Sociologii subliniază întăietatea sufletului în fața minții în momentele cruciale. La bine sau [625006]

Sociologii subliniază întăietatea sufletului în fața minții în momentele cruciale. La bine sau
la rău, inteligența poate să nu mai aibă nicio importanță atunci când îi iau locul sentimentele.
Toate emoțiile sunt impulsuri ce duc la acțiune, planuri imediate de abordare a vieții,
planuri pe care evoluția le -a întipărit în mintea noastră. Rădăcina cuvântului emoție este motere ,
verb din latină care înseamnă „a mișca”, plus prefixul „e” adică „a te da la o parte”, sugerând
tendința de acționa este implicită în orice emoție. Aceste emoții duc la fapte, lucru care poate fi
cel mai ușor observat la animale și copii.
Cu noile metod e de a pătrunde în trup și în creier, cercetătorii au descoperit mai multe
detalii psihologice despre felul în care fiecare emoție pregătește corpul pentru o reacție diferită.
Când te înfurii sângele circulă mai repede în mâini și îți este mai ușor să înșf aci o armă sau să
lovești un dușman. Bătăile inimii cresc și se degajă hormoni precum adrenalina ceea ce dă un plus
de energie puternic pentru a acționa în forță. Când ți -e frică sângele străbate mușchii mari (cei de
la picioare) și îți este mai ușor să fu gi și să te albești la față pentru că sângele își oprește cursul. În
același timp trupul paralizează pentru puțin timp pentru a avea timp de a analiza situația. Circuitele
din centrele emoționale ale creierului acționează un flux de hormoni care pune corpu l în stare de
alertă, făcându -l gata să acționeze, iar atenția se fixează asupra amenințării imediate, astfel,
stabilești ce reacție trebuie adoptată. Când ești fericit , aceste sentimente inhibă negativitatea și
încurajează creșterea energiei, liniștind ce ea ce ar putea genera gânduri de îngrijorare. Fericirea
oferă trupului un fel de odihnă generală și dispoziția și entuziasmul pentru a îndeplini diferite
îndatoriri și de a se strădui pentru o mare varietate de scopuri. Sentimentele de iubire determină o
trezire parasimpatică. Acest mod parasimpatic care înseamnă o reacție de relaxare, reprezintă un
set de reacții ale corpului ce generează o stare de calm și mulțumire care facilitează cooperare.
Surprinderea , permite mărirea razei vizuale și totodată pătrun derea luminii în retină în cantitate
mai mare, ceea ce oferă informații suplimentare despre un eveniment neașteptat, făcând să fie mai
ușor de înțeles exact ce se întâmplă și elaborarea celui mai bun plan de acțiune. În întreaga lume,
exprimarea dezgustulu i arată la fel și transmite același mesaj. Așa cum observase Darwin, expresia
de dezgust a feței -este reprezentată prin buza de sus curbată într -o parte, nasul ușor strâmbat -are
la bază gestul primitiv de închidere a nărilor atunci când apare un miros nepl ăcut sau cel de a
scuipa ceva otrăvit. Tristețea aduce o scădere a energiei și a entuziasmului față de activitățile vieții,
în special față de divertisment sau față de alte plăceri. Iar prin adâncirea ei și intrarea în depresie
duce la scăderea metabolismu lui.

Fiecare persoană are două minți, una care gândește și una care simte. Mintea rațională este
modul de comprehensiune de care suntem cel mai conștienți: operând cu gânduri, capabil să
cântărească și să reflecteze. Dar pe lângă asta mai există și un alt sistem de cunoaștere, unul
impulsiv și foarte puternic, chiar dacă uneori ilogic și anume mintea emoțională. Cu cât un
sentiment este mai intens cu atât mintea devine mai dominant emoțională, deci mai ineficientă din
punct de vedere rațional.
Atunci când vorbim despre cum s -a dezvoltat creierul, trebuie menționată cea mai veche
rădăcină a vieții noastre emoționale care stă în simțul olfactiv sau mai precis în lobul olfactiv, în
celulele care preiau și analizează mirosurile. Odată cu apariția primelor mamif ere, au apărut noi
straturi -cheie de creier emoțional. Acestea au înfășurat trunchiul creierului, arătând ca un fel de
inele cu partea de la bază lipsă, unde își face cuib trunchiul propriu -zi al creierului. Pentru că
această parte a creierului se înfășoar ă în cercuri și mărginește creierul, se numește și sistem limbic,
de la limbus , care în latină înseamnă „inel”. Pe măsură ce a evoluat, sistemul limbic și -a rafinat
două instrumente extrem de eficiente: învățatul și memoria. Structurile limbice generează
sentimente de plăcere și dorință sexuală, dar adăugarea neocortexului și a conexiunilor sale la
sistemul periferic au permis dezvoltarea legăturii dintre mamă și copil. În schimb speciile care nu
au neocortex, cum ar fi reptilele, nu au instict matern.