebit în primele etape ale
instrumentării cazului (după sesizare/referire, evaluare inițială, evaluare
complexă) da r se aplică pe tot parcursul lucrului la caz.
Pentru o abordare organizată, coerentă și logică a acestei tehnici se
utilizează și se recomandă construirea unui ghid de observație.
Caracteristici
Observația este o tehnică care se aplică permanent, pe to t parcursul
instrumentării cazului.
Se aplică în spațiul profesional al asistentului social și în mediul de
proveniență/de viață al clientului (familie, grup de prieteni, comunitatea
școlară/profesională, etc.), în situații clar determinate (vizita la domi ciliu,
întrevedere, etapa de potrivire dintre copil și asistent maternal, etc.) și/sau în
situații experimentale (introducerea unui factor neprevăzut care poate afecta
echilibrul relațiilor; ex: implicarea unui martor la un abuz în cadrul unei
întrevederi cu abuzatorul care își neagă vinovăția).
Observația presupune urmărirea comportamentului verbal și non -verbal
al intrelocutorului/clientului, tipul și structura relațiilor din mediul investigat,
atitudini, stări și reacții emoționale.
Observația poate fi clasificată astfel:
Observația directă: asistentul social stă față în față cu clientul;
Observația indirectă: asistentul social observă aspecte din mediul de
proveniență al clientului. Informații cu privire la client pot fi obținute prin
observație și în absența acestuia. Ex: asistentul social realizează o vizită la
15 domiciliul beneficiarului și, în lipsa acestuia, observă starea locuinței, condițiile
de igienă și curățenie, aspectul copiilor sau al altor membri din familie, etc.
Din punctul de vedere al in tenției aplicării tehnicii, al planificării :
Direcționată/anticipată/planificată – asistentul social își propune să observe
unul sau mai multe aspecte în mod deosebit. Presupune obligatoriu existența
unui ghid de observație.
Întâmplătoare – pe parcursul u tilizării unei alte tehnici (întrevederea,
consilierea, etc.) fără ca asistentul social să -și fi planificat să urmărească un
aspect anume (ex : în cursul discuției cu mama, asistentul social poate observa
cum se comportă aceasta cu copiii ei care pot între rupe dialogul).
O formă specială a observației o reprezintă observația participativă care
se realizează prin implicarea în evenimente sociale în cadrul cărora asistentul
social poate investiga structura relațiilor interpersonale și interfamiliale, a
compor tamentelor și atitudinilor de grup.
În general, observația presupune contactul vizual cu clientul dar, în
anumite situații, celelalte simțuri ne pot oferi informații mai complexe decât
văzul (ex: mirosul specific al unei locuințe neîngrijite, o igienă per sonală
precară pot fi sesizate doar prin observația olfactivă; temperatura în cameră,
etc.)
Observații și recomandări
Informațiile obținute exclusiv prin tehnica observației nu sunt relevante dacă
nu sunt confirmate/validate și prin alte tehnici;
Există situații contextuale în timpul observației întâmplătoare care ne pot
oferi informații eronate (ex: clientul este observat întâmplător într -o situație
care nu -i este specifică);
Utilizarea acestei tehnici și a informațiilor rezultate necesită o minimă
expe riență în domeniul social pentru a se reduce cât mai mult riscul
subiectivității și al abordării empirice;
Înregistrarea infromațiilor rezultate prin aplicarea tehnicii observației se
realizează după întrevederea cu clientul, fiind necesară și analiza și s inteza
acestora.
16 2.3. ÎNTREVEDEREA
Definire
Pe parcursul instrumentării unui caz social, din momentul înregistrării
unei solicitări și până la închiderea cazului, profesionistul realizează continuu
un proces de evaluare. Pentru realizarea acestei evaluăr i, atât a problemei
clientului cât și a rezultatelor obținute în urma intervenției, asistentul social
utilizează o serie de metode și tehnici specifice, printre care regăsim ca
tehnică și întrevederea.
În demersul de intervenție întrevederea reprezintă mo dalitatea prin care,
în cursul unei întâlniri între asistentul social și client, se stabilesc relații care
vizează obținerea de informații primare necesare explorării problemei și,
ulterior, stabilirii modalităților de rezolvare.
În literatura de specialit ate3 întrevederea (fact -gathering -interview)
reprezintă o formă de interviu în care asistentul social urmărește anumite
informații specifice și predeterminate de la client. Asistentul social adresează
întrebări specifice și înregistreză doar răspunsurile r elevante pentru scopul său,
adesea folosind o fișă de evaluare/înregistrare. Scopul acestei tehnici nu este
unul cu precădere terapeutic, ci acordă prioritate oportunităților clientului de a –
și exprima anumite emoții, sentimente în legătură cu problema.
Întrevederea reprezintă tehnica prin intermediul căruia se investigează
situația clientului pentru a strânge cât mai multe informații despre problema
acestuia, iar pe baza acestor informații primare se vor contura direcțiile viitoare
de acțiune.
Astfel, în tr-un cadru de comunicare realizat fie la biroul specialistului fie
la domiciliul clientului, asistentul social va susține o investigație verbală, în care
comunicarea este orientată către realizarea unei evaluări complexe care va fi
baza întocmirii planulu i de intervenție/permanență.
În funcție de complexitatea cazului, întrevederea va lua forma unei
convorbiri – cercetare în care se manifestă repetiția , fiind nevoie de clarificări,
completări realizate prin conversația dintre specialist și beneficiarul ser viciului
de asistență socială.
3 Robert L. Barker – The Social Work Dictionary, NASW Press 1999
17 Întrevederea constituie o tehnică complexă, care se apropie prin
specificul său de observație. Prin aplicarea acestei tehnici, asistentul social
obține informații cu valoare de fapte, întrucât au aceeași importanță atât
informațiile verbale cât și informațiile cu privire la conduite, fapte, stări afective,
credințe, etc. ale clientului.
De asemenea, întrevederea conține elemente similare consilierii
deoarece prin intermediul acestei tehnici de investigație se va dezvolta o
conversație în cadrul căreia, pe parcursul identificării problemei, se va urmări și
o conștientizare și responsabilizare a clientului cu privire la implicațiiile
rezolvării situației.
Caracteristici
Întrevederea este o tehnică de investigație, pe care a sistentul social o
utilizează alături de alte medode de evaluare pentru a cunoaște problema
clientului, sistemul de atitudini și valori al acestuia și pentru a contura
modalitățile de rezolvare.
Datorită spectrului său larg de utilizare, asistentul socia l va aplica
această tehnică pentru a strânge informații, pentru a clarifica o situație sau
pentru a evalua rezultatele acțiunilor sale împreună cu clientul.
Analizând rolul tehnicii se constată că întrevederea se aplică atunci când
specialistul:
urmărește să cerceteze/evalueze, astfel încât tehnica va fi utilizată pe
parcursul întregului demers de instrumentare a cazurilor sociale;
să transforme mediul social investigat , astfel încât întrevederea va avea
valoare de acțiune asupra individului, familiei prin responsa -bilizarea
beneficiarului serviciului de asistență socială.
Întrevederea se poate realiza în cadrul biroului de asistență socială, dar,
pentru a obține o relevanță mai mare a informațiilor, această tehnică poate fi
aplicată în cadrul vizitei la do miciliu, la solicitarea clientului sau în urma unei
sesizări adresate autorităților locale. În funcție de acest criteriu, se disting
următoarele tipuri de întrevederi:
întrevedere programată:
– la solicitarea clientului (ex. în etapa de evaluare a cazul ui);
18 – la solicitatea asistentului social (ex. pentru a cunoaște problema și
rezultatele acțiunilor realizate, utilizată în toate etapele de instrumentare a
cazului);
întrevedere neprogramată
– în urma sesizării de catre o persoană/instituție (ex. s esizarea unui caz
de abuz).
Pentru a obține rezultatele dorite prin aplicarea acestei tehnici, asistentul
social trebuie să pregătească întâlnirea (crearea unui mediu securizant pentru
client) și conținutul întrevederii (diferite tipuri de întrebări).
Întreverea are la bază respectarea unor reguli și principii care țin de
comportamentul și abilitățile asistentului social, de modul de desfășurare a
întâlnirii și de aplicare a tehnicii.
Prin comportamentul și abilitățile sale, profesionistul trebuie să condu că
în condiții optime desfășurarea convorbirii. Sistemul de deprinderi și abilități
cuprinde:
abilități de construire a unei relații de încredere și ajutorare a clientului,
arta de a asculta și susține prezentarea “povestirii” clientului,
abilități de red ucere a barierelor sociale dintre profesionist și client și de
a înlătura refuzul colaborării și neîncrederea.
Din punct de vedere tehnic, în aplicarea întrevederii, trebuie să avem în
vedere ca întrebările să fie cât mai clare și adecvate limbajului clien tului, să
obținem informații cât mai complete și să se noteze cu fidelitate și integral
răspunsurile relevante.
Observații și recomand ări
În cadrul unei intervenții sociale este necesar să se distingă între
întrevedere și interviu, tehnici care se deose besc printr -o serie de caracteristici.
În primul rând, întrevederea, așa cum am precizat, ne oferă informații cu
valoare de fapte , asistentul social fiind interesat de sintetizarea răspunsurilor,
dar și de analiza contextului în care are loc, a așteptăril or clientului și a
sistemului de valori, credințe, semnificații legate de beneficiarul cazului.
19 Spre deosebire de întrevedere, care este o convorbire liberă ce vizează
obținerea unor informații cu caracter general, interviul este structurat, având la
bază un ghid de interviu și se apropie de tehnica chestionarului.
Prin comparație cu alte tehnici, întrevederea stabilește o relativă
egalitate între cei doi interlocutori , asistentul social fiind interesat să stabilească
un climat confortabil și o relație no n-directivă , caracteristici ce facilitează
procesul de ajutorare beneficiarului.
Pentru a obține aceste rezultate, profesionistul trebuie să susțină o
convorbire ce are la bază întrebări deschise, non -directive ( ex: Ce părere aveți
despre…., care este motivul deciziei dvs., cum credeți că veți rezolva această
situație ?) . Aceste tipuri de întrebări conferă libertate clientului și sunt
semnificative în procesul de cunoaștere și evaluare a cazurilor sociale.
În tehnica întrevederii sunt importante atit udinea și conduita asistentului
social, aspecte care sunt mai puțin relevante în cazul altor metode sau tehnici,
cum ar fi interviul. Acesta trebuie să manifeste: răbdare, bunăvoință, toleranță
și spirit de intuiție , trebuie să evite criticile sau alte acț iuni nedorite de clienți,
așa numitele sfaturi, judecăți de valoare, discuții contradictorii.
Ceea ce este important de reținut este faptul că întrevederea surprinde
femonene mai profunde, îndeosebi afective , care reprezintă aspecte relevante
în soluționa rea eficientă a cazurilor., dar pe care nu le putem urmări în cadrul
altor tehnici cum ar fi interviul directiv, chestionarul.
20 2.4. INTERVIUL
Definire
Interviul este o tehnică care presupune, prin intermediul comunicării
directe, culegerea datelor, diagnosticarea situației clientului și sprijinirea
acestuia în vederea rezolvării problemei.
În literatura de specialitate sunt cunoscute trei forme de interviu:
interviul de explorare – are scopul de a culege informații structurate și
complexe despre situația deja cunoscută a clientului ( informațiile de
bază au fost obținute deja prin tehnica întrevederii );
interviul diagnostic – are scopul de a stabili, prin intermediul unor
întrebări specifice, clar direcționate, natura problemei și a resurs elor
sistemului client ( familie, comunitate, prieteni, etc);
interviul terapeutic – are scopul de a sprijini clientul în procesul de
schimbare și de rezolvare a problemei diagnosticate. Această formă a
interviului este utilizată cu precădere de către psih oterapeuți.
Caracteristici
Tehnica interviului se utilizează în toate etapele de instrumentare ale
unui caz după cum urmează:
în etapa de evaluare asistentul social va folosi atît interviul de explorare
cât și interviul diagnostic.
Interviul de explo rare se utilizează în vederea obținerii informațiilor cu
privire la situația clientului. Având în vedere că întrevederea presupune
culegerea unor informații generale despre client (date de identificare, stare
civilă, stare de sănătate, structura familiei, etc), în cadrul interviului de
explorare asistentul social va urmări să analizeze mai profund caracteristicile
problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al clientului și familiei sale,
sistemul de relații în familie și comunitate, resurse care pot fi implicate în
rezolvarea cazului.
Interviul de tip diagnostic, prin natura intrebărilor specifice, va fi orientat
spre delimitarea problemei, conștientizarea acesteia de către client,
identificarea resurselor personale/familiale/comunitare și responsabi lizarea
21 clientului pentru implicarea în procesul de intervenție și alegerea tipurilor de
servicii de care clientul va beneficia. Ca urmare a analizei informațiilor obținute
prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de intervenție / permanență
și structura ghidului pentru interviul terapeutic.
în etapa de intervenție asistentul social, alături de alte tehnici și metode
specifice, poate utiliza și interviul terapeutic în cadrul unei echipe
interdisciplinare. Acest tip de interviu are scopul de a -l sprijini pe client în
schimbarea acelor comportamente care au generat situația de criză în vederea
restabilirii echilibrului psiho -social.
în etapa de monitorizare asistentul social poate utiliza din nou interviul de
explorare prin intermediul căruia va urmări modul în care sunt realizate
obiectivele din planul de intervenție / permanență. Asistentul social va formula
întrebările astfel încât din răspunsurile clientului să observe progresele
realizate de acesta pe parcursul instrumentării cazului.
Pentru reușita interviului se va stabili în prealabil locul de desfășurare al
acestuia, durata, participanții și alte aspecte care țin de buna desfășurare a
tehnicii.
În structura oricărui tip de interviu există o serie de întrebări specifice
pentru deschidere a interviului, pe parcursul și la încheierea acestuia. Astfel, la
inceputul și încheierea interviului clientului i se vor adresa întrebări cu caracter
general care au drept scop crearea unui confort emoțional al acestuia, un cadru
familiar (de ex. Cum vă s imțiți astăzi? sau Ați găsit greu biroul?). Prezentarea
asistentului social, a scopului interviului și a rolului clientului în cadrul interviului
sunt elemente importante în debutul interviului și pot stimula comunicarea
ulterioară cu clientul.
Întrebăr ile care constituie conținutul interviului trebuie să fie clare,
concise și la obiect și așezate într -o ordine logică în cadrul ghidului de interviu.
Pe parcursul interviului, asistentul social va utiliza și întrebări care să ajute
clientul în explorarea t răirilor și exteriorizarea sentimentelor sale (ex: Ce
sentimente aveti față de soțul dvs. ?).
Încheierea interviului restabilește relația inițială între asistentul social și
client și punctează importanța viitoarelor întâlniri.
O condiție foarte importantă pentru aplicarea tehnicii interviului în
instrumentarea unui caz este ca intervievatul să -și dea acordul pentru
22 realizarea acestuia. Dacă clientul este un copil sub 10 ani este recomandat să
fie obținut și acordul a cel puțin unuia dintre părinți.
Asiste ntul social va informa clientul cu privire la caracterul confidențial al
informațiilor oferite în cadrul interviului. Acest lucru va fi confirmat prin
desfășurarea interviului într -un cadru securizant (ex: dacă interviul se
desfășoară în biroul asistentulu i social se recomandă evitarea întreruperilor și a
prezenței altor persoane).
Pentru a realiza un interviu bine direcționat asistentul social trebuie să
construiască un ghid de interviu care să cuprindă mai multe tipuri de întrebări.
Întrebările pot fi :
întrebări deschise – aceste întrebări nu au un răspuns predestinat, oferind
clientului posibilitatea de a exprima liber opinii, sentimente, trăiri, etc. (ex:
Ce părere aveți despre relația cu fostul soț ?; Cum v -ați simțit în perioada
divorțului ?)
întrebăr i închise – aceste întrebări constrâng clientul să ofere un răspuns
predestinat (ex: Sunteți căsătorit?; Câți ani aveți?; Vă place locul de
muncă?)
Pentru a nu se induce un anumit răspuns, în cadrul interviului este
recomandată alternarea întrebărilor înc hise cu cele deschise. Această structură
a ghidului de interviu poate, de asemenea, să stimuleze deschiderea și
disponibilitatea clientului pentru comunicare. Este recomandabil să se evite
intrebarile cu raspuns sugerat (ex: Cred ca v -ati suparat atunci, n u-i așa? ) sau
cele care contin expresia “de ce” care pot da impresia de interogatoriu (ex: De
ce nu ați anunțat la timp?). În funcție de vârsta clientului (copil sau adult)
întrebările pot fi adaptate la nivelul acestuia de înțelegere și al limbajul spec ific.
23
Observații și recomandări
Este recomandat ca tehnica interviului să fie aplicată de către asistentul
social numai după construirea unui ghid de interviu;
Interviul este o tehnică structurată care are la bază un ghid de interviu
distingându -se, astfel, de tehnica întrevederii. Aceasta este o convorbire
liberă ce vizează obținerea unor informații cu caracter general care permite
și explorarea altor domenii decît cele propuse inițial de asistentul social
datorită flexibilității sale;
Asistentul social trebuie evite, de asemenea, confuzia dintre interviu și
tehnica chestionarului, chiar dacă ambele urmăresc înregistrarea unor
opinii. Chestionarul este un instrument specific sondajelor de opinie și se
aplică unui număr mare de persoane (un eșantion reprezentativ pentru
populația studiată). Întrebările predominante sunt cele de tip precodificat,
scalate sau cu variante de răspuns și urmăresc înregistrarea opiniilor,
reprezentările, credințele personale, mediul de viață al chestionatului ( ex.
Cu ce frecvență urmăriiți programele TV: a) zilnic; b) la 2 -3 zile; c) în
weekend; d) niciodată).
Pentru reușita interviului este recomandat ca acesta să fie aplicat după
construirea în prealabil a unei relații de incredere între asistentul social și
client. Clientul trebuie să fie deschis pentru a comunica, oferind asistentului
social informațiile necesare pe parcursul instrumentării cazului.
24 2.5. CONVORBIREA TELEFONICĂ
Definire
Convorbirea telefonică reprezintă una dintre cele mai utilizate tehnici
auxiliare de strângere/confirmare a datelor și de realizare a contactului dintre
asistentul social și beneficiarul serviciilor sociale prin comunicare exclusiv
verbală. Convorbirea telefonică nu este localizată într -o anumită etapă în
instrumentarea cazului, ci se poate realiza oricând este necesar, sau la orice
solicitare a clientului.
Caracteristici
Cele mai frecvent întâlnite situații când este utilizată această tehnică
sunt:
semnalarea cazului – se poate realiza prin autoreferi re de către client sau
referire/reclamare de către o altă persoană (vecin, rudă) sau instituție
(primărie, organizație ne -guvernamentală, servicii publice specializate, etc.)
strângerea informațiilor cu privire la caz – se poate realiza sub forma unei
conv orbiri telefonice fără a avea scopul unei incursiuni în universul psihic al
beneficiarului. De obicei, în această situație sunt colectate informații privind
datele de identificare ale solicitantului și alte date sumare; dacă solicitarea
este realizată prin referire/reclamație se solicită date despre instituția sau
persoana reclamantă;
vizitele în familie pot fi de cele mai multe ori programate telefonic.
În etapa de documentare și evaluare a solicitării este recomandat ca
asistentul social să folosească un instrument de înregistrare a convorbirilor
telefonice, iar înainte de încheierea acestora să realizeze împreună cu
beneficiarul o sumarizare a convorbirii pentru a păstra o cât mai mare fidelitate
a informațiilor.
Observații și recomandări
Caracterul particular al acestei tehnici este faptul că ea nu poate fi
aplicată oricărui tip de client și în orice context. Printre aceste situații putem
25 enumera: persoanele care nu posedă un aparat telefonic (ex: frecvent întâlnită
pentru clienții din med iul rural), persoanele cu manifestări psihotice și grave
tulburări de comportament, persoanele private de libertate, minorii, persoanele
anonime (potențiali clienți sau reclamanți), persoanele cu deficiențe de auz
și/sau vorbire, etc.
De asemenea, convorb irea telefonică prezintă avantaje limitate pentru
demersul de soluționare a cazului. Chiar dacă se realizează într -un timp scurt și
poate aduce informații de primă necesitate, anumite aspecte privind mediul de
proveniență al clientului (comunitatea, famili a, locuința) și comportamentul non –
verbal al acestuia sunt greu de înregistrat. Tocmai de aceea este recomandat
ca asistenții sociali să nu confunde și să folosească această tehnică în
detrimentul întrevederii, consilierii și/sau interviului. Orice inform ație rezultată
prin aplicarea acestei tehnici trebuie să fie confirmată și completată cu date
obținute prin alte tehnici.
26 2.6. GENOGRAMA
Definire
Genograma este o tehnică utilizată în domeniul psiho -social care
presupune culege rea de informații pentru crearea unei reprezentări grafice a
structurii familiei, asemănătoare unui “arbore genealogic”.
Pentru realizarea genogramei de utilizează o serie de simboluri
specifice:
Persoană de sex masculin
Persoană de sex feminin
Relație de căsătorie
Relație de concubinaj
Căsătorie încheiată de divorț
Căsătorie în care soții sunt separați în fapt
Bărbat decedat
Persoană de sex necunoscut
Structura familiei și relațiile dintre membrii acesteia pot fi reprezentate
pentru două (părinții și copiii) sau trei generații (bunicii, părinții și copiii).
Caracteristici
Genograma se aplică î n mod deosebit in etapa de evaluare, având rol
de diagnostic social. Genograma se realizează atât pentru structurarea
27 eficientă a informațiilor despre client și familia acestuia (oferă o imagine clară a
structurii familiale care poate fi analizată în timp scurt) cât și pentru a stimula
comunicarea cu clientul (i se pun întrebări simple la care răspunde cu ușurință,
se crează o atmosferă confortabilă și propice unor discuții ulterioare mai
aprofundate).
Genograma poate fi refăcută și pe parcursul instrument ării cazului, în
etapele de intervenție și monitorizare, în situația în care apar modificări
importante in structura familiei (evenimente deosebite: deces, divort, membri
noi in familie, o relatie de concubinaj, căsătorie). Este recomandat ca aceste
modifi cări să fie înregistrate în dosarul cazului (implicit în genogramă) pentru că
pot afecta pozitiv sau negativ cursul rezolvării situației problematice.
O altă situație în care se poate utiliza genograma este în cazul în care
există blocaje în relația cu cl ientul pe parcursul interviului sau a întrevederii, în
vederea fluidizării comunicării. Clientul se poate dovedi mai disponibil pentru a
discuta despre structura familiei sale decât despre subiecte considerate
delicate la momentul respectiv pe care dorește să le evite. În astfel de situații,
pentru a nu abandona investigația asistentul social poate solicita informații
pentru construirea genogramei.
De asemenea, utilizarea genogramei este recomandată pentru
clarificarea unei rețele familiale complexe, dific il de conturat la o primă
întrevedere.
Folosind simbolurile grafice descrise mai sus se desenează structura
familiei pornind de la generația mai vârstnică până la copii. În situația în care
clientul comunică mai greu sau este un copil care nu are formată o
reprezentare a întregului sistem familial, construcția genogramei poate începe
de la persoana clientului, continuând cu frații, părinții, bunicii, unchii acestuia
și/sau alte persoane care locuiesc împreună cu el.
Asistentul social va adresa întrebări s imple și cât mai clare clientului
pentru ca informația înregistrată să fie cât mai fidelă realității (ex: cîți frați aveți,
cum se numește fiecare, să -I aranjăm în ordinea vârstelor lor, cîți dintre ei sunt
căsătoriți, ce copii are fiecare, etc).
La sfîrși tul genogramei se realizează și legenda care va cuprinde
simbolurile utilizate cu explicațiile acestora, având în vedere că pentru relații
28 între persoane pot exista simboluri diferite (unii specialiști prezintă relația de
căsătorie cu o linie continuă, alt ele cu două linii continuie paralele).
Observații și recomandări
Genograma nu este o descriere sau o prezentare în formă narativă a
structurii familiale. Reprezentarea grafică poate fi însoțită de mai multe
detalii, explicații pentru completarea informaț iei, însă desenul genogramei
trebuie să fie clar și ușor de interpretat (ex: simbolul persoanei poate fi
însoțit de informații privind vârsta, domiciliul, profesie, studii, etc.).
Genograma poate fi realizată cu minim de informații atunci când nu este
suficient timp pentru o documentare complexa și poate prezenta elemente
de bază în prezentarea cazului (structura familiei, numărul de copii, cu cine
locuiește clientul, etc.).
Orice dosar instrumentat de un asistent social trebuie să cuprindă o
genogramă și o ecomapă pentru o mai rapidă vizualizare/interpretare a
structurii familiale ce poate constitui un punct de plecare în stabilirea
resurselor și a planului de acțiune pentru cazul respectiv.
