Structura lucrării [625061]

1
Structura lucrării
Argument …………………………………………………………………………………………………………….. ……..1
Capitulul I : Noțini de teorie literară ……… ………………………….. …………………………………. ……5
1.1. Noțiunea de operă literară. Structura operei literare …………. ………………………….5
1.2.Genuri și spe cii literare. ……………………………………………….. …………………………..9
1.3. Fabula – operă epică………………………………………………….. …………………………. .12
1.4. Originile si evoluția fabulei în literatura universală …………………………………. ..14
1.5. Apariția și evoluția fabulei în literatura română ……………… ………………………….16
1.6.Clasificarea fa bulei.Structura fabulei – scheme narative, abateri ……………… ….21
I.7. Personaje specifi ce fabulei – personaje favorite………………….. …………………. ….26
Capitolul II Valorificarea activităților în învățământul gimna zial prin fabulă…………… ..30
2.1. Importanța disciplinei limba și literatura română ………………… ……………….. ……30
2.2. Locul fabulei în manuale și programa instructiv – educativă……………………. ..32
2.3. Abordarea pluridisciplinară/ interdisciplinară a fabulei….. ……………………….. …35
2.4. Fabula – modalitate eficientă de modelare a persona lității elevului………… …….38
Capitolul III Abordarea metodică a fabulei în gimnaziu ……………….. ………………………. ……42
3.1. Metode de învățare. Delimitări conceptuale…………………… ……………………… ….42
3.2. Metode de predare – învățare a fabulei în gimnaziu …………………………………….46
Capitolul IV : Optimizarea predării fabulei prin utilizarea metodelor moderne ……………68
IV.1. Ipoteza ………………………………………………………………………………………………..68
IV.2. Obiective …………………………………………………………………………… ………………..68
IV.3. Metodologia cercetării pedagogice ………………………………………………………….68
IV.4. Clasele experimentale ……………………………………………………… ……………………70
IV.5. Derularea experimentului ……………………………………………………………………….71
Capitolul V : Prezentarea, analiza si interpretarea rezultatelor ……………………………. ………80
V.1. Obținute în evaluarea inițială ……………………………………………………………………80
V.2. Obținute în evaluarea finală ………………………………………………………………….. …88
V.3. Evidențierea progresului elevilor ………………………………………………………… ……95
Capitolul VI: Concluzii ……………….. …………………………………………………………………….. ………98
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. …100
Anexe …………………………………………………………………………………………………………….. …………105

2
Argument

Fabula, prin rolul ei moralizator, are o deosebită valoare instructiv -educativă mai ales
prin contribuția adusă în special la educarea morală a elevului atât în școală cât și în afara ei. Ea
exprimă alegoric, p rin simboluri ( plante, animale , obiecte ) caracteristici omenești, satirizând
comportamen te și trăsături general umane ( ipocrizia, demagogia, dorința de parvenire, infatuarea
etc.) cu scopul de a le îndrepta.
Citind fabule copiii își îmbunătățesc cunoștințele și mai mult decât atât, își creionează și
întăresc propriile opinii despre lucruri, necuvântătoare și aspecte legate de corectitudinea și
moralitatea umană .
Prin intermediul fab ulei, copiii nu sunt puși doar în fața unui text cu tentă moralizatoare
ci sunt provocați să observe, să analizeze, să sintetizeze și să -și creeze o viziune personalizată
asupra unui fapt real cu care, cu siguranță, se vor intâlni cândva în viață.
Datorită structurii sale care evide nțiază, de obicei, două părți ( întâmplarea propriu -zisă și
morala, versurile din care se desprinde învățătura) fabula are un profund caracter didactic
oferind elevului pe loc ,, răspunsul ― la situa ția creată a jutându -l astfel să înglobeze în sistemul
său de valori noile noțiuni.
Putem astfel afirma că fabula nu este doar o operă literară , ea având și un caracter
practic, pragmatic chiar , deoarece pregătește elevul încă din școală sub forma unui text oarecum
codat în ,, lupta ‖ cu diversele situații ce pot apărea de -a lungul vieții. Acesta este chiar unul din
motivele pentru care am ales să elaborez aceasta lucrare.
Toate aceste provocări duc la dezvoltarea limbajului și a gândirii dar solicită într -o
oarecare măsură și imaginația deoarece fabula transpune micul cititor într -o situație inedită care
îi va dezvolta atât o atitudine morală sănătoasă cât și imaginația. Elevii sunt uneori fascinați de
posibilitățile de interpretare ale a cestui tip de text epic deo arece nu îngrădește imaginația
dezvoltându -le acel tip de gândire pe care noi o numim critică și care îi ajută mai târziu în viață
să facă alegerile corecte.
Un alt ,,merit‖ al fabulei este acela că, datorită str ucturii sale, ea poate fi foarte ușor
interpretată sub forma unei scenete ceea ce ajută elevii în formarea limbajului nonverbal prin
care să -și exprime diverse stări: mirarea, îngâmfarea, disprețul, etc.Toate acestea au ca scop
evidențierea trăsăturilor de caracter specifice diferitelor personaje.

3
Datorită tehnicii simpl e de construcție a personajelor , fabula poate reprezenta un prim
pas în deprinderea tehnicilor de caracterizare a acestora, deoarece elevul poate evidenția destul
de ușor trăsăturile de caracter specifice fiecărui personaj în parte. Un factor care stimulează și
mai mult interesul elevilor este folosirea alegoriei care le oferă multiple posibilități de
interpretare a textului dar și libertatea de a descoperi tipologiile u mane din spatele personajelor.
Un alt argument în favoarea alegerii mele este faptul că sub influența acestui tip de
text apar și se dezoltă o serie de sentimente morale care ar trebui să stea la baza personalității
sănătoase și a rmonioase a oricărui elev. Este deci incontestabil faptul că fabula are largi valențe
formative deoarece oferă situații reale de viată sub forma unui text ce stimulează imaginația și
gândirea și oferă în același timp și cheia acestor situații.
Un alt tip de educație care se dezvoltă este cea estetică deoarece fabula creează
mediul propice pentru ca elevii să înțeleagă frumosul din viața oamenilor, să sesizeze
muzicalitatea și frumusețea limbii. Prin învățare versurilor , ei descoperă cuvinte n oi sau alte
sensuri ale unor cuvinte deja cunoscute, realizează asocieri noi de cuvinte ce îi surprind și le
lărgesc orizontul cunoașterii.
Fabula este importantă deoarece educă intr -un mod ,,sănătos‖ elevul încă de timpuriu
sub forma un ui text ce îi oferă posibilitatea de a se autoeduca de a înțelege și promova valorile
reale ale individului. Astfel , acest tip de text pune bazele unei vieți bazate pe aspecte pozitive
cum ar fi: modestia, corectitudinea, onoarea, etc.
Un alt argument ce m -a determinat să aleg această tema este și faptul că datorită
caracterului său oarecum sincretic fabula este o punte de legătură între literatură și alte arte.D e
exemplu dramatizarea textului , pe lîngă faptul că transpune elevul în mi jlocul evenimentelor și îl
face să înțeleagă mai bine situația creată, implică și utilizarea unor abilități practice ce pot fi
îmbunătățite în timp, cum ar fi confecționarea de măști și costume.
De multe ori fabula transcende simpla or ă de limba română deoarece , prin rolul său
moralizator și educativ, oferă un bogat material didactic dar și practic pentru desfășurarea orelor
de cultură civică realizând astfel o punte între cele două discipline.
De asemenea , prin conflictul pe care il pune în scenă, fabula ilustrează situații ce
generează proverbe sau invers, regăsim proverbe ce au generat fabule de neuitat. De exemplu
proverbul ,,Lupul își schimbă părul dar năravul ba ‖ poate sintetiza conținutul fabulei ,, Câinele și
cățelul ‖ de Grigore Alexandrescu. Acest fapt este foarte important deoarece elevul poate fi

4
solicitat să sintetizeze conținutul unor fabule prin intermediul unor proverbe sugestive ce pot
descoperite în înțelepciunea populară și care pot oferi exemple practice d e bună purtare.
Un alt argument ce mă determină să cercetez această temă este și faptul că datorită
caracterului sau moralizator pe care această specie literară l -a câștigat de -a lungul secolelor, ea a
reușit să introducă în rândul elevilor și nu numai, teme actuale și importante care își găsesc
exprimarea în formele specifice fabulei. Astfel, teme ca lupta împotriva nedreptății sociale, a
asupritorilor, a oricăror defecte umane nu trebuie să rămână doar simple teme ci să devină și
motiv de meditație profundă în vederea înlăturării lor.
În această privință , vorbind despre actualitatea fabulei, Marcel Breslașu scria că : ,, În
acest domeniu ca și în toate celelalte, s -a produs un salt calitativ ― și că fabula ,, nu numai că a
rămas actuală, dar este mai actuală decât oricând; … de -abia acum ea își poate atinge obiectivele
sale finale: nu numai învinuirea ci și corijarea celui vizat ‖.1

1 M. Breslașu , Actualitatea fabulei , București, Veac Nou, an 11, 1955, noiembrie 11, nr.45, p.14.

5
1.1. Noțiunea de operă literară . Structura operei literare.
Etimologie > lat. Opera: ,, muncă‖ , ,, lucrare‖
Opera literară se definește ca o lucrare originală în versuri sau în proză prin care autorul
creează un univers imaginar propriu, folosind resursele expre sive ale limbii și care trezește în
inima cititorului emoții și sentimente.
Așa cum știm ,, fiind o modalitate specifică de cunoaștere a realității în raport cu umanul,
opera literară se adresează sensibilității și gradului instruirii sau autoinstruirii individului.‖2Așa
se explică faptul că opera literară este receptată diferit de la cititor la cititor, deosebirile
individuale ( de cultură, sensibilitate, interes) plasând indivizii pe diverse trepte ale ințelegerii
operei literare.
Putem spune că prin intermediul opere i literare se realizează un proces de cunoaștere
specific, prin recrearea realității, proces care impune și necesitatea formării deprinderilor de
studiu individual, pentru că dincolo de îndrumările profesorului, elevul va ajunge să descopere
singur sensu rile profunde ale textului literar.
,,Textul literar presupune o comunicare artistică, pentru că în el se recunoaște
originalitatea creatorului operei artistice (populare sau culte) care reflectă lumea. În textul prin
excelență reflexiv se manifestă funcția poetică a limbajului, întrucât primează expresivitatea
conținutului și nu informațiile oferite. ‖3
Astfel nu putem discuta despre opera literară fără a stabili o relație între cititor și text
deoarece literatura transmite mesajul sub forma unui co d care trebuie descifrat de cititor pe
parcursul lecturii ,,fiecare operă pretându -se la o lectură particulară, în funcție de trăsăturile sale
intrinseci ‖4 dar și de experiența cititorului .
Având în vedere cele menționate mai sus putem afirma că procesul receptării operei
literare depinde de capacitatea intelectuală a cititorului, de nivelul său de cunoștințe dar și de
competența sa ca și cititor.Astfel ,, cititorul ia, conștient sau inconștient, atitudine față de textul

2 Gheorghe Brânzei , Elena Apetroaie , Receptarea literaturii în gimnaziu și liceu , Editura Alfa, Piatra –
Neamț, 2004, p.48
3 Florin Cioban, Elemente de metodic ă a predării limbii și literaturii române, Budapesta, Editura Elte
2015 , p. 68.
4 Galvano della Volpte, Critica gustului , București,1975, p. 148, apud Parfene Constantin, Metodica
studierii limbii și literaturii române în școală , Iași,Polirom 1999,p. 114.

6
citit, pe care -l performează din pu nct de vedere afectiv ( reacții emotive ) și axiologic ( judecăți
de valoare), ca expresie a determinărilor de ordin psihologic, evaluarea fiind nemijlocit legată de
personalitatea lectorului, de apartenența sa socio – culturală. ‖5
În gimnaziu și liceu operele literare sunt studiate în special prin intermediul analizei
literare care mai este numită și comentariu literar. Prin intermediul acestei analize sunt disociate
sensurile profunde ale operei iar elevii sunt încurajați s ă aibă pr opria o pinie în legătur ă cu
semnificațiile unui text.
,, Prin structura operei literare înțelegem părțile sau elementele constitutive , aflate în relații
de interdependență u nele cu altele și cu întregul ( temă, motiv, subiect, conflict, moduri de
expunere , elemente de compoziție, personaj, figuri de stil,etc.)‖6
1.Tema reprezint ă aspectul de viață fundamental pe baza căruia autorul își construiește
subiectul prin transpunerea artistică a propriilor idei.
În literatura română sau universală există teme fundamentale cum ar fi: viața, moartea,
ura, natura, meditația asupra timpului, dragostea, lupta cu destinul, etc.
Boris Tomaș evski definește tema ca fiind ,, unitatea sensurilor diverselor elemen te ale
operei. Ea se compune din elemente distribuite într -o anumită corelație ‖.7
Orice tem ă se compune din elemente m ai mici , ce se numesc motive :
2. Motivul reprezintă o situație cu caracter general, u n personaj, u n număr, o formulă care
se repe tă în dife rite momente ale aceleiași opere literare. El poate fi considerat un ,, pretext ‖ în
alcătuirea operei literare. Într-o opera literară pot coexista mai multe motive .
Ex: Tema b aladei Miorița o reprezintă atitudinea ciobănașului moldovean în fața mo rții și
este alcătuită din șase motive distincte , după cum urmează:
 Motivul transhumanței
 Motivul complotului
 Motivul mioarei năzdrăvane
 Motivul testamentului
 Motivul măicuței bătrâne

5 Cornea Paul, Introducere în teoria lit eraturii , București, Editura Minerva, 1988, p 6 .
6 Ecaterina Cretu,Coca Alexandrescu, Rodica Hanu, Valeria Ojog, Veronica Moisoiu, Termeni de
stilistică și de poetică a textului, Bacău, Editura Grafit, 2007, p. 18 .
7 Boris Tomașevski , Teoria literaturii, Poetică, București 1973, p .247 .

7
 Motivul alegoriei moarte – nuntă
Toate aceste motive se află într -o relație logică, decurgând unul dintr -altul si
comp letându -se reciproc pentru realizarea unei construcții literare desăvârșite.
3. Compoziț ia unei opere literare este modalitatea de orga nizare a diferitelor elemente ale
operei , intr -o structură unică (gradația, ritmul, î mbin area scenelor dialogate cu naraț iunea sau
descrierea etc.)
4. Ideea reprezintă atitudinea scriitorului față de tem a abordată și traduce semnificaț ia
operei. Prin semnificația operei se înțelege sensul profund al acesteia , care o individualizează și
defineste viziunea artistică a autorului , atitudinea sa față de viață.
5. Subiectul operei literare reprezintă o succesiune de întâmplări reflecta te artistic;
cuprinde faptele și evenimentele dintr -o operă epică sau dramatică cu ajutorul cărora sunt
caracterizate personajele și se explică raporturile dintre ele. Acțiunea unei opere epice poate fi
structurată pe momentele subiectului. Acestea sunt:
 Expozițiunea
 Intriga
 Desfășurarea acțiunii
 Punctul culminant
 Deznodământul
În orice operă literară , exis tența intrigii este obligatorie, ea fiind momentul care
declanșează desfășurarea acțiunii. Ordinea momentelor subiectului, precum și existență tuturor
nu este obligatorie. Subiectul presupune deci existența unei acțiuni sau a mai multora paralele,
care trezesc interesul cititorului.
Tot de subiectul existent în proza narativă depind și confli ctul, retrospectiva și suspansul.
Conflictul este, după micul dictionar ind rumator in terminologia literară , ,,un fact or
important în desfășurarea acț iunii unei opere epice sau dramatice . El constă in ciocnirea de
interese, fapte, caractere, între două personaje sau grupuri de personaje. ‖8
Conflictul poate fi de doua feluri:
– conflict exterior
– conflict interior

8 C.Florescu, Gh. Ghiță , Mic dicționar îndrumător în terminologia literară , , București, Editura Ion
creangă, 1979, p. 56

8
Conflictul exterior rezultă din ciocnirea intereselor între personaje cu concepț ii
diferite (ex. „Dan, capitan d e plai‖ de Vasile Alecsandri). În plus, ,,datorită mobilității si
extensiunii în timp și spațiu a acț iunii epice, precum si faptului că epicul are insuș irea de
continuitate a mișcării, conflictul epic nu prezintă stringenț a conflictului dramatic, care se
deosebeste printr -o mai mare in tensitate, concentra re, datorită situă rii uneori a personajelor in
momente cruciale pentru viaț a si destinul lor. Conflictul dramat ic de orice natură ar fi –
psiholog ic, etic, politic – este declanșat și susținut prin intrigă si acțiune. Opera dramatică apare
astfel ca acțiun e si reacțiune î ntre personaje individualizate sau grupuri de personaje. Se poate
afirma ca partea esențială a acțiunii o constituie conflictul, element artistic care define ște
valoarea operelor dramatice ‖.9
Conflict ul interior rezultă din opoziția dintre difer ite sentimente și trăiri ale aceluiaș i
personaj care duc la analize profunde ce generează diverse stări, de cele mai multe ori confuze.
Conflictul interior este mult mai profund și ține foarte mult de construcția psihică a personajului.
De exem plu Ștefan Gh eorghidiu din romanul Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de
război împinge acest conflict până la limita suportabilității reușind practic să creeze un univers
propriu delimitat de acțiunea propriu -zisă a romanulului. Spre deosebire de el, cârciumarul Ghiță
din Moara cu noroc are câteva momente de analiză a propriei conștiințe dar acestea sunt
oarecum superficiale deoarece personajul are o structură sufletească mult mai simplă iar
motivațiile lui sunt oarecum meschine. De altfel, modul în care este construit personajul nu
permite o explorare mai profundă a acestuia.
Retrospectiva este un procedeu artistic prin care un moment anterior este este adus în
prezentul narațiunii prin rememorarea lui de către narator sau personaj la un moment dat.
ex. În romanul Baltagul, Vitoria rememorează momentele plăcute petrecute alături de soțul ei.
Suspansul reprezintă o calitate a acțiunii care are rolul de a -l implica afectiv pe cititor
făcându -l să aștepte cu interes și emoție evoluția sau deznodământul acțiunii. Poate fi asociat de
multe ori cu punctul culminant al unei opere literare. Toate aceste secve nțe narative ale
subiectului literar pot fi lega te între ele prin înlânțuire ( atunci sunt dispuse cronologic), p rin
alternanță ( când se prezintă alternativ cel puțin două întâmplări) sau prin inserție (când o
poveste este inclusă în interiorul alteia).

9 Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise , Pitești,Editura
Paralela 45 Educațional,2003

9
6. Personajul literar este persoana care partic ipă la acțiunea operei literare , fiind o
construcție imaginară chiar da că în construcția lui se porneșt e de la o persoană reală.
,,Calitatea de personaj a unei persoane decurge din trecerea actelor sau a evenimentelor la care
participă în ordinea ficțională. ‖10
Clasificarea personajelor:
1.după frecvența cu care apar în operă :
 principale
 secundare
 episodice
 figurante
2. după modul în care sunt prezentate în operă :
 individuale
 colective
3.după raportul lor cu realitatea :
 cu atestare istorică
 fictive
4. după semnificația morală
 pozitive
 negative
5. după viziunea artistică a autorului:
 romantic
 clasic
 realist
 naturalist
 modern
1.2. Genuri și specii literare
Prin gen literar înțelegem o grupare de opere literare ce se aseamănă între ele prin felul
în care redau realitatea și printr -o structură specifică. El este definit ca ,,o categorie a teoriei

10 Mariana Norel, Florentina S âmihăian, Didactica limbii și a literaturii române ,București, Manual
elaborat în cadrul proiectului pentru învățământ rural, 2011 p. 74 .

10
literare care reunește opere asemănătoare prin raportul dintre artist și realitatea obiectivă
exprimată‖.11
Problema genurilor literare ,,trebuie plasată în contextu l comunicării literar artistice, care
este un proces dinamic de acțiuni și reacții contractate între subsistemele ce î l compun:realitatea
obiect ivă – scriitor – operă –cititor.
Genurile trebuie î nțelese ca unghiuri de percepți e a universului, esențe, date ontologice :
liricul ipostazează subiectul ca obiect al propriei contemplații, de aceea este prin excelență
subiecti v; epicul prezintă subiectul disociat de obiect, de unde caracterul său obiectiv;
dramaticul – subiectul disociat partial de obiect, de unde caracterul său subiectiv – obiectiv.
Liricul, epicul și dramaticul își au obârșia în tripla capacitate funcțional ă a limbii obișnuite în
care întâlnim formele de monolog, povestire, dialog.‖12
Teoria literaturii clasifică operele literare în trei grupe numite genuri literare: liric,
dramatic și epic.
Genul liric ( provine din cuvântul grecesc lira ) reunește operele l iterare în care autorul își
exprimă în mod direct gândurile, sentimentele și trăirile prin intermediul eului liric.
Eul liric este persoana din perspectiva căreia este e xprimat conținutul unui text li ric și nu
trebuie confundat cu pesoana biografică a autorului.
Caracteristici:
 Se caracterizează prin prezența eului liric (sintagma obținută prin substantivizarea
pronumelui la pers.Isg.) care denumește vocea care exprimă gândurile și sentimentele
poetului;
 Mărcile lexico -gramaticale în textul poetic sunt reprezentate de verbe și pronume la pers.I
sg. și pl. și la a II-a sg, dativul etic, valoarea afectivă a unor derivate lexicale (diminutive,
augumentative), substantivele la cazul vocativ, superlativele stilistice ale adjectivului ;
 Versificația nu este obligatorie (există și proză lirică), deși genul liric este în majoritate
genul poeziei ;
 Specii ale genului liric au aparut incă din antichitate;

11 Boatcă M., Șovu G. , Limba și literatura ro mână , București, Editura Recif, 1992, p. 315 .
12 Dumitru Gherghina , Ion Buzia și, Maria Turean,Ioan Dănilă, Literatura pentru copii și adolescenți –
curs practic cu noțiuni de teorie literar ă, Craiova, Editura Didactica Nova, 2008, p. 249

11

 Trăsătura comună a operelor lirice este manif estarea directă a sentimentelor;
 Lirica este o poezie a prezen tului, are in centrul ei viața oamenilor si urmărește
succesiunea unei varietăț i de senti mente;
 Speciile genului liric se individualizează prin:
a) felul in care poetul isi exprima sentimentele in strânsă legătură cu diferite aspect e
din realitate;
b) prin procedee le artistice folosite;
 Speciile genului liric: pastelul, doina, imnul, psalmul;
Genul dramatic
Cuprinde operele literare , în versuri sau în proză , destinate reprezent ării scenice. Ele se
numesc opere dramatice sau piese de teatru.
Caracteristici:
 Este limitată în timp și spațiu;
 Acțiunea este declanșată de conflictul dramatic ce constă în confruntarea a două
personaje, situații, idei;
 Textul este structurat pe acte, scene, tablouri;
 Autorul își exprimă în mod indirect gândurile, sentimentele , prin intermediul acțiunii și al
personajelor;
 Modul de expunere dominant este dialogul, care poate alterna cu narațiunea, descrierea
sau monologul dramatic ;
 Așezarea în pagină este spe cifică: la începutul operei regăsim lista de personaje iar
înaintea fiecărei replici numele personajului care o rostește;
 Apar didascaliile ( indicații scenice – singurele intervenții ale autorului ) prin care se fac
precizări despre de cor, personaje, relații, etc.
 Speciile genului dramatic : comedia, drama, tragedia, vodevilul, feeria , etc .
Genul epic (gr.Epikos=cuvânt, zicere, discurs)
,,Cuprinde operele literare populare și culte în versuri și în proză în care autorul își

12
exprimă gândurile, atitudinile și sentimentele în mod indirect, prin intermediul acțiunii și
al personajelor‖.13
Caracteristici:
 Succesiunea de întâmplările se constituie într -un fir epic;
 Sunt prezente inst anțele s pecific comunicării nar ative: naratorul ( cel care prezintă
faptele) și personajele ( participă la acțiune );
 Modul de expunere specific este naratiunea prin intermediul căreia se povestesc
întâmplările, ce se poate împleti cu dialogul și descrierea;
 Apar coordonatele spaț io – temporale iar acțiunea se caracterizează, de obicei, prin unitate
compozițională, textul fiind structurat pe momentele subiectului;
 Prezența unui narator sau povestitor obiectiv sau subiectiv;
Speciile genului epic: schița, nuvela, romanul, basmul, snoava, parabola, poemul, balada,
legenda, fabula;

1.3. Fabula – operă epică
Oare cărui gen literar ii aparține fabula?
Șerban Cioculescu susține că ,,prin structură și expresie fa bula aparține genului
dramatic. Dacă din țesătura ei nu poate lipsi dialogul, desigur că fabula , de câ t de mică
dimensiune, nu -i altceva decât o scenetă , o comedie umană, travestită în vorbirea dintre
animale‖.14
Cuvântul fabulă provine din lat. "fabula" cu sensul de povestire . În sens larg, termenul
denumește nucleul faptelor din care este constitu ită acțiunea unei opere iar în sens restrâns
reprezintă specia genului epic în versuri sau în proză în care sunt povestite diferite întâmplări
puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor sau ale unor obiecte personificate.
Negreșit fabula prezintă afinități către genul dramatic. Iar acest lucru nu reiese în primul
rând din structura textului ci mai ales din prima impresie pe care o creează lectura unei fabule.
Spre exemplu , la clasa a VI-a, după lectura operei ,, Câ inele și cățelul” prima reacție a elevilor

13 Iosif Carmen, Dumitrache Mimi , Exersează compunerile pentru nota 10 , Bucure ști, Editura Delfin,
2016
14 Apud Pseudoprezentare la Fabule , de Aurel Baranga, București, Editura Eminescu,1977, p. 5

13
este aceea de recita textul pe roluri în fața clasei, ceea ce reprezintă ( chiar dacă ei nu își dau
seama) o încercare involuntară de dramatizare a acestui a.
Având în vedere că fabula prezintă caractere diferite , acestea suscită de cele mai multe ori
interesul elevilor. Astfel fabula poate fi foarte bine redată și înțeleasă la clasele de gimnaziu sub
forma jocului de rol care implică activ elevii, aceștia din urmă manifestând interes pentru unul
din personajele operei.
Luând drept exemplu fabula mai sus menționată, elevii pun un accent deosebit pe
comunicarea paraverbală ( Samson – impunător, vorbește gros, tare, răspicat, face foarte multe
gesturi, se manifesta agresiv, amenință; Samurache – vesel, încrezător, vorbește fără teamă, în
final se artă foarte spe riat ; boul oarecare – impasibil, fără initiative, inexpresiv, plictisit) iar
simpla interpretare îi face pe elevii din bănci să rețină mult mai repede textul.
Principala funcție a prezentării faptelor într -un cadru dramatic este ,,dezvoltarea la elevi a
capacității empatice: ei trăiesc cu mai multă intensitate faptele, le rețin mai bine dacă le joacă,
tratează stările conflictuale , aspirațiile și convingerile personajelor ca și cum ar fi ale lor‖.15
Fără îndoială, așa cum se învață în clasele gimnaziale, fabula aparține genului epic. Sunt
foarte multe trăsături care trădează acest lucru, c um ar fi:
 Prezența structurii specifice : partea narativă ( implică prezența naratorului, întâmplarea
propriu -zisă ) și morala (uneori poate lipsi)
 Acțiunea se desfășoară în timp și spațiu;
 La acțiune participă personaje;
 Modul de expunere dominant este dia logul care se poate împleti cu narațiunea ( rol în
relatarea faptelor ) și dialogul (rol în dinamizarea acțiunii si caracterizarea indirectă a
personajelor);
 Acțiunea poate fi structu rată pe momentele subiectului ( din cauza acțiunii foarte reduse
nu conține întotdeauna toate momentele subiectului);
Reliefarea însușirilor personajelor este esențial ă în fabulă, întrucât autorul își propune să
critice anumite defecte omenești în truchipate de personaje. Astfel se realizează și o altă trăsătură
a fab ulei – caracterul ei satiric ș i moralizator – căci autorii urmăresc ca, p rin atitudinea lor critică
să îndrepte defecte omenești.

