STUDIU ASUPRA EVOLU ȚIEI RELA ȚIEI DE CUPLU [624978]

UNIVERSITAT EA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE TEATRU ȘI TELEVIZIUNE

STUDIU ASUPRA EVOLU ȚIEI RELA ȚIEI DE CUPLU
– LUCRARE DE LICENȚĂ –

Coordonator Științific Absolvent: [anonimizat]. Feleki Istvá n Gheța Vlad P aul

Cluj -Napoca
2017

3

Declarație

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul Titlul complet al lucrării este scrisă de mine
și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din
țară sau stră inătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive cele de pe Internet,
sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise -între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;

– reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința
precisă;

– rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Absolvent: [anonimizat], Gheța Vlad Paul
26.06.2017

Semnătură _________________

4

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………….
5
CAP.1 FACTORI DETER MINANȚI ÎN EVOLUȚIA RELAȚIEI DE CUPLU ….. 6
1.1. STADIILE EVOLUȚIEI RELAȚIEI DE CUPLU …………………………………. 6
1.2. MIȘCĂRI FEMINISTE ……………………………………………………………………. .. 9
1.3. MIȘCAREA HIPPY ………………………………………………………………………….. 12
1.4. MIȘCAREA GAY …………………………………………………………………………….. 14
1.5. CONCLUZIE ……………………………………………………………………………………. 17
CAP.2 POSTUMANISMUL …………………………………………………………………………. 18
2.1. ÎN CEPUTURILE ȘI EVOLUȚIA POSTUMANISMULUI ……………………. 18
2.2. T RANSUMANISMUL ………………………………………………………….. ………….. 20
2.3. POSTUMANISMUL ÎN ARTĂ ………………………… ……………………………….. 21
2.4. POSTUMANISMUL ÎN CINEMATOGRAFIE ……………………………………. 24
2.5. CONCLUZIE ………………………………………………………………………………. …… 25

CAP.3 LUCRAREA PRACTICĂ – ÎNTRE TIMP …………………………………………… 26
3.1. MOTIVAȚIA REGIZORAL Ă ȘI SCENARIUL FILMULUI …………………. 26
3.2. PREPRODUCTȚA FILMULUI ………………. …………………………………………. 27
3.2. STAGIILE PRODUCȚIEI ………………………………………………………………….. 28
3.3. REGIA …………………………………………………….. ……………………………………… 29
3.4 ESTETICA IMAGINII ………………………………………………………………………. 29
3.5 POST PRODUCȚIA ……………………………………………… ………………………….. 32
3.6 CONCLUZII PRIVIND FINALITATEA PRODUCȚIEI ……………………….. 34

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………….. . 35
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………… 36

5

Introducere

Subiectul abordat are în vedere studiul condiției relației de cuplu de la emancipare până
la asexualitat e. Această situație se afl ă într -o continuă evoluție ce i nainteaza de la o generație la
alta, de la un secol la altul. Relația de cuplu a suferit modificări majore atât în comportamentul
participanților cât și în limitele sociale și morale în care aceștia se încadrează. Principalul salt în
această evoluție din forma sa arhaică, clasică în formele ce le cunoaștem astăzi a avut loc în anii
“60 odată cu apariția pilulelor contraceptive și răspândirea mișcărilor feministe, hippie și gay.
Aceste influențe ajutat e de curentul postumanist regăsit pe toate palierele artei dar și în viața
noastră de zi cu zi sub forma din ce în ce mai abundență a inovațiilor tehnologice ar putea duce
la o denaturare ireversibilă a interacțiunii interumane și sociale pe care o cunoașt em astăzi printr –
un proces sociologic complex combinat cu posibilitățile oferite de biotehnologie și descoperirile
din mai multe domenii științifice precum genetica, robotica și medicina, inovatii ce ar putea
schimba dramatic societatea pe care o cunostem astăzi până la cele mai mici detalii, aceasta fiind
una din principalele probleme abordate în elaborarea scenariului, scris în colaborare cu Diana
Laslo, „Provizoriu” , scenariu ce a stat la baza lucrării practice . Aceasta apare sub forma unui mic
detaliu d in viitor și anume în faptul că Zoe și Toni un tânăr cuplu din viitor apelează la un
android pentru a le genera un copil, metodă „clasica” intrând în zonă intimă a unei relații.
Așadar am ales această temă pentru a trage un semnal de alarmă asupra import anței
dezvoltării și evoluției responsabile a societății pentru a păstra valorile și integritatea a ceea ce
constituie o ființă umană. Conștientizarea importanței păstrării acestor valori umane este
îndeosebi obiectivul principal al lucrării.
Lucrarea va fi structurată în trei capitole, două ce vor pătrunde în cercetarea curentelor ce
stau la bază și anume: Factori determinanți în evoluția relației de cuplu și Postmodernismul, cel
de-al treilea capitol fiind dedicat realizării lucrării practice, filmul de scurt metraj „Intre Timp”.

6

CAP.1 FACTORI DETERMINANȚI ÎN EVOLUȚIA RELAȚIEI DE CUPLU

Acest capitol își propune să localizeze și să explice factorii ce au dus la modificarea
condiției relației de cuplu din punct de vedere social și moral în ult imele secole pentru a putea
înțelege mai bine statutul unei relații de cuplu în zilele noastre. Capitloul trece prin analiza
stadiilor evoluției relației de cuplu contemporane și mari mișcări istorice ce au afectat statutul
participanților în această relaț ie.
În dialogurile lui Platon putem găsi două concepții despre sexualitate, prima în Banchetul
iar cea de -a doua în Republică. În Banchetul, Platon dezvăluie mitul conform căruia la început a
existat o rasă primordială, o viețuitoare care cuprindea în fii nță prorprie atât principiul masculin
cât și cel feminin, o viețuitoare denumită androgin. Tematica prometeica a acestei relatări îi
înfățișează pe zei îngrijorați de puterea androginilor, aceștia hotărând să -i taie în două,
determinând astfel apariția amb elor ființe, bărbat și femeie. Dintr -o perspectivă demitologizata,
povestea prezintă o frescă a vremurilor când oamenii trăiau într -o perfectă unitate, fiind ființe
absolute și nemuritoare, neduale. Diferențierea sexelor corespunde stării unei ființe ce n u-și mai
vede viață în șine ci în celălalt, dorință de celălalt reprezentând dorință după nemurire și
împlinirea spirituală. Pe această cale Platon, interesat de dualitatea sexelor, acordă mitului rolul
de a explica semnificația erosului: „In fond, omul, iubind și dorind, caută, așadar, confirmarea de
sine, participarea la ființa absolută, abolirea steresis -ei-a privatiei și neliniștei existențiale
conexe”1.

1.1 Stadiile evolutiei relatiei de cuplu

În multe privințe o relație între un bărbat și o femeie presupune o combinație ireversibilă,
partenerii dezvoltând un chimism aparte urmând să străbată anumite etape necesare dezvoltării
relației de cuplu.
O primă constatare în ceea ce privește demersul acțiunilor într -o relație de cuplu îl
constituie modul d iferit pe care fiecare cuplu îl adopta în menținerea și evoluția relației, spre
exemplu, s -a observat că unele cupluri aleg să rămână într -un singur stadiu, de altfel, benefic
menținerii unei atmosfere liniștite a relației, pe când alte cupluri cunosc o în șiruire de stadii care,
în ciudă faptului că ajută la consolidarea relației pe o anumită perioadă de timp, acțiunile

1 Julius Evola, Metafizica sexel or, Humanitas, 1994, p. 87

7 desfășurate de parteneri pot duce la o rupere neașteptată a legăturii amoroase. O abordare a
relației de cuplu văzută dintr -o perspectivă evolutivă stadială este data și analizată și de dr. Radu
Vrasti, care consideră că „exista o singură problemă, egală petru fiecare din parteneri: cât de
sensibilă este graniță între „eu’’ și „noi” și cum ea se stabileste”.
Stadiul principal al relației de cuplu, în opinia domnului doctor, este constituit de “stadiul
simbiozei”, stadiu ce presupune momentul nașterii copilului emoțiile partenerilo și sentimentul
puterni de dragoste dintre cei doi fiind o încercare de permanentizare între ei și o consolid are a
relației ajunsă într -un stadiu avansat. Scopul acestei faze este atașamentul, partenerii doresc să
rămână așa “pana la moarte”. Există un grad mare de pasiune și partenerii se dăruiesc unul altuia,
se contopesc într -o încercare de a „fuziona”. Fiecare p artener oferă celuilalt ceea ce el așteaptă și
de aceea se consideră că în această fază nu sunt așteptări sau cerințe, ele fiind indeplinite
automat, întru -cât sunt simple, unice, neașteptate: o dragoste puternică, o dorință de uniune
stabilă, dăruire și c ontopire prin „abandonare în celălalt în încercarea de a formă o unică fiinta” 2.
Pe parcursul acestui stadiu, în opinia domnului doctor Vrasti, depinde de condiția emoțională a
partenerilor, într -cât dragostea poate să obosească, de asemenea, presupune un efort fizic și
posihic dezvoltat, poate să existe un „cerc vicios al cererii obsesive de dragoste, alternând cu
dovezi disperate ale acesteia.” 3
Un alt stadiu în ceea ce privește devoltarea relațiilor de cuplu, îl constituie “stadiul de
diferentiere” . Acesta este un moment în care partenerii încep să conștientizeze ceea ce le face
bine și ce nu, încearcă de altfel să vadă în ce context se află relația, dacă au obosit sau nu în
încercarea menținerii unei legături bolnăvicioase „De la dorința de fuzioan re, contopire acum
fiecare începe să se resimtă incomod un pic, dorește mai mult spațiu pentru sine însuși și mai
mult timp în folos personal.” 4
Al treilea, stadiu, cel de autonomie, o situație în care partenerii ajung să simtă
„indepartare mai mare că nicioadata”. Dezvoltarea individuală apare mai importantă ca
intimitatea pentru dezvoltarea și menținerea relației. Distorsiunile care pot care apar în viață
cuplului în această fază pot fi datorate ‘egoismuli și mercantilismului’, „hiperinflatiei stime i de
șine a unia din parteneri”, „competitiei între parteneri relativ la succes și recunoaștere sociala ”5.
Stadiul de reapropiere presupune o mai mare vulnerabilitate venită din partea ambilor
parteneri. Simbioza nu mai este căutată în acest context d eoarece aceștia au ajuns în punctul
incare ambii consideră că nu sunt identici, ci au nevoie de confort, liniște și tandrețe. Apare un
nou echilibru între nevoia de intiitate și nevoia de independența.