Orice genogramă trebuie să fie însoțită obligatoriu de o legendă p entru a
putea fi citită/interpretată de oricare alt profesionist care intră în posesia
dosarului instrumentat de asistentul social (psiholog, jurist, un alt asistent
social, supervizorul, etc.).
Genograma se realizează, de obicei, împreună cu clientul și în cazuri
excepționale (clientul este un copil, este bolnav, nu poate comunica) cu alte
persoane implicate în rezolvarea cazului.
Genograma simplă (reprezentarea a două generații din sistemul familial)
poate fi realizată și atunci când clientul este un cop il, dar pentru
genogramele complexe (cea pe trei generații) este recomandabil ca ele să
fie realizate împreună cu un adult .
29 2.7. ECOMAPA
Definire
Ecomapa (ecoharta sau harta eco) este o reprezentare grafică,
schematică, a relațiilor individului cu me diul social (persoane și instituții cu care
interacționează).
La fel ca și genograma, ecomapa utilizează o serie de simboluri
specifice pentru a reprezenta tipurile de relații:
Relație echilibrată
Relație foarte puternică
Relație stresantă
Relație încordată
Relație unilaterală
Relație bilaterală
Caracteristici
În construcția ecomapei se desenează, mai întâi, persoana/clientul în
centru, după care se trasează relațiile acestuia cu persoane (mem brii familiei,
prieteni, colegi, persoane relevante din viața acestuia) sau instituții (biserica,
școala, poliția, locul de muncă, etc.).
Ecomapa se realizează spre sfârșitul etapei de evaluare, când asistentul
social deține, deja, suficiente informații p entru a putea aprecia tipul și calitatea
relațiilor clientului cu alte persoane sau instituții. Ea poate fi refăcută și pe
parcursul etapelor de intervenție și monitorizare dacă în sistemul clientului apar
modificări la nivelul relațiilor datorită unor eve nimente neprevăzute sau a
acțiunii altor factori (ex: o relație foarte puternică între doi soți poate să devină
încordată după decesul unui copil, o relație stresantă bilaterală între tată și fiică
se transformă într -o relație echilibrată datorită consili erii și medierii conflictelor
intra-familiale).
Ecomapa este foarte importantă deoarece oferă o imagine clară a
resurselor în sistemul client utile pentru intervenție în funcție de calitatea și
intensitatea relațiilor (asistentul social va aprecia ca pun cte tari relațiile
30 puternice, bilaterale și ca puncte slabe realțiile stressante, încordate și
unilaterale).
Construirea ecomapei necesită implicarea și comunicarea cu clientul,
dar, spre deosebire de genogramă (unde informațiile au valoare de fapte, pot fi
verificate scriptic, din actele de stare civilă) datele oferite de client trebuie să fie
verificate și completate cu informații primite și de la alte persoane (un tip de
relație nu poate fi apreciat doar din perspectiva clientului, presupune și
investig area punctelor de vedere ale celorlalte persoane implicate). Din acest
motiv, ecomapa trebuie să reprezinte rezultatul analizei asistentului social față
de relațiile în care este implicat clientul și nu perspectiva acestuia (posibil
subiectivă și părtinito are). Ex: dacă clientul afirmă că relația cu părinții este
foarte bună, că își iubește și își respectă părinții, iar sentimentele sunt
reciproce, asistentul social trebuie să verifice această opinie într -o întrevedere
cu părinții. El poate afla că, dimpotr ivă, în stare de ebrietate clientul și -a abuzat
fizic și verbal mama în repetate rânduri. În aceste condiții relația nu poate fi
apreciată ca una puternică, echilibrată, așa cum a sugerat inițial clientul.
Observații și recomandări
Ecomapa se poate cons trui în prezența clientului, dar este finalizată de
asistentul social după o analiză temeinică a informațiilor primite din mai
multe surse.
Ecomapa trebuie să fie însoțită obligatoriu și de o legendă care să prezinte
simbolurile pentru relații utilizate în construcția acesteia (la fel ca și în cazul
genogramei, există specialiști care utilizează simboluri diferite).
Orice dosar instrumentat de un asistent social trebuie să cuprindă o
genogramă și o ecomapă pentru o mai rapidă vizualizare/interpretare a
structurii familiale ce poate constitui un punct de plecare în stabilirea
resurselor și a planului de acțiune pentru cazul respectiv.
31
2.8. ANALIZA CÂMPULUI DE FORȚE
Definire
Analiza câmpului de forțe este o tehnică de culegere și prelucrare a
informa țiilor privind factorii/forțele care contribuie la rezolvarea problemei
clientului.
Clientul împreună cu asistentul social identifică atât punctele puternice
cât și cele slabe care caracterizează situația problemă astfel încât acestea să
fie mobiliz ate în vederea rezolvării problemei .
Caracteristici
Tehnica câmpului de forțe se aplică in etapa de intervenție după ce s -a
construit planul de intervenție/permanență. Analiza câmpului de forțe se
realizează pentru structurarea resurselor disponibile a le clientului și pentru
transformarea punctelor slabe în forțe generatoare de progres. De asemenea,
utilizarea acestei tehnici ajută asistentul social să anticipeze riscul producerii
unor evenimente negative în viața clientului pe parcursul instrumentării cazului.
Forțele/punctele tari sau slabe identificate la nivelul sistemului client se
regăsesc în sistemul de valori, sentimente, atitudini, resurse economice,
familiale, sociale ale acestuia.
Pentru utilizarea corectă a acestei tehnici este recomandabil să fie
parcurse următoarele etapele:
I. Se stabilesc clar obiectivele care trebuie realizate de client pentru
rezolvarea situației;
II. Se identifică împreună cu beneficiarul factorii/ forțele pozitive și negative
care l -ar ajuta să producă o schimbare a situaț iei problematice;
III. Informațiile obținute se înregistrează într -un tabel cu două coloane
(forțele pozitive/puternice identificate la sistemul client în stânga, forțele
negative /slabe în dreapta). Acest tabel reprezintă instrumentul prin care
se aplică tehni ca analizei câmpului de forțe.
32 IV. Se analizează cele două categorii de forțe urmărindu -se puterea forței
de a produce schimbarea și stabilitatea/ consecvența în timp a forței pe
tot parcusul procesului de intervenție.
Tabelul câmpului de forțe
(+) Forțe p ozitive
(-) Forțe negative
1.Relatie de atasament puternica
dintre mamă și copil 1.Relații tensionate cu familia lărgită
2. Existența unui venit sigur in familie
datorită faptului că mama lucrează 2. Lipsa unei locuințe proprii
Tabelul câmpului de forțe este se poate modifica în timp, pe măsură ce
se înregistrează progrese/schimbări în rezolvarea cazului.
Observații și recomandări
Această tehnică se realizează în prezența clientului și cu sprijinul
acestuia.
Este recomandat să fie aplicată în eta pa de intervenție; utilizarea ei în
orice alt moment al instrumentării cazului nu garantează obținerea unor
informații relevante.
Este o tehnică care se poate utiliza în paralel cu alte metode și tehnici
specifice etapei de intervenție (ex: consilierea, in terviul).
Asistentul social trebuie să fie pregătit pentru eventuala lipsă de
cooperare a clientului. În această situație, asistentul social va utiliza
informațiile obținute prin alte metode sau tehnici si va analiza câmpul
de forțe al sistemului client.
33 2.9. CONSILIEREA
Definire
În asistența socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de
intervenție pe care profesionistul o utilizează în procesul de ajutorare a
clientului (individ, familie, grup) . Misiunea asistentului social este de a ajuta
clientul să devină independent de serviciile sociale , iar metoda principală prin
care se atinge acest scop este consilierea.
Prin consiliere asistentul social are posibilitatea să exploreze, să
descopere și să clarifice care sunt resursele clientu lui și împreună cu acesta să
stabilească care sunt soluțiile pentru rezolvarea problemei cu care se
confruntă.
În literatura de specialitate4, consilierea – counseling – reprezintă o
procedură utilizată în asistența socială, cât și în alte profesii, în ve derea
îndrumării indivizilor, familiilor, grupurilor către activități specifice. În acest sens
se utilizează o serie de proceduri cum ar fi: oferirea de soluții, delimitarea și
analiza unor alternative, suportul pentru conturarea unor obiective, informare.
Prin consiliere, profesionistul construiește o relație de sprijin , în sensul
motivării clientului de a acționa pentru schimbarea acelui comportament care a
determinat situația de criză și pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieții.
Complexit atea aceastei metode de intervenție este dată de faptul că
procesul de ajutorare a individului se desfășoară pe parcursul a mai multor
ședințe (numărul îl stabilește asistentul social în funcție de dificultatea cazului),
în cadrul cărora, împreună cu clien tul, profesionistul parcurge sistematic mai
multe etape.
În cadrul acestui demers, asistentul social împreună cu clientul va
analiza mai întâi care este natura problemei , apoi se vor explora care sunt
resursele individului/familiei/comunității (calități, credințe sau valori ale
individului, persoane din familia lărgită care îi pot oferi suport, serviciile unei
instituții). Ulterior, clientul va alege o soluție pentru rezolvarea situației sale și
va realiza schimbarea dorită cu sprijinul profesionistului.
4 Robert L. Barker – The Social Work Dictionary, NASW Press 1999
34 Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii, de ajutorare a
clientului în procesul de schimbare și de dezvoltare personală în concordanță
cu valorile și așteptările individului , asistentul social trebuie să uzeze de toate
calitățile unui bun profesio nist, alături de tehnici specifice ale consilierii.
Astfel, urmărind schema generală de intervenție în procesul de
consiliere, asistentul social trebuie să probeze:
empatie și înțelegere pentru a cunoaște cât mai obiectiv realitatea vieții
clientului;
mani festarea încrederii în capacitatea clientului de a -și rezolva
dificultățile;
tact în orientarea clientului către centrul problemei , direcționând discuția
de la general la particular și ajutând individul să -și exprime gândurile și
sentimentele;
suport pentr u identificarea unor posibile soluții și în conștientizarea
riscurilor alternativelor prezentate;
motivarea pozitivă a clientului pentru fiecare acțiune reușită;
susținerea clientului în depășirea obstacolelor și atingerea scopului
propus de către acesta.
Pe parcursul ședințelor de consiliere, discuțiile cu clientul trebuie
îndreptate către determinarea individului de a ajunge la auto -cunoaștere, auto –
conștientizare și auto -determinare. Dificultatea consilierii constă tocmai în
capacitatea profesionistului de a determina ca individul, singur, să
conștientizeze dificultățile, dar și propriile resurse pentru ca apoi, să aplice
modele de rezolvare a problemei confom cu ceea ce dorește să realizeze.
În literatura de specialitate modelele de consiliere au ca ba ză ideea
prezentată anterior, în sensul că fiecare individ are potențial pentru a -și rezolva
dificultățile, puterea de a -și conduce viața și capacitatea de a realiza o creștere
constructivă în sensul pe care îl dorește pentru sine.
Caracteristici
Urmă rind etapele de instrumentare a unui caz se observă că în etapa de
evaluare profesionistul își sistematizează acțiunile către strângerea a cât mai
multor informații despre sistemul client, date care îl ajută să stabilească
împreună cu clientul planul de in tervenție/permanență. Odată ce au fost
35 stabilite scopul și obiectivele intervenției, asistentul social va utiliza o serie de
metode și tehnici care să -l susțină în demersul vizat.
Astfel, consilierea, prin scopul și caracteristicile sale, se încadrează în
categoria metodelor de intervenție.
Rolul și tehnicile consilierului sunt centrate pe sprijinirea persoanelor ce
se află în procesul de schimbare, creștere și dezvoltare personală.
Principala modalitate de realizare a consilierii este reprezentată de
comunicare , utilizându -se o serie de tehnici specifice :
Ascultarea activă – este o tehnică care îmbină comunicarea verbală cu
cea nonverbală, cu scopul de a demonstra clientului interes și atenție față de
problemele lui, îndepărtând blocajele în relația de a jutorare și stimulând
deschiderea acestuia.
Parafrazarea – este o modalitate de confirmare de către asistentul social
a înțelegerii mesajului clientului, prin reformularea conținutului utilizându -se
expresii proprii.
Ex: Clientul – În ultimul timp ajung tâ rziu acasă și nu reușesc să mai
vorbesc suficient cu soțul și copiii mei.
Asistentul social – Să înțeleg că aveți un program încărcat la serviciu care
nu vă permite să vă ocupați așa cum vă doriți de familia dvs…….
Clarificarea – prin adresarea unei întrebări clientului este determinat să
fie mai explicit și să detalieze ceea ce a vrut să spună.
Ex. Clientul – Nu vreau să renunț la copil. Vreau să -i găsesc o familie care
poate să -i ofere totul.
Asistentul social – Nu sunt sigur dacă am î nțeles. Spuneți că vreți să
păstrați copilul, dar nu puteți face acest lucru ?
Încurajarea – Folosirea unor cuvinte sau propoziții precum, „Continuați”
sau „Suneți -mi mai mult despre aceasta” , în vederea încurajării clientului să
nu întrerupă comu nicarea.
Reflectarea – determinarea conținutului afectiv față de situația clientului,
prin încurajarea individului să -și exprime emoțiile, sentimentele.
Ex: Clientul – Ori de câte ori o vizitez pe mama la căminul -spital, încep să
plâng, inima îmi stă în loc și mă sufoc.
Asistentul social – Să înțeleg că, ori de câte ori vă vizitați mama la cămin,
sunteți tristă și îngrijorată ?
36 Sumarizarea – sistematizarea afirmațiilor clientului prin așezarea lor
într-o structură logică, exprimând concret între aga situație a acestuia și
conținutul discuției.
Ex. Asistentul social – Încerc să vă înțeleg. Spuneți că vă sperie gândul
de a vă părăsi soțul deoarece nu sunteți sigură de modul în care veți
supraviețui singură. Nu ați mai lucrat de mult timp și sunteți nervoasă pentru că
nu puteți să vă găsiți o slujbă. Dar în acealași timp știți că ar trebui să -l părăsiți
deoarece el pune în pericol viața dvs. și a copiilor.
Explorarea tăcerii – concentrarea atenției pe momentele în care clientul
tace.
Ex. Clientul – Pauză și tăcere.
Asistentul social – Păreți a fi foarte supărat, puteți să -mi spuneți care este
motivul?
Comunicarea nonverbală – utilizarea gesturilor, expresiilor faciale și
limbajului corpului pentru a transmite un mesaj clientului. Asistentul soc ial
trebuie tot timpul să mențină contactul vizual cu clientul, să folosească un ton
calm care să exprime empatie și compasiune, să dovedească interes și să
evite expresiile faciale de dezaprobare față de afirmațiile clientului.
Observații și recomandar i
Un element deosebit de important pentru realizarea acestei metode de
intervenție, este realizarea relației de sprijin dintre asistentul social și client,
care se construiește pas cu pas. Inițial profesionistul trebuie să comunice
clientului despre confidențialitatea informațiilor , apoi trebuie să sublinieze
dorința acestuia de a se schimba spre direcția dorită în viață, să dezvolte
încrederea clientului în puterea lui de a se integra în grup/comunitate/societate
și apoi trebuie înlăturate unele tendințe de a da sfaturi sau de a moraliza și
judeca situația prezentă.
Acest din urmă aspect este important deoarece, dacă un asistent social
oferă „sfaturi” iar clientul le aplică în viața sa și reușește să -și rezolve
dificultățile, atunci se crează dependență de seviciile sociale și individul nu
învață să -și utilizeze propriile modele de rezolvare a problemelor. Dacă clientul
37 acceptă îndrumările profesionistului și acestea nu dau rezultate bune, atunci
asistentul social va fi învinovățit de consecințe.
Standardele asistenței sociale recomandă în cazul aplicării metodei ca
profesionistul să exploreze împreună cu clientul care sunt soluțiile de rezolvare
a dificultăților, să ofere alternative pe care să le analizeze împreună cu
individul , fiind subliniate risc urile și responsabilitățile pentru fiecare soluție dacă
ar fi aplicată.
Ex.: În cazul unei tinere însărcinate aflată în situație de criză, asistentul
social va explica pe rând care sunt alternativele și cu ce riscuri se poate
confrunta pentru fiecare deci zie aleasă (alternative: avortul, păstrarea sarcinii și
ajutorul de care ar beneficia, consimțământul pentru adopție, etc.)
Aplicarea consilierii ca metodă de intervenție presupune și cunoașterea
de către asistentul social a unor situații specifice care po t deveni momente
dificile pentru un consilier fără experiență profesională. Astfel, este
recomandabilă cunoașterea acestor situații.
Tăcerea – sunt situații când clientul nu dorește sau nu poate să
vorbească. Din experiența profesională s -au constatat do uă situații: tăcerea
intervine la începutul conversației sau clientul devine tăcut în timpul
conversației. Fiecare din aceste situații se tratează în mod diferit:
la începutul sedinței – clientul poate să tacă deoarece a fost trimis
împotriva dorinței lui sau se simte jenat că are nevoie de consiliere. Consilierul
trebuie să -l încurajeze spunând de exemplu :“ Văd că -ți este greu să vorbești.
Adesea cei care vin să mă vadă pentru prima oara se comporta așa. Mă întreb
dacă nu te simți puțin neliniștit.”
Acest e afirmații trebuie urmate de o altă perioadă de liniște, timp în care
consilierul menține contactul vizual cu clientul și are un limbaj corporal
încurajator.
în timpul sedinței : în această situație contextul este foarte important, iar
consilierul trebuie să aprecieze motivul pentru care a apărut această tăcere.
Poate fi pentru că individului îi este foarte greu să recunoască un secret sau
pentru că îl nemulțumește reacția consilierului la ceva care tocmai s -a spus.
În general este cel mai bine să așteptăm deoarece este vital ca
persoana să facă efortul de a -și exprima sentimentele sau gândurile, deși
asistentul social poate să nu se simtă confortabil cu această tăcere. Există
38 momente când tăcerea se datoreaza pur și simplu faptului că persoana se
gândește. Nu este nevoie ca tăcerea să fie întreruptă sau să dăm de înțeles ca
ea ar fi inacceptabilă.
Clientul plânge – Deși am fi tentații să -l liniștim, aceasta nu este cea
mai bună soluție într -o sedință de consiliere. Plânsul poate apărea din diferite
motive:
Pentru unii este o descărcare benefică a emoțiilor și cel mai potrivit
răspuns este să așteptăm câteva minute și dacă plânsul continuă vom spune
că este bine să plângă, că este o reacție naturală atunci când suntem triști.
Plânsul va înceta, de obicei, du pă un timp. Un alt motiv al plânsului ar putea fi
dorința de a atrage simpatia consilierului sau de a opri orice investigație
ulterioară.
Poate fi un mod de a manipula consilierul, așa cum clientul procedează
cu alte persoane. Din nou, este cel mai bine să -l lăsăm să plângă indicând
totodată că, deși ne pare rău că este trist, este un lucru bun faptul că își
exprimă sentimentele. Dacă intenția clientului era de a manipula, plânsul se va
opri în curând atunci când va realiza că nu -l poate influența pe consil ier la fel ca
pe ceilalți adulți.
Deși unii consilieri, pentru a reconforta clientul care plânge, vor dori să -l
atingă, gestul poate fi adesea dăunător. Dacă dificultățile clientului sunt de
natura sexuală, atingerea chiar într -un mod neutru din punct de v edere sexual,
cum ar fi strângerea mâinii sau punerea mâinii pe umăr, poate fi greșit
interpretată și îl poate înspăimânta pe client.
Clientul amenință cu s0inuciderea – Cele mai multe persoane care
amenință cu sinuciderea nu recurg la acest gest, deoarece acest
comportament are, de cele mai multe ori, scopul de a atrage atenția. Sunt
câteva lucruri care trebuie reținute:
Este practic imposibil să oprești pe cineva care vrea cu adevarat să se
sinucidă.
O reacție de panică din partea consilierului îl poate înspaimânta pe client.
Este mai potrivit să spunem clientului că, deși nimeni nu poate opri o persoană
de a -și lua viața, am fi foarte triști dacă aceasta s -ar întâmpla. Chiar dacă
relația dintre client și consilier nu este construită cu mult timp în urmă ,
39 asistentul social poate cunoaște și trebuie să sublinieze calități, puncte tari,
abilități sau aspecte pozitive din viața clientului.
Adesea cei care comit sinucideri nu au speranță. Ei simt că nimănui nu -i
pasă de ei. Consilierul trebuie să sublinieze faptul că ne pasă și prin asta îi
dăm clientului suficientă speranță să continuie să trăiască.
Unii clienți amenință cu sinuciderea într -un mod manipulativ, pentru a
obține ceea ce vor. Ei au nevoie, de asemenea, de ajutor, dar trebuie să li se
arate că s unt și alte moduri de a obține atenția și grija celorlalți. Cea mai bună
abordare este de a -i comunica clientului câteva sentimente pozitive despre el,
nu despre amenințarea cu sinuciderea.
Nu este deloc neobișnuit ca amenințarea cu sinuciderea sau bănuial a că
individul s -ar putea sinucide, apare la sfârșitul ședinței. În acest caz cel mai
bine este să -i comunicăm că ceea ce ne -a spus este foarte important și că
apreciem faptul că este dornic să ne împărtășească sentimentele sale în
legătura cu o problemă a tât de importantă și că odata ce am ajuns la acest
subiect dorim să discutăm împreuna în sesiunea viitoare. Este foarte important
să obținem de la client confirmarea că va fi prezent la urmatoarea sedință.
O reacție nepotrivită ar fi să intrăm în panică ș i să spunem că deoarece
problema este atât de importantă trebuie să o discutam pe loc. Chiar dacă
prelungim sesiunea în acel moment, acest comportament al nostru poate trăda
starea noastră de neliniște.
Mai folositor pentru client ar fi un comportament re ținut, care exprimă
preocuparea noastră și totodată încrederea că persoana se va întoarce.
Întrucât sinuciderea unei persoane este un eveniment atât de tragic, în
cele din urma rămâne la latitudinea consilierului cum va proceda atunci când
este confruntat cu o astfel de amenințare. Cu cât raporturile sale cu clientul
sunt mai bune, cu atât scade probabilitatea apariției acestui comportament. De
aceea este foarte important să construim raporturi bune încă de la începutul
relației de consiliere.
Clientul ref uză ajutorul – Cea mai importantă sarcină a consilierului
este de a afla care este adevăratul motiv pentru care clientul a apelat la
serviciile sale. Multe persoane sunt trimise la consilier împotriva voinței lor.
Chiar dacă ei refuză total să coopereze la prima întâlnire, consilierul trebuie să
40 se asigure că a lăsat o șansă pentru ca acesta să poată reveni atunci când se
decide să o facă de bună voie.
Ex.: “Înțeleg cum te simți, nu sunt sigur dacă te pot ajuta cu ceva, dar
poate că putem sta de vorbă câte va minute și, împreună, să vedem dacă are
sens să ne mai vedem și să mai discutăm și altă dată “.
Consilierul nu poate stabilii o relație bună – În acest caz, în loc să
renunțe sau să recomande pe altcineva, consilierul trebuie mai curand să ceară
ajutor de la un alt profesionist pentru a revedea ședințele de consiliere. Aceasta
poate fi o soluție utilă pentru a înțelege care este cauza dificultății, iar dacă
ceva în legatura cu individul este respins de către consilier atunci acesta din
urmă trebuie să în cerce să abordeze problema direct.
Dacă din discuția cu un alt consilier cu mai multă experință se constată
că problema ar fi aceea că persoana nu a reușit niciodată să aibă o relație
apropiată cu nimeni, atunci nu ajută cu nimic să renunțăm la consiliere sau să -l
îndrumăm către un alt profesionist. Clientul ar putea suferi în acest caz. Este
mai bine să încercăm să continuăm, în special pentru a -l ajuta să se simtă mai
bine cu el însuși.
Consilierul și clientul se cunosc dinainte – Acest lucru se întâmpl ă
destul de frecvent în comunitățile mici. Dacă relația nu este strânsă , atunci
între cele două persoane se poate stabili o relație de tip consilier -client. Însă, în
acest caz consilierul trebuie să asigure clientul că va păstra confidențialitatea
asupra celor petrecute în timpul ședințelor. Dacă cei doi se cunosc foarte bine,
atunci i se va explica persoanei că trebuie să consulte pe altcineva deoarece
nu este în interesul lui să lucreze cu un consilier pe care îl cunoaște în viața
personală. Pendularea î ntre rolul de prieten și cel de consilier poate creea
confuzie sau poate conduce la rănirea sentimentelor amândurora.
Clientul vorbește continuu dar pe lângă subiect – Dacă ceea ce se spune
este lipsit de importanță sau se repeta, ar fi bine ca discuția să fie întreruptă din
când în când pentru a -i face cunoscut clientului comportamentul lui și a analiza
motivele (Ex. “Scuză -mă că te întrerup, dar mă întreb dacă ți -ai dat seama că
de câtva timp repeți aceleași lucruri. Găsești că este greu să vorbești despr e
altceva?”). Astfel, se poate aduce discuția de la ceva situat în afara ședinței la
focalizarea pe client sau problemă, ceea ce este suficient pentru a opri
abaterea de la subiect.
41
Clientul pune întrebări despre viața personală a consilierului – Este
important de făcut observația că relația client – consilier este una profesională
și nu una personală. Acest lucru este greu de înteles de către client deoarece
consilierul dă dovadă de căldură și grijă în cadrul acestei relații.
Uneori clientul ar vrea să ș tie dacă consilierul are aceeași problemă.
Dacă asistentul social răspunde afirmativ, clientul poate gândi că atâta vreme
cât celălalt nu a fost capabil să -și rezolve propria problemă el nu are
competența necesară. Dacă asistentul social răspunde negativ, clientul poate
crede că nu este înțeles. De aceea, este indicat să se răspundă la întrebările
personale prin a arăta că nu îi este de nici un folos clientului dacă se vorbește
despre consilier. Din aceste motive există regula de a nu se lua în discuție
asemenea întrebări. Clientul va accepta regula. Este mult mai bine să -i
răspundem decât să ocolim problema, ceea ce poate distruge încrederea în
onestitatea relației.
Consilierul este stânjenit de subiectul discuței – Uneori clientul
vorbește despre lucruri care îl pot stânjeni pe consilier, dar dacă acesta este
bine pregătit poate identifica zonele în care se simte vulnerabil, deci este mai
puțin probabil să fie luat prin surprindere. Dacă, totuși se simte stânjenit, atunci
este mai bine să fie cinstit cu cl ientul pentru că acesta oricum își va da seama.
Relația cu clientul manipulator – Este cunoscut faptul că mulți dintre
acești clienți sunt psihopați sau sunt evaluați ca având tulburări de
personalitate. Asistentul social va ține seama de următoarele aspe cte:
deși acești subiecți trebuie abordați cu respect, asistentul social va
manifesta prudență în explicarea propriului rol și a așteptărilor față de client;
întâlnirea nu poate avea succes dacă asistentul social nu este ferm și
hotărât în discuție.
Clientului manipulator este cel care găsește și folosește momente pentru
diversiuni, vorbește despre evenimente astfel încât să apară ca o victimă
blamându -i pe ceilalți pentru eșecul sau în viață. Consideră că poate să
impresioneze pe consilier, afișându -i simpatie și compasiune și încearcă să -l
convingă de punctul său de vedere. În caz de eșec folosește foarte multe tactici
pentru a se apăra. Se poate preface timid, înfricoșat, poate avea reacții
violente.
42 orice interes al clientului față de sentimentele asis tentului social
referitoare la profesia sa sau viața personală intră sub incidența suspiciunii
(Ex.” Dumneata ești singura persoana care mă înțelege” / „ Nimeni nu m -a
ajutat ca dumneata”).
asistentul social trebuie să explice cliențiilor consecințele
comportamentului lor.
Spiritul de înțelegere al asistentului social trebuie să fie invers
proporțional cu judecarea acestor clienți. Manipularea este considerată de client
ca cel mai important lucru pe care știe să -l realizeze sau cea mai eficientă
strategi e de a se adapta la cerințele sistemului.
43 2.10. GRUPUL DE SUPORT
Definire
În practica asistenței sociale, grupul de suport este utilizat de către
specialiști ca o formă de intervenție socială care presupune participarea
benevolă și structurată a unor persoane la dezbaterea și identificarea unor
soluții la anumite probleme commune. Scopul utilizării acestei tehnici este de a
se oferi reciproc informații, sfaturi, încurajare și suport emoțional. De cele mai
multe ori, aceste întâlni ri au scop terapeutic și sunt coordonate de către un
specialist în domeniul psiho -social care împreună cu membrii grupului
reglementează regulile și normele interne de funcționare.
Grupul de suport se manifestă practic sub diferite forme, în funcție de
caracteristicile membrilor care îl formează și de problema care urmează să fie
dezbătută în cadrul acestuia. Cu toate acestea, în cele mai multe dintre studiile
de specialitate realizate în acest domeniu până în prezent, se regăsesc două
mari tipuri de grupu ri de suport:
1. Grupul de suport cu scop terapeutic
2. Grupul de suport profesional
3. Grupul de intervenție comunitară
1. Grupul de suport cu scop terapeutic uzează de obicei de metode și
tehnici standardizate de evaluare și intervenție psiho -socială și urmăresc un
scop bine conturat, dar care are libertatea de a se reformula în funcție de
caracteristicile membrilor grupului și de dinamica problemei pe care aceștia au
consimțiti să o dezbată împreună. În cazul acestor grupuri de suport,
moderatorul este reprezent at de cele mai multe ori de către un asistent social
sau/și un psiholog/terapeut.
Acest tip de grup de suport reprezintă o strategie de intervenție
adresată indivizilor care manifestă probleme de natură emoțională și de
neadaptare la mediul social. În ace astă situație terapeutul formază un grup din
doua sau mai multe persoane care manifestă aceeași problemă și elaborează
un plan de desfășurare a întâlnirilor, dar și un plan separat de intervenție pentru
fiecare participant. Aceștia din urmă sunt rugați și stimulați să -și împărtășească
problemele cu alți membrii ai grupului, să identifice posibilități de rezolvare a
44 problemelor și să realizeze transfer de informații și opinii despre resursele și
tehnicile necesare. Împărtășirea anumitor emoții și sentimente se realizează
sub controlul direct al coordonatorului pentru a nu permite apariția unor conflicte
interpersonale între membrii grupului. Forma standard de grup terapeutic este
de 6 – 8 persoane care împreună cu un terapeut se întâlnesc periodic într -un
anumit loc pentru ședințe de maximum 90 de minute.
2. Grupul de suport profesional reprezintă o formă a grupului de
suport, având aceleași reguli privind durata, mărimea, persoana care
moderează, numai că în acest caz membrii grupului sunt reprezentați de
profesioniști din domeniul socio -psiho -medical (grupuri de asistenți sociali,
psihologi, medici). Scopul acestor întâlniri este acela de a dezbate anumite
probleme întâlnite în practica profesională și de a identifica posibile soluții la
cazuri sociale, strat egii de intervenție, metode specifice, etc. În același timp,
acest tip de grup funcționează ca o formă a suport psiho -emoțional reciproc al
membrilor. Ex.: grupuri de suport ale asistenților sociali comunitari organizate
periodic, întâlnirile asistenților sociali și medicilor în domeniul prevenirii /
terapiei HIV/SIDA.
3. Grupul de intervenție comunitară reprezintă o formă de intervenție
comunitară prin intermediul unor grupuri de interes formate din membri ai
comunității cu pregătire în diferite domenii d e activitate și care reprezintă
anumite poziții de lideri locali (lideri formali și informali). Aceștia respectă
regulile de grup și acționează pentru a rezolva anumite probleme specifice ale
comunității din care fac parte (probleme de natură socială, econ omică,
ecologică, etc.). Aceste persoane acționează benevol, completând și sprijinind
activitățile administrației publice locale, fără a emite însă acte juridice. Un grup
de intervenție comunitară este de obicei format din funcționari publici
(sercretarul primăriei, primarul, asistentul social), polițist, medic, preot,
gospodari ai satului (lideri informali), profesori, învățători, etc. Ex.: grup de
intervenție în situații de calamități naturale, grup de intervenție pentru
implementarea unor programe social e, economice, ecologice, etc.
În ultimii ani, în țările cu tradiție în practica asistenței sociale s -a
dezvoltat conceptul de “autosusținere comunitară” care reprezintă un proces de
implicare a voluntarilor și a altor cetățeni din comunitate în luarea de ciziilor la
nivel local, în dezvoltarea unor servicii adresate diferitelor grupuri sau indivizi
45 defavorizați sau în elaborarea unor strategii de dezvoltare durabilă. Acest
proces include descentralizarea responsabilității și controlului din partea statului
sau a agențiilor private cu capital extern comunității.
Caracteristici
limitele numerice ale unui grup de suport sunt între 5 și 15 persoane;
pentru o cât mai mare eficiență grupul trebuie să fie format din 7 până la 10
persoane;
este format din perso ane care se confruntă cu aceeași problemă;
actorii principali sunt liderii formali și informali din comunitate (preot,
învățător, medic, director de școală, primarul, familiile înstărite) sau indivizi care
prezintă probleme comune cu substrat psiho -emoțion al;
reprezintă o resursă permanentă pentru comunitate;
are caracter temporar și este creat voluntar;
membrii respectă confidențialitatea în cadrul grupului;
se tratează situații specifice fiecărui membru cu aceeași
atenție/efort/intensitate;
grupurile de i ntervenție comunitară funcționează la nivelul comunităților
în care au fost create și caută soluții la problemele cu care se confruntă
comunitatea respectivă;
scopul înființării acestor grupuri nu este acela de a promova ideea de
leadership, dar în același timp promovează și valorizează orice opinie
exprimată;
În general, responsabilitatea sau inițiativa creării unor astfel de grupuri
de suport revine specialiștilor în domeniul psiho -social, iar în mediul rural
această răspundere revine exclusiv asistentulu i social comunitar. În mod
strategic, comunitățile rurale in România beneficiază în prezent de grupuri de
sprijin comunitar care au fost înființate pe lângă primării la inițiativa autorităților
locale și centrale în domeniul protecției copilului aflat în d ificultate.
O particularitate aparte o reprezintă faptul că grupul de suport, indiferent
de tipul său, se aplică doar atunci când două sau mai multe persoane se
confruntă cu aceeași problemă și nu în cazuri particulare. Pentru acestea din
46 urmă se utilizeaz ă metoda “rețelelor de sprijin” care reprezintă o metodă de
intervenție centrată pe individ cu o acțiune directă asupra problemei acestuia.
47 2.11. STUDIU DE CAZ
La Servicul Public Specializat (Direcția Generală pentru Pro tecția
Drepturilor Copilului – prezentată în continuare ca DGPDC), biroul “Alternative
de Tip Familial” s -a primit o solicitare a unui asistent maternal profesionist din
localitatea X pentru revocarea măsurii Comisiei pentru Protecția Copilului
(CPC) prin care copilul Andrei, în vârstă de 7 ani, era ocrotit de către acesta în
regim de asistență maternală. Asistentul maternal motiva decizia sa prin faptul
că nu cu mult timp în urmă i se oferise posibilitatea de a pleca în Italia pentru a
munci.
Ca răspuns l a solicitarea asistentului maternal, supervizorul de zonă al
DGPDC a realizat câteva convorbiri telefonice de informare cu lucrătorul social
din localitatea X și Fundația Z care a instrumentat în primă fază cazul, înainte
ca el să fi fost referit DGPDC. Du pă discuțiile realizate cu aceștia din urmă și
după consultarea unor documente din arhiva DGPDC, a reieșit faptul că Andrei
provine dintr -un centru de plasament, este orfan iar nașterea a fost înregistrată
tardiv. În istoricul social al acestui copil s -au evidențiat complicații de ordin
medical, copilul suferind de malnutriție și afecțiuni ale pielii. Premergător
plasamentului în regim de asistență maternală, copilul a fost internat într -o
unitate spitalicească. În spital, Andrei a fost abuzat fizic și sexu al de către un alt
minor, coleg de salon cu acesta.
În urma sesizării acestor fapte, copilul a fost supus unor investigații la un
laborator de medicină legală unde medicii au diagnosticat abuzul sexual.
Ulterior acestor evenimente, copilul a fost introdus într-un grup terapeutic, dar
pentru o perioadă scurtă de tip. Deoarece Fundația Z a identificat un asistent
maternal (cel în cauză), Andrei a fost dat spre ocrotire acestuia prin hotărârea
CPC. Până în momentul referirii cazului către DGPDC, Fundația Z a
instrumentat și aplicat planul de permanență pentru copil, realizând totodată și
supervizarea asistentului maternal și a lucrătorului social comunitar pe acest
caz. Toate rapoartele de activitate ale asistentului maternal și rapoartele
realizate în urma vi zitelor în familie de către Fundația Z nu au sesizat nici o
abatere de la planul de permanență al copilului.
Pentru a evalua solicitarea asistentului maternal de revocare a măsurii
de ocrotire, supervizorul de zonă DGPDC s -a deplasat în localitatea X unde ,
48 împreună cu lucrătorul social comunitar a realizat o vizită în familia în care era
ocrotit Andrei. Înainte însă de a ajunge la domiciliul asistentei maternale, cei doi
specialiști au fost abordați de către un vecin care a reclamat faptul că soțul
asisten tei maternale, cât și aceasta din urmă au agresat copilul în nenumărate
rânduri și chiar l -au forțat pe acesta să se autostimuleze și să -și expună părțile
intime. Mai mult, copilul ar fi fost înfometat de nenumărate ori și forțat să -și
spele singur hainele . Totodată, vecinul a mai declarat că soțul asistentei
maternale era cunoscut ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice.
Odată ajunși la domiciliul asistentului maternal, cei doi au întâmpinat
probleme deoarece nimeni nu deschidea ușa, cu toate că e ra evident că cineva
era acasă. După lungi insistențe, mama asistentei maternale a deschis ușa,
afirmând că aceasta din urmă plecase deja în Italia, iar ea îngrijea singură
copilul.
La apariția supervizorului DGPDC și a lucrătorului social, Andrei a
deven it anxios, refuzând să răspundă la întrebările acestora. Din primul
contact, cei doi specialiști au observat că acesta prezenta o igienă precară, iar
limbajul era foarte slab dezvoltat. În urma întrevederii cu copilul, acesta a
mărturisit că a fost bătut d e nenumărate ori de către asistenta maternală și de
către soțul acesteia și că a fost închis în toaletă unde sub presiunea celui din
urmă și -a expus părțile intime și s -a autostimulat.
Ca urmare a celor constatate, supervizorul DGPDC a sesizat Corpul
Cont rol al DGPDC cu privire la existența unei posibile situații de abuz în familia
de plasament.
Prin urmare, s -a dispus efectuarea unei anchete de către Corpul Control
al DGPDC care a realizat o evaluare psihologică a copilului și a membrilor
familiei asiste ntului maternal. La scurt timp, măsura de ocrotire a fost revocată,
iar asistentului maternal i -a fost retras atestatul. Copilul a fost dat spre ocrotire
unui alt asistent maternal.
Aplicarea metodelor și tehnicilor în demersul de rezolvare a cazului
Aplicarea metodelor și tehnicilor pentru studiul de caz prezentat anterior
oferă un model de instrumentare a unui caz social, fără a exclude alte
perspective sau abordări, în funcție de stilul de lucru al fiecărui asistent social.
49 2.11.1 Documentarea
Imedi at după ce cazul a fost semnalat către DGPDC, supervizorul de
zonă a solicitat arhivei instituției eliberarea dosarului de plasament al copilului.
În dosarul copilului s -au evidențiat o serie de acte medicale și evaluări
psihologice în care nu se regăsea a buzul sexual suferit de către acesta în
spital. Cu toate acesta, întrevederile avute cu lucrătorul social din localitatea X
și cu directorul centrului de plasament din care provenea copilul au adus
informații suplimentare, chiar dacă nu oficiale, care suge rau acest abuz. Prin
urmare, supervizorul a contactat spitalul în care a fost internat Andrei și, printr -o
solicitare oficială, a cerut documente suplimentare despre presupusul abuz.
Astfel a identificat o serie de referate de situație și evaluări psiholog ice care au
confirmat trauma suferita de Andrei. Pe parcursul instrumentării cazului,
supervizorul a comparat aceste documente cu alte evaluări psihologice
realizate mai recent, încercând să identifice o coerență a acestor informații care
să conveargă cătr e diagnostic.
Dosarul instrumentat în acest caz a cuprins: acte de stare civilă
(certificat de naștere, certificate de deces ale părinților), acte medicale (fișa
medicală de la medicul de familie, fișa epidemiologică, bilete de externare,
evaluări psihiat rice), documente școlare (adeverință de elev, foaie matricolă,
caracterizare de la învățător), fișa de evaluare psiho -socială din centrul de
plasament, anchetă socială realizată de centrul de plasament, acte juridice
(hotărâre de internare în centrul de pl asament, sentință civilă de abandon,
hotărârea de plasament la asistentul maternal).
Paralel s -a recurs la identificarea unui alt asistent maternal cu o
pregătire și o dispoziție mai mare pentru ocrotirea unor copii cu o astfel de
traumă în istoricul soci al. Pentru familia identificată s -au solicitat acte de stare
civilă, acte medicale (fișa de angajare), evaluări psihologice anterioare și
prezente, acte de studii, declarații de venit, acte de proprietate pentru imobil,
recomandări, autobiografie, acte jur idice și caziere judiciare. Informațiile
cuprinse în aceste documente au fost confirmate prin intermediul întrevederilor
realizate cu asistentul maternal și membrii familiei acestuia.
50 2.11.2 Observația
În prima vizită efectuată în familia asistentului m aternal cu ocazia primirii
sesizarii situației problematice se folosesc urmatoarele forme ale observației:
(a) observatia indirectă (datele obținute vor completa pe cele obținute prin
documentare) – observația vizează aspecte legate de primele persoane
întâln ite în comunitate – vecinul si lucrătorul social comunitar.
Observația este neprogramata, spontană;
Se pot obține informații despre problemă (care pare a avea alte conotații
decât cea din sesizare);
Observarea comportamentului non -verbal al vecinului
denun țător
coleric
aduce grave acuze asistentului maternal și familiei acestuia cu privire
al modul de îngrijire a copilului plasat
Atitudinea incriminatoare a vecinului relevă probleme de relaționare a
familiei asistentului maternal cu comunitatea;
Întrevedere a (neprogramată) cu vecinii și rezultatele observării acestora
va determina modificarea ghidului de observatie pentru întrevederea cu clientul
(copilul plasat) și familia de plasament;
(b) observația directă
Observarea mediului care face parte clientul
asiste nta maternala si sotul acesteia lipsesc de la domiciliu;
intârzie să răspundă/să deschidă poarta;
refuzul soacrei asistentei maternale de a prezenta locuința (motiveaza
că locuința este incuiată si că nu are cheia acesteia);
gospodaria are aspect îngrijit și curat;
Observarea clientului (a copilului)
igiena acestuia este precară;
copilul pare a fi subdezvoltat;
imbracămintea este sumară, deteriorată si murdară;
copilul este desculț deși vizita se realiza în luna octombrie ;
51 diferența de îngrijire dintre cl ient si copilul natural al familiei (apropiat
ca vârsta);
limbaj slab articulat, incoerent, evidentierea unor probleme de natura
logopedica;
detașarea emotionala a copilului fata de presupusul abuz sexual din
partea sotului asistentei maternale;
in final c opilul este timorat si evident stânjenit despre discutarea
presupusului abuz sexual;
copilul este atașat de familia asistentului maternal și are o relație
pozitivă puternică cu copilul natural al AMP.
observarea altor membri ai familiei
soacra asistentei m aternale este foarte agitată, prezinta
comportamentul unui om surprins, luat pe nepregătite;
fiica asistentei maternale era foarte bine ingrijită;
un alt membru al familiei iese din casa pe care soacra asistentei
maternale a refuzat sa o prezinte asistentu lui social;
atitudinea soacrei asistentului maternal față de copilul luat în
plasament este de autoritate excesivă, indiferență față de dezvoltarea
și îngrijirea adecvată a acestuia;
observarea în cadrul întrevederii cu soțul asistentei maternale (presupus
abuzator):
înfățișarea unei persoane prezentabile;
comportament deschis, cooperant;
atitudine optimistă, zâmbește frecvent;
este îngrijit și atent la contactul cu asistentul social;
promovează imaginea unei relații foarte bune cu copilul aflat în
plasamen t;
nu recunoaste abuzul sexual;
2.11.3 Întrevederea
Analizând demersul pe care trebuie să -l realizeze asistentul social pentru
evaluarea corectă și completă a cazului, este recomandat să se utilizeze tehnica
întrevederii în următoare situații:
52 Realizarea întrevederii cu cu un medic din unitatea spitalicească unde s -a
realizat abuzul. Întrevederea, în acest caz, va urmări să culeagă informații cu
caracter general despre situația copilului, având următoarele direcții de analiză:
informații cu pr ivire la stadiul de dezvoltare phihomotorie a copilului:
dezvoltarea motorie, cognitivă (în special a limbajului), comportament
socio -afectiv;
comportamentul de relaționare față de adult și alți copii;
starea de sănătate;
evaluarea medicală după semnalarea abuzului, etc.
Realizarea unei întrevederi cu terapeutul de la grupul de suport unde a
participat copilul:
informații cu privire la starea copilul la începutul terapiei;
schimbările care au apărut pe parcursul terapiei;
recomandări pentru lucrul cu copilul, etc.
Întrevedere cu lucrătorul social comunitar
cunoașterea datelor pe care le deține lucrătorul social cu privire la
realizarea plasamentului, începând cu momentul de potrivire asistent
maternal – copil;
informații cu privire la evoluț ia copilul în familie, dacă acesta s -a
adaptat noilor condiții;
informații despre modul cum recunoaște și răspunde asistentul
maternal la necesitățile de dezvoltare armonioasă a copilului;
cunoașterea situației asistentului maternal și a copilului prin pri sma
membrilor comunității etc.
Întrevedere cu o persoană din comunitate:
informații cu privire la asistentul maternal și la modul cum se ocupă de
îngrijirea și educarea copilului;
date despre familia aistentului maternal, cu exemplificarea fiecărei
caracte ristici prezentate etc .
Întrevederea cu copilul aflat în plasament la asistentul maternal
Discuția cu copilul a fost centrată pe evaluarea adaptării în familie: cum
relaționează cu toți membrii familiei și asistentul maternal, ce îi place mai mult
la fami lie sau dacă sunt lucruri care îl nemulțumesc, dacă are prieteni în
53 comunitate și cum își petrece timpul cu aceștia, persoanele din familie de care
se simte atașat copilul, etc.
2.11.4. Interviul
După ce în prealabil asistentul social a realizat o întrev edere cu
persoanele implicate în caz, acesta a programat realizarea interviului de
explorare cu Andrei. Ulterior, va utiliza și metoda interviului diagnostic.
Asistentul social va aplica metoda interviului la domiciliul asistentului
maternal după ce și -a construit în prealabil un ghid de interviu cu întrebări
specifice pentru fiecare intervievat în parte.
Datorită faptului că asistentul maternal era plecat din țară, pot fi
intervievate următoarele persoane:
mama asistentei maternale;
copilul plasat in asi stență maternală.
Interviul cu mama asistentei maternale
Ghidul de interviu
1. Ce a însemnat pentru dumneavoastră venirea lui Andrei în familie?
2. Cum apreciați dezvoltarea lui Andrei în momentul venirii lui în familie?
3. Ce schimbări de comportament ați observ at la membrii familiei după venirea
copilului ?
4. Ce schimbări de comportament ați observat la Andrei după o perioadă de
acomodare?
5. Cum se înțelege Andrei cu nepoata dvs.?
6. Cum intervin părinții dacă apar conflicte între ei?
7. Cum relaționează Andrei cu copii d e vârstă apropiată? (grădiniță, copiii
vecinilor)
8. Cum reacționați dacă copilul greșește?
9. Cum reacționează copilul când este mustrat?
10. Ce momente dificile au fost în familie după venirea copilului?
11. De obicei cine îi face baie copilului?
54 12. Cu cine doarme copilul?
13. Cum își manifestă atașamentul față de un membru al familiei?
14. Ce a povestit copilul din perioada petrecută la centrul de plasament și în
spital?
15. Credeți că si -ar dori să se întoarcă în centrul de plasament?
Interviul cu Andrei
Ghid de interviu
1. Cum ai fost primit de membrii familiei când ai venit acasă la asistentul
maternal?
2. Cum te joci cu celălalt copil din familie?
3. Cu cine dormi tu ?
4. Cine îți face baie ?
5. Te duci la baie singur sau te însoțește cineva din familie?
6. Dacă te insoțește cineva la baie se uită la tine?
7. Ce părere ai despre felul în care se poartă familia cu tine?
8. Crezi că familia se poartă cu tine altfel decât cu copilul lor? Dă -mi câteva
exemple.