15 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Iași, Editura Polirom, 2014, p. 116

14
Caracterul epic al fabulei este lesne de demonstrat de aceea tangența ei cu dramaturgia
reprezintă doar o modalitate de înlesnire a receptării acesteia de către elevi. Dramatizarea ajută la
o percepere mai ușoară a textului dar nu ajută în mod direct la dezlegarea tâlcului acesteia, la
extragerea învățăturii. De aceea , de multe ori, datorită faptului că dramat izarea im plică resurse
temporale extinse se recurge la simpla lecturare a textului. Și asta deoarece în fabulă nu este
important cum se transmite mesajul ci mai ales ce transmite mesajul. Fără înțelegere a moralei
fabula ar ră mâne o simplă poezie cu si despre viețuitoare iar sensul ei profund, rostul pentru care
a fost creată, s -ar pierde inutil.

1.4. Originea și evoluția fabulei în literatura universală
Se crede că fabula exista deja în Mesopotamia în secolul XX î.e.n. dovadă fiind o serie de
tablete de piatră din bibliotecile școlare ale acel or timpuri. Aici regăsim simbolurile animaliere
specifice chiar și fabulelor mai recente , cum ar fi: vulpea lăudăroasă, câinele nepriceput, m usca
încrezută. Spec ific acestor fabule este faptul că morala este implicită.
Cei mai mulți cercetători susțin ca fabula a luat naștere în Orient iar cele mai vechi scrieri
îi sunt atribuite unui autor indian pe nume Pilpay. Despre existența sa reală nu există certitudini
de aceea se crede ca e posibil să fie vorba despre o figură le gendară.
Primele opere specifice literaturii culte europene datează din secolele VI – VII î.e.n. și au
apărut în Grecia antică. Primele încercări au aparțin ut lui Arhiloc ( Vulpea și maimuț a, Vulturul și
vulpea ) și Hesiod ( Rândunica și eretele ). Aceasta din urmă este prima fabulă cunoscută. Fabula
va fi definită ca specie si va fi transmisă peste secole prin intermediu l operelor atribuite lui
Esop. Cercetătorii recenți se îndoiesc de existența reală a ac estuia ,, socotind că el întruchipează
spiritul popular, intrând în romanul popular ca un erou de tipul lui Nastratin Hogea sau
Eulenspiegel ‖16.Acestea erau scrise în proză și aveau un rol crucial în educația copiilor, fiind
apreciat e și de filo zofi, chiar Socrate petrecându -și ultimele zile din viață transpunând câteva din
operele lui Esop în versuri. Latinul Fedru a fost cel care a continuat această muncă de traducere
și versificație.
Fabulele lui Esop sunt cele care deschid drumul speciei literare către Europa. ( Broaștele,
Calul și măgarul, Leul, măgarul și vulpea , Vulpea și cocorul,etc . )

16 Sanda Radian, Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură, p. 14 .

15
Aceste fabule ale lui Esop circulau în Franța , traduse deja în limba fr anceză , încă din
secolul al XVIII – lea, sub forma unor culegeri numite Ysopets , fiind foarte apreciate și
reprezentând o sursă valoroasă de inspirație pentru scriitorii acelor timpuri. Erau considerate însă
opere minore deoarece tragedia, comedia sau epop eea erau speciile agreate în acea perioadă.
Fabula este continuată și dezvoltată în Imperiul Roman prin intermediul autorilor Fedru și
Avianus care dau ingeniozitate și eleganță acesteia.
În Evul Mediu dezvoltarea fabulei culminează în secolul al XVIII – lea prin intermediul lui
La Fontaine, care va influența decisiv m arii autori ai acestei specii.( Corbul și vulpea, Vulpea și
barza, Vulpea și strugurii, Greierele și furnica) .
La Fontaine este considerat a fi părintele fabulei moderne de astăzi pentru că a fost cel care
a îmbogățit -o atât cu o varietate semnificativă de simboluri cât și cu o tipologie de personaje
complet originală. Din această cauză merită a fi menționate cele două culegeri de fabule.
Prima culegere apare în anu l 1668 și poartă titlul Fabule alese, tălmăcite în versuri de
domnul La Fontaine. Așa cum o spune și titlul este o scriere inspirată bazându -se aproape în
totalitate pe traduceri din Fedru. Scopul acestor fabule este unul didactic, moralizator și se
adresează cu precădere copiilor. Fabulele din această culegere exprimă o morală tradițională
bazată pe experiență de veac uri a gândurii populare. Ex. ,, că așa -i norocul : se învârte ca o
roată ‖(Leul și tăunul) ,, căci nu e naș pe lume să nu -și găsească na șul‖ (Vulpea și bar za), ,,paza
bună trece primejdia cea rea‖ (Lupul, capra și iedul ).
Deși vorbim despre opere inspirate din alți autori , autorul îsi pune amprenta prin
originalitatea sa deoarece ,,Nota optimistă este întărită de vioiciunea și de v eselia povestirii , de
îndemânarea artistică. La F ontaine a transformat proza uscată și sentențioasă a bătrânului Esop
într-o povestire ritmată, alertă, spumoasă. A făcut -o voit. Observase doar că ceea ce se cerea în
zilele sale era noutatea și veselia. ‖17
A doua culegere poartă numele Fabule și apare zece ani mai târziu fiin d o dovadă certă a
talentului său de neegalat. Se observă că scriitorul a evoluat foarte mult si chiar dacă sursele de
inspirație s -au înmulțit originalitatea lor nu mai poate fi pusă în discuție. Autorul caută subiecte
din tradiția populară franceză, în fabliaux uri. Operele sunt mult mai complexe , având uneori o
latură de analiză psihologică , dimensiunea lor crește iar povestirea nu mai este chiar atât de
liniară cunos când momente de digresiune, cugetări, etc.

17 La Fontaine. Fabule. Prefață de Micaela Slăvescu, București, Editura Tineretului,1977, p. 17 .

16
În acest volum satira devine vehementă, autorul criticând Curtea, justiția coruptă,
politicienii, clerul. Cunoaște foarte bine oamenii car e se invârt în jurul puterii ( Șobolanul
schivnisit ), știe efect ele justiției ( Jivinele bântuite de ciumă , Motanul ) si are vaste cunoștințe
de strategie politică (Liga șobolanilor ) iar prin scrierile sale reușește să devină uneori incomod.
Fabula va căpăta un rol esențial în lumea politică și criticarea acesteia la fârșitul secolului
al XVII – lea și în secolul al XVIII – lea prin intermediul unor scrii tori foarte valoroș i cu ar fi
englezul John Gay, francezul Florian și rusul Krîlov. În această perioadă fabula capătă un
accentuat caracter social – politic.
Fără îndoială cel mai cunoscut dintre cei trei este rusul Krîlov. Prima culegere de fabul e a
acestuia apare în anul 1809. Autorul a scris în decursul vieții peste 200 de fabule c âteva dintre
ele fiind traduceri s au adaptări după francezul La F ontaine sau grecul Esop . Satirizând
privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea
cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobi lă sau plebee . Fabulele lui
Krîlov sunt dominate de elemente populare și naționa le, principalele teme fiind nedreptatea
justiției și a autorităților, birocrația aparatului de stat , dorința de parvenire cu orice scop, etc..
,,Fabule ca „ Oile bălțate ‖, „Lupii și oile ‖, „Danțul peștilor ‖„Știuca ‖, erau îndreptate
împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie
îndrăzneață în apărarea poporului‖.18
Krîlov este inovatorul fabulei rus ești fiind unul dintre cei mai iubiți scriitori ai acestui popor
iar operele sale sunt traduse în peste 50 de limbi , fabulele sale fiind citite în întreaga lume.

1.5. Apariția și evoluția fabulei în literatura română
În țara noastră este aproape sigur că snoava, proverbul sau basmul p opular cu plante și
animale au fost sursele fabulelor autohtone. O mare importanță la dezvoltarea genului l -a avut
contactul cărturarilor români cu operele de o inestimabilă valoare ale lui Eso p. Fabula noastră
cunoaște momentul său de debut în timpul pregătirii revoluției pașoptiste având influențe din
izvoarele antichității sau de la scriitorii ruși și francezi.
Prima perioadă de avânt a fabulei românești o reprezintă prima jumătate a secolului al XIX –
lea pe fondul frământărilor politice specifice acelei perioade. Astfel primele fabule apar în proză
și reprezintă răspunsul erudiților la adresa societății feudale. Abuzurile săvârșite de stăpânirea

18 Tamara Gane, Literatura clasică rusă , Editura Cartea Rusă, Bucurețti, 1956, p.57.

17
habsburgică asupra românilor din Bana t sunt redate de scriitorul Țichindeal în opera
Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături .
Următorul scriitor care a dus la dezvoltarea speciei a fost Gheorghe Asachi. Cele mai multe
fabule ale acestuia sunt traduceri din opera lui La Fontaine, așezate pe versuri cu mare migală și
măiestrie. La Asachi se remarcă latura educativă a acestora , lucru recunoscut de autor în poezia
introductivă a unuia din volumele sale, denumită Zâna fabulei :
,,Prin rostiri de adevăruri, ascun se-n cimilitură,
Aduc ție -ntâia oară cu plăcere -nvățătură:
În a veței strâmbă cale pe român să îndreptez,
Prin lupi, corbi, furnici și broaște a vorbi mă disfătez .
Adevărul salt nu place, de -i și bun , e plin d -asprime,
Dar când vitele l -or spune, n -a să s upere pe nime.
De aceea a lor zise, cu gând binevoitor,
Să asculți,să ierți cutezul, prețuind țintirea lor. ‖19
Se remarcă în fabulele lui A sachi în special un atac virulent la moravurile acelor timpuri:
infatuarea, demagogia, superficialitatea, parvenirea. O serie de alți scriitori se apleacă asupra
fabulei, print re aceștia amintim pe Gheorghe Săulescu, Costache Negri, Constantin Negruzzi .
Această orien tare spre fabulă este un răspuns la cerințele publicului care regăsesc în fabulă o
modalitate fantastică de criticare a defectelor societății.
George Sion își amintește că fabula ,, era una scriere de moda. Docenții începători, în școale
și la examene, nu recitau decât fabule. Publicul în genere gusta fabula cu predilecție‖.20
În ace astă perioadă au existat multe încercări de abordare a acestui tip de text dar fabula va
cunoaș te deplina sa dezvoltare în momentul apariției unor personalități precum Heliade
Rădulescu, Anton Pann sau Grigore Alexandrescu.
Ion Heliade Rădulescu reprezintă așadar unul dintre autorii cu o contribuție substanțială la
dezvoltarea speciei. Fabulele lui Heliade Rădulescu au un vădit caracter politic, criticând în
special demagogia politicienilor și do rința de parvenire cu orice preț . El este primul scriitor
teoretician al fabulei pentru că va emite teorii legate de calitățile necesare unei fabule, de stilul
ce trebuie folosit, de necesitatea eficacității sale educative. Conform acestuia în orice fabulă

19 Sanda Radian, Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură p.79
20 George Sion, Al. Donici, Viața și operele sale , Analele Societății Academice Române, 1870, p. 60.

18
trebuie să existe ,,asemănarea justă între ființe neînsuflețite sau neraționale cu oamenii. Stilul
fabulei se cuvine a fi natural, familiar, rident, grațios, naiv ‖.21
Anton Pann este primul scriitor la care se va evidenția jovialitate fabulei deoarece creațiile
sale au la bază literatura populară. Majoritatea operelor sale își au originea în proverbe,
anecdote și snoave. Personajele acestuia sunt preluate din viața socială a orașelor si satelor iar ele
sunt caracterizate în special prin intermediul zicalelor. Portrete pline de haz regăsim în Isprăvile
lui Nastratin Hogea și Povestea vorbei . Aceste personaje sunt construite din perspectiva unei
trăsături dominante si reprezintă diferite tipologii umane: sluga, stăpânul, grădinarul, hapsânul ,
parvenitul, leneșul, lăudărosul, etc.
George Călinescu definea aceste pers onaje drept ,,o galerie de caractere alcătuită numai
dintr -o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență
genială. ‖22
Stamati și Donici sunt alț i doi scriitori care au avut o oarecare influență în dezvoltarea
acestei specii literare. La ei se întâlnesc teme precum: lupta pentru egalitate, asuprirea omului
simplu, lupta pentru eliberarea de sub stapân, etc.
Scriitorul care va ridica fabula la nivel de artă va fi Grigore Alexandrescu .Vorbim aici
despre scrieri care vor înfiera în special regimurile poli tice iar scriitorul își foloseș te măiestria
pentru a ataca regimul feudal. Spiritul său acid i -a adus chiar și o arestare după publicarea
fabulei Corbii și barza . Fabula sa nu critică doar diverse viicii ci, pri n intermediul diversității
sale, cuprinde toate păturile sociale ale acelor vremuri.
Prin rolul educativ al fabulelor sale precum și prin realismul zdrobitor Alexandrescu a
câștigat simpatia cititorilor, devenind unul dintre cei mai renumiți fa buliști din literatura română.
La sfârșitul secolului al XIX – lea interesul pentru fabulă scade lăsând loc altor specii
precum comedia și pamfletul . Urmează o perioadă de uita re fiindcă ,, O dată cu dispariț ia
superstițiilor și a credințelor populare în animalele care vorbesc, în plantele cărora li se atribuie
puteri miraculoase, fabula și -a pierdut interesul, farmecul literar și însemnătatea ei morală ‖23.

21 Heliade Rădulescu , Curs de poesie generală, Satirele și Fabulele lui I. Heliade Rădulescu, Editura
Librăriei S. Samitca, 1884, p 231.
22 George Călinescu , Istoria literaturii române , București, 1942, p. 212.
23 Gheorghe Cardaș , Fabula în li teratura românească , București, Bibliotecă Școalei,1934, p. 150

19
După această perioadă de stagnare se remarcă George Rane tti care introd uce în fabulele
sale, pe lângă animalele și plantele deja consacrate și o serie de obiecte cu rol depreciativ:
gheata, șoșonul, cifra 0, etc. Operele lui Ranetti se bazează în special pe prezentarea în o poziție a
valorii omului simplu , muncitor , cu ifosel e și dorința de parvenire a celor din clasele sociale
superioare. Remarcăm așadar o simpatie a autorului față de lumea celor slabi și necăjiți,
simpatie redată prin intermediul unui umor de o finețe extremă dar destul de acid ă. Ideea
principală este a ceea că poporul este cel care duce greul pe când conducătorii își atribuie toate
meritele. Astfel autorul ironizează îndeosebi inegalitatea socială și disprețul față de parazitismul
și dorința de parvenire a celor din clasele sociale superioare. Atacul la adresa boierimii și
monarhiei atinge apogeul prin operele lui Topârceanu. Fabule precum Boierul și argatul sau Leul
deghizat ridiculizează pretențiile tot mai mari ale unei stăpâniri ce disprețuiețte tot mai mult
poporul.
Fabula lui Caragiale se constituie într -o critică vehementă față de reprimarea răzmerițelor
sociale dar critică și slaba organizare a acestora. Se caracterizează prin violență , sarcasm și
dramatism. Ciclul fabulelor se deschide cu Duel , opera reprezent ativă pentru a sublinia antiteza
dintre păturile sociale. Opera Bietul Ion prezintă , î ntr-o formă miniaturală ideea de răzmeriță
socială.
Fără îndoială cea mai cunoscută fabulă este Boul și vițelul care înfierează concepțiile
demagogului politic c are este dispus la orice concesii pentru a -si păstra avantajele dobândite
chiar sa -și mintă și apropiații în legătură cu privilegiile de care se vor bucura.
Tudor Arghezi este unul dintre scriitorii români foarte cunoscuți care acordă o atenție
deosebită fabulei între cele două războaie mondiale. Fabula acestuia se remarcă prin virulență,
prin accentuarea voită a trăsăturilor negative împinse uneori până la limita grotescului. Pompiliu
Constantinescu descrie o serie de caracteristici ale persona jelor argheziene vazându -le ca ,,
adevărate bufonerii, în imagini suprapuse, tipurile pamfletului arghezian au ceva din păpușile
monstruoase care desfătează privirile într -un cortegiu carnavalesc. ‖24

24 Pompiliu Constantinescu , Tudor Arghezi , Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol II, București,
p. 194.
25Sanda Radian, Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură, p. 407.
26 Ibidem. p. 407

20
În fabula Dihania sub masca grotescă a unui porc ce cântărește 450 de ocale se ascunde
fostul exploatator care deși are o putere deosebită e ste acum purtat de funie de un ță ran ce
simbolizează poporul renăscut. Concluzia este una semnificativă și descrie starea de fapt a
lucrurilor ,, E cel mai mare porc din țară / dar tot un porc…‖ .25
Fabulele argheziene critică de asemenea pseudoartistul (Gâsca inspirată ), îngâmfatul
(Balada maeștrilor ), pal avragiii lipsiți de atitudine ( Putina cu clei ) și în general pr ostia su b
diferitele ei forme ( Scându ra). Personajele lui Arghezi sunt foarte bine construite dar în același
timp destul de aspru criticate acolo unde este cazul pentru a scoate în evidență tarele unei
societăți parazitate excesiv.
Nu putem discuta despr e dezvoltarea fabulei în literature română fără a pomeni numele
unui fabulist care a adus inovații semnificative acestei specii literare. Acesta este Marcel
Breslașu iar fabulele sale cre ează noi simboluri și sunt îmbogățite prin introducere unor noi
tipologii. Din punct de vedere compozitional, fabula lui Breslașu este mai modernă iar universal
acesteia mult mai bogat. Se pleacă de la vechea alegorie animalieră ( Cerbul ) și se ajunge până la
problema colonialismul ui sau a personajelor atomice ( La poart a fabulei ). Fabula acestuia este
mult mai elaborată și recurge la jocuri de cuvinte subtile, calambururi uneori, ceea ce conferă
acesteia un c omic savuros dar și o critică tă ioasă, greu de combătut. O trăsătură fundamental ă a
scrierilor acestuia este ace ea că ,,Spiritul viu și caustic se împletește frecvent cu lirismul, ceea ce
dă patetism și putere de convingere mesajului poetic‖.26(Înaintașul, Poetul, Orbul și ologul )
Aurel Baranga este un alt nume sonor care si -a lăsat amprenta asupra acestei specii literare.
În volumele sale Satirice și Fabule Baranga sparge convențiile fabulei clasice . Fabulele sale
sunt neconvenționale lipsind cu desăvârșire simetria clasică a versurilor sau structura
specifică.Versurile scurte dinamizează dialogul iar j ocurile de cuvinte scot la iveală înțelesuri
surprinzătoare. Astfel , în Fabulă muzicală broasca e ste văzută într -o notă comică:
,,ca o babă
Iazma iazulu i
Arhi- baba jazului. ‖
iar reacția scriitorului la auzul cântecului acesteia este redată magistral prin intermediul unui joc
de cuvinte surprinzător ,, S-o ascult mă prinde si -la

21
S-o aud m -apucă mi -la
Să v-arăt eu o cântare
Și arpegii si -mi-la-re!‖27
Dar unde în cepe să s e afirme măiestria lui Baranga? Un mare critic literar mărturisea că ,,
în varietatea extraordinară cu care se descurcă în finalul fabulei. Această va rietate este rodul
virtuozității, manifestată de altfel și în manevrarea versului liber, care joacă, dansează, piruetează
cu măiestrie‖.28
Și Nina Cassian găsește în fabulă un mijloc de exprimare a propriilor opinii critice.
Fabulele sale par adevărate piese de teatru, regăsindu -se indicații scenice. Personajele sale
depășesc convențiile fabulei, fiind foarte bine înfipte în relitate, inteligente, știind să dea
răspunsuri pentru a ieși din situații limită. Apar elemente ce modernizea ză specia și fac referire la
avântul socialist al perioadei: ședință, proces verbal, autocritica,etc. ( Critica de jos, Rând unelul
inovator ).
Dacă fabula Ninei Casian are un pronunțat caracter de dramă în versuri, alți fabuliști
adoptă alte modalități de abordare a speciei. Spre exemplu, N. Țațomir conturează portrete
concise și tocmai din acestă cauză fabulele sale poartă denumirea personajului surprins: Lupul,
Ariciul, Cocoșul, etc. Aceste fabule au o abordare directă și sunt foarte limitate ca spațiu
deoarece autorul zugrăvește personajele prin intermediul a două , trei trăsături fundamentale.
Datorită caracterului popular pe care această specie literară l -a câștigat de -a lungul
timpului, ea slujește chiar și astăzi la răspândirea și conștientizarea ideilor de maximă importanță
socială, devenind o armă eficientă împotriva oricăror manifestări ce depășe sc anumite limite
impuse de societate .

1.6. Clasificarea fabulei . Structura fabulei – scheme narative , abateri
Din cele mai vechi ti mpuri, chiar din antichitate s -a încercat o clasificare a fabulei în
funcție de mai multe criterii astfel:
1. După natura perso najelor ( Breitinger):
 Verosimile: cu personaje umane ;

27 Aurel Baranga , Fabule , București, Editura Eminescu, Piața Scânteii nr . 1 1977, p.3
28 Șerban Cioculescu, Prefață la Aurel Baranga , Fabule , București, Editura Eminescu, Piața Scânteii nr .
1 1977, p.VII

22
 Neverosimile: cu zei și animale ;
 Amestecate : cuprind atât personaje umane cât și zei și animale
2. După natura eroilor și după desfășurarea acțiunii (Lessing ):
 Raționale : când întâmplarea este posibilă ;
 Morale: când întâmplarea este posibilă în anumite împrejurări ;
 Amestecate
3. După felul narațiunii (Th. Speranția):
 Satirice ( I. H.Rădulescu) ;
 Apologice (Asachi );
 Anecdotice ( Krîlov) ;
4. Din punct de vedere al finalității
 Politice ( Toporul și pădurea de Grigore alexandrescu );
 Sociale ( Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu );
Din secolul al XVIII – lea clasificările devin mult mai complexe. Astfel Guttschied (1730 )
apelează la trei criterii de clasificare, două după personaje și unul stilis tic, după cum urmează:
Prima clasificare:
 Esopice : cu animale;
 Comice, tragice sau epice : cu oameni;
A doua clasificare după personaje:
 Personaje credibile ;
 Personaje incredibile : animale sau plante;
 Mixte;
Conform unei definiții complete ,, fabula este o specie a genului epic în versuri sau în
proză, în car e sunt satirizate defecte umane , prin intermediul unor personaje din lumea
animalelor, a plantelor sau a lucrurilor, cărora li se atribuie, prin personificare, însușiri
omenești ‖29.
Ca orice operă literară și fabula a suferit de -a lungul timpului o serie de modificări , în
special la nivel structural. Aceste ,, îmbunătățiri ‖ au survenit ca rezultat a două modificări
apărute de -a lungul timpului: transform area continuă a limbii române, î mbogățirea ei prin diverse

29 E. Cârstocea, M. Columban, Pregătire completă , București, Editura Art Educațional, 2015, p. 79.

23
mijloace dar și adaptarea scriitorului la cititori care devin din ce în ce mai selectivi si preferă o
formă organizată a textului lecturat.
Astfel, în secolul al XVIII – lea primele încercări ale lui Țichindeal de abordare a speciei
au o formă neșlefuită, narațiunea fiind laconică, lipsită de dramatism , precedând de cele mai
multe ori unei morale lungi și stufoase ce îmbracă forme de predică. De multe ori morala
depășește cu mult partea narativă. Comic ul lipsește aproape cu desăvârșire remarcându -se
caracterul pur educativ al scrierilor. De fapt aceste fabule reprezintă transpunerea în limba
română a unui autor sârb pe nume Obradovici.
Gheorghe Asachi este cel care dă o formă elaborată fabulei aceasta căpătând aspect de
poezie epică în versuri. Se remarcă încă de acum începutul unei tendințe de organizare și de
rafinare a textului. Un exemplu elocvent îl constituie începutul fabulei Grierul și furnica:
,,Săltând grierul la țară
Șuierat -au toat a vară.
Și când iarna au venit
Cu nemica s -au trezit.‖30 în care se poate remarca simetria
aproape perfectă a versurilor. Majoritatea textelor de până acum păstrează structura specifică
fabulei și anume partea narativă și morala.
Cel care scrie fabule folosindu -se cu precădere de sursa folclorică autohtona este Anton
Pann. Acesta publică o culegere de fabule și istorioare în anul 1841 din care se remarca opere
precum Vânătorul sau Planul simigiului . Pentru prima dată se observă în mod explicit că
simbolurile sunt luate din fauna și flora țării noastre sau din raporturile sociale existente între
mediul rural și cel urban. La Anton Pann se remarcă pentru prima dată o morală bine delimitată
și cu trimitere directă către cititor. Ex. Copaciul și dovleacul
,,Gândește la viitoare
Și la cele -ntâmpătoare
Nu te înălța cu firea
Pân’ nu-cerci nenorocirea.‖31

30 Fabule alese , Mică antologie de fabule din literature română și universală , București, Editura Andreas,
p. 9
31 Anton Pann, Fabule și istorioare , București, Editura Herra, p. 3.

24
De multe ori autorul își caracterizează personajele apelând la eposul popular, prin
intermediul proverbelor și zicătorilor, iar portretele schițate sunt caricaturizate, stârnind hazul
cititorilor.
În acest stadiu , morala are o țintă prec isă ,având de cele mai multe ori rol de avertisment.
La Alecu Donici textul capătă, datorită faptului că începe de cele mei multe ori cu o parte
narativă ce prezintă personajele și situația initială , accente de opera dramatică. Se păstrează
morala dar are caracter de generalitate , exprimând adevăruri valabile dar fără o adresare direct ă
către cititor.
Dacă până acum fabulele au structură astrofică sau de cele mai multe ori structura acestora
este delimitată în funcție de părțile lor componente, începând cu Grigore Alexandrescu se
remarcă primele fabule cu structură foarte clar organizată pe s trofe:.Ex . Privighetoarea și
măgarul, Ursul și lupul, Boul și vițelul .
Între anii 1920 – 1944 se remarcă o tendință semnificativă spre construcția ritmată a fabulei
și o apropiere de pamflet. Aceasta este perioada în care apar în fabule influențe lirice subtile
realizate de către scr iitori însemnați precum Arghezi ,Topârceanu sau Eftimiu.
Este relevantă poezia Balada unui greier mic , în care autorul își exprimă co mpasiunea față
de mica făptură(însuflețită alegoric ) neajutorată, aceasta devenind un punct de plecare pentru
diverse fabule în care mica ființă este reabilitată.
Din acest punct se remarcă o modernizare continua a fabulei atât prin faptul că adoptă noi
simboluri dar mai ales se trece la folosirea neologismelor și a îmbinărilor subtile de cuvinte.
Deși a publicat puține fabule, Nina Cassian este scriitoarea care aduce o inovație deosebită
fabulei românești. La dânsa apare fabula sub forma unei piese de teatru. Fabula Critica de jos
este sugestivă în acest se ns deoarece fabula începe ca o opera dramatică. La începutul fabulei
sunt enumerate personajele iar detaliile scenice sunt foarte clar prezentate: (Un colț de pădurice.
o masă pe care se află un telefon, a cărui priză uriașă e înfiptă într -un copac.În frun zișul
copacului strălucește un bec. Leul se plimbă furios prin scenă cu labele la spate.)32
Structura acestei fabule este una atipică și transpune cititorul în lumea de vis a teatrului.
Narațiunea lipsește cu desăvârșire singurele momente când apare fiind în cadrul didascaliilor.

