DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRIȚA -NĂSĂUD COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ , ÎN SPAȚIUL U NIUNII EUROPENE… [624968]

MINISTERUL JUSTIȚIEI
DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE
SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRIȚA -NĂSĂUD

COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ , ÎN
SPAȚIUL U NIUNII EUROPENE
DOMENIUL PROBAȚIUNII, ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ

Ana-Maria FRANDEȘ

2018

2
CUPRINS:

I. COOPERAREA JURIDICĂ INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ

I.1. Noțiunea, importanța și necesitatea
I.2. Principiile g enerale ale cooperării judiciare în materie penală
I.3. Autoritățile române centrale și competențele acestora referitoare
la transmiterea și primirea cererilor

II. RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN CAZUL HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREȘTI ȘI A DECIZIILOR DE PROBAȚIUNE ÎN VED EREA
SUPRAVEGHERII MĂSURILOR DE PROBAȚIUNE

II.1. Reglementarea instituției la nivel european
II.2. Obiective, domeniu de aplicare și înțelesul unor termeni

II.3. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de
probațiune date de către instanț ele altor state membre UE, în scopul
executării lor în România
II.3.1. Condiții generale
II.3.2. Procedura de recunoaștere
II.3.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii
în România hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune
date de către instanțele altor state membre UE
II.3.4. JURISPRUDENȚĂ: Caz practic de recunoaștere a unei
hotărâri străine de instanța română – hotărâre de recunoaștere în
România a unei sentințe emise în Ungaria

II.4. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de
probațiune date în România în scopul executării lor în alte state
membre
II.4.1.Condiții generale
II.4.2. Procedura de recunoaștere
II.4.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii
hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date în
România în scopul executării lor în alte state membre
II.4.4. JURISPRUDENȚĂ: caz practic de recunoaștere a unei
hotărâri date în România în scopul executării ei în Spania

II.5. Aspecte practice

3
I. COOPER AREA JURIDIC Ă INTERNAȚIONAL Ă ÎN MATERI E PENALĂ
I.1. Noțiunea, importanța și necesitate a
Cooperarea judiciară internațională în materie penală este reglementat ă prin
Legea 302/2004 și constituie o provocare de maximă actualitate în domeniul
dreptului, atât datorită importanței, cât și a complexității pe care le implică, cu
consecințe pe plan național și internațional.
În cadrul relațiilor internaționale bilaterale sau multilaterale, statele lumii au
realizat activități de cooperare într -o var ietate de domenii, cu accent pe cele
economice, culturale, de mediu, politice, militare și juridice. În acest context, putem
defini cooperarea internațională ca fiind o modalitate de întrajutorare între diferite
state ale lumii, în diverse domenii, stabilite în mod concret prin tratate, convenții,
acorduri, care vizează promovarea și protejarea unor inte rese naționale, regionale
sau mondiale, în baza principiului respectării independenței și suveranită ții fiecărei
părți contractante.1
Pericolul tot mai accentuat determinat de creșterea criminalității
transnaționale, necesitatea prevenirii și combaterii ac esteia cu mai multă eficiență au
determinat adoptarea unor instrumente internaționale zonale, care să unifice
eforturile în acest sens. Armonizarea internațională a incriminării unor fapte de
pericol social, precum și a procedurilor de descoperire, cerceta re și judecare a
acestora , permite realizarea în bune condiții a climatului de siguranță civică. Însă
principala problemă care se ridică în actualul proces de accelerare a globalizării
constă în coordonarea strategiilor și politicilor naționale cu strategi ile, politicile și
regulamentele statuate și acceptate pe plan internațional.2
În sens larg, prin cooperare judiciară internațională se poate înțelege acea
formă de cooperare care vizează activități complexe, prin care guvernele lumii,
având ca scop reduce rea criminalității și crește rea siguranței propriilor cetățeni,
acționează la unison , acordându -și ajutor reciproc pentru realizarea unor activități
ca: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de
proceduri în materie penal ă, recunoașterea și executarea hotărârilor, transferarea
persoanelor condamnate, asiste nță judiciară în materie penală ori alte asemenea

1 Al. Boroi, I. Rusu, M.I. Rusu, Tratat de Cooperare judiciară internațio nală în materie penală , Editura C. H.
Beck, București, 2016, p. 3
2 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. , p. 9

4
forme sau norme stabilite prin legi, tratate, acorduri, convenții sau pe bază de
reciprocitate.
În sens restrâns, prin cooperare judiciară in ternațională se poate întelege o
modalitate specifică de acțiune, prin care guvernele lumii acționează acordându -și
ajutor reciproc prin formele stabilite de legi, acorduri, tratate, convenții, în scopul
probării activității infracți onale, prinderii și pedepsirii autorilor unor fapte penale, și,
implicit, a reducerii criminalității.3
Cooperarea judiciară în materie penală este și un pilon fundamental al Uniunii
Europene menit să creeze, chiar și în afara spațiului de libertate, securi tate și justiție,
contextul unei cunoașteri aprofundate a sistemelor de drept implicate, subliniind
încrederea și deschiderea pe care, în baza principiului cooperării loiale și a
obligațiilor asumate la nivelul Uniunii Europene, statele trebuie să o acorde unul
altuia4.
După anul 2000, la nivelul Uniunii Europene, activitatea de cooperare
judiciară în materie penală a cunoscut maxima ei dezvoltare, prin crearea de noi
forme, mandatu l european de arestare, dar și mandatul european de obținere a
probelor fiin d elocvente în acest sens. De menționat, tot în acest context, este și
perfecționarea legislației în domeniu în ceea ce privește recunoașterea și executarea
hotărârilor judecătorești adoptate în statele membre ale Uniunii Europene și al
asistenței judiciar e.
La nivelul U niunii Europene s-au creat structuri specializate, atât pentru
prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere cât și pentru identificarea,
prinderea și tragerea la r ăspundere penala a autorilor unor infracțiuni care se
sustr ăgeau.
Țelul și scopul primordial al Uniunii European e – libertate, securitate și justiție
– nu se poate realiza decât în contextul perfecționării cooper ării judiciare în materie
penală între statele membre .
I.2. Principiile generale ale cooperării judic iare în materie penală
La baza cooperării judiciare internaționale în materie penală stau o serie de
principii generale , caracteristice dreptului român5, care completează principiile
fundamentale ale procesului penal rom ân și ale dreptului penal român (le galitatea

3 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit., p. 9
4 http://www.prouniversitaria.ro/carte/cooperare -judiciara -in-materie -penala -in-uniunea -european a-
/rasfoire/
5 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. p. 23

5
procesului penal, oficialitatea procesului penal, aflarea adev ărului, rolul activ al
organel or judiciare, garantarea libertății persoanei, respectarea demnit ății umane,
prezum ția de nevinov ăție, garantarea dreptului de ap ărare, limba în care se
desfăș oară procesul penal, egalitatea persoanelor î n procesul penal, dreptul la un
proces echitabil etc.6).
Aceste principii generale sunt:
– respectarea intereselor fundamentale ale României;
– legalitatea;
– preeminența dreptului internațional;
– reciprocitatea ș i curtoazia internațională;
– non bis in idem;
– confidențialitatea;
– umanismul;
– imunitatea de jurisdicție;
– recunoașterea și încrederea reciprocă.
Respectarea intereselor României presupune că ori de câte ori, în cadrul unei
forme de cooperare judiciară interna țională, este pusă în pericol suveranitatea,
securitatea și ordinea publică – valori d efinite de Constituția României – activitatea
de cooperare în forma respectivă nu se va realiza.
Principiul legalității, recunoscut ca atare în toate legislațiile statel or
democratice, stipulează norma conform căreia procedurile se desfășoară în
conformitate cu prevederile legislației care le cuprinde, dar și a legii române, cu
accent pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului7.
Aplicarea principi ului preeminenței dreptului internațional presupune
asumarea și respectarea obligațiilor rezultate din actele juridice interna ționale la care
România este parte.8
Cooperarea judiciară se poate realiza ca urmare a curtoaziei internaționale
(ansamblu de norm e, fără caracter juridic, care guvernează contactele dintre
reprezentanții statelor, menite să creeze și să mențină o atmosferă propice
dezvoltării raporturilor dintre state9) și a reciprocității, în baza cererii transmise pe