9. Cum ești pedepsit când ești obraznic?
10. Te simți bine în acestă familie?
11. Cît timp ai vrea să mai stai aici?
55 2.11.5 Genograma familiei asistentului maternal care are copilul în
plasament
Legenda
Persoană de sex masculin
copil în
plasament
Persoană de sex feminin
Relație de căsătorie
Persoană decedată
62 59
32
30
6 7
56
2.11.6 Ecomapa
Legendă
Relație echilibrată, normală
Relație foarte puternică
Relație stressantă
Relație încordată
Relație unilaterală
Relație bilaterală Andrei
7 ani Copilul
asistentului
maternal
Lucrătorul
social
comunitar
Copilul care
l-a agresat în
spital Soțul
asistentei
maternale Vecinul
asistentului
maternal
Socrii
asistentei
maternale Școala
Spital
57 2.11.7 Analiza câmpului de forțe
Tabelul câmpului de forțe
(+) Forțe pozitive
(-) Forțe negative
1. Participarea lui Andrei la grupul de
terapie pentru copii abuzați 1. Abuzul fizic suferit de Andrei în
spital
2. Externarea lui Andrei din centrul de
plasament și plasarea la un asistent
maternal 2. În treruperea terapiei într -un
moment favorabil recuperării lui
Andrei
3. Solicitarea retragerii atestatului
asistentului maternal a determinat
identificarea unui posibil abuz asupra lui
Andrei 3. Plecarea neanticipată a asistentei
maternale în străinătate a generat o
situație de inceritudine și nesiguranță
cu privire la ocrotirea copilului plasat
4. Identificarea unei alte familii de
plasament pentru Andrei 4. Întreruperea relațiilor create în
prima familie de plasament prin
revocarea hotărârii de plasament .
2.11.8 Grupul de suport
În etapa de intervenție s -a recurs la formarea a două grupuri de suport
multidimensionale:
1. Grup terapeutic pentru copilul abuzat
În acest caz, supervizorul de zonă din partea DGPDC împreună cu
psihologul instituției au organizat un grup de terapie format din 7 copii dintr -un
centru de plasament, care în istoricul social prezentau evenimente similare cu
cele ale lui Andrei (abuz fizic și sexual). Andrei a fost cuprins în acest grup
terapeutic care avea o frecvență săptămâ nală și se desfășura la sediul
centrului de plasament. Psihologul, care îndeplinea și funcția de terapeut al
acestui grup, a aplicat mai multe tehnici și proceduri specifice acestui tip de
abuz, în special tehnici de interacțiune ingroup prin care s -a înce rcat depășirea
traumei prin diferite jocuri de rol, psihodrame, terapii ludice, etc. În cea de a
doua perioadă a acestui grup au fost introduși copii care în istoricul lor social nu
58 prezentau astfel de evenimente, cu scopul de a lărgi sfera de interacțiune
ingroup.
2. Grup de suport profesional
La inițiativa lucrătorului social comunitar care instrumenta cazul s -a
format un grup de suport profesional ai cărui membri au fost: supervizorul de
zonă DGPDC, psiholog DGPDC, medicul de familie, directorul centru lui de
plasament din care provenea Andrei, șeful Corp Control DGPDC, șeful biroului
„ Abuz „ DGPDC, șeful serviciului „ Alternative de tip familial „ DGPDC,
asistentul social al fundației Z. Tema acestui grup de suport a fost identificarea
unor soluții alt ernative și construirea unui plan de permanență pentru Andrei.
Astfel s -a recurs la identificarea unui nou asistent maternal care a fost supus,
împreună cu întreaga familie, la o evaluare psiho -socială complexă. Auxiliar,
grupul de suport a tratat aspecte legate de prevenirea abuzului sexual la copiii
ocrotiți în familiile substitut.
Membrii grupului au căzut de acord ca acest grup de suport profesional
să devină o resursă permanentă și pentru ceilalți lucrători sociali din
comunitățile rurale.
59 3. INSTRUMENTE DE EVALUARE ȘI INTERVENȚIE ÎN
ASISTENȚA SOCIALĂ
3.1. Fișa inițială a cazului
3.2. Fișa de deschidere a cazului
3.3. Fișa de evaluare individuală
3.4. Raportul de întrevedere
3.5. Istoricul social
3.6. Ancheta socială
3.7. Planul de intervenție
3.8. Planul de permanență
3.9. Contractul cu clientul
3.10. Referatul de necesitate
3.11. Referatul de situație
3.12. Fișa de supervizare a activității
3.13. Fișa de supervizare caz
3.14. Fișa de închidere ca z
60 Nume si prenume
Adresa:
C.I.
…… (zz)/……(ll)/…………(aaaa) FIȘA INIȚIALĂ A CAZULUI
Modalitatea solicitării
Solicitant
Data solicitării
Tipul cazului
Prevenire abandon
Plasament / încredințare
Asistența maternală
Neglijare / Abuz
Violența domestică
Copiii străzii
Delincvență juvenilă
Persoane cu nevoi speciale / HIV -SIDA
Persoane singure, bătrâni
Familii vulnerabile
Alte situații
Date despre beneficiar
Numele și prenumele
Vârsta
Domiciliul în fapt
Situația prezentă________________ ___________________ ______________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
61
Părinții
Numele și prenumele mamei______________ __________________________
Numele și prenumele tatălui_________________________________________
Alte date relevante despre beneficiar ________________________________
_______________________________________________________________
__________________________ _____________________________________
Motivul solicitării ________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
Observații ______ ________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
Concluzii
□ Preluare caz de către asistent social_____________________________
□ Referire caz către instituiția ____________________________________
□ Transfer caz către serviciul____________________________________
□ Închiderea cazului ___________________________________________
Data completării fișei _____________________________
Asistent Social __________________________________
62 Ghid pentru completarea
Fișei inițiale a cazului
Fișa inițială a cazului este instrumentul de lucu pe care asistentul social
îl completează înainte de a deschide un caz. Se completează de fiecare dată
când există o solicitare din partea unei alte instituții sau a unei persoane pentru
instrumentarea unui caz.
Modalitatea solicitării – Se va completa modul de sesizare a cazului și
solicitarea ajutorului specificând mijlocul prin care s -a realizat acesta ׃prin
telefon, cerere scrisă direct de client, apel la linia de urgență, reclamația din
partea vecinilor, etc.
Solicitant – Se va completa numele și prenumele solicitantului (persoana care
sesizează situația problematică), adresa, numărul de telefon si cart ea de
identitate. Este posibil ca solictantul să nu fie subiectul cazului (ex: un vecin
sesizează un caz de violență domestică în comunitatea sa).
Data solicitării – Se va completa data solicitării și nu data deschiderii cazului
sau a completării fișei.
Tipul cazului – Se va bifa tipul de caz care corespunde la momentul sesizării
uneia dintre variantele enumerate. La tipul familii vulnerabile (vezi definiția în
Glosar) se pot include și familiile beneficiare ale politicilor antisăracie (ex:
Legea 416/200 1 privind Venitul Minim Garantat), precum și beneficiari de ajutor
de șomaj, fonduri de urgență, sponsorizări, etc. Dacă nici unul din tipurile de
caz menționate la acest item nu subscrie cazul semnalat, se va specifica tipul
acestuia la itemul alte situaț ii.
Date despre beneficiar – Se vor completa datele cu referire directă la subiectul
cazului – viitorul beneficiar al serviciului social. Va fi înregistrat numele și
prenumele acestuia, vârsta și domiciliul în fapt (așa cum este declarat de către
solicita nt). La itemul situația prezentă se descriu pe scurt caracteristicile
situației problematice semnalate.
63
Părinții – Se înregistrează aceste informații doar dacă subiectul cazului este un
copil și se cunosc date despre părinții acestuia.
Alte date relevant e despre beneficiar – Se precizează orice informație care
nu a fost cuprinsă în itemii anteriori și care poate clarifica situația clientului.
Motivul solicitării – Se va completa motivul semnalării cazului către
instituția/serviciul pe care asistentului social o reprezintă. Pot fi situații în care
motivul solicitării nu face din subiectul cazului un viitor beneficiar al serviciului
de asistență socială. La motivul solicitării se va descrie și contextul în care
cazul a fost sesizat/observat.
Observații – Asistentul social va completa orice informație referitoare la cazul
semnalat (ex: comportamentul verbal și non -verbal, aspectul fizic, starea
emoțională).
Concluzii – Asistentul social va opta pentru varianta cea mai potrivită în
abordarea cazului. Dacă va alege varianta preluarea cazului va fi completat și
numele asistentului social care va prelua cazul. Pentru situația de referire a
cazului va fi completat numele instituției și al serviciului care preia cazul. Pentru
situația de transfer al cazului în c adrul aceleiași instituții se va preciza tipul
serviciului care preia cazul. În situația în care asistentul social decide că acel
caz semnalat nu se înscrie în nici una din cele trei variante, cazul va fi inchis.
64 ……(zz) /……(ll) / ………… (aaaa)
(instituția)
(serviciul)
……(zz)/……(ll)/………… (aaaa) FIȘA DE DESCHIDERE A CAZULUI
Tip de caz
Data referirii
Modalități de deschidere
□ Autoreferire
□ Autosesizare
□ Referire
□ Transfer
□ Alte situații
Informații privind beneficiarul
Nume și prenume
Domiciliul
Telefon _________________________________________ ________
Informații generale despre caz
Data deschiderii cazului
Asistentul social care a preluat cazul
Nume, prenume: Funcția:
Instituția:
65 Ghid pentru completarea
Fișei de deschidere a cazului
Fișa de deschidere a cazului reprezintă un instrument folosit de către
asistentul social în demersul de instrumentare a unui caz și presupune
înregistrarea unor informații privind identitatea clientului, tipul de caz în care
acesta se integrează, modul în care acesta a devenit cunoscut
instituției/serviciului de specialitate, aspecte generale privind situația clientului
(informații privind cuplul marital, numărul copiilor ocrotiți în familie, sau
informații privind tipul de proprietate a locuinței).
Momentul deschiderii cazului nu este simultan sesizării situației
potențialului client, deoare ce, de cele mai multe ori anumite stări de fapt nu
reprezintă cazuri sociale. Decizia pentru deschiderea cazului revine asistentului
social care, după o evaluare atentă a situației, decide dacă situația semnalată
reprezintă un caz social și necesită interv enție de specialitate. În acestă ultimă
situație, asistentul social căruia i -a fost semnalată situația va deschide cazul
pentru instrumentare, sau îl va referi unei alte intituții sau serviciu specializat pe
acel tip de intervenție. Dacă situația semnalată nu reprezintă un caz social
atunci nu va fi realizat nici un proces de instrumentare și intervenție. De cele
mai multe ori, în aceste situații asistenții sociali recurg la înștiințarea
solicitantului printr -o adresă oficială în care se specifică motivul p entru care
situația semnalată nu va fi instrumentată de către instituția/serviciul de
specialitate.
În multe situații, data deschiderii cazului poate coincide cu data la care
s-a primit solicitarea (ex: cazuri în regim de urgență), deoarece asistentului
social deține suficiente informații pentru a integra respectiva situație într -un tip
de caz social și de intervenție specifică. Cu toate acestea, momentul
deschiderii trebuie să survină după o atentă evaluare a situației de către
asistentul social.
Tip d e caz – Din primele informații pe care asistentul social le obține în
legătură situația problematică în care se află clientul, poate extrage o concluzie
privind tipul cazului (ex.: dacă situația semnalată face referire la alcoolism și
violență domestică î ntr-o familie în care sunt și copii, atunci cazul poate fi
66 integrat în tipul “prevenire abuz”). De foarte multe ori, “tipul cazului” poate fi
reformulat în funcție de dinamica acestuia; este situația intervenției în familii,
acolo unde o “problemă” este ge nerată de foarte multe cauze care de cele mai
multe sunt greu de evaluat.
Data – Se completează data la care asistentului social i -a fost referit cazul; este
un element important în fișa de deschidere a cazului, deoarece în acest mod se
poate evidenția pr omptitudinea intervenției.
Modalitatea de deschidere – Pentru deschiderea a unui caz se cunosc patru
forme standardizate, după cum urmează:
autoreferire – clientul sesizează situația problematică unui serviciu public
specializat sau unei organizații negu vernamentale specializată în domeniul
intervenției sociale. Această solicitare poate lua forma unei convorbiri
telefonice sau unei cereri scrise de către client.
autosesizarea – asistentul social angajat al unei instituții publice sau
organizații neguverna mentale identifică situația problematică și ca atare,
realizează un demers de intervenție, fie prin instrumentarea cazului, fie prin
transferul către un alt serviciu, sau prin referire către o altă instituție publică
specializată sau ONG. Este o modalitate des întâlnită în practica asistenței
sociale, îndeosebi în situațiile în care potențialii clienți ascund starea de
necesitate sau nu o conștientizează (ex.: abuzul de orice tip asupra
minorilor sau bătrânilor, violența domestică, prostituția, etc.)
referi re – instituția careia îi este sesizat cazul, după o primă evaluare,
decide că situația problematică nu este de competența domeniului în care
își desfășoară activitatea și, prin urmare, referă cazul către o instituție
specializată. Referirea se realizează de cele mai multe ori printr -o adresă
oficială, care cuprinde pe lângă datele de identificare a clientului și o
sumară analiză și diagnosticare a problemei. Este o modalitate frecvent
întâlnită în cazurile sociale complexe, unde problema este generată de u n
cumul de factori, dar unde numai unul este dominant (ex.: lucrătorul social
comunitar identifică un caz de abuz asupra copilului și îl referă la o
instituție/organizație cu servicii specializate pentru acest tip de caz).
67 transfer – în cadrul aceleași ins tituții specializate se realizează un transfer
al cazului de la un birou/serviciu către un alt birou/serviciu specializat pe
acel tip de caz. Aceste situații sunt întâlnite frecvent în cadrul instituțiilor
care oferă o multitudine de servicii specializate pentru același tip de clienți
(ex.: Serviciul public specializat pentru protecția drepturilor copilului –
Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului – instrumentează
diferite cazuri de copii aflați în dificultate, dar modalitățile specifice d e
intervenție sunt organizate pe birouri și servicii; astfel, dacă în prealabil un
caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta
poate fi ulterior transferat către serviciul “Alternative de tip familial” pentru
instituirea unei m ăsuri alternative de ocrotire).
Pe lîngă aceste patru mari modalități de referire a unui caz, mai există și
alte situații în care cazurile sunt reclamate de către vecini, rude sau alte
persoane apropiate clientului. În aceste situații, este recomandat ca asistentul
social să precizeze în cadrul acestui item orice informație relevantă.
Informații privind beneficiarul – Se vor completa date de identificare ale
beneficiarului, precum și domiciliul stabil și în fapt al acestuia. De cele mai
multe ori, clienți i dețin un număr de telefon personal la care pot fi contactați, dar
în cazurile în care acest lucru nu se aplică este recomandat a se nota numărul
de telefon al unei persoane de referință a clientului, al unei rude, sau al unui
vecin.
Informații generale despre caz – Orice persoană care solicită intervenția
serviciilor publice specializate sau a organizațiilor neguvernamentale pentru o
situație problematică reprezintă un potențial client. Astfel, momentul deschiderii
cazului trebuie să cuprindă și informaț ii generale despre caz, privind natura
problemei și structura familiei clientului. Aceste din urmă informații sunt utile
asistenților sociali pentru o mai bună organizare a resurselor necesare pentru
un anumit tip de intervenție. De cele mai multe ori apar situații în care asistentul
social trebuie să acționeze în regim de urgență și atunci, orice informație
privind sistemul familial de resurse al clientului poate reprezenta o resursă
foarte importantă în intervenție.
68 Data deschiderii cazului – Se va compl eta data la care a fost deschis cazul
pentru instrumentare. În cele mai multe cazuri, această dată este diferită față
de momentul referirii. Cu toate acestea, există situații când cazul este deschis
în același moment când a fost preluat (ex. cazuri de abu z asupra copilului,
copiii străzii, nou născuți abandonați, etc.).
Asistentul social care a preluat cazul – Orice instrument folosit în asistența
socială cuprinde date de identificare ale asistentului social care instrumentează
cazul și ale instituției ca re oferă aceste servicii. Completarea acestor date este
necesară în primul rând pentru delimitarea responsabilului în instrumentarea
cazului, dar și pentru istoricul social al clientului, atunci când se va completa
istoricul relațiilor cu serviciile public e specializate și/sau ONG -uri.
69 FIȘA DE EVALUARE INDIVIDUALĂ
I. Date personale
Nume și prenume
Data și locul nașterii
CNP ___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/
Stare civilă/Statut juridic __________ _________________________________
Studii_________________________Ocupația__________________________
Etnia ______________________ Religia ______________________________
Domiciliul _______________________________________________________
_____________________ __________________________________________
II. Starea de sănătate psiho -fizică
Istoric medical ___________________________________________________
_______________________________________________________________
_____________________________________________ __________________
Starea de sănătate prezentă________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
Profilul psihologic_______________________ __________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
________________________________________ _______________________
_______________________________________________________________
70 III. Istoric social
IV. Aspecte privind mediul de viață
V. Concluzii și recomandări _______________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Data Asistent Social
71 Ghid pentru completarea
Fișei de evaluare individuală
Fișa de evaluare individuală se completează după ce cazul a fost
deschis prin completarea fișei de deschidere a cazului. Este un instrument
important în dosarul cazului deorece con ține informații cu caracter general
obținute din primele întrevederi cu beneficiarul.
I. Date personale
Nume prenume, data și locul nașterii – Se completează datele beneficiarului
din actele de stare civilă.
Stare civilă/Statutul juridic
Pentru adulți se completează situația stării civile (necăsătorit, căsătorit,
divorțat, văduv);
Pentru copil se precizează situația juridică (declarat abandonat prin sentință
civilă, tutela sau curetela pentru una din situațiile: părinții sunt decedați,
declarații ju decătorește decedați, declarați judecătorește dispăruți, decăzuți
din drepturi părintești, părinți necunoscuți sau puși sub interdicție (Codul
Familiei).
Studii – În urma consultării actelor de studii, se completează cu date privind
ultimul nivel de studi i absolvit.
Ocupația – Dacă beneficiarul are un loc de muncă se va completa funcția pe
care o deține acesta la momentul completării fișei (adeverința de salariat poate
fi document la dosar); în cazul în care beneficiarul nu este angajat se va
preciza sta tutul său: șomer sau fără ocupație.
Domiciliul – Se completează corect domiciliul din actul de identitate și, în
situația în care acesta nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi menționate
ambele adrese.
72 Etnie – Se va preciza etnia declarată de benefi ciar; este relevant acest tip de
informație pentru demersul de intervenție implementat de asistentul social în
rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de
valori și al culturii specifice etniei beneficiarului.
II. Star ea de sănătate
Istoric medical – Se vor înregistra afecțiunile mai grave (acute sau cronice) de
care beneficiarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor specifica și
antecedente medicale din familie: afecțiuni cronice sau genetice avute de către
mem brii familiei beneficiarului.
Starea de sănătate prezentă – Dacă starea de sănătate a beneficiarului este
bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă suferă de o afecțiune
se va specifica diagnosticul și alte informații obținute din certifica tul medical de
sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite un act medical
doveditor, indiferent de starea de sănătate a beneficiarului.
Profil psihologic – Se completează cu informații obținute din fișa de evaluare
psihologică, fișa de e xaminare psihiatrică, rapoarte de evaluare completate de
un specialiști în domeniu. În situația în care beneficiarul nu a fost evaluat
psihologic până la momentul completării fișei, asistentul social poate înregistra
informații generale privind comportamen tul acestuia.
III. Istoricul social
Se descriu evenimentele importante din viața clientului, prezentate în ordine
cronologică, precum și aspecte care au relevanță pentru analiza situației de
criză existente.
V. Aspecte privind mediul de viață
Asisten tul social va completa acest item cu informații privind starea
materială a clientului (locuință, utilități, proprietăți), situația financiară (venituri
73 permanente sau ocazionale), gradul de independență socială (autonomie
socială, resurse, sprijin). De ase menea, se vor preciza informații despre
sistemul de relații personale ale clientului.
VI. Concluzii și recomandări
În funcție de datele obținute despre beneficiar, asistentul social va
rezuma informațiile despre situația clientului și va recomanda pași de a cțiune
pentru etapele următoare ale intervenției.
Data – Se va consemna data la care se completează fișei de evaluare.
74
……(zz) /……(ll) / ………… (aaaa) RAPORT DE ÎNTREVEDERE
Data
Locul întrevederii _______________________________________________
Durata discuției ________________________________________________
Persoanele participante _________________________________________
Scopul ________________________________________________________
Conținutul
Observații
Concluziile întrevederii
Recomandăr i
Asistent Social
75 Ghid pentru completarea
Raportului de întrevedere
Data – Se înregistrează ziua în care se realizează întrevederea chiar dacă data
completării raportului nu corespunde datei întrevederii. De asemenea, se
înregistrează orice întreved ere, indiferent de modalitatea de stabilire a acesteia
(programată la solicitarea clientului sau a asistentului social sau
neprogramată).
Locul întrevederii – Se precizează spațiul în care se desfășoară întâlnirea
dintre asistentul social și client sau al te persoane (membri ai familiei, vecini,
colegi, alte persoane relevante pentru rezolvarea cazului). Locul întrevederii
poate fi la biroul asistentului social, la domiciliul clientului sau în alte spații (la
locul de muncă, într -un spital, la centrul de pl asament, în penitenciar, etc.).
Întâlnirile întâmplătoare nu pot fi înregistrate ca întrevederi.
Durata discuției – Se precizează timpul alocat discuției (o întrevedere eficientă
nu durează mai mult de 30 – 45 minute). Este important să fie înregistrat a cest
indicator care, alături de conținutul întrevederii, realizează o evaluare mai
complexă a eficienței acestei tehnici.
Persoanele participante – Se consemnează numele asistentului social și al
persoanei/persoanelor care participă la întâlnire (client, membri ai familiei
lărgite, un alt profesionist din echipa interdisciplinară). Acest indicator este
important pentru că, în general, prezența altor persoane decât clientul, pe
parcursul întrevederii, poate influența cursul discuției și informațiile oferit e de
către acesta (clientul poate fi intimidat sau influențat).
Scopul – Reprezintă motivul întrevederii, care poate consta în evaluarea unor
aspecte legate de situația problematică sau mediul de viață al clientului, a unor
elemente din cadrul planului de intervenție sau alte situații neprevăzute (ex:
evaluarea integrării copilului în familia de plasament, analiza relațiilor în cadrul
familiei în care s -a realizat reintegrarea unui copil instituționalizat, etc).
76 Conținutul – Sintetizarea discuției prin c onsemnarea ideilor/aspectelor
principale abordate în cadrul întrevederii.
Observații – Se consemnează orice informații relevante pentru rezolvarea
cazului, cum ar fi atitudini, comportamente, reacții, relații interpersonale,
limbajul non -verbal, condiții ale mediului de viață, situații în care afirmațiile
clientului sunt confirmate sau infirmate de alte surse.
Concluzii – În urma analizei și sintezei întrevederii se elaborează concluzii
clare și succinte ale întrevederii raportate, aspecte relevante pentr u demersul
următor al cazului. Se pot face precizări cu privire la programarea altor
întrevederi sau pași ai planului de intervenție.
Recomandări – Aspecte importante ce trebuie avute în vedere pe parcursul
rezolvării cazului (elemente care trebuie să fie monitorizate mai atent,
evaluarea anumitor relații, reacții sau comportamente ale persoanelor implicate
în cazul instrumentat).
77 ……(zz)/……(ll)/…………(aaaa)
Loc. Jud.
ISTORICUL SOCIAL
I. Date privind identificarea beneficiarului
Numele și prenumele
Locul și data nașteri i
CNP
Statut juridic/starea civilă
Domiciliul
II. Date privind familia beneficiarului
Date de identificare ale membrilor familiei
Numele și prenumele Vârsta Ocupația Domiciliul
Date relevante privind familia
78 III. Date privind evoluția beneficiarului
Informații despre naștere și dezvoltare
Informații medicale
Activitatea școlară
Statutul socio – profesional
Relația cu sistemul de protecție/asistență socială
Anul/Perioada Măsura de prote cție Instituția Măsura permanentă
79 IV. Situația materială / financiară
Locuință/proprietăți
Surse de venit
Probleme identificate
V. Probleme identificate
Asiste nt Social ____________________________________
Instituția _________________________________________
Data _____________________________________________
80 Ghid pentru completarea
Istoricului social
Istoricul social este un instrument de evaluare și intervenți e în contextul
cazurilor sociale care urmărește modul în care trecutul beneficiarului
influențează problema acestuia și modalitatea de rezolvare. Acest instrument
se aplică în foarte multe domenii de intervenție ale asistenței sociale,
centrându -se pe indi vid, familie, grup social sau comunitate, văzuți ca
beneficiari ai evaluării și intervenției de specialitate.