32 Sanda Radian, Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură , p.489

25
Replicile personajelor sunt clar delimitate și se abuzează de punctele de suspensie ca mijloc de
conectare a replicilor.
Cu siguranță Aurel Baranga reprezintă un nume sonor când ne referim la evoluția fabul ei
românești. Fabulele sale sparg convenționalismul speciei și creează o lume dominată de ironie
sarcastică. Este, cu certitudine , autorul care a inovat cel mai mult specia. La nivelul versificației
se remarcă versurile scurte care pot fi alcătuite uneor i dintr -un singur cuvânt. Rima vine de cele
mai multe ori de la sine iar lipsa măsurii, așa cum nu ne -am aștepta, dă muzicalitate poeziilor.
Iată un exemplu concludent în acest sens:
Fabula demnit ății
Un bou, exasperat
Să tot fie evocat
Ca invectivă
Și insultă,
– Într-o formă trivială
Sau cultă –,
Ieși din coșar,
Și scoase un muget.
Apoi,
Împăcat,
În propriul său cuget,
Încredințat c -a făcut
Tot ce trebuia să facă,
Se întoarse în staul,
La iesle,
Și la vacă.

Microfabula,
Infinitezimală,
Poarta în sine o micro –

MORALĂ

Pe care o însemn,
Aicea,
Solemn:
Când știi că ești bou,
Nu-ncerca să fii demn.

Ceea ce surprinde în mod deosebit la Aurel Baranga este numărul foarte mar e de
neologisme și structura asimetric ă . Originalitatea categorică a autorului reiese în special din

26
lejerețea cu care se descurcă în finalul fabulei. Morala nu lipsește aproape niciodată dar variază
de la un singur vers pâ nă la o întreagă strofă. Tocmai de aceea putem afirma că datorită lui
Baranga fabula realizează un mare pas încadrându -se fără urmă de îndoială în rândul c reațiilor
contemporane modern.
Se poate astfel spune că ,, Fabulistul modern ne recheamă la realit ate, printr -un simț acut al
relativității și apoi, prin acela al finalului ce ne așteaptă pe toți, pe întreaga scară a regnului
zoologic‖. 33
Ca orice operă literară, fabula a evoluat în timp, pornind de la structura în proză specifică
sfârșitului secolului al XVIII – lea și începutul secolului al XIX -lea, cu o morală lungă, uneori
greu de înțeles , trecând apoi printr -o perioadă de mijloc supusă unei rigori structurale și
ajungând până la forma actuală specifică poeziei moderne. Forma versificată atrage cititorul și
sporește apetitul acestuia pentru lectură. Această evoluție a fost necesară si oarecum impusă de
evoluția globală a literaturii românești.
Indiferent de structură sau de sursele de inspirație fabula nu și -a pierdut însă rolul pentru
care a fost creată scopul ei rămânând mereu același: criticarea dar mai ales îndreptarea
moravurilor umane indiferent de epoca în care a fost creată .

1.7.Personaje specific fabulei. Personaje favorite.
Cercetările realizate până la anul 1900 arată că personajele favorite din fabule sunt vulpea ,
leul, ursul și lupul.Vulpea capătă un loc de cinste datorită faptului că o serie de scriitori români
au creat diferite reinterpretări ale vestitei fabule Corbul și vulpea de la Fontaine . Se crede însă că
nu acesta a fost motivul hotărâtor . Șiretenia înnăscută a vulpii , așa cum reiese și din povestea
lui Creangă, o recomandă ca personaj perfect pentru acest tip de creație literară. De asemenea
caracterul ei perfid fac din ea reprezentantul perfect al demagogului politic sau al curteanului
lingușitor. Astfel personajul apare chiar în opera lui Țichindeal deci încă din debutul specie i.
( Leul și vulpea )
Acest personaj va intra încă de timpuriu în galleria personajelor privilegiate fiindcă
reprezintă cu succes aspirațiile și moravurile unor clase sociale privilegiate.

33 Șerban Cioculescu prefață la Aurel Baranga , Fabule , București, Editura Eminescu, Piața
Scânteii nr . 1 1977, p.VIII.

27
În majoritatea fabulelor, indiferent de autor, vulpea joacă rolul omului ipocrit, dornic să
parvină, dispus să se alieze cu oricine pentru a -și atinge scopurile. În vulpea liberal ă , aceas ta
critică elefan tul ajuns la domnie dar glasul i se îmblânzește când primește un post însemnat.
Leul, ursul și mai rar lupul reprezintă domnia , de cele mai multe ori despotică și surdă,
insensibilă la nevoile celor mulț i. Sugestivă este imagi nea leului din Dreptatea leului de
Grigore Alexandrescu. Fiind la domnie acesta poate să fie puternic doar atunci când este cazul și
acționează în așa fel încât să sacrifice slujitorul cel mai lipsit de apărare . Acțiunile acestor regi
animalieri sunt întotdeauna arbitrare și au scopul de a satisface interesele lor personale.
Schimbul de putere înt re aceste animale este descris alegoric de Alexandrescu:
,,Din mână în mână sceptrul se plimbă
Cel de ieri mare, as tăzi e mic;
Leul pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr -o întâmplare prea de nimic ‖.34
Simbolul leului îmbracă multe forme de -a lungul istoriei fabulei. În accepțiunea maselor
acest personaj îmbracă haina despotului feudal care își cunoaște pri vilegiile și nu ezită să -și
arate tirania deoarece știe că nu poate fi tras la răspundere. Totuși fabuliștii atacă fin această
instituție. Remarcăm fina ironie din finalul fabulei Leul deghizat de George Topârceanu:
,, O, măria -ta! Iertare!
Zice cel mai diplomat,
Semănai așa de tare
C-un măgar adevărat‖35
Un alt personaj care simbolizează puterea este și elefantul.Toate aceste personaje apar
preponderant în fabule ce critică moravurile politice ale vremurilor respective.
Din vitrine personajelor domestic e se evidențiază câinele , boul, măgarul, calul,etc.
Personajul canin apare sub diferite forme mergând de la câ inii lui Țichi ndeal ce simbolizează
prostia ( Câinii ) până la perso najul lui Anton Pann care întruchipează nepăsarea ( Câinile ) și a l lui
Alexandrescu care apare in dublă ipostază, reprezentând demagogia și falsa dorință de egalitate
dar și naivitatea. ( Câinele și cățelul )

34 Grigore Alexandrescu, Poezi i, București, Editura Cartex 2000, 2006, p.114
35 George Top ârceanu , Balade vesele și triste , București, Editura Jurnalul Național, 2010, p.311

28
Acest animal îmbracă o haină alegorică subtilă în opera lui G. Ranetti în fabula Biju și
Grivei. Biju reprezintă parveniții îngâmfați care trăiesc pe spinarea oamenilor muncitori,
reprezentați de Grivei. Concluzia fabulei este edificatoare pentru atitudinea scriitorului față de
cele două pers onaje: ,,… așa vorbi Grivei
Musiu Biju a șters -o-n grabă,
De frică să nu -i trag -o labă.36
În orice fabulă există un câștigător sau un învingător care formează pe rechi deja consacrate
cum ar fi : corb – vulpe, lup – miel, vulpe – găină, iepure – câine. Individuale sau colective,
personajele din fabule sunt supuse acestei reguli ca re are scopul de ascunde de cele mai multe
ori, sub haina alegoriei, conflicte sociale intense.
Din lumea ins ectelor se remarcă bineînțeles greierele, furnica, musca, albina. Primele două
personaje apar cu preponderență în reinterpretări ale celebrei fabule de La Fontaine. Atitudinea
furnicii față de greiere a născut mari controverse de -a lungul timpului de acee a Marcel Breslașu
creează fabula Greierul și furnicile în care refuză să vadă în micul cântăreț un leneș de rând. În
concepția sa , prin cântecul său greierele este un artist iar arta cere sacrificii. Astfel autorul vede
în soarta vitregă a acestuia via ța de mizerie pe care o trăiesc cei ce răspândesc frumosul, lipsa de
înțelegere a societății la adresa acelora care își dedică viața artei.
Personajul uman reprezintă de obicei meseriile specifice vremii întruchipând peronaje
care duc o viață m izeră ( Negruzzi , Bătrânul țăran și moartea ) sau sunt exponenți ai claselor
sociale de mijloc , mici producători: morarul ( Andrei Mureșanu, Morariul și fiul său ), simigiul (
Planul simigiului ), etc.
De cele mai multe ori structura personajelor depinde de relațiile care se stabilesc între ele.
Aceste relații sunt impuse de cele mai multe ori de anecdotă. De aceea de multe ori regăsim în
titlul fabulei două personaje antag onistice atât prin construcți e fizică cât și prin c aracter.( Leul și
țânțarul, Lupul și mielul, Leul și iepurele, muștele și albinele, Șoarecele și pisica )
In ultima perioadă s -a remarcat o orientare vizibilă către personajele obiect , simbolizând
categorii sociale sau divers e împrejurări ale vieții. Printre autorii care recurg la ele se numără

36 Sanda Radian, Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură , p. 374

29
Arghezi (Cuiul, Biblioteca, Scândura, Putina cu clei ), Caragiale (Temelia ) și Ranetti ( Gheata și
șoșonul, Plugul și tunul ).
Personajele mitologice sunt foarte rare ceea ce atestă faptul că fabulele românești au luat
naștere din izvoare autohtone, influențele străine dominând doar în momentul cristalizării specie i
în literatura română.

30
Capitolul II : Valorificarea activităților în învățământul gimnazial prin
fabulă

2.1. Importanța disciplinei limba și literatura română
Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității
elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare pentru a le asigura accesul postșcolar la
învățarea pe toată durata vieții și integrarea activă într -o societ ate bazată pe cunoaștere. Putem
spune că este mai mult decât o disciplină deoarece studierea ei duce la dezvoltarea multilaterală a
elevului.
Formarea și dez voltarea modalit ăților de comunicare , a sentimentelor elevilor în mod
corect, logic și conci s și cultivarea unei vorbiri și scrieri clare și corecte sunt preocup ǎri
permanente ale învățătorilor și profesorilor.
Ca limb ǎ maternǎ, limba romȃnǎ se învață involuntar încă din primii ani de viață, părinții
fiind primii pedagogi ai prop riilor copii. Ulterior, perfecționarea se realizează de -a lungul vieții
în diverse momente dar forma cea mai organizată de educare o constituie școala. Acestea sunt
motivele pentru care limba și literatura română, ca disciplină de studiu din program a șco lară în
învățământul gimnazial , ocup ă un loc de seamă .
Având în vedere schimbările care se p roduc în societate , ritmul infernal de apariție a
noutăților în or ice domeniu , prioritare nu sunt informațiile pe care le pot achiziționa el evii, ci
capacitățile formative, care să le permită să facă față necesităților actuale și viitoare ale
societății.
De aceea limba română devine o poartă de intrare către toate celelalte științe. Dezvoltarea
multilaterală a elevului este imposibilă fără o prealabilă cunoaștere a limbii române. Importanța
studierii limbii și literaturii române în școală reiese ,,din specifitatea ei artistică căci prin
intermediul modelelor de artă literară oferite prin receptare, se acționează în mod direct asupra
sensibi lității și conștiinței elevilor, inoculându -le idei, sentimente și modelându -le atitudini,
competențe umane.‖37
Prin studiul în școală elevul trebuie să își lărgească orizonturile estetice și în același
timp i se insuflă dorința sau datoria de a învăța limba să literatura neamului său.

37 Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală , Iași, Editura Polirom,
1999 , p. 115 .

31
Limba și literatura română aparține ariei curriculare Limbă și comunicare . Această arie
curriculară pune accent pe modelul comunicativ -funcțional, destinat structurării capacităților de
comunicare socială, p e vehicularea unei culturi adaptate la realitățile societății contemporane și
pe conștientizarea identității naționale ca premisă a dialogului intercultural și a integrării
europene .
Făcând referire la necesitatea cultivării limbii, I. H. Rădulescu, cel dintâi om de cultură care
a privit această activita te dintr -o nouă perspectivă , afirma în Corespondența cu Negruzzi: „A
cultiva o limbă, va să zică a o curăți de tot ce nu o face să înainteze, tot ce nu este al său și nici
nu poate simpatiza cu dânsa, a pune tot lucrul și toata vorba la locul său, a boteza fiecare idee cu
numele său, a o scăpa de tot ce poate să fie echivoc și a o face să exprime aceea ce gândește
cineva, iar nu alta‖.38
De aceea studiul și importanța limbii r omâne trebuie privite din dubl ă perspectivă: elevii
trebuie învățați să organizeze ideile în mod logic, să respecte normele gramaticale, să folosească
toate resursel e de care dispune limba noastră dar și să încerce să spargă tiparel e, să iasă din
convenționalism și să se e xprime într -o manieră proprie cerută de specificul extralingvistic în
care se găsesc și de nuanța prop rie a gândirii și simțirii lor.
De aceea în citatul lui Nichita Stănescu se contopesc deopotrivă importanța vorbirii în
graiul sfânt al neamului strămoșesc dar și iubirea, dăruirea față de acesta: „A vorbi despre limba
în care gândești – a gândi – gândire se poate face numai într -o limbă – în cazul nostru a vorbi
despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât
exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește
arbore, malul se numește mal, iar norul s e numește nor! Ce patrie minunată este această limbă
(…) noi, de fapt, avem două patrii coincidente: o dată este patria de pământ și de piatră și încă o
dată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie, o patrie fără de
nume nu este patrie. Limba română este patria mea‖. 39
De aceea suntem datori cu totii nu numai a vorbi corect românește ci și a avea o atitudine
activă față de cei care nu vorbesc corect, sau chiar mai mult ,,ironizează ‖ limba maternă prin
folosirea de cuvi nte vulgare sau comit greșeli intenționate în exprimare.

38 I. H. Rădulescu, Opere , București, E. P. L., 1943, p. 223.
39 Nichita Stănescu, Citate celebre , Ciatapedia . ro

32
2.2. Locul fabulei în manuale și programa instructiv -educativă
Fiind o disciplină foarte importantă , limba și literatura română ocupă un loc privilegiat în
planurile de învățământ. De -a lungul anilor de gimnaziu aceasta este reprezentată de opere
literare care apartin mai multor genuri și specii literare fiind studiate alternativ cu problemele de
limbă. Una dintre problemele învățământului românesc este aceea că programa este foarte
aglomerată, existând foarte multe teme putin semnificative dar care ocupă ore destul de multe.În
baza acestui principiu elevii sunt nevoiți să învețe noțiuni cu care nu se vor mai întâlni în viață
dar care totuși trebuie evaluate și implicit, studiate.
Unul dintre marii pedagogi ai noștri spunea :,, Este mai bine să dăm cunoștințe mai
puține, dar să le studiem mai profund, decât să dăm multe cunoștințe, dar să nu existe timp
pentru a le aprofunda ‖.40
Problema ar pute a fi foarte mult simpl ificată prin decongestionarea materiei și așezarea ei
într-un sistem complex care să răspundă necesităților și cerințelor actuale. Deși noua programă
vizează dezvoltarea competențelor , a abilităților de a procesa și folosi cunoștințele dobândite în
divers e contexte , situația nu este foarte clară iar acest deziderat nu este ușor de atins din cauza a
două probleme majore.
Prima situație întâlnită este conservatorismul și comoditatea unor cadre didactice care
preferă efectiv să dicteze elevilor l ecția fără a se implica activ în înțelegerea acesteia de către
beneficiarii sistemului. Odată cu trecere timpului acest tip de profesor tinde să dispară deoarece
noile generații de pedagogi au pregătirea necesară și cunosc și aplică acele metode care atrag și
implică elevul în demersul de predare -învățare .
A doua situație se referă la elevii care sunt învățați cu acest sistem de ,,înfulecare ― a
materiei, cei care învață pe de rost și se acomodează foarte greu atunci când întâlnesc un cadru
didactic care le cere să învețe conștient, să facă raționamente sau analogii.
Studiul literaturii în școală este un fenomen destul de complex care deb utează cu
operațiune de bază (cititul ) și continuă cu dezvoltarea capacităților complexe (receptare,
interpretare , comentare ) scopul final fiind acela de a crea un cititor complex capabil să recepteze
profund mesajele transmise de opera și să adopte o atitudine personală, critică față de lecturile
citite.
Receptarea literaturii cunoașt e mai multe etape:

40 V. Bunescu, Perfecționarea învățământului , Revistă de pedagogie, nr 10, 1973, p. 5.

33
1. Etapa citirii explicative – este foarte importantă în clasele primare câ nd achiziția de noi
cuvinte și sensuri este esențială pentru dezvoltarea limbajului și a vocabularului ;
2. Etapa lecturii literare – corespunde studiului în gimnaziu și liceu, fiind etapa în care se
însușesc elementele necesare analizei și comentării operelor literare, apartenenței la gen și
specie, se îmbogățește vocabularul, crește capaciatatea de sinteză și cea de receptare.
3. Etapa studierii literaturii în dezvoltarea ei cronologică ( istorică) – se practică în liceu și
presupune deja existența unor cunoștințe solide de limbă și literatură deoarece implică
clasificarea autorilor și operelor pe curente literare și u rmărește cunoașterea scriitorilor din
prisma unor opere fundamentale.
Locul deținut de fabulă în programa instructiv -educativă este unul minor și nu reflectă
câtuși de puțin importanța acestui tip de text în educarea socio -morală a elevilor. Importanța ei a
fost surprinsă magistral în versurile:
,,E o poveste, limpede ca apa,
Ce în domeniul etic ne dă tonul;
Nu "bate șaua să priceapă iapa"
Ci bate iapa să priceapă omul!‖41 care redau foarte plastic rolul
fabulei în viața oamenilor și modalitatea prin care această își propune să educe masele.
Fabula a fost și este neglijată la nivelul învățământului gimnazial dovadă fiind faptul că
în cele patru manuale ce corespund cla selor V – VIII această specie se regăsește doar în manualul
de clasa a VI -a, Editura All. ( Câinele și cățelul , de Grigore Alexandrescu ).Cu excepția acestui
text nu mai există altele cu toate că ar fi foarte apreciate de elevi datorită structurii lor simpl e și a
mesajului transmis sub forma unui limbaj accesibil și plin de umor. Rămâne deci la alegerea
cadrului didactic studierea altor texte similare care să ajute la aprofundarea și consolidarea
cunoștințelor despre acest tip de text.
Într-o soc ietate în care fluxul de informații ajunge foarte repede la destinatar prin
intermediul internetului un lucru devine din ce în ce mai neglijat: calitatea acesteia. De aceea est e
foarte important ca elevii ( copiii în general) să aibă parte de exemple de u rmat din viața de zi cu
zi.
Copiii i au contact cu texte moralizatoare de timpuriu prin intermediul poveștilor spuse
de părinți sau bunici. Multe din aceste narațiuni îmbracă forme alegorice iar majoritatea

41 Virgiliu Șchiopescu, Dueluri epigramatice , București, Editura Sedona, 1993, p. 26

34
personajelor se împart în pozitive sau negative. Astfel copilul învață despre șiretenia vulpii,
inocența iepurașului, puterea ursului, etc., toate aceste trăsături fiind înglobate într -un sistem
propriu de valori. Astfel el se simte solidar cu personajele favorite, face asociații complexe, își
imaginează situații în care participă la acțiune, etc. Putem afirma, fără să greșim, că
personalitatea și gustul celor mici se cristalizează foarte devreme, prin intermediul poveștilor cu
caracter alegoric sub influența directă a părinților.
Ciclul primar permite o abordare sistematică a genului datorită programului mai flexibil și
orelor la dispoziția învățătorului. O altă cicumstanță ce favorizează orele de lectură este apetitul
destul de mare al elevilor de această vârstă pentru lectură și descoperirea noului prin intermediul
ei. La acestă vârstă textul poate fi abordat mult mai repede prin interme diul jocului ce constă în
interpretarea rolurilor și acordă o atenție deosebită limbajului nonverbal. Astfel elevii sunt atrași
în lumea fabulei și trăiesc orice întâmplare mult mai intens pentru că devin personaj al acesteia.
În ceea ce privește abordarea fabulei în clasele gimnaziale lucrurile stau altfel. Lăsând
deoparte faptul că programa inc lude un număr limitat de fabule , de obicei una singură la o
editură, în manualele pentru clasele V – VIII, fluxul necontenit de informaț ii nu permite
abordarea acestora într-un număr mai mare de ore. Luând în considerare și tendința treptată de
scădere a numărului de ore din cadrul disciplinei, ap rofundarea speciei prin studiere de texte noi
este foarte greu de realizat.
Un plus îl constituie faptul că acest tip de text face parte din programa pentru Evaluarea
Națională lucru ce face posibilă studierea lui în cadrul orelor de pregătire re alizate cu clasa a
VIII-a dar în afara programului de studiu. Din păcate, în acest stadiu accentul nu mai cade pe
rolul moralizator al textului, pe latura lui educativă ci pe argumentarea apartenenței la specie și
gen, incluzând învățarea caracteristicil or acestui tip de text.
Ideală ar fi studierea fabulei în mod aprofundat în clasele a V – a și a VI – a fiindcă atunci
elevii sunt mult mai atrași de lectură și nu în ultimul rând, este o vârstă la care sunt mult mai
receptivi la nou. În clasa a VIII – a accentul care pe pregătirea Evaluării Naționale iar materia
destul de abundentă nu permit e, în orele de pregătire suplimentară de la școală, acordarea unui
timp generos studiului acesteia. Tocmai de aceea este nevoie de un efort susținut al profesorlor
ce predau această disciplină pentru a acoperi optim fiecare specie literară în parte.

35
2.3. Abordarea pluridisci plinară/ interdisciplinară a fabulei
La orele de literatură, noțiuni precum pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate sau
intradisciplinaritate fac parte din demersurile de interpretare a unor texte literare. Se știe că orice
operă literară prezintă o multitudine de semnificații ce trebuie înțelese și descifrate. Pentru
înțelegerea profundă a acestor sensuri apelăm de multe ori, fără să ne dăm seama la alte științe
care înlesnesc procesul de descifrare a textului.,, În cele mai dese cazuri, profesorul / elevii sunt
nevoiți, prin însuși datul operei, să facă anumite conexiuni între diferite discipline, să transfere
metode din diverse domenii ale cunoașterii în cel al literaturii și să le aplice în vederea
interpretării textului ar tistic ―.42
Predarea integr ată cunoaște o dezvoltare rapidă, în primul rând datorită faptului că
răspunde unor preocupări privind natura științei. Cei mai serioși pași în predarea integrată s -au
făcut în învățământul preșcolar și primar, dar și î n cel gimnazial și liceal.
Predarea integrat ă reprezintă soluția optimă pentru corelarea științei cu societatea, cultura,
tehnologia. Cu toate acestea, se întâmpină o serie de dificultăți, ce țin în primul rând de
schimbarea mentalității cadrelo r didactice, înlăturarea comodității, a inerției.
În predarea -învățarea conținuturil or în învățământul gimnazial , se remarcă o tendință de
organizare a acestora dintr -o perspectivă integrată. În dilema predării pe discipline de sine
stătătoare sau pe baza integrării conținuturilor în ―câmpuri cognitive integrate‖ care transced
granițele dintre discipline, a învins, se pare, cea de -a doua variantă.
Ca un argument al integrării ar fi faptul că profesorul are o anumită libertate în alegerea
conținutuilor învățării. .
Această organizare a conținuturilor prezintă unele dificultăți și limite:
a) Dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea într -o asemenea manieră.
Sistemul de formare inițială și continuă a cadrelor didactice din România este predominant axat
pe predarea pe discipline, în funcție de specializarea de pe diploma de absolvire a facult ății;
b) Imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoașterii științifice specializate;
c) Lipsa de tradiție pedagogică a integrării;
d) Opoziția latentă sau activă a cadrelor didactice privind tendințele integratoare.

42 Constantin Șchiopu , Interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate în studiul
literaturii, Revista Limba Română, Chișinău, nr. 9 -10, anul 2011, p. 163.

36
Pluridisciplinaritatea presupune întrebuințarea cunoștințelor din mai multe discipline
care nu sunt înrudite , dar care au legături între ele. Disciplinele își păstrează independența, doar
o temă aparținând unui anumit domeniu fiind supuse supusă analizei din perspectiva mai multor
discipline. De exemplu pentru prezentarea unui anotimp la disciplina limba și literatura român ă
ne putem folosi de desene (abilități practice), muzică ( ducaț ie muzicală ), schimbări ce survin în
natură (biologie ). Astfel se realizează pluridisciplinaritatea , ca rezultat al abordării unei teme din
perspectiva mai multor discipline.
Fabula permite abordarea pluridisciplinară deoarece există modalități de abordare a
textului apelând la diverse discipline de studiu. De exemplu, în fabula ,,Câinele și cățelul “ cele
două personaje pot fi abordate din pespectiva diverselor obiecte de studiu.
a) Pentru realizarea port retului celor două personaje se apelează la disciplina abilităț i
practice, prin realizarea unor desen e care să redea cât mai fidel personajul așa cum este el
perceput de elev; (de obicei elevii surprind foarte bine trăsăturile acestora prin mimica feței și
dimensiunile diferite ) , realizarea de măști sau prin asocierea unei cu lori fiecărui animal în parte.
b) Introducerea poate fi realizată prin apelarea la cunoștințe de zoologie pornind de la
prezentarea științifică a câinelui și mergând până la menționarea diverselor rase. O posibilă
întrebare ar fi : Căror rase cre deti că aparțin cei doi căței?
c) Pentru înțelegerea cât mai profundă a textului acesta poate fi dramatizat astfel încât
interesul elevilor să sporească; ( se urmăresc detaliile scenice, comunicarea nonverbala,
paraverbală, etc. )
Avantaje și dezavantaje ale pluridisciplinarității
Avantaje:
Situează un fenomen sau un concept în globalitatea sa, în toate relațiile sale;
a)Din perspectiva educației permanente, predarea pluridisciplinară fundamentează
învățământul pe realitate și pe problemele ei. Legătura școlii cu viața socială este mai motivantă
pentru elev;
b) Reduce compartimentarea cunoașterii și a conținuturilor în funcție de domeniul din care
fac parte;
c) Asigură un transfer mai bun al cunoștințelor în situa ții noi.
Dezavantaje:
a) Riscul superficialității în învățare este mare;

37
b) Nu se asigură progresia de la cunoscut la necunoscut, ca în cazul studiului disciplinelor
în manieră tradițională;
c) Se sacrifică rigoarea și profunzime a în favoarea unei simplificări excesive.
Interdisciplinaritatea se referă și la transferul metodelor dintr -o disciplină într -alta,
transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare. Ea apare ca necesitate a depășirii limitelor
creatoare de cunoaștere, care a pus granițe artificiale între diferite domenii ale ei. Argumentul
care pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că oferă o imagine integrată a lucrurilor
care sunt a nalizate separat.
Predarea interdisciplinară pune accent simultan pe aspectele multiple ale dezvoltă rii
copilului: intelectuală, emoțională, socială, fizică și estetică. Interdisciplinaritatea duce la crearea
sistematică și continuă a unui nivel de comuni care necesar elevului în învățare, pentru
interrelaționarea cu semenii, pentru abordarea cu succes a următoarelor stadii de pregătire ,
pentru învățarea permanentă. Învățământul modern își pierde treptat caracterul reproductiv, ,
repetitiv, dominat de îngu rgitarea și reproducerea materiei , devenind din ce în ce mai creativ și
activ, centrându -se pe dezv oltarea competențelor.
Există o legătură interdisciplinară încă de la nivelul conținuturilor deoarece elevul ca pătă
competențe de comunicare la fiecare disciplină în par te chiar dacă operează cu simbol uri diferite.
Ex: • Limba română: dezvoltarea capacității de exprimare orală
• Matematică: formarea capacității de a comunica utilizând limbajul matematic
De exemplu nuanțarea trăsăturilor de caracter ale celor două personaje din Greierele și
furnica se poate realiza din diferite perspective. Se poate face trimitere la istoria artelor pentru a
evidenția marii artiști ai secolului care deși au fost foarte t alentați au dus o viață mizeră și au trăit
și murit în singurătate.( analogie realizată în paralel cu soarta greierelui – necesită utilizarea
laboratorului C.D.I.) sau se poate sonda din perspectivă psihologică purtarea furnicii.
( incadrarea într -o zodie sau un tip comportamental) .
O altă metodă de explicare a comportamentului celor două personaje o reprezintă
abordarea din punct de vedere civic și social a situației prin intermediul problematizării.Iată
posibile întrebări:
1) Are furnica un comportament ju st în această situație? Argumentați.
2) Ați fi procedat la fel în locul furnicii? Argumentați.
3) Care personaj vă este mai aproape sufletește? Argumentați.

