1.2. Analiza structurii poziției financiare 1.2.1. Analiza structurii activului cu ajutorul ratelor de structură (Analiza statică a activului )… [625025]

1.2. Analiza structurii poziției financiare
1.2.1. Analiza structurii activului cu ajutorul ratelor de structură
(Analiza statică a activului )

Analiza structurii elementelor bilanțului se relizează cu ajutorul ratelor calculate ca
raport între un eleme nt / o grupă de elemente ale bilanțului și totalul grupei respective, sau
totalul activului / totalul pasivului.
Construirea portofoliului de active și alegerea fina nțării lor sunt determinate de factorii
tehnici, în funcție de specificul activității, de factorii economici, financiari și juridici. Analiza cu
ajutorul ratelor de structură vizează următoarele aspecte:
a. Stabilirea și evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale
b. Evidențierea principalelor mutații calitative în situația mijloac elor și a surselor
generate de s chimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico -social
c. Aprecierea stării patrimoniale și financiare
d. Fundamentare a politicii și strategiei entității
e. Caracteristicile sectoriale și gestiunea întreprinderii
Ratele de structură sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în
identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează
întreprinderea și a concurenților principali și în alegerea deciziilor corective care decur g.
Ratele de structură ale activului se determină fie ca ponderi ale grupelor de a ctiv în
totalul activului bilanțier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe. Ratele
de structură ale activului se structurează în:
1. Rata generală a imobilizărilor (R I)
2. Rata generală a activului circulant (R AC)
3. Rata cheltuielilor în avans (R CAV)

1. Rata generală a imobilizărilor (R I) se determină ca ra port procentual între valoarea
activelor imobilizate și activul bilanțier și evidențiază ponderea pe care activele imobilizate o
dețin în totalul activului bilanțier.
100ABAIRI

Această rată evidențiază ponderea elementelor stabile care vor produce beneficii
economice într -o perioadă mai mare de un an.

Mărimea acestei rate permite evaluarea riscului asumat de investitori și a flexibilității
financiare a întreprinde rii. Cu cât valorile ratei sunt mai ridicate, cu atât nivelul imobilizărilor
de resurse financiare este mai important, adică riscul activității este mai ridicat și flexibilitatea
financiară mai redusă.
Constituirea activului întreprinderii, mai ales în sectoarele productive care implică
imobilizări importante și adaptarea continuă la m utațiile tehnice și tehnologice, presupune o
reflecție strategică importantă.
În vederea efectuăr ii unor comparații în timp la nivelul aceleași întreprinderi sau în
raport cu concurenții și cu media pe ramură, precum și pentru asigurarea unor informații
pertinente, trebuie să se țină cont de politicile contabile și fiscale (metodele de amortizare
utilizate și continuitatea aplicării lor în timp, reevaluarea activelor etc.).
Sporirea ratei generale a imobilizărilor comparativ cu începutul exercițiului financiar,
semnifică o cons olidare a infrastructurii entității , și, pe această bază , are loc o creșter e a
credibilității entității în fața investitorilor și creditorilor. O diminuare a ratei înseamnă, fie o
recuperare a investiției inițiale, fie o neangajare a firmei în programe de investiții , fie o
creștere mai accentuată a celorlalte elemente de activ (a ctivele circulante și/sau cheltuielile în
avans) .
Rata generală a imobilizărilor se descompune în:
1.1. Rata imobilizărilor necorporale (R IN)
1.2. Rata imobilizărilor corporale (R IC)
1.3. Rata imobilizărilor financiare (R IF)

1.1. Rata imobilizărilor neco rporale (R IN) evidențiază ponderea pe care aceste categorii de
active o dețin în totalul activului imobilizat.
100AIANCPRIN

Ponderea ridicată a imobilizărilor necorporale arată interesul pentru achiziționarea sau
producția unor asemenea imobiliză ri și este specifică marilor intreprinderi care dispun de
resurse financaire suficiente pentru a le aloca licențelor, brevetelor, pentru a susține activități
de dezvoltare. Evaluarea eficienței activității de dezvoltare este dificil de făcut, având în
vede re caracterul cercetării (fundamentală, aplicată), aplicarea în producție, etapele de
elaborare sau de aplicare a proiectelor.