6 Prevăzute de Codul de procedură penală și de Constituție
7 Corneliu -Liviu Popescu, Protecția interna țională a drepturilor omului , All Beck, București, 2000, p. 263
8 Art. 4 coroborat cu art. 2, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală , cu
modificările și completările ulterioare
9 http://www.scritub.com/stiinta/stiinte -politice/CURTOAZIA -INTERNATIONALA32328.php

6
cale diplomatică de către stat ul solicitant și cu asigurarea scrisă a reciprocității dată
de autoritatea c ompetentă a acelui stat, în cazurile în care nu există act juridic
internațional.
În temeiul p rincipiul non bis in idem , cooperarea judiciară internațională nu
este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s -a desfășurat un proces penal
pentru aceeași faptă și există o h otărâre judecătorească definitivă prin care s -a
dispus achitarea sau încetarea procesului penal sau pedeapsa aplicată a fost
executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii.10
Principiul confidențialității impune obligația statului român de a asigura
confidențialitatea cererilor statelor solicitante sau ori de câte ori interesele operative
o cer ( atunci când confidențialiteta este impusă practic d e necesitatea prinderii
persoanei căutate și de evitare a posibilității de dispariție a acesteia)11.
Principiul umanismului presupune respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului în sfera cooperării judiciare internaționale, statele
conve nind la cooperare la nivel internațional pentru a asigura promovarea și
respectarea drepturilor omului, conștiente de necesitatea reducerii riscului unor
violări grave, masive și sitematice ale acestora, la nivel intern, sub acoperirea unei
suveranități st atale absolute12 .
Potrivit principiului imunității de jurisdicție, persoanele care se bucură de
aceste imunități (ambasadorul, membrii consulatelor, atașatul de ambasadă sau
delegație, secretarul de ambasadă sau delegație, precum și membrii familiilor
aces tora) nu pot fi urmărite sau judecate pe teri toriul statului în care sunt acreditate,
astfel că ele nu sunt obiect al unei forme de cooperare judiciară în materie penală,
conform articolului 120 al legii speciale, 302/2004.
Principiul recunoașterii și încr ederii reciproce este caracteristic țărilor membre
ale Uniunii Europene în domeniu cooperării judiciare .
Denum ite uneori și standarde ale conduitei internaționale a statelor, aceste
principii constituie criteriul suprem13 în aprecierea legalității oricărui act juridic în
relațiile internați onale. Prin respe ctarea acestor reguli, statele î și manifestă respect
reciproc în raporturile dintre ele.

10 Art. 10, Legea 302/2004 privind cooperarea judic iară internațională în materie penală
11 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. p. 2 8
12 Corneliu -Liviu Popescu, Protecția interna țională a drepturilor omului, All Beck, București, 2000, p. 9
13 Adrian Năstase, Dumitra Popescu , Drept internațional public, Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L., București,
1997, p. 88;

7
I.3. Autoritățile române centrale și competențele acestora referitoare la
transmiterea și primirea cererilor
În Ro mânia, ca de altfel în majoritatea statelor europene, în materia cooperării
judiciare în materie penală, Ministerul Justiției este autoritatea centrală cu cele mai
mari responsabilități. Acesta, prin direcția de specialitate, este competent în toate
cazuri le în care există cereri care au ca obiect extrădarea, mandatul european de
arestare, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor judiciare
penale, comisiile rogatorii internaționale sau orice altă formă de asistență judiciară
intern ațională având ca obiect o hotărâre penală sau un proces penal, indiferent de
stadiul procesual.
În ceea ce privește forma de cooperare internațională în faza de cercetare și
urmărire penală , competen ța revine Ministerului Public, prin structurile de
specialitate.
Deși legea prevede ca singură atribuție a Ministerului Afacerilor Interne
transmiterea unor date privind cazierul judiciar, atribuțiile acestuia sunt mult mai
complexe, în funcție de stadiul cercetărilor într -o cauză sau alta.14
Puteam concluzi ona astfel că această competenț ă a organelor judiciare
române de a formula și de a transmite cereri în acest sens sau de a executa astfel
de cereri este diferită, în funcție de obiectul cererii sau stadiul procesului penal.
II. RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN C AZUL HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREȘTI ȘI A DECIZIILOR DE PROBAȚIUNE ÎN VEDEREA
SUPR AVEGHERII MĂSURILOR DE PROBAȚIUNE
II.1. Reglementarea instituției la nivel european
Una dintre cele mai importante forme de cooperare judiciară în materie
penală, în spațiul Uniun ii Europene, este instituția recunoașterii hotărârilor
judecătore ști, principiu consacrat în cadrul concluziilor reuniunii Consiliului European
care a avut loc la Tampere la 15 -16 octombrie 1999 și reafirmat în Programul de la
Haga din 4 -5 noiembrie 2004 d e consolidare a libertății, a securității și a justiției în
Uniunea Europeană. În cadrul programului de măsuri din 29 noiembrie 2000 , adoptat
în scopul punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în

14 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. p. 32

8
materie penală, Consiliul s -a pronunțat în favoarea cooperării în materie de
condamnări cu suspendare și liberare condiționată15.
Într-un spațiu european comun de justiție ce are la bază încrederea reciprocă,
Uniunea Europeană a luat o serie de măsuri pentru a se asigura că nereziden ții,
obiect al unor proceduri penale, beneficiază de același tratament ca și rezidenții,
lucru de maximă importanță, dat fiind numărul în continuă creștere al cetățenilor
Uniunii Europene care au săvârșit fapte de natură penală în alte state membre. În
acest context, Uniunea Europeană a adoptat , în 2008 și 2009 , trei decizii cadr u,
care, odată transpuse corect de statele membre, ating obiectivul creării spațiului de
libertate, securitate și justiție pentru toți cetățenii UE16. Transpunerea corect ă și
complet ă a acestor decizii în statele membre asigură atingerea obiectivului cadru al
acestora, respectiv garantează faptul că justiția este înfăptuită, sporesc șansele de
reabilitare socială, reduc supraaglomerarea în închisori, conducând la îmbunătățirea
condiți ilor de detenție, permițând astfel efectuarea de economii semnificative în
bugetele alocate de statele membre pentru închisori.
Decizia -cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul h otărârilor judecătorești în
materie penală car e impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul
executării lor în Uniunea Europeană vizează recunoașterea reciproc ă și executarea
pedepselor cu închisoarea și a măsurilor privative de libertate.
Recunoașterea reciprocă și supravegherea condamnărilor cu suspendare, a
condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancțiunilor alternative și a
deciziilor privind liberare condiționată este reglementată la nivel european prin
Decizia -cadru 2008/947/JAI , a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de
probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor
alternative .
Prin Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2013 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,
publicată în Monitorul Oficial al României din 11 decembrie 2013, România a
transpus Decizia -cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind

15 Judith Hester , Michael Klackl , Mariana Zainea , Recunoașterea reciprocă în domeniul cooperării judiciare în
materie penală : instrumente juridice și implementarealor: manual, Ed itura Euro Standard, 2010 p. 301
16 Raportul Comisie i către Parlamentul European și Consiliu privind transpunerea de către statele membre a
deciziilor cadru privind recunoașterea în cazul hotărârilor judecătorești, Bruxelles, 05. 02.2014, p . 12

9
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al
deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a
sancțiunilor alternative17.
Potrivit informațiil or obținute de la Secretariatul General al Consiliului Uniunii
Europene18 la momentul de față au transpus Decizia -cadru 2008/947 următoarele
state membre: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia,
Finlanda, Germania, Italia, Letonia, L ituania, Olanda, Polonia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria.
Decizia -cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009, privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de
supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă se referă la eliberarea
provizorie în faza precontencioasă și transferarea unei măsuri de supraveghere
neprivativă de libertate din statul membru în care persoana nerezidentă este
suspectată de comiterea unei infracțiuni în statul în care își are rezidența obișnuită.
II.2. Obiective, domeniu de aplicare și înțelesul unor termeni
Articolul 1 alineatul 1 din Decizia -cadru 2008/947/JAI privind măsurile de
probațiune și sancțiunile alternative stabilește trei obiective ale recunoașterii
reciproce ale hotărârilor , și anume facilitarea reabilitării sociale a persoanelor
condamnate, îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului larg, precum și
facilitarea aplicării unor măsuri de probațiune și sancțiuni alternative adecvate în
cazul infractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare.
În vederea realizării acestor obiective, prezenta decizie -cadru stabilește
norme în conformitate cu care un stat membru, altul decât statul membru în care
persoana în cauză a fost condamnată, recunoaște hotărârile judecătorești și, după
caz, deciziile de probațiune și supraveghează măsurile de probațiune aplicate în
temeiul unei hotărâri judecătorești ( sau sancțiunile alternative prevăzute de o astfel
de hotăr âre judecătorească ) și ia toate celelalte decizii privind hotărârea
judecătorească în cauză .
Coroborând normele deciziei -cadru cu prevederile transpuse în legislația
națională se constată că majoritatea termenilor utilizați au același înțeles . Astfel:
-hotărârea judecătorească este orice hotărâre definitivă prin care o instanță a dispus
față de o persoană fizică ce a săvârșit o infracțiune una din următoarele sancțiuni:

17 https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=1214
18 https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/EJN_Library_StatusOfImpByCat.aspx?CategoryId=37

10
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei,
liberare a condiționată, dacă restul rămas de executat este de 2 ani sau mai mare, o
sancțiune alternativă
-suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – pedeapsă cu închisoarea sau
o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată integral sau
parțial, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune
-amânarea aplicării pedepsei – măsură prin care aplicarea unei pedepse a fost
amânată condiționat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune,
sau în cadrul căreia una sau mai multe măsuri de probațiune sunt impuse în locul
unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate;
-liberarea condiționată – liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate
după executarea parțială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de
libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune;
-sancțiune alternativă – orice altă sancțiune neprivativă de libertate, aplicată unei
persoane fizice printr -o hotărâre judecătorească, ca urmare a săvâr șirii unei
infracțiuni, alta decât o sancțiune financiară, și care constă într -o obligație sau
măsură de constrângere și care are o existență de sine stătătoare;
-decizie de probațiune – o hotărâre judecătorească sau administrativă luată în
temeiul unei h otărâri judecătorești, prin care s -a aplicat o măsură de probațiune sau
s-a dispus liberarea condiționată;
-măsuri de probațiune – orice măsuri, obligații sau restricții19, stabilite în sarcina unei
persoane fizice în legătură cu suspendarea executării ped epsei sub supraveghere,
amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiționată.20

19 Prevăzute la art. 170.20, Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară i nternațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare
a) obligația persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice schimbare a
reședinței sau a locului de muncă;
b) obligația de a nu intra în anumit e localități, locuri sau zone definite din România sau din statul emitent;
c) obligația de a nu părăsi teritoriul statului de executare;
d) dispoziții privind comportamentul, reședința, educația și formarea, activitățile din timpul liber sau
conțin ând limitări privind modalitățile de desfășurare a unei activități profesionale;
e) obligația de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;
f) obligația de a evita contactul cu anumite persoane;
g) obligația de a evita con tactul cu anumite obiecte care au fost utilizate sau ar putea fi utilizate de către
persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale;
h) obligația de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de infracțiune și/sau obligația d e a
furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligații;
i) obligația de a presta muncă în folosul comunității;
j) obligația de a coopera cu serviciul de probațiune sau cu o altă instituție sau serviciu social care are
responsabilități în ceea ce pri vește persoanele condamnate;

11
Referio r la recunoaște rea și execut area hotărârilor penale și a actelor
judiciare nu se pre vede o definiție expresă în legile și tratatele menționate mai sus.
Analizând însă t extele și actele juridice, reiese că aceasta reprezintă o formă de
cooperare internațională în materie penală, reglementată expres în lege, care are ca
scop și finalitate luarea în considerare și respectarea întocmai a cuprinsului unor
hotărâri penale pron unțate de organele competente.
Având la bază această definiție , putem caracteriza recunoașterea și
executarea hotărârilor penale astfel:
• deși are o importanță deosebită, această formă de cooperare nu beneficiază
de o definiție prevăzută expres nici în l egea internă , nici în cele internaționale.
Propunem de lege -ferenda a se da o definiție clară, concisă și precisă a acestei
forme de cooperare, pentru a se înlătura orice interpretare greșită asupra naturii sale
juridice
• prin armonizarea procedurilor dif eritelor sisteme juridice, este mai ușor să se
obțină recunoașterea hotărârilor emise într -un stat și aplicabile în altul
• principiul recunoașterii este un factor cheie atât în dezvoltarea unei zone a
libertății, securității și justiției, cât și pentru cr eșterea protecției drepturilor
fundamentale. Prin realizarea faptului că o hotărâre adoptată într -un stat nu va fi
atacată în altul, recunoașterea hotărârilor contribuie la asigurarea certitudinii juridice
în cadrul U niunii Europene .
• implementarea princi piului recunoașterii hotărârilor presupune încrederea în
sistemele de drept penal, încredere fundamentată pe angajamentul respectării
principiului libertății, democrației și drepturilor fundamentale
• această formă de cooperare în materie penală este guver nată de două
principii: al recunoașterii și al încrederii reciproce între state.
II.3. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date
de către instanțele altor state membre UE, în scopul executării lor în România
II.3.1 . Condiț ii generale
Conform legislației în vigoare, hotărârile judecătorești definitive pronunțate de
instanțele din alte state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută în

k) obligația de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxicare;
l) obligația de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale persoanei
condamnate
20 Art. 170.17, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și
completările ulterioare

12
România pe baza principiului încrederii reciproce, dacă sunt de natură să prod ucă
efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului
român. Pentru a fi recunoscute și executate hotărârile judecărorești definitive prin
care se stabilesc măsuri de probațiune sau sancțiuni alternative trebuie îndepl inite
cumulativ următoarele condiții:
a) prin hotărârea judecătorească a fost dispusă suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiționată sau o
sancțiune alternativă;
b) măsurile de probațiune sau sancțiunea alternativă stabilite prin hotărârea
judecătorească străină au corespondent în legea română și sunt compatibile cu
aceasta;
c) fapta pentru care s -a aplicat sancțiunea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost
săvârșită pe teritoriul Rom âniei, o infracțiune -dubla incriminare . În cazul în care
pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face
pentru fiecare infracțiune în parte . Nu este necesară verificarea dublei incriminări
pentru infracțiunile care se pedepsesc în statul de condamnare cu o pedeapsă
privativă de libertate de cel puțin trei ani. Acestea includ: participarea la o organizație
criminală, terorismul, traficul de persoane, pornografia infantilă, traficul ilegal de
organe umane, droguri, arme, explozivi sau substanțe nucleare și radioactive,
corupția, criminalitatea informatică, rasismul și xenofobia, infracțiunile împotriva
mediului, răpirea, falsificarea și violul. Pentru alte infracțiuni, statul de executare
poate recunoaște hotărârea judecăt orească și decizia de probațiune, precum și
supravegherea măsurilor sau sancțiunilor, doar dacă acestea se referă la fapte care
constituie o infracțiune și în temeiul legislației statului de executare .21
d) persoana condamnată se află în statul emitent și dorește să se întoarcă și să
se stabilească în România sau se află deja în România , are cetățenie română și
locuiește sau urmează să locuiască în România, sau nu are cetățenie română, însă ,
fie are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul Ro mâniei , în condițiile
legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetățean român sau a unei persoane
care are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul României, fie face