38
Această abordare este posibilă deoarece orice operă apare „ca un fapt de conștiință,
exprimând conștiința de sine a scriitorului și totodată a umanității‖43 deci permite abordarea
proprie a oricărei situații.
Pedagogia modernă a demonstrat eficiența utilizării metodelor interactive la lecție
(conversația euristică, problematizarea, demonstrația, jocul de rol, dezbaterea, metode și tehnici
de lucru individual sau pe echipe). Educatorul trebuie să își construiască demersul didactic în așa
fel încât să se plieze pe cerințele educatului și să găsească cele mai bune metode de valorificare a
acestuia. Este un proces dific il care necesită resurse materiale și de timp destul de mari și de
aceea se rezumă de cele mai multe ori la simple întrebări adresate elevilor fără a se face analogii
directe cu alte discipline.
Avantajele interdisciplinarității sunt:
a) permite elevului să acumuleze informații despre obiecte procese, fenomene care vor fi
aprofundate în anii următori ai școlarității;
b) clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;
c) creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor școlare;
d) permite aplicarea cunoștințelor în diferite domenii;
e) constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de
cunoștințe și volumul de învățare.
Predarea integrată are ca principal scop depășirea limitelor dintre diverse discipline. Într-
o societate în care apar mereu noi obiecte de studiu , integrarea încearcă să gasească puncte
comune între acestea pentru a facilita o învățare rapidă, rațională, prin implicarea directă a
elevului .

2.4. Fabula – modalitate eficientă de modelare a personalității elevului
Educaț ia are loc in diverse stadii ale vieții dar cu precă dere in cadrul institutiona lizat al
gradinitei si scolii. Î n primul rând, școala îi furnizează elevului de orice vârstă un număr mare ,
de cunoștințe dar si compet ente si deprinderi care il pregătesc pentru etapele următoare ale vieții
dar și pentru celelalte stadii de învățare. Cu fiecare domeniu, copilul isi lărgește orizontul de
cunoaștere si dobândeș te o viziune mai cuprinză toare despre lume.

43 Constantin Parfene, Teorie și analiză literară , Editura Științifică, București, 1993, p. 176.

39
În al doilea rând, mediul instituționalizat de studiu oferă și o educație morală, raportată
la un cod etic cu ajutorul cărui a copilul de astăzi va deveni mâine un adult responsabil ce va fi un
model demn de urmat . Mo delele cu care elevul se intâ lnește pe parcursul formă rii sale ca
personalitate îl influenț eaza si il conduc la constit uirea propriului cod de valori ce îl va ajuta să
transmită generației viitoare codul etic însușit.
Cu siguranță fabula joacă un rol esențial în educarea copiilor. Acest tip de text este
recomandat încă de timpuriu datorită valențelor sale formative. În copilărie textele dominante
sunt basmele și poveștile.Acest aspect este unul pozitiv deoarece parcurgerea acestor texte face
mult mai ușor de abordat fabula, care necesită anumite cunoștințe anterioare pentru a putea fi
înțeleasă.
Copilul poate lua contact cu fabula înainte de începerea educației instituționalizate prin
intermediul lecturilor realizate de părinți. Fabula și p oveștile , în general, consolidează legătura
dintre copil și părinte prin implicarea ambelor pă rți într -o activitate care îi reunește prin cuvinte,
comportamente și trăiri afective. Lectura este un moment favorabil care întărește legătura dintre
copil și părinte și oferă acestuia din urmă posibilitatea de a personaliza textul prin scurte
digresiuni , mimică, gesturi, etc.
Ca orice text literar fabula are rolul de aduce transformări semnificative atât la nivel
personal cât și cognitiv:
a) Dezvoltarea si î mbogățirea imaginației și creativității – fiind un text alegoric în care
necuvânt ătoarele se mișcă și vorbesc precum oamenii , copilul poate contempla o realitate diferită
față de cea din care venim, își poate imagina, prin intermediul jocului, noi situații asemănătoare
cu cea din text. Abilitatea de a imagina, de a -și crea propria lume dezvoltă gândirea creatoare,
consolidează capacitatea de a veni cu soluț ii inovatoare pentr u a acoperi diverse lacune, le
dezvoltă tenacitatea, perseverența și conferă flexibilitate cognitivă.
b) Construirea și consolidarea unui sistem propriu de valori – luând contact cu situația de
viață din fabulă , elevul învață să facă diferența dintre bine și rău dar mai ales conștientizează cât
este de important să fie un om corect, demn de a deveni exemplu de conduit ă pentru alții. Fără a
fi obligat să treacă pr intr-o experiență negativă, copilul poate învăța astfel să descopere lumea
din jur, oamenii și modul în care aceștia acționează în diferite situații de viață . De obicei, după
lectura unei fabule , copiii sunt solidari cu personajele care întruchipează cali tăți umane cum ar
fi: corectitudinea, onestitatea, simplitatea, onoarea, etc . Este esential ca textul să fie educativ

40
fiindcă trebuie să influențeze pozitiv și constructiv caracterul elevului prin intermediul mesajului
moralizator.
c) Dezvoltarea vieții affective – fabula stârnește diferite stări emoționale, sporește afecțiunea
copilului , care se pune în pielea personajului și își imaginează cum ar reacționa într -o situație
similară . Sentimentele sunt diverse mergând de la repulsia față de personajul negati v până la
afecțiune pentru cel pozitiv. De aceea , prin intermediul fabulei, îș i exprimă mai bine propriile
sentimente și emoții.
d) Îmbogățirea vocabularului – ca în orice text literar și aici copilul va întâlni cuvinte noi care
îi vor fi explicate și vo r fi folosite mai târziu în enunțuri proprii. Dezvoltarea limbajului este
primordial ă deoarece oferă noi perspective și oportunități , deschizând noi orizonturi propice
cunoașterii și dezvoltării complete ca individ.
e) Dezvoltarea gustului artistic – fabula permite interacțiunea cu alte arte facilitând dezv oltarea
abilităților practice ( prin con fecționarea de măști și costume ) sau int eracțiunea cu lumea teatrului
(dramatizarea unor fabule) dezvoltând astfel toate tipurile de limbaj. Fabula poate reprez enta
pentru elevi o formă de joc prin care deprind semnificațiile vieții reale.
f) Dezvoltarea gândirii critice – prin intermediul fabulei, elevul devine autodidact, ia contact cu
situații de viață reale pe care le analizează critic. Astfel învață să ia de cizii importante după o
analiză proprie a unei situații ce naște con troverse, devine criticul sau , după caz, adeptul unor
personaje ce întruchipează anumite calități sau defecte.
g) Dezvoltarea spiritului de observație – acest tip de text necesită o atenți e sporită și corelarea
unor personaje necuvântătoare cu anumite tipuri umane. Astfel . elevul trebuie să asocieze
trăsăturile sau defectele cu un anumit personaj și să observe natura pozitivă sau negativă a
acestuia.
Pentru a stimula elevii în clasă , uneori este indicat să li se ceară să descrie personajele , să
o imagine sugestivă din fabulă ( rod al propriei imaginații ) , să reproducă dialogu ri sau fapte
etc. Astfel, se apelează la imaginația lor și îi transpunem în pielea personajelor, le cerem să
acționeze ca ele, creăm un mic joc de rol care sigur le va plăcea, apoi le solicităm să descrie
emoțiile t răite.
Fabula are un rol de necontestat în educația morală a generațiilor deoarece ,, Oricum ar fi,
se impune evidența că, reluând și revitalizând de la o epocă la alta, într -un sens sau altul, o serie
de teme, în accente și tonalități noi, fabula a perpetuat de -a lungul anilor, la posibilitățile ei,

41
istoria vie, obligând la revizuiri morale și sociale. Această legătură cu viața imediat ă, a sigurat,
până la un punct, vitalitatea ei‖44.( Georgeta Loghin – Prefață la Fabula în literatura română )

44 Apud Lungu Mariana, Fabula în literatura pentru copii , Râmnicu Vâlcea, Editura Nova Didact, 2011,
p.3.

42
Capitolul III Abordarea metodică a fabulei în gimnaziu

3.1 Metode de învățământ – delimitări conceptuale
Termenul metodă provine din limba greacă, și anume cuvântul ,, methodos (metha =
către; odos = cale; ) care exprimă ideea de cale de urmat în vederea atingerii unor rezultate
așteptate.
Nu putem vorbi despre metode didactice fără a lua în discuție ter menul de metodologie
didactică ce înglobează o structură foarte bine cristalizată alcătuită din strategia didactică
(metode, procedee ) și mijloace didactice ce urmăresc eficientizarea acțiunii de instruire. ,,În
calitate de te orie stricto sensu, metodologia instruiri i precizează natura, funcțiile și clasificările
posibile ale diferitelor metode de învățământ . Sunt descrise caracteristicile operaționale ale
metodei, în perspectiva adecvării lor la circumstanțe diferite ale instruiri i, și sunt scoase în
evidență posibilitățile de ipostaziere diferențiată ale acestora, în funcție de creativitatea și
inspirația profesorului.‖45
Metoda poate deveni astfel o formă concretă de organizare a învățării . Ea presupune o
acțiune exe rcitată de către educator asupra educabililor cu scopul atingerii unor scopuri stabilite
inițial.
Metodele didactice reprezintă acțiuni subordonate realizării scopurilor activităților de
instruire prin propunerea unor căi de însușire eficientă, rapidă și profundă a materiei de către
elevi, corelându -se cu celelalte component e ale instruirii.
Metodele dețin mai multe funcții specifice din perspectiva unor specialiști în metodologia
didactică:
a) funcția cognitivă (pentru elev, metoda constituie o cale de acces spre cunoașterea
adevărurilor și a procedurilor de acțiune, sp re însușirea științei și tehnicii, a culturii și a
comportamentelor umane; metoda devine pentru elev un mod de a afla, de a cerceta, de a
descoperi);
b) funcția formativ -educativă (metodele supun exersării și elaborării diversele funcții
psihice și fizice ale elevilor, prin formarea unor noi deprinderi intelectuale și structuri cognitive,
a unor noi atitudini, sentimente, capacități, comportamente; metoda de predare este și un proces
educativ);

45 C.Cucoș, Pedagogie , București, Editura Polirom, 2006, pagina 286

43
c) funcția instrumentală (sau operațională – metoda servește drept tehnică de execuție,
mijlocind atingerea obiectivelor instructiv -educative);
d) funcția normativă (sau de optimizare a acțiunii – metoda arată cum trebuie să se
procedeze, cum să se predea și cum să se învețe astfel încât s ă se obțină cele mai bune rezultate).
,,Clasificările posibile ale metodelor pot fi realiz ate astfel:
a) din punct de vedere istoric :
• metode tradiționale, clasice (expunerea, conversația, exercițiul etc.);
•metode moderne, de dată mai recentă (algoritmizarea, problematizarea, brainstorming –
ul, instruirea programată etc).
b) în funcție de extensiunea sferei de aplicabilitate :
• metode generale (expunerea, prelegerea, conversația, cursul magistral etc.);
• metode particulare sau speciale (restrânse la predarea unor discipline de învățământ
sau aplicabile pe anumite trepte ale instrucției și educației, cum ar fi exercițiul moral
sau exemplul, în cazul educației morale).
c) pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor :
• metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit;
• metode intuitive, bazate pe observarea directă, c oncret -senzorială a obiectelor și
fenomenelor realității sau a substitutelor acestora.
d) după gradul de angajare a l elevilor la lecție:
• metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultare; pasivă;
• metode active, care suscită activitatea de explorare personală a realității.
e) după funcția didactică principală :
• cu funcția principală de predare și comunicare;
• cu funcția prin cipală de fixare și consolidare ;
• cu funcția principală de verificare și apreciere ale rezultatelor muncii.
f) în funcție de modul de administrare a experienței ce urmează a fi însușită:
• metode algoritmice, baza te pe secvențe operaționale, stabile, construite dinainte;
• metode euristice, bazate pe descoperire proprie și rezolvare de probleme.
g) după forma de organizare a muncii :
• metode individuale, pentru fiecare elev în parte ;
• metode de predare -învățare în grupuri (de nivel sau omogene și pe grupe eterogene) ;

44
• metode frontale, cu întreaga clasă;
• metode combinate, prin alternări între variantele de mai sus.
h) în funcție de axa învățare mecanică (prin receptare) – învățare conștientă (prin
descoperire):
• metode bazate pe învățarea prin receptare (expunerea, demonstrația cu caracter
expozitiv);
• metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate (conversația euristică, observația
dirijată, instruirea programată, studi ul de caz etc.);
• metode de descoperire propriu -zisă (observarea independentă, exercițiul euristic,
rezolvarea de probleme, brainstorming -ul etc.)
i) după sorgintea schimbării produse la elevi:
• metode heterostructurant e (transformarea se produce prin altul, ca în cazul expunerii,
conversației, studiului de caz, problematizării etc.);
• metode autostructurante (individul se transformă prin sine, ca în situația unor metode
de tipul descoperirii, observației, exercițiului etc.) ‖46
Important este ca metodele să fie alese în funcție de scopul propus și să se țină cont de
particularitățile de vărstă ale elevilor, precum și de capacitățile individuale ale fiecărui elev în
parte. De aceea alegerea metodei potrivite nu este o decizie ușoară, fiindcă va avea o influență
deosebită asupra demersului educativ. Acest lucru tine de strategia didactică adoptată de profesor
și depinde foarte mult de experiența cadrului didactic, de capacitatea de a îmbina metode optime
pentru atingerea idealului educational: de zvoltarea armonioasă a personalității celui educat.
Strategia didactică nu se reduce doar la folosirea mijloacelor tehnice de învățământ
pentru a transmite informația, ci cuprinde într -un tot unitar toate componentele procesului de
învățământ, asigurând armonia dintre conținut și celelalte aspect e: organizarea lecției, mijloacele
folosite, metodele și procedeele dar și relația profe sor – elev, care stă la baza comunicării
didactice. Deci orice strategie didactică este eficientă dacă reușește nu doar să transmită o
informație ci să -i antreneze pe elevi în asimilarea ei activă și creatoare.
O clasificare simplificată a strategiilor de învățământ ar include:
a) strategii de ti p expozitiv -euristic: conversaț ia, problematizarea, învățarea prin
descoperire,etc.

46 Landsheere, V., L’Education et la formation” , PUF, Pa ris, 1992, pagina 130

45
b) strategii de tip algoritmizat: exercițiul, instruirea programată, algoritmizarea , etc.
c) Strategii evaluativ -stimulative: chestionarea orală, lucrările scrise, examenele.
În concluzie, orice strategie didactică este rezultatul mai multor me tode și procedee și
presupune o succesiune organizată de operații ce au un acop didactic.
Mijloacele de învățământ reprezintă ansamblul de instrumente auxiliare care contribuie la
desfășurarea eficientă a activității didactice , sprijinind și stimulând în același timp activitatea de
învățare. Ele sunt resurse materiale ale procesului de învățământ, selecționate din realitate,
modificate sau confecționate în vederea atingerii unor obiective pedagogice.
Mijloacele de învățământ beneficiază de un anumit poten țial pedagogic valorificabil în
procesul de învățământ. Acest potențial se poate manifesta ca :
a) sprijin acordat elevilor pentru învățarea obiectivelor pedagogice ( potențial pentru
comunicarea de informații, formare de noțiuni, concepte, deprinderi, atit udini, asigurarea
participării elevi lor în activitatea de învățare) Ex: v ideoproiector, tablă inteligentă , laptop,etc.
b) sprijin acordat elevilor și profesorului pentru raționalizarea activității desfășurate și
prevenirea apariției premature a o boselii. Ex: bănci comode, iluminare optimă, etc.
O resursă materială poate dispune de un potențial :
 de comunicare de cunoștințe, informații, sarcini de rezolvare sau de conexiune
inversă;
 de activizare a spiritului de observație , a eforturilor proprii de gândire, a
stimulării creativității și a motivației pentru învățare;
 de formare a noțiunilor, a capacităților intelectuale, a strategiilor de rezolvare, a
deprinderilor , a aptitudinilor și atitudinilo r;
 ergonomic prin raționalizarea eforturilor depuse de elevi și profesor, sprijinirea
activității în ritm propriu și combaterea monotoniei.
De fapt, noțiunea de mijloc de învățământ este parte integrantă a noțiunii de strategie
didactică. În alcătuirea unei strategii didactice este necesară alegerea corectă a mijloacelor de
învățământ și îmbinarea lor armonioasă cu metodele . Integrarea mijloacelor de învățământ în
lecție la momentul oportun, ține de experiența cadrului didactic și de competen ța acestuia ca și
educator.

46
3.2. Metode de predare – învățare a fabulei în gimnaziu
Se știe că în momentul de fa ță interesul elevilor pentru lectură și studiu în general este foarte
scăzut. Treptat acest fenomen cuprinde tot mai mulți copii și riscă să scadă foarte mult nivelul
cunoștințelor ce trebuie asimilate. Condițiile care au determinat îndepărtarea tinerilor de lectură
sunt cunoscute tuturor.
În asemenea situații, provocările la adresa profesorul ui de limba și literatură română
sunt tot mai mari, de aceea schimbarea așteptată trebuiesă fie una de concepție și de stil
educațional. Acesta trebuie să se adapteze la noile situații și să joace un rol în fiecare oră. Va fi
pentru elevii săi un regizor care va încerca s ă-i atragă spre lumea lecturii.
Activitatea de predare – învățare reprezintă , ―un act teleologic care urmărește, în mod
conștient, atingerea unor finalități anterior stabilite‖47, deși de multe ori rezultatul nu este
neapărat cel scontat. Iată motivul pentru care proiectarea didactică ne apare ca o condiție absolut
necesară unei activități didactice optime. Ea reprezintă activitatea complexă de anticipare
(prefigurare, prognozare) a modului de desfășurare a procesului instructiv -educativ ș i, mai ales, a
componentelor sale. Sensul modern al termenului de proiectare devine sinonim cu sintagma
design educațional, înțeles ca act de ―anticipare, prefigurare a demersului didactic, în termeni
care să -l facă intraductibil în practică.‖48
Se știe că eficiența pedagogică, atât desfășurarea, cât și rezul tatele procesului de
învățământ depind mai ales de metodele alese de cadrul didactic. De aceea , se impune o continuă
perfecționare , atât a educatorului cât și a celui educat, cu scopul de a tinge fiecare nivelul
maximal de deprinderi și cunoștințe.
Având în vedere faptul că limba și literatura română este una dintre primele discipline
de învățământ și că are o importanță deosebită în introducerea elevilor în tehnica studiului
individual dar mai ales a re ceptării cunoștințelor , putem afirma că munca profesorului ce predă
această disciplină trebuie să fie foarte eficientă și bine organizată . Acest lucru este necesar
deoarece numai printr -o cunoaștere temeinică a limbii pot fi asimilate, la un nivel corespun zător,
cunoștințele și noțiunile corespunzătoare celorlalte discipline de învățământ. Având în vedere
cele menționate mai sus devine necesară folosirea unor metode de predare – învățare care să

47 Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria și metodologia instruirii , București Editura Didactic ă. și
Pedagogică., 2002, p. 98.
48 Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă , Cluj -Napoca Editura Dacia, p. 228.

47
suscite interesul elevului, să -l facă să devină parte integrantă a procesului instructiv -educativ .
Practic elevul trebuie ,,învățat ‖ cum ,, să învețe ‖.
Astfel, în ultimul timp se remarcă o orientare a cadrelor didactice către metodele
moderne. Acest lucru este necesar deoarece metodele tradiționale urmăresc doar latura cognitivă
a elevului, accentul căzând pe îngurgitarea materi ei pe discipline școlare. Se cre ează astfel o
ruptură între latura cognitivă și celelalte: afective, atitudinale, comportamentale. Individul este o
persoană complexă și de aceea școal a trebuie să îl ajute să se dezvolte plenar , pentru a duce la
dezvolt area unei personalități capabile să țină pasul cu nevoile societății contemporane.
Ioan Cerghit realizează o abordare comparativă a metodelor clasice și moderne cu scopul
de a evidenția asemănările și deosebirile dintre acestea.

Metode clasice Metode moderne
,,acordă prioritate instruirii; trec formarea elevului înaintea instruirii;
sunt centrate pe conținut, pe
însușirea materiei; sunt centrate pe elev, pe dezvoltarea capacităților și
aptitudinilor;
acordă întâietate activității
profesorului; sunt axate pe activitatea și participarea elevului;
pun accent pe predare; trec învățarea înaintea predării;
elevul este privit ca obiect al
instruirii; elevul este atât obiect cât și subiect al actului de instruire și
educare, al propriei sale formări;
neglijează însușirea metodelor
de studiu personal, de muncă
independentă; urmăresc însușirea unor tehnici de muncă independentă, de
autoinstruire;
sunt centrate pe cuvânt, fiind
dominant comunicative;
verbale și livrești; sunt centrate pe acțiune, pe explorare (experiența dobândită
prin explorare, cercetare, acțiune);
sunt receptive, bazate pe
activități reproductive; sunt activ -participative adică propun o cunoaștere dobândită
prin efort propriu;
sunt orientate spre produs,
prezintă știința ca o sumă de își îndreaptă atenția spre procesele prin care elevii ajung la
elaborări personale;

48
cunoștințe finite;
sunt abstracte și formale; pun accent pe contactul direct cu realitatea, sunt conc rete;
au prea puțin caracter
aplicativ; cultivă spiritul aplicativ, practic și experimental;
impun o conducere rigidă a
învățării, încurajează munca independentă, inițiativa, creativitatea;
impun un control formal; stimulează efortul de autocontrol, de autoevaluare, de
autoreglare la elevi;
promovează competiția; stimulează cooperarea;
se bazează pe o motivație
extrinsecă cu elemente de
frică, constrângere; motivație intrinsecă ce izvorăște din actul învățării, din bucuria
succeselor obținute;
întreți n relații rigide,
autocratice (autoritariste) între
profesori și elevi; raporturile profesor -elevi se apropie de condițiile vieții sociale
și de cerințele psihologice ale tânărului în dezvoltare,
promovând relații democratice, care intensifică aspectele de
cooperare ;
profesorul este transmițător de
cunoștințe; profesorul este organizator, îndrumător, animator;
disciplina învățării este impusă
prin constrângere. disciplina învățării derivă din organizarea rațională a
activității. ‖49

Privit din perspectiva activ – prticipativă, p rofesorul modern nu mai este văzut ca un
depozitar al cunoștințelor, nu este singurul element activ din cadrul procesului de predare –
învățare , ci cooperează cu elevii, lucrează cu ei în vederea reușitei învățării. Astfel se creează un
parteneriat bazat pe încredere cu scopul atingerii standardelor propuse iar profesorului îi est e
mult mai ușor să aprecieze co rect eforturile de învățare ale fiecărui elev în parte.
Metodele tradiționale pot fi păstrate dar treb uie adaptate la exigențele și cerințele
învățământului modern. Uneori aceste metode se întrepătrund existând metode tradiționale în

49 Cerghit, I., Metode de învățământ , Iași,Editura Polirom, 2008, pp. 98 – 100.

49
care se poate lucra cu secvențe modernizate dar și metode moderne ce permit abordări
tradiționale.
Dezavantajele metodelor moderne
Deși situează elevul în centrul demersului didactic și îl fac să devină parte activă a cestuia
metodele active prezintă și unele dezavantaje majore. De menționat este faptul că acestea pot să
difere de la o clasă la alta, în funcție de omogenita tea grupului de elevi sau de caracteristicile
psiho – sociale ale fiecărui elev în parte.
Metodele active – partic ipative sunt mult mai solicitante pentru protagoniștii demersului
educativ , spre deosebire de cele clasice care sunt mai pasive și mai relax ante. Elevii, în special
clasele terminale de gimnaziu care au un orar mai încărcat,deși manifestă interes la început, își
pierd interesul . Chiar și în activitățile participative, în situația lucrului în echipe, aceștia se
relaxează imediat după raportarea sarcinilor, ca reacție de răspuns la efortul depus și nu mai
receptează informațiile celorlalte echipe.
Metodele participative necesită un timp îndelungat pentru pregătirea lecțiilor din partea
profesorului, eforturi de proiectare, materiale elaborate și costisitoare. De aceea profesorul
trebuie să fie pregătit mereu pentru o abordare inedită și neprevăzută a lecției.
Caracterul discontinuu al tipului de învățare apare din cauză că tipul de învățare
participativ la școală este diferit de cel de acasă, care este individual și reflexiv.
Evaluarea se realizează sub aceeași formă clasică deoarece scopul ei este ierarhizarea,
sancționarea sau recompensarea, operează cu conținuturi ci nu cu aptitudini de joc sau de
integrare participativă. .
Transpun erea lecției în abordări inte ractive poate duce la achiziția de informații care nu
sunt de importanță vitală , în schimb se pot pierde informații importante fiindcă nu pot fi integrate
eficient în metodele respective.
Atunci când se folosește lucrul pe ech ipe timpul de răspuns este unul relativ scurt ( 3 – 5
minute pentru fiecare sarcină) acesta fiind foarte greu de respectat , ceea ce duce, de cele mai
multe ori la obținerea unor rezultate lacunare. Tot în acest caz, evaluarea va fi superficială și
subiecti vă, deoarece este destul de greu de măsurat contributia fiecăruia la produsul final al
grupului.
Așadar, metodele activ – participative trebuie utilizate cu prudență. Însă aceste metode nu
trebuie ignorate pentru ca dinamizează procesul de învățare și moti vează elevii .

50
Pentru receptarea și studierea textului literar se folosesc următoarele metode:
1.Lucrul cu manualul
Această metodă îi ajută pe elevi să -și creeze priceperea, apoi deprinderea de a se orienta
într-un text citit, îi învață cum să abordeze tehnicile de studiu individual , fiind cea mai facilă
cale de a lua contact ( în clasă ) cu textul literar. Astfel ea reprezintă ,, modalitatea de învățare
care are ca sursă de învățare esențială și ca instrument de formare a elevului ca rtea șc olară sau
alte surse similare.(Moise, C., 1996 )50
Citirea explicativă reprezintă, de fapt , principala metodă de lucru a elevilor cu manualul și
devine o modalitate simplă de cunoaștere a textului literar, de familiarizare cu acesta. Este foarte
utilă în dobândirea abilităților de lectură și ajută în mod hotărâtor la receptarea operei literare.
Această receptare presupune două tipuri de lectură:
– ,,lectura primă, sensibilizatoare a operei solicitând afectivitatea cititorului pe deplin
conștientizată, în scopul clarificării intuițiilor de lectură ‖ (C. Parfene )51
– ,,lectura studiu‖ care necesită recitirea operei în totalitate, cu scopul realizării unor sarcini de
lucru ce vizează înțelegera profundă a textului.
Prima lectură vizează familiarizarea cu textul, fără a emite judecăți de valoare și are rolul
de a-l transpune pe cititor în lumea operei literare . Important este ca ritmul lecturii să fie lent,
elevii trebuie îndrumați să acorde atenția cuvenită conținutului și să r evină asupra pasajelor ce
prezintă eventuale dificultăți.
De obicei, după lectura primă, profesorul discută cu elevii despre personaje, spațiul,
timpul, în care are loc acțiunea trecându -se apoi la studiul pe fragmente, aceasta fiind cea mai
întâlnită modalitate de lucru cu manualul. Studiul pe fragmente este foarte important deoarece
duce la receptarea completă a textului : elevii caută expresii noi, extrag cuvintele necunoscute,
povestesc fragmentul și extrag ideea principală.
Despri nderea ideilor principale presupune mai multe activități ce nu pot fi realizate decât
cu ajutorul manualului iar în povestirea textului sau realizarea rezumatului elevul nu poate fi
independent de manual.
Lectura studiu își găsește cel mai bi ne utilitatea în abordarea speciilor lirice , orientând
elevii spre înțelegera intonației specifică textelor lirice, utilizarea unui ritm adecvat prin

50 Apud Liliana Mâță, Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele didactice, Bacău, Editura Alma
Mater, 2010, p.55.
51Apud Emanuela Ilie, Didactica literaturii române, Iași, Editura Polirom, 2008, p 101.

51
exerciții de citire expresivă. Acest tip de lectură joacă un rol fundamental pentru că ajută la
găsirea figurilor de stil, a imaginilor artistice, a cuvintelor simbol și dirijează elevul către
înțelegerea sensului profund al textului. Ține însă de nivelul achizițiilor anterioare ale elevului ,
de sensibilitatea lui interioară sau de xperiența lui ca lector al unor texte asemănătoare ce îi vor
forma deprinderi ulterioare de înțelegere a textului.
De multe ori la clasele de gimnaziu manualul constituie un mijloc de autoverificare sau
autocontrol pentru că poate fi folosit cu succes în exerc iții de dictare sau autodictare.
Familiarizarea elevilor cu cartea este foarte importantă deoarece creează cel mai simplu mod de a
avea mereu la îndemână, fără mari eforturi, diverse tipuri de texte literare care să constituie o
provocare pe ntru acesta.
Etapele acestei metode sunt următoarele:
-,, lectura integrală a textului;
– determinarea structurii unui text , a părților sau a fragmentelor;
– analiza textului pe fragmente;
– povestirea orală a fiecărui fragment;
– formularea i deii principale corespunzătoare fragmentului ;
– realizarea planului de idei;
– povestirea orală a textului pe baza planului de idei;
– lectura integratoare a textului; ‖52
Ex. Fabula Câinele și cățelul, de Gr. Alexandrescu
S-a citit fabula de mai multe ori, cu intonația specifică fiecărui elev în parte , după
lectura model făcută de profesor. S-au descoperit cuvintele necunoscute și s -a insistat asupra
unor secvențe cheie. Deși este un text de dimensiuni reduse s-au delim itat momentele
subiectului :
Expozitiunea : Samson iși exprimă părerile despre egalitate in faț a boului.
Intriga : Cățelusul Samurache ii spune frate dulă ului Samson .
Desfășurarea acț iunii: Samson ii explică lui Samurache ca el vrea egalitate cu cei mai mari .
Punctul culminant : reprezintă momentul în care Samson îl amenință cu bătaia pe Samurache.

52 Dumitru Gherghina și colaboratorii, Metodica predării limbii și literaturii române în școala primară,
gimnaziu și liceu, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005, p. 110.

52
Deznodământul este inlocuit de morală: fabula este o critică la adre sa omului care are ca scop
dorința de parvenire și care ii disprețuieste pe cei mari fiindcă sunt puternici si pe cei mici că
vor sa fie puși cu aceș tia pe picior de egalitate.
Lectura studio a vizat nive le taxonomice înalte trecând, după însușirea textului, la
recunoașterea figurilor de stil, a simbolurilor precum și a tipologiilor um ane existente în spatele
personajelor animaliere.
2. Conversația
Se bazează pe valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor și prezintă mai multe
variante:
– ,,convers ația catehetică ( examinatoare) are rolul de a constata nivelul la care se află
cunoștințele elevilor la un moment dat;
– conversația euristică – se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări și răspunsuri, la finele
cărora să rezulte, ca o concluzie, adevărul ca noutate pentru elevi;
– conversația – dezbatere – contribuie la socializarea individului, la formarea spiritului critic și la
formarea capacității lui de cooperare; ( Moise,C)53
Ca metodă euristică, conversația este o metodă foarte răspândită deoarece mobilizează
elevii în scopul reactualizării unor cunoștințe anterioare dar îi și dirijează către achiziția celor
noi. Profesorul poate ghida activitatea didactică astfel încât conversația să se bazeze de cele mai
multe ori pe relația elev – elev, îmbrăcând uneori forma dezbaterii. Astfel , în cad rul fabulei
,, Boul și vițelul ― de Gr. Alexandrescu, conversația catihetică poate fi folosită la realizarea
feedbackului, după studierea integral ă a textului.
Iată posibile întrebări:
– Ce este fabula?
– Unde se desfășoară acțiunea fabulei?
– Care sunt personajele fabulei?
– Care sunt calitățile sau defectele fiecărui personaj în parte?
– Care este personajul pozitiv?
– Ce vă sugerează morala fabulei?
– Ce tipologii umane reprezintă personajele?

53 Apud Liliana Sacară, Iulia Cristina Dumitriu, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
gradul didactic II, Bacău, Editura Alma Mater, 2007.

53
3. Expunerea
Această metodă c onstă în prezentarea monologat ă, sub formă verbală , a unui volum de
cunoștințe de către profesor. Este una dintre metodele tradiționale care a primit destul de multe
critici datorită caracterului preponderent expozitiv ce face din elev un simplu ascultător , fără a fi
implicat activ în procesul educativ. Poate fi utilizată singură, dar de regulă se sprijină și pe alte metode
sau se impletește cu ele, in funcț ie de materia la care este utilizată. De pildă, se poate combina cu
conversaț ia, in cadrul materiilor umaniste, cum ar fi istoria ori literatura, si cu demonstraț ia in cadrul unor
obiecte ca geografia sau stiinț ele naturale .
Expunerea cunoaște mai multe variante, în funcție de particularitățile lecției, fiind
utilizată în lecțiile de literatură. Astfel, la nivel gimnazial întâlnim:
a) povestirea – are ca scop prezentarea informației sub formă de descriere sau narațiune,
respectându -se cu strictețe momentele subiectului. Deși locul central este ocupat de profesor,
această metodă deține valențe formative, devenind o metodă stimulativă care are ca scop
dinamizarea și sensibilizarea elevilor. De exemplu , profesorul, după o documentare prealabilă
poate să povestească elevilor întâmplări deosebite din viața unor scriitori.
b) explicația – sub această formă ,, cuvântul profesorului înfățișează elevilor tema desfășurată
într-o ordine logică de date și fapte, care duce în mod necesar la o concluzie sau generalizare. ‖54
Prin această metodă elevii sunt îndrumați să înțeleagă textile la prima veder e, de aceea se
bazează foarte mult pe gândirea logică și anumite raționamente care duc în cele din urmă la
înțeleger ea noțiunilor noi.
În cadrul orelor de limba și literatura română această metodă este folosită pentru
descoperirea sensurilor unor cuvinte noi și poate evolua de la simpla folosire a dicționarului
până la descoperirea de sinonime și antonime și încadrarea lor în enunțuri. De aceea este o
metodă ce poate fi foarte bine pusă în valoare dacă se folosește împreună cu exercițiul.
Ca exemplificare se poate folosi textul ,, Vulpea liberală‖, de Gr. Alexandrescu.
1. Dați sinonimele următoarelor cuvinte din text: a pătimi, răzvrătir e, știre, obște, orator.
2. Integrați aceste cuvinte în enunțuri proprii.
c) Prelegerea – este o expunere temeinică și organizată a informației, folosită în clasele mari.
Constă în comunicare a neîntreruptă a material ului informativ care se încadrează într -o temă

54 D. Todoran, Metode de învățământ, București, EDP, 1964, p85.

54
prevăzută în programa școlară. Prelegerea apelează la modalitățile științifice de prezentare și
interpretare a cunoștințelor (ipoteze, teorii, argumente logice).
Prelegerea magistrală implică doar profesorul fiind practic un monolog expozitiv al cadrului
didactic în timp ce scrie la la tablă. De asemenea, este o expunere tr adițională, documentată, în
care vorbește numai profesorul . De multe ori solicită prea mult profesorul și poate deveni
plictisitoare pentru elevi. De aceea este recomandat ca în cadrul aceleeași ore să fie combinată cu
prelegerea dezbatere, care este mult mai interesantă și implică elevul.
Ex: Prin metoda prelegerii profesorul po ate preda trăsăturile fabulei. ( implică folosirea
explicației)
Prelegerea -dezbatere constă în parcurge rea unor pași:
1. anunțarea temei ;
2. profesorul face introducerea;
3. urmează discuții libere (dezbaterea);
4. concluzii formulate de profesor cu privire la calitatea dezbaterii și la nivelul de pregătire al
elevilor.
Avantajul acestui tip de prelegere este acela că solicită elevii , determinându -i să se
implice și să se afirme.
Prelegerea cu oponent – are rolul de a sparge rutina zilnică a lecțiilor, căpătând aspect de
spectacol. Este importantă deoarece ajută la creșterea încrederii elevilor și îi ajută în viitor în
elaborarea textelor argumentative. Primul pas constă în pregătirea prealabilă a unui elev/grup de
elevi pentru regizarea lecție i ce urmează . Pe parcursul predării, la anumite momente, lecția e ste
întreruptă de elevul sau elevii pregătiți, care adresează diverse întrebări cu scopul de a
contrazice informațiile profesorului.
Ex. Fabula ,, Boul și vițelul ‖ de Gr. Alexandrescu
În momentul în care se argumentează în clasă apartenența textului la specia fabulă elevul poate
interveni pe una din trăsăturile specifice acesteia.
Profesorul: Modul predominant de expunere este narațiunea care se îmbină cu dialogul.
Elevul: Nu sunt de acord. Și în opera Alexandru Lăpușneanul predomină narațiunea dar nu este
fabulă.
De aici pornesc o serie de explicații care lămuresc întregul colectiv de elevi în legătură cu
trăsăturile definitorii ale fabulei. Dialogul implică o serie de cunoștințe prealabile ale elevilor

55
implicați și are neajunsul că necesită o oarecare îndrăzneală din partea lor. De multe ori elevii
evită să participe din teama de a nu contrazice profesorul și a nu fi sancționati, de aceea metoda
se bazează pe un sistem de relații foarte bine consolidat pe verticală și mai ales pe o oarecare
afectivitate între interlocutori.
Prele gerea cu ilustrații – combină comunicarea orală cu interpretarea unor desene pe baza unei
experiențe intuitive a elevului . Se folosește îndeosebi la disciplinele cu un pronunțat con ținut
aplicativ. La fabulă poate fi folosită în textul ,,Câinele și cățelul‖ pe baza ilustrației din manualul
editurii All pentru clasa a VI -a.
Ex: Ce vă sugerează imaginea din manual referitor la cei doi câini? Care din ei este Samson? Dar
Samurache? Etc.
4. Dezbaterea
Cuvântul dezbatere provine din franceza veche și înseamnă a lupta, a dezbate, a
înfrânge. Această metodă propune discutarea unui subiect din două perspective opuse.
Dezbaterea se poate desfășura la nivel individual, între doi elevi sau la nivel de grup. Ideală ar fi
existența a două grupuri, unul pro și unul contra temei de dezbătut.
Rolul profesorului este unul relativ minor , el trebuie să lanseze tema dezbaterii ( de
preferat cu câteva ore înaint e ) și să organi zeze grupurile. El nu oferă soluții ci ghidează ,,
combatanții‖ pentru a nu devia de la subiectul propus și este decisiv în soluționarea corectă a
dezbaterii. (atinge rea obiectivului propus )
Metoda dezbaterii prezintă foarte multe beneficii p entru elevi:
– dezvoltă abilitatea de analiză a unei probleme din diverse perspective;
– stimulează emiterea de judecăți asupra uni fenomen pe baza dovezi obiective;
– dezvoltă gândirea critică prin formularea de argumente pro și contra;
– crește încrederea și stima de sine, după obținerea rezultatelor așteptate;
– ajută la formarea unui stil de prezentare în fața colectivului de elevi ( limbaj corect, coerență,
etc.)
– crește capacitatea de tolerare a opiniilor opuse;
– dezvoltă abilitatea de lucru în echipă și spiritul de competiție;
– asigura legătura între alte discipline , care se pot intersecta în dezbaterea;
Ex.: Fabula ,,Biju și Grivei ‖ , de G. Ranetti;

56
După discutarea și înțelegerea fabulei elevii (împărțiți în două grupe ) au de p regătit
argumente pentru următoarea dezbatere: Poziționați -vă de partea unui personaj. Argumentați -vă
opțiunea făcând analogie cu personajele umane întruchipate de cele două personaje. Întrebarea se
reduce la a opta între a fi un om lingușitor dar întrețin ut, fără grija zilei de mâine sau a trăi o
viață onestă, cu greutăți, prin care să răzbați cu forțe proprii.
5. Braistormingul
Mai poartă denumirea de ,,furtună în creier ‖este o variantă a discuției în grup, având ca
obiectiv producerea de idei inovative sau găsirea celei mai bune soluții pentru o problemă de
rezolvat, prin participarea membrilor grupului. Pentru ca această metodă să fie eficientă sunt
acceptate toate ideile, ele vor fi respinse cu argumente în faza finală, când se vor adopta so luțiile
agreate de întreg ul grup . Se poate organiza cu toată clasa sau doar cu un grup special selectat.
Un brainstorming realizat corect debutează cu expunerea unei idei sau a unei probleme la
care se pot oferi tot felul de opinii sau soluții. Imaginația elevului nu trebuie îngrădită sub nicio
formă, sunt acceptate chiar și răspunsurile fanteziste deoarece p ot constitui un punct de plecare
pentru găsirea soluției ideale.
Etapele metodei:
– lansarea problemei de dezbătut;
– partea de cr eare a răspunsurilor;
– inventarierea opiniilor;
– stabilirea unui acord în adoptarea celei mai bune opțiuni;
Avantaje:
– lipsa criticii imediate crește încrederea în sine;
– implică întreg colectivul de elevi;
– soluțiile se obțin foarte repede;
– dezvoltă relații de cooperare între membrii grupului;
Este o metodă care îi motivează pe elevi să se implice , mai ales dacă profesorul le aduce
la cunoștință modul în care pot fi valorificate ulterior ideile propuse . Până la un punct, metoda
este asemănătoare cu problematizarea.
Ex. : ,, Câinele și cățelul‖ de Gr. Alexandrescu;
Cum ați fi reacționat în locul lui Samurache?

57
La ce vă duce cu gândul construcția ,, Un bou oarecare ‖?(aceste întrebări ajută la înțelegerea
textului)
Cum interpretați construcția ,, Samson, dulău de curte , ce lătra foarte tare ‖.
6. Studiul de caz
Este o metodă care are rolul de a confrunta elevul cu o situație reală, având scopul de a
dezvolta abilități de înțelegere a unor situații prin intermediul studiului unui text.
Analiza unui caz oferă elevilor oportunitatea unei analize profunde și imaginarea unor
alternative de soluționa re a unei situații.
Cazul se poate preda, învăța și rezolva frontal, pe grupe sau individual prin solicitarea
unor răspunsuri la situația problemă prezentată.
În urma studieri i unei fabule pot fi formulate următoarele întrebări:
Ce nu vă place în comportamentul unui personaj?
Voi cum ați proceda într -o situație asemănătoare?
Unde credeți că a greșit personajul?
De ce credeți că a greșit personajul?
7. Comentariul literar
Reprezintă metoda de bază în studierea textului literar și urmează unor etape ce
pregătesc elevul pentru scest tip de abordare profundă. Scopul comentariului este acela de a ajuta
elevul să cunoască tehnicile convenționale specifice fiecărui tip de text.
Ioan Șerdean precizează: ,,Familiarizarea cititorului cu mesajul unui text este
determinată și de capacitatea lui de a înțelege sensul figurat al mijloacelor de expresie literară ,
caracterul metaforic al limbajului specific diferitelor creații literare. ‖55 Astfel comentariul nu are
doar rolul de a descifra tainele textului ci este și o metodă avizată de cunoaștere a textului.
Comentariul presupune cunoașterea unor noțiuni ce se complică progresiv plecând de l a
primele două clase de gimnaziu , unde se discută despre rolu l unor figuri de stil, elemente de
versificație, impresia creată de operă și mergând până la incadrarea unor opere în s pecie și gen,
specifice claselor a VII -a și a VIII -a.
Profesorul deține un rol foarte important deoarece el trebuie să ghi deze elevii în
descoperirea semnificațiilor textului literar.

55 Ioan Șerdean, Didactica limbii și literaturii române , București, Editura Corint, 2008, p. 215

58
8. Cubul
Este o metodă ce favorizează analiza unei teme din mai multe perspective sau puncte de
vedere. Această metodă poate fi aplicată în orice moment al lecției și implică rezolvarea unor
operații mentale ce ajută la formarea unei imagini globale despre opera dezbătută. Poate fi
folosită pentru o singură operă dar reprezintă o metodă interesantă în ceea ce privește studierea
compa rativă a două sau mai m ulte opere.
Metoda constă în realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt trecute următoarele cerințe:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Se recomandă parcurgerea fețelor
în ordinea de mai sus, pentru că astfel se ab ordează tema de la simplu la complex.
Ex. ,,Câinele și cățelul ‖ de Gr. Alexandrescu
1. Descrie sentimentele pe care ți le stârnește atitudinea lui Samson.
2. Compară comportamentul lui Samson cu cel al altui personaj dintr -o fabulă studiată. Găsește
asemănări și deosebiri.
3. Analizează comportamentul ,, boului oarecare ‖ și determină ce tip de caracter uman
reprezintă.
4. Asociază vorbele lui Samson cu adevăratul său caracter. Ce trăsătu ri ale acestuia ies în
evidență?
5. Aplicând cunoștințele dobân dite realizează un mic text în care să menționezi cum ar fi trebuit
să se poarte Samson.
6. Argumentează că textul aparține speciei literare fabulă.
În același timp metoda poate fi utilizată și pentru a înțelege comparativ două texte.
Ex. ,,Câinele și cățelul ‖ de Gr. Alexandrescu / ,,Boul și vițelul ‖ de același autor
1. Descrie atitudinea lui Samson și a boului din cele două fabule. Notați asemănările și
deosebirile dintre cele două personaje.
2. Compară comportamentul lui Samurache c u cel al vițelului. Ce observați referitor la
atitudinea celordouă personaje în situațiile date?
3. Analizează trăsătura dominantă specifică fiecărui personaj în parte.
4. Asociază câte patru adjective fiecărui personaj din cele două opere. Argumentați aleger ea
făcută.
5. Aplicând cunoștințele dobândite , alcătuiește un text narativ care să aibă ca personaje animale.
6. Argumentați că una dintre opere este fabulă.

59
9. Cadranele
Este o metodă de sinteză și poate fi aplicată cel mai productiv la momentul feedback ului,
deoarece produce rezultate imediate . Această metodă furnizează profesorului informații esențiale
cu privire la gradul de însușire a unor cunoștințe ( cel puțin generale ) de către elevi. Metoda se
adresează gândirii cri tice și constă în impărțirea foii în patru spații cu ajutorul a două linii
perpendiculare. Metoda poate fi aplicată pe grupe sau individual și presupune un timp relativ
scurt pentru rezolvarea cerințelor. Este preferată de multe ori abordarea individuală pe ntru că
reliefează cunoștințele fiecărui elev în parte.
Ex.: ,,Biju și Grivei ‖, de G. Ranetti

Cadranul I
Grupa I: Notați trăsăturile de caracter ale lui
Biju.
Cadranul II
Grupa a II -a: Notați trăsături le de caracter ale lui
Grivei .

Cadranul III
Grupa a III-a: Identificați modurile de expunere și
figurile de stil folosite.
Cadranul IV
Grupa a IV -a: Care este atitudinea poetului față de
întâmplarea relatată?

10. Pălăriile gânditoare
Este o metodă activ -participativă ce implică pe lângă gândirea critică și asumarea unei
poziții ferme față de textul de studiat și interpretarea unui rol. Fiecare pălărie reprezintă o
anumită semnificație și impune abordarea unei anumite atitudini față de tema dată. Elevilor le
sunt distribuite una dintre cele șase pălării:
1. Pălăria albă este neutră și gândește obiectiv;
2. Pălăria roșie este implicată emoțional , oferind o perspectivă dominată de diverse sentimente;
3. Pălăria galbenă reprezintă gândirea pozitivă având o perspectivă optimistă în ceea ce privește
rezolvarea situației;
4. Pălăria verde reprezintă gândirea creativă , ea producând cât mai multe soluții la situația dată,
chiar dacă unele par greu de grezut;

60
5. Pălăria albastră este cea care se ocupă de medierea situației în discuție, definește problema
conduce jocul și sistematizează răspunsurile. De asemenea, trage concluziil e și formulează ideile
finale. (joacă rol de moderator )
6. Pălăria neagră reprezintă perspectiva negativistă, ce judecă mereu faptele dintr -o perspectivă
critică .
Pălăria albă: Ce informații îți oferă acest text?
Pălăria roșie: Care este personajul cu care te identifici? Care sunt calitațile lui? Ce te atrage la
această oper ă? Care e morala pe care o poț i desprinde din text?
Pălăria galbenă: Putea aborda Samson altfel situația? Ce poți învăța din acest text? De ce
important să fim buni cu cei din jurul nostru?
Pălăria neagră: Care sunt greșelile lui Samson? Dar ale lui Samurache?
Pălăria verde: Putem găsi o explicație la comportamentul lui Samson? A greșit Samurache cu
ceva?
Pălăria albastră: Ce le -ai întreba pe cele două personaje dacă ar fi în fața ta?Ce curiozități ai avea
în legătură cu modul în care Samson a ales să abordeze situația .
11.Mozaicul
Este o metodă care are la bază învățarea prin cooperarea dintre grupuri. Astfel clasa se
împarte în grupe de câte patru elevi, fiecare elev primind câte un număr de la unu la patru și apoi
o fișă ce cuprinde un item de rezolvat dintr -o listă mai complexă. Este necesar ca tema de stu diat
să aibă tot atâtea părți câ te grupe s -au format. Important la aceasta metodă este faptul că fiecare
elev va deveni, pe rând, atâ t profesor cât și elev pentru că va preda tema sa colegilor și la rându l
său va invăț a de la colegii ce au celelalte numere temele aprof undate de ei. După ce s -au format
grupurile și fiecare elev a primit numărul său, elevii cu nr . 1 se grupează și discută tema lor, cei
cu numărul doi la fel , etc..
După studierea temei în grupurile lor, elevii devin experti în tema studiată și se reîntorc în
grupul inițial unde predau ceea ce au învățat în grupurile de experți, încercând să fie cât mai
convingători. Această metodă este importantă deoarece implică activ toți participanții iar elevii
învață să ofere și să prim ească informații cu scopul de a -și însuși noțiunile propuse. La final
profesorul reconstituie întreg materialul și adresează întrebări pentru realizarea unui feedback
optim.
Ex. Fabula Grupa 1 – apartenența fabulei la genul epic;

61
Grupa 2 – apartenența textului la specia fabulă;
Grupa 3 – modalități expresive de realizare a fabulei ;
Grupa 4 – momentele subiectului;
12. Ciorc hinele
Reprezintă o interpretare schematică a brainstormingului ce încurajează elevii la o
gândire liberă dar destul de bine organizată. Poate fi folosită cu succes la momentul actualizării
cunoștințelor sau la cel al realizării feebackului. Această metodă se poate aplica individual , pe
perechi sau pe grupe și are ca scop stabilirea de conexiuni între diverse elemente studiate .
Ciorchinele pleacă de scrierea unui cuvânt sau a unei expresii în centrul unei foi de
hârtie. Apoi el evii sunt invitați sa scrie cât mai multe lucruri despre tema respectivă până la
expirarea timpului oferit de profesor. Cuvintele pot fi legate de de tema p rincipală sau de cele
secundare , în funcție de logica elevului. După definitivarea ciorchinelei se vor aduce completări
de către profesor sau vor fi înlăturate eventualele ramificații greșite.
Este o metodă foarte importantă deoarece implică activ toți elevii și oferă rezultate într -un
timp foarte scurt. În afară de aceasta, lansarea temei de către profesor devi ne o adevărată
provocare și creș te spiritul de competiție .
Ex.
fabula

opera epică

narator timp, spațiu, acțiune personaje

obiectiv deunăzi în curte momentele Samson
subiectului Samurache
boul oarecare

13.Metoda S tarbust (Explozia stelară )
Se aseamănă cu brainstormingul dar diferă prin faptul că presupune organizarea clasei
într-un grup și se bazează pe crearea de întrebări la întrebări. Metoda duce la stimularea

62
creativității individuale cât și de grup. Metoda este relativ si mplă de aplicat, pornindu -se de la
ideea de bază iar în jurul ei se creează cât mai multe întrebări care au legătură cu aceasta.
Etape:
– propunere a problemei de dezbătut;
– formarea grupurilor de elevi;
– elaborarea setului de întrebăr i în cadrul fiecărei grupe;
– transmiterea întrebărilor create;
– evidențierea întrebărilor inedite;
– evaluarea;
Avantaje:
– este o metodă relaxantă ce nu îngrădește imaginația;
– dezvoltă capacități de cooperare și competiție;
– pune accent pe s pontaneitate iar lucrul în grup stimulează fiecare participant;
Dezavantaje:
– repetabilitatea întrebărilor;
-imposibilitatea unei evaluaări obiectve datorită imposibilității măsurării aportului
fiecărui membru la produsul final al grupului;
Ex: Imaginați -vă o serie de întrebări care să aibă legătură cu fabula ,, Racul, broasca și știuca ‖ de
Alecu Donici:
– Cine sunt personajele?
– Ce simbolizează ele?
– Cum se comportă cele trei personaje în îndeplinirea sarcinii?
– Care este morala fabul ei?
– De ce nu reușesc cele trei viețuitoare să ducă sacul în râu?
– Care este atitudinea autorului față de personaje?
– Cui aparține vina pentru efortul zadarnic?
– Unde trebuie dus sacul?

63

14.Metoda acvariului (fisbowl )
Această metodă este oarecum asemănătoare cu dezbaterea , diferența constând în faptul
că elevii sunt împărțiți în grupuri. Ineditul acestei metode constă în faptul că scaunele sunt
așezate în două cercuri concentrice ce se includ unul pe celălalt.
Scaunele pot fi aranjate de profesor înainte ca elevii să intre în clasă iar ei își pot alege
locul unde să se așeze. Elevii din cer cul interior au la dispoziție zece minute pentru a de zbate o
problemă controversată, anunțată în prealabil. În timpul discuției se încearcă clarificare
eventualelor nelămuriri dar numai pe baza unor argumente solide. Colegii din cercul interior pot
combate sau pot fi de acord cu colegul din cercul lor susținându -și opiniile prin propriile
argumente. Elevii din cercul exterior ascultă și notează eventuale observații în legătură cu ceea
ce se discută în cercul interior. Aceste observații se fac doar în scris, pe baza unei fișe în care se
pot nota conflictele apărute în argum entare, strategiile de discuție , reacțiile la diverse răspunsuri,
etc.
Cine?
Unde?
Fabula ,, Racul,
broasca și știuca
Ce?
De ce?
Când?

64
După încheierea dezbaterii din primul cerc, urmează expunerea observațiilor notate de
către cei din cercul exterior și apoi schimbarea locurilor. Lucrul continuă cu discutarea altui
subiect controversat pe care il analizează, de această dată , cei care, în primă fa ză au f ost
observ atori. Rolul profesorului poate fi variat mergând de la simplu observator până la
participant sau suporter al uneia dintre ,, tabere ‖.
Avantaje:
– asigurară un mediu controlat de expunere a opiniilor ;
– crește încrederea în sine;
– dezvoltă capacități lingvistice și de argumentare;
Dezavantaje:
– cei din cercul exterior manifestă dezinteres față de tema supusă dezbaterii;
– elevii emotivi sau cei care nu au un anumit nivel de cunoștințe evită să participe activ .
Ex.1: Care sun t trăirile sufletești ale personajului vițelul din fabula ,,Boul și vițelul ― de Grigore
Alexandrescu? ( elevii din cercul interior spun diverse substantive , iar cei din ce lălalt cerc alcătuiesc
enunțuri cu acestea sau dau sinonimele acestora)
Ex.2: Copiii din cercul interior menționează momentele subiectului unei fabule iar ceilalți
povestesc momentul respectiv( apoi se clarfică prin discuții corectitudinea povestirii )
15. Metoda „ Știu / vreau să știu / am învățat”
Este o metodă care constă în abo rdarea unei teme generale din perspectiva gradului de
cunoaștere a ei de către elevi. Învățarea pe baza cunoștințelor anterioare ale elevilor este optima
deoarece permite corelarea noțiunilor deja știute cu cele ce trebuie învățate.
Etapele metode i:
1) Profesorul propune o temă de abordat.
2) Elevii impart foaia pe 3 coloane iar în prima rubric ă trec tot ceea ce știu despre tema
respectivă . În timp ce elevii realizează lista, profes orul imparte tabla în trei scriind in primul
spatiul Știu, în spatiul al doilea Vreau să știu și în al treilea Am învățat
3) Elevilor li se cere să spună ce au scris iar profesorul notează în coloana din stânga
informațiile cu care clasa este de acord.
4) Elevii redactează o serie de întrebări ce vizează conținuturile pe care vor să și le
însușească iar profesorul le va trece în a doua coloană a tabelului. Elevii vor identifica întrebările
pe care ei le au despre subiectul abordat, iar profesorul le va lista în a doua coloană a tabelului.
5) Se citește textul propus pentru lecția respectivă .

65
6) După lectura textului, se revine la întrebările din coloana a doua, se găsesc
răspunsurile și se trec la rubric a am învățat.
Ex: Demonstrați șă opera ,,Câinele și cățelul” de Grigore Alexandrescu aparține specie i
literare fabulă .

Știu Vreau să știu Am învățat
Definiția fabulei Trăsăturile fabulei Fabula are structură specifică
( întâmplarea propriu -zisă) și morala.
Satirizează moravuri cu scopul de a le
îndrepta.
Personajele ilustrează anumite tipuri
umane.
Este construită pe baza alegoriei și
personificării.
Să povestesc textul Recunoașterea
trăsăturilor pe text Fabula cuprinde două păr ți: întâmpalarea
propriu -zisă ( prezentarea ideilor lui
Samson despre egalitate, intervenți a lui
Samurache, reacția lui Sam son) și morala
(oamenii nu sunt ceia ce par cu adevărat
și nu respectă anumite principii)
Samson – omul duplicitar, mincinos;
Samurache – omul credul;
Boul – omul lipsit de initiative;
Modul predominant de expunere este
narațiunea;
Este construită pe baza personificărăă și
alegoriei;

66
Momentele subiectului Recunoașterea
figurilor de stil Alegoria – defecte omenești puse pe
seama animalelor;
Personificare – atribuirea de trăsătu ri
omenești necuvântătoarelor (Noi frații tăi,
potaie )

16.Cvintetul
Este o metodă prin care se sintetizează o noțiune învățată anterior. Elevii trebuie să
alcătuiască o poezie din cinci versuri care să arate gradul de însușire al noțiunilor studiate dar și
puterea de sintetizare a acestora. Se folosește la momentul asigurării feedback ului sau reflecției.
Fiecare vers trebuie să îndeplinească o cerință după cum urmează:
– versul 1: precizarea subiectului printr -un singur cuvânt (tema);
– versul 2: folosirea a două adjective pentru descrierea temei;
– versul 3: notarea a trei verbe referitoare la acțiuni specifice temei;
– versul 4: notarea a patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziție care să redea starea afectivă
despre temă;
– versul 5: redarea temei într -un singur cuvânt;
Ex.: cvintet ,,Câinele și cățelul” de Grigore Alexandrescu
1. Egalitatea
2. normală și necesară
3.sprijinind, integrând, încurajând
4.ea este necesară societății
5.ajută
17. Eseul de 5 minute
Reprezintă o metodă eficientă de încheiere a orei, deoarece îi ajută pe elevi să
sintetizeze tema lecției și oferă, în același timp, un feedback clar despre atingerea obiectivelor
respectivului demers didactic.
Etape:
– elevii sunt solicitați să scrie un scurt eseu în care să spună ce cunoștințe și -au însușit în
ora respectivă și să să formuleze o întrebare cu privire la lecția studiată.

67
– se strâng eseurile de către profesor;
– se inventariază întrebările, care pot deveni un punct de plecare pentru următoarea lecție.
Avantaje:
– oferă feedback ul lecției;
– ajută la proiectarea următoarei lecții;
– încurajează libera exprimare;
– stimulează învățarea activă;
Ex. : ,,Câinele și cățelul” de Grigore Alexandrescu
Astăzi am învățat trăsăturile fabulei si cum să le aplic pe text. De asemenea , definiț ia
fabulei mi se pare mult mai ușor de reținut după studiere textului…( etc )
Intrebare: De ce este important să ne respectăm unii pe alții?
18. Jocul. Jocul de simulare
Această metodă constă în simularea unei situații în care elevii joacă di ferite roluri cu
scopul de a atinge obiectivele prestabilite ale lecției. Jucătorii relaționează ca și cum s -ar afla
într-o situație reală ținând cont și de comportamentul celorlalți participanți. Astfel ,,actorul ‖ ia
anumite atitudini în timpul joc ului și are voie să improvizeze , să adopte un anumit
comportament, în funcție de situațiile neprevăzute ce apar. O foarte mare importanță o are în cest
caz comunicarea paraverbală care il poate face pe elev să -și descopere un talent nebănuit.
Avantaje:
– elevul va înțelege mult mai bine comportamentul unui personaj atunci când va fi în
pielea lui;
– jocul dezvoltă capacitatea de exprimare verbală;
– facilitează înțelegerea textului;
Dezavantaje:
– necesită resurse temporale extinse;
– din cauza inhibiției unii elevi nu pot participa;
Ex: Interpretarea rolurilor din fabula Boul și vițelul de Grigore Alexandrescu

68
IV: Optimizarea predării fabulei prin utilizarea metodelor moderne
( cercetare psihopedagogică )
4.1 Ipoteza de lucru
Datorită schimbărilor ce au loc în procesul instructiv – educativ se impune necesitatea
abordării predării și învățării dintr -o perspectivă modernă care să implice activ elevii și să le
ofere posibilitatea de a învăța coerent prin activarea gândirii logice și evitarea memorării
mecanice a materiei de studiat.
În organizarea și desfășurarea cercetării privind receptarea fabulei în gimnaziu, am
pornit de la următoarea ipoteză: dacă integrez met ode moderne în predarea fabulei , voi determina
îmbunătățirea rez ultatelor școlare ale elevilor.
4.2. Obiectivele cercetării
În scopul validării ipotezei emise am stabilit următoarele obiective:
1) Evidențierea nivelului inițial de cunoștințe al elevilor clasei a VIII -a în ceea ce
privește specia epică fabula la i nceputul unei unități școlare.( la nivelul proiectării didactice am
realizat o unuitate de învățare cu titlul ,, Opera epică în versuri. Fabula “, cu durata de 6 ore );
2) Optimizarea recept ării noțiunilor despre fabulă ;
3) Stimularea interesului elevilor p entru lectura textelor literare;
4) Evidențierea nivelului de cunoștințe acumulate de elevi la finalul unității de învățare
la cele două clase.
5) Evidențierea progresului/regresului înregistrat de clasa experimentală în comparație
cu rezultatele obț inute la evaluarea inițială.
Cercetarea are ca scop folosirea datelor obținute în vederea adoptării unei strategii
didactice care să dea rezultate cât mai eficiente la clasă.
4.3 Metodologia cercetării didactice
Metodele de cercetare sunt definite ca fiind ,, o strategie proiectată și realizată în scopul
de a surprinde relații și fapte noi între componen tele acțiunii educa ționale cu scopul de a
elabora, pe această bază, soluții optime pentru problemele procesului educațional. ‖56(Gugiuman
și col aboratorii, 1993)

56 Apud Liliana Mâță , Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele didactice , Bacău, Editura Alma
Mater, 2010, p. 95.

69
Clasificarea metodelor de cercetare:
Într-o cercetare pedagogică este important ca, pe lângă metodele tradiționale să fie
folosite și metode moderne în culegerea unor informații pentru ca eventualele neajunsuri ale
metodei tradiționale să fie corectate de către cele moderne. În conformitate cu scopurile urmărite,
metodele de cercetare pot fi clasificate în:
– metode de cercetar e prin studierea documentelor ( metoda monografică, istorică,
metoda anal izei documentelor ș colare, etc. )
– metode de cerc etare a comunităților școlare ( metoda anchetei, metoda observației,
metoda studiului de caz, metoda experimentulei, etc.)
– metode de prelucrare și interpretare a informațiilor (metode sociometrice )
Pentru realizarea obie ctivelor cercetării au fost folosite următoarele metode:
1. Metoda observației – ,,constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului sau grupului ‖ ( Dumitriu Gh.,
Dumitriu C. )57
Există două tipuri de observație:
a) observația spontană , care nu este rezultat al unei încercări intenționate de observare
a comportamentului ;
b) observația intenționată (provocată ) care are rolul de a valida sau infirma o
presupunere a celui ce o provoacă.
Metoda observației a fost folosită în special la observarea comportamentului școlar al
elevilor în diferite momente ale lecțiilor cu scopul adunării unor informații ce mi -au fost utile în
realizarea etapelor viitoare ale cercetării.
2. Metoda experimentului furnizează date, produce rezultate în cadrul unei situații
provocate, bine organizate , de la care se așteaptă infirmarea sau confirmarea unor ipoteze. Spre
dosebire de observație, unde fenomenul educațional se desfășoară în condi ții normale, în cazul
experimentului așteptările sunt direct legate de tema cercetării.Cu alte cuvinte putem vorbi
despre o observație provocată de la care se așteaptă un anumit răspuns.
Etapele realizării unui experiment sunt următoarele:

57 Apud Liliana Sacar ă, Iulia Cristina Dumitriu, Psihopedagogie .Sinteze pentru examenele de definitivare
și gradul didactic II, Bacău, Editura Alma Mater, 2007, p161.

70
a) testarea inițială a celor două gr upuri ( martor și experimental) cu scopul de a verifica nivelul
de cunoștințe de la care se pornește în momentul prealabil debutului experimentului;
b) introducerea factorului de progres în clasa experimentală;
c) retestarea celor d ouă clase cu scopul infirmării/confirmării utilității factorului de progres;
d) compararea datelor obținute pentru evidențierea schimbărilor apărute;
3. Metoda analizei produselor activității școlare ,,oferă o imagine de ansamblu
asupra r andamentului ș colar al elevului dar și asupra modului în care se desfășoară activitatea
didactică din cadrul școlii. ‖58 Datele adunate prin intermediul acestei metode furnizează detalii
despre individualitatea sa, despre înclinațiile sale.
4. Testul reprezintă o probă standardizată, de cele mai multe ori scrisă , prin care se
măsoară gradul de însușire a unor aptitudini sau cunoștințe. Standardizarea în acest context
asigură reglementarea detaliată a normelor de aplicare și a modalităților de măsurare.
Pentru ca u n text să fie corect elaborat trebuie să se respecte o serie de etape:
– delimitarea ariei de cunoștințe pe care o acoperă (ex. vocabular, genuri și specii
literare, noțiuni de fonetică,etc.);
– elaborarea întrebărilor (se recomandă alternarea tipurilor de itemi pentru a mă sura
nivele taxonomice diferite );
– aplicarea testului;
– corectarea și prelucrarea datelor (pentru a stabili nivelul achizițiilor și direcțiile
viitoare de acțiune);
4.4 Clasele experimentale
Cercetare a a avut loc în cursul anulu i școlar 2016 -2017 pe două grupe experimentale:
prima grupă cuprinde un număr de 18 elevi reprezentând elevii clasei a VIII -a de la Școala
Ștefan cel Mare, Mastacăn, iar cea de -a doua este formată din elevii clasei a VIII –a B de la
Scoala Gimnazial ă Comuna Borleș ti, în această clasă existând 14 elevi. Ambele ș coli aparțin de
comuna Borlești , Școala Ștefan cel Mare, Mastacăn, pierzându -și autoritatea juridică în anul
2012 devenind astfel structură a școlii Gimnaziale Comuna Borlești.
Între elevii celor două clase nu există diferențe vizibile în ceea ce privește educația și nici
nu se diferențiază prin particularități lingvistice .

58 Dumitriu, Gh., Dumitriu ,C., Psihopedagogie , Bucu rești, E.D.P., 2003, p.84

71
Din dorința de a afla mai multe despre cele două școli am cercetat o serie de documente
precum și paginile online de promovare a celor două școli. În primul rând, comuna Borlești este
cea mai întinsă co mună a județului Neamț (107 kmp ) și a doua ca pop ulație (9650 locuitori ) ,
fiind situată în part ea de sud -est a județului Neamț , la 25 de km distanță de ora șul Piatra -Neamț .
Sub aspect documentar , avem prim a atestare a acestei localități , în timpul domnitorului
Alexandru ce l Bun (1419) . Modernizarea societății românești în secolul al XIX – lea se re simte
pe coordonate modeste și în localitatea noastră , o dovadă în acest sens fiind înființarea unor
școli .
Prima școală apărută pe teritoriul comunei a fost cea din satul Borlești, în anul 1859
dar a testată documentar în anul 1861 . La acea dată , școala funcționa cu un număr d e 48
elevi înscriși în clasa I, toți băieți , cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani având ca învățător pe
domnul Nicolae Popovici. Actualul local de școală a fost construit între anii 1964 – 1968 fiind
modernizat de -a lungul timpului , în măsura posibilităților existente.
În ceea ce privește școala din Mastacăn, primul lăcaș al școlii a fost deschis în anul 1865,
cursurile ținându -se aproape 20 de ani într-o casă proprietatea comunei, apoi s-a mutat chiar în
localul primăriei. Urmau cursurile 30 de copii, primul învăță tor fiind preotul Vasile Luca.
În anul 1902 învățător era domnul Alexandru Baciul absolvent al Școlii Normale "Vasile
Lupu" din Iași. Acest lucru este atestat de procesul verbal încheiat pe 18 noiembrie 1902 ,de
revizorul școlar G. Nicolau însoțit de renumitul poet al tării G. Coșbuc.
Actualul local de școală s-a dat în folosință în anul 1964. Școala este situată în centrul
satului în vecinătatea unui parc ce reprezintă mândria comunității locale.
4.5. Derularea experimentului
Conștientiz ând importanța predării limbii și literaturii române prin metode moderne, prin
care elevul este implic at activ în procesul instructiv -educativ, am derulat un experiment didactic
la o unitate de învațare creată special pentru acesta: Opera epică în versuri.Fabula ,,Biju și
Grivei” de George Ranetti .
Etapele cercetării:
Cercetarea s-a desfășurat în trei etape, după cum urmează:
1. etapa evaluării inițiale , cu rol constatativ, la începutul unității de învățare:
S-a desfă surat în data de 16.01.2 017 și a constat în aplicarea testului de evaluare initial în
scopul obținerii de date referitoare la nivelul de cunoștinț e al elevilor din cele două clase

72
implicate în experiment. Cele două clase au fost testate în aceeași zi, la aceeași oră și au
benefic iat de aceleași resurse temporale pentru a rezolva sarcinile de lucru.
2. etapa intervenției formativ – ameliorative :
S-a desfășurat în perioada 17.01. – 24.01.2017 și a constat în abordarea diferențiată a
lucrului la clasă la cele două grupe de elevi. La clasa a VIII-a B de la Școala Gimnazială Borlești
s-a predat folosind u-se metode tradiționale , iar la clasa a VIII-a de la Școala ,, Ștefan cel Mare ―,
Mastacăn metode activ -participative (moderne ) care să asigure un nivel superior de asimilare a
cunoștințelor. Unitatea de învățare vizată a fost: Opera epică în versuri.Fabula Biju și Grivei, de
George Ranetti.
a) exemple de de metode tradițion ale aplicate la clasa a VIII-a B ( Scoala Borlești)
– înaintea lecturii model s-a explicat titlul operei accentul căzând pe caracterul antitetic al celor
două nume;
– a urmat lectura elevilor cu evidențierea celor două personaje;
– la a doua lectură a textului s-au evidenț iat cuvintele și expresiile necunoscute :
Exerciții de vocabular:
1. Indicați sinonimele următoarelor cuvinte din fabulă: javră, tinichea, băncuță, fudulie,
dispreț , camarad , filfison , morală;
2. Indicați antonimele următoarelor cuvinte: a apost rofa, a compătimi, prieten, dispreț,
credincios, harnic;
3. Alcătuiți enunțuri cu expresiile: a o șterge, a avea un rost pe lume, a lua o mutră ;
4. Găsiți în text dou ă perechi de sinonime și două de antonime: (îngâmfat/trufaș ;
fudulie/trufie; să lingușească/ a face sluj; credincios/ păgân; mic/ mare;
5.Alegeți, prin încercuire, sinonimul potrivit:
,, sudalmă ‖ înseamnă:
a) sudoare ;
b) înjurătură ;
c) vorbă ;
,,cusur‖ înseamnă:
a) a coase:
b) cositur ă;
c) defect;

73
Expresia ,, a face sluj ‖ sugerează
a) a ține slujbe;
b) a linguși;
c) a slăbi;
Expresia ,,a avea un rost pe lume‖ semnifică:
a) a fi util;
b) a vorbi pe de rost;
c) a fi bogat;
Construcția ,, gând păgân ‖ semnifică:
a) gând rău;
b) gând negativ;
c) pe negândite;
6. Dați expresii sinonimice pentru următoarele verbe: a apostrofa, a veghea, a presupune;
7. Extrageți d in text trei cuvinte formate cu sufixe diminutivale.
8. Deși textul nu este mare ca întindere, a fost citit pe fragmente, delimitându -se momentele
subiectului.
Expozițiunea: prezentarea într -o manieră ironică a cățelului Biju;
Intriga: Biju îl apostrofează pe Grivei în legătură cu condiția lui socială;
Desfășurarea acțiunii : cuprinde argumentele celor două personaje și răspunsul lui
Grivei;
Punctul culminant: Biju pleacă de teamă să nu fie lovit de Grivei;
Deznodământul: Este preluat de moral ă care ne învață să ducem un trai onest, câștigat
prin muncă și sacrificii;
S-a trecut la comentarea unor secvențe elocvente pentru înțelegerea mesajului transmis
de această fabulă.
9. Recunoașteț i modurile de expunere din text și menționați rolul lor în conturarea celor
două caractere.
10. Precizați ce tipologii umane pot într uchipa cele două personaje și argumentați cu citate
din text.
În continuare s -a insistat pe caracterizarea celor două personaje prin intermediul
antitezei.

74
11. Explicați modalitatea de realizare a celor două personaje și sesizați intenția autorului:
,,Biju, o mică javră care
Nu avea capul mult mai mare
Decât un glonț,
Avea -n schimb părul cârlionț
Și-n jurul gâtului avea
O pănglicuță
Ce susținea o tinichea.
………………………………………….
Eu da, sunt un dulău urât,
Nu am medalie la gât;
Eu nu mănânc din farfurie
Trăiesc în neagra să răcie;
Dar stau de pază neclintit
Lângă stăpânul meu iubit
Si-i sunt un prieten credincios
……………………………………….
Și nu mi -e frică nici de patru. ‖
12.De ce credeți că autorul pune accent pe trăsăturile morale ale lui Grivei ci nu pe cele fizice?
13.Care este reacția lui Biju după autocaracterizarea lui Grivei? De ce are acest comportament?
14.Care este rolul personificării și alegoriei în conturarea celor două portrete?
15.Argumentați că textu l ,,Biju și Grivei ” este fabu lă.( prin intermediul conversației și
explicației sunt reamintite trăsăturile fabulei)
16.Cărui gen literar credeți că ap arține fabula? Argumentați.
17.Prezentați într -o scurtă compunere atitudinea lui Grivei față de Biju.

b) Exemple de metode moderne activ -participative folosite la clasa a VIII – a:
La acest eșantion, pe lângă metodele tradiționale, folosite în special la exercițiie de
vocabular am folosit și metode moderne.
Trăsăturile genului epic realizate prin joc, cu ajutorul ciorchinelu i
1.Joacă -te compl etând următorul ciorchine.Compl etează -l cu trăsăturile operei epice.

75

2.Prin metoda cubului se rezolvă urmă toarele cerin țe:
– descrie atitudinea personajelor;
– compară cele două personaje;
– asociază fabula cu altă specie asemănătoare prin tipologia personajelor;
– analizează modalitățile stilistice de construcție a textului;
– argumentează încadrarea în genul epic;
– aplică cunoștințele dobândite pentru a înțelege morala textului;
3. Completează următorul ciorchine cu momentele subiectului și cu trăsăturile fiecărui
moment în parte după modelul dat:

Genul epic
Situația care
determină cursul
acțiunii
intriga

76
4. Pune un x în caseta care crezi că reprezintă un răspuns corect:
Fabula este o specie a genului liric.
Prin fabulă se critică defecte umane.
Folosește ca mijloace expresive personificarea și alegoria.
În fabulă modul predominant de expunere este descrierea.
Fabula poate fi structurată pe momentele subiectului.
Prezintă structură specifică alcătuită din: introducere, cuprins și încheiere.
Fabula are caracter anonim.
De obicei, personajele din fabule sunt construite în antiteză.
5. Descoperă însușirile fizice și morale ale personajului Grivei și const ruiește pentru fiecare
un enunț răspunzând la următoarele întrebări:

Grivei
Cine?
Ce?
Cum?
Când?
Unde?

77
1. Cine este Grivei?
2. Ce calități morale are acest personaj?
3. Unde puteți descoperi cele mai mari diferențe între cele două personaje. Argumentați.
4. Când îi răspunde Grivei lui Biju?
5. Cum reacționează Grivei la apostrofările lui Biju?Argumentați atitudinea personajului.

6. Completați următorul cadran :
Cadranul I – grupa I Răspuns Citatul din
operă Cadranul II – grupa II Răspuns Citatul din
operă
Trăsăturile fizice și
morale ale lui Biju. Trăsăturile fizice și
morale ale lui Grivei
Cadranul III – grupa
III Cadranul IV – grupa
IV
Realizare artistică
Figuri de stil
Moduri de
expunere

Învățătura care se
desprinde din text
Atitudinea autorului

7. Prezintă trăsăturile celor două personaje completând cercurile libere cu câte 5 adjective aflate
în antiteză:

Biju
Grivei

78
8. Cvintetul ( poezie în cinci versuri )
– Versul 1: precizează printr -un substantiv, subiectul;
– Versul 2: utilizează două adjective pentru a descrie subiectul;
– Versul 3: scrie trei verbe referitoare la acțiuni proprii subiectului;
– Versul 4: notează patru cuvinte care să exprime starea afectivă față de subiect;
– Versul 5: redă într-un singur cuvânt esența subiectului .

9. Completează următorul ciorchine:

Titlul și
autorul
operei
1.Acțiunea se
petrece…… ……………………
…………………………………
2.Textul este
structurat…………………
și aparține
genului……………….
3.Personajele operei
sunt………………….
Menționează două reguli
ce trebuie respectate
într-o comunicare
orală……………………………
…
…………………………………..
4.Scrie câte două însușiri
pentru fiecare personaj
Biju……………………………

Completează cu adjectivele
potrivite din
text:câine………….vocea…………
june…………..sărăcie………………
prieten……………gând…………….
……….
5.Scrie sinonime p entru
însușirile de la punctul 4
……………………………………………
…………… ………………………………
…………………………………..

79

10. Pălăriile gânditoare
Pălăria albă Pălăria roșie Pălăria
galbenă Pălăria neagră Pălăria
albastră Pălăria verde
Despre ce
este vorba în
acest text? Care personaj
îți este
simpatic?
De ce?
Ce morală
poți desprinde
din text? Putea aborda
Grivei altfel
situația?
Ce se poate
învăța din
acest text?
De ce este
important sa -i
apreciem pe
cei din jur? Grivei are o
atitudine
greșită?

La ce risc s -a
expus Bi ju? A greșit Biju
cu ceva?

Puteți explica
purtarea lui
Grivei? Ce întrebări
le-ai adresa
celor două
personaje
dacă s -ar afla
în fața ta?

3. etapa finală
Pentru a scoate în evidență nivelul de achiziții dobândit de cele două clase
experimentale după parcurgerea unității a fost aplicată o probă de evaluare finlă.Testul a fost
aplicat în aceleași condiții ca și cel inițial. Rezultatele au fost înregistrate și prelucrate în vederea
confirmării sau infirmării ipotezei de lucru.

80
V. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării
V.1. Prezentarea, analiza și inter pretarea rezultatelor obținute la
evaluarea inițială
În vederea evaluării inițiale a elevilor clasei a VIII -a ( eșantionul experimental ) și a VII I-
a B ( eșant ionul de control ) am realizat o unitate de învățare independentă cu titlul: Opera epică
în versuri. Fabula . (Biju și Grivei , de George Ranetti ). Înaintea începerii unității de învățare am
aplicat următorul test:
Data 16.01.2017

Test de evaluare inițială la limba și literatura română
Clasa a VIII -a
Pentru rezolvarea integrală a cerințelor se acordă 78 de puncte. Pentru redactarea întreg ii
lucrări se acordă 12 puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Subiectul I 6 x8 = 48 de puncte
Se dă textul:
,,Biju, o mică javră care
Nu avea capul mult mai mare
Decât un glonț,
Avea -n schimb părul cârlionț
Și-n jurul gâtului avea
O pănglicuță
Ce susținea o tinichea.
D-acele ce pentr -o băncuță
Se vând oricui la primărie.
Biju cuprins de fudulie,
Cusur al celor mititei
Apostrofă plin de dispreț
Pe camaradul său Grivei,
…………………………………
– Monșer, eu te compătimesc —
Grăi Biju foa rte-ngâmfat —

81
Fii donc! Nu nu ești decorat
Nici parfumat și nici frizat! ‖
……………………………..
(George Ranetti, Biju și Grivei)
Pornind de la textul dat , rezolvă următoarele cerințe:
1.Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al următoarelor cuvinte: cârlionț,
cusur, fudulie ;
2. Descoperă în text două omonime și alcătuiește enunțuri cu celelalte sensuri ale
acestora.
3. Explică rolul cratimei în structura ,,pentr -o băncuță ”.
4. Cuvântul său s-a format prin:
a) schimbarea valorii gramaticale;
b) derivare;
c) compunere;
5. Numește un mod de expunere folosit în text.Argumentează -ți răspunsul prin două
versuri edificatoare.
6. În structura ,, o mică javră " există:
a) o hiperbolă;
b) o inversiune;
c) o personificare;
7. Menționează măsura și tipul de rimă pentru primele patru versuri ale poeziei.
8. Numește un mijloc de caracterizare din textul citat. Argumentează -ți răspunsul prin
două versuri edificatoare.
Subiectul al II – lea 30 de puncte
Redactează o compunere de 15 -20 de rânduri , în care să demonstrezi că textul citat
aparține genului epic.
În compunerea ta trebuie:
– să precizezi patru trăsături ale genului epic;
– să ilustrezi două trăsături valorificând textul dat;
– să ai un conțin ut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte;

82
Interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării testului inițial
În tabelul analitic de mai jos se regăsesc rezultatele obținute de cele două clase experimentale
TABEL ANALITIC NR.1 – EVALUARE INITIALA

Nr.
crt. Eșantion experimental
a VIII -a Eșantion de control
A VIII -a B
Numele și prenumele Nota obținută Numele și prenumele Nota obținută
1 A. T. 9 A.A. 5
2 A .R. 8 A.M. 6
3 A. M. 7 B.A. 9
4 B. C. 4 B.I. 5
5 B. F. 4 B.A. 6
6 B. N. 8 D.I. 8
7 C. C. 5 D.A. 4
8 C. S. 6 F.A. 4
9 C. V. 8 M.D. 5
10 C.G. 5 P.I. 8
11 D. F. 9 P.C. 7
12 I. D. 6 P.P 4
13 N. P. 8 R.M. 8
14 O. F. 4 S.A. 5
15 P. I. 6
16 R. P. 4
17 S. S. 8
18 T. I. 4
19 Ț. P.M. 6

83
TABEL SINTETIC NR. 1.1.( REZULTATELE OBȚINUTE DE ELEVII CLASEI a VIII -a –
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL)
Nota obținută 4 5 6 7 8 9
Nr. elevi 5 2 4 1 5 2
Procentaj 26,4% 10,5% 21% 5, 2% 26,4% 10,5%
După aplicarea probei de evaluare inițială la clasa a VIII -a ( eșantionul e xperimental) am
constatat că cinci elevi nu au obținut notă de trecere, șapte au obținut nota șase, câte doi notele
cinci și nouă, cinci elevi au obținut nota opt iar unul nota 7. Procentul de promovabilit ate este de
73,6.
TABEL SINTETIC NR.1.2. ( REZULTATELE OBȚINUTE DE ELEVII CLASEI a VIII -a B
EȘANTIONUL DE CONTROL)
Nota obținută 4 5 6 7 8 9
Nr. elevi 3 4 2 1 3 1
Procentaj 21,5 28,5 14,3 7,1 21,5 7,1
După aplicarea aceluiași test , eșantionul de control reprezentat de clasa a VI -a B au
obținut un procent de promovabilit ate de 78,6.
Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de elevi în urma aplicării probei de evaluare inițială
se poate observa cu ajutorul histogramei, a poligonului de frecve nță și a diagramei areolare.
a.eșantionul experimental
Histogramă :
0123456
4 5 6 7 8 9

84

Poligon de frecvență :

Diagrama areolară :

0123456
4 5 6 7 8 9
26.4
10.5
21 5.2 26.4 10.5
4
5
6
7
8
9

85
b.eșantionul de control
Histograma

Poligon de frecvență

0123456
4 5 6 7 8 9Series 1
0123456
4 5 6 7 8 9

86

Diagrama areolară

c. Analiza comparativă a rezultatelor din evaluarea inițială
Nota
Eșantionul 4 5 6 7 8 9 Total
Experimental 5 26,4% 2 10,5% 4 21% 1 5,2% 5 26,4% 2 10,5% 19
Control 3 21,5% 4 28,5% 2 14,3% 1 7,1% 3 21,5% 1 7,1% 14

Diferența între cele două clase în ceea ce privește procentul de promovabilitate este de 4,9.
Cu ajutorul poligonului de frecvență putem urmări reprezentarea grafică a rezultatelor obținute
de cele două clase în urma aplicării probei de evaluare .

21.5
28.5
14.3 7.1 21.5 7.1
4
5
6
7
8
9

87
Poligo nul de frecvență

0123456
4 5 6 7 8 9eș. ex.
eș. de con

88
5.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor obținute în evaluarea
finală
Pentru evaluarea finală a celor două clase după introducerea factorului de progre s la
eșantionul experimental ( clasa a VIII -a) la sfârșitul unității de învățare : Opera epică în versuri.
Fabula (,, Biju și Grivei ―), de George Ranetti am aplicat următorul test:
Data 25.01.2017
Test de evaluare finală la limba și literatura română
Clasa a VIII -a
Pentru rezolvarea integrală a cerințelor se acordă 78 de puncte.Pentru redactarea întregii
lucrări se acordă 12 puncte.Din oficiu se acordă 10 puncte.
Subiectul I 6 x8 = 48 de puncte
Se dă textul:
,, Grivei, cu vocea cea mai calmă, Și nu mi -e frică nici de patru
Răspunse astfel la sudalmă: Când or veni cu gând păgân
–,, Mai oblu, june filfison ! Să prade noaptea pe stăpân. ‖
Căci ce făcuși tu, ce ispravă, Așa vorbi Grivei
Să-ți iei o mutr -așa grozavă? Musiu Biju a șters -o-n grabă,
Știu că faci sluj într -un salon, De frică să nu -i trag -o labă.
Și mai faci încă murdării Ș-acuma, cititor, de vrei,
Pe scaune și pe covoare; Poți trage orișice morală
Dar altceva ce poți, ce știi? Din povestirea mea banală.
Ce rost ai tu pe lume oare? De pildă, poți să presupui
Eu da, sunt un dulău urât Că domnișorul Biju nu -i
Fără medalie la gât; Decât un moftangiu d -acei
Eu nu mănânc din farfurie, Ce-s meșteri doar să lingușească;
Trăiesc în neagra sărăcie; Pe când dulăul de Grivei
Dar stau de pază neclintit E muncitorul harnic care
Lângă stăpânul meu iubit Lipsit adesea de mâncare
Și-i sunt un prieten credincios! Și totdeauna de trufie,
Eu, da, nu știu <<să fac frumos>>; Din viață doar d -atâta știe:
Știu să veghez și știu să latru De jertfă și de datorie!

89
(George Ranetti, Biju și Grivei )
Pornind de la textul dat, rezolvă următoarele cerințe:
1. Scrie câte un antonim potrivi t pentru sensul din text al ur mătoarelor cuvinte: calmă,
urât, sărăcie;
2. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al următoarelor cuvinte:
sudalmă, veghez, să prade;
3. Cuvântul altceva s-a format prin:
a) compunere;
b) derivare;
c) schimbarea valorii gramaticale;
4.Explică rolul semnului întrebării din enunțul:,, Dar altceva ce poți, ce știi? ―
5. Extrage din text două epitete.
6. Explică sensul expresiei ,, a face sluj‖ alcătuiește două enunțuri cu expresii în care să
intre verbul ,, a face ‖.
7. Extrage din text patru versuri ce corespund rimei încrucișate.
8. Numește procedeul artistic prin care sunt prezentate cele două personaje și
încercuiește litera corespunzătoare:
a) cele două personaje sunt asemănătoare;
b) sunt complet opuse din punct de vedere fizic și sufletesc;
c) există mici diferențe între ele;
Subiectul al II – lea 30 de puncte
Redactează o compunere de 15 -20 de rânduri în care să demonstrezi că fragmentul
citat aparține speciei literare fabulă.
În compunerea ta trebuie:
– să precizezi patru trăsături ale fabulei;
– să ilustrezi două trăsături valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte;

90
Interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării testului final
În tabelul analitic de mai jos se regăsesc rezultatele obținute de cele două clase
TABEL A NALITIC NR.1 – EVALUARE FINALĂ

Nr.
crt. Eșantion experimental
a VIII -a Eșantion de control
A VIII -a B
Numele și prenumele Nota obținută Numele și prenumele Nota obținută
1 A. T. 9 A.A. 5
2 A .R. 8 A.M. 6
3 A. M. 7 B.A. 8
4 B. C. 5 B.I. 6
5 B. F. 4 B.A. 7
6 B. N. 8 D.I. 7
7 C. C. 6 D.A. 4
8 C. S. 6 F.A. 5
9 C. V. 9 M.D. 5
10 C.G. 5 P.I. 8
11 D. F. 9 P.C. 6
12 I. D. 7 P.P. 5
13 N. P. 7 R.M. 9
14 O. F. 5 S.A. 4
15 P. I. 7
16 R. P. 5
17 S. S. 8
18 T. I. 4
19 Ț. P.M. 7

91
TABEL SINTETIC NR.2.1.( REZULTATE OBȚINUTE DE ELEVII CLASEI a VIII -a
(EȘANTIONUL EXPERIMENTAL)
Nota obținută 4 5 6 7 8 9
Nr. elevi 2 4 2 5 3 3
Procentaj 10,5% 21% 10,5% 26,4% 15,8% 15,8%

Se observă că au obținut notă de trecere 89,5% din totalul elevilor.
TABEL SINCRETICNR.2.2 ( REZULTATE OBȚINUTE DE ELEVII CLASEI a VIII -a B –
EȘANTIONUL DE CONTROL )
Nota obținută 4 5 6 7 8 9
Nr. elevi 2 4 3 2 2 1
Procentaj 14,3% 28,6% 21,3% 14,3% 14,3% 7,2%

Numărul elevilor care au obținut sub cinci s -a diminuat, procentul celor care au obținut
peste cinci crescând până la 86 %.
Putem urmări rezultatele obținute de elevi în urma aplicării probei de evaluare finală cu
ajutorul histogramei, a poligonului de frecvență și a diagramei areolare:
a.Eșantionul experimental
Histograma
0123456
4 5 6 7 8 9

92
Poligon de frecvență

Diagrama aureolară

0123456
4 5 6 7 8 9
10.50%
21.00%
10.50%
26.40% 15.80% 15.80%
4
5
6
7
8
9

93
b. eșantionul de control
Histograma

Poligon de frecvență

0123456
4 5 6 7 8 9
0123456
4 5 6 7 8 9

94
Diagrama aureolară

c. Analiza comparativă a rezultatelor din evaluarea finală
TABEL SINTETIC NR.2. 3 ( REZULTATELE COMPARATIVE OBȚINUTE DE ELEVI ÎN
URMA APLICĂRII TESTULUI DE EVALUARE FINAL )
Nota
Eșantionul 4
5 6 7 8 9 Total
Experimental 2 10,5% 4 21% 2 10,5% 5 26,4% 3 15,8% 3 15,8% 19
Control 2 14,3% 4 28,5% 3 21,5% 2 14,3% 2 14,3% 1 7,1% 14

Din punct de vedere al promovabilității se observă că eșantionul ex perimental a ajuns la
un procent de 89 cu o evoluție semnificativă a mediei pe clasă de la 6,26 la 6,63 deci notele
obținute la evaluarea finală au fost mai mari decât la cea inițială.
În ceea ce privește eșantionul de control, la care s -au folosit metode clasice de predare
promovabilitatea a crescut de la 78,6% la 86% dar media clasei de 6,14 la evaluarea inițială a
scăzut până la 6,07.
Se observă că ambele eșantioane au progresat față de testul inițial dar o c reștere
semnificativă a avut -o eșantionul experimental.
Putem urmări reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de ambele eșantioane, în cele
ce urmează, cu ajutorul pol igonului de frecvență:

14.30%
28.50%
21.50% 14.30% 14.30% 7.10%
4
5
6
7
8
9

95

5.3 Evidențierea progres ului elevilor
a. evidențierea progresului școlar la clasa a VIII – a (eșantionul experimental)

Nota
Evaluare 4 5 6 7 8 9 Total
Inițială 5 26,4% 2 10,5% 4 21% 1 5,2% 5 26,4% 2 10,5% 19
Finală 2 10,5% 4 21% 2 10,5% 5 26,4% 3 15,8% 3 15,8% 19

Se observă că în urma aplicării probei de evaluare inițială , elevii care au obținut notă de
trecere au fost în procent de 73,7%, iar după aplicarea testului final s -a înregistrat un progres de
15,8% .
Putem urmări reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de eșantionul experimental în
urma aplicării celor două probe ( inițială și finală) în cele ce urmează cu ajutorul poligonului de
frecvență:

0123456
4 5 6 7 8 9eș. de con.
eș ex.

96

Evidențierea progresului școlar la clasa a VIII – a ( eșantionul de control )

Nota
Evaluare 4 5 6 7 8 9 Total
Inițială 3 21,5% 4 28,5% 2 14,3% 1 7,1% 3 21,5% 1 7,1% 14
Finală 2 14,3% 4 28,5% 3 21,5% 2 14,3% 2 14,3% 1 7,1% 14

La eșantionul de cont rol se observă o creștere de 7,6%, inferioară eșantionului
experimental, unde s -au aplicat metode moderne în etapa formativ – ameliorativă.
Putem urmări reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de eșantionulde control în
urma aplicării celor două probe ( inițială și finală) în cele ce urmează cu ajutorul poligonului de
frecvență: 0123456
4 5 6 7 8 9ev. fin.
ev. in.

97

012345
4 5 6 7 8 9ev. fin.
ev. in.

98
VI. Concluzii
Studiul literaturii române are o importanță deosebită pentru fiecare elev în parte.
Aprofundarea acesteia contribuie la realizarea educației generale a elevului, la dezvoltarea
gândirii, lărgește orizontul cultural și imaginația și formează concepția despre viață și lume în
general. Dezvoltarea interesului elevului către lectură este un drum anevoios presărat, din păcate,
cu tot mai multe piedici. Dezvoltarea rețelelor electronice de informare a luat locul cărții și asta
se observă tot mai mult în limbajul și nivelul de dezvoltare al vocabularului elevilor de astăzi.
Pentru dezvoltarea competențelor d e lectură elevul trebuie să posede o serie de cunoștințe sau
instrumente care să îl facă să înțeleagă structura unei opere, simbolurile pe care le conține și mai
ales mesajul transmis de acesta.
Consider că fabula are o importanță deosebită în formarea s piritului critic și în
consolidarea unei imagini ,, sănătoase ― despre cum ar trebui să funcționeze o societate bazată pe
valori moral e. Dincolo de simplele versuri s e ascunde o lume pe care elevul o percepe după
propriile sale capacități de înțelegere și care îi oferă calea ce trebuie urmată pentru a fi un model
pentru alții. Prin natura sa, fabula modelează gustul estetic, spiritul de observați e și cultivă
anumite sentimente umane cum ar fi adevărul, solidaritatea umană, formarea unei conduite
corecte în societate.
Receptarea fabulei în gimnaziu se realizează în cadrul unor lecții ce ar trebui să cuprindă
mai multe etape:
a) contactul vizual cu textul;
b) lectura model;
c) lectura pe roluri care deține un rol foarte important deoarece îl face pe elev să se identifice cu
personajul;
d) explicarea cuvintelor sau a expresiilor necunoscute care ajută la înțelegerea textului;
e) înțelegerea mesajului textului,
f) descoperirea tipologiilor umane din spatele personajelor;
g) discutarea situațiilor conflictuale e xitente în text cu argumente pro și contra;
h) caracterizarea personajelor,
g) evidențierea trăsăturilor fabulei pe text;
h) redactarea eseului argumentativ;
Atenție mărită trebuie acordată următoarelor aspecte:

99
a) alegerea unui text compatibil cu particularitățile de vârstă și de înțelegere ale elevilor;
b) formularea întrebărilor în așa fel încât să suscite interesul copiilor;
c) evaluarea im ediată a răspunsurilor obținute prin intermediul aprecierilor verbale;
d) antrenarea tuturor elevilor în pr ocesul instructiv -educativ;
e) realizarea unei evalu ări sumative pentru a măsura gradul de atingere al obiectivelor propuse;
În ceea ce privește metodele activ -participative, profesorul joacă un rol esențial. El
trebuie să îndeplinească rolul de moderato r al activității didactice lăsând elevii să se exprime
liber, intervenind doar atunci când este nevoie. Acesta trebuie să exploateze la maxim resursele
oferite de fiecare metodă pentru a ajuta elevii să -și dezvolte competențele lingvistice și de
înțelege re a textului literar. De aceea după prezentarea fiecărei metode au fost descrise avantajele
și dezavantajele lor și am exemplificat modalități de aplicare la clasă pe diverse texte suport.
Oricât de eficiente s -ar dovedi metodele moderne, acestea nu sunt potrivite în orice
demers didactic sau la orice clasă. Ține de măiestria cadrului didactic să descopere lecțiile și
colectivele de elevi la care aceste metode se pot aplica pentru a se obține un randament maxim.
Metodele interactive au marele avantaj că stimulează coeziunea grupului școlar ,
dezvoltând spirirtul de competiție dar și pe cel de cooperare. De asemenea stimulează
creativitatea, gândirea și imaginația. Ca orice metode , prezintă și unele dezavantaje: implică
resurse temporale mai mari, sunt mu lt mai solici tante și necesită unele costuri suplimentare
pentru procurarea materialelor necesare.
Cercetarea pedagogică de față a relevat faptul că ambele clase au progresat, obținând
promovabilitate mai mare. La clasa a VIII -a, eșantionul experimental, la care s -au folosit
metodele moderne, după etapa formativ -ameliorativă, creșterea a fost de 15,8 la sută. În ceea ce
privește clasa a VIII – a ( eșantionul de control ), unde au fost folosite metodele clasice, creșterea
a fost mai mică, de 7,6 %.
Numărul elevilor care au obținut nota patru a scăzut de la 5 la 2 la eșantionul
experimental și de la 3 la 2 la cel de control. La opt elevi din eșantionul experimental s -a
consemnat o creștere cu un punct , zece au obținut aceeași notă ca l a testul inițial, iar un elev a
înregistrat un regres de un punct.
În ceea ce priv ește eșantionul de control cinci elevi au pr ogresat, cinci au obținut aceeași
notă iar 4 au obținut notă mai mică decât la testul inițial , doi dintre ei absentând la orele

100
corespunzătoare etapei formative . Din experienț a proprie la catedră (9 ani ) am înțeles că un
progres semnificativ se poate obține doar prin îmbinarea celor două tipuri de metode.

101
BIBLIOGRAFIE

I Lucrări de teorie, istorie și critică literară
Alexandrescu Grigore , Poezi i, București, E ditura Cartex 2000, 2006;
Baranga Aurel , Apud Pseudoprezentare la Fabule , de București, Editura Eminescu,1977 ;
Boatcă M., Șovu G. , Limba și literatura română , București, Editura Recif, 1992,
Breslașu Marcel , Actualitatea fabulei , București, Editura Veac Nou, an 11, 1955, noiembrie 11,
nr.45 ;
Cardaș Gheorghe , Fabula în literatura românească , Bucu rești, Bibliotecă Școalei,1934;
Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Bucur ești, E ditura ,,All
Educațional, 2002;
Cârstocea E., Columban M., Pregătire completă , București, Editura Art Educațional, 2015 ;
Cioculescu Șerban , Prefață la Aurel Baranga , Fabule , București, Editura Eminescu, Piaț a
Scânteii nr . 1 1977;
Constantinescu Pompiliu ,Tudor Arghezi , București, Fundația pentru Literatură și Artă Regele
Carol II ;
Cretu Ecaterina, Alexandrescu Coca, Hanu Rodica, Ojog Valeria, Moisoiu Veronica ,Lectura
textului literar.Concepte operaționale. Bacău,Editura Grafit, 2002 ,
Cretu Ecaterina, Alexandrescu Coca, Hanu Rodica, Ojog Valeria, Moisoiu Veronica , Termeni
de stilistică și de poetică a textului, Bacău, Editura Grafit, 2007;
Cornea Paul, Introducere în teoria literaturii , București, Editura Minerva, ,1998 ;
Dumitrache Mimi, Romonți Nicolae Adrian, Topan Claudia, Basalic Diana Florentina, Pop
Emilia Alina, Fetti Lavinia, Anisie Cristina Monica, Popa Marius , Ghid compet pentru
Evaluarea Națională 2016, Limba și literatura română , București, Editura Delfin, 2015;
Cheroiu Mariana, Kuttesch Nicoleta , Mușat Mihaela, Nichitov Florentina, Limba și literatura
română, Evaluare Națională , București, Editura Niculescu, 2015;
Cârstocea E., Columban M., Corcheș H., Kudor D., Sfârlea L., Pregătire completă , București,
Editura Art Ed ucațional, 2014;
Fabule alese , Mică antologie de fabule din literature română și universală , București, Editura
Andreas , 2009;

102
Florescu C., Ghiță Gh., Mic dicționar îndrumător în terminologia literară , București, Editura
Ion C reangă, 2008;
Galvano della Volpte, Critica gustului , București,1975 (apud Parfene Constantin, Metodica
studierii limbii și literaturii române în școală , Iași, Polirom 1999)
Gane Tamara, Literatura clasică rusă, Editura Cartea Rusă, 1956;
Gherghina Dumitru , Buzia și Ion, Turean Maria, Dănilă Ioan, Literatura pentru copii și
adolescenți – curs practic cu noțiuni de teorie literar ă, Craiova, Editura Didactica Nova, 2008,
Iosif Carmen, Dumitrache Mimi , Exersează compunerile pentru nota 10 , Bucure ști, Editura
Delfin, 2 016;
Lungu Mariana, Fabula în literatura pentru copii , Râmnicu Vâlcea, Editura Nova Didact , 2011,
Pann Anton , Fabule și istorioare , București, Editura Herra, 2015;
Parfene Constantin , Teorie și analiză literară , București, Editura Științifică, 1993;
Radian Sanda , Prefață la Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură ,
1961 ;
Rădulescu Heliade , Curs de poesie generală, Satirele și Fabulele lui I. Heliade Rădulescu ,
București, Editura Lib răriei S. Samitca, 1884;
Slăvescu Micaela , La Fontaine. Fabule. Prefață, București, Editura Tineretului,1977 ;
Sion George , Al. Donici , Viața și operele sale , Analele Societății Academice Române, 1870 ;
Șchiopescu Virgiliu , Dueluri epigramatice , Bucureș ti, Editura Sedona, 1993;
Tomașevski Boris , 1925 -Teoria literaturii, Poetică, tradus de Leonida Teodorescu, București
1973;
Topârceanu George , Balade vesele și triste , București, Editura Jurnalul Național, 2010;

II. Lucrări de psihopedagogie și și metodica predării limbii și literaturii române

Brânzei Gheorghe, Apetroaie Elena , Receptarea literaturii în gimnaziu și liceu , Piatra – Neamț ,
Editura Alfa, 2004.
Bunescu V, Perfecționarea învățământului , București, Revistă d e pedagogie, nr 10, 1973;
Cioban Florin , Elemente de metodic ă a predării limbii și literaturii române, Budapesta, Editura
Elte 2015 ;

103
Cerghit Ioan, Proiectarea lecției în școala modernă , București, Editura Didactică și Pedagogică,
1983;
Cojocariu Venera Mihaela, Teoria și metodologia instruirii , București Editura Didactic ă. și
Pedagogică., 2002 ;
Cucoș Constantin , Pedagogie , București, Editura Polirom, 2006;
Dumitriu C, Strategii alternative de evaluare ,Metodele teoretico -experimentale, București.
Editura Didactic ă și Pedagogică., 2004;
Dulamă Maria -Eliza, Metodologie didactică , Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2006;
Dumitriu Gh., Dumitriu C., Psihopedagogie , Bucu rești, E ditura Didactică și Pedagogică , 2003;
Gherghina Dumitru , Dănilă Ioan,Pușcașu Petre Ciprian , Novac Cornel, Gherghina Maria, Ilie
Vali, Bunăiașu Claudia, Baciu Rodica -Magdalena, Turean Maria, Draica Valeria,Ghiță Otilia,
Cristici Valeria, Toader Maria, Zidăroiu Paula – Mihaela, Crețoi Eugenia, Rugină Carmen,
Bogeanu Dorin, Vulpe Veronica – Lavinia, Iorga – Nistor,Balaci Duțulica, Ozun Nicolița,
Tomescu Ion, Răduț Liuța, Metodica predării limbii și literaturii române în școala primară,
gimnaziu și liceu, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005,
Goia Vistian, Didactica limbii și literaturii române pent ru gimnaziu și liceu , Cluj -Napoca,
Editura Dacia Educațional, 2008;
Ilie Emanuela , Didactica limbii și literaturii române , Iași, Editura Polirom, 2014 ;
Ilie Emanuela, Didactica literaturii române , Iași, Editura Polirom, 2008;
Ionescu M., Radu I., Didactica modernă , Cluj-Napoca Editura Dacia, 2001;
Landsheere, V., L’Education et la formation” , PUF, Paris, 1992;
Mâță Liliana , Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele didactice , Bacău, Editura Alma
Mater, 2010;
Neacșu I., Instruire și învățare , București, E ditura Didactică și Pedagogică, 1999;
Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2006;
Norel Mariana, Sâmihăian Florentina , Didactica limbii și a literaturii române , București, Manual
elaborat în cadrul proiectului pentru învăț ământ rural, 2011 ;
Pamfil Alina , Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise , Pitești,
Editura Paralela 45 Educațional,2003 ;
Parfene Constantin , Metodica studierii limbii și literaturii române în școală , Iași, Editura
Polirom, 1999 ;

104
Sacară Liliana, Dumitriu Iulia Cristina , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
gradul didactic II , Bacău, Editura Alma Mater, 2007;
Șchiopu Constantin , Interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate în studiul
literaturii, Revista Limba Română, Chișinău, nr. 9 -10, anul 2011 ;
Cerghit I., Metode de învățământ , Iași, Editura Polirom, 2008;
Todoran D., Metode de învățământ , București , Editura Didactică și Pedagogică , 196 4;
Șerdean Ioan, Didactica limbii și literaturii române , Bucureș ti, Editura Corint, 2008;

III. Manuale , auxiliare școlare și documente oficiale
Crișan Alexandru, Dobra Sofia, Sâmihăian Florentina , Limba română , București, Manual pentru
clasa a VIII -a, Editura Humanitas, 2012
Șerban Anca, Șerban Sergiu, Limba Română , Manua l pentru clasa a VI -a, București , Editura All,
2004;
Lăbonțu Constantin, Borlești.Amintiri despre oamenii de altădată ,București,Editura Paco,2014;
Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică,, Iorgu
Iordan – Al. Rosetti ‖, București, Editura Univers Enciclopedic, 2010;