2 Dr. Radu Vrasti “Stadiile evoluției relației de cuplu”
3 idem
4 idem
5 termeni catalogați în perspectiv a doctor ului R. Vrasti

8 Stadiul de interdependență mutuala aduce cuplul l a maturitate, consolidandu -se nevoia
de intimitate și dorința de a fi împreună a partenerilor, dincolo de cerințele lumii exterioare și a
normelor pe care le presupune: „Daca ei ajung la acest stadiu, ei au ajuns deja în faza de
constanța, în care rezilie nța cuplului este cea mai mare și cuplul reacționează în bloc și cu
eficientă în fața adv ersarilor și contrarietatilor”. 6
Pentru a face o trecere către condițiile în care se găseau majoritatea cuplurilor încă din
cele mai îndepărtate timpuri, se potate constata o serie de reguli pe care majoritatea celor care
ajungeau să ia decizia de a forma, la final, o familie, ar fi trebuit să le îndeplinească: încheierea
consimtămantul familiilor, al părintilor, mirele și mireasă să nu aibă statut socio -economic diferit
și să nu fie a patra căsătorie pentru bărbat. Acestor „impedimente absolute”, cum le numește
Ancuța Popescu în studiul său „Institutia căsătoriei și condiția juridică a femeii din Țara
Romanească și Moldova în secolul al XVII -lea” 7 li se alătură și un șir de „impedimente
relative”, care opresc căsătoria doar cu anumite persoane. Potrivit studiului menționat mai
devreme, o fată trebuia să aibă minim 12 ani pentru a se căsători în timp ce un băiat trebuia să
aibă minim 14 ani. Alți factori d e acest gen mai erau și „anul de doliu”, în care femeia era
obligată să își jelească soțul decedat, neavând dreptul de a se căsători cu altcineva, rudenia fie ea
de sânge sau spirituală, deosebirea de credintă, călugăria, căsătoria cu persoane care s -au dă ruit
călugăriei era interzisă, la fel și cu persoane care deveniseră deja preoți.
Istoria vie a umanității, sub dimensiunea sa biologică, psihologică, socioculturală,
economică și politică aparține familiei, coexistentei bărbatului și a femeii, a rel ațiilor dintre ei, a
relațiilor cu copiii. Familia s -a dovedit a fi una din cele mai vechi și stabile forme de comunitate
umană, cea care asigură perpetuarea speciei umane, evoluția și continuitatea vieții sociale, iar
istoria evoluției familiei nu este al tceva decât istoria dezvoltării și modificării rolurilor conjugale.
Familiile din societățile contemporane, au suferit în ultimele decenii transformări
radicale. Schimbările care au intervenit în interiorul ei sunt atât de importante, încât și termenu l
de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzând să acopere în zilele de azi realități diferite de
cele caracteristice generațiilor precedente.
Asupra cuplului, carieră profesională a femeii ridică probleme de o altă natură. În
primul rând, exis tă tendința ca femeia să se concentreze foarte mult asupra carierei și să ignore la
fel de mult conceptul, viața de familie. Dacă această tendința este valabilă și pentru bărbat,
situația devine critică pentru funcționalitatea familiei că instituție social ă. Gradul de implicare în
viață de familie depinde de percepția asupra modificării rolurilor, în condițiile existenței carierei
profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci când unul dintre parteneri este concentrat

6 Dr. Radu Vrasti “Stadiile evoluției relației de cuplu”
7 Ancuța Popescu „Institutia căsătoriei și c ondiția juridică a femeii din Țara Romanească și Moldova în secolul al XVII -lea”

9 mai mult asupra carierei, ce lălalt trebuie să preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului,
dar preluarea poate fi formală sau angajantă.

1.2 Mșcarile Feministe

Feminismul este un termen ce poate fi folosit pentru a descrie o mișcare de natură
politică, culturală și e conomică ce vizează stabilirea de drepturi egale între femei și bărbați,
precum și obținerea de drepturi legale egale. Perioada dintre 1914 și 1960 a fost marcată de două
războaie mondiale, intervale de creștere economică și o importantă criză economică, c ea mai
lungă și cea mai grea criză ecomonica a perioadei industriale. Aceste evenimente au adus femeile
în câmpul muncii, inițial pentru a asigura funcționare celor mai importante domenii economice și
pentru a asigura traiul familiilor pe perioada de războ i, iar mai apoi pentru a obține și menține
standarde de viață mai ridicate, specifice clasei de mijloc.
Cei care au studiat mișcarea au împărțit -o în trei „valuri”. Prima etapă se referă la cea
de-a două parte a secolului XIX și începutul secolului XX, când principala sursă de nemulțumire
era lipsa drepului de vot în cazul femeilor. Această perioadă este tratată și interpretată în opera
cinematografică Suffragette scrisă de Abi Morgan și regizată de Sarah Gavron. Cel de -al doilea
val de feminsm începe în anii ‘60 și urmărește obținerea de drepturi legale și sociale pentru
femei. În 1990 a pornit și cel de -al treilea val de feminism, ca o continuare și o reacție a eșecului
perceput în cazul celui de -al doilea val. 8
În mod ironic, religia a participat la i nițierea câtorva dintre cererile de natură socială pe
care le aveau femeile la începutul secolului XIX. „The second Great Awakening ” ce a început în
1970 punea accent pe experiența emoțională în pofida dogmei, permițând femeilormai multe
oportunități de a conduce și de a coordona în afară căminului lor. Angelina și Sarah Grimke au
devenit cunoscute activiste care au sfidat obiceiurile acceptate social adresându -se în mod public
Societății Americane Anti -sclavie. Că și răspuns la criticile foarte dure la adr esa ideilor lor,
Sarah Grimke a scris „Scrisori ale egalității între sexe” în 1838. Cu un an în urmă, Colegiul
Oberlin a devenit prima instituție de învățământ superior din America ce acceptă să instruiască
femei.
În acea perioadă, excluderea femeilor di n organizații aboliționiste le -a determinat pe
Elisabeth Cady Stanton și pe Lucreția Mott să lucreze împreună cu alte femei, și unii bărbați,
pentru a denunța inegalitățile dintre sexe și pentru a obține dreptul de vot al femeilor. În 1848, au
organizat Co nvenția de toamnă de la Seneca unde au discutat în amănunt despre doleanțele

8 Hawkesworth, Mary E., Globalization and Feminist Activism. Rowman & Littlefield, pg. 25–27

10 femeilor și despre obținerea dreptului la vot. Presa timpului a răspuns în mod batjocoritor la
această convenție, dar, în final, s -a dovedit că evenimentul a stat la bază mișcări i pentru dreptul
la vot „the suffrage movement” . Roadele acestor eforturi s -au văzut în anul 1860 când, în New
York s -a recunoscut femeilor măritate dreptul la proprietate. Totodată, li s -a recunoscut și
costodia comună asupra copiilor. Termenul de feminis m a fost preluat din Franța în anu 1910.
De notat este faptul ca nu toate militantele acestei mișcări se consideră feministe. Multe dintre
ele se limitează doar la obținerea dreptului la vot și la combaterea inegalității. 9
Cel de -al doilea val al emancip ării feminine se referă la perioada dintre 1960 și 1980. În
timp ce în primul val s -a pus mult accentul pe dreptul la vot, cel de -al doilea a avut în prim -plan
discriminarea față de sexul feminin. Sloganul acestei perioade a fost „Personalul e Politic”
10(„The Personal îs Political”) și a fost inițiat de Carol Hanisch, activistă feministă. Feministele
din această perioadă vedeau inegalitățile culturale și politice legate în mod inexplicabil între ele
și încurajau femeile să vadă și să înțelegă aspecte din vi ață prin prisma politicii și a strucurilor de
putere sexiste.
Autoarea și filosoafa franceză Simone de Beauvoir a scris romane; monografii pe teme
filosofice, politice și sociale; esee biografii și o autobiografie. Această este cunoscută în mod
special p entru romanele ei metafizice, printre care „L'Invitée”, „Les Mandarins” și tratatele ei
dintre care amintim „Al doilea sex”11. Acesta din urmă reprezintă o analiză detaliată asupra
persecuțiilor asupra femeilor și un tratat fundamental al feminismului conte mporan. Scris în
1949 și tradus în limbă engleză în 1953, stabilește un existențialism feminist care presrie o
revoluție morală. Ca și existențialistă, ea a acceptat percepția lui Jean -Paul Sarte cum că
existența precede esența, de unde și ideea conform ce reia „nu te naști femeie, devii femeie”.
Analiză ei se concentra pe construcția socială a femeii că secundară. Această ideea a considerat -o
fundamentală în persecuțiile față de femei. Această susține ca femeile, în mod istoric, au fost
considerate deviante și anormale și susține că chiar și Mary Wollstonecraft a considerat bărbații
ca fiind idealul către care femeile trebuie să tindă. Ea susține că pentru a se dezvolta în
continuare această mișcare, ideea de tinde spre idealul masculin trebuie să dispară.
După terminarea celui de -al Doilea Război Mondial, pe măsură ce femeile acumulau
experiență pe piața muncii, ele au devenit din ce în ce mai conștiente de statutul lor inegal, din
punct de vedere economic și social, comparativ cu cel al bărbaților. Femeil e care erau casnice,
multe dintre ele cu studii, au început să se exprime despre lipsa lor de satisfacție și împlinire
personală.

