USAMVB FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 1 UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA [624931]

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 1 UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA
BUCURESTI
FACULTATEA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE SI INGINERIA MEDIULUI
DEPARTAMENTUL DE INVATAMINT CU FRECVENTA REDUSA

PROTECȚIA MEDIULUI PRIN
HIDROAMELIORAȚII

Emilia Sofia MANOLE

ANUL IV IM FR

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 2 Unitatea de învățare nr. I

ÎNCADRAREA LUCRĂRILOR DE HIDROAMELIORAȚII CA
ȘTIINȚĂ INGINEREASCĂ MU LTIDISCIPLINARĂ ÎN
DOMENIUL LUCRĂRILOR DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE

Cuprins Pagina
I.1. Obiectivele unităț ii de învățare nr. I 2
I.2. Încadrarea lucrărilor de h idroameliorații ca știință ingin erească
multidisciplinară în domeniul lu crărilor de îmbunătățiri funcia re. 2
I.3. Necesitatea lucrărilor de hidroameliorații pe glob și în R omânia.
Dinamica suprafețelor amenajate. Componența unui sistem
hidrotehnic și tipuri de scheme realizate în țară 6
I.4. Răspunsuri și com entarii la teste 15
I.5. Lucrarea de verificare nr. I 16

I.1. OBIECTIVELE UNITĂ ȚII DE ÎNVĂȚARE NR. I

 Clasificarea lucrărilor de hidroameliorații

 Studiul sistemelor hidrotehnice

 Înțelegerea interacțiunilor dintre condițiile de mediu și
lucrările de hidroameliorații

I.2. ÎNCADRAREA LUCRĂRILOR DE HIDROAMELIORAȚII CA
ȘTIINȚĂ INGINEREASCĂ MULTID ISCIPLINARĂ ÎN DOMENIUL
LUCRĂRILOR DE ÎMB UNĂTĂȚIRI FUNCIARE

Idee

Idee

Controlul proceselor de hidroameliorații sub aspect ecologic și economic, se
face prin bilanțuri energetice, prin cuantificarea captării ene rgiei solare în
producția agricolă irigată, exprimată tot energetic. Astfel, s- a pus în evidență
înalta eficiență energetică a irigațiilor în sudul țării, și cu totul excepțională, în
cazul punerii în valoare prin irigare a nisipurilor.
O amenajare în funcțiune, completă, viabilă, răspunde pozitiv l a factorii
fluctuanți ai mediului, atât prin schimbările ce se impun care conduc la variații
de comportament (elasticitatea sistemului), cât și prin reziste nța la factorii
respectivi, între anumite limite, funcție de asigurarea de calc ul. În caracterul
deschis al amenajării de hidroameliorații stă explicația capaci tății lui de
amendare continuă, dar și a vulnerabilității.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 3
Totalitatea lucrărilor de îmbunăt ățiri funciare care au scopul să mențină în sol
un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilităț ii solului pe terenurile
cu exces sau cu deficit de apă definesc lucrările de hidroameliora ții.

Prin lucrări de hidroameliorații se urmărește atenuarea a două hazarduri
principale, și anume:
1. hazardul hidrologic , prin măsuri de prevenire a inundațiilor și de
eliminare a excesului de umiditate prin lucrări de îndiguire și desecări-
drenaje;
2. hazardul climatic , prin măsuri de combatere a secetelor, prin lucrări de
irigații.
Pentru a-și îndeplini acest rol, lucrările de hidroameliorații trebuie corect
dimensionate, realizate și exploatate.

Fiecare din aceste hazarde, poate fi influențat (atenuat sau fa vorizat) de factorul
antropic. Dintre hazardele din agricultură, cel mai agresiv este seceta, care poate afecta
semnificativ continuarea proces elor de producție. Secetele se m anifestă cel mai
frecvent în lunile iulie-august; aria afectată crescând o dată cu intensitatea.
Conform estimărilor, circa 2% din suprafața agricolă a țării (c ca 15 milioane ha)
este afectată de secetă extrem de severă (în toți anii), apoi 2 8% de secetă foarte
severă (în peste 40 din 100 de ani), 10% de secetă moderată (în 10-40 de ani din
100 de ani) și 60% de secetă redusă (în mai puțin de 10 din 100 de ani).
Se poate afirma că întreg teritoriul țării este afectat, mai de s sau mai rar, mai
intens sau mai puțin intens, de secete îndelungate sau scurte. În succesiunea
climatică normală a zonei geografice, anii secetoși sunt urmați de ani ploioși în
care, pe suprafețe relativ extinse, apare excesul de umiditate, datorat în primul
rând solurilor slab permeabile și reliefului plan sau depresion ar. În asemenea
situații, amenajările în sistem mixt, de irigație – desecare re prezintă un element
tehnologic obligatoriu. Ca mijloc de protecție la valorile frec vente și ridicate ale
deficitului hidric din sol, s-a amenajat pentru irigații aproap e o treime din
suprafața arabilă a țării, în mari sisteme hidrotehnice central izate, cu conducte
îngropate sub presiune, în mare majoritate cu distribuția apei prin aspersiune.
Deficitul hidric din sol reprezintă nivelul umidității solului sub valoarea
corespunzătoare plafonului minim exprimat în m
3/ha de apă.
Controlul proceselor de hidroameliorații sub aspect ecologic și economic, se
face prin bilanțuri energetice, prin cuantificarea captării ene rgiei solare în
producția agricolă irigată, exprimată tot energetic. Astfel, s- a pus în evidență
înalta eficiență energetică a irigațiilor în sudul țării, și cu totul excepțională, în
cazul punerii în valoare prin irigare a nisipurilor.
Aproape în totalitate, infrastructura amenajărilor de irigații au fost realizată
anterior anului 1990, în condițiil e marii proprietăți funciare, impunându-se
reechiparea și readaptarea lor structural-organizatorică la mic a proprietate,
practicând și forme de asociere pentru o exploatare performantă .
Sistemul hidrotehnic se dotează cu mijloace de observație și co ntrol a
teritoriului inclus în amenajare. Prescripțiile de exploatare î mpreună cu
prognoza proiectului prevăd măsurile de întreținere curentă și de reamenajări
periodice. O amenajare în funcțiune, completă, viabilă, răspund e pozitiv la
factorii fluctuanți ai mediului, atât prin schimbările ce se im pun care conduc la
variații de comportament (elasticitatea sistemului), cât și pri n rezistența la
factorii respectivi, între anumite limite, funcție de asigurare a de calcul. În
caracterul deschis al amenajării de hidroameliorații stă explic ația capacității lui

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 4 de amendare continuă, dar și a vulnerabilității. Rezultă că, at enuarea hazardelor
naturale înseamnă reducerea răspândirii lor în spațiu și corect area frecvenței
fenomenelor dăunătoare, a amplitudinii și a duratei lor în rapo rt cu timpul.
Amenajările ocupă diferențiat și complex spațiul afectat, în fu ncție de
diversitatea condițiilor, fiind menținute sau corectate în func ție de cerințele
impuse de mediu. Rezultatul final este activarea proceselor ped ogenetice și
îmbunătățirea condițiilor de veg etație în ritm accelerat. Astfe l, pentru o
producție normală a Câmpiei Române în condiții de irigare, de 7 3 000 kWh/ha,
la un consum de energie de 15 600 kWh/ha, aportul natural echiv alent este de
57 400 kWh/ha, adică de aproape patru ori aportul antropic, res pectiv consumul
de energie. S-a dovedit că prin întreținere curentă și reparații periodice, se poate prelungi
mult durata de funcționare a infrastructurii unui sistem hidrot ehnic (50-100 de
ani). Reprezentând atât o secvență tehnologică în agrotehnologi a plantei de
cultură, cât și cel mai important mijloc tehnic de atenuare a s ecetei, irigația are
rol complementar în asigurarea cantității de apă necesară plant elor,
reprezentând o măsură costisitoare.
Din aceste considerente, exploatarea amenaj ărilor de hidroameliora ții î n
general, și a celor de irigație în special, trebuie să se facă performant și
profitabil, necesitând respectar ea unor condiții de viabilitate economică, care de
exemplu pentru irigații implică: înălțime de pompare cât mai re dusă, structura
de culturi adecvată, amplasarea culturilor mari consumatoare de apă lângă
sursa, randamentul de funcționare al sistemului și durata de fu ncționare anuală
neîntreruptă cât mai mare (minimum trei luni). În acest fel, ex periența arată că,
hidroameliorațiile constituie un sistem integrat în spațiu și t imp de atenuare a
hazardelor naturale, care nu admite necorelări cu condițiile de mediu sau
amenajări incomplete, fiind guvernate de o serie de legități in terne, devenite,
după zeci de ani de căutări și ver ificări, reguli firești, și a nume:
 amenajarea integrală a bazinului hidrografic;
 succesiunea realizării amenajărilor în ordinea: combaterea eroz iunii
solului, îndiguire, desecare-drenare, irigație;
 îmbinarea măsurilor hidroameliorative cu cele biologice și agro tehnice;
 monitoringul evoluției teritoriului amenajat;
 ajustarea periodică a intensității intervențiilor hidroameliora tive la noile
condiții de mediu din teritoriu, puse în evidență prin studii.

Mai lent sau mai dinamic, progre sul tehnic provoacă inevitabil transformări
importante în societate, mărind decalajul țărilor dezvoltate și cu agricultură
irigată.
Orice domeniu de activitate – și îndeosebi cel tehnic, în care se înscriu și
hidroameliorațiile ca sistem hidrotehnic – este pretabil și acc esibil
modernizărilor (soluții, materiale, echipamente, tehnologii etc .), corespunzător
unor cerințe noi, generate în spe cial de progresul tehnologic.
Pentru modernizarea unei amenajării, se poate acționa pe 4 dire
cții:
 reabilitarea infrastructurii,
 echiparea cu utilaje moderne,
 cunoașterea interrelațiilor apă – sol – fenofaze plante – mediu ambiant,
 training profesional.

Hidroameliora țiile formează un ansamblu complex de discipline care operează
nemijlocit cu mediul, pentru atenuarea hazardelor sale dăunătoa re în raport cu
omul, cu habitatul și cu cerințele vieții sale.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 5 Atenuarea hazardelor naturale prin lucrări de hidroameliorații înseamnă o
reducere a răspândirii lor în spa țiu și corectarea frecvenței f enomenelor
dăunătoare, a amplitudinii și a duratei lor. O atenuare-ameliorare a unui factor ameliorează întreg ansamblu l și îl
consolidează, ca în orice sistem energetic.
Un sistem de hidroameliorații bine realizat, exploatat, întreți nut și modernizat
sistematic în context cu progresul tehnologic, va răspunde pozi tiv la fluctuațiile
mediului, asigurând dezvoltarea rural ă sigură (durabilă) în raport cu mediul
înconjurător.
Spațiul și timpul formează cadrul cu patru dimensiuni care doze ază soluțiile,
diversificându-le în spațiu și timp. Lucrările de hidroameliorații și în special irigațiile, nu treb uie să asigure numai
sporuri de producție, ci și profit la nivelul proprietarilor de terenuri agricole,
pentru ca aceștia să poată contribui la acoperirea cheltuielilo r privind
funcționarea sistemelor. Amenajarea trebuie să aibă viabilitate tehnică,
economică și financiară. Chiar dacă modul de acțiune al deficitului hidric din sol face parte dintr-o
ciclicitate normală, totuși sunt necesare măsuri macroeconomice și de strategie
pe termen mediu pentru contracararea efectelor negative.
În domeniul hidroameliorațiilor, se impune a ne gândi cu răspun dere la
consecințele acțiunilor noastre, la repercusiunile lor în spați u și timp, la ceea ce
lăsăm urmașilor.

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Ce reprezintă lucrările de hidroameliorații?
b)Prin ce măsuri se urmărește atenuarea hazardului climatic?

c) Ce reprezintă deficitul hidric din sol?
d) Care sunt corelațiile între condițiile de mediu și hidroamel iorații?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Controlul proceselor de hidroameliorații sub aspect ecologic și
economic, se face prin bilanțuri energetice, prin cuantificarea captării
energiei solare în producția ag ricolă irigată, exprimată tot en ergetic.
Atenuarea hazardelor naturale înseamnă reducerea răspândirii lo r în
spațiu și corectarea frecvenței fenomenelor dăunătoare, a ampli tudinii
și a duratei lor în raport cu timpul. Amenajările ocupă diferen țiat și
complex spațiul afectat, în funcție de diversitatea condițiilor , fiind
menținute sau corectate în funcție de cerințele impuse de mediu , prin
activarea proceselor pedogenetice și îmbunătățirea condițiilor de
vegetație în ritm accelerat.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 6

I.3. NECESITATEA LUCRĂRILO R DE HIDROAMELIORAȚII PE
GLOB ȘI ÎN ROMÂNIA. DINAMICA SUPRAFEȚELOR
AMENAJATE. COMPONENȚA UNUI SISTEM HIDROTEHNIC ȘI
TIPURI DE SCHEME R EALIZATE ÎN ȚARĂ

Idee

Idee

Irigația este necesară și eficientă în România, în condițiile c are induce un
beneficiu net pozitiv și asigură protecția factorilor de mediu.

Proiectarea și exploatarea viabilă a unui sistem de irigații tr ebuie fundamentată
pe studii și cercetări complexe, cu caracter cvasi permanent.
Necesitatea lucrărilor de hidroam eliorații pe glob și în Români a
S p r e d e o s e b i r e d e z o n e l e a r i d e s a u s e m i a r i d e – î n z o n e l e t em p e r ate – irigația
joacă rolul de completare a deficitului de apă al solului în pe rioadele de secetă,
când precipitațiile sunt insuficiente sau lipsesc în totalitate . Din această cauză,
în anii cu precipitații normale și distribuție corespunzătoare dezvoltării normale
a culturilor agricole, se pune l a îndoială necesitatea irigării culturilor.
Cercetările întreprinse în România după cel de-al doilea război m o n d i a l , a u
atestat eficiența economică a irigării culturilor și pe baza da telor obținute, au
fost fundamentate soluțiile tehnice de dimensionare corectă a s istemelor de
irigații pe suprafața de 3,2 milioane ha.
Chiar în ultimul deceniu al acestui secol, la anumite culturi s ituate în zone
secetoase au fost înregistrate producții aproape de zero în reg im neirigat (ex.
1993, în județele Dolj și Olt).
Derulând un progam sistematic d e cercetare pe o durata de 13 – 21 de ani
succesivi, în 18 centre experimentale amplasate în zonele iriga te ale României
au fost obținute datele principalelor culturi irigate,expuse în tabelul I.3.1 ce
urmează.
Tab.nr. I.3.1 Beneficiul brut ob ținut pentru principalele culturi irigate
Cultura
agricolă Pn
t/ha Pi
t/ha P
t/ha P Beneficiu brut
CvP ,($/ha) min max Cost Cv
($/t)
GRÂU / ORZ 3,30 4,95 1,65 0,5 2,7 140 231
 0,63  0,72  0,62
FLOAREA
SOARELUI 1,85 2,90 1,05 0,5 2,4 267 280
 0,35  0,45  0,42
SFECLĂ DE
ZAHĂR 26,80 46,60 19,80 6,3 43,0 42 832
 5,10  5,40  9,40
SOIA 1,40 2,60 1,20 0,5 2,4 256 307
 0,30  0,30  0,42
PORUMB 5,20 9,70 4,50 0,9 9,1 103 463
1,001,302,00
LUCERNĂ 22,10 45,10 23,00 12,0 30,0 20 460
7,704,606,40
CARTOFI 12,20 26,20 14,00 7,0 22,0 156 2184
3,704,706,70

Datele prezentate au fost prelucrate din articole de sinteză: “ Rezultate ale cercetărilor privind
efectul deficitului de umiditate și al irigației asupra producț iilor culturilor agricole” publicat de
către coordonatorul acestui program de cercetare – dr.ing. Nico lae Grumeza – în revista
“Cereale și plante tehnice” nr.1/1994.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 7 Semnificația elementelor prelucrate statistic din acest tabel e ste următoarea:
Pn = producția medie multianuală a unei culturi, în regim neiri gat;
Pi = producția medie multianuală a unei culturi, în regim iriga t;
PnPiP , reprezintă sporul mediu multianual al producției agricole,
datorat irigării acestei culturi;
100xPnP, reprezintă exprimarea sporului de producție în % din producți a
în regim neirigat;
Cv = costul de valorificare a producției agricole ($/t).
Un parametru foarte important este abaterea standard a șirului de valori față de
valoarea medie multianuală.

Analiza datelor prezentate în acest tabel conduce la constatări diverse, dintre
care se rețin următoarele:
a) reacția culturilor la irigații este diferită; aceasta este sint etic relevată prin
valorile coloanei (5) pe baza că rora au fost ordonate culturile de la (1) la (7).
T o t î n a c e a s t ă c o l o a n ă ( 5 ) s e c o n s t a t ă a b a t e r i d e s t u l d e a p r e c i abile (27 –
80%) față de sporul mediu multianual Pn/P . De aici rezultă că efectul
irigației diferă la aceiași cultură în funcție e factorii clima tici, condițiile
agropedoameliorative, nivelul de fertilizare și însăși de disci plina de
aplicare a aceleiași metodologii de cercetare;
b) din șirul de valori multianuale se constată un domeniu foarte l arg al variației
sporului de producție ( P). Astfel, în anii ploioși, sporurile au valori minime
(coloana 6) și întradevăr, aportul irigației este puțin semnifi cativ. În anii
secetoși însă, sporurile obținute ating valori maxime (coloana 7) întrucât
producția în regim neirigat tinde către zero;
c) este evident faptul că nu numai sporul fizic de producție ( P) contează în
eficiența irigației, ci și beneficiul economic obținut în urma valorificării
sporului de producție realizat (coloana 9). Costul de valorific are a producției
(Cv) modifică ordinea de favorabilitate a culturilor din coloan a (5) prin
beneficiul brut obținut după vânzarea producției;
d) parametrul sintetic final, ce determină eficiența irigării dife ritelor culturi în
România este însă beneficiul net, ca diferență între beneficiul brut și efortul
economic depus pentru asigurarea irigației. Sub acest aspect, u nele studii
recente, arată următoarea ordine de favorabilitate a principale lor culturi
irigate în condițiile României (de la maxim la minim): cartofi, sfeclă de
zahăr, porumb pentru boabe și si loz, lucernă, soia, floarea soa relui, grâu ș.a.
e) în anii medii spre secetoși, irigația asigură ca plantele – pri n fenomenul de
fotosinteză – să creeze nu numai producția principală ci și cea secundară
(partea aeriană și rădăcini). Acest efect de generare a biomase i, determină
irigației două însușiri majore:
– îmbunătățirea factorilor de mediu din spațiul irigat (sol, apă, factor
social ș.a.) proporțional cu dur ata și intensitatea secetei;
– acumulator de energie solară prin captarea și transformarea ace steia
de către plante în biomasă.

În concluzie , irigația este necesar ă și eficientă în România, în condițiile care
induce un beneficiu net pozitiv și asigură protecția factorilor de mediu. Acest
deziderat nu poate fi atins decâ t cu participarea unor speciali ști cu un standard
profesional corespunzător, aflaț i într-un permanent proces de p erfecționare.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 8 Dinamica suprafețelor amenajate
Concluzia principală în dezvoltarea irigației: proiectarea și exploatarea viabil ă
a unui sistem de iriga ții trebuie fundamentat ă pe studii și cercetări complexe,
cu caracter cvasi permanent.
Rezumând activitatea de studii, cercetări și elaborarea soluții lor tehnice asupra
dezvoltării amenajărilor de irigații în România, academicianul Marcu Botzan
distinge patru etape:
a) 1850-1935: studii și propuneri de soluții generale, cu reali zarea unor mici
amenajări locale distribuite în mod răzleț;
b) 1935-1950: organizarea primelor cercetări experimentale și a unor studii
speciale de teren, cu profilarea proprietății irigate de stat;
c) 1950-1965: consolidarea unei rețele de cercetare sistematice și a proiectării
(înființarea ICIFP, IPACH,…). Se elaborează primele sinteze
științifice, a planurilor complexe de amenajare, odată cu
extinderea irigării culturilor în gospodăriile statului;
d) după 1965: se atinge un stadiu de maturizare și performanță notabilă în fluxul
continuu: studii – cercetare – proiectare și exploatare. Se
dezvoltă marile sisteme hidrotehnice pentru irigații, concepute
într-o manieră modernă pentru condițiile social-politice de pân ă
în 1990; evoluție prezentată în tabelul nr. I.3.2
Tab.nr. I.3.2 Dinamica suprafe țelor amenajate în România
Anul 1938 1944 1950 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990
Suprafața
(mii ha) 15,4 18,8 42,5 199,6 230 731 1474 2301 2936 3200

Ținând cont de suprafața agricolă și arabilă a țării, se consta tă că în anul 1990
sistemele de irigații ocupau peste 1/5 din suprafața agricolă ș i 1/3 din suprafața
arabilă.
De asemenea, dacă se iau în considerare potențialul tehnic amen ajabil pentru
irigații (circa 5,5 milioane ha) acesta ar reprezenta peste 1/3 d i n s u p r a f a ț a
agricolă și mai mult de ½ din cea arabilă.
Evident, în extinderea irigațiilor pentru viitor va trebui să s e analizeze în timp:
– fezabilitatea tehnico-economică a proiectelor de investiții;
– evaluarea impactului negativ asupra factorilor de mediu (în pri ncipal sol,
apă);
– modificarea factorilor climatici și influența asupra balanței d e apă a țării;
– integrarea amenajărilor de irigații în infrastructura proiectel or de
dezvoltare rurală durabilă.
Componența unui sistem hidrotehnic și tipuri de scheme realizat e în țară
În accepțiunea analizei sistemice, printr-un sistem , se înțelege un ansamblu de
elemente componente care se intercondiționează și care, constit uie un tot
organizat sub aspect funcțional în scopul realizării unui obiec tiv principal.
Astfel, în domeniul ingineresc, interesează sistemele fizice sa u tehnice, așa cum
sunt sistemele: hidrotehnice, hidroenergetice, energetice, cibe rnetice etc.
Prin analogie, sistemele hidrotehnice al căror obiectiv principal îl constituie
irigarea culturilor cuprinse într-o suprafață bine definită poa rtă numele generic
de sisteme de iriga ții.
Astfel, sistemul hidrotehnic pentru iriga ții (SHI) reprezintă un ansamblu unitar
de lucrări hidrotehnice, astfel conceput și echipat, încât să a sigure transportul
apei de la una sau mai multe surse de apă și umplerea rezervoru lui de sol activ
al culturilor din interiorul suprafeței de serviciu aflate în s tare de deficit de apă.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 9 Criteriul fundamental al funcționării unui sistem este supus le gii continuității
debitelor și a volumelor de apă, sarcina (SHI) fiind aceea de a realiza
înmagazinarea în rezervorul de sol activ al culturilor un volum de apă (Vo)
într-o anumită perioadă de timp (ciclu de udare, lună sau sezon de irigații). Este
știut faptul că – un sistem (SHI) realizat cu soluțiile cele ma i performante –
implică totuși volume de apă pierdute inevitabil (Vp) între sur să și rezervorul de
sol al culturilor (Vo).
Astfel, volumul total prelevat din sursă (V T) este egal cu suma dintre volumul
de sarcină utilă (Vo) și volumele pierdute (Vp) pe traseul parc urs de apă.

În principiu, un sistem de irigații se compune din patru părți distincte și anume:
1. sursa de ap ă (S), constituită din lucrările ce asigură transferul apei din surs ă
în rețeaua hidrotehnică de aducțiune și distribuție a apei la c onsumatori
(RHAD). În cazul cursurilor de apă (ex. Dunărea) se disting aic i lucrările de
priză, stăvilare de acces (dacă priza este gravitațională) și s tația de pompare
de bază (SPA) în cazul când nivelul de apă asigurat în priză es te mai jos
canalul magistral. În funcție de variația nivelului sursei, sta țiile de pompare
(SPA) sunt de tip fix sau plutitoare;

2. rețeaua hidrotehnic ă de aducțiune (RHAD) joacă rolul de transport al apei
din sursă, asigurând distribuția la consumatorii de apă, adică la amenajările
interioare (AI) sau ploturile de irigații (P) – unde se realize ază de fapt
procesul propriu-zis de irigare a culturilor. De regulă, rețeau a (RHAD) este
constituită din canale deschise (datorită debitelor mari de tra nzit), condusă
pe cotele dominante, cu secțiuni controlate (prin stăvilare și noduri de
distribuție). Rețeaua de canale este biefată, cu secțiuni de cu rgere continuu
descrescătoare între biefurile succesive, în sensul de curgere a apei (de la
sursă la plantă). În condițiile sistemelor (SHI) cu priză la Du năre (dar și în
cazul altor surse), pe traseul r ețelei (RHAD) se utilizează sta ții de
repompare (SRP) pentru a asigura transferul apei de la biefuri cu cote
inferioare la cele cu cote superioare. Astfel de stații se află în cazul
tranzitării apei de la lunca îndiguită a Dunării pe prima teras ă a Câmpiei, de
la terasa Ia l a t e r a s a a I Ia ș.a.md. Configurația rețelei și dimensionarea
acesteia se realizează după stabilirea parametrilor individuali ai amenajărilor
interioare (AI sau P) definiți prin: amplasarea și mărimea supr afeței fiecărui
consumator; valoarea debitului maxim de irigații corespunzător normei
necesare de irigații din luna iulie asigurată la 80%; nivelul m inim și maxim
de exploatare existent în bieful canalului ce distribuie apa la consumator ș.a.
După stabilirea parametrilor menționați pentru fiecare consumat or (AI, P)
dimensionarea constructivă și de echipare a rețelei (RHAD) se e xecută după
aceleași principii utilizate în proiectarea oricărui sistem hid rotehnic ce
alimentează cu apă un număr de consumatori.

3. consumatorii de ap ă branșați la rețeaua hidrotehnică (RHAD) constituiți de
către amenajările interioare (AI) sau ploturile de iriga ții (P) . Denumirea
intrată în utilizarea curentă a acestor consumatori este aceea de amenajări
interioare pentru amenajările clasice, în care metodele de udar e a culturilor
se realizau prin scurgerea la suprafață a apei ( inundare, revă rsare, brazde
ș.a.). În acest caz, apa este transportată în amenajarea interi oară prin rețele
deschise: canale din pământ și j gheaburi. Sistemele de irigații construite în
țară cuprind peste 80% din suprafața totală, amenajări interioa re de
concepție modernă, apa fiind preluată din (RHAD) prin intermedi ul unei

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 10 stații de pompare(SPP) ce alimentează o rețea de conducte îngro pate (RPC),
din care, se ramifică o serie de conducte îngropate prevăzute c u hidranți
(denumite “antene”) dispuși la echidistanța de 72 m. La acești hidranți se
branșează instalațiile mobile de udare prin aspersiune de tip s taționar,
(IIAM-100 cu aspersoare ASJ-1M amplasate echidistant la 18 m). Antenele
sunt amplasate paralel și au avut echidistanța de 432m/plot, 61 2 m/plot sau
800 m/plot. În general, într-un sistem de irigații (SHI) partea m o b i l ă
constituie instalațiile sau echipamentele de udare prin aspersi une sau
scurgere la suprafață. Un caz special îl constituie instalațiil e specifice
udărilor localizate (prin: picura re, tuburi perforate, microasp ersoare sau
irigare subterană) care, rămân fixe cel puțin pe durata sezonul ui de irigații.

4. rețeaua de colectare – evacuare a apei în exces, provenită din: precipitații,
suprairigare și pierderi tehnolog ice ale rețelei (RHAD) create de
nesincronizarea dintