tel.: (+40) 268.4 18.600 | fax: (+40) 268.4 75.705 f-sef@unitbv.ro | www.unitbv.ro /silvic Duglas ul Duglas ul face parte din Genul PSEUDOTSUGA Carr… [625011]

REFERAT

Student: [anonimizat] – ANUL I
Gr. 5LD381

2

Str. Șirul Beethoven 1
5000 14 – Brașo v
tel.: (+40) 268.4 18.600 | fax: (+40) 268.4 75.705
[anonimizat] | www.unitbv.ro /silvic

Duglas ul
Duglas ul face parte din Genul PSEUDOTSUGA Carr această familie cuprinde cinci specii de
arbori, originare din vestul Americii de N ord și estul Asiei. Au ramificaț ii regulat verticilate, scoar ța
mult timp neteda, cu pungi de răsină. Lujerii subț iri si flexibili; mugurii mari , roșetici, ovoid -conici, cu
vârful ascuț it. Acele lineare și turtite, ascu țite la vârf, sunt așezate pe un umeraș mai scurt si
nedecurent ca la molid. Conuri pendente , cu bractee le lungi si vizibile , sunt prevăzute cu cu trei
vârfuri; solzii nec ăzători,subțiri si rotunjiți in evantai poart ă câte două semi nțe aripate, triunghiulare,
fără pungi de ra șină. Lemnul , în general are foarte bune însușiri tehnice iar calitatea sa de specie
repede crescătoare îi conferă statutul de cel mai pre țios ră șinos introdus în țara noastră
AREAL
Duglasul este orig inar din regiunea vest – oceanic ă a Americii de Nord, unde se întinde pe un
teritoriu vast de aproape 3500 km in latitudine , din Columbia Britanic ă la nord, inclusiv insula
Vancouver, p ână in California la sud. Longitudinal po rnește de pe coasta Oceanului Pacific și pătrunde
în interiorul continentului p ână departe pe versanț ii esti ci ai Mun ților Stanco și, intinzâ ndu-se astfel pe
1500 km. Răspândirea altitudinala este la fel de mult dezvoltat a, merg ând în pă rtile nordice a arealului
său, de la nivelul oceanului pana la 600 – 900 m, iar î n cel e sudice urcând până la 2000 – 3000 m
uneori chiar si mai sus . Având o arie de răspâ ndire la fel de mare ca ș i a ștejarilor in Europa
occidental ă, duglasul reprezent ă unul dintre dintre cele mai i mportante conifere ale continen tului nord –
american, prin rasp ândirea si enorma bog ăție forestier ă pe care o reprezint ă.
În Europa s -a introdus aproximativ ac um 150 ani, iar în ț ara noastră culturile de amploare s – au
creat înca de la s âfrșitul s ecolulu i trecut . În momentul de față există suficient de numeroase arborete
de duglas verde devenite adev ărate centre de gene, secundare, pentru ca din ele sa se selecționeze
populaț ii valoroase din punct de vedere al marim ii cre șterilor , al prductivit ății , calită ții tulpinilor si
lemnului , vitalit ății, rezisten ței la d ăunatori .
Duglasul verde – Pseudotsuga menziensii care ocup ă în prezent circa 12700 ha din fondul
forestier national , probeaz ă calitățile sale de specie repede ș i sus ținut cr escătoare într-o serie de
arborete, mai ales din vestul țării respectiv P ădurea Neagr ă, Poiana Florilor – O.S. Marghita, Topli ța ,
Slavu – O.S. Dobre ști, Piatra Alb ă , Cherpenei – O.S Ale șd, Regen, V ârful D ăii, Stupini, N ădrăgel ,
Aninoasa Mare – O.S. Lugoj, M ândrișag , Buhui – O.S. Anina s.a.
În afară de acestea, pâlcuri mici de arborete sau exemplare diseminate de duglas, cu calit ăți
remarcabile, se pot vedea si î n alte regiuni carpatice : Valea Strambei – Maramures, Cacica – Suceava,
Sălătruc, Trebes, F ântanele – Bacău, Sinaia – Prahova, Mih ăiești – Arges, S ăcele, Crisbav – Brasov,
Valea Z ăbrătăului – Covasna, Crasna Nem ți – Buzău s.a.