Istoricul social poate fi utilizat ca parte componentă a anchetei sociale,
dar și ca instrument individual, structurat pe capitole, subcapitol e și puncte.În
primul caz, istoricul social reprezintă partea narativă a anchetei social, unde
într-un paragraf de maximum o jumătate de pagină A4 se descriu evenimentele
importante din viața clientului, precum și aspecte care au o relație organică cu
problema existentă. Aceste evenimente importante fac referire la naștere,
copilărie, educație, căsătorie, decese, istoric al instituționalizării, etc. Ex. ׃
Copilul X provine dintr -o familie legal constituită, fiind al ….. copil născut al celor
doi soți Y. Na șterea a fost naturală, la teremen, nou născutul fiind eutrofic. Pe
parcursul dezvoltării sale nu s -au înregistrat probleme de sănătate. În prezent,
este elev în clasa a …. Școala… și are rezultate bune la învățătură și disciplină,
conform caracterizăr ii dirigintelui. Pe data de ……. a fost instituționalizat în
CP…..
Folosit de cele mai multe ori ca instrument individual, istoricul social
prezintă o structură complexă centrată pe strângerea unor informații cheie
despre trecutul clientului și despr e modul în care acesta a influențat apariția
problemei. În același sens, istoricul social cuprinde informații prețioase despre
resursele personale ale clientului și/sau ale rețelei de sprijin care pot participa
activ în identificarea unor modalități de rez olvare a problemei.
În structura istoricului social, informațiile despre trecutul clientului se vor
prezenta după cum urmează:
Date personale privind beneficiarul – Se vor completa date de identificare
ale beneficiarului, precum și statutul juridic al a cestuia (aplicabil în cazul copiilor
81 în dificultate). Dacă beneficiarul este o familie, structura prezentării va fi de la
general la particular, începând cu date de identificare ale părinților.
Date privind familia beneficiarului – Când beneficiarul este reprezentat de
către o singură persoană vom completa date privind ceilalți membrii ai familiei
și relațiile dintre acesta, folosind stilul narativ. Astfel, se vor face referiri la date
de identificare ale membrilor familiei, aspecte morale, psihologice, fi ziologice si
economice dintre aceștia, precum și alte aspecte care pot fi particularizate și
care contribuie la formarea unei viziuni clare a întregului familial din care face
parte și beneficiarul/cleintul. Aceste aspecte pot face referire la antecedentel e
penale ale membrilor familiei, consumul de alcool, anumite fapte/evenimente
relevante, boli și terapii medicale la care au fost supuși membrii familiei și care
au relevanță pentru cazul nostru).
Se recomandă să fie înregistrate informații privind:
Roluri le în familie / structura de putere
Tipul și structura familiei (atât familia nucleară cât și familia extinsă – în
ordinea gradului de rudenie, cu specificarea acestuia, vârsta, statutul socio –
profesional și locul de muncă pentru fiecare membru al familiei ).
Date privind evoluția beneficiarului
Informații privind nașterea și dezvoltarea – Datele culese vor face referire
la vârsta, nașterea și dezvoltarea copilului. Este important ca acest item să fie
completat cu atenție în cazul copiilor cu înregistrare t ardivă a nașterii și să se
precizeze această situație.
Informații de natură medicală – Acest item se completează cu scopul
identificării unor posibile boli de care clientul a suferit în trecut și care ar putea
recidiva, de asmenea se acordă o atenție deose bită deficiențelor, tratamentelor
sau altor terapii, acte medicale, consultările medicului de familie/specialistului.
Ex.: din punct de vedere al istoricului familiei, urmărim modul în care
boala unui membru al familiei influențează dinamica acesteia .
Informații privind activitatea școlară/educația – Se înregistrează situația
prezentă și școlarizări anterioare, performanțe/eșec școlar. Se completează cu
documente școlare (caracterizare, foaie matricolă, adeverință, etc).
82 Informații privind statutul socio -profesional – Avem în vedere actualul loc
de muncă, cel anterior, sau posibile situații de disponibilizare și șomaj. De
asemenea, vom căuta informații legate de posibile conflicte de muncă, litigii,
eliberări din funcții, cursuri de reconversie profesională, etc.
Relația cu sistemul de protecție/asistență socială – Se vor completa
detalii cu privire la instituționalizări anterioare și/sau alte forme de
ocrotire/sprijin (este un item utilizat în mod deosebit pentru copii care au
fost/sunt instituționalizați).
Situația materială / financiară
Locuință/proprietăți – Se înregistrează tipul de locuință, starea de igienă,
forma de proprietate, numărul de camere, numărul de persoane care locuiesc în
aceeași casă, dotarea/confortul.
Surse de venit – Se precizează surs a veniturilor, tipul acestora
(ocazionale, stabile, alte forme de venit), alte bunuri, datorii, moșteniri, cheltuieli
curente, etc.
Probleme identificate – Se va realiza o clasificare și o ierarhizare a
problemelor identificate pe tot parcursul documentăr ii pentru realizarea
istoricului social, dar și probleme identificate pe parcursul instrumentării cazului
(privind colaborarea clientului și a familiei acestuia la rezolvarea problemei).
Aceste probleme trebuie ierarhizate după principiul influenței pe car e o exercită
asupra cauzei și dinamicii familiei.
83 Nr._______/_________________
antet
ANCHETA SOCIALĂ
Realizată de asistentul social_______________________________________
Locul și data____________ ________________________________________
Persoane prezente_______________________________________________
Scopul_________________________________________________________
I. Date de identificare a beneficiarului
Nume și prenume:__________________________ _____________________
Locul și data nașterii:_____________________________________________
CNP:__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliul legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________ ________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________
Studii:__________________________Ocupația:_______________________
Etnia:__________________________ Religia: ________________________________
II. Dat e despre familie:
Date despre mama(soția)
Nume și prenume:_______________________________________________
Locul și data nașterii:_____________________________________________
CNP: __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliu l legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________
Studii:___________________________Ocupația:_____________________ _
Etnia:____________________________ Religia: _______________________________
84 Date despre tata(soțul)
Nume și prenume:_______________________________________________
Locul și data nașterii:_____________________________________________
CNP: __/__/__/__/__/__/ __/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliul legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________
Studii :___________________________ Ocupația:_____________________
Etnia:____________________________ Religia:_______________________
Date despre copiii din familie
Nr.
crt. Nume si prenume Data
nasterii Ocupatia
Locul unde
se afla
copilul:familie
/instituție Observații
1
2
3
4
5
Date despre alte persoane care locuiesc la aceeași adresă
Nr.
crt. Nume și prenume Vârsta Stare civilă Ocupație
1
2
3
III. Istoricul social al beneficiarului
______________________________ ________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
__________________________________ ____________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________ ________________________
85 IV. Starea de sănătate
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
___________________ ___________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
V. Situația materială/financiară
Locuința
Proprietate personală:
da
nu Numarul de camere:_______
□ Electricitate □ Apă curentă □ Încălzire □ Telefon
Starea de igienă: □ Satisfăcătoare □ Nesatisfăcătoare
Suprafața de teren cultivat ă (tipul culturii):____ __________________________
Animale:________________________________________________________
Alte proprietăți:___________________________________________________
Venituri
Stabile:_________________________________________________________
Ocazionale:______ _______________________________________________
VI. Relațiile în familie și comunitate
Relații în familie:__________________________________________________
_______________________________________________________________
_________________________________ ______________________________
Relațiile în comunitate:_____________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
VII. Observații
__________ _____________________________________________________
_______________________________________________________________
86 _______________________________________________________________
_______________________________________________________________
VIII. Conclu zii și recomandări
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
______________________________________________ _________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
______________________________________________________________ _
_______________________________________________ ________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
______________________________________________ _________________
Asistent Social
87 Ghid pentru completarea
Anchetei sociale
Realizată de asistentul social – Se va completa cu numele asistentului social
care întocmește ancheta socială.
Locul și data – Se vor preciza locul ( ex: domiciliul clientului) și data completării
anchetei sociale.
Persoane prezente – Se vor înregistra numele și prenumele tuturor
persoanelor prezente la întocmirea anchetei sociale. Acest lucru este important
deoarece orice persoană prezentă poate repre zenta atât o sursă de informare
cât și o garanție pentru veridicitatea informațiilor prezentate.
Scopul – Va fi înregistrat scopul pentru care ancheta socială este efectuată
(ex.: Reintegrarea copilului în familia naturală). Este important să se păstreze
coerența între scopul întocmirii anchetei sociale, modalitatea prezentării
informațiilor pe parcursul anchetei sociale și recomandările finale.
Date de identificare a beneficiarului
Nume prenume, data și locul nașterii – Se completează datele beneficia rului din
actele de stare civilă.
Stare civilă/ Statutul juridic
Pentru adulți se completează situația stării civile (necăsătorit, căsătorit,
divorțat, văduv);
Pentru copil se precizează situația juridică (declarat abandonat prin sentință
civilă, tut ela sau curetela pentru una din situațiile: părinții sunt decedați,
declarați judecătorește decedați, declarați judecătorește dispăruți, decăzuți
din drepturi părintești, părinți necunoscuți sau puși sub interdicție (Codul
Familiei).
Studii
În urma consu ltării actelor de studii, se completează cu date privind
ultimul nivel de studii absolvit.
88 Ocupația
Dacă beneficiarul are un loc de muncă se va completa funcția pe care o
deține acesta la momentul completării fișei (adeverința de salariat poate fi
docume nt la dosar); în cazul în care beneficiarul nu este angajat se va preciza
statutul său: șomer sau fără ocupație.
Domiciliul
Se completează adresa din actul de identitate și, în situația în care
domiciliul legal nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi m enționate ambele
adrese.
Etnie
Se va preciza etnia declarată de beneficiar; este relevant acest tip de
informație pentru demersul de intervenție implementat de asistentul social în
rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemu lui de
valori și al culturii specifice etniei beneficiarului.
Religie
Se va preciza religia declarată de beneficiar; este relevant acest tip de
informație pentru demersul de intervenție implementat de asistentul social în
rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de
valori și al culturii specifice religia beneficiarului.
Date despre familie – Vor fi înregistrate datele despre mama (soție) și despre
tata (soț) din actele de stare civilă (certificat de naștere, B.I., adev erință de la
locul de muncă, carte de identitate, etc.) – vezi itemul anterior.
Date despre copiii din familie – Vor fi înregistrate datele cu privire la copiii
familiei conform structurii din tabel.
Nume și prenume și Data nașterii – Vor fi notate numel e și prenumele
copiilor, respectiv datele lor de naștere din actele de identitate.
Ocupație
Pentru situația în care copilul este școlar se va preciza nivelul de școlarizare
(ex: preșcolar, școlar – clasa în care se află copilul).
Pentru situația în care copilul are un loc de muncă poate fi menționată
instituția și funcția deținută în cadrul acesteia .
89 Locul unde se află copilul: familie/instituție – Se precizează dacă copilul
este instituționalizat sau nu – astfel trebuie completat cu “familie” dacă copilu l
se află în familie sau “instituție” (numele instituției) dacă copilul se află în
instituție.
Observații – va cuprinde informații relevante despre fiecare copil (ex:
starea de sănătate, de câte ori a repetat un an școlar, dacă a fost
instituționalizat sau nu).
Date despre alte persoane care locuiesc la aceeași adresă – Vor fi
înregistrate toate celelalte persoane care locuiesc la aceeași adresă cu
beneficiarul (unchi, mătușă, bunici, prieteni, etc.). Se vor completa câmpurile
din tabel cu numele și prenum ele acestor persoane, vârsta, starea civilă
(căsătorit, necăsătorit, despărțit în fapt, divorțat, văduv, etc.) și ocupația
fiecăruia (ex: șomer, pensionar, școlar, preșcolar, etc.).
Istoricul social al beneficiarului – În cadrul istoricului social al bene ficiarului
vor fi prezentate sub formă narativă în ordine cronologică evenimente, fapte
semnificative din viața acestuia.
Ex.: Copilul X provine dintr -o familie legal constituită, fiind al …copil al
celor doi soți Y. Nașterea a fost naturală, la teremen , nou născutul fiind
dezvoltat normal pentru vârsta sa. Pe parcursul dezvoltării sale nu s -au
înregistrat probleme grave de sănătate. În prezent, este elev în clasa a
….Școala… are o relație bună cu colegii și rezultate bune la învățătură, conform
caracterizării dirigintelui și profesorilor. Pe data de ……. a fost instituționalizat în
CP….. unde este vizitat periodic de părinți.
Starea de sănătate – Se vor înregistra afecțiunile mai grave (acute sau
cronice) de care beneficiarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor
specifica și antecedente medicale din familie: afecțiuni cronice sau genetice
avute de către membrii familiei beneficiarului. Dacă starea de sănătate a
beneficiarului este bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă
suferă de o afecțiune se va specifica diagnosticul și alte informații obținute din
certificatul medical de sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite
un act medical doveditor, indiferent de starea de sănătate a beneficiarului.
90
Situația materială/financiară
Locuința – Asistentul social va trebui să urmărească mai multe aspecte
privind locuința, cum ar fi: numărul de camere, câte persoane locuiesc în
aceeași casă, dacă locuința este proprietate personală sau nu, dacă starea de
igienă este corespunzătoare, dacă este dotată cu electricitate, apă curentă,
încălzire, telefon. În formularul de anchetă socială toate aceste informații pot fi
înregistrate prin bifare – acolo unde este cazul.
Suprafața de teren cultivată (tipul culturii) – se va în registra doar aria de
teren cultivată din suprafața totală de teren pe care beneficiarul o are în
proprietate sau o deține; foarte important pentru beneficiarii din mediul rural
este să se menționeze tipul culturilor (ex: porumb, cartofi, grâu, secară, orz ).
Animale – vor fi înregistrate animalele din gospodăria beneficiarului (ex:
ovine, bovine, cabaline, etc.)
Alte proprietăți – se referă la alte bunuri aflate în proprietatea
beneficiarului (ex: mașini agricole, căruță cu cai, alte spații de locuit, etc. ).
Venituri stabile – vor fi înregistrate doar veniturile permanente, cum ar fi:
salarii, pensii, indemnizația de șomaj, ajutorul de șomaj, alocația copiilor,
pensie de urmaș, alte îndemnizații, etc.
Venituri ocazionale – vor fi menționate câștigurile din diferite activități
prestate de membri familiei (ex: munca sezonieră, vânzarea diferitelor produse
agricole, munca în străinătate a unui frate sau părinte, etc.)
Relațiile în familie și comunitate
Relații în familie – Vor fi notate aspecte referitoare l a relațiile dintre
membrii familiei – aspecte observate în timpul vizitelor în familie ale asistentului
social sau constatate de acesta din discuțiile cu membrii comunității. Vor fi
vizate relațiile dintre mamă și tată, dintre părinți și copii, dintre fraț i, relațiile cu
alte persoane care locuiesc în aceeași casă, relațiile cu familia lărgită.
Este recomandat ca asistentul social să insiste în evaluarea acelor tipuri
de relații relevante pentru rezolvarea cazului (ex. Atitudinea mamei față de
copil).
91 Relațiile în comunitate – Asistentul social va evalua relațiile beneficiarului
cu vecinii, alte personae din comunitate și instituții (tipul relațiilor, reciprocitate,
intensitate, implicare, etc.).
În cazul în care se întocmește ancheta socială pentru un elev se va
urmări gradul de adaptare școlară, cât și relațiile acestuia cu profesorii și
colegii.
Este recomandat ca asistentul social să insiste pe acele relații care ar
putea reprezenta o resursă pentru rezolvarea cazului.
Observații – În cadrul acestei rub rici se vor nota aspecte semnificative pentru
rezolvarea cazului.
Concluzii și recomandări – Asistentul social care efectuează ancheta socială
va realiza o sinteză a informațiilor culese în raport cu scopul anchetei, urmată
de recomandări care vizează și planul de intervenție/permanență.
92
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANENȚĂ
Nume si prenume
CNP
Domiciliul
Scopul planului de permanență
Reintegrare familială
Adopție
Integrare în comunitate
Pașii de acțiune
Domeniul de
acțiune
Situația prezentă
Acțiuni ce vor fi realizate în
viitor
Dezvoltarea
psihomotorie a
copilului
Starea de
sanatate
Educatia
93 Relația cu familia
naturala
Pregatirea
copilului pentru
scopul urmarit
Modificari ale
planului
initial/motivele
Asistent Social _______________________________________
Supervizor __________________________________________
Data întocmirii planului de permanență __________________
94 Ghid pentru completarea
Planulu i individual de permanen ță
Planul de permanență se întocmește pentru cazul copil în etapa de
intervenție a instrumentării unui caz. Planul de permanență este rezultatul
evaluării complexe a situației beneficiarului și urmează recomandările
asistentului so cial și ale echipei interdisciplinare. Planul conține acțiunile pe
care trebuie să le realizeze asistentul social în domenii diferite de dezvoltare a
copilului (dezvoltarea psihomotorie a copilului, starea de sănătate, educație,
relația cu familia) pentru atingerea scopului care poate fi: reintegrare familială,
adopție și integrare în comunitate.
Planul este stabilit împreună cu supervizorul și revizuit o dată la trei luni
și completat în situația în care intervin modificări. Chiar dacă planul de
permanen ță este un instrument specific cazului copil, intervenția vizează
implicarea tuturor factorilor de influență: copil, familie, instituție, școală,
dispensar, biserică și comunitate.
Nume si prenume și CNP – Asistentul social va înregistra datele din certi ficatul
de naștere al copilului.
Domiciliul – Se va înregistra adresa la care locuiește în prezent copilul; dacă
este instituționalizat se menționează numele și adresa centrului de plasament.
Scopul întocmirii planului de permanență – Asistentul social v a preciza
scopul intervenției: reintegrare familială, adopție, integrare în comunitate. În
lucrul cu copilul în dificultate, aceste varinate presupun: reîntoarcerea copilului
în familia naturală, ocrotirea într -o familie adoptatoare sau integrarea unui tân ăr
care provine din centrul de plasament în comunitatea de origine. Pentru fiecare
din cele variante posibile ale planului de permanență, asistentul social va
construi un demers specific de intervenție pentru atingerea scopului urmărit.
Pașii de acțiune – Anterior stabilirii planului de permanență, asistentul social
va realiza o evaluare a situației copilului în domeniile precizate anterior și, în
95 funcție de nevoile identificate, vor fi stabilite acțiuni care să faciliteze și să
susțină adaptarea copilului în noul mediu de viață.
Dezvoltarea psihomotorie a copilului – Evaluarea se bazează pe
informații consemnate în instrumentele altor specialiști (ex: medic, psiholog).
Aceste informații pot face referire la tipul nașterii, stadiul de dezvoltare motrică,
a limbajului, concordanța dintre vârsta biologică și performanțele intelectuale,
etc.
Starea de sănătate – Se va realiza un scurt istoric medical al copilului,
cuprinzând antecedente medicale, internări, tratamente specifice, boli ereditare,
genetice, croni ce și/sau infecțioase. În funcție de recomandările medicale
specifice va fi stabilit și un plan de recuperare medicală și terapie. Va fi
porecizată existența unui handicap, tipul acestuia, gradul de handicap și
intervenția specifică.
Educație – Vor fi cons emnate informații privind nivelul de școlarizare,
performanțele școlare, modul de adaptare în mediul școlar, abandon sau
tentative de abandon școlar. Pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare,
asistentul social va stabili împreună cu personalul didactic un plan de
intervenție specific.
Relația cu familia – Asistentul social va pregăti atât familia cât și copilul
pentru atingerea scopului planului de permanență, în funcție de dificultățile
evaluate la nivelul relațiilor intrafamiliale, al statutului familiei , exercitarea
rolurilor fiecărui membru și relațiilor acesteia la nivelul comunității.
Pregătirea copilului pentru scopul urmărit – Deoarece implementarea
planului de permenență presupune apariția unei schimbări majore în viața
copilului, asistentul social trebuie să anticipeze dificultățile pe care le poate
întâmpina acesta. Vor fi precizate acțiunile specifice și concrete care vor fi
realizate pentru reducerea efectelor nedorite (Ex: vizite frecvente ale părinților
la copil în centrul de plasament, vizite ale copilului în familie, consilierea
părinților – informarea acestora cu privire la efectele instituționalizării).
Modificari ale planului initial/motivele – Vor fi înregistrate orice modificări
ulterioare stabilirii planului de permanență care pot gener a alți pași de acțiune
sau chiar alt plan de permanență (ex: pregătirea unui copil pentru reintegrarea
familială poate fi întreruptă de decesul părinților ceea ce face ca asistentul
96 social să stabilească un alt plan de permenență pentru copil – adopția sau
integrarea în comunitatea de origine).
97 CONTRACT DE INTERVENȚIE
Încheiat intre
Asistentul social ____________________________________din cadrul
instituției ________________________ și_____________________________
in calita te de beneficiar al serviciului de asistență socială:
I. Obiective
II. Obligațiile părților
Asistentul social
Beneficiarul
III.Durata contractului
IV.Eu __________________________________am luat la cunoștință că acest
contract se încheie pe o per ioada determinată de timp si că nerespectarea cu
buna știință a responsabilitaților asumate determină încetarea intervenției din
partea asistentului social.
V.Data intocmirii
Semnătura beneficiar Semnătura asistent social
98 Ghid pentru utilizar ea
Contractului de intervenție
Contractul de intervenție este un instrument care se individualizează
pentru fiecare caz în parte în funcție de specificul acestuia și de conținutul
planului de intervenție pentru familie sau a planului de permanență pentru copil.
Utilizarea contractului în relația cu clientul are rolul de a determina
responsabilizarea acestuia și implicarea în intervenție ca parte activă. De
asemenea, forma scrisă a termenilor de colaborare dintre asistentul social și
client are rolul de a c onștientiza clientul cu privire la demersul de rezolvare a
cazului și la propriile responsabilități în cadrul acestui proces. Nerespectarea
ulterioară a termenilor contractului pot argumenta decizii ale asistentului social
cu privire la cazul respectiv (în treruperea sprijinului financiar, prelungirea
perioadei de intervenție, reevaluarea situației problematice, etc.).
Obiective – Se înregistrează obiectivele stabilite de asistentul social în cadrul
planului de intervenție sau a planului de permanență (dacă este situația unui
caz-copil, dar contractul se realizează cu unul dintre părinți sau alți ocrotitori).
Ex: pentru instrumentarea unui caz de prevenire a instituționalizării, obiectivele
pot fi: menținerea unității familiale, identificarea unui loc de mu ncă pentru tată,
reintegrarea școlară a copiilor.
Obligatiile partilor – Se prezintă clar și succint responsabilitățile stabilite de
comun acord pentru ambele păriți implicate în rezolvarea cazului: asistentul
social și beneficiarul serviciilor sociale. Acțiunile specificate ca obligații trebuie
să fie cuantificabile și ușor de evaluat.
Ex: Obligațiile asistentului social:
Să asigure plata chiriei in cuantum de …. pe o perioada de trei luni;
Să asigure familiei alimente în valoare de… pe o perioadă de tre i luni;
Să ofere consiliere membrilor familiei;
Să ofere informatii si sprijin in obtinerea drepturilor legale;
Să efectueze vizite periodice;
Să medieze situatii conflictuale, etc.
99 Ex: Obligațiile beneficiarului:
Să permită asistentului social sa faca v izite la domiciliu său;
Să nu consume excesiv bauturi alcoolice;
Să respecte intâlnirile stabilite cu asistentul social sau alți profesioniști;
Să informeze asistentul social in legatura cu schimbarile survenite în situația
sa familială, socială sau profes ională;
Să foloseasca sprijinul material primit în scopul atingerii obiectivelor;
Să se intereseze săptămânal de situatia școlară a copilului său;
Să caute și să ocupe un loc de muncă conform calificării și abilităților sale;
Să-și înscrie copilul la medic ul de familie si să coopereze cu acesta
Până la data de …..să -și văruiască locuința, etc.
Durata contractului – Se înregistrează perioada estimată a fi necesară pentru
implementarea planului de intervenție și în care pot fi îndeplinite realist și
eficient obiectivele stabilite.
Data întocmirii – Se înregistrează data la care se semnează contractul de
către ambele părți (asistentul social și beneficiar).
100 PLANUL DE INTERVENȚIE
Familia _______________________________________________________
Domicliul ______________________________________________________
Tipul familei ____________________________________________________
□ Normală □ Monoparentală □ Uniune consensuală
Număr copii _______
Obiective
Acțiuni/Du rată/Resurse
Nr.
crt. Acțiuni Durată Resurse
1.
2.
3.
Data întocmirii __/__/____
Asistent Social Beneficiar
___________________ ____________________
Supervizo r
101 Ghid pentru utilizarea
Planului de Intervenție
Planul de intervenție este utilizat de către asistentul social în cazurile de
intervenție asupra familiior care se află în dificultate și presupune atingerea
unor obiective, cum ar fi: prevenirea abandonului copilului, intervenția în caz de
neglijență și abuz, prevenirea abandonului școlar, integrarea socio –
profesională a părinților, prevenirea și intervenția în cazurile de violență
domestică, prevenirea excluderii și marginalizării sociale, etc.