21 Judith Hester, Michael Klackl, Mariana Zainea, op.cit. p . 322

13
dovada că urmează să desfășoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de
studii sau de pregătire profesională22.
II.3.2 . Procedura de recunoaștere23
Procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor la cererea unui stat
străin, formulată de autoritatea competentă a statului solicitant, este de competența
tribunal ului în circumscripția căr uia domiciliază , își are reședința condamnatul sau
urmează să locuiască acesta . Prin excepție de la această regulă, atunci când
persoana în cauză comite o altă infracțiune, competența revine instanței care judecă
acea înfracțiune.
Solicitarea cu privire la intenția de a se întoarce sau de a se stabili în
România în următoarele 30 de zile de la data declarației , însoțită de o serie de
documente, traduse în limba română (hotărârea judecătorească, decizia de
probațiune, certificatul -standard completat și orice alt act depus de persoana în
cauză) , transmise de către autoritatea competentă a statului emitent, sunt verificate
de instanța formată dintr -un judecător. În condițiile în care acestea sunt conforme,
instanța admite în principiu cererea și fixează termen pentru soluționarea acesteia.
Rolul Serviciului de Probațiune din circumscripția tribunalului care judecă
cererea este de a -și da avizul, care este consultativ, cu privire la măsurile de
probațiune sau sancțiunea alternativă a că ror executare a fost solicitată.
Ca măsură premergătoare judecării efective, instanța va respecta procedura
de citare a condamnatului, comunicându -i-se în același timp hotărârea străină
împreună cu actele ce o însoțesc, într -o limbă pe care acesta o înțel ege. Astfel,
persoanei în cauză i se vor respecta și garanta sub sancțiunea nulității actelor
întocmite, exercitarea dreptului la apărare și, după caz, la interpret. Instanța citează
de asemenea persoana solicitantă, serviciul de probațiune și procurorul, a cărui
prezență este obligatorie.
După ce se ascultă concluziile procurorului și declarațiile persoanei
condamnate , dacă sunt întrunite condițiile legale, instanța hotărăște prin sentință :
– fie recunoașterea hotărârii penale străine și dispune supraveg herea măsurilor de
probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au fost stabilite în hotărârea
judecătorească a statului emitent, dacă au corespondent în legislația noastră,

22 Art. 170.19 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările
și completările ulterioare
23 Așa cum este ea descrisă în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare

14
– fie recunoașterea hotărârii penale străine și dispune supravegherea măsuril or de
probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au rezultat în urma adaptării, astfel
încât ele să fie cât mai aproape de cele existente la noi, fără a îngreuna sancțiunea
însă.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale și dacă există motive de refu z24,
instanța va respinge , motivat prin sentință, cererea de recunoaștere , situație în care,
o nouă cerere privind aceeași hotărâre este inadmisibilă .
Atunci însă când , în cazuri excepționale , instanța constată incidența unui
motiv de refuz , poate dispune totuși recunoașterea hotărârii judecătorești și
executarea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative în România numai
dacă există convingerea că prin aceasta s -ar contribui semnificativ la reintegrarea
socială a persoanei condamnate și nu sunt î ncălcate drepturile ori prejudiciate
beneficiile de care se bucură victimele infracțiunii săvârșite de persoana
condamnată, dacă acestea locuiesc în România. În toate aceste cazuri , instanța de
judecată va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui raport în care să fie

24 a) persoana a fost condamnată în România pentru ace eași faptă. În cazul în care hotărârea judecătorească
străină a fost dată și pentru alte fapte, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt
îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într -un alt stat pentru ac eeași faptă, iar hotărârea judecătorească străină
dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) sancțiunea a fost apl icată unei persoane care, potrivit legii penale române, nu răspunde penal în virtutea
vârstei sale;
e) sancțiunea implică executarea unei măsuri care vizează starea psihiatrică sau de sănătate a persoanei și
care nu poate fi pusă în executare în Români a sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care
nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedep sei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul
emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânat ă personal sau prin notificare
telefonică, fax, e -mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și
la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anu l și locul de înfățișare, l -a mandatat pe avocatul său ales sau
desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în
mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s -a înmânat p ersonal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este
supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe
baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecar ea căreia poate participa personal,
hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de
atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
h) durata termenului de supra veghere sau durata măsurilor de probațiune, respectiv a sancțiunii alternative
sau intervalul de timp rămas până la împlinirea acestora sunt mai mici de 6 luni sau de 60 de ore în situația
muncii în folosul comunității.

15
prezentate perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate în societatea
românească și va consulta statul emitent .
Împotriva sentinței poate face apel atât procurorul , cât și persoana
condamnată. Soluția definitivă a instanței se comunică de îndată autorității
competente din statul e mitent. Durata procedurii de recunoaștere este de 60 zile,
termen ce poate fi prelungit cu încă 60 zile, în situații excep ționale, atunci când
documentele depuse necesită traducere sau dosarul este i ncomplet.
Supravegherea respectării măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative
impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probațiune care a făcut
obiectul recunoașterii este de competența serviciului de probațiune de pe lângă
tribunalul în circumscripția căruia locuiește persoana și se exercită conform
legislației române în domeniul probațiunii.
Supravegherea încetează fie la împlinirea termenului de
supraveghere/încercare, fie anterior, în condițiile stipulate de legea special ă:
persoana s -a sustras supravegherii și nu este găsit în România, lucru frecvent
întâlnit (situație în care ar fi indicată darea în urmărire a acesteia în spațiul U niunii
Europene ), atun ci când acesta săvârșește o nouă infracțiune pentru care autoritățile
statului emitent au început cercetarea penală sau au pronunțat o hotărâre de
condamnare, statul emitent a dispus modificarea hotărârii și aceasta nu mai e
compatibilă cu sistemul de probațiune românesc . La încetarea activității de
supraveghere, serviciul de probațiune întocmește un raport, un rezumat al procesului
de supraveghere, pe care îl trimite judecătorului delegat cu execut area, în vederea
remiterii statului emitent.
În cazul în care, pe durata supravegherii, persoana supravegheată nu
îndeplinește, cu rea -credință, măsurile de supraveghere sau sancțiunea alternativă
sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța română este competentă să revoce
sancțiunea , dacă se specifică expres în hotărârea recunoscută pedeapsa privativă
de libertate care urmează a f i impusă într -o astfel de situație (executare cu
asumarea deciziilor subsecvente). Per a contrario, neasumarea deciziilor
subsecvente presupune restituirea competenței de revocare statului emitent.

16
II.3.3 . Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura rec unoașterii în România
hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date de către instanțele
altor state membre UE
Sumarizând informațiile de mai sus , subliniem rolul pe care îl are serviciul de
probațiune atunci când sunt transferate dosare de probațiune din alte state, în scopul
punerii lor în executare în Rom ânia:
1. Emite aviz consultativ în faza premergătoare recunoașterii, cu privire la
măsurile de probațiune sau sancțiunea alternativă a căror executare a fost
solicitată.
2. Participă la judecare a efectivă a cererii de recunoaștere, alături de
procuror și persoana solicitantă.
3. Pune în executare, în conformormitate cu legea română, o astfel de
hotărâre.
4. Supraveghează respectarea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii
alternative impuse prin hotăr ârea judecătorească sau decizia de
probațiune care a făcut obiectul recunoașterii.
5. Sesize ază biroul de executări penale atunci când persoana supravegheată
s-a sustras supravegherii și nu este găsită în România, întocmind raport
de evaluare în acest sens, î n vederea remiterii competenței revocării
beneficiului către statul emitent în caz de neasumare a deciziilor
subsecvente.
6. Urmează procedura prevăzută de legea română și sesizează biroul de
executări penale, întocmind raport de evaluare, atunci când nu se r espectă
măsurile, în vederea revocării de către instanța română a beneficiului
acordat.
7. Informează biroul de execută ri penale cu privire la încetarea supravegherii,
întocmind raport de evaluare, în vederea remiterii sta tului emitent.
Așadar se observă comu nicarea prin intermediar a serviciului de probațiune
cu statul emitent, îngreunându -se astfel procedura. De lege ferenda, protocoale de
colaborare directă a serviciilor de probațiune cu autoritatea competentă a statului
emitent ar asigura celeritatea și ef iciența procedurii de recunoaștere a hotărârii
judecătorești. În aceste situații, angajarea de personal auxiliar în cadrul serviciilor de
probațiune, gen interpreți sau traducători , ar fi prior itară și mai mult decât utilă.