105
ANEXA 1
Unitate de învățare: Opera epică în versuri. Fabula.
Nr. de ore alocate: 6
Conținuturi C. s. Activități de
învățare Resurse Evaluare
Timp
( nr. ore) Materiale
didactice Forme de
organizare
1. Testarea inițială
(evidențierea nivelului
de cunoștințe înaintea
introducerii factorului
de progres) 3.3
4.3. Rezolvarea de
exerciții pe baza
noțiunilor teoretice
însușite la studierea
fabulei 1 Fișe de
evaluare Activitate
Frontală Aprecierea
fișelor de
evaluare
2. Biju și Grivei , de
G.Ranetti
Exerciții de vocabular 2.1
2.2
3.1
3.2 Exerciții de
evaluare a lecturii;
Determinarea
sensului unor
cuvinte și de
explicare a
semnificației
acestora în contexte
diverse; 1 Manual
Fișe de
lucru
Planșa
Markere Activitate
frontală
Activitate
pe grupe Observare
sistematică
Aprecierea
răspunsurilor
3. Biju și Grivei , de G.
Ranetti
Înțelegerea textului.
Caracteristici ale
genului epic.Moduri de
expunere.
Momentele subiectului. 2.1
3.1
3.2
4.1 Exerciții de
identificare a
caracteristicilor
genului epic în
textul studiat;
Exerciții de
identificare a
modurilor de
expunere;
Exerci ții de
identificare a
momentelor
subiectului; 1 Manualul
Planșa
Tabla
Markere Activitate
frontală
Activitate
pe grupe Observare
sistematică
Aprecierea
răspunsurilor
4. Biju și Grivei , de G.
Ranetti
Relațiile dintre
personaje.Modalități de
caracterizare a
personajelor 2.1
3.1
3.2
4.1 Exerciții de
identificarea a
relațiilor dintre
personaje;
Exerciții de
identificarea a
modalităților de 1 Manualul
Tabla
Fise de
lucru Activitate
frontală
Activitate
individuală Observare
sistematică
Aprecierea
răspunsurilor

106
caracterizare a
personajelor;
Redactarea
caracterizării unui
personaj;

5.Biju și Grivei , de G.
Ranetti
Caracteristici ale
speciei 3.1
3.2
4.1
4.2 Exerciții de
actualizare a
caracteristicilor
fabulei;
Redactarea unui
eseu argumentativ
pentru motivarea
apartenenței la
specie a textului
studiat; 1 Manual
Tabla
Fișe de
lucru
Planșa
Markere Activitate
frontală
Activitate
individuală Observare
sistematică
Aprecierea
răspunsurilor
6. Testare finală
( evidențierea nivelului
de cunoștințe după
introducerea factorului
de progres ) 3.3
4.3 Rezolvarea de
exerciții pe baza
noțiunilor teoretice
însușite la studierea
fabulei prin
aplicarea metodelor
moderne; 1 Fișe de
evaluare Activitate
individuală Aprecierea
fișelor de
evaluare

107
ANEXA 2
PROIECT DIDACTIC

Data: 18.01.2017
Clasa: a VIII -a
Propun ător: Olteanu Dan -George
Școala Ștefan cel Mare, Mastacăn
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare: Opera epică în versuri.Fabula.
Elemente de conținut : Biju și Grivei , de George Ranetti .Apartenența la specie.
Tipul lecției: mixtă
Competențe generale:
1.Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
2.Utilizarea corectă și adecvată a limbii româ ne în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
4.Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopur i diverse ;
Competențe specifice:
1.1 înțelegerea semnificației generale a mesajului oral, sesizând progresia și coerența ideilor exprimate;
1.3 sesizarea adecvării elementelor lexicale utilizate la scopul mesajului ascultat;
2.1 construirea unui discurs oral pe o te mă dată;
4.1 redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă;
4.3 redactarea unui text argumentativ
Obiective operaționale:
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili să:
A. Cognitive:

108

OC1 – să definească fabula;
OC2 – să identifice trăsăturile specifice acestei specii;
OC3 – să enumere părțile componente ale fabulei: întâmplarea propriu -zisă și morala;
OC4 – să evidențieze modurile de expunere folosite de autor;
OC5 – să recunoască procedeele artistice specifice fabulei;
OC6 – să identifice morala fabulei și să o explice;
B. Motrice :
OM1 – să utilizeze cu grijă fișele și caietul;
OM2 – să urmărească atent activitatea profesorului;
C. Afective :
OA1 – să manifeste interes față de situația prezentată în text;
OA2 – să înglobeze într -un sistem propriu de valori învățăturile dobândite;

Resurse:
A. Bibliografice:
– Programa școlară pentru învățământul gimnazial, Edu.ro;
– Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură,1961;
– Dumitriu C, Strategii alternative de evaluare , Metodele teoretico -experimentale, București. Editura Didactic ă și Pedagogică., 2004;
B. Metodologice
a) Strategia didactică: inductiv -deductivă;

109
b) Metode și procedee: conversația, spargerea gheții, lectura expresivă, brainstorming, expunerea, explicația, învățarea prin
descoperire, metoda cadranelor.
c) Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, alternativ cu cea individuală, activitate pe grupe;
d) Mijloace de învățământ: tabla, planșe, markere, rebusul ,fișe de lucru , textul ;
e) Metode de evaluare: observare sistematică, aprecieri verbale, analiza rezultatelor obținute;
C. Temporale: 50 de minute.

110
SCENARIUL DIDACTIC
Etapele lecției Ob.
Op.
Activitatea profesorului Activitatea elevilor Stategii didactice Modalități
de
evaluare Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare
1. Captarea
atenției
5 minute
În debutul orei noastre vom
pleca de la rezolvarea unui
rebus, iar soluția pe coloana
A-B va fi titlul lecției de
astăzi.
( Anexa 1 )
Răspundeți la următoarele
întrebări:
1.Sinonimul cuvântului
„vrajă‖
2.Antonimul cuvântului
„dușman‖
3.Sinonimul cuvântului
„viteaz‖
4.Antonimul cuvântului
„umed‖
5.Prepoziție simplă dar și
notă muzica lă
6.Antonimul cuvântului
„răsărit‖

Spargerea
gheții
Planșa cu
rebus
Activitate
frontală și
individuală
Aprecieri
verbale
2. Enunțarea
obiectivelor
2 min ute OM1

OM2 Informează elevii că astăzi
vor studia fabula „Biju și
Grivei‖ de George Ranetti.
Lecția vizează incadrarea Elevii scriu titlul lecției
în caiet și ascultă cu
atenție obiectivele pe
care și le -a propus Conversația Caietele
elevilor Activitate
frontală

111
operei în specia fabulă și
descoperirea trăsăturilor pe
text.
Profesorul anunță obiectivele
operaționale. cadrul didactic.

3.Actualizarea
cunoștințelor
7 minute Solicită elevilor să
amintească și alte creații
literare de acest gen studiate
la clasă. Le cere elevilor să
definească fabula așa cum au
învățat în clasa a VI -a. Dau exemple de alte
fabule citite sau studiate
la clasă.
Definesc fabula.

Conversația

Explicația Activitate
frontală și
individuală

4.Prezentarea
optimă a
conținutului
7 minute

OC4

Numește un elev care citește
fabula.
Conduce elevii către
înțelegerea structurii și a
caracteristicilor fabulei.
El abordează elevii cu o serie
de întrebări simple:
1.În ce gen literar ați incadra
fabula?

2.Care este modul de
expunere pe care este Elevul c itește expresiv
fabula.

Fabula aparține genului
epic, deoarece autorul
își exprimă în mod
indirect, gândurile și
sentimentele, există
acțiune și personaje, iar
întâmplările sunt narate
respectându -se ordinea
momentelor subiectului.
Dialogul urmat de
narațiune. Lectura
expresivă

Conversația

Explicația

Tabla

Textul

Activitate
frontală și
individuală

Activitate
frontală și
individuală
Aprecieri
verbale

Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

112
5.Dirijarea
învățării
7 minute

OC5

OC3

structurată cea mai mare
parte a poezie?
3.Care este aspectul general
de viață prezentat de autor?

4.Care este semnificația
titlului?

5.Ce simbolizează
personajele?

Fabula este alcătuită din
două părți: una narativă.
Povestiți întâmplarea narată
de autor.
Fabula mai cuprinde și o

Autorul ironizează
persoanele care se cred
superioare altora,
apelând la lumea
animală prin
intermediul alegoriei și
personificării.
Titlul este alcătuit din
două substantive proprii
folosite cu sens
alegoric: Biju– simbol
al ipocritului, al o mului
care trăiește pe spinarea
altora, fără a avea vreo
responsabiliatate,
lingușitorul(alegoria) ;
Grivei – simbolul
omului muncitor care
este capabil de sacrificii
pentru a -și câștiga
existența.

Elevii delimitează
partea narativă a fabulei
de morală.

Elevii explică morala

Conversația

Învățarea prin
descoperire

Brainstor –
ming

Explicația

Textul

Caietele
elevilor

Caietele
elevilor

Activitate
frontală și
individuală

Activitate
frontală și
individuală

Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

113

OC6

OC1

OC5

OC2 parte numită morală. Ați
descoperit -o?

Ca orice operă epică
subiectul fabulei se
constituie în momente ale
subiectului.
Stabiliți momentele
subiectului.
Pe baza celor discutate,
profesorul dă definiția
fabulei.
Opera epică în versuri sau în
proză în care personajele –
animale, plante sau lucruri –
participă la o întâmplare din
care se desprinde o
învățătură se numește fabulă.
Prezintă elevilor trăsăturile
fabulei.Fabulele cuprind, de
obicei,două părți:
întâmplarea propriu -zisă și
morala, versurile din care se
desprinde învățătura.
În continuare, profesorul
sintetizează trăsăturile
fabulei pe text făcând referire
la structura acestuia.
fabulei.

Elevii alcătuiesc
momentele subiectului
și le notează în caiete.

Elevii notează definiția
fabulei pe caietele de
clasă.
Ei participă activ la
desfășurarea demersului
didactic, recunoscând
pe opera literară
trăsăturile acestui tip de
text.

Explicația

Expunerea

Învățarea prin
descoperire

Textul

Caietele
elevilor

Activitate
frontală și
individuală

Activitate
frontală și
individuală
Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

114
6.Obținerea
performanței
7 minute

OA1 Insistă cu întrebări care să -i
ajute pe elevi să înțeleagă
sensul profund al fabulei.
Ce întrebări le -ai adresa celor
două personaje dacă s -ar afla
în fața ta?
Care personaj îți este
simpatic? De ce ai ales acest
personaj?
Ce se poate învăța din acest
text?
Elevii răspund la
întrebările adresate de
profesor iar acesta
acceptă toate variantele
oferite, îndrumînd elevii
către aflarea răspunsului
corect. Explicația

Brainstor –
ming

Explicația Caietele
elevilor

Manualul

Activitate
frontală și
individuală
Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

7 Feedback -ul
7 minute OA2 Solicită elevilor să se
transpună în situația
personajelor și să spună cum
ar fi procedat în această
situație.
Va accepta toate răspunsurile
primite și va alege soluția
optimă împreună cu elevii. Răspund solicitărilor
profesorului.

Conversația Textul Activitate
frontală și
individuală
Aprecieri
verbale
8. Evaluarea
performanței
7 minute Închizând caietele elevii vor
reparcurge lecț ia, folosind
metoda cadranelor.(Anexa 2 )
Grupa I: Definiți fabula
menșionând două trăsături
descoperite pe text. Elevii rezolvă sarcinile
de lucru.

Cadranele
Planșă Activitate
pe grupe Analiza
rezultatelor
obținute

115
Grupa a II -a: Menționați ce
tipologii umane se ascund în
spatele personajelor.
Grupa a III -a: Identificați
modurile de expunere și
figurile de stil folosite.
Grupa a IV -a: Care este
atitudinea autorului față de
întâmplarea relatată?
Profesorul nominalizează
elevii iar aceștia completează
cadranul de pe planșă.
Elevii vin la planșă si
completează cadranul.

9. Asigurarea
retenției și a
transferului
1 min Temă: Redactați o
compunere de 150 -250 de
cuvinte în care să
argumentezi că opera fabula
„Biju și Grivei‖ de George
Ranetti. aparține speciei
literare fabulă.

Elevii notează tema
pentru acasă. Conversația

Explicația Caietele
elevilor Activitate
individuală

116

Anexa 1

1.Sinonimul cuvântului „vrajă‖
2.Antonimul cuvântului „dușman‖
3.Sinonimul cuvântului „viteaz‖
4.Antonimul cuvântului „umed‖
5.Prepoziție simplă dar și notă muzicală
6.Antonimul cuvântului „răsărit‖

117
Anexa 2

Cadranul I
Grupa I: Definiți fabula.Menționati două trăsături ale acesteia cu
argumente din text.
Cadranul II
Grupa a II -a: Menționați ce tipologii umane se ascund în spatele
personajelor.
.
Cadranul III
Grupa a III -a: Identificați modurile de expunere și figurile de stil
folosite.
Cadranul IV
Grupa a IV -a: Care este atitudinea autorului față de întâmplarea
relatată?

118
ANEXA 3 PROIECT DIDACTIC

Data: 20.01.2017
Clasa: a VIII-a
Propun ător: Olteanu Dan -George
Școala Ștefan cel Mare, Mastacăn
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare: Opera epică în versuri.Fabula.
Elemente de conținut: Biju și Grivei , de George Ranetti.Caracterizarea personajelor.
Tipul lecției: mixtă
Competențe generale:
1.Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
2.Utilizarea corectă și ad ecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3.Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
4. Utilizarea corectă și adecvat ă a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse ;
Competențe specifice:
1.2 sesizarea semnificației îmbinării elementelor verbale cu cele nonverbale (gest, mimică etc.) într -un text oral;
2.1 construirea unui discurs oral pe o temă dată ;
3.3 identificarea valorilor etice și culturale într -un text, exprimându – și impresiile și preferințele ;
4.1 redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă ;
4.2 utilizarea în reda ctarea unui text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat semnele ortografice și de punctuație ;
Obiective operaționale:
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili să:

119
A. Cognitive:
OC1 – să precizeze personajele pe baza trăsăturilor lor dom inante;
OC2 – să ilustreze însușirile fizice și sufletești cu exemple din text;
OC3 – să recunoască tipologiile umane ce se ascund în spatele personajelor;
OC4 – să introducă citate selectate din text în compunerea de caracterizare;
B. Motrice :
OM1 – să utilizeze cu grijă fișele și caietul;
OM2 – să-și dirijeze atenția către centrul de interes vizat de profesor ;
C. Afective :
OA1 – vor prețui valorile umane ale personajului;
OA2 – vor lua atitudine față de comportamentul unor personaje;
Resurse:
A. Bibliografice:
– Programa școlară pentru învățământul gimnazial, Editura Corint, București, 2006;
– Antologia fabulei românești , București, Editura Pentru Literatură,1961;
– Șerdean Ioan, Didactica limbii și literaturii române , București, Editura Corint, 2 008;
– Pamfil Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise , Pitești, Editura Paralela 45 Educațional,2003;
– Dumitriu C, Strategii alternative de evaluare ,Metodele teoretico -experimentale, București. Editura Didactic ă și Pedagogică., 2004;
B. Metodologice
a) Strategia didactică: inductiv -deductivă;
b) Metode și procedee: conversația , lectura expresivă, starbust, brainstorming, explicația, învățarea prin descoperire, cubul.
c) Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, alternativ cu cea in dividuală, activitate pe grupe;

120
d) Mijloace de învățământ : video -proiector, tabla, cub , markere, planșe, fișe de lucru;
e) Metode de evaluare: observare sistematică, aprecieri verbale, chestionare orală;
C. Temporale: 50 de minute.

121
SCENARIUL DIDACTIC
Etapele lecției Ob.
Op.
Activitatea profesorului Activitatea elevilor Stategii didactice Modalități
de evaluare
Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare
1. Captarea
atenției
4 minute
OM2 Se realizează prin prezentarea
unui power – point referitor la
personajele specifice
fabulelor. Urmăresc filmul cu
atenție și răspund
întrebărilor
profesorului. Conversația Film
Video –
proiector Activitate
frontală Chestionare
orală
2. Enunțarea
obiectivelor
2 min Informează elevii că astăzi
vor realiza caracterizarea
personajelor din fabula „Biju
și Grivei‖ de George Ranetti.
Anunță obiectivele
operaționale. Scriu titlul lecției în
caiet și ascultă cu
atenție obiectivele pe
care și le -a propus
cadrul didactic.

Conversația Caietele
elevilor Activitate
frontală
3.Actualizarea
cunoștințelor
7 minute

OM1 Solicită elevilor să amintească
mijloacele de caracterizare a
personajului pe care le
structurează pe tablă sub
forma unei scheme:
Mijloace de caracterizare:
a) directă:
– de către autor;
– de către alte personaje;
– autocaracterizare;
b) indirectă: reiese din:
-comportamentul
personajului; Răspund întrebărilor.

Copiază schema pe
caietele de clasă. Conversația

Explicația

Caietele
elevilor Activitate
frontală și
individuală

122
– faptele acestuia;
– gânduri și frământări;
– mediul în care trăiește;

4.Prezentarea
optimă a
conținutului
7 minute

Indică punctele din planul de
caracterizare a personajelor.
( cele doua personaje vor fi
caracterizate în antiteză)
1. Precizartea autorului și
titlului operei în care se
regăsesc personajele.
2. Fixarea personajelor în
operă si menționarea tipului
de personaj.(principal –
secundar; pozitiv -negativ;
individual -colectiv)
3. Precizarea împrejurărilor în
care are loc acțiunea( indici
de timp și spațiu)
4. Prezentarea calităților și
defectelor personajelor ( așa
cum reies ele prin intermediul
mijloacelor directe și indirecte
de caracterizare) cu ajutorul
unor citate adecvate.

Notează pe caiete
planul compunerii de
carcterizare.

Explicația

Tabla

Creta

Activitate
frontală

Activitate
frontală

Observare
sistematică

123
5.Dirijarea
învățării
7 minute

OC3

OC2

OC4

OC1 Numește un elev care citește
fabula.
Conduce elevii către
înțelegerea structurii celor
două personaje și spre
mijloacele prin care autorul le
caracterizează.
Insistă asupra însușirilor
fizice,dar mai ales asupra
celor morale solicitându -le
elevilor să le desprindă din
fragmentele citite selectiv.
Insistă cu exemple de
întrebări care ajută la
descoperirea trăsăturilor
perso najelor:
La ce tipologii umane vă
duce cu gândul construcțile ,,
o mică javră ‖sau ,,Nu avea
capul mult mai mare/ decât un
glonț‖ ? (aceste întrebări ajută
la conturarea trăsăturilor
personajelor)
Cum interpretați construcția
,, Era un câine țărănesc/
Voinic și mare -n talie ‖.
Îndrumă elevii să descopere
personajele și locul lor în Participă activ la
desfășurarea
demersului didactic
descoperind pe text
trăsăturile
personajelor.

Notează în caiete
răspunsurile la
întrebări.

Completează steluțele
corespunzătoare Lectura
expresivă

Explicația

Învățarea
prin
descoperire

Starbust
(Explozia Textul

Caietele
elevilor

Caietele
elevilor

Fișe de
lucru

Activitate
frontală și
individuală

Activitate
frontală și
individuală

Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

124
operă cu ajutorul metodei
starbust.(A nexa 1) metodei starbust.

stelară)

6.Obținerea
performanței
10 minute

OA1

OC3

OA2 Distribuie elevilor( împărțiți
în 6 grupe) fise de lucru
corespunzătoare fiecarei fețe a
cubului cerându -le să rezolve
cerințele. ( Anexa 2 )
1.Descrie sentimentele pe
care ți le stârnește atitudinea
lui Biju.
2. Compară comportamentul
lui Biju cu cel al altui
personaj dintr -o fabulă
studiată. Găsește asemănări și
deosebiri.
3.Analizează
comportamentul lui Grivei și
determină ce tip de caracter
uman reprezintă.
4. Asociază vorbele lui Biju
cu realizările sale. Ce trăsătu ri
ale acestuia ies în evidență?
5. Aplică noțiunile dobândite
și realizează un mic text în
care să menționezi cum ar fi
trebuit să se poarte Grivei.
6. Argumentează atitudinea
lui Biju după replica lui

Fiecare grupă răspunde
la întrebările adresate
de profesor iar acesta
acceptă toate variantele
oferite, îndrumând
elevii către aflarea
răspunsului corect. Explicația

Cubul

Caietele
elevilor

Textul

Activitate
pe grupe

Observare
sistematică

Aprecieri
verbale

125
Grivei.

7 Feedback -ul
7 minute Înmânează elevilor fișe de
caracterizare cu ajutorul
cărora vor putea fi sintetizate
trăsăturile celor două
personaje.( Anexa 3) Răspund solicitărilor
profesorului.

Conversația Textul Activitate
frontală și
individuală
Observare
sistematică
8. Evaluarea
performanței
5 minute Se realizează prin analizarea
răspunsurilor oferite la cerința
precedentă notându -se în
caiete răspunsurile cu care
toată clasa este de acord.
Notează răspunsurile
sugerate de către
profesor și colegi.

Conversația

Explicația Fișă de
lucru Activitate
frontală Analiza
rezultatelor
obținute
9. Asigurarea
retenției și a
transferului
1 min Temă: Redactați o compunere
de 15 -25 de rânduri în care să
caracterizați în antiteză cele
două personaje. Notează tema în caiete.

.

Conversația

Caietul de
teme Activitate
individuală

126

Anexa 1

Unde?
Personajul
Ce?
De ce?
Când?
Cine?

127
Anexa 2

Metoda cubului:
Grupa I
1.Descrie sentimentele pe care ți le stârnește atitudinea lui Biju.
Grupa II
2. Compară comportamentul lui Biju cu cel al altui personaj dintr -o fabulă studiată. Găsește asemănări și deosebiri.
Grupa III
3.Analizează comportamentul lui Grivei și determină ce tip d e caracter uman reprezintă.
Grupa IV
4. Asociază vorbele lui Biju cu realizările sale. Ce trăsături ale acestuia ies în evidență?
Grupa V
5. Aplică noțiunile dobândite și realizează un mic text în care să menționezi cum ar fi trebuit să se poarte Grivei.
Grupa VI
6. Argumentează atitudinea lui Biju după replica lui Grivei.

128
Anexa 3

Fișă de caracterizare
Biju Citatul Mijloc de caracterizare Trăsătura
evidențiată Tipul trăsăturii
fizică/ morală

Grivei

129

ANEXA 4 Teste de evaluare diferentiate

Test de evaluare nr.1

Pentru rezolvarea integrală a cerințelor se acordă 78 de puncte. Pentru redactarea întregii lucrări
se acordă 12 puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Subiectul I 6 x8 = 48 d e puncte

Un bou ca toți boii, puțin la simțire, La o mojicie atâta de mare
În zilele noastre de soartă -ajutat, Vițelul răspunde că va aștepta;
Și decât toți frații mai cu osebire, Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Dobândi -n cireadă un post însemnat. Pe lângă el trece, făr -a se uita.

– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine, Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Dar asta se -ntâmplă în oricare loc: Însă socotește că unchiu -a orbit:
Decât multă minte, știu că e mai bine Căci fără -ndoială nu putea crede
Să ai totdeauna un dram de noroc. Ca buna sa rudă să -l fi ocolit.

Vițelul atuncea plin de bucurie, ,,Boierule, zise, așteaptă afară
Auzind că unchiul s -a făcut boier, Ruda dumitale, al doamne i vaci fiu."
Că are clăi sumă și livezi o mie: – ,,Cine? a mea rudă? mergi de -l dă pe scară.
"Mă duc, zise -ndată, nițel fân să -i cer." N -am astfel de rude, și nici voi să -l știu."

Făr-a pierde vr eme, vițelul pornește, ( Grigore Alexandrescu , Boul și vițelul
Ajunge la unchiu, cearcă a intra; fragment )
Dar pe loc o slugă vine și -l oprește:
"Acum doarme, zice, nu -l pot supăra."

– Ba să -ți cauți treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;

130
Trebuie -nainte -i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii."
Rezolvă următoarele cerințe, pornind de la textul dat:
A.
1. Cuvântul trânteală , din text s -a format prin:
a) conversiune; b) derivare; c) compunere;
2. Menționează numărul de sunete și de litere din cuvintele:
a) cireadă; b) unchiul; c) ciudat;
3. Explică rolul cratimei din structura ,, N -am astfel de rude‖;
4. Extrage din text un pronume și un adjectiv pronominal;
5. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele post și minte să aibă alte sensuri decât cele
prezente în textul dat;
B.
1. Extrage din text o inversiune și o personificare;
2. Menționează măsura versurilor din prima strofă;
3. Explica în 3 – 5 rânduri construcția ,, Un bou ca toți boii.. ‖
Subiectul al II -lea 30 de puncte

Redactează o compunere de minimum 130 de cuvinte în care să argumentezi apartenența la
specie a fabulei Boul și vițelul.
În compunerea ta trebuie:
– să precizezi două trăsături ale fabulei;
– să ilustrezi două trăsături ale fabulei, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea privind numărul de cuvinte;
Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări.( respectarea normelor ortografice, de
exprimare și punctuație precum și respectarea numărului minim de cuvinte)

131
Test de evaluare nr.2

Pentru rezolvarea integrală a cerințelor se acordă 78 de puncte.Pentru redactarea întregii lucrări
se acordă 12 puncte.Din oficiu se acordă 10 puncte.
Subiectul I 6 x8 = 48 de puncte

Un bou ca toți boii, puțin la simțire, La o mojicie atâta de mare
În zilele noastre de soartă -ajutat, Vițelul răspunde că va aștepta;
Și decât toți frații mai cu osebire, Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Dobândi -n cireadă un post însemnat. Pe lângă el trece, făr -a se uita.

– Un bo u în post mare? – Drept, cam ciudat vine, Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Dar asta se -ntâmplă în oricare loc: Însă socotește că unchiu -a orbit:
Decât multă minte, știu că e mai bine Căci fără -ndoială nu putea crede
Să ai totdeauna un dram de noroc. Ca buna sa rudă să -l fi ocolit.

Vițelul atuncea plin de bucurie, ,,Boierule, zise, așteaptă afară
Auzi nd că unchiul s -a făcut boier, Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."
Că are clăi sumă și livezi o mie: – ,,Cine? a mea rudă? mergi de -l dă pe scară.
"Mă duc, zise -ndată, nițel fân să -i cer." N -am astfel de rude, și nici voi să -l știu."

Făr-a pierde vreme, vițelul pornește, ( Grigore Alexandrescu , Boul și vițelul
Ajunge la unchiu, cearcă a intra; fra gment )
Dar pe loc o slugă vine și -l oprește:
"Acum doarme, zice, nu -l pot supăra."

– Ba să -ți cauți treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie -nainte -i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii."

132
Rezolvă următoarele cerințe, pornind de la textul dat:
A.
1.Identifică în text un cuvânt format prin derivare și unul format prin conversiune;
2. Scrie din text un cuvânt care să conțină diftong și unul care să conțină hiat;
3. Expl ică folosirea liniei de dialog din ultimele două versuri;
4. Extrage din text un adjectiv propriu -zis și un verb aflat la mod nepersonal;
5. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele mare și mie să aibă alte sensuri decât cele prezente
în textul dat;
B.
1. Extrage din text o enumerație și o inversiune;
2. Menționează rima poeziei.
3. Explică în 3 – 5 rânduri construcția ,, N-am astfel de rude, și nici voi să -l știu."

Subiectul I 30 de puncte

Redactează o compunere de minimum 130 de cuvinte în care să argumentezi apartenența la
specie a fabulei Boul și vițelul.
În compunerea ta trebuie:
– să precizezi dou ă trăsături ale fabulei;
– să ilustrezi două trăsături ale fabulei, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea privind numărul de cuvinte;

Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări.( respectare a normelor ortografice, de
exprimare și punctuație precum și respectarea numărului mini m de cuvinte)

133
ANEXA 5 Testarea inițială

134
Metode de lucru

135

136

137

138

139
Evaluarea finală