Str. Șirul Beethoven 1
5000 14 – Brașov
tel.: (+40) 268. 418.600 | fax: (+40) 268. 475.705
f-sef@unitbv.ro | www.unitbv.ro /silvic

3
Denumire științifică: PSEUDOTSUGA MENZIESII Franco
Denumire populară: DUGLAS VERDE, DUGLAS
Specie exotică de mărimea a I -a, putând depăși 80 m în înălțime și 4 – 5 m în diametru,
rivalizând deseori cu Sequoia gigantea. Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu elagaj greoi. Scoarță
cenușie închis, mult timp netedă, cu pungi de rășină; ritidomul apare târziu, este gros la bază, cu
crăpături largi, spongios. Lemnul are duramen brun -roșcat, canale rezinifere rare, este calitate
superioară și are multiple utilizări. Coroana este conică cu verticile regulate, ramurile de ordinul II
fiind concentrate spre vâr ful celor de ordinul I. Lujeri subțiri, scurt pubescenți în primul an, galben –
verzui la început apoi brun -roșcați. Mugurii sunt ovoconici, evident ascuți ți, vișinii roșiatici, lucitori,
plasați terminal câte unul. Ace liniar turtite, de 2 -3 cm, moi, pe faț ă verzi lucitori, pe dos cu 2 dungi
albicioase de stomate, ascuțite, prevăzute cu un pețiol foarte scurt, dispuse oarecum pectinat pe un
umeraș puțin proeminent , la strivire emană un miros aromat caracteristic. Flori unisexuat monoice,
cele mascule sunt gr upate în amenți de culoare galbenă, iar cele femele sunt verzui. C onurile sunt
pendente , ovoid -cilindrice, scurt pedunculate, cu solzi rotunjiți întregi și bractei prevăzute cu 3 vârfuri
(trifidate) din 33 care cel mijlociu mai lung, orientate spre vârful conului. Semințe au circa 7 mm, sunt
aripate, brune, la 1 kg intrând aproximativ 100.000 bucăți. Maturația este anuală, prin septembrie, iar
puterea germinativă este de 40 -60%. Maturitatea este timpurie, începând de la 10 ani, iar la peste 30
ani fructific ă aproape anual și abundent. Creșterile începând de la 8 ani sunt foarte viguroase și
susținute, iar longevitatea este 500 -600 ani.
Denumire științifică: PSEUDOTSUGA GLAUCA Mayr .
Denumire populară: DUGLAS BRUMĂRIU

Această specie are o poziție sistemati că controversată, fiind adesea tratată ca varietate a lui
Pseudotsuga menziesii. Specie exotică ce poate atinge 45 -50 m și se deosebește morfologic de
duglasul verde prin: – coroana mai compactă, – acele relativ mai scurte, rigide, verzialbăstrui, – conuri
mai mici, 5 -6 cm, cu bractei tot trifidate dar răsfrân te spre baza conului . Arealul originar al speciei
este localizat în Munții Stâncoși, unde este adaptată la climate mai aspre. Trebuie de precizat că la
duglasul brumăriu creșterile sunt mai mici și le mnul este de calitate inferioară celui de duglas verde.
Conurile sunt pendente, au solzi pieloși, persistenți și bractei ascunse. Semințe sunt prinse într -o
aripioară ca într -o linguriță.
CERINȚ TE ECOLOGICE
Duglasul este o specie de climat montan, oce anic, fie cald și umed, fie rece și umed, i n Europa
el este sensibil, în special în tinerețe, la geruri excesive, înghețuri târzii și secetă. Este mai rezistent la
secetă decât bradul sau molidul și poate fi coborât în regiunea dealurilor înalte și mijloci i (făgete,
gorunete).La noi cele mai favorabile zone sunt cele din vestul Transilvaniei, Banat (ierni blânde,
precipitații 700 -900 mm). Creșterile active sunt condi ționate in mare masura si de sol . Preferă soluri
afânate, ușoare, aerisite, drenate (substrat de șisturi cri staline, granite, conglomerate). Suporta mai bine
perioadele de secet ă dacă in sol se găsesc rezerve su ficiente de umiditate , far ă insă a manifesta
afinitate pentru solurile compacte, argiloase, pseudogleizate, fa ță de care se dovede ște mai sensibil
decât bradul.
Temperamentul Duglasului este de s emiumbră. Puieții de vârste mici se pot dezvolta chiar in
teren descoperit, in plin ă lumin ă, doar cu usor ad ăpost lateral sau deasupra

4

BIBLIOGRAFIE

AT.M. HARALAMB ,1963 – Cultura speciilor forestiere, E ditura Agro -Silvică, Bucureș ti
pag. 562 —600
VICTOR STĂ NESCU si NICOLAE SOFLETEA 1998 – Sivicultură cu bazele geneticii
forestiere, Editura Ceres pag. 176 -178
GHEORGHEL MIHAI , 2016 – Cartea Pă durarului, Editura Petru Maior, pag. 56 -60
NICOLAE SOFLETEA si LUCIAN CURTU 2001 – Dendrologie VOL.II, Edit ura”Pentru viată ” ,
pag. 29 -33
VICTOR STĂ NESCU 1979 – Dendrologie , Editura Didacticaă ș i Peda gogică Bucureș ti ,
pag. 60 -65