17
II.3.4. JURISPRUDENȚĂ: Caz pract ic de recunoaștere a unei hotărâri străine de instanța
română – hotărâre de recunoaștere în România a unei sentințe emise în Ungaria
„Pe rolul Tribunalului Cluj, secția penală, a fost supusă judecății cererea de
recunoaștere a sentinței penale 21.Fk.23.906 /2015/2 pronunțată de Judecătoria Centrală a
Sectoarelor din Pesta Republica Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceeași
dată, privind -o pe inculpata minoră A.L.
Reprezentanta Ministerului Public solicită în temeiul art. 170 ind.27 lit.b d in Legea
nr.302/2004, recunoașterea hotărârii străine, urmând a se dispune adaptarea pedepsei
amânate de I an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.21.Fk.23.906/2015/2
pronunțată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din pesta Republica Ung aria, în măsura
educativă a supravegherii pe 6 luni față de inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de
Probațiune Cluj, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Judecatorul de camera preliminara a constat ca prin sentința penală nr.
21.Fk.23.906/2 015/2 pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta Republica
Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, privind pe inculpata A.L., s -a
dispus amânarea pedepsei pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea inf racțiunii de
tentativă Ia infracțiunea de furt prev. de art. 379 al. 1, 2 lit. b, bd, al. 3 lit. b ba). În timpul
perioadei de încercare inculpata dg ord. II, tânăra adultă se va afla sub supravegherea
consilierului de probațiune.
În cauză, văzând preveder ile art. 170 ind.27 lit.b din Legea nr.302/2004 se va dispune
recunoașterea hotărârii străine și conform legislației penale în vigoare se poate dispune
adaptarea pedepsei amânate de I an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr.21.Fk.23.906/20 15/2 pronunțată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din Pesta Republica
Ungaria.
Concret, se va dispune adaptarea pedepsei amânate de I an 6 luni închisoare aplicată
Plin sentința penală amintită mai sus în măsura educativă a supravegherii pe 6 luni față de
inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. ”25

Se observă faptul că a fost stabilită corect competența soluționării cererii
(minora locuiește pe raza județilui Cluj, competent Tribunalul Cluj) , judecata a a vut
loc în camera de consiliu, respectarea procedurii stabilite de legea specială,
adaptarea sancțiunii la cea din legislația română aplicată minorilor (amânare aplicare
pedeapsă – măsura educativă a supraveghererii).

25 Extras de pe Sentința nr. 245/2016 , pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 1734/117/2016, obținută în
colaborare cu S erviciul de Probațiune Cluj

18
Se remarcă prezența procurorului și a r eprezentantului părții solicitante. Ceea
ce nu se observă însă, sunt mențiuni le referitoare la avizul S erviciului de Probațiune
Cluj.
În urma discuțiilor telefonice avute cu colegii din cadrul acestui serviciu , reiese
că li s -a comunicat prin biroul de exe cutări penale sentința în cauză, însă minora nu
este de găsit și astfel nu se poate proceda la punerea în executare a acestei
sentințe, pentru a se putea proceda la supravegherea ei efectivă, conform legislației
specifice.
În cazul în care se va constata c ă aceasta nu mai este pe teritoriul României,
Serviciul de Probațiune Cluj va întocmi Raport de evaluare în vederea informării
statului emitent cu privire la imposibilitate și a revocării de către acesta a beneficiului
amânării executării pedepsei, conform propriei legislații, întrucât este vorba de o
recunoaștere fără asumarea deciziei, din conținut lipsind prevederile referitoare la
pedeapsa privativă de libertate care urmează a i se aplica minorei în caz de
revocarea sancțiunii.
II.4. Recunoașterea hotăr ârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date
în România în scopul executării lor în alte state membre
II.4.1. Condiții generale
Potrivit atricolului 170.35 din Lege a 302/2004, recunoașterea unei hotărâri
judecătorești pronunțate de instanța româ nă și executarea acesteia pe teritoriul altui
stat membru se poate realiza atunci când:
-avem de -a face cu o hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care s -a dispus una din
următoarele sancțiuni: suspendarea executării pedepsei sub suprav eghere,
amânarea aplicării pedepsei, stagiul de formare civică, supravegherea,
consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică sau ) liberarea condiționată.
Coroborând prevederile legale referitoare la sancțiunea dispusă, se observă faptul
că legiui torul român acordă o atenție deosebită minorilor care au săvâșit fapte
penale , prin introducerea măsurilor educative neprivative de libertate ca și condiție
de sine -qua-non a hotărârii de recunoscut și executat în alt stat, tocmai pentru ca
acestora, în ca z de adaptare a sancțiunii la legislația statului respectiv, să nu li se
agraveze situația juridică. Deși la acest capitol nu se face referire expresă la
adaptarea sancțiunilor în caz de neconcorda nță, consider necesar de lege ferenda
introducerea acestor mențiuni, astfel ca, în urma adaptării se ne asigurăm că

19
măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative să nu fie mai severe decât cele
stabilite inițial prin hotărârea statului emitent .
-din lucrările dosarului, din declarația persoanei condamnate sau din datele
comunicate de organele competente rezultă că aceasta fie se află pe teritoriul
statului respectiv, fie va părăsi teritoriul României cel mai târziu la expirarea unui
termen de 30 de zile de la data declarației făcute în acest sens.
-persoana f ace dovada că are reședința legală și obișnuită pe teritoriul statului
respectiv.
-persoana condamnată nu este urmărită penal sau judecată pentru alte infracțiuni.
-intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere stabilit de
instanță este mai mare de 6 luni. Neîndeplinirea acestei condiții nu împiedică
transmiterea înscrisurilor și a informațiilor, dacă, în urma consultării cu statul de
executare, acesta declară că poate asigura executarea măsurilor de probațiune
pentru intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere;
-nu sunt incidente dispozițiile legale privind revocarea sau anularea sancțiunii;
-din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune, înainte de pronunțarea
hotărârii judecătorești sau p e perioada supravegherii, rezultă că executarea
măsurilor de probațiune aplicate prin hotărârea judecătorească pe teritoriul statului
de executare este de natură să asigure reintegrarea socială a persoanei
condamnate . Se observă de această dată rolul act iv al serviciului de probațiune a
cărui opinie nu mai este doar consultativă, acesta având un cuvânt important de
spus referitor la un eventual transfer extern. De lege ferenda consider că se impune
ca și în cazul executării de măsuri de probațiune din alte state pe teritoriul României
serviciul de probațiune să aibă autoritate, să nu i solicite doar un aviz consultativ, cu
atât mai mult cu cât este răspunzător de supravegherea acestora.
Se observă așadar că statul român poate declanșa procedura de
recunoașt ere și executare a unei asemenea hotărâri numai dacă sunt îndeplinite
cumulativ toate condițiile menționate mai sus, regula generală fiind c a persoana în
cauză să fie cetăț ean al statului respectiv sau să aibă reședinț a legală și obișnuită în
acel stat26.
Cu toate acestea, la cererea persoanei condamnate, recunoașterea hotărârii
judecătorești poate fi solicitată și altui stat membru decât cel pe teritoriul căruia

26 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. p. 694

20
persoana condamnată are reședința legală și obișnuită, dacă sunt îndeplinite
condițiile de mai sus (cu excepția ultimei) și statul de executare este de acord să
preia executarea pe teritoriul său a măsurilor de probațiune aplicate de instanța
română. În vederea stabilirii legăturii cu statul de executare pe teritoriul căruia
persoana condamnată soli cită executarea măsurilor de probațiune stabilite în sarcina
sa, instanța de executare sau serviciul de probațiune poate solicita persoanei
condamnate, din oficiu sau la cererea statului de executare, prezentarea de
documente justificative27.
II.4.2. Proce dura de recunoaștere28
Inițierea procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești pronunțate în
România și executarea acesteia pe teritoriul altui stat are la bază consimțămăntul
persoanei condamnate. Consimțământul acesteia poate să intervină odată cu
pronunțarea hotărârii, fie cu ocazia derulării procesului de punere în executare a
hotărârii penale definitive și executorii.
Procedura de recunoaștere a hotărârilor date în România î n scopul executării
lor în alt stat este de competența instanței care a pronunțat în primă instanță
hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere se solicită .
Astfel, în cazul situația în care, la data pronunțării, persoana condamnată
declară că intenționează să se întoarcă pe teritoriul altui stat membru, după
rămânerea defin itivă a hotărârii judecătorești, dar anterior transmiterii acesteia
serviciului de probațiune, judecătorul delegat cu executarea de la Biroul de executări
penale a instanței de fond, din oficiu:
– completeză certificatul standard necesar și informează servi ciul de
probațiune cu privire la măsurile luate
– transmite (prin fax, email, orice mijlor de comunicare sigur, sistemul
securizat a Rețelei Judiciare Române) hotărârea judecătorească,
certificatul și restul documentelor prevăzute de lege, tradus e în limba
oficială a statului d e executare, către autoritatea străină competentă să le
primească și să le execute.
Dacă hotărârea judecătorească a fost transmisă serviciului de probațiune și
cu ocazia primei întrevederi ori la o dată ulterioară, persoana supravegheat ă declară