Creșterea valorii ratei semnifică fie o expansiune comercială a entității , fie o
perfecționare a sistemului informațional econ omic, fie o consolid are a activității de cercetare
care se desfășoară în cadrul entității etc.
Diminuarea ratei imobilizărilor necorporale poate însemna: fie recuperarea prin
amortizare, fie o neimplicare a întreprinderii în activitatea de cercetare sau în operații de
achiziționare a activelor altei întreprinderi, fie faptul că alte elemente ale activelor imobilizate
(respectiv, imobilizările corporale și/sau imobilizăril e financiare) înregistrează un ritm de
creștere superior ritmului de creștere a imobili zărilor necorporale.

1.2. Rata imobilizărilor corporale (R IC) evidențiază ponderea pe care valoarea netă a
acestor active o dețin în totalul activului imobilizat.
100AIACPRIC

Această rată înregistrează valori diferite în funcție de specificul sectorului de activitate
al întreprinderii analizate, ca urmare a deciziilor de se lecție a proiectelor de investiții care
creează valoare. Nivelul ridicat al ratei imobilizărilor corpo rale trebuie să fie interpretat cu
atenție: pe de o parte, el arată exis tența unui risc ridicat asumat de proprietari, ca urmare a
lichidității acestor active, care presupune în contrapartidă speranța de a obține un profit
satisfăcător, iar pe de altă parte, menținerea competitivității tehnologice într -un mediu dinamic
presupu ne schimbări sistematice ale tehnologiilor utilizate.
Sporirea ratei imobilizărilor corporale constituie principala cale de angajare de noi
credite, iar scăderea ratei poate însemna o restrângere a gajului financiar de care dispune
entitatea, sau creștere a mai accentuată a celorlalte elemente de active imobilizate
(imobilizările necorporale și/sau imobilizările financiare) .
Mărimea acestei rate e determinată , în primul rând , de natura activității. În ramurile
industriei grele și în cele care solicită ech ipamente importante ca volum și costisitoare, rata
înregistrează valori ridicate. Datorită sistemului complex de variabile care au incidență asupra
acestui indicator, e dificil de stabilit o mărime optimă, o rată de referință.
Totuși, se apreciază că pen tru întreprinde rile comparabile, rata imobilizărilor corporale
măsoară capacitatea acestora de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea
bruscă a tehnicii și cerințelor pieței.

La entitățile cu o pondere ridicată a activelor corporale, operează mai dificil o conversie
a activelor sale în disponibilități, gradul de flexibilitate al entității fiind mai redus.

1.3. Rata imobilizărilor financiare (R IF) se determină ca raport procentual între valoarea
imobilizărilor financiare și totalul act ivului imobilizat.
100AIAFRIF

Rata pune în evidență ponderea pe care relațiile financiar -patrimoniale externe o dețin
în totalul activului imobilizat.
Marile întreprinderi având o situație financiară favorabilă (bună), prevâd în strategia lo r
investiții importante în titluri financ iare ale altor întreprinderi. Logica financiară a acestor
plasamente pe termen lung rezidă din teoria marginală și ia în calcul limitele dezvoltării
interne în condiții de eficiență crescătoare.
În timp ce creșterea ratei arată o expansiune a mecani smelor financiare cu terțe
entități (filiale sau entității din cadrul grupului sau din afara grupului) , scăderea ei semnifică
neangajarea companiei în operațiuni pe piața de capital, sau creșterea mai accentuată a
celorlal te elemente de active imobilizate (imobilizări necorporale și/sau corporale).