Pentru at ingerea acestor obiective, asistentul social împreună cu
supervizorul și beneficiarul vor stabili o serie de acțiuni specifice tipului de caz.
În desfășurarea acestor acțiuni, asistentul social abordează mai multe sfere de
intervenție, cum ar fi: copii, fa milie, relații în comunitate, rețeaua de instituții,
etc.
Similar planului de permanență, acest instrument poate fi modificat în
funcție de schimbările care întervin în evoluția cazului. Orice modificare va fi
realizată împreună cu beneficiarul și superv izorul (ex. decesul unui părinte
poate determina dificultăți de ordin material, financiar, de atașament și
orientare).
Familia – se va înregistra numele familiei beneficiare. Pentru situația în care
familia este formată prin uniune consensuală se vor înr egistra numele ambilor
parteneri.
Domiciliul – Practica asistenței sociale a evidențiat faptul că pentru cele mai
multe dintre familiile care reprezintă cazuri sociale domiciliul legal nu coincide
cu domiciliul în fapt. De aceea, este recomandat ca asiste ntul social să
înregistreze adresa la care locuiește familia în realitate.
Tipul familiei – Este relevant a se preciza tipul familiei ( normal,
monoparentală, uniune consensuală ) deoarece acesta poate influența
modalitatea de construire a demersului de in tervenție.
102 Fiecare dintre aceste trei tipuri familiale dispune de resurse specifice
(materiale, financiare, relații de susținere interpersonale, etc.) care trebuie
direcționate către scopul intervenției.
Număr copii – Se va înregistra numărul total al copiilor (atât cei ocrotiți în
familie, cei care nu locuiesc cu părinții, cât și cei ocrotiți în centrele de
plasament).
Obiective – Planul de intervenție trebuie să cuprindă concretizarea demersului
de intervenție prezentată în linii generale de acțiun e (ex.: identificarea unui loc
de muncă pentru părinți, consolidarea relațiilor interpersonale,creșterea
gradului de integrare în comunitate, etc.). Aceste obiective trebuie să
îndeplinească anumite caracteristici: să fie verificabile în timp, concrete,
adaptate la specificul clientului, ușor de aplicat, măsurabile.
Acțiuni/Durată/Resurse – Conform structurii din tabel vor fi înregistrate
acțiunile care vor fi intreprinse pentru atingerea obiectivelor, durata lor de
desfășurare precum și resursele necesar e/disponibile pentru realizarea acestor
acțiuni.
Este importantă structurarea acestor informații deoarece în acest fel
asistentul social urmărește resposabilizarea membrilor familiei față de
implicarea acestora, identificarea dificultăților și pregătirea f amiliei pentru
depășirea lor, identificarea și valorificarea resurselor familiei.
Exemplu
Actiuni Durata Resurse
Informare Permanent Asistent.social, resurse comunitare,
ONG -uri
Consiliere Permanent Asistent social, psiholog
Sprijin material
financiar 3 luni Donatii, fond urgenta
Consiliere juridică Permanent Colaborări cu alti specialiști
103 Nr. Înregistrare _______/___/___/_____
Antet
REFERAT DE NECESITATE
Subsemnatul___________________________asistent social în cadrul
___________________________ în urma evaluării situației familiei (copilului)
____________________________________domiciliat în _________________
_________________________________am constatat următoarele:
_______________________________________________________ ________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
__________________________________________________________ _____
_______________________________________________________________
Prin urmare, recomand următorul plan de intervenție : ______________
_______________________________________________________________
______________________________________________________ _________
____________________________________________________________și
sprijin în valoare de _____________________________________ constând în
_______________________________________________________________
_________________________________________________ ______________
Scopul acestui plan de intervenție este __________________________
_______________________________________________________________
Pentru realizarea acestui scop vă rugăm să ne sprijiniți cu ___________
____________________________________ ___________________________
Data Asistent Social
104 Ghid pentru completarea
Referatului de necesitate
Numărul de înregistrare – este obligatorie înregistrarea referatului la instituția
în care se instrumentează cazul, indiferent de situație:
Dacă referatul este adresat unei alte organizații, instituții, societate
comercială, etc.
Dacă referatul este adresat superiorului direct (primar – pentru lucrătorii
sociali comunitari) pentru că răspunsul acestuia (pozitiv sau negativ) va fi
oficial – sub for ma unei dispoziții.
Subsemnatul – numele și prenumele asistentului (lucrătorului) social care
întocmește referatul și este responsabil de caz.
În cadrul – instituția la care își desfășoară activitatea asistentul social ( unde
instrumentează cazul ).
Familia/copilul – în cazul în care familia este subiectul cazului se înregistrează
numele și prenumele soțului și al soției. În cazul în care aceștia nu au calitatea
de părinți pentru copiii ocrotiți în familie se precizează reprezentantul legal –
cînd există o hotărâre oficială din partea Autorității Tutelare (pentru situațiile de
tutelă și curatelă), Comisia de Protecție a Copilului (pentru plasament sau
încredințare), Instanța judecătoreasc (pentru divorț) – sau “ocrotitorul“ copilului
(cel care îngrijește în fapt minorul) atunci când nu există o formă legală .
În situația în care se instrumentează un caz – copil se înregistrează
numele și prenumele acestuia din certificatul de naștere.
Domiciliat în – Se notează adresa la care locuiește persoana/familia ca re face
subiectul cazului. Pot exista trei situații:
când domiciliul real corespunde celui legal (din buletinul/cartea de
identitate), se înregistrează conform actelor de identitate;
cînd domiciliul real (în fapt) nu corespunde celui legal, se menționează
ambele situații;
105 când nu există acte de identitate, se precizează domiciliul în fapt și se
specifică lipsa acestor acte.
Am constatat următoarele – se realizează pe scurt o prezentare a situației
familiei sau copilului (problema, contextul, relațiile din familie – dacă sunt
relevante – în situații de reintegrare, abuz, violență domestică, prevenire
abandon, prezentarea situației materiale și financiare, nevoile familiei –
financiare, materiale, de suport, de integrare, etc.). Datele sunt culese din
afirmaț iile sau declarațiile clientului, din întrevederi cu familia clientului, vecini,
familia lărgită, instituții implicate (Spital, Școală, Biserică, Poliție, Primărie, ș.a.)
alte persoane cheie din comunitate care pot oferi informații obiective despre
caz, do cumente legale (juridice, medicale, evidența populației), alți specialiști
care au lucrat pe caz.
Plan de intervenție – se precizează principalele acțiuni prevăzute în planul de
intervenție/permanență (consiliere a familiei, identificarea unui loc de munc ă,
intermediere pentru acces la alte resurse, mediere relații, crearea unui grup de
spijin, etc.).
Sprijin în valoare de – suma totală anticipată pentru intervenția materială (se
poate aproxima valoarea bunurilor sau se consultă oferte de preț).
Sprijin constând în – este important să se specifice foarte clar categoria de
produse sau servicii în care vor fi investiți banii – alimente, îmbrăcăminte,
reparații locuință, plată chirie, plată creșă copil, etc. O altă situație presupune
prezentarea detaliată a prosuselor (ex.: 2 bucăți haină de iarnă pentru copii, 20
coli azbest, etc).
Scopul planului de intervenție – Se înregistrează scopul planului de
intervenție/permanență (ex.: reintegrare, menținerea copilului în familie,
integrare în comunitate, prevenir ea abandonului, prevenirea violenței
domestice etc.).
106 Vă rugăm să ne sprijiniți cu – se precizează concret sprijinul solicitat și suma
(eventual calitate, cantitate). Suma solicitată poate să nu fie identică cu suma
totală necesară intervenției material e. Asistentul social poate solicita sprijin
pentru un caz din partea mai multor instituții (ex: primăria va asigura forța de
muncă pentru construirea casei, un întreprinzător local va sprijini familia cu
alimente timp de trei luni, un ONG va asigura achizi ționarea materialelor de
construcție în valoare de X lei, o altă instituție va oferi îmbrăcăminte copiilor,
etc. ).
Data – data întocmirii referatului
Asistent social – numele, prenumele și semnătura asistentului social
responsabil de caz.
Observații/re comandări
dacă referatul de necesitate este adresat unei alte instituții, acest instrument
trebuie să fie vizat și de supervizorul asistentului social sau de
reprezentantul instituției care instrumentează cazul;
pentru același caz se pot întocmi referate de necesitate diferite dacă ele
sunt adresate mai multor instituții pentru tipuri deosebite de sprijin sau valori
diferite;
În situația în care referatul este adresat unei alte instituții acesta trebuie să
fie însoțit de o adresă care să prezinte situația sau să cuprindă precizarea
“ Către instituția…………., în atenția d -lui…………” .
107 REFERAT DE SITUAȚIE
Referatul de situație reprezintă un instrument cu o frecvență foarte mare
de utilizare în instrumentarea unui caz. Asistenții sociali îl folosesc mai ales
atunci când hotărăsc să întreprindă a acțiune cu scopul de a -și motiva deciziile
și ipotezele de lucru. Pe de altă parte, referatul de situație se întocmește ori de
câte ori apare o situație problemă, adesea fiind nevoie de modificări în planul
de intervenție sau planul de permanență al clientului. Tocmai de aceea,
particularitatea acestui instrument este reprezentată de contextualitate,
înțelegându -se faptul că el nu reprezintă o “piesă” obligatorie în dosarul cazului,
așa cum sunt fișele de înch idere sau deschidere a cazului, ancheta socială,
istoricul social, etc. Cu toate acestea, asemenea rapoartelor de vizită sau
întrevedere, referatul de situație prezintă o imagine mult mai complexă și mai
obiectivă a unor evenimente punctuale cu impact mare asupra procesului de
intrumentare a cazului.
Referatul de situație se poate întocmi în următoarele situații:
la orice situație problemă apărută în perioada de instrumentare a cazului
la solicitarea unor informații de către un alt birou și / sau instituți e
la referirea sau transferul cazului
în etapa premergătoare prezentării cazului în Comisia pentru Protecția
Copilului
Ghid pentru construirea “referatului de situație”
Având în vedere faptul că „referatul de situație” reprezintă un instrument
ușor adapt abil la tipurile de caz și la instituțiile care le utilizează, acesta nu are
o formă standardizată așa cum au celelalte instrumente specifice din dosarul
unui caz. În acest sens, specialiștii și instituțiile pot întocmi „referate de situație”
după propriul model, dar este recomandat ca în structura referatului să fie
cuprinse următoarele elemente:
Numele și prenumele asistentului social care instrumentează cazul;
Numele instituției/serviciului căreia/căruia îi este adresat referatul;
Scurt istoric social al cazului care să cuprindă următoarele aspecte:
modalitatea de înregistrare a cazului, evoluția cazului, situația în prezent;
108 Scopul întocmirii referatului;
Concluzii și recomandări;
Viza supervizorului.
Observații
Referatul de situație este un instrument care trebuie să aibă o formă
narativă spre deosebire de alte fișe utilizate în instrumentarea cazului;
Să fie scurt, concis și la obiect;
Trebuie să conțină informații reale și exacte ( să nu contrazică datele
prezentate în alte instrumente ale dosarului )
Prezentarea situației/cazului trebuie să aibă fir logic, cronologic.
109 PROCESUL DE SUPERVIZARE ÎN PRACTICA ASISTENȚEI
SOCIALE
Una dintre cele mai eficiente modalități de perfecționare profesională a
asistenților sociali este reprezen tată de implementarea unui proces complex de
supervizare în care este urmărită întreaga activitate de asistență socială. Prin
intermediul activității de supervizare se construiește o relație de sprijin
profesional între supervizor și supervizat.
În literat ura de specialitate se cunosc două modalități de realizare a
supervizării din punctul de vedere al presoanelor supervizate:
Supervizare individuală – Este o relație de ajutor și perfecționare realizată
cu scopul de a transmite informații, de a crește și me nține interesul și
motivația profesională, de dezvoltare unui climat profesional competitiv.
Supervizarea individuală cuprinde supervizarea de caz și supervizarea
calității activității de asistență socială.
Supervizare de grup – Este metodă de lucru în car e un supervizor lucrează
cu un grup de profesioniști, într -un cadru de comunicare și relaționare ce
vizează realizarea unui schimb de experiență și informații, monitorizarea și
controlul activității de asistență socială, relații de sprijin și ajutor între
participanți.
Din punctul de vedere al conținutul supervizării, categoriile de mai sus
cuprind supervizarea de caz și supervizarea calității activității de asistență
socială. Aceste activități sunt înregistrate de către supervizor prin instrumente
specifi ce, cum ar fi:
fișa de supervizare a activității de asistență socială;
fișa de supervizare a cazurilor sociale.
110
FIȘĂ DE SUPERVIZARE
A ACTIVITĂȚII DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Data și locul de desfășurare
a ședinței de supervizare
Persoane prezente
Subiecte abordate
Observații
Supervizor _________________________
111 Ghid pentru completarea
Fișei de supervizare a activității de asistență socială
Data și locul – Va fi precizată ziua și locația în care se desfășoară
supervizarea. Supervizorul va nota data realizării întâlnirii și nu data completării
fișei. Supervizarea este realizată în scopul perfecționării profesionale și
evaluării continue a activității asistentului social și aceasta se poate realiza în
cadrul ins tituției supervizorului (instituție guvernamentală sau
neguvernamentală) sau la instituția unde este angajat asistentul social .
Persoane prezente – Prezentarea persoanelor participante, numele și funcția
deținută în cadrul instituției în care lucrează. Completarea acestei rubrici este
relevantă deoarece se cunosc persoanele care sunt implicate în evaluarea
corectă a problematicii sociale cu care se confruntă asistentul social (ex.
participarea la o întâlnire a secretarului ș i primarului alături de lucrătorul social
unde se analizează specificul comunității, a problemelor și disfuncțiilor sociale
de la nivelul comunei).
Subiecte abordate – Se vor prezenta și analiza sistematic subiectele abordate
în cadrul ședinței. Pe parcur sul supervizării se vor discuta atât cazurile sociale
cât și activitățile din domeniul social desfașurate în comunitate.
Pentru dezvoltarea profesională a aistentului social este recomandat ca
supervizorul să monitorizeze toată activitatea de asistență s ocială desfășurată
și să acorde suport informațional și emoțional pentru rezolvarea problemelor
sociale comunitare. Pe parcursul acestor supervizări se vor identifica domeniile
în care este necesară intervenția asistentul social și pentru aceste probleme s e
vor construi strategii de intervenție.
Ex: Analiza aplicării Legii 416/2001 la nivelul comunității și identificarea
modalităților de intervenție pentru minimalizarea efectelor negative, prin
implicarea tutoror liderii din comunitate, informarea corectă a cetățenilor cu
privire la lege, implicarea liderilor pentru gestionarea eficientă a resurselor
financiarea familiei, etc.
112 Observații – consemnarea informațiilor care caracterizează calitatea și
cantitatea activității de asistență socială desfășurate la nivelul comunității sau
stabilirea unor recomandări pentru îmbunătățirea rezultatelor serviciilor sociale.
Ex: Aspecte pe care supervizorul le poate urmări în completarea rubricii.
gradul de implicare/nonimplicare a asistentului social în activitățile de
asistență socială,
consemnarea propunerilor de acțiuni în folosul comunității;
analiza specificului comunității și identificarea disfuncțiilor sociale locale;
implicarea liderilor locali în rezolvarea problematicii sociale.
113 FIȘĂ DE SUPERVIZARE A CAZURILOR
Asistent social _______________________________________ Instituția/ serviciul _______________________________
Supervizor _____________________________________ Data ședinței de supervizare __________________________
Nr. de cazuri active _________________ Tipuri de caz _______________________________________________________
Cazuri în lucru
Tip de caz
Situația în prezent
Acțiuni realizate în
ultima lună
Acțiuni pentru luna
viitoare
Plan permanent
soluții/resurse
1.
2.
Observații :______________________________________________________________________________
Situația cazurilor în urma ședinței de supervizare : Cazuri noi deschise___________ Cazuri închise__________
Numărul total de cazuri active pentru luna viitoare ____ ______
114 Ghid pentru completarea
Fișei de supervizare a cazurilor
Asistentul social – Specificarea numelui și prenumelui asistentului social
supervizat la instituția/serviciul – precizarea serviciului și instituției în cadrul
căreia este angajată persoana s upervizată.
Supervizor – Se va preciza numele și prenumele profesionistului care
realizează supervizarea
Data – Consemnarea zilei în care se realizează supervizarea.
Nr. de cazuri active – Totalul de cazuri la care lucrează asistentul social în
luna respectivă (ex.: Sumarizarea cazurilor instrumentate în toate domeniile de
activitate: ajutor social, prevenirea abandonului copilului, asistență maternală,
violență domestică, etc.). Este relevantă centralizarea activității asistentului
social, de la ult ima supervizare până în prezent deoarece nu se pot aborda
toate cazurile active în timpul unei ședințe de supervizare. Completarea
itemului oferă o imagine completă a activității complexe desfășurate în
comunitate.
Tipuri de caz – Centralizarea activit ății pe tipuri specifice de caz este
importantă deoarece supervizorul împreună cu asistentul social pot avea o
reprezentare a cazurilor. Astfel se poate realiza (ținând cont de celelalte
informații relevante despre comunitate) identificarea specificului comunității, cu
ce tipuri de cazuri se confruntă cel mai adesea, care sunt cauzele care duc la
apariția cazurilor sociale și implicit având o imagine completă se pot elabora
demersuri de rezolvare.
Tabel de evidență a cazurilor supervizate, care cuprind e următorii itemii:
Caz supervizat – La această rubrică se notează numele și prenumele
beneficiarului, dar se poate preciza și numărul de copii pentru a concretiza
cazul.
115 Tip de caz – Specificul cazului/tipul de serviciu în care se încadrează
beneficiar ul (Ex. Protecția copilului – Prevenire abandon)
Situația în prezent – Prezentarea situației actuale a beneficiarului, a etapei de
intervenție în care se găsește cazul și cu rezultatele obținute în urma
intervenție. Supervizorul trebuie să asculte prezent area cazului de către
asistentului social și apoi să structureze informațiile, cât mai conctret și clar, dar
fără să omită informații despre beneficiar.
Activitățile realizate în ultima lună – Prezentarea și analiza acțiunilor
desfășurate pentru rezolvare a cazului, care pot fi de tipul: evaluarea și
documentarea asupra cazului, intervenție asupra familiei prin consiliere,
informare, educație, contactarea rețelei de instituții/ONG, etc. Supervizorul
trebuie să conceptualizeze activitățile asistentului socia l și să stabilească
direcțiile generale ale demersului de intervenție.
Activități pentru luna viitoare – Planificarea activităților viitoare care au rolul de a
atinge obiectivele planul de intervenție/ permanență. Este important ca în timpul
ședinței de s upervizare, supervizorul să stabilească demersul pe care
asistentul social îl va realiza pentru rezolvarea cazurilor. Această acțiune
asigură coerență în demersul de intervenție a asistentului social, iar pentru
supervizor reprezintă un item de evaluare a activității pentru luna viitoare.
Plan de permanență – Precizare măsurii de protecție a beneficiarului.
Soluții și resurse – Mijloace și strategii prin care putem să atingem scopul
intervenției. Resursele pot fi de tipul: financiare, materiale, umane, e ducațional/
informative și trebuie precizate concret cum se va interveni. Completarea
itemului este importantă deoarece asistentul social este pus în situația de a
identifica soluții pentru rezolvarea cazului și astfel acesta devine conștient că
deține res ursele și puterea necesară pentru a rezolva cazul. De asemenea este
recomandabil să se accentueze asupra resurselor comunității, deoarece fiecare
comunitate are resursele sale specifice: lideri locali, specialiști din domenii
sociale( medic, psiholog, prof esor) reprezentanți ai domeniului privat, care
uneori pot constitui o bază solidă pentru intervenția socială.
116 Observații – Analiza activității de asistență socială a supervizatului și
sintetizarea prin câteva idei a calității profesionale a acestuia sau co nsemnarea
acelor informații relevante pentru caracterizarea activității desfășurate. Fiind
activitate de supervizare a cazurilor sociale, supervizorul va evalua la asistentul
social modalitatea de intervenție, modul cum utilizează informațiile teoretice,
abilitățile și deprinderile de lucru pe caz, cum identifică soluțiile și cum reușește
să le aplice, etc. În urma acestei analize va realiza o caracterizare a nivelului
de profesionalism a asistentului social.
Situația cazurilor în urma supervizării
Cazu ri noi deschise – În timpul ședinței de supervizare se vor consemna și
analiza și cazurile noi cu care se confruntă în luna respectivă.
Cazuri închise – În cadrul supervizării sunt analizate toate cazurile în care
asistentul social întâmpină dificultăți ș i când se constată că s -au înregistrat
rezultate așteptate conform planului de intervenție se va hotărâ împreună
închiderea cazului.
Numărul total de cazuri active pentru luna viitoare – Numărul se află prin
scăderea din numărul total numărului de cazu ri închise.
117 ……(zz)/……(ll)/………… (aaaa) FIȘA DE ÎNCHIDERE A CAZULUI
Nume și prenume ________________________________________________
Data și locul nașterii _____________________________________________
Domiciliul ___________________________________________________ ___
Data deschiderii
Motivul deschiderii cazului
Modalitatea de închidere a cazului
conform planului de permanență
referit la instituția________________________________________________
transfer la serviciul________________________________ ______________
altă situație____________________________________________________
Situația cazului la închidere
Data închiderii cazului __________________________
Asistent Social ________________________________
118 Ghid pentru completarea
Fișei de închidere a cazului
Fișa de închidere a cazului reprezintă ultimul instrument pe care
asistentul social îl utilizează în instrumentarea unui caz. Asistentul social
hotărăște închiderea cazului atunci când au fost atinse scopul și obie ctivele
planului de intervenție.
Nume și prenume, data și locul nașterii – Aceste date se vor completa de
către asistentul social din actele de stare civilă ale beneficiarului.
Domiciliul -se va completa domiciuliul în fapt al beneficiarului.
Data d eschiderii cazului – Asistentul social va prelua informația din fișa de
deschidere a cazului.
Motivul deschiderii – Fișa de închidere a cazului reprezintă o imagine finală a
modalității de intervenție a asistentului social în demersul de rezolvarea a
situației de criză în care s -a aflat clientul. Din aceste considerente, prin
prezentarea motivului deschiderii cazului, se poate evalua coerența dintre
problema existentă, scopul și obiectivele intervenției și modalitatea de
închidere.
Modalitatea de închid ere a cazului – Este determinată de modul în care
clientul și intervenția asistentului social au evoluat pe tot parcursul
instrumentării cazului.
Dacă această evoluție a fost convergentă către direcția de acțiune
stabilită în planul de permanență, închide rea cazului se realizează conform
planului de permanență .
Referire – Instituția care adeschis cazul, după ce s -a instrumentat cazul
dar pe parcurs situația problematică nu este de competența domeniului în
care își desfășoară activitatea,asistentul social referă cazul către o instituție
specializată. Referirea se realizează de cele mai multe ori printr -o adresă
oficială, care cuprinde pe lângă datele de identificare a clientului și o sumară
119 analiză și diagnosticare a problemei. (ex.: lucrătorul social com unitar
instrumentează un caz de prevenire a abandonului de copii dar pe parcursul
procesului se semnalează o situație de abuz fizic al copilului)
Transfer – În cadrul aceleași instituții specializate se realizează un transfer
al cazului de la un birou/se rviciu către un alt birou/serviciu specializat pe acel
tip de caz. Aceste situații sunt întâlnite frecvent în cadrul instituțiilor care oferă o
multitudine de servicii specializate pentru același tip de clienți (ex.: Serviciul
public specializat pentru pro tecția drepturilor copilului – Direcția Generală
pentru Protecția Drepturilor Copilului – instrumentează diferite cazuri de copii
aflați în dificultate, dar modalitățile specifice de intervenție sunt organizate pe
birouri și servicii; astfel, dacă în preal abil un caz de abuz a fost instrumentat de
Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat către serviciul
“Alternative de tip familial” pentru instituirea unei măsuri alternative de ocrotire).
Pe lîngă aceste trei modalități de închider e a unui caz, mai există și alte
situații în care cazurile sunt închise din motive neprevăzute în planul de
intervenție al clientului (decesul clientului, plecarea din țară). În aceste situații,
este recomandat ca asistentul social să precizeze în cadrul acestui item orice
informație relevantă.
Situația la închiderea cazului – Se vor preciza aspecte deosebite despre caz,
îndeosebi în situația în care cazul este închis cu altă opțiune decât cea conform
planului de permanență. Este necesar a se preciza info rmații despre beneficiar
pe care asistentul social/instituția care va prelua cazul să le ia în considerare în
demersul de instrumentare a cazului.
Data închiderii cazului – Este data când se completează fișa și coincide cu
momentul în care supervizorul d ecide împreună cu asistentul social să închidă
cazul.
120 4. CODUL ETIC AL PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL5
Preambul
Etica profesională se află la baza activitații de asistență socială. Codul
etic reprezintă un set de reguli care reflectă principii gener ale de conduită
profesională. Comportamentul asistentului social trebuie să fie consecvent și
responsabil, astfel incât să nu afecteze imaginea profesiei. Codul etic cuprinde
două capitole:
Capitolul I: Valorile și Principiile Etice fundamentale corespunz ătoare
activității asistentului social;
Capitolul II: Standardele Etice ale activității profesionale desfășurate de
asistentul social.
Codul etic se bazează pe valorile și principiile etice fundamentale ale
asistenței sociale ca profesie. Codul etic reglementează relațiile profesionale
ale asistenților sociali și se referă la standardele de conduită ale acestora in
relațiile cu clienții, colegii, precum și alte categorii de profesioniști. Prevederile
prezentului cod sunt asumate de către toți as istenții sociali pe toată durata
practicării profesiei. Odată cu aderarea la cod, asistenții sociali vor participa la
punerea lui in practică și vor lua măsuri pentru a descuraja, preveni, semnala și
corecta eventualele comportamente lipsite de etică. Asis tenții sociali vor fi
tratați in mod egal și vor apăra și sprijini colegii care au fost acuzați pe nedrept
de comportament lipsit de etică. Existența in forma scrisă a acestui cod nu
garantează comportamentul etic în sine.
Scopul codului etic este:
1. de a identifica valorile fundamentale care stau la baza misiunii asistenței
sociale
2. de a stabili un set de standarde de conduită profesională
5 Material realizat de Federația Națională a Asitenților Sociali din România
121 3. de a clarifica responsabilitățile și acțiunile profesioniștilor care stau la baza
rezolvării conflictelor etice .
Prin aderarea la acest cod, Colegiul Asistenților Sociali stabilește reguli
disciplinare și sancțiuni în concordanță cu principiile identificate și acceptate
prin Codul Etic.
Standardele Etice se adresează tuturor asistenților sociali și se aplică
tuturo r activitaților profesionale de asistență socială. Aceste standarde se referă
la responsabilitățile etice ale asistentului social ca profesionist și față de clienți,
colegi, profesie și societate.
CAPITOLUL I: Valori și Principii Etice
Acest set de pri ncipii etice reprezintă totalitatea normelor de conduită
morală corespunzătoare activității asistentului social. Principiile au la bază
valorile fundamentale ale asistenței sociale: furnizarea de servicii în beneficiul
clienților, justiția socială, demnita tea și unicitatea individului, importanța relațiilor
interumane, integritatea persoanei, autodeterminarea și competența.
Fiecare asistent social își va însuși aceste valori și principii, ele urmând să se
regăsească în comportamentul său, astfel încât să nu aducă prin acțiunile sale
prejudicii imaginii profesiei.
1. Valoarea: Furnizarea de servicii în beneficiul clienților
Principiul etic: Scopul principal al activității asistentului social este acela
de a asista persoanele aflate în dificultate implicând u-se în identificarea,
evaluarea și soluționarea problemelor sociale.
În toate demersurile sale, asistentul social acționează cu prioritate în
interesul clientului. În situația în care interesul clientului reprezintă o amenințare
pentru comunitate / membr ii comunității, asistentul social are responsabilitatea
de a îndruma clientul și a media în scopul armonizării intereselor părților
implicate.
2. Valoarea : Justiția socială
Principiul etic: Asistenții sociali promovează principiile justiției sociale.
122 Asistenții sociali se asigură de egalitatea șanselor privind accesul
clienților la informații, servicii, resurse și participarea acestora la procesul de
luare a deciziilor. Ei contestă și combat diferitele forme ale injustiției sociale
precum: sărăcia, șom ajul, discriminarea, excluderea și alte asemenea forme.
3. Valoarea: Demnitatea și unicitatea persoanei
Principiul etic: Asistenții sociali respectă și promovează demnitatea
individului, unicitatea și valoarea fiecărei persoane.
Asistentul social nu tr ebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să
colaboreze la nici o formă de discriminare bazată pe rasă, etnie, sex și
orientare sexuală, vârstă, convingeri politice sau religioase, statut marital,
deficiență fizică sau psihică, situație materială ș i/sau orice altă preferință,
caracteristică, condiție sau statut.
4. Valoarea: Autodeterminarea
Principiul etic: Asistentul social respectă și promovează dreptul clienților
la autodeterminare.
Asistentul social asistă clienții în eforturile lor de a -și identifica și clarifica
scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opțiuni.
Asistenții sociali pot limita drepturile clienților la autodeterminare atunci
când, în judecata profesională a asistentului social acțiunile prezente și/sau
viitoare ale clienț ilor prezintă un risc pentru ei înșiși și/sau pentru ceilalți.
5. Valoarea: Relațiile interumane
Principiul etic: Asistenții sociali recunosc importanța fundamentală a
relațiilor interumane și le promovează în practica profesională.
Asistenții sociali incurajează și intăresc relațiile dintre persoane cu
scopul de a promova, reface, menține și/sau îmbunătăți calitatea vieții
persoanelor, famililor, grupurilor, organizațiilor și comunităților.
6. Valoarea: Integritatea
Principiul etic: Asistenții socia li acționeaza cu onestitate și
responsabilitate în concordanță cu misiunea profesiei și standardele
profesionale.
123 7. Valoarea: Competența
Principiul etic: Asistenții sociali trebuie să își desfășoare activitatea
numai în aria de competență profesională d eterminată de licența, expertiza și
expriența profesională.
Asistenții sociali au obligația de a -și îmbunătăți permanent cunoștințele
și deprinderile profesionale și de a le aplica în practică. Asistenții sociali
contribuie la îmbunătățirea și dezvoltarea bazei de cunoștințe a profesiei.
CAPITOLUL II: Standardele Etice
1. Responsabilitățile etice ale asistentului social față de clienți
1.1. Angajamentul față de clienți
Principala reponsabilitate a asistentului social este de a promova
bunăstarea clie ntului. Intresele clientului primează. Asistentul social activează
în limitele obligațiilor legale și ale responsabilităților sale în cadrul instituției
angajatoare.
1.2. Autodeterminarea
Asistentul social nu decide în numele clientului. Asistentul so cial îl ajută
pe client să -și identifice și să -și dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai
bune opțiuni. Excepțiile sunt prevăzute de lege. Asistenții sociali pot limita
drepturile clienților la autodeterminare atunci când, în judecata profesională a
asistentului social acțiunile prezente și/sau viitoare ale clienților prezintă un risc
pentru ei înșiși și/sau pentru ceilalți.
1.3. Contractul cu clientul
a. Asistentul social va furniza servicii clienților numai în contextul unei
relații profesio nale bazate, atunci când este cazul, pe un contract scris și/sau
pe consimțământul clientului. În cazul în care clientul nu are capacitatea de a
semna un contract, asistentul social trebuie să protejeze interesele clientului
urmărind să obțină permisinea r eprezentantului legal al acestuia (tutore,
curator, etc.).
b. Asistentul social foloseste un limbaj clar pentru a informa clienții
despre scopul, riscurile și limitele serviciilor, costurile legate de serviciul
respectiv, alternativele existente, dreptul clientului de a refuza sau de a rezilia
124 contractul cât și despre perioada pentru care se încheie contractul respectiv.
Asistentul social trebuie să ofere clienților posibilitatea de a pune întrebari.
c. în situațiile în care clienții nu înțeleg sau au dif icultăți în a înțelege
limbajul primar folosit în practică, asistentul social trebuie să se asigure că
acesta a înțeles. Aceasta presupune asigurarea unei explicații verbale detaliate
sau asigurarea unui translator sau interpret.
d. Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informații despre
natura și necesitatea serviciilor și de a informa clientul cu privire la dreptul sau
de a refuza serviciul oferit (indiferent dacă serviciul a fost solicitat sau nu de
către client).
e. Asistentul social in formează clienții cu privire la limitele și riscurile
furnizării de servicii prin intermediul computerelor, telefoanelor sau al altor
mijloace de comunicare și solicită acordul scris al clienților pentru orice
înregistare audio și video, cât și pentru prez ența unei a treia persoane ca
observator.
1.4.Competența
Toate acțiunile asistentului social trebuie să se înscrie în limitele de
competență ale profesiei.
Pregătirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces
continuu de perfecționare. Colegiul Asistenților Sociali stabilește procedura,
limita de timp și modalitatea prin care asistenții sociali iși vor menține și
îmbunătăți performanțele profesionale.
Pentru a asigura o intervenție competentă, asistentul social are dreptul și
obligația de a asigura servicii și de a folosi tehnici specializate de intervenție,
numai după participarea la un program de instruire specializată.
Stările personale (emoționale sau de altă natură) nu influențează
calitatea intervenției profesionale a asistentului social.
1.5. Competența culturală și diversitatea socială
Asistentul social oferă servicii în concordanță cu specificul cultural din
care provine clientul, adaptându -se diversității culturale prin cunoașterea,
înțelegerea, acceptarea și valorizarea model elor culturale existente. Asistentul
social trebuie să aibă cunoștințe de bază despre mediul cultural și caracteriticile
grupului/comunității din care fac parte clienții.
125 Instruirea asistentului social îi permite acestuia înțelegerea diversității
sociale și culturale privind etnia, religia, sexul și orientarea sexuală, vârsta,
statutul marital, convingerile politice și religioase, dizabilitățile mentale sau
fizice.
1.6. Conflicte de interes
Asistentul social evită conflictele de interese în exercitarea pr ofesiei și
promovează o abordare imparțială a situațiilor profesionale.
Asistentul social informează clientul despre posibilele conflicte de
interese și intervine, după caz, în prevenirea sau rezolvarea acestora. În
anumite cazuri, protejarea clientului p oate conduce la încheierea relației
profesionale și orientarea clientului către un alt coleg sau un alt serviciu.
Asistentul social nu folosește relația profesională cu clientul pentru
obținerea de avantaje sau alte beneficii în interes personal.
Asisten tul social care asigură servicii pentru două sau mai multe
persoane între care există o relație (de exemplu membrii unei familii, cuplul)
trebuie să clarifice care dintre indivizi sunt considerați clienți, natura obligatiilor
profesionale ale asistentului social și ale partilor implicate, încercand să
atenueze sau să prevină conflictele de interese posibile sau reale.
1.7. Confidențialitatea și viața privată
Asistetul social respectă dreptul la viața privată a clientului. Asistentul
social nu solicită in formații despre viața privată a clientului decât în cazul în
care acestea sunt relevante pentru intervenție. Odată ce aceste informații au
fost obținute, asistentul social păstrează confidențialitatea asupra lor.
În anumite situații, asistentul social poa te dezvălui informații
confidențiale, cu acordul clientului sau al reprezentantului legal al acestuia.
Asistenții sociali pot dezvălui informații confidențiale fără acordul
clienților în anumite situații, cum ar fi: munca în echipă pluridisciplinară, când
acest lucru este prevăzut prin lege, când se pune în pericol viața clientului
și/sau a altor persoane, când se transferă cazul către alt asistent social.
Asistentul social informează clientul în masura posibilitații despre
încălcarea confidențialității ș i despre posibilele consecințe.
Asistentul social discută cu clienții și alte părți implicate despre natura
informației confidențiale și circumstanțele în care aceasta poate fi incălcată.
126 Discuția trebuie să se facă la inceputul relației profesionale și d e câte ori
este necesar pe parcursul acesteia.
Atunci când asistentul social furnizează servicii de consiliere a familiilor,
cuplurilor sau grupurilor, acesta trebuie să obțină un consens privind dreptul
fiecăruia la confidențialitate și obligația fiecăru ia de a păstra confidențialitatea
informațiilor. Asistentul social informează familia, cuplul sau membrii grupului
cu care lucrează despre faptul că nu poate garanta păstrarea confidențialitatii
de către toate persoanele implicate.
Asistentul social trebu ie să păstreze confidențialitatea atunci când
prezintă un caz social în mass media.
Asistentul social păstrează confidențialitatea în timpul procedurilor
legale, în masura permisă de lege.
1.8. Accesul la dosare
Accesul la dosarele clienților și transfe rul acestora se realizează astfel
încât să se asigure protecția informațiilor confidențiale. Accesul la dosarele
clienților este permis profesioniștilor care lucrează în echipa pluridisciplinară,
supervizorilor activitații profesionale de asistentă socială și altor persoane
autorizate în unele cazuri prevăzute de lege.
La cerere, clienții au acces la informații din propriile dosare, în măsura în
care acestea servesc intereselor clienților și nu prejudiciază alte persoane.
La încheierea serviciilor, asiste ntul social are responsabilitatea de a
arhiva dosarele clienților pentru a asigura accesul la informație în viitor și
protecția informațiilor confidențiale.
1.9. Contactul fizic
Contactul fizic cu clientul este evitat de către asistentul social, dacă
acest lucru îl afectează din punct de vedere psihologic pe client.
Asistentul social care se angajează in contacte fizice cu clienții are
responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferențelor culturale.
Asistentul social nu se angajează în relații sex uale cu clienții sau rudele
acestuia, pe toată durata relației profesionale.
Asistentul social nu manifestă față de clienți comportamente verbale sau
fizice de natură sexuală, cum ar fi avansurile sexuale sau solicitările de favoruri
sexuale.
127 1.10. Limb ajul
Asistentul social foloșeste un limbaj adecvat și respectuos față de client
și evită folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau
comunităților.
1.11. Plata serviciilor
Atunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea an umitor servicii,
asistentul social se asigură că acestea sunt rezonabile și în concordanță cu
serviciile furnizate.
Asistentul social nu acceptă bunuri sau servicii din partea clienților în
schimbul serviciilor furnizate.
1.12. Întreruperea și încheierea relației cu clientul
Asistentul social asigură continuitatea serviciilor în cazul în care acestea
sunt întrerupte de factori cum ar fi: transfer, boală, indisponibilitate, etc.
Asistentul social încheie relația profesională cu clientul și serviciile
oferite acestuia atunci când acestea nu mai răspund nevoilor și intereselor
clientului.
Asistentul social se asigură că încheierea relației profesionale cu clientul
și a serviciului oferit este un proces planificat asupra căruia clientul are toate
informații le necesare.
2. Responsabilitățile etice ale asistentului social față de colegi
2.1. Respectul
Asistentul social își tratează colegii cu respect și evită aprecierile
negative la adresa lor în prezența clienților sau a altor profesioniști.
Asistentul social acordă sprijin și asistență colegilor care trec prin perioade
dificile. Dacă perioada respectivă se prelungește și are urmări în planul
activității profesionale, asistentul social va apela la procedurile din cadrul
agenției sau la Colegiul Asistenți lor Sociali.
2.2. Confidențialitatea
Asistentul social respectă confidențialitatea informațiilor împărtășite de
colegi în cursul relațiilor profesionale.
128 2.3. Colaborarea interdisciplinară și consultarea
Asistenții sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participă la
luarea deciziilor care vizează bunăstarea clientului, utilizând valorile profesiei și
experiența profesională.
Obligațiile etice și profesionale ale echipei multidisciplinare ca întreg și a
membrilor echipei trebuie clar def inite.
Asistenții sociali solicită și oferă consultanță și consiliere colegilor ori de
cate ori este nevoie.
2.4. Disputele dintre colegi
Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei
implicați și prin respectarea dreptului părți lor la opinie. In cazul prelungirii
acestora, se apelează la un mediator sau la supervizor.
Disputa dintre angajator și un alt coleg nu este folosită de asistentul
social pentru a obține o poziție sau un avantaj personal. Disputele sau
conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea clientului.
2.5. Orientarea către alte servicii
Asistentul social orientează clienții către alte servicii atunci când
problematica clientului depășește competențele sale profesionale, când nu a
înregistrat progrese s emnificative și atunci când clientul are nevoie de servicii
suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi.
Asistentul social care orientează clientul către alte servicii, transmite
către noua agenție toate informațiile necesare soluționării c azului.
2.6. Relațiile sexuale și hărțuirea sexuală
Asistenții sociali care desfăsoară activități de supervizare evită să
întrețină relații sexuale cu supervizații sau cu alte persoane asupra cărora iși
exercită o autoritate profesională.
Asistenții so ciali evită să se implice în relații sexuale cu colegii atunci
când există un posibil conflict de interese.
Asistenții sociali nu trebuie să manifeste față de colegi comportamente
verbale sau fizice susceptibile a fi interpretate drept hărțuire sexuală.
2.7. Incompetența și comportamentul lipsit de etică
În situațiile în care asistentul social observă incompetența sau
comportamentul lipsit de etică al unuia dintre colegi, îi acordă acestuia sprijin și
asistență. Dacă cel în cauză nu își corectează comportamentul profesional,
129 asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenției sau la Colegiul
Asistenților Sociali.
Asistentul social acționează pentru a descuraja, preveni și corecta
comportamentul lipsit de etică.
Asistentul social trebuie să apere și să asiste colegii acuzați pe nedrept de
comportament lipsit de etică.
3. Responsabilitățile etice ale asistenților sociali ca profesioniști
3.1. Supervizarea și consultarea
Pentru a exercita funcții de supervizare sau consultanță, asistenț ii sociali
trebuie să dețină pregătirea, cunoștințele, abilitățile, specializarea și experiența
practică solicitată de această poziție.
Asistentul social exercită funcții de supervizare și consultanță numai în
aria de competență specifică profesiei.
Asistenții sociali cu funcții de conducere asigură condițiile necesare
respectării prevederilor Codului Etic.
3.2. Educația, formarea și evaluarea
Asistenții sociali care îndeplinesc funcții de supervizare trebuie să
asigure un program de pregătire și dezvol tare profesională continuă a
asistenților sociali din subordine.
Asistenții sociali care au responsabilitatea de a evalua performanțele
asistenților sociali din subordine vor folosi criterii și instrumente de evaluare
profesională clar definite.
3.3. Ang ajamentul față de instituția angajatore
Asistentul social respectă politica, principiile și regulamentele interne ale
instituției angajatoare. Asistentul social participă la îmbunătățirea politicilor și
procedurilor instituției angajatoare și la sporirea eficienței serviciilor oferite.
Asistentul social se asigură că instituția angajatoare cunoaște obligațiile
etice ale profesiei de asistent social prevăzute de Codul Etic și implicațiile
practice ale acestor obligații.
Asistentul social se asigură că pr acticile, politicile și procedurile instituției
în cadrul căreia își desfășoară activitatea sunt compatibile cu prevederile
Codului Etic.
130 Asistentul social acționeaza astfel încât să prevină și să elimine orice
formă de discriminare în activitățile, poli ticile și practicile instituției angajatoare.
3.4. Conflictele de muncă
Conflictele de muncă ale asistenților sociali sunt rezolvate conform
legislației în vigoare. Acțiunile asistenților sociali care sunt implicați în conflicte
de muncă trebuie să se gh ideze după valorile, principiile și standardele etice
ale profesiei.
În cazul unui conflict la locul de muncă, trebuie acceptate diferențele de
opinie, iar acestea trebuie puse în discuție ținând cont și de interesele clienților.
3.5. Discriminarea
Asistentul social nu practică, nu se implică, nu facilitează și nu
colaborează la nici o formă de discriminare bazată pe etnie, sex sau orientare
sexuală, stare civilă, convingeri politice și/sau religioase, deficiențe fizice sau
psihice sau pe alte asemenea c riterii.
3.6.Conduita privată
Asistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă
prejudicii imaginii profesiei.
Asistentul social va evita ca problemele personale să îi afecteze
judecata, performanțele profesionale sau interesele cliențil or. În cazul în care
această situație nu se poate evita, asistentul social trebuie să solicite imediat
consultanță și sprijin profesional, să reduca numărul de cazuri cu care lucrează,
să își încheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă a cțiune
pentru a proteja clienții.
3.7. Reprezentare
În situația în care reprezintă o instituție, asistentul social trebuie să
prezinte clar și cu acuratețe punctul oficial de vedere al instituției respective.
3.8. Onestitate
Asistentul social își asumă responsabilitatea și meritele numai pentru
propria activitate și recunoaște cu onestitate meritele și contribuția altor
profesioniști.
131 4. Responsabilitățile etice ale asistenților sociali față de profesie
4.1. Integritatea profesională și promovare a profesiei
Asistentul social promovează și menține standardele practicii
profesionale.
Asistentul social promovează și dezvoltă valorile și etica profesiei, baza
de cunoștințe și misiunea profesiei. Asistentul social protejează și promovează
integritat ea profesională atât prin studii, cercetare, analiză și critică
constructivă, cât și prin activități de predare, consultanță, expuneri în cadrul
comunității și participare activă în cadrul organizațiilor profesionale.
Asistentul social acționează pentru a preveni și elimina practicarea
neautorizată și necalificată a profesiei de asistent social semnalând Colegiul
Asistenților Sociali.
4.2. Evaluare și cercetare
Asistentul social evaluează și promovează politicile din domeniu,
implementarea programelor și intervențiile practice.
Asistentul social care se angajează în programe de cercetare respectă
etica profesiei și utilizează tehnici și metode profesionale.
Asistentul social care se implică în programe de cercetare trebuie să
asigure anonimatul particip anților și confidențialitea asupra datelor obținute.
5. Responsabilitățile etice ale asistentului social față de societate
5.1. Acțiune socială și politică
Asistentul social pledează pentru condiții de viată care să conducă la
satisfacerea nevoilor um ane de bază și promovează valorile sociale,
economice, politice și culturale care sunt compatibile cu principiile justiției
sociale.
Asistentul social trebuie să fie conștient de impactul vieții politice asupra
profesiei și practicii profesionale. Asisten tul social pledează pentru schimbări
care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor sociale în vederea satisfacerii
nevoilor umane de bază și promovării justiției sociale.
132 Asistentul social acționează pentru a facilita accesul la servicii specifice
și po sibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sau
aflate în dificultate.
Asistentul social promovează condițiile care încurajează respectarea
diversității sociale și culturale atât în interiorul României cât și la nivel global.
Asist entul social promovează politicile și practicile care încurajează
conștientizarea și respectarea diversității umane.
Asistentul social facilitează și informează publicul în legatură cu
participarea la viata comunitară și schimbările sociale care intervin.
Asistentul social trebuie să asigure servicii profesionale în situații de urgență.
Asistentul social acționează pentru a preveni și elimină dominarea, exploatarea
sau discriminarea unei persoane, grup, comunitate sau categorie socială pe
baza etniei, or iginii naționale, sexului sau orientării sexuale, vârstei, stării civile,
convingerilor politice sau religioase, deficiențelor fizice/psihice sau altor
asemenea criterii.
Asistentul social se asigură de respectarea drepturilor fundamentale ale
omului și d e aplicarea legislației internaționale la care România a aderat,
conform Constituției României.
133 5. GLOSAR
Abuzul copilului sau maltratarea lui reprezintă toate formele de rele tratamente
fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent,
exploatare comercială sau de alt tip, ale căror consecințe sunt daune actuale
sau potențiale aduse sănătății copilului, supraviețuirii, dezvoltării sau demnității
lui, în contextul unei relații de răspundere, încredere sau putere ( def.
Acceptată de Organizația Mondială a Sănătății – Raport of the Consultation on
Child Auz Prevention -WHO, Geneva 29 -31 march, 1999 ).
Adopția – măsură definitivă de protecție a copilului în dificultate, se instituie în
scopul protejării interesului su perior al copilului; prin adopție se stabilește
filiația între cel care adoptă și copilul adoptat, precum și rudenia dintre copil și
rudele adoptatorului.
Alternative la instituționalizare – modalități de ocrotire a persoanelor aflate în
dificultate, alt ele decât formele de instituționalizare (ex: asistență maternală,
plasament, centru de zi, adopție, îngrijire la domiciliu, locuințe protejate,
adăpost, centru maternal, familie gazdă ).
Asistență maternală – este măsură de protecție temporară instituită în
interesul superior al copilului aflat în dificultate, prin care acesta este ocrotit
într-un mediu familial de către asistentul maternal profesionist.
Asistentul maternal profesionist – este persoana fizică, atestată în condițiile
H.G. 217/1998, care a sigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliu
său creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor
primiți în plasament sau în încredințare.
Asistența socială – componentă a sistemului de protecție socială, reprez intă
ansamblul de instituții și măsuri prin care statul și societatea civilă asigură
prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor, temporare sau permanente, ale
unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea soială a unor
134 persoane (Legea 7 05/2001 privind sistemul național de asistență socială, cap.I,
art.2)
Asistent social – este absolventul unei instituții de învățământ de specialitate,
acreditată de stat în contițiile legii; scopul exercitării profesiei de asistent social
îl constituie a cordarea de asistență persoanelor, grupurilor și comunităților
aflate în dificultate și crearea condițiilor necesare întăririi sau recâștigării
capacității acestora de a funcționa social. Asistentul social îndeplinește o
misiune socială care are la bază va lorile și principiile etice fundamentale ale
profesiei, care sunt cuprinse în Codul Etic al profesiei.