27 Art. 170.35, alineatul 2, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare
28 Așa cum este ea descrisă în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare

21
consilierului de probațiune că, după caz, s -a întors sau intenționează să se întoarcă
pe teritoriul altui stat, acesta informează instanța de executare. Declarația persoanei
condamnate se consemnează într -un proces -verbal semnat de consilierul de
probațiune și de persoana condamnată, dacă este prezentă, și se transmite instanței
de executare odată cu propunerea de inițiere a procedurii. Propunerea este cuprinsă
într-un proces -verbal motivat (raportul de evaluare) cu accent pe reintegrarea socială
a persoanei condamnate în caz de tranfer al dosarului în alt stat, astfel că
propunerea poate fi pro sau contra.
Odată cu transmiterea documentelor, judecătorul delegat cu executarea
solicită informații cu privire la durata maximă a privării de libertate p revăzute de
legislația statului de executare pentru infracțiunea cu privire la care s -a pronunțat
hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul
încălcării măsurilor de probațiune sau al săvârșirii unei noi infracțiuni de către
persoana condamnată și o declarație a statului de executare cu privire la asumarea
sau neasumarea deciziilor subsecvente recunoașterii hotărârii judecătorești.
Româ nia redevine stat executant dacă, prin autoritățile competente , retrage
certificatul sau dacă statul de executare nu își asumă deciziile subsecvente sau el
arată că se află în imposibilitatea de a pune în executare sau de a mai continua
executarea măsurilor de probațiune întrucât persoana condamnată nu poate fi
găsită, a fugit sau nu mai a re reședința legală și obișnuită pe teritoriul său.
În situația în care, înainte de recunoașterea hotărârii judecătorești, instanța
română a procedat la punerea în executare a măsurilor de probațiune,
supravegherea acestora încetează în România de la data la care instanța de
executare a fost informată de către autoritățile competente ale statului de executare
cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești. De lege feranda, a se stipula clar
în decizia cadru , termenul de comunicare a recunoașterii , într ucât acesta se poate
prelungi până la împlinirea termenului de supraveghere, caz în care procedura cu
toate costurile ei, inclusiv cele financiare , este în van.
Executarea măsurilor de probațiune aplicate printr -o hotărâre judecătorească
recunoscută de sta tul de executare este guvernată de legea statului de executare.
Se observă că , indiferent de statul în care se execută o hotărâre recunoscută,
atunci când recu noașterea se face fără asumarea deciziilor subsecvente și intervin
motive de revocare a sancțiun ii, dacă persoana condamnată se află în continuare în
statul de executare, ascultarea acesteia poate fi efectuată prin videoconferință, în

22
prezența unui reprezentant al serviciului de probațiune sau al autorității competente
cu supravegherea persoanei din statul de executare. Achiesez părerii profesorului
Alexandru Băloi și sunt de părere că ar fi indicată prezența fie a unui avocat ales,
atunci când persoana își permite, fie a unui avocat din oficiu, atunci când aceasta nu
își permite, pentru a se asigura dreptul la apărare a persoa nei supravegheate.
Birourile de executare de pe lângă instanțe sunt obligate să întocmească și să
păstreze Registrul privind măsurile de probațiune și sancțiunile alternative executate
pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, pentru o evidență a activității în
acest sens.
II.4.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii hotărârilor
judecătorești sau a deciziilor de probațiune date în România în scopul
executării lor în alte state membre
Analizând ce le expuse mai sus extragem rolul pe care îl are serviciul de
probațiune atunci când sunt transferate dosare de probațiune în alte state, în scopul
punerii lor în executare acolo:
1. Întocmește raport de evaluare fie în faza de judecată, înainte de
pronunța rea hotărârii judecătorești, fie pe perioada supravegherii, funcție de
momentul solicitării cererii de transfer , din care să rezulte că executarea măsurilor
de probațiune în alt stat este de natură să contrib uie la reintegrarea socială a
persoanei supraveg heate, condiție necesară pentru solicitarea recunoașterii hotărârii
judecătorești, acest fapt conferind serviciilor de probațiune un rol activ în această
procedură.
2. Întocmește raport de evaluare atunci când îi este solicitat punctul de
vedere referitor la retragerea certificatului pe motiv de agravare a situației juridice a
solicitantului (sancțiunea adaptată este mai severă, pedeapsa în caz de revocare a
beneficiului este mai aspră decât cea prevăzută de legislația română)
3. Închide dosarul de probațiu ne la momentul primirii unei confirmări din
partea statului de executare referitor la luarea în evidență și începerea procesului de
supraveghere.
4. Redeschide dosarul de probațiune atunci când certificatul este retras,
când statul de executare este în imp osibilitatea punerii în executare a hotărârii
întrucât persoana nu este găsită sau nu mai are reședința pe teritoriul său .

23

II.4.4. JURISPRUDENȚĂ: caz practic de recunoaștere a unei hotărâri date în
România în scopul executării ei în Spania
Ca urmare a se sizării formulate de Serviciul de Probațiune Vaslui, Biroul de
Executări Penale din cadrul Judecătoriei Vaslui, în conformitate cu dispozițiile art.
170 ind. 35 și urm. din Legea nr. 302/2004, a inițiat, la data de 24.10.2014,
procedura de recunoaștere a h otărârii judecătorești și preluarea executării măsurilor
de probațiune de către Spania, sens în care a înaintat autorităților spaniole
certificatul standard însoțit de sentința penală de condamnare a numitului CM, în
vederea recunoașterii hotărârii penale nr. 1452/21.XII.2014 a Judecătoriei Vaslui și
executării măsurilor de supraveghere impuse prin aceasta în Spania.
Autoritățile spaniole au demarat procedura de recunoaștere și preluare a
executării hotărârii penale sus, admițănd cererea. Sentința penală tr adusă are
următoare formă :
”MADRID
DERIVĂ DE LA JUDECĂTORIA VASLUI (România)
HOTĂRÂRE DE RECUNOAȘTERE A DECIZIEI DE LIBERTATE
SUPRAVEGHEATĂ A TRIBUNALULUI EUROPEAN
Madrid, treizeci septembrie două mii cincisprezece
ANTECEDENTE
UNICUL. – La data de 21/12/201 2 Judecătoria Vaslui (România) a pronunțat o
decizie, definitivă Ia data de 14/02/2013 prin care se înlocuia pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată pentru infracțiunea de fraudă și 2 luni pentru fals cetățeanului român
MC cu libertatea supravegheată pe o pe rioadă de 5 ani și supunere față o serie de măsuri
care urmau să fie stabilite (referință dosar 5966/333/2012).
Autoritățile din România au solicitat recunoașterea și executarea în Spania a
libertății supravegheate, potrivit art. 6 din Decizia -cadru 2008/9 47/JAIcm a UE.
Ministerul Public a emis la data de 21109/2015 următorul raport:
„Cauza conține documentele care acreditează reședința în Spania, încetățenirea
familială și în ceea ce privește munca a condamnatului CM, certificatul și sentința
pronunțată de către Tribunalele de Justiție din România, prin care persoana menționată a
fost condamnată Ia o pedeapsă de 3 ani și altă de 2 luni, ambele privative de libertate,
care au fost înlocuite cu cea de libertate supravegheată pe o perioadă de 5 ani și cererea
autorităților judiciare din menționată de a se proceda la executarea acestei sentințe în
Spania, motiv pentru care se procedează Ia pronunțarea hotărârii de recunoaștere și