9 Buechler, Steven M. Women's Movements in the United States Rutgers University Press 1990
10 Traducere din limba engleza – „The Personal îs Political”
11 Traducere din franceza “Le Deuxième sexe”

11 În 1963, Betty Friedan scria în America „The Feminine Mistique” criticând ideea
potrivit căreia femeile își pot găsi împl inirea doar prin îngrijirea copiilor și a gospodăriilor. În
carte, Friedan enunță ipoteza conform căreia femeile sunt victimele unui fals sistem de valori
conform căruia identitatea lor este definită doar prin soții și copiii lor. Un asemenea sistem nu
face decât să cauzeze pierderea identității acestora în favoarea celei a familiei. Autoarea a
localizat acest fenomen în special în cazul clasei de mijloc în comunitățile sub -urbane, în
perioada imediat următoare celui de -al doilea război mondial. De asemenea , creșterea economică
post-război a dus la dezvoltarea de noi tehnologii care avea scopul de a ajută și ușura treburile
gospodărești, dar care au avut efectul de a scădea valoarea pe rcepută a eforturilor acestora.12
Mișcarea de eliberare a femeii reprezint ă un efort colectiv pentru egalitate care s -a
manifestat în anii 1960 și 1970, căutarea de a elibera femeile de persecuțiile și supremația
bărbaților. Mișcarea s -a manifestat prin constituirea unor grupuri, pledoarii, proteste, campanii
de conștientizare, teorii feministe și multe alte activități care au venit să sprijine idee de egalitate
între sexe.
În multe cazuri, termenul de mișcare de eliberare a femeii se confundă cu „miscarea
feminista” sau cu „ al doilea val de feminism”, deși au existat mult e grupuri care au funcționat în
sprijunul acestei idei. Chiar și în interiorul mișcării, diferite grupuri au avut diferite opinii despre
tacticile ce ar trebui adoptate și s -au întrebat dacă a lucra sub o structură patriarhală ar putea într –
adevăr să condu că spre rezultatele dorite. De multe ori mișcarea de eliberare a femeii s -a
confundat cu feminismul radical, deoarece ambele se concentrau pe eliberarea membrilor
societății de sub structurile sociale opresive. Ambele au fost considerate o amenințare față de
bărbați, în mod deosebit atunci când acestea făceau referire la „ lupta” și la „revolutie”. Cu toate
acestea, teoriile feministe vorbeau, în general, despre modul în care societatea poate elimina
rolurile sexelor atribuite în mod nedrept. Mișcarea de el iberarea a fost despre mai mult decât
„fantasmele anti -feministilor” potrivit cărora femeile urmăreau eliminarea bărbaților. 13
În anii 1990 a început manifestarea celui de -al treilea val de feminism și a fost specific
generației X, a persoanelor născute în anii ‘60 și ‘70, persoane carea au crescut și s -au maturizat
într-o lume saturată de media și într -un ambient cultural și economic diferit. Deși beneficiau de
pe urma drepturilor legale și de protecția obținute de predecesoarele lor, reprezentanțele cel ui de –
al treilea val de feminism au considerat că lucrurile nu au fost rezolvate până la capăt.
Dezvoltarea economică, puterea profesională și statusul obținut de membrii celui de -al
doilea văl de feminism, numeroasele oportunități ce au apărut că ur mare a răspândirii ideilor
revoluției informaționale de la finele secolului XX, toate acestea au stabilit premisele celui de -al

12 Winddance Twine, Feminism and Antiracism: International struggles for justice . NYU Press.
13 idem

12 treilea văl de feminism. Direct Action Corporation, înființată în 1992, a devenit în 1997 Third
Wave Foundation, fundație dedica tă susținerii grupurilor și persoanelor care luptă pentru
dreptate indiferent de sex, rasă, status economic și social. Printre fondatori se număra Rebecca
Walker, fiică lui Alice Walker, cunoscută scriitoare și membră a celui de -al doilea val; Jennifer
Baumgardner și Amy Richards, autoarele „Manifesta: Young Women, Feminism, and the
Future” care s -au născut în 1970, fiice ale unor reprezentante ale valului doi care au fost membre
în grupuri feministe. Ele au fost crescute în spiritul punerii la indoliala di viziei muncii în funcție
de sex. Totodată, ele au fost educate pentru a avea încredere în șine, a fi conștiente de șine, a fi
persoane articulate și ambițioase.
Această generație a crescut cu dorința de realizare, cu exemplele unor femei de succes,
precum și conștiente de barierele ridicare de sexism, disciminarea rasială și de clasă socială. Ele
au ales să combată aceste obstacole prin inversarea simbolurilor sexiste, rasiale și de clasă
socială. S -au luptat cu sistemul patriarhal prin ironie, răspunz ând violenței cu povești despre
supraviețuire, combătând excluderea continuă cu activism fundamental și democrație radicală. În
loc să se conformeze și să se integreze în sistem, reprezentanțele celui de -al treilea val au început
să saboteze și să reconstr uiască sistemul.
Influențate de postmodernism, reprezentanțele mișcării au căutat să pună sub semnul
întrebării, să recâștige și să redefinească idei, cuvinte, și mediul care a transmis idei despre gen,
frumusețe, feminitate și masculinitate, printr e alte lucruri. S -au schimbat percepții asupra
genurilor, cărora le erau atribuite noțiuni caracteristice strict bărbaților și noțiuni caracteristice
strict femeilor, făcând loc ideii de tot unitar asupra genurilor. Din această perspectivă fiecare
persoană este văzută ca având, exprimând și negând o întreagă gamă de trăsături ce fuseseră
asociate cu unul dintre cele două sexe. Pentru reprezentanțele celui de -al treilea val, liberarea
sexuală a însemnat conștientizarea modului în care identitatea și sexualit atea au fost modelate de
societate și apoi redescoperire a și asumarea sinelui autentic.14

1.3 Mșcarea Hippy

În timp ce în lagărul de est, existența, chiar și cea intimă, se desfășura în limitele
ideologiei, manifestările de tot felul fiind dacă nu reprima te, cel puțin diminuate, sub pronirea
atotpătrunzătoare a Fratelui cel Mare, în Occident , după moartea lui Orwell in 1950 , are loc un
fenomen ale cărui urmări se fac simțite de atunci încoace. Împotriva capitalismulului și a
întregului sistem de valori adi acent, care funcționează din ce în ce mai bine, reacționează
generația tânără a anilor ’60, principalul lor canal de manifestare fiind, desigur, muzică.

14 Walker, Rebecca (Ianuarie –Febroarie 1992). "Becoming the Third Wave"

13 La bază mișcării a stat poetul Allan Ginsberg, ce a folosit cuvântul drept armă, ulterior
apărând și c ântecele. Din dorința de exprimare a frustrării, protestele lui condanau inreaga
societate, ullterior transformându -se în mișcarea hippie. În anii 50, mișcarea a luat amploare,
începând să apară și chiar cafenelele tematice, mișcarea numindu -se „The Beats” .
Contracultura15 hippie a apărut ca răspuns la contextul social și politic al anilor ’60 din
America, problemele ce îi ocupau pe americani, nefiind deloc puține. Angajarea Statelor Unite
ale Americii în Războiul din Vietnam 1961 -1975; intensificarea miscă rii pentru drepturile civile
ale populației afro -americane, care a apărut la începutul anilor ’50, care coopta tot mai mulți
adepți și legitimitate;creșterea tensiunilor între cele două blocuri politice ale Războiului Rece
care dăduse naștere la o amplă mi șcare antinucleara. Schimbări au apărut și pe palierul socio –
cultural, odată cu generația beat, o mișcare literară care începuse să se manifeste incă din anii ’50
și care își propunea să se delimiteze de conformismul american postbelic. Adepții miscării se
imbrăcau neglijent, ascultau jazz, consumau droguri și se dedau la excese sexuale. Ei au fost, de
fapt, părintii hipioților, putându -se spune chiar că vestimentația era prima lor formă de protest.
Se dorea ruptură totală față de comunitățile conservatoare , urmărindu -se evidențierea lor în orice
mediu. Stilul vestimentar avea legătură cu propriile credințe, adesea fiind complimentat cu
elemente din regnul natural, sau preferanduse fibrele din cânepă și bumbac în detrimentul celor
sintetice.
La baza cuvintel or „hippie” și „hipster” stă cuvântul „hip”, a cărui origine este
necunoscută. Cuvântul „hippie” apare în românul „On the Road” semnat de scriitorul american
Jack Kerouac în 1957.
Mișcarea Hippie s -a manifestat atât pe plan politic cât și cultural. Acea stă manifestare
este consuderata o contracultura. În comparație cu o subcultură, existența unei contraculturi are
ca scop o opoziție a culturii dominante în societate. „Adeptii unei contraculturi resping unele sau
majoritatea standardelor și modelelor comp ortamentale ale societătii inglobante, dar nu resping
toate normele și valorile culturii dominante”16.
Unul din celel mai importane momente ale acestei mișcări este de festivalul de la
Woodstock din anul 1969. Un fenomen pe cât de controversat pe atâ t de complex ce așează
faptele la marginea politicului uumarind de -falsificarea condiției umane și demistificarea
civilizației și instituțiilor occidentale. Manifestarea generală hippie „ (…) respinge societatea
tehnocrată și comercială a predecesorilor; îi reproșează faptul că se bazează pe proprietate,

15 Contracultura este un termen sociologic folosit pentru a descrie valori și norme de comportament ale unui grup cultural, sau a
unei subculturi, care diferă de valorile și normele de comportament ale culturii unei anumite per ioade, echivalentul cultural al
opoziției politice. Este un neologism atribuit lui Theodore Roszak.
16 I. Mihăilescu, 1993

14 eficacitate, consum, cultul banului și că a pierdut toate contactele cu natură și cu forsele
universului” . 17
Mircea Eliade interpretează fenomenul hippie că și o dorință arhiepala a omului de a se
întoarce la origini, în încercarea sa de a reconstituii paradisul: aceștia doresc să îndepărteze pe
cale pașnică frontiere de tot felul: religioase, sexuale, naționale, rasiale de clasă sau ideologie,
purtând părul lung și trăind goi prin păduri, practicând me ditația că o formă de ceea ce face o
trimitere la Adam și Eva. Aceștia, deși spirite anti -ideologe nu scăpa totuși de ideologie, fiind
marcați peste toate influențele eclectice de învățăturile mai multor guru din orient și de feudism.
Putem găsi o pledoari e pro -hippi și în lucrarea sa carte -interviu, „Incrcarea Labirintului”
publicată în 1990. Aici autorul afirmă „Eu protestez împotrivă acelora care consideră că tendința
spre sexualitate și orgie a tinerilor hippy face parte din mișcarea de eliberare sexual ă ce are loc în
întreagă lume. În cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s -ar putea numi nuditatea paradisiaca și
unirea sexuală înțeleasă ca ritual. Ei au descoperit sensul profund, religios al vieții. În urmă
acestei experiențe, s -au descătușat de toate superstițiile religioase, filosofice și sociologice. Sunt
liberi. Au regăsit dimensiunea sacralității cosmice, experiență de mult tăgăduita, de pe vremea
Vechiului Testament".
Michel Foucault dezvoltă teoria „tehnologiei dominatiei” prin intermediul uno r instituții
de disciplinare socială atitudiinii față de viață și a corpului începută o data cu „epoca clasica”:
„E vorba de mecanisme de putere pentru a căror funcționare discursul despre sex (…) a devenit
esențial. Apare în preajmă secolului al 18 -lea o incitare politică, economică, tehnică la a se vorbi
despre sex. Și nu atât sub formă unei teorii generale a sexualității, cu sub formă de analize, de
contabilitate, de clasificare și de definire a speciilor, sub formă unor cercetări cantitative sau
cauzale”18. Urmărind analizele lui Michael Foucault am putea spune că ipotez a reprimării
discursurilor despre sex, din secolul 17 și până în epocă victoriană reprezintă doar o poveste, din
punct de vedere istoric. Secolul 20 da naștere unei ideologii anti -repre sive, demistificatoare și
eliberatoare.