2. Rata generală a activelor circulante (R AC) arată ponderea pe care activele
circulante o deți n în totalul activului .
100ABACRAC

Derularea activității întreprinderi i, implică constituirea la nivelul întreprinderii a anumitor
categorii de stocuri, a căror conversie în lichidități, în scopul de a recupera capitalul investit și
de a obține profit, presupune transformarea în creanțe și, în final, în disponibilități.
Importanța mărimii acestei rate în procesul de luare a deciziilor este cu atât de mare,
cu cât capitalul de lucru (fondul de rulment și necesarul de fond de rulment) este finanțat prin
credit la termen scurt.
O creștere a ratei comparativ cu perioada prece dentă poate însemna : fie o încetinire a
procesului productiv sau a derulării afacerii prin creșterea stocurilor, fie o accelerare a
vânzărilor prin acordarea unui credit comercial pe termen mai lung partenerilor (clienți,
debitori diverși), fie o consolida re a lic hidității imediate a entității economice .

În scopul identificării cauzelor care determină starea acestui indicator, analiza se
detaliază pe trei nivele, și anume:
2.1. Rata stocurilor (R S)
2.2. Rata creanțelor (R CR)
2.3. Rata trezoreriei (R TR)

2.1. Rata stocurilor (R S) se calculează ca raport procentual între mărimea stocurilor și
valoarea activelor circulante.
100ACSRS

Asigurarea echilibrului financiar este în mod direct dependentă de decizia de alocare a
capitalului în procesu l de investiții și în capitalul de lucru aferent. Gestiunea stocurilor
constituie o variabilă importantă a acestui proces, vizând, în acest context teoretic, aspecte
complexe privind abaterile față de nivelul optim sau față de media pe ramură, existența
stocurilor cu mișcare lentă sau fără mișcare, dificultățile în asigurarea continuității și ritmicității
activității, având incidențe importante asupra performanțelor și poziției financiare a
întreprinderii.
Aceste rate pot lua valori diferite în funcție de specificul sectorului de activitate. Astfel:
– în cadrul întreprinderilor producătoare de bunuri se identifică trei categorii importante
de stocuri: stocuri de materii prime și materiale consumabile, stocuri de producție în
curs de execuție, stocuri de produ se finite
– întreprinderile distribuitoare prezintă întotdeauna stocuri de mărfuri și ambalaje
– întreprinderile prestatoare de servicii înregistrează un nivel scăzut al acestei rate
O creștere a ratei stocurilor semnifică fie mărirea duratei ciclului product iv, fie creșterea
producției pe stoc, fie creșterea stocului de mărfuri și ambalaje.
Rata stocurilor se analizează prin prisma componentelor sale:
a). Rata stocurilor de materii prime și materiale consumabile (R SMP)
b). Rata stocurilor de producție în c urs de execuție (R SPCE)
c). Rata stocurilor de produse finite și mărfuri (R SPF)
d). Rata avansurilor pentru cumpărări de stocuri (R AVS)

a). Rata stocurilor de materii prime și materiale consumabile (R SMP) pune în evidență
ponderea pe care aceste stocur i o dețin în totalul stocurilor.

100SSMPRSMP
O creștere a ratei semnifică : fie o aprovizionare peste de necesar, fie o schimbare a
structurii de fabricație, fie o încetinire a vitezei de rotație a stocurilor.
b). Rata stocurilor de producție în curs d e execuție (R SPCE) pune în evidență ponderea pe
care stocurile de producție în curs de execuție o dețin în totalul stocurilor.
100SSPCERSPCE

O creștere a ratei poate însemna : o mărire a duratei ciclului de fabricație, o creștere a
valorii producției în curs de execuție ca urmare a schimbării structurii de fabricație, o creștere
a costurilor de producție etc.
c). Rata stocurilor de produse finite și mărfuri (R SPF) pune în evidență ponderea pe care
stocurile de produse finite și mărfuri o deț in în totalul stocurilor.
100SSPFRSPF

Creșterea ratei sporește nevoia de finanțare a acestor stocuri.
d). Rata avansurilor pentru cumpărări de stocuri (R AVS) evidențiază fluxurile monetare
avansate de firmă pentru cumpărare de stocuri.
100SAVSRAVS