24
executare a acestei hotărâri, dat fiind faptul că se îndeplinesc cerințele stabilit e pentru
aceasta în articolele 101 și următoarele din Legea Organică 23/2014 de Ia 20 noiembrie."
FUNDAMENTE JURIDICE
PRIMUL. — Se îndeplinesc cerințele stabilite în art. 101 din LRM, dat fiind faptul
că persoana condamnată are reședința legală și obișnuit ă în Spania.
AL DOILEA. — Perioada libertății supravegheate cu măsuri nu o depășește pe cea
stabilită de către legislația spaniolă care este de 5 ani, potrivit articolului 81 din Codul
Penal și aceste măsuri nu sunt incompatibile cu sistemul juridic spanio l.
AL TREILEA. — Nu există nicio cauză de respingere a recunoașterii și executării
în Spania prevăzută în art. 105 din LRM.
AL PATRULEA. — La data de 21 septembrie 2015, Ministerul Public a raportat în
mod favorabil referitor la recunoașterea sentinței și a executării în Spania a Libertății
Supravegheate.
LUÂND ÎN CONSIDERARE articolele menționate și celelalte de aplicare pertinentă
și generală
D I S P U N : Se recunoaște sentința pronunțată de către Tribunalul Vaslui
1459/21/12/2012 împotriva lui CM pentru frauda continuată, pentru care i -a fost impusă
pedeapsa de 3 ani de închisoare, care s -a suspendat pentru cea de Libertate
Supravegheată pe o perioadă de 5 ani cu supunere față de măsurile care se stabilesc în
continuare, trebuind ca libertatea supraveghe ată să fie executată în Spania.
Măsurile care i se impun Iui CM:
l) Să se prezinte în fiecare zi de 15 a lunii la Judecătoria de Instrucție nr. 1 din
Marbella, pe o perioadă de 5 ani.
2)Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau l ocuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, comunicându -i acestei Judecătorii data de plecare
și de întoarcere și motivul călătoriei.
3) Să comunice și să motiveze orice schimbare a locului de muncă.
4) Să comunice acestei Judecătorii, prezentând doc umente, care sunt
mijloacele de trai de care dispune, în termen de 5 zile.
A se avertiza condamnatul în mod expres că, dacă încalcă vreuna dintre măsurile
hotărâte, ar putea fi revocată suspendarea executării pedepsei și ar putea intra în
închisoare pentru a îndeplini pedeapsa de 3 ani de închisoare impusă de către Tribunalul
Vaslui și că termenul de 5 ani de suspendare va începe din momentul în care i se notifică
această Hotărâre.
A se notifica această decizie condamnatului, în mod personal, cu avertizarea
precisă menționată, înștiințându -l că toate comunicările la care este obligat trebuie

25
adresate Judecătoriei Centrale Secția Penală (Strada Garcfa Gutićrrez nr. 1, Madrid.
Telefon 91.709.64.24 și fax 91.709.64.25).
3 Și în aceeași comisie rogatorie, a se s olicita Judecătoriei Marbella ca în fiecare
semestru să prezinte Ia această Judecătorie înfățișările lunare și să comunice, fără
întârziere, încălcarea acestei obligații.
A se notifica această decizie Ministerului Public și Statului Emitent.
Hotărât, ordon at și semnat de către Dl. JOSË MARiA VĂZQUEZ HONRUBIA,
Magistrat Judecător al Judecătoriei Centrale Sectia Penală de la Înalta Curte de Casație
și Justiție, autentific. —
PROCEDURĂ. -In continuare se îndeplinesc cele hotărâte, autentific. —”29

II.5. Aspe cte practice
Motivul pentru care am ales această tema este reprezentat de faptul că, atât
la nivel universal, cât și la nivel regional , s-a impus , ca o necesitate , intensificarea
cooperării internaționale judiciare în materie penală și adoptarea unor noi
instrumente juridice menite a da un răspuns eficient unei criminalități fără frontiere.
Necontestând importanța nici uneia dintre aceste forme de cooperare mi -am propus
să acord o mai mare atenție recunoașterii hotărârilor judecătorești prin care se
impun sancțiuni neprivative de libertate, pe de o parte fiind specific activității
desfășurate, pe de altă parte urmare a faptului că, citind datele cu privire la
activitățile desfășurate de consilierii de probațiune, în anul 2017 am constatat că din
totalul de 90546 dosare de supraveghere înregistrate la nivelul serviciilor de
probațiune din țară, doar 18 au făcut obiectul unor transferuri externe.
Scopul general al demersului investigativ a fost de a analiza procedura
transferului interna țional de dosar de p robațiune din perspectiva părților implicate ,
respeciv a consilierului de probațiune și a persoanei supravegheate.
Obiectivele principale au fost :
– perce pția consilierilor de probațiune care s -au confruntat cu procedura
transferului de dosar din punctul de vedere al avantajelor/dezavantajelor
resimțite , pe de o parte și

29 Extras de pe o sentință de recunoaștere, emi să de Judecătoria Madrid , obținută în colaborare cu S erviciul de
Probațiune Vaslui

26
– percepția persoanelor supravegheate aflate în evidența Serviciului de
Probațiune Bistrița -Năsăud asupra procedurii de transfer internațional al
dosarului de probațiune , pe de altă parte .
În ceea ce privește primul obiectiv formulat, având în vedere faptul că la
nivelul S erviciului de Probațiune Bistrița -Năsăud nu s -au înregistrat cazuri de
transfer internațional, am procedat la solicitarea spijinului colegilor din alte servicii de
probaț iune unde s -au înregistrat astfel de situații. La solicitarea mea au răspuns 5
servicii de probațiune, derulând un interviu telefonic cu consilierii de probațiune în
cauză, interviu care a vizat aspecte practice privind procedura transferului, dificult ăți
resimțite și avantaje percepute.
În urma discuțiilor purtate a reieșit faptul că cea mai mare parte dintre
consilierii de probațiune consideră adecvată procedura de transfer internațional mai
ales din punctul de vedere al supravegherii efective a persoan ei sancționate , dar și
al decongestionării muncii consilierului. Pe de altă parte toate persoanele
intervievate au apreciat că procedura trasnferului este una de durată (în multe cazuri
s-a ajuns la depășirea termenului legal prevăzut de lege) și dificilă , mai ales din
punctul de vedere al comunicării cu autoritatea competentă din statul de executare
(atât în faza efectivă a procedurii de tr anasfer , dar mai ales în recepționarea
confirmării începerii supravegherii în statul de executare , lucru care a condus la
situația de “dubl ă supraveghere ”).
Astfel, c a și în speța de mai sus, statul executant întârzie transmiterea
informațiilor, îngreunând astfel, pe de o parte munca consilierului de probațiune
(care este obligat a continua supravegherea, dar și a solicit a permanent prin biroul
de executări penale a instanței de fond, clarificări ale situației persoanei
condamnate), dar și situația persoanei supravegheate, care riscă, în caz de
nerespectare a măsurilor de supraveghere conform legislației române, revocarea
beneficiului acordat și executarea sancțiunii în penitenciar, cu toate că are
recunoscută hotărârea în statul solicitat. Menționăm faptul că, până la primirea
confirmării din partea autorităților competente din statul unde urmează să se pună în
aplicare ho tărârea, persoana este în continuare în supravegherea serviciilor de
probațiune din România.
În ceea ce p rivește cel de -al doilea obiectiv formulat s -a procedat la
analizarea dosarelor de probațiune ale persoanelor supravegheate aflate în evidența
Serviciu lui de Probațiune Bistrița -Năsăud. La nivelul Serviciului de Probațiune

27
Bistrița -Năsăud nu s -a înregistrat niciun transfer extern de dosar de probațiune. La
finalul anului 2017, Serviciul de Probațiune Bistrița -Năsăud figura în evidențe cu
1312 persoane su pravegheate, dintre care ar fi putut beneficia de prevederile Legii
304/2004 un număr de aproximativ 40 de persoane.
S-a elaborat și s -a aplicat un chestionar unui număr de 25 astfel de persoane
(procedura de aplicare a acestuia derulându -se atât în cadru l întrevederilor directe
cât și prin contactare telefonică) cu scopul de a analiza percepția acestora vizavi de
transfer și a identifica motivele pentru care aceștia sunt/nu sunt de acord să
beneficieze de prevederile legale privind transferul de dosare în statul -țara care le
oferă stabilitate locativă și material -financiară.
Pentru analiza și interpretarea rezultatelor s -a folosit progamul statistic SPSS,
rezultând astfel următoarele:

Rezultatele obținute arată
faptul că din totalul
persoanelor chestion ate
84% cunosc faptul ca pot
solicita executarea hotărârii
în statul -țara în care au reședința/în statul -țara în care desfășoară act ivitatea
lucrativă contractuală în timp ce 16% dintre persoane nu au avut cunoștință despre
acest fapt .

Dintre sursele de
informare despre
posibilitatea transferului
de probațiune consilierul
de probațiune este cel
mai frecvent nominalizat
(68%) , urmată de avocat
(12%) și alte surse (4%).

28
Un procent de 28% dintre
perso ane și -au exprimat
interesul și intenția de a solicita,
în viitor, transferul dosarului de
probațiune în alt stat ,
comparativ cu 72 % care nu își
doresc transferul dosarului.

În ceea ce privește motivele pentru care persoanele supravegheate ar solicita
transferul dosarului de p robațiune în alt stat , datele indică faptul că acestea sunt
reprezentate procentual astfel:
– 4 % motive familiale – întreaga familie se află în străiătate, copii sunt înscriși la
școală în statul respectiv, sunt căsătoriți cu cetățeni ai statului respective ;
– 4% motive profesional financiare : au stabilitate profesional ă în acel stat și
lucrează cu normă întreagă, programul de muncă este restrictiv, costurile
asociate deplasărilor și timpul alocat executării sentinței îi afectează financiar ;
– 12% motive care ț in de situația locativă , respectiv faptul că nu mai
beneficiază de vreo formă de locuință în România , statul de executare fiind
unicul care le asigură acestă nevoie ;
– 4% motive procedurale derivate din faptul că apreciază legislația românească
ca fiind di ficilă și în dezacord cu nevoile lor.

29

În ceea ce privește motivele pentru care persoanele supravegheate nu ar solicita
transferul dosarului de probațiune în alt stat , datele indică faptul că acestea sunt
reprezentate procentual astfel:
– 20% motive famil iale: familia de bază (părinți, soț/soție, copii) are stabilitate
în România și menține permanent contactul cu aceștia , ceea ce presupune
implicit deplasări periodice în țară , familia cu care locuie ște în alt stat nu știe
de sancțiune aplicată în România , iar persoana supravegheată nu și -ar dori
să o supună unui stres suplimentar ;
– 28% motive profesional financiare : beneficiază de un contract de muncă
periodic (petrece intervale de timp și în țară), persoana supravegheată nu
dorește să -i fie afectată situa ția la locul de muncă în sensul temerii pierderii
acestuia sau nu dorește să îi fie afectată imagini nea construit ă la locul de
muncă , din punct de vedere financiar pot susține deplasările periodice în țară
în vederea executării sancț iunii;
– 24 % motive care țin de aspecte procedurale : nu cunosc/ resimt temere față
de procedura leagă din statul respectiv , capacitate diminuată de înțeleger e,
raport la necunoașterea adecvată a limbii și culturii statului respectiv,
consideră că procedura transferului este dif icilă, nu sunt de acord cu faptul că
procedura transferului nu suspendă executarea, s -au obișnuit cu condițiile de
executare din România și au o relație adecvată cu consilierul manager de
caz, care manifestă înțelegere în adaptarea frecvenței la situația
locativă/profesională a persoanei ;
– 4% motive de ordin etic , respectiv apreciază că sancțiunea pentru o faptă
săvârșită în țară trebuie executată în țară , ca formă de retribuție socială
pentru norma încălcată .

30
– 4% au invocat motive procedurale derivate din faptul că apreciază legislația
românească ca fiind dificilă și în dezacord cu nevoile lor.
Majoritatea persoanelor (64%)
chestionate consideră că acest
drept este insuficient promovat și
vizibil , unica sursă de inf ormare
fiiind de obicei consilierul de
probațiune (legislația actuală
neprevăzând însă obligativitatea
consilierului de a acorda aceste informații , acestea fiind dificil de accesat din alte
surse ).
În condițiile în care o mare parte a beneficiarilor serviciilor de probațiune
tranziteaz ă spațiul european, muncind și locuind acolo, am încercat astfel
identificarea motivelor de fond și formă pentru un număr mic de transferuri externe.
Concluzia unanimă: procedura este dificilă și de durată iar persoanele în cauză sunt
reticente.
Putem concluziona as tfel că r ecunoașterea și executarea reciprocă a
condamnărilor cu suspendarea, a sancțiunilor cu amânarea aplicării pedepsei, a
sancțiunilor alternative și a deciziilor privind liberarea condiționată au ca scop
sporirea șanselor de reintegrare socială a per soanei condamnate/sancționate
dându -i astfel acesteia șansa menținerii legăturilor familiale, lingvistice, culturale, dar
și o corectă monitorizare a măsurilor impuse prin sentință, în vederea prevenirii
recidivei, cu accent pe protecția victimelor și a pu blicului larg. Din prezentarea
generală a obiectivului se poate observa importanța, necesita tea și justificarea
acesteia instituții în contextul actual al relațiilor internaționale.
Cu toate acestea însă, având în vedere și cele expuse mai sus, consider c ă
recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești nu a atins pragul maxim de
dezvoltare , deoarece , în practică , sunt foarte multe probleme care frânează această
activitate. Dintre acestea menționăm: existența unor legislații diferite , deosebiri
legisla tive, varietatea de sisteme judiciare , caracterul lent al procedurilor , existența
unor limbi diferite , reticența persoanei condamnate , cauzată de teama de a nu -și
agrava situați a juridică, de a nu -și periclita minima stabilitate dobândită .
Ca propuneri pen tru eficientizarea procedurii de recunoaștere, protocoale le de
colaborare directă a serviciilor de probațiune cu autoritatea competentă a statului

31
emitent , sancțiuni aspre pentru autoritățile competente, în caz de nerespectare a
termenelor legale , impunere a de termene scurte pentru indeplinirea atribuțiilor legale
și sancționarea nerespectării lor (de exemplu pentru confirmarea înregistrării
supravegherii) , creșterea rolului servici ilor de probațiune răspunzăto are de
supravegherea măsurilor, campanii de pro movare a posibilității executării sancțiunii
în alt stat decât cel care a pronunțat hotărârea pe perioada procesului penal, de
către instanțe , ar fi doar câteva dintre ele .
BIBLIOGRAFIE:
1.BOROI , Alexandru , RUSU Ioan, RUSU, Minodora -Ioana , Tratat de Cooper are
judiciară int ernațională în materie penală , Editura C. H. Beck, București, 2016
2.HESTER, Judith, KLACKL, Michael, ZAINEA, Mariana, Recunoașterea reciprocă
în domeniul cooperării judiciare în materie penală: instrumente juridice și
implementarealor: m anual, Editura Euro Standard, 2010
3.NĂSTASE, Adrian, POESCU, Dumitra, Drept internațional public , Casa de Editură
și Presă Șansa S.R.L., București, 1997
4.POPESCU, Corneliu -Liviu, Protecția interna țională a drepturilor omului , Editura All
Beck, București, 2000
5.Resurse juridice :
1. Codul Penal și Codul de procedură penală
2. Decizia cadru 2008/947/JAI privind măsurile de probațiune și
sancțiunile alternative
3. Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală, c u modificările și completările ulterioare
4. Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
transpunerea de către statele membre a deciziilor cadru privind
recunoașterea în cazul hotărârilor judecătorești, Bruxelles, 05.02.2014
6.Resurse electronice
1. http://eurlex.europa.eu/legalcontent/EN/ALL/?uri=celex%3A52014D
C0057
2. https://www.ejncrimjust.europa.eu/ejn/EJN_Library_StatusOfImpBy
Cat.aspx?CategoryId=37
3. http://www.scritub.com/stiinta/stiinte -politice/CURTOAZIA –
INTERNATIONALA32328.php