Autoreferire – situația în care clientul/beneficiarul/utilizatorul de servicii se
adresează direct serviciului de asistență socială pentru a fi evaluat.
Autosesizare – situația în care o instituție sau un ONG deschide un caz ca
urmare a propriei sale decizii, fără ca acesta să fie referit de o persoană sau
instituție (corespunde obiectului de activitate) – ex: articol din ziar care prezintă
o situație de abuz asupra copilului – Direcția pentru Protecția Drepturilor
Copilului va deschide cazul în cadrul serviciului “ Abuz “.
Caz social – situația identificată și înregistrată de un profesionist, care necesită
intervenția specializată a unui serviciu de pr otecție și asistență socială.
Client/beneficiar – orice individ, familie, grup sau comunitate care beneficiază
de servicii sociale (evaluare, intervenție, monitorizare).
Contractul cu clientul – un instrument utilizat de asistentul social, fără efecte
juridice, cu scopul de a reglementa responsabilitățile și drepturile în cadrul
relației de asistare; urmărește implicarea activă a clientului în relația de asistare
în vederea responsabilizării sale.
Copil în dificultate – „copilul se află în dificultate da că dezvoltarea sau
integritate sa fizică sau morală este periclitată” (legea nr.108/1998 privind
135 protecția copilului aflat în dificultate). Prin copil se înțelege orice persoană care
nu a împlinit vârsta de 18 ani.
Decădere din drepturi părintești – măsur ă instituită de instanța
judecatorească, la cererea autorității tutelare, dacă sănătatea sau dezvoltarea
fizică a copilului este pusă în pericol prin felul de exercitare a drepturilor
părintești, prin purtare abuzivă sau prin neglijența gravă în îndeplinir ea
îndatoririlor de părinte. Autoritatea tutelară va îngădui părintelui decăzut din
drepturile părintești să păstreze legături personale cu copilul, numai dacă, prin
asemenea legături, creșterea, educarea, învațătura sau pregătirea profesională
a copilulu i nu ar fi puse în primejdie. Instanța judecătorească va reda părintelui
decăzut din drepturile părintesti exercițiul acestor drepturi, dacă au încetat
împrejurările care au dus la decădere, astfel încât, prin redarea acestor
drepturi, creșterea, educarea, învățătura, pregătirea profesională și interesele
patrimoniale ale copilului nu mai sunt primejduite.
Delincvență – Reprezintă săvârșirea de acte antisociale care sunt
reglementate juridic de legislația statului în care acestea se manifestă. O formă
particulară a delincvenței este “delincvența juvenilă” care în cele mai multe țări
uzează de legislații specifice cu scopul de reintegrare și reinserție socială și
protejare a minorilor delincvenți.
Devianță – este ansamblul conduitelor și stărilor pe care m embrii unui grup le
judecă drept neconforme cu așteptările, normele sau valorile lor și care, în
consecință, riscă să trezească din partea lor reprobare și sancțiuni .6
Evaluare caz – etapă în instrumentarea cazului din momentul deschiderii
cazului și p ână în momentul stabilirii planului de intervenție / permanență.
Presupune strângerea și analiza informațiilor cu privire la situația medico –
psiho – socială a beneficiarului.
6 Boudon, Raymond – Tratat de sociologie , Editura Humanitas, București, 1997
136 Excludere socială – Reprezintă reacția de respingere și marginalizare
sistemat ică (este o atitudine constantă și uzează de reguli specifice și principii)
a unui grup uman față de un alt grup / persoană care nu corespunde principiilor
și valorilor grupului discriminant.
Familie defavorizată – familie care datorită unei anumite situ ații sociale (lipsa
locuinței, a unui loc de muncă, etc) cu care se confruntă pe o perioadă de timp,
nu-și poate asigura cu resursele proprii un trai minim de viață (din punct de
vedere social, economic, cultural, politic) fiind necesară intervenția servic iilor
specializate. (Conform legilor 116 / 2002 privind marginalizarea socială și a legii
416/2001 privind venitul minim garantat).
Familie în dificultate – familia al cărei echilibru este afectat datorită apariției
unei situații (dificile) pe care nu o p oate rezolva cu resurse proprii (ex.: decesul
tatălui care este singura persoană care asigură veniturile familiei).
Familie vulnerabilă – familia care prezintă anumite caracteristici (ex.: un
membru al familiei este infectat cu HIV; un părinte este recidi vist; tratamente
rele aplicate minorilor de către părinți) care o predispun la dezechilibre în
dinamica familiei și/sau situații de criză.
Grup de suport – Reprezintă o formă de suport piho -social adresată unui grup
de persoane care au aceeași problemă și care consimt să participe
necondiționat la ședințe de terapie în care se folosesc metode și tehnici
specifice de intervenție psiho -socială. Mărimea acestui tip de grup nu poate
depăși 8 – 10 persoane, iar ședințele sunt coordonate de către un moderator
(asistent social și/sau psiholog). Ca o particularitate reprezentativă a grupului
de suport, membrii participanți au libertatea să -și exprime deschis opiniile și
sentimentele legate de problema dezbătută. Scopul acestui tip de terapie este
verbalizarea probl emelor și găsirea unor soluții prin susținerea reciprocă. Este
o procedură des utilizată în domeniul medical, social și psihopedagogic. Ex.:
Grupuri de suport pentru persoane afectate de boli incurabile (cancer,
persoane dializate, HIV/SIDA, sindromul Down ), persoane cu diferite forme de
137 handicap fizic, persoane dependente de substanțe nocive, persoane abuzate,
etc.
Grup de suport profesional – Reprezintă o formă a grupului de suport, având
aceleași reguli privind durata, mărimea, persoana care mediază, nu mai că în
acest caz membrii grupului sunt reprezentați de profesioniști din domeniul
socio -psiho -medical (grupuri de sistenți sociali, psihologi, medici). Scopul
acestor întâlniri este acela de a dezbate anumite probleme întâlnite în practica
profesională și de a identifica posibile soluții la cazuri sociale, strategii de
intervenție, metode specifice, etc. În același timp, acest tip de grup
funcționează ca o formă a suport psiho -emoțional reciproc al membrilor. Ex.:
grupuri de suport ale asistenților socia li comunitari, întâlnirile asistenților sociali
și medicilor în domeniul prevenirii / terapiei HIV/SIDA, etc.
Grupul de intervenție comunitară – Reprezintă o formă de intervenție
comunitară prin intermediul unui grup de interes format din concetățeni cu
pregătire în diferite domenii de activitate și care reprezintă anumite poziții de
lideri în comunitate (lideri formali și informali). Aceștia respectă regulile de grup
și acționează pentru a rezolva anumite probleme specifice ale comunității din
care fac pa rte (probleme de natură socială, economică, ecologică, etc.). Aceste
persoane acționează din liberă inițiativă, completând și sprijinind activitățile
administrației publice locale, fără a emite însă acte juridice. Un grup de
intervenție comunitară este de obicei format din funcționari publici (sercretarul
primăriei, primarul, asistentul social), polițist, medic, preot, gospodari ai satului
(lideri informali), profesori, învățători, etc. Ex.: grup de intervenție în situații de
calamități naturale, grup de in tervenție pentru implementarea unor programe
sociale, economice, ecologice, etc.
Termeni corespondenți: grup de suport profesional, grup terapeutic,
terapie de grup.
Instituționalizare – o formă de protecție socială care presupune oferirea de
servicii de îngrijire în cadrul unei instituții/centru public sau privat
(guvernamental sau neguvernamental) care implică respectarea regulilor și
normelor specifice (ex: internarea unui copil în centrul de plasament)
138
Integrarea în comunitate – reprezintă un proces de reabilitare socială și
personală (dobândirea de statut social, învățarea normelor sociale, crearea
relațiilor interpersonale, integrarea profesională, etc.) a indivizilor care, din
diferite motive, au fost privați temporar sau permanent de viața comunit ară
(copiii internați în centrele de plasament, persoanele cu nevoi speciale,
prizonierii, deținuții, etc.). Pentru copiii externați din centrele de plasament,
acest concept definește un proces care poate fi utilizat ca variantă în planul de
permanență.
Intervenție – etapă în instrumentarea unui caz social și care se finalizează în
momentul atingerii obiectivelor specifice din planul de intervenție/permenență.
Intervenția se realizează cu scopul de a sprijini familia/ persoana să
depășească situația de cri ză/dificultate.
Intervenție socială – Reprezintă un ansamblu de măsuri reglementate sau nu
juridic care au impact asupra unor grupuri umane largi, defavorizate din punct
de vedere medico -socio -economic. Ex.: politica anti -sărăcie (Legea
marginalizăriii so ciale, Legea venitului minim garantat), politica anti -drog,
politica de incluziune socială a persoanelor cu nevoi sociale, etc.
Instrumentare caz – demersul pe care îl relizează specialistul, prin respectarea
unor reguli și principii, în vederea lucrului eficient pe caz (vezi schema de la
pagina 9).
Pentru realizarea acestui demers specialistul utilizează procedee
manageriale: planificarea activității (punctarea etapelor de intervenție);
identificarea de soluții/resurse; administrare (implementarea acțiuni lor propriu –
zise); coordonare și control (evaluarea rezltatelor obținute pe parcursul
demersului).
Termeni utilizați în aceași arie semantică: coordonare caz,
managementul de caz.
Încredințare – măsură de ocrotire temporară a unui copil aflat în dificult ate.
Persoana sau instituția căreia i s -a încredințat copilul va avea față de acesta
139 numai drepturile și obligațiile ce revin părinților privitor la persoana copilului.
Potrivit atr. 7 din legea 108/1998 măsura de încredințare se stabilește de către
Comisi a de Protecție a Copilului și poate avea următorele forme:
a. încredințarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism
privat autorizat;
b. încredințarea copilului în vederea adopției;
c. încredințarea provizorie a copilului către serviciul public spe cializat
Lucrător social comunitar – profesionist cu studii medii de specialitate,
angajat în cadrul unei instituții de administrație publică, de obicei dintr -o
comunitate rurală, care oferă servicii de asistență socială membrilor comunității.
Manager c az – profesionistul în asistență socială care este responsabil de
instrumentarea unui caz social de la deschiderea și până la închiderea
acestuia. Managerul de caz stabilește instrumentele și tehnicile de lucru,
elaborează planul de acțiune/permanență și c oordonează intervenția altor
specialiști (psihologi, medici, juriști, etc.) în soluționarea cazului.
Măsură temporară de protecție a copilului – măsură de ocrotire stabilită de
Comisia pentru Protecția Copilului pentru o perioadă limitată de timp. Este o
etapă preliminară instituirii măsurii permanente de ocrotire. Ex: plasamentul
(plasament la asistentul maternal profesionist, familia lărgită), încredințarea în
vederea adopției, etc.
Măsură permanentă de protecție a copilului – măsură de ocrotire hotărât ă de
Comisia pentru Protecția Copilului. Se realizează conform planului de
permanență a copilului și presupune ocrotirea definitivă a acestuia în cadrul
familiei naturale(reintegrare) sau în familia adoptivă (adopția).
Marginalizare – procesul de situare pe o poziție socială periferică, prin izolare,
a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice,
educaționale și comunicaționale ale colectivității ( vezi legea 116/2002 ).
140 Mediere – metodă confidențială și privată, prin inte rmediul căreia mediatorii,
persoane independente și cu o pregătire specială, ajută părțile să -și definească
mai clar obiectivele, interesele și le îndrumă astfel încât să construiască
împreună variante reciproc avantajoase de soluționare a conflictului. Me dierea
oferă persoanelor și grupurilor oportunitatea de a -și asuma responsabilitatea
rezolvării disputelor și de a menține permanent controlul asupra deciziilor care
le afectează viitorul. Se evită astfel folosirea măsurilor abuzive și deteriorarea
relații lor dintre părti, încurajându -se dialogul, colaborarea, respectul reciproc.7
Monitorizare caz – etapă în instrumentarea cazului care începe după etapa de
intervenție și se finalizează la închiderea acestuia; presupune urmărirea și
evaluarea permanentă a s ituației clientului pentru a se asigura starea de
echilibru urmărită în rezolvarea cazului. Asistentul social nu intervine decât
dacă se modifică date ale situației clientului sau intervin factori neprevăzuți care
pot afecta echilibrul realizat.
Monitoriz are – procesul de urmărire a implementării activităților de asistență
socială propuse spre realizare într -o perioadă determinată de timp (ex: numărul
de cazuri instrumentate, serviciile existente la nivelul comunității, etc.).
Negocierea – metodă de coope rare în soluționarea conflictelor, care presupune
construirea soluției reciproc acceptabile, conform intereselor fiecărei părți, în
condiții de siguranță și de egalitate a părților, de păstrare a respectului reciproc
și a prestigiului fiecărei persoane imp licate.8
Nevoie – termenul desemnează necesitățile umane fundamentale, care dacă
nu sunt satisfăcute produc neplăceri persoanei și împiedică participarea socială
deplină a acesteia. Nevoile diferă de dorințe deoarece dorințele sunt exclusiv
individuale și subiective, în timp ce nevoile pot fi determinate în mod obiectiv. În
acest ultim sens, acestea pot fi clasificate în nevoi normative, comparative,
exprimate și simțite.
7 Centrul de Mediere și Securitate Comunitară: www.cmsc.ro
8 Idem 7
141 Nevoi fizilogice (hrană, apă, adăpost, îmbrăcăminte) Nevoi de stimă și statut Nevoile umane de bază sunt acele “nevoi care trebuie satisfăcute într -o
anumită măsur ă înainte ca actorul să poată participa efectiv la viață și pentru a
susține anumite scopuri valorizate” (Doyal, Gough, 1991, pag. 50)
Abraham Maslow (1970) definește nevoia în termeni de forță
motivațională stimulată de o stare de dezechilibru sau de o te nsiune apărută în
organism din cauza unei lipse specifice. Pentru acest autor este reprezentativă
reprezentarea grafică a unei “piramide a nevoilor umane”. Specificul acestei
reprezentări este dat de faptul că împlinirea unei nevoi de tip superior (ex.:
stimă și statut) este condiționată de satisfacerea nevoilor de bază (ex.: nevoile
fiziologice).
„Piramida lui Maslow”
The International Glosarry on Poverty (coo. Gordon, Spiker, 1999) consideră că
noțiunea de nevoi de bază include două element e : o primă componentă o
constituie asigurarea unui anumit minim necesar unei familii pentru consumul
privat: hrană, adăpost, îmbrăcăminte adecvată, mobilă, echipament
electrocasnic; o a doua componentă o reprezintă serviciile esențiale furnizate
de și pri n comunitate: apă potabilă, sănătate publică, transport public, educație
și facilități culturale.
Nevoia socială – reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei
persoane pentru asigurarea condițiilor de viață, adaptate dezvoltării sale în
vedere a integrării sociale (Legea705/2001 privind sistemul național de
asistență socială, cap.I, art.4)
Nevo i de securitate (stabilitate, protecție, nevoi de
structură) Nevoi de apartenență și iubire Nevoi de autoactualizare și
autorealizare
142 Persoane cu nevoi speciale (persoane cu dizabilități, persoane cu handicap,
persoane cu deficiențe – legea 519/2002) – desemnează acele persoane
pentru care mediul social este neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale,
psihice, mentale și le împiedică total sau le limitează accesul la șanse egale la
viața socială, necesitând măsuri de protecție specială în sprijinul integrării lor
sociale și profesionale .
Persoane afectate de HIV/SIDA – desemnează membrii familiei din care face
parte persoana infectată HIV/SIDA și care întâmpina anumite dificultăți de ordin
social (discriminare, stigmatizare, izolare socială, atitudini manifestate de
comunitate asupra întregii familii din care face parte persoana seropozitivă HIV)
sau economic (costuri ridicate pentru întreținerea unei persoane seropozitive
HIV, nerespectarea drepturilor salariale pentru asistenții personali ai acestora).
Plasamentul în regim de urgen ță – măsură de ocrotire temporară a copilului
care se instituie prin decizia directorului Serviciului Public Specializat în
următoarele situații: dacă părinții sau unul dintre aceștia pun în pericol
securitatea, dezvoltarea/integritatea morală a copilului prin exercitarea în mod
abuziv a drepturilor părintești sau prin neglijență în îndeplinirea obligațiilor
părintești; dacă copilul este găsit lipsit de supraveghere, sau este abandonat de
părinți. Această măsură constă în plasamentul copilului într -un Centr u de
Primire în regim de urgență, într -un Centru de Plasament, la un Asistent
Maternal Profesionist, la un organism privat autorizat sau la o altă persoană.
Decizia are valabilitate de 15 zile, timp în care se finalizează evaluarea situației
copilului pent ru a se lua o hotărâre în cadrul Comisiei pentru Protecția
Copilului.
Politică socială – ansamblul reglementarilor, măsurilor și activităților
întreprinse în principal de stat (dar posibil și de alți agenți interesați) în scopul
modificării parametrilor v ieții sociale a unei comunități, într -un sens considerat
dezirabil la un moment dat9. Politicile sociale se concretizează în prevederi
legislative specifice, hotărâri și reglementări administrative, programe sociale,
9 Zamfir, Elena și Zamfir, Cătălin – Politici Sociale: România în context European. București,
Ed. Alternative, 1 995
143 transferuri de venit (impozite, taxe, r espectiv pensii, alocații, indemnizații,
burse, etc. din cadrul sistemelor de asigurări și asistență socială), finanțarea,
producerea și furnizarea de bunuri și servicii sociale pentru populație.10
Prevenire – implementarea unui set de măsuri (sociale, edu caționale,
economice, medicale) pentru a înlătura factorii de risc care pot afecta
individul/familia/grupul/comunitatea și pentru a îmbunătăți și restabili echilibrul
familiei.
Prevenție – concept utilizat în domeniul juridic care desemnează starea de
arest preventiv. Termenul este utilizat în mod greșit cu sensul de prevenire (a
lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva neplăcut), care reprezintă un
concept utilizat în domeniul asistenței sociale.
Protecție socială – ansamblul de acțiuni, decizii și măsuri întreprinse în
societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor
evenimente care prezintă riscuri sociale asupra condițiilor de viață ale
populației.11 Obiectivul principal al protecției sociale este crearea unui nivel de
bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație și în special pentru
categoriilor defavorizate. Acest obiectiv se realizează prin implementarea
serviciilor sistemului de asigurări sociale și ale sistemului de asistență socială.
Raporturi intra -familiale – legături care se stabilesc între membrii aceleiași
familii (soț – soție, mama – copil, bunică – nepot, etc.).
Relații inter -familiale – legături care se stabilesc între două sau mai multe
familii.
Redeschidere caz – reprezintă un demers al int ervenției asistentului social
într-un caz considerat închis atunci când problema inițială reapare. În situația în
care pentru același client există o altă problemă se deschide un caz nou. Din
10 Mărginean, Ioan – Politica socială și tranziția la economia de piață în România. București,
CIDE, 1994
144 punct de vedere metodologic, procedura de lucru pentru “redeschi derea
cazului” este similară cu “deschiderea cazului”, dar în această situație
asistentul social deține mai multe informații cu privire la dinamica/situația
beneficiarului în demersul de rezolvare a cazului. Ex.: abuzul sexual asupra
minorilor (problema in ițială la deschiderea cazului este “abuzul tatălui asupra
fiicei”; la redeschiderea cazului, abuzul sexual asupra minorei este realizat de
către o altă persoană), violența domestică, abuzul de substanțe, prevenirea
abandonului, delincvența juvenilă, etc.
Reinserție socială – un proces interactiv prin care se restabilește echilibrul
între o persoană/un grup care nu și -a exercitat anumite drepturi sociale
(drepturi de apartenență la un grup, dreptul la locuință, dreptul la un loc de
muncă, etc.) și mediul so cial. Ex.: reinserție profesională, educațională,
culturală, etc.
Reintegrare familială – procesul prin care un copil, care a beneficiat de una
dintre măsurile temporare de ocrotire socială prevăzute în Legea 108/1998,
revine în familia biologică, pări nții fiind singurii răspunzători de creșterea și
educare lui. Reintegrarea unui copil în familia biologică se stabilește prin
hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului.
Referire caz –reprezintă o situație în care o altă persoană/instituție solicită un
serviciu de asistență socială pentru beneficiar (ex.: rudele, vecinii, spitalul se
adresează Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului, sau un
ONG se adresează Primăriei).
Servicii sociale – complex de activități adresate populației care au drept
obiectiv menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților individuale pentru
depășirea unei situații de dificultate/criză, în cazul în care persoana sau familia
nu are posibilitatea să o rezolve singură (Legea 705/2001 privind sistemul
național de asistență socială, cap.III, art.18).
11Bistriceanu, Bercea, F., Macovei, E. – Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări .
București, Ed. Karat, 1997
145 Situație de criză – starea care apare la un moment dat în viața unei
persoane/familii și care generează un dezechilibru, persoana/familia neavând
resursele necesare pentru depășirea acesteia.
Situație de urgență – stare excepțională, acută apărută brusc/spontan
/neanticipat care necesită o intervenție imediată pentru a nu periclita viața
persoanei sau echilibrul dinamic al familie.
Sesizare – reprezintă o situație în care o altă persoană/instituție solicită un
serviciu de asistență socială pentru beneficiar, fără a fi obligatorie deschiderea
cazului.
Supervizarea – este o metodă de lucru care presupune analiza activității
asistentului social, îndrumare teoretică și practică în instrumentarea cazurilor,
sprijin moral și dezvoltarea personală și profesională a persoanei supervizate.
Supervizare individuală – este o relație de ajutor și perfecționare realizată cu
scopul de a transmite informații, de a crește și menține interesul și motivația
profesională, de dez voltare a unui climat profesional competitiv. Supervizarea
se realizează direct între supervizor și persoana supervizată și cuprinde
supervizarea de caz și supervizarea calității activității de asistență socială.
Supervizare de grup – este o metodă de luc ru în care un supervizor lucreză
cu un grup de profesioniști, într -un cadru de comunicare și relaționare care
vizează relizarea unui schimb de experiență și informații, monitorizarea și
analiza activității de asistență socială, relații de sprijin și ajutor între participanți.
Transfer de caz – situația în care un caz este trimis pentru
instrumentare/soluționare în cadrul aceleiași instituții, de la un birou/serviciu la
altul ( ex.: în Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului transfer de
la „Servicul Abuz “ la “ Serviciul de Alternative de Tip Familial”).
Violență domestică – situația în care relațiile tensionate între soți transferate în
registrul raporturilor părinți -copii (în cadrul sistemului parental) se finalizează cu
146 manifestări viole nte care conduc la dezechilibrul sistemului familial. Victimele
violentei domestice sunt de cele mai multe ori, dar nu intotdeauna, femeile.
Violenta domestica poate imbraca mai multe forme, precum agresiunile fizice,
abuzul sexual, violul, amenintarea, ab uzul psihic sau verbal și umilirea.
147 6. Bibliografie selectivă
Barker, Robert L.
The Social Work Dictionary, ediția a IV -a.
Washinghton D.C., National Association of Social Work Press, 1999
Bocancea, Cristian și N eamțu, George
Elemente de Asistență Socială.
Iași, Ed. Polirom, 1999
Boudon, Raymond (co.)
Tratat de Sociologie.
București, Ed. Humanitas, 1997
Coulshed, Veronica
Practica Asistenței Sociale.
București, Ed. Alternative, 1993
Irimescu, Gabriela
Tehnici Specifice în Asistența Socială
Iași, Ed. Universității „Al.I.Cuza”, 2002
Mărginean, Ioan
Politica Socială și Tranziția la Economia de Piață în România
București, CIDE, 1994
Miftode, Vasile (co.)
Populații Vulnerabile și Fenomene de Automarginal izare
Iași, Ed. Lumen, 2002
Miftode, Vasile (co.)
Dimensiuni ale Asistenței Sociale
Botoșani, Ed. EIDOS, 1995
148
Sillany, Norbert
Dicționar de Psihologie.
București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996
Spânu, Mariana
Introducere în Asistența Socială a Fa miliei și Protecția Copilului
Chișinău, Ed. Tehnică, 1998
Zamfir, Cătălin
Politici Sociale în România.
București, Ed. Expert, 1999
Zamfir, Elena și Zamfir, Cătălin
Politici Sociale: România în Context European.
București, Ed. Alternative, 1995
Asoc iația „Salvați Copiii” și UNICEF
Ghid Juridic Privind Protecția Copilului și a Familiei
București, Ed. MarLink, 2002
***
The Complete Guide to Social Work.
New York, Ed. Independent Study, 2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Material elaborat de către World Vision România – Biroul Iași în cadrul proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural “ UNIUNEA… [625084] (ID: 625084)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.