O sporire a ratei semnifică o creștere a imobilizărilor de numerar la terți, pentru
achiziționarea de stocuri.
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura activității, ea
fiind mai ridi cată la entități le din sfera producției și distribuției de bunuri materiale.
Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în această rată. La întreprinderile cu
durată a ciclului de fabricație mare, rata stocurilor înregistrează valori ridicate. Totodată,
nivelul sto curilor se modifică sub influența factorilor conjuncturali și a condițiilor pieței.
Anumite componente speculative pot determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare
a acestora. Este, în special, cazul unor materii prime la care se înregistrează frecvent
fluctuații de prețuri. De asemenea, o creștere a volumului de activitate, generează o sporire
justificată a stocurilor. Încetinirea rotației stocurilor, formarea stocurilor cu mișcare lentă sau
fără mișcare, se apreciază negativ, datorită dificult ăților de transformare în lichidități, cu
consecințe negati ve asupra solvabilității firmei.

2.2. Rata creanțelor (R CR) pune în evidență ponderea pe care valoarea creanțelor o deține în
totalul activului circulant.
100ACCRRCR

Mărimea acestei ra te este determinată de natura relațiilor întreprinderii cu partenerii
externi din aval, de termenele de încasare pe care le acordă clientelei sale. Astfel, un nivel
ridicat al ratei și o evoluție în sensul creșterii acesteia , arată faptul că întreprinderea , fie și -a
extins relațiile cu partenerii externi, fie a acordat un credit comercial pe o perioadă mai
îndelungată clientelei sale, ambele situații însemnând pentru firmă o imobilizare monetară
semnificativă. Pentru evidențierea unor aspecte analitice, dar cu implicați i asupra echilibrului
unei entități, este utilă aprofundarea analizei creanțelor, respectiv determinarea unor rate
analitice, având în vedere:
– natura creanțelor : – creanțe legate de ciclul de exploatare (creanțe comerciale)
– creanțe dive rse (asupra personalului, statului, acționarilor etc.)
– certitudinea realizării lor : – creanțe certe
– creanțe incerte (nerealizate la termen ș i a căror încasare
devine nesigură, apărute ca urmare a încălcării legislației
financiare)
– termenul de realizar e: – creanțe pe termen scurt (până la 10 zile)
– creanțe pe termen mediu (10 -30 zile)
– creanțe pe termen lung (peste 30 de zile)
Datele privind creanțele, detaliate după aceste criterii, pot fi obținute din nota
explicativă „Situația crea nțelor ”.

2.3. Rata trezoreriei (RTR) evidențiază ponderea pe care trezoreria (investițiile financiare pe
termen scurt + Casa și conturi la bănci) o deține în activul circulant.
100ACTRRTR

Creșterea ratei arată o consolidare a lichidității și solvabilității financiare, precum și o
îmbunătățire a rentabilității monetare a societății comerciale analizate. Informațiile furnizate
de această rată sunt extrem de fragile necesitând o interpretare nuanțată de la caz la caz.
Însăși mărimea (nivelul) dis ponibilităților poate avea o dublă semnificație.

O valoare ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în termeni de
echilibru financiar, dar poate fi și semnul deținerii unor resurse ineficient utilizate, al unor
resurse neproducti ve. De asemenea, disponibilitățile pot înregistra variații de mare
amplitudin e în intervale foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult
datorită unor intrări importante de fonduri monetare, ca urmare a încasării unor clienți etc.,
sau dimpotrivă, nivelul disponibilităților poate să scadă ca urmare a unor plă ți concentrate în
timp. Pentru o analiză pertinentă, și pentru a evita interpretările eronate, se impune ca
această rată să fie studiată în corelație cu rata creanțelor.
Pe baza experienței practice , se apreciază că disponibilitățile bănești pot satisface
cerințele de plată imediată și au un nivel optim , dacă dețin ponderea de 3 -5% din totalul
activului .
Dacă disponibilitățile bănești sunt sub limita minimă necesară, pentru perioadă mai
mare de timp, înseamnă:
– incapacitate de onorare a plăților imediate
– întârzieri în onorarea obligațiilor, ceea ce duce la penalități și costuri suplimentare
– nevoia de a apela la credite de trezorerie purtătoare de dobânzi
Dacă disponibilitățile bănești se află pentru perioadă mai mare de timp la un nivel
superior neces arului curent, înseamnă:
– imobilizări de lichidități, neangajarea lor în afaceri
– nefructificarea și neconservarea lichidităților având în vedere efectele inflației
– lipsa unei politici de plasamente care să asigure, pe de o parte, menținerea valorii
banilor, iar pe de altă parte, realizarea unor venituri suplimentare din dividende sau
dobânzi și/sau din vânzarea titlurilor deținute la prețuri mai mari decât cele de achiziție.
Printr -o politică rațională și eficientă de investiții și de plasamente, soldul mij loacelor
bănești, care au cel mai ridicat grad de lichiditate, devine, de multe ori, simbolic.