1.4 Mșcarea Gay

În 1980, Lord Alfred Douglas, iubitul lui Oscar Wilde, declară prin poemul sau „Two
Lovers” că „Eu sunt dragostea care nu are curaj să -și pronunțe numele”. În 1897, o data cu
înființarea Comitetul ui Științific Umanitar în Berlin, bărbații și femeile de orientare homosexuală
au căpătat o voce. Comitetul a publicat literatură emancipata, a sponsorizat mitinguri, și a

17 Marie Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice , Editura Amarcord, Timișoara 1998, vol. 2, p. 361
18 Michel Foucault Istoria s exualității , Editură de Vest, Timișoara, 1995, p. 21

15 susținut ideea de reforma legală în Germania, precum și în Olanda și Austria. Fondat orul acesteia
a fost Magnus Hirschfeld. 19
Puține au fost studiile despre homosexualitate înainte de secolul XIX. Primele încercări
de a înțelege tipurile de comportament sexual au aparținut doctorilor și oamenilor de știință
europeni, printre care Sigmund Freud și Magnus Hirschfield. Lucrările lor înțelegeau conceptul
de homosexualitate și de bisexualitate. Aceștia au susținut că e ceva ce se întâmplă natural într –
un segmant identificabil al umanității, Freud însuși neconsiderând fenomenul că pe o boală sa u
că pe ceva de condamnat. Hirschfield a fondat și Institutul de Stiine Sexuale din Berlin, cea mai
amplă bibliotecă despre istoria culturală a persoanelor gay.
Cu toate acestea, în timpul expansinii lui Hitler toleranța demonstrată de comunitatea
științifică din Germania a dispărut. Bibliotecă lui Hirschfield a fost distrusă și cărțile au fost are
de naziști în 10 mai 1933.
În Statele Unite ale Americii, au fost puține încercări de a crea grupuri de susținere a
comunității de gay și lesbiene până la de butul ceui de -al Doilea Război Mondial, deși acest tip de
viață a cunoscut o răspândire în centre urbane precum Greenwich Village și Harlem în timpul
Rezistenței din Harlem în anii 1920. Războiul a fost prilejul cu care persoanele de orientare gay,
mai-înainte izolate, s -au întâlnit că și soldați, lucrători pe timp de război, și alți voluntari
originari din orașe mici din toată lumea. Conștientizarea mai mare în contextul în care senatorul
Joseph Mccarthy investiga homosexualii care dețineau funcții în guve rn la începutul anilor 1950,
au condus la primul văl de cereri politice pentru tratamente corecte în domeniul sănătății
mentale, politică publică și în domeniul muncii.20
Începând cu mijlocul secolului XX, un număr din ce în ce mai mare de organizații s -au
format. Centrul de Cultură și Recreere a fost înființat în 1946 în Amsterdam. În Statele Unite ale
Americii, prima organizație masculină majoră , înființată de Harry Hay în Los Angeles în anii
1950 -1951, a fost „Mattachine Society” numele acesteia vine de la membrii unei societăți
Medievale franceze, „Société Mattachine”, fiind alcătuită din jucători mascați; a ales numele
acesta că o paralelă la „masca” homosexualilor în societate . „Daughters of Bilitis ” denumit după
poezia lui Pierre Louÿs, „Chansons de B ilitis”, înființată în 1955 de către Phyllis Lyon și Del
Martin, în Sân Francisco, a fost un grup major dedicat femeilor lesbiene. Tot în SUA, o
publicație națională pentru persoanele gay , „One”, a câștigat în 1958 la Curtea Supremă, dreptul
de trimite pub licația prin poștă.
În Marea Britanie, o comisie sub comandă lui Șir John Wolfenden a publicat un raport în
1957, în care recomanda că legăturile de natură homosexuală între adulți și sub consimțământul

19 Michael Levy, The Editors of Encyclopædia Britannica
20 Cory, D. W. (1951). The homosexual in America: A subjective approach. New York: Greenberg.

16 acestora să fie scoase de sub incidență legii. Un deceniu mai târziu, recomandările au fost
implementate de către Parlament în legislația privind infracțiunile de natură sexuală,
dezincriminând astfel relațiile între persoane de același sex, în cazul persoanelor c u vârste mai
mari de 21 de ani mai târziu, limită de vârstă a fost revizuită la 18 ani, în 1994, și apoi chiar la 16
ani, în 2001, în contextul în care legea a fost revizuită atât pentru persoanele de același sex, câ t și
pentru cele de sex diferit .
Unul dintre cele mai importante momente a avut loc în SUA, în iunie 1969, când
Stonewall Inn, un bar gay din Greenwich Village, New York, a fost subiectul unui raid al
poliției. Aproximativ 400 de persoane au făcut parte dintr -o răscoală care a durat 45 de minute și
care s -a repetat apoi în nopțile ce au urmat. „Stonewall” a început să fie comemorat anual, în
luna iunie, nu doar de către comunitatea gay din America cât și în alte țări în timpul „Gay
Pride”.21
Anii ce au urmat, anii ‘70, au reprezentat o perioadă de transformare remercabila pentru
persoanele homosexuale, în special pentru cele care locuiau în orașele de pe coastă Americii. În
fond, această transformare se referă la vizibilitatea crescută. În acea perioadă a apărut primul
film gay televizat, primul sărut senzual „pe ecran” dintre doi bărbați, în „Sunday, Bloody
Sunday”, și a avut primiera filmul „Cabaret”, considerat primul film care celebra cu adevărat
homosexualitatea.
S-au înregistrat victorii și în domeniul politic. Edward Koch, membru al Congresului, a
fost unul dintre primi i aleși în stat care au făcut lobby pentru comunitatea gay din Greenwich
Village. Și mai important, în 1973, bordul Asociației de Psihiatrie din America au votat (13 la 0)
pentru eliminarea homosexualității de pe lista de boli psihiatrice.
Sub semnul acestor schimbări, în 1976, tel eviziunea publică din New York „WNET” a
difuzat un program special, live, de trei ore numit „OUTREACH: LESBIANS AND GAY
MEN”. În contextul acelei perioade, conversația din platou are un caracter de o franchețe și o
înțelegere de remarcat. Chiar dacă acest fapt nu este cel mai de impact eveniment al activismului
homosexualilor, nu este nici de neglijat. Discuțiile despre comunitatea gay erau încă ceva extrem
de rar în acele vremuri.
Acasta conversație televizată,împreună c u alte premiere de acest tip, au fost semnalele
unei țări și a unei culturi în transformare, transformare care nu poate fi considerată încheiată nici
astăzi. Asta nu înseamnă că progresul a urmat un drum facil. În anii ‘70 a avut campania de
succes a lui A nită Bryant în Miami împotrivă legislației care prevedea drepturile gay -ilor. Tot în
acea perioadă, a avut loc asasinatul lui Harvey Milk, unul dintre cei mai importanți activiști

21 Michael Levy, The Editors of Encyclopædia Britannica

17 pentru comunitatea homosexualilor și printre primii gay declarați care a fos t ales într -o poziție în
administrația publică. 22

1.5 Concluzie

Toate aceste mișcări au zdruncinat societatea din punct de vedere moral, social și politic
alterând drastic raporturile dintre participanții unei relații de cuplu. Din liberalizarea venită odată
cu mișcările gay și hippie nu doar se nasc o multitudine de practici noi în interiorul unui cuplu
dar putem afirmă și faptul că statutul acestuia în societate s -a modificat. Din direcția mișcărilor
feministe cuplurile și -au creeat o stare de independ ența atât financiară cât și socială între
membrii. Această emancipare a condiției unui cuplu va evolua fără îndoială în viitor. În
concluzie, societatea contemporană amplifică apariția conflictelor în familie, prin faptul că ne
aflăm într -o perioadă de red efinire a rolurilor mascul ine și feminine, o perioadă , d e altfel,
accelerată de feminism. Pe de altă parte, atât redefinirea rolurilor, cât și înțelegerea gresită a ei,
favorizează apariția unor comportamente foarte diversificate și ambigue, care întrețin o tensiune
și dezarmonie în cadrul cuplului. Practic, se constată o perioadă de dezorganizare a rolurilor
masculine și feminine, și nu se știe cât va mai dură pană când vor apărea două modele de
comportament acceptate de ambele sexe și puse în practică fă ră nemulțumiri și conflicte
interioare.

22 “A Glimpse Into 1970s Gay Activism “ – The Atlantic.com

18
CAP.2 POSTUMANISMUL

Acest capitol își propune să analizeze curentul postumanist și cum acesta, în combinație
cu progresele tehnologice ale umanității afectează viață și statuturile din viață s cociala.

1.1 Începuturile și evolu ția Postumanismului

Istoricii situează ineputurile umanismului modern în Italia secolului al XIV -lea, fiind
legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. Umanismul se propagă în primul
rând în Germania și Olanda, ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor,
organizarea adevăratelor târguri de cărți impulsionând considerabil răspândirea culturii la nivelul
sociatetii.
Erasmus din Rotherdam, teolog și erudit olandez, este unul din cei mai emine nți
umaniști din perioadă Renașterii și Reformei din secolul al XV -lea și al XVI -lea, „primul
european constient’23. Datorită poziției sale critice față de Biserică Catolică, este considerat
precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la pr otestantism, preconizând în mod
conștient spiritul de tolerantă religioasă.
Johannes Reuchlin consideră că textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al
omenrii. Acesta voia să interzică scrierile în limbă ebraică, cu excepția Bibliei. În Germa nia,
mișcarea umanistă a pregătit carlea ‘Reforme’ lui Martin Luther, urmând că discipolul său,
umanistul Philipp Melanchton, profesor de filologie la Universitatea din Wittenbarg, să redacteze
prima formulare științifică a principiilor ‘Reformei’ în lucra rea ‘Loci communes rerum
theologicarum’ aparuta in 1521 .
Umanismul exclude ideile ce fac referire la credințele supranaturale prin găsirea unor
probleme umane, unele curente umaniste fiind compativbile cu anumite religii precum ateismul
și agnoticismul.Ag noticimul sau ateismul nu fac referire în mod directla umanism însă principiile
adoptate de atei sunt considerate de unii filozofi ca fiind umaniste.
Unii au interpretat umanismul ca pe o formă de „speciism ”. Aceștia consideră oamenii
mai importanți decât alte specii. Filosoful Pețer Sînger, el însuși umanist, afirmă că "în ciudă
multor excepții individuale, umaniștii în general s -au dovedit incapabili să se elibereze de una
dintre cele mai centrale […] dog me creștine: prejudecată speciismului". Acesta a chemat
umaniștii să „ia poziție împotrivă […] exploatării nemiloase a altor ființe simțitoare" și s -a legat

23 Ștefan Zweig – Traducere din limba germana

19 de unele afirmații din Manifestul Umanist III despre care credea că acordă „prioritate intereselo r
membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, Pețer Singerl a remarcat de asemenea că
același „Manifest ” afirmă că oamenii nu au „niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune
alte animale" și a admis că „organizațiile care au făcut cel mai mu lt pentru animale au fost
independente de religie".
Din ideile ce stau la bază lucrării face parte sigularitatea tehnologică, un concept
apartinad futurismului vizionar și curentului Postmodernist, regăsit pentru prima data în studiile
lui Irving Jon Go od, matematician britanic, statistician și criptolog, autorul conceptului
„Intelligence Explosion”. Acesta, a lucrat în calitate de consultant pentru regizorul, Stanley
Kubrick, în scopul de a face supercomputerile din filmele sale cât mai reale. Conceptul de
singularitate tehnologică reprezintă faptul ca intervenția unei superinteligente artificiale ar putea
provoca o evoluție tehnologică foarte rapidă rezultând în schimbări drastice aspura civilizației
umane. Potrivit acestei ipoteze, un computer ce rulea ză pe un sistem de operare bazat pe o
inteligență artificială, plecând de la premiza că acesta are capacitatea de a se auto -îmbunătăți,
computerul ar putea intra automat într -o reacție de „Run away” sau cicluri de autombunatatire,
cu fiecare generație mai nouă și mai inteligentă dezvoltând mai rapid următoarea generație.
Rezultatul unui „Intelligence Explos ion”, mome ntul singularității tehnologice ia formă unei
superinteligente articificiale ce ar întrece calitativ orice formă de inteligență umană. În urm a
apariției unei astfel de inteligențe combinate cu emanciparea societății umane ar putea schimbă
dramatic societatea pe care o cunostem astăzi până la cele mai mici detalii. Una dntre aceste
schimbări ar putea denatura complet relația interumana și condi ția de cuplu, această fiind una din
principalele probleme abordate în elaborarea scenariului, scris în colaborare cu Diana Laslo,
„Provizoriu”.
Percepțiile oamenilor pot fi puternic influențate de mișcarea umanistă dar acest fapt nu
presupune că fiecare p ersoană este capabilă să intteleagaidealurile umaniste, atât din punct de
vedere rațional cât și din punct de vedere moral. Umanismul constituie într -o anumită măsură
exagerarea potențialului uman, fiind necesare, de altfel, destule de multe eforturi veni te din
partea oamenilor. Dezvoltarea societății, legătură între binele în sine și acțiunea de asavarsi pe
cât posibil acest bine, de a trăi diferit și benefic, presupun o șansă unică a îmbogățirii și
autocunoașterii, la nivel spiritual, social sau cultural .
Istoria s -a dovedit a fi un proces fără subiect și fără centru și una din ultimele
determinații ale umanismului s -a șters, odată cu ștergerea ideii de progres, ca idee prea umană.
Dacă umanismul făcea din calitatea de om un privilegiu și o normă, a fos t constat că nici un
privilegiu nu contribuie la calitatea de a fi om, viață fiind considerată fără privilegii, această
reprezintă sacrul, omul doar participă la viată. Se observă o nouă vizune a raporturilor dintre

20 suflet și corp. Datorită nașterii imag inii, omul pare să fie astăzi mai mult corp decât spirit. De
fapt această trecere face corpul mai inteligent și mintea mai corporală. Modelul actual al lumii că
suprafată semnificantă, vede în omul postuman un corp etalat și extins și un spirit nomad.
Sufletul devine mai trecător, mai vulnerabil, prezent în diverse conexiuni, privit în sensul unei
proprietăți mai colective, așa cum este percepută viața pentru organismele care o trăiesc.În altă
ordine de idei, dezvoltarea accelerat a tehnologiilor transformă mediul propriu omului și conduce
la un amestec între corpul uman și produsele tehnologiilor sale, doar că anexele și atasările ce
servesc corpul uman și care înainte încercau să -i remedieze defectele, au devenit extensii care îi
consolidează însușirile. Așa cum sufletul uman e dispersat în rețele, corpul prin extensiile sale
anticipează acest amestec confuz al omului într -o lume bulversantă a progresului.
Ca disciplină teoretică, postumanismul afost identificat la începutul anilor 80, dar din
perspecti vă culturală se consideră nașterea postumanismului ca fiind dată în contextul secolului
XX, accentuandu -se condiția omului în raport cu evoluțiile și dezvoltarea tehnologiilor și
inclusiv a biotehnologiilor : „raportul umanului la tehnologii și schimbarea r adicală și inevitabilă
pe care această relație a provocat -o sau pe care o va provocă în viitor ”.24 Termenul de
postumanism , post -uman, a fost adoptat pentru prima data de către Peter Sloterdijk în cadrul unui
colocviu consacrat lui Martin Heidegger.

2.2 Tr ansumanismul

Transumanismul reprezintă o mișcare culturală și internațională ce sprijină dezvoltarea
noilor tehnologii și științe cu scopul îmbunătățirii aptitudinilor mentale siabilitatilor fizice ale
oamenilor ameliorând, de altfel, ceea ce ea vede că aspectele nedorite și inutile condiției
umane.Termenul de „transumanism" datează din 1957, semnificația actuală constituind un
produs al anilor 1980, ‘cand un grup de oameni de stiintă, artiști și futuriști cu sediul în Statele
Unite a început să organize ze ceea ce între timp a crescut la nivelul de mișcare transumanistă.
Gânditorii transumanisti postulează că ființele umane vor fi transformate mai devreme sau mai
târziu în ființe cu abilităti atât de mult extinse încât să m erite eticheta de „postumane"25
reprezintă o tranziție spre postumanism. În concepția lui Sloterdijk, știință putea modifică
condiția umană până când umanitatea ar trece printr -o schimbare radicală a istoriei. Jean -Paul
Baquiast afirmă ca: „Una din valorile pstumanismului ar putea fi con cepută că o modalitate de a

24 Traducere din Franceză – „le rapport de l'humain aux technologies et du changement radical et inéluctable que cette relation a
provoqué ou ri sque de pr ovoquer dans l'avenir” – Francis Fukuyama La Fin de l'homme Leș conséquences de la révolution
biotechnique, Paris, La Table ronde, 2002.
25 Fukuyama, Francis, The world's most dangerous ideas: transhumanism 2004

21 ragasi în același timp viitorul și continuitatea biosferei.”26 Postumanismul reprezintă, de altfel,
transformarea eului uman prin intermediul tehnologiei . Se evidențiază ideea că este posibil că un
chirurg să înlocuiască un neuro n cu un circuit integral care să copieze cu fidelitate funcțiile
acestuia iar lucrurile să fie percepute în aceeași manieră că înainte de săvârșirea acțiunii propuse
de cercetătorul Jean Besnier.

2.3 Postumanismul in Artă

O altă perspectivă elaborată asu pra postumanismului îi aparține lui Aurel Codoban care
susține că „in postumanism se poate vorbi despre un nou curent literar/artistic și că o nouă
estetică și ideologie se vor contura, tot mai mult, de la sine. Aspectele socio -politice sunt mai
relevante întrucât centrul de interes se mută de la individualităti și persoane la entităti mai lărgi,
ce depăsesc realitatea umană limitată strict la persoană. E un stil mai estetizant, pentru că
empatia este tot mai restrictionată”. Același autor aduce referințe ale postumanismului regăsit în
contextul romaneasc susținând că „diiferentele dintre tările europene și dintre Europa și ceilalți
aliați nord -atlantici sunt mai mici decât păr în ce privește conținuturile culturale. Ne putem teme
doar de faptul că eventual i reprezentanți ai postumanismului românesc să fie niște imitatori mai
servili decât alți imitatori.”. 27
Multitudinea de abordări în ceea ce privește postumanismul în diverse domenii de
cercetare au în vedere încercarea permanentă de a gândi împotriva prop riei gândiri, împotriva
tradiției care susține caracterul uman al societății: „Postumanismul se rupe complet de proiectul
iluminist, cel care a fondat modernitatea, organizată în jurul separației dintre „om”/ „uman”/
„stiinte umaniste” și „natură”/ „stiin te ale naturii”, tocmai pentru că refuză aceste distincții și
incearcă să găsească modalităti de a gândi în afara lor”.28 Problematica mișcării postumaniste
continuă să fie un subiect ale cărui finalizări păr din ce în ce mai greu de atins, Daniel Clinci îș i
exprimă și de data această viziunea asupra acestei problematici susținând că „Postumanismul
este, totuși, o teorie care se coagulează în jurul unor atitudini mai deschise fată de specii,
tehnologii, comunicare etc. ”29 În privința postumanismului, problema centrală se intamplă să
apăra în momentul în care omul este exclus din scenă, tehnologiile acaparând adevăratul sens al
existenței. Lucrul acesta este prezent și în ceea ce privește studiile făcute de Nietzsche în
gândirea occidentală, studii care conture ază și definesc conceptul de „om”. Totuși rămâne greu

26 Traducere din franceza – "Une des valeurs d u posthumanisme pourrait être de rechercher à la fois l'avenir de l'humanité et la
survie de la biosphère.”
27 Aurel Codoban
28 Daniel Clinci, Bios, Ttechne și Postumanismul, publicație în revista Vatra
29 idem

22 de acceptat stadiul și problematică existența umane, aflată într -o continuă dezvoltare. Cu alte
cuvinte, postumanismul este, în primul rând, o teorie, dar se străduieste să devină o practică.
Noua conc epție postumanistastă, oferă posibile interpretări ale științei. Domeniul
roboticii și a biogeneticii fiind domenii de interes în ceea ce privește evoluția umană în contextul
tehnologic actual. În contextul acesta se adună tot mai mulți artiști și teoretic ieni interesați de
anumite imperative ale depășirii vechiului umanism ce obișnuia să consolideze și să închidă
umanul, bazată pe trăsături și interese specifice unei singure clase, rase ori sex.
Postumanismul pe de altă parte reprezintă un set de răspuns uri de ordin intelectual,
cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postumanitatii.Este de remarcat că mișcarea
postumanista s -a manifestat în multe discipline academice sau ne -academice cum ar fi câmpul
filosofiei, teologiei, dar și în artă, arhitectură, film, televiziune, sociologie, muzică, teatru, modă,
tehnologie, literatură și comunicații, domenii puternic influențate de ideile și tendințele
postmoderne. Fundamentale în răspândirea postumanismului rămân folosirea unchiurilor non –
ortogonal e la clădiri în operele lui Frank Gehry, iar în ceea ce privește schimbarea în domeniul
artistic, această ar putea fi exemplificată prin tendința introducerii minimalismului în artă și
muzică. Postumanismul în filosofie este cunoscut sub denumirea de „critical theory ”. Pe baza
conceptelor adoptate de Gilles Deleuze, mulți cercetători au în vedere analiză unor idei
bulversante în ceea ce privește evoluția procesului tehnologic văzut într -o perspectivă
postumanista.Atfel, discuțiile apărute pe baza filozofulu i Deleuze, sunt analizate sbiecte precum
“devenirea -animal”, reconsiderarea celuilalt animal referindu -se la evidențierea poziției
privilegiate a omului în raport cu poziționarea elementelor de ordin animal sau vegetal, sau
despre „devenirea -masină”, rec onsiderarea celuilalt tehnologic solicită dizolvarea dualitătii
natură -cultură, a opoziției dintre ceea ce este născut și ceea ce este construit. Se poate din punct
de vedere filozofic despre faptul că: “Postumanismul nu este un curent artistic, ci un spe ctru de
abordări filosofico -teoretice, interpretări, studii culturale centrate pe anumite teme. Postumanul
ține pur și simplu de tot ceea ce este exclus din definițiile umanismului, ceea ce a fost și este
adeseori reprezentat că fiind în afara umanitătii, iar postumanisti precum Neil Badmington nu fac
decât să releve psihanalitic -deconstructiv această tensiune care există de la bun început între
pretențiile umanismului de a deține un fundament categoric „ratiunea” în cazul umaniștilor
clasici, mortalita tea în cazul celor contemporani și nevoia a celuiași umanism de a se apăra,
uneori foarte vi olent, cât se poate de inuman, de alteritate chiar în timp ce, de fapt, aceasta
contaminează umanul într -un fel sau altul’’30. Pe plan internațional, pe de altă parte, s e observă
un număr considerabil de artiști ce promovează mișcarea postumanista în creațiile lor: de la
Mark Dion, autor conceptual de instalații în care păsările se slobozesc peste secole de literatură,

30 Yigru Zeltil, articol despre postumanism în re vista ‘’Vatra’’

23 pentru ele inutilă, la muzicieni -performeri că Grace Jones, cu al său Corporate Cannibal, simbol
al digitalului post -cinematic, la pictori -etologi că Desmond Morris, curatorul cimpanzeilor ale
cărui căr ti, Zoomenirea și Maimuța goală , activiști că Olly & Suzi, angajați în dialog cu rechini
și leoparzi în lib ertate, sau geografi -artiști că Perdita Phillips, ce animă scena artistică cu păsări
designeri, The G reat Bowerbird și pietre vii, Trombolite . Cu alte cuvinte, postumanismul, că
fenomen artistic, filozofic și chiar social înclină spre formele deschise, lud ice, provizorii, poate fi
perceput că „discurs al ironiei și al fragmentelor, „implicand artă și științele, marea cultură
tradițională, partea și intregul”31.
Ceea ce îl încadrează pe Stelarc în limitele unei practici de tip postuman este
preocuparea să f ață de conceputul de „trup invechit ”. Artistul nu folosește conceptul de „trup
invechit” în sensul în care te poți debarasa de propriul corp întru totul.Din punctu să de vedere,
oamenii au creat un mediu tehnologic în care nu mai pot funcționa eficient că simple organisme
vii, apărând astfel o incompatibilitate între propriul corp și mediul înconjurător.Stelarc are, de
asemenea, un proiect intitulat Semi -Living Extra Ear în care folosește un țesut viu pentru a crește
o ureche că parte a corpului sau , cu alt e cuvinte, apelând la biotehnologii de ultima oră, artistul
și-a „cres cut” o ureche umană pe antebraț . În schimb, Eduardo Kac injectează o floare de petunie
cu propriul ADN creând astfel un hibrid. Artistă Orlan atinge probleme de deconstrucție și
negarea formei umane prin faptul că își supune corpul la operații chirurgicale. Aceste intervenții
asumate tind să plaseze umanul într -un stadiu de masinărie pur organică.
După cum se constată de cele mai multe ori și în cazul altor mișcări artistice,cele mai
vizibile idei și trăsături ale postumanismului se pot observa și în arhitectură. Spațiile de
funcționalitate ale miscării umaniste sunt înlocuite de diverse abordări estetice precum stilurile
ce se intrepătrund, formele fiind adoptate pentru ele înșele ș i ducând la apariția unor posibile
modalități de vizualizare a stilurilor familiare și a unui spațiu delimitat.
Un exemplu de arhitectură postumanista îl co nstituie sediul companiei AT&T, astăzi
aparținând multinaționalei Sony din New York , care, că și o rice zgârie -nori, este construit pe o
structură metalică, având foarte multe ferestre, dar care, spre deosebire de construcțiile de birouri
moderniste, imprumută și elemen te din diverse stiluri clasice cu elemente precum coloane,
fronton, etc . Un prim exem plu de artă postumanita exprimată cu ajutorul arhitecturii se întinde
de-a lungul porțiuni celebre pentru jocurile de noroc din Las Vegas, Nevada, așa numită ‘Las
Vegas Strip’. Clădirile de -a lungul acestui bulevard reflectă numeroase perioade ale artei sa u
referințe culturale într -un colaj interesant, generat deopotrivă de timpul construcției, clădirile
inconjură toare și interesele comerciale momentane sau cu bătaie lungă ale proprietarilor.

31 Charles Murray

24 În anumite privințe, se poate spune că literatura aflată într -un context postumanist
cunoaște un stil mai dezvoltat, punându -se accent pe selecție, pe rafinare a conceptelor abordate..
Dintr -o altă perspectivă, literatură postumanista ar putea să reprzinte o ruptură de realismul
secolului al – XIX lea, unde narațiunea tratateaza diverse subiecte ale umanității dintr -un punct de
vedere obiectiv sau omniscient. Sub raportul personajului, literatura evidențiază subiectivismul,
renunță la realitatea de dinafară pentru a examina stă ri tulburătoare de contstiinta, un exemplu
fiind „fluxul constiintei” în manieră Virgin iei Woolf sau a lui James Joyce . În plus, literatura
postumanista explorează „fragmentar ismul în narare și construcția, exemplele moderniste, sunt
Virginia Woolf, operele dramaturgului suedez August Strindberg s au ale aut orului italian Luigi
Pirandello .”32

2.4 Postumanismul in Cinematografie

Postumanismul este suficient de prezent și în operele cinematografice, o prezență ce se
materializă în creaturi monstruoase în primele filme sf ce tratează această tematică precum
„Frankenstein” regizat de James Whale, ce a conturat aceste personaje sub formă unor
răufăcători ce pun la încercare societatea umană int -un fel sau altul. Chiar și mai târziu,
postumanii au devenit caractere ambigue în privință statului lor moral precum Terminator jucat
de Arnold Schwarzenegger în „Terminator 2: Judgment Day or the Cylons în Battlestar
Galactica” regizat de James Cameron. În cele mai recente opere cinematografice, personaje
postumaniste precum Tony Stark din „Ironman” sau Wolverine din „X-men” trasează o evoluție
de la creaturi monstruoase și răufăcători în eroi ai lumii fapt ce denotă o schimbare în
perspectivă conștiintei sociale asupra a ceea ce considerăm acceptabil în privință
transumanismului. Pe de altă parte, personaje că și Will Caster din „Transcendence ”, ce se
sacrifică pentru lume că în „Iisus” al tehnologiei, aduc la cunoștință și perspectia posibilității
producerii „Exploziei tehnologice” un concept aparținându -i lui John Good, potrivit căreia un
computer ce rulează pe un sistem de operare bazat pe o inteligență artificială, plecând de la
premiza că acesta are capacitatea de a se auto -îmbunătăți, computerul ar putea intră automat
într-o reacție de „Run away” sau cicluri de autombunatatire, cu fiecare generație mai nouă și
mai inteligență dezvoltând mai rapid următoarea generație, rezultatul unui “Inte lligence
Explosion”, mome ntul singularității tehnologice, ia formă unei superinteligente articificiale ce ar
întrece calitativ orice formă de inteligență umană. idee regăs ită și în trilogia „Matrix” în regia lui
Lilly Wachowski, ce prezintă o șocantă imagine a viitorului de după acest eveniment.

32 Jameson, Fredric, The Cultural Turn

25
2.5 Concluzie

În concluzie, condiția postumană reflectă poziționarea omului în raport cu noile sale moduri de
raportare la mai largul spectru al viului respectiv la o tehnologie, ale cărei regimuri de
funcționare s -au integrat în zona umanului deturnând tot ce odată constituia unicitatea și
integritatea ființei umane. Artă rămâne un domeniu fundamental în dezvoltarea mișcării
postumaniste, discursul cultural „postuman” poate părea fragmentat în momentul de fată reunind
o serie de perspective destul de diferite și face loc unei noi forme de subiectivitate, unei
posibilităti de reinventare a individului într -un context ce se defineșt e prin tehnologie, context ce
poate fi integrat sau nu că formă de cunoaștere.”33 Însă această condiție trebuie privită cu un
ochi critic deoarece multe din elementele ce formează această postumanitate pot fi scăpate ușor
de sub control în condițiile unei tehnologizari iresponsabile, acestea putând duce la denaturarea
ireversibilă a condiției pure umane și a tot ceea ce înseamnă interacțiune socială în limitele
societății pe care o cunoaștem.

33 Iolanda Anastasiei Mecanisme postumanite

26

CAP.3 LUCRAREA PRACTIC Ă – “Între Timp”

Aces t capitol își propune să urmărească și să explice pașii ce au dus la finalitatea lucrării practice
de licență – „Intre Timp”. Această lucrare a fost finalizată în urmă unui parcurs de 5 luni, timp în
care s -au desfășurat toate stagiile producției.

3.1 Mot ivația Regizoral ă și Șcenariul Filmului

Michael Rabiger povestește în volumul „Directing” faptul că orice cineast trebuie să aibă
o poveste de spus și pentru a regiza o poveste îți trebuie mai mult decât uneltele de expresie în
cinematografie. Așadar, se cretul unei povești de ficțiune interesantă se află în viața regizorului și
cum această a fost marcată în moduri unice de diferite întâmplări.
Lumea în care ne confundăm astăzi se dezvoltă cu o capacitate incredibilă de a inova și
restructura în func ție de tendințele sociale și noile tehnologii ce caută să găsească răspuns la
toate problemele umanității. Una din aceste probleme o reprezintă moartea, element binedefinit
în fundația oricărei mișcări religioase, culturale și științifice din istorie. Uman itatea a căutat să
soluționeze această trecere, finalitate firească a ființei umane prin intermediul diferitelor religii
ce aduc o rezolvare simbolică, mistică și abstractă sau a domeniilor medicale ce aduc soluții de
“reparare” a sistemului biologic ce su sține viață umană și chiar prin artă, unde la nivel conștient
sau subconștient artistul încearcă să -și lase urmă prezenței și tră irii sale chiar și după
moarte.34Noile tehnologii ce se dezvoltă în lumea contemporană de la inteligență artificială la
progrese în robotica și bionică dar și nanotehnologiile dau posibilitatea omului să transcendă
moartea prin modificări ce țin mai degrabă de postumanism și transumanism. Scenaristă Diana
Laslo duce asceasta idee mai departe în scenariul “Provizoriu” ce acoperă pla nul de viitor al
filmului și plasează acțiunea într -un viitor apropiat, transumanist unde relaționarea interumana
este modificată profund, acțiuni că și reproducerea fiind înlocuite cu interacțiuni tehnologice. Un
mediu steril, matematic și dezolant. Aceas tă posibilitate de un viitor emancipat și asexualizat este
foarte reală în perspeciva mea, așadar ideea din spatele filmului trage un semnal de alarmă către
participanții la viitor. Pentru că aceasta idee să se contureze explicit în mintea spectatorului am
scris un contrascenariu, o interacțiune simplă a unui cuplu din secolul XVI, moment neprecedat

34 Michael Rabinger Directing

27 de influențe majore în viață de cuplu, urmărind un contrast profund între cele două situații prin
care spectatorul poate concluzionă singur aspectul și consecin țele evoluției acestei interacțiuni
interumane.

3.2 Preproduc ția Filmului

Primul pas în preproductia filmului a fost căutarea locațiilor ce corespund scenografic și
arhitectural ideii și perioadelor acțiunii din film. Dacă pentru o acțiune din viito rul apropiat
filmările pot fi localizate în orice apartament cu o arhitectură contemporană și decorat într -un
spirit modern, planurile secolului XVI de exterior și interior trebuie să coincidă cu arhitectură și
realitatea vremurilor. Așadar pentru această am ales o locație din centrul Italiei, în Toscana,
orașul Pitigliano, un oraș înghețat în timp, așezat strategic -militar pe creastă unui mute. Singurul
drum de acces spre acest oraș până în 1947 a fost o simplă poteca prin pădure ce traversează
ruinele unu i vechi oraș român ce se întinde în valea din jurul muntelui pe care se află orașul fapt
ce a contribuit considerabil la păstrarea imaginii medievale a orașului. Până în anii “50 singurele
persoane ce știau de existența orașului erau fie autoritățile națio nale italiene fie localnicii și
negustorii ce aduceau diverse bunuri. Întrucât nu am putut efectuă două deplasări în Italia,
decupajul pe cadre și căutarea locațiilor pentru planul secolului XVI au fost efectuate ironic prin
intermediul platformei Google M aps, fiind concretizate cu scurt timp înainte de începerea
filmărilor, la locație.
Pentru planul de viitor, fiind vorba de filmări de interior, noaptea am vizitat mai multe
apartamente din Cluj -Napoca alegând două apartamente pentru a fi folosite la turna rea celor trei
scene, decupajul pe cadre urmărind completarea acțiunii cât mai rotund. Planul digital creat
Fig 3. 1 Orașul Pitigliano, Italia

28 pentru personajul Lucy, interfață digitală cu care cei doi interacționează în viitor urmă a fi
acoperit cu filmări în față unui ecran verde, ce urma u a avea loc la domiciliu.
Între timp, în urmă castingului i -am ales pe Alina Mi șoc și Cătălin Filip actori masteranzi
și absolvenți ai facultății de Teatru și Televiziune UBB, să reprezinte cele două cupluri din
diferitele perioade iar pentru a da o față tehnologiei cu care se confruntă cei doi în viitor am ales –
o pe Diana Licu, actriță din primul an de studiu a facultății de Teatru și Televiziune UBB.
Designul costumelor pentru planul din trecut aparține Teatrului Național Cluj -Napoca ce
a furnizat costumele printr -o colaborare neoficială. Pentru vestimentația din viitor costumația am
ales-o împreună cu Diana Laslo având în vedere faptul că această trebuie să reprezinte o ținută
firească de seară.
Întrucât regulamentul facultății interzice folos irea echipamentelor dedicate producțiilor
studențești înafara țării, am colaborat cu Andrei Ioan Chiriac, video -artist și fotograf ce a furnizat
echipamentele necesare filmărilor din Italia, iar pentru cele din Cluj -Napoca am folosit
echimapentele puse la dispoziție de către facultate.

3.3 Stagiile Produc ției

Filmările din Pitigliano s -au desfășurat în luna Aprilie a anului 2017, începând cu
deplasarea până la locație și cazarea echipei. În cele 7 zile s -au desfășurat filmări între orele 6 și
10 diminea ță dar și între 4 -7 dupamiaza, iar scenele de interior au fost turnate exclusiv pe
parcursul nopții. Din echipa de producție ce s -a deplasat acolo au făcut parte cei doi actori Alina
Misoc și Cătălin Filip, asistenții Andrei Ioan Chiriac și Claudiu Lazăr, șoferul, translatorul și
asistentul Misu Tihulcă și regizorul subsemnat .
.
Fig 3 . 2 Filmările din Cluj -Napoca

29 Pentru planul din viitor, filmările s -au desfășurat exclusiv noaptea în cele două locații, în
luna Mai a anului 2017. Aceste filmări au necesitat o programare minuțioasă având în vedere
programul și disponibilitatea actorilor copleșiți de multe alte proiecte, și s -au derulat pe parcursul
a 5 zile. Echipa de filmare locală a fost alcătuită din Liană Laslo pe postul asistentului și
consilierului de regie, actorii Alină Mișoc și C ătălin Filip și asistenții Alex Alexoiu și Alexandru
Țurcan.
Planul lui Lucy a fost turnat la domiciliu folosind un ecran verde, trei surse de iluminat și
un microfon de tip boom montat pe un stativ și conectat la un dispizitiv de înregistrare Zoom
H4n. Aceste filmări s -au desfășurat doar cu actrița Diana Licu.

3.4 Regia

Ca și direcție generală de regie, am urmărit narutralitatea interacțiunii de cuplu, cu
elemente specifice perioadei dar și starea de spirit generală, totul fiind necesar redării cât mai
fidele a condiției de cuplu în perioadă. Indicațiile regozorale către cei doi actori Alină Misoc și
Cătălin Filip au inclus tipuri de mimică, gestificatie și expresie ce însoțesc tipologia generală a
unui cuplu din perioadă respectivă. Dacă cuplul re nascentist pare mai lipsit de griji și probleme
existențiale majore, cuplul din viitorul apropiat este copleșit de acestea. Personajele au fost
construite pe această cale să aducă un plus de firesc și veridicitate filmului. Pe de altă parte,
personajul Luc y jucat de Diana Licu a necesitat o abordare diferită, întrucât acesta reprezintă o
interfață programată, o inteligență artificială cu scopul de a mediatiza relația dintre utilizatori și
program. În acest sens, indicațiile au urmărit o standardizare a mimi cii și gesturilor dar și a tonul
cu care această interacționează pentru a creă o imagine de “robot telefonic”. Prin înregistrarea
separată, fără nici un fel de comunicare fizică între cuplul din viitor și Lucy, această din urmă a
conturat imaginea unei int erfețe pre -programate cu răspunsuri date pe bază analizei matematice a
comenzii impuse, respectând ad -literam programarea să indentata și scopul acesteia asemeni
unui funcționar public, mecanizat.

3.5 Estetica Imaginii

Direcția general de imagine asupra filmului a constat în accentuarea contrastului dintre
cele două planuri, utilizând aceleași mijloace tehnice pentru a urmări o închegare estetică a
întregului film. Pentru asta din punct de vedere tehnic am folosit un singur model de cameră, o
cameră Blac k Magic cu posibilitatea de a înregistra fișiere necomprimate ce conțin o latitudine
mult mai mare decât înregistrările camerelor DSLR adesea utilizate în producțiile studențești.

30 Optică folosită constă în utilizarea focalelor între 35mm și 135mm cu posib ilitatea de
deschidere a diafragmei până la f1.4 oferită de lentilele Canon seria L. Totodată aceste lentile
prezintă un aspect plăcut al crom aticii și luminozității egale din punct de vedere parametric pe
toată suprafața cadrului dar și o distorsiune mini mală.
Fiecare plan mediu a fost completat în decupajul pe cadre de un prim plan sau chiar un
gros plan pentru a oferii spectatorului posibilitatea de a empatiza cu personajele, acestea fiind
acoperite de focale de la 85mm până la 135mm. Planurile de loca lizare au fost conceput pentru a
localiza precis planul cuplului din trecut iar pentru planul cuplului din viitor am optat pentru o
localizare abstractă, un plan ce poate avea loc oriunde se află un spațiu locuibil.

Iluminarea în cadru a fost făcută f olosind mijloace naturale pentru scenele exterioare, utilizându –
se lumina zilei dintre orele 6 și 10 dimineață, respectiv 4 și 7 dupamiaza pentru a încadra toată
informația de la umbră la lumina în latitudinea camerei. Pentru scenele de interior din Italia , am
folosit două lumini ARRI HMI cu capacitatea de 1200w ce dau o lumina rece la o temperatură
de 6300 de grade kelvin, montate în exteriorul casei, direcționate prin geamurile acoperite de
perdele semi -transparente pentru a creeă o atmosferă iluminata c ât mai natural și realist. În
filmările din planul cuplului din viitor am folosit un kit de lumini Cosmolight bazate pe tuburi cu
neon ce emană o lumina la o temperatură de 5200 de grade kelvin, această temperatură fiind la
mijlocul latitudinii cromatice a camerei de filmat. Această lumina rece de interior conturează o
atmosferă sterilă, standardizată a viitorului.

Fig 3. 3 Iluminat artificial, Italia

31

Iluminatul în filmările planului digital al lui Lucy a fost format din 4 puncte de iluminare,
folosind același kit Cosmolight, cu două lu mini dispuse pe părți pentru iluminarea uniformă a
ecranului verde, o lumina de contur pentru a diferenția mai bine personajul de ecranul din spate
și o lumina de umplere pentru a evit a contrastele deranjate de pe personaj.
Fig 3. 5 Cadru din planul viitorului, scena 2

Conceptul cromaticii filmului a urmărit în esența accentuarea contrastului dintre cele
două cadre dar și o estetică plăcută vizual. Dacă în planul trecutului imaginea este concepută în
tonuri cu precădere calde și nuanțe saturate, prezente inclusiv în costumațiile celor două
Fig 3. 4 Plan de localizare, Italia

32 personaje, în panul viitorului cromatică combină tonuri închise, cu foarte multe nuanțe reci de
albastru și verde acestea regăsindu -se într -o combinație cu tonuri calde, văzute de această data
puțin schimbate spre o zonă de galben -verde.

3.6 Post Producția

Primul pas a fost sincronizarea sunetului filmării ce a fost înregistrat separat cu filmările
utilizând programul Plural Eyes. Al doilea pas a fost ansamblarea montajului brut al scenelor
utilizân d programul Adobe Premiere, ansamblare ce s -a derulat mai întâi pe scene pentru că mai
apoi acestea să fie legate și intercalate în montajul final. Sound design -ul a fost efectuat prin
combinația capacității programelor Adobe Premiere și Adobe Audition, ut ilizând o bază de date
de sunete și înregistrări audio din locații, masterizarea filmului fiind finalizată în parametrii
sunetului cu maximele la -12db. Al treilea pas a fost montajul și editarea filmărilor din planul lui
Lucy, pas ce a necesitat capacită țile programului Adobe After Effects de decupare a ecranului
verde prin procesele Keylight și Key Cleaner, iar pentru compozitarea spațiului 3D în care se
află personajul au fost necesare generarea de elemente precum particule de praf, grilaj -matrice,
pături de fum, surse digitale de lumina ambientală și particule cu textură cristalină ce
Fig 3. 6 Post producția planului digital înainte ( jos) și după (sus)

33 completează planul, toate acestea fiind generate pe trei planuri, două în spatele personajului și
unul în față acestuia, toate beneficiind de distorsiuni potrivite adâncim ii de câmp urmărite. Peste
toate acestea au fost aplicate corecturi de culoare și emulația unei distorisuni de lentilă cu o
focală de de 35mm pentru o finalitate cât mai veridică.

Corecția de culoare și colorizarea s -au realizat în programul publi cat de producătorii camerei
Black Magic, Davinci Resolve Studio, program dedicat colorizarii producțiilor cinematografice
de cel mai înalt nivel. Au fost folosite elemente de corecție a temperaturii și cromaticii din
spectrul de bază al programului iar pen tru colorizarea finală a fost folosit o versiune modificată
și adaptată la parametrii filmărilor brute a emulației de peliculă Kodak Ektar această incluzând și
un strat de granulație specific peliculei de 35mm.
Datorită latitudinii cromatice și de luminozi tate oferite de formatul necomprimat în care a
fost înregistrat filmul a fost posibilă o colorizare profesională fără artefacte și dislocutiuni
cromatice, păstrând tonurile pielii în parametrii normali.
Fig 3. 7 Procesul de colorizare înainte (jos) și după

34

3.7 Autocritic ă Privind Finalitatea Produc ției

Privind din propria perspectivă și după prorpriile estetici vizuale și de concept, produsul
finit, filmul “Intre Timp” nu se ridica la așteptările inițiale deoarece sunt multe calcule
nefinalizate în ceea ce privește decupajul pe cadre și dramaturgia gene rală a filmului, acestea
necesitând cunoștințe ignorate în momentul pre -producției și a producției. Există neajunsuri și în
scenografia filmului, planul viitorului apropiat fiind filmat într -un spațiu contemporan iar în
planul din trecut apăr mici elemente de urbanism modern cum ar fi cabluri sau cutii poștale.
Rezultatul sound -designului este sub așteptări, acesta necesitând o introspectiva mai minuțioasă
și mai mult timp pentru corectarea parametrică a fiecărei replici și al fiecărui sunet. Unele
mișcări de cameră sunt realizate neglijent datorită decupajului ambițios iar din perspectivă
bugetului pentru producție, această a depășit cu mult limitele normale ale unui film studențesc,
un buget ce putea acoperii cu ușurință toate celelalte producții din an. F ilmul se ridica totuși la
nivelul conceptului și motivației regizorale exprimând ideea ce se voia a fi transmisă iar că și
experiență în cinematografie și în producția de film prin diversitatea situațiilor întâlnite și
contextele acestora, filmul reprezint ă o adăugare binevenită.

Fig 3. 8 Procesul de colorizare în Davinci Resolve Studio

35 CONCLUZII

Această condiție a omului ce tinde spre absolut prin mijloace postumaniste, trebuie
privită cu un ochi critic deoarece multe din elementele ce formează această postumanitate pot fi
scăpate ușor de sub control în c ondițiile unei tehnologizari iresponsabile, acestea putând duce la
denaturarea ireversibilă a condiției pure umane și a tot ceea ce inseamnă interacțiune socială în
limitele societătii pe care o cunoaștem.
În urma cercetării și a proiectului practic ce au dus la finalitatea acestei lucrări de licență
pot constată atât o cunoaștere mai bună a domeniilor, mișcărilor și curentelor studiate în
elaborarea acestea cât și o experiență mai bogată privind stagiile de producție de cinematografie
de la pre -producție și organizarea producției până la producție și post -producție. Asumarea
principalelor roluri în producția filmului, cel de regizor, de director de imagine și de editor a
ajutat la exprimarea unui concept complet al filmului în toate aspectele acestuia dar, pe de
cealaltă parte a reprezentat și un impediment în desfășurarea cursivă a fazei de producție.
Proiectul practic, filmul “Intre timp” aduce un plus capacitatii spectatorului de critică
socială, oferind u nelte necesare pentru aceasta .

36
Bibliografie

❖ “A Glimpse Into 1970s Gay Activism“ – The Atlantic.com , Accesat 20.06.2017
❖ Ancuța , Popescu , „Institutia căsătoriei și condiția juridică a femeii din Țar a Romanească și
Moldova în secolul al XVII -lea”, Bucuresti , 1975
❖ Aurel , Codoban , Imperiul comunicarii – corp, imagine si relationare , Cluj-Napoca, Idea, 2011
❖ Buechler, Steven M. Women's Movements in the United States , Rutgers University Press , 1990
❖ Charles, Murray, What It Means to Be a Libertarian: A Personal Interpretation , Broadway
Books , 1997
❖ Cory, D. W The homosexual in America: A subjectiv e approach . New York, Greenberg, 1951
❖ Daniel, Clinci , “Ttechne și Postumanismul ”, publicație în revista Vatra , editura Bios
❖ Dr. Radu , Vrasti , “Stadiile evoluției relației de cuplu” , 08 Noiembrie 2008 , Kitchener –
Wateroo, Ontario
❖ Francis , Fukuyama , La Fin de l'homme Les conséquences de la révolution biotechnique , Paris,
La Table ronde, 2002.
❖ Fukuyama, Francis, The world's most dangerous ideas: transhumanism , La Table ronde , 2004
❖ Hawkesworth, Mary E. Globalization and Feminist Activism , Rowman & Littlefield, 2006
❖ Iolanda , Anastasiei , Mecanisme p ostumanite , Humanitas, 2007
❖ Jameson, Fredric, The Cultural Turn , Verso, 2009
❖ Julius , Evola, Meta fizica sexelor , Bucuresti, Humanitas, 1994
❖ Kelly, Jo an, "Women, History, and Theory ", University of Chicago Press , 1986
❖ Marie Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice , Editura Amarcord, Timișoara, 19 98
❖ Michael Levy, “Gay rights movement ”, The Editors of Encyclop edia Britannica , 2014
❖ Michael , Rabinger , Mick , Hurbis -Cherrier , Directing: Film Techniques and Aesthetics , Focal
Press , 2013
❖ Michel , Foucault , Istoria sexualității , Editură de Vest, Timișoara, 1995
❖ Mihăilescu, Ilie, Sociologie Românească , 1993
❖ Ștefan, Zweig, The World of Yesterday , Europaers, 1942
❖ Walker, Rebecca , “Becoming the Third Wave ”, 1992
❖ Winddance Twine , Feminism and Antiracism: International struggles for justice , NYU Press
❖ Yigru Zelti l, “Articol despre postumanism ”, publicație în revista Vatra, editura Bios