3. Rata cheltuielilor în avans (R CAV) arată ponderea pe care cheltuielile de repartizat
pe ma i multe exerciții o deți n în totalul activului .
100ABCAVRCAV

Sporirea ratei poate însemna utilizarea rezervelor monetare în exercițiul curent pentru
obținerea unor beneficii viitoare.

1.2.2. Analiza structurii datoriilor și a capitalurilor proprii cu ajutorul ratelor de
structură (Analiza statică a datoriilor și a capitalurilor proprii )

Ratele de s tructură ale surselor de finanțare evidențiază două aspecte:
A – ponderea pe care grupele de posturi de datorii și capitaluri proprii o dețin în totalul
datoriilor și capitalurilor proprii
B – raportul în care s e află două grupe/subgrupe de datorii și/sau capitaluri proprii
A. În prima categorie de indicatori se evidențiază următoarele rate:
1. Rata autonomiei financiare totale (R AFT)
2. Rata patrimoniului public (R PUB)
3. Rata patrimoniului privat (RPRV)
4. Rata provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli (R PV)
5. Rata generală a serviciului datoriei (R SD)
6. Rata veniturilor în avans (R VAV)

1. Rata autonomiei financiare totale (R AFT) evidențiază gradul în care entitatea poate face
față obligațiilor de pl ată. Rata se determină ca raport procentual între capitalur ile proprii
(CPR) și totalul datoriilor și capitalurilor proprii (PB) .
100PBCPRRAFT

În conformitate cu O .M.F. nr. 596/1995, acest indicator se mai numește și „solvabilitate
patrimonială” . O valoare ridicată a nivelului acestui indicator semnifică o sporire a capacității
de au tofinanțare a entității , iar solvabilitatea patrimonială este considerată bună atunci când
valoarea ei depășește 30%.
Autonomia financiară se poate consolida în cond ițiile creșterii resurselor proprii
reflectate în ratele parțiale ale autonomiei financiare totale, și anume:

1.1. Rata capitalurilor (R C) arată ponderea pe car e capitalurile entității o dețin în totalul
capitalurilor proprii.
100CPRCRC

În capitalul entității sunt incluse următoarele elemente: capitalul social subscris și/sau
vărsat și patrimoniul r egiei. În situația în care entitatea este privată, capitalul ei coincide cu

capitalul social. O sporire a acestei rate față de perioada precedentă , semnifică o întărire a
capac ității de autofinanțare a întreprinderii , și pe această bază, a autonomiei financiare.
1.2. Rata primelor de capital (R P) arată ponderea pe care primele de capital o dețin în totalul
capitalurilor proprii ale entității .
100CPRPCRPC

În situația în care rata înregistrează o creștere față de perioada precedentă, înseamnă
că au avut loc noi emisiuni de acțiuni și/sau obligațiuni, care întăresc autonomia financiară și
capacitatea de autofinanțare a firmei.

1.3. Rata re zervelor din reevaluare (R REV) arată ponderea pe care rezervele din reevaluare
o dețin în totalul capitalurilor proprii.
100CPRREVRREV

Sporirea ratei semnifică faptul că entitatea a efectuat operațiuni de reevaluare a
activelor corporale și a cel or financiare, ceea ce conduce la întărirea capacității financiare a
entității .

1.4. Rata rezervelor (R R) arată ponderea resurselor de finanțare constituite în conformitate
cu prevederile legale, în totalul capitalurilor proprii.
100CPRRRR

1.5. Rata profitului/pierderii reportat(e) (R RREP) arată ponderea pe care rezultatul reportat o
deține în totalul capitalului propriu.
100CPRRREPRRREP

Dacă e vorba de pierdere (sold debitor), atunci o creștere a acestei rate se mnifică o
decapitaliza re a entități i. Dacă e vorba de profit nerepartizat (sold creditor) din exercițiul
precedent, atunci sporirea acestei rate are un impact favorabil asup ra finanțării întreprinderii ,
din surse proprii.

1.6. Rata profitului/pierderii exercițiului financiar ( RRNE) arată ponderea pe care rezultatul
net al exercițiului o deține în total ul capitalului propriu .
100CPRRNERRNE

Sporirea ratei atunci când rezultatul net al exercițiului îmbracă forma pierderii (sold
debitor), duce la scăderea capacității de a utofinanțare prin decap italizarea entității , iar atunci
când îmbracă forma profitului (sold creditor), duce la sporirea capac ității de autofinanțare a
acesteia .

2. Rata patrimoniului public (R PUB) arată ponderea pe care patrimoniul public o dețin e în
totalul surselor .
100PBPUBRPUB

O creștere a ratei semnifică o întărire a capacității economice a entității , precum și o
creștere a valorii patrimoniului public încr edințat spre administrare întreprinderii .

3. Rata patrimoniului privat (R PRV) arată ponderea pe care patrimoniul privat o deține în
totalul surselor.
100PBPRVRPRV

O creștere a ratei semnifică o întărire a capacității economice a entității, precum și o
creștere a valorii patrimoniului privat aflat în administrarea sau proprietat ea entității
economice.

4. Rata provizioanelor (R PV) pune în evidență ponderea rezervelor create de entitate în
scopul evitării unor pierderi cauzate de factori exogeni sau asi gurării plății beneficiilor
angajaților .
100PBPVRPV

O sporire a rat ei semnifică o creștere a capacității de autofinanțare a firmei.

5. Rata generală a serviciului datoriei (R SD) (rata de îndatorare globală) evidențiază
ponderea pe care obligațiile totale față de terți o deți n în totalul capitalurilor proprii și a
datorii lor.
100PBDTRSD

unde: DT – reprezint ă datoriile totale ale firmei (Datorii pe termen scurt (D) și D atorii pe
termen mediu și lung (G))
Cu cât această rată se îndepărtează de 100%, cu atât sporește independența
financiară a entității . O depășir e a limitei de 30% se poate extinde până la maxim 50%,
extensia mai mare însemnând pie rderea controlului asupra entității .
Având în vedere modul de împărțire a datoriilor, pe termene de exigibilitate, pot rivit
actualelor reglementări (O.M.F. nr. 1802/29.1 2.2014 ), această rată are următoarele
componente:
– rata serviciului datoriei pe termen scurt

100DTDTSRSDS
– rata serviciului datoriei pe termen mediu și lung

100DTDTMLRSDL
Indiferent de perioada de referință, mărimea acestei rate poa te fi influențată de
următoarele rate parțiale ale îndatorării globale, și anume:
5.1. Rata datoriilor bancare (financiare) (R DB) reprezintă ponderea pe care împrumuturile
față de bănci și alte instituții financiare o de țin în totalul datoriilor entității .
100
DTDBRDB

unde: DB = Împrumuturi din emisiuni de obligați uni + Sume datorate instituțiilor de credit
[(1.D.+2.D.) + (1.G.+2.G.)]
Creșterea ratei duce la creștere a îndatorării la termen a întreprinderii , cu implicații
favorabile din punctul de vedere al finanțării activității de investiții, dar care poate crea
probleme de lichiditate financiară , dacă activitatea de exploatare nu este în măsură să
genereze suficient numerar.
Pentru aprecierea incidenței utilizării capitalului împrumutat asupr a rezultatelor entității ,
e necesar să se analizeze efectul de îndatorare. Prin efect de îndatorare se înțelege rezultatul

financiar pozitiv sau negativ care rezultă ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital.
El se obține comparând rata rent abilității economice (
100Pr activ TotalbrutofitRe ) cu costul
capitalului împrumutat (d – rata dobânzii).
Efectul de îndatorare este direct proporțional cu structura financiară și cu diferența
dintre rata rentabilității economice (Re) și rata dobânzii (d).
dRpropriu Capitalbancare DatoriiEe f  

Dacă R e>d rezultă efect de îndatorare pozitiv (situație favorabilă pentru firmă).
Dacă R e<d rezultă efect de îndatorare negativ (situație nefavorabilă pentru firmă).

5.2. Rata datoriilor comerciale (R DC) evidențiază ponderea pe care obl igațiile față de
partenerii comerciali (clienți și furnizori) o de țin în totalul datoriilor entității .
100DTDCRDC

unde: DC = Avansuri încasate în contul comenzilor + Datorii comerciale -furnizori + Efecte de
comerț de plătit [(3.D.+4.D.+5.D.) + (3.G.+4.G.+5.G.)]
O creștere a ratei față de perioada precedentă reprezintă un aspect pozitiv din punctul
de vedere al finanțării necesarului de fond de rulment, respectiv din punctul de vedere al
finanțării activității de exploatare.
Datoriile comercial e totale sunt resurse bănești atrase temporar de la terți. De regulă,
acestea nu sunt purtătoare de dobânzi, dacă prin clauze contractuale nu se prevăd majorări
de întârziere pentru amânarea la plată a facturilor scadente.
Aceste datorii, fiind surse grat uite de capital, trebuie gestionate eficient, ceea ce
înseamnă în esență, că este bene fic pentru entitate dacă se realizează un volum al
decalajelor de plăți mai mare decât al decalajelor de încasări.

5.3. Rata datoriilor fiscale (R DFC) arată dimensiunile obligațiilor firmei față de bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale etc.
100DTDFCRDFC

unde: DFC – reprezintă datoriile fiscale (o parte din sumele înscrise la 8.D. + o parte din
sumele înscrise la 8.G.)

O creștere a r atei semnifică, de regulă, o incapacitate de rambursare a obligațiilor față
de bugetele respective prin sporirea penalităților și a majorărilor de întârziere. În prezent
aceste penalizări sunt nelimitate.

5.4. Rata altor datorii (Ad) pune în evidență pond erea p e care o dețin obligațiile entității i față
de personal și alți creditori, în totalul datoriilor.
100DTAdRAd

unde: Ad = Su me datorate entităților din grup + Sume datorate entităților asociate și entităților
controlate în comun + Alte dator ii [(6.D.+7.D.+ cealaltă parte a sumelor înscrise la 8.D.)
+ (6.G. +7.G.+ cealaltă parte a sumelor înscrise la 8.G.)]

6. Rata veniturilor în avans (R VAV) pune în evidență ponderea pe care veniturile încasate în
exercițiul curent și care pot genera numerar pentru exercițiile viitoare, o deți n în totalul
dator iilor și capitalurilor proprii .
100PBVAVRVAV

B. În a doua categorie de rate ale datoriilor și capitalurilor proprii , evidențiem:
1. Rata stabilității financiare (R SF)
2. Rata autonomiei fin anciare la termen (R AFTM)
3. Rata autonomiei financiare (R AF)
4. Rata îndatorării la termen (R DTL)
5. Rata securității financiare (R SFIN)
6. Gradul de dependență financiară (G DF)

1. Rata stabilității financiare (R SF) pune în evidență capacitatea inves tițională a unei entități .
100
PBCPMRSF

unde: CPM – reprezintă capitalul permanent, P B – reprezintă totalul datoriilor și capitalului
propriu
CPM = CPR + DTML + PV + SI >1an + Vav >1an + Vavc >1an+ PUB + PRV

CPM = CPR (Capital propriu – grupa J) + DTML (Datorii pe termen mediu și lung – grupa
G) + PV (Provizioane – grupa H ) + SI >1an (Subvenții pentru investiții – Sume de reluat într -o
perioadă mai mare de un an – grupa I/rd. 71) + Vav >1an (Venituri înregistrate în avans –
Sume de reluat într -o perioadă mai mare de un an – grupa I/rd. 74 ) + Vavc >1an (Venituri în
avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți – Sume de reluat într -o perioadă mai
mare de un an – grupa I/rd. 77 ) + PUB (Patrimoniu public) + PRV (Patrimoniu privat)
sau poz iția F „Total active minus datorii curente ” din B ilanț (rd. 55).

2. Rata autonomiei financiare la termen (R AFTM) arată contribuția capitalului propriu la
formarea capitalului permanent.
100CPMCPRRAFTM

În vederea asigurării autonomiei financiare l a termen, ponderea capitalului propriu
trebuie să reprezinte minim 50% din capitalul permanent.
O legătură între rata stabilității financiare (R SF), rata autonomiei financiare la termen
(RAFTM) și rata autonomiei financiare totale (R AFT), poate fi stabili tă astfel:
100100AFTM SF
AFTRR
CPMCPR
PBCPMR 

Din relația de mai sus se observă că rata autonomiei totale se află în relație directă cu
rata stabilității financiare și cu rata autonomiei financiare la termen. Cuantificarea influenței
celor do uă rate asupra ratei auto nomiei financiare totale se poate realiza cu ajutorul
procedeului substituțiilor înlănțuite, astfel:
I. Modificarea absolută a fenomenului analizat


  
0 10 1
0 100
AFT AFTAFT AFT
AFT AFT AFTR R dacaR R dacaR R R
II. Determinarea influențelor factorilor


   
0 10 1 0 0 0 0 1
00
100 100 100SF SFSF SF AFTM SF AFTM SF AFTM SF
SF AFTR R dacaR R daca RR R R R RR R



   
0 10 1 1 0 1 1 1
00
100 100 100AFTM AFTMAFTM AFTM AFTM SF AFTM SF AFTM SF
AFTM AFTR R dacaR R daca R R R R R RR R

III. Relația de adevăr
AFTR
=
SF AFTR R +
AFTM AFTR R

3. Rata autonomiei financiare (R AF) (rata solvabilității generale) evidențiază proporția între
capitalurile împrumutate (CÎMP) și capitalul propriu (CPR), și anume:
100CPRCIMPRAF

CÎMP = (1+2)D + (1+2)G
O sporire a nivelului acestui indicator reflectă o diminuare a independenței fina nciare a
entității i, iar intervalul de s iguranță al acestei rate este RAF

%500 .

4. Rata îndatorării la termen (R DTL) se determină ca raport procentual între împrumuturile
financiare pe termen mediu și lung (CTL) și capitalurile proprii (CPR), și anume:
%400 100CPRCTLRDTL

CTL = (1+2)G , adică împrumuturi financiare pe termen mediu și lung de la bancă și de pe
piața de capital (Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni G.1. + Sume datorate instituțiilor de
credit G.2.)
O creștere a nivelului indicatorului semnifică o dependență financiară la termen ridicată.

5. Rata securității finan ciare (R SFIN) reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură
finanțarea activității. Se determină ca rap ort procentual între capitalul propriu (CPR) și
împrumuturile financiare pe termen mediu și lung (CTL).
DTLSFINR
CPRCTL CTLCPRR2100100
100100100 


Securitatea financi ară este asigurată atunci c ând nivelul ratei este peste 250 %.

6. Gradul de dependență financiară (G DF) evidențiază proporția finanțării d atoriilor totale
(DT) ale entității din capitalurile proprii (CPR).
100CPRDTGDF

DT = DTS ( grupa D ) + DTML ( grupa G )
O creștere/ diminuare a nivelului indicatorului reflectă o slăbire/ întărire a capac ității de
autofinanțare a întreprinderii pe termen scurt, mediu și lung. Se apreciază c ă dependenț a
financiară a entității poate să atingă, maxim, pragul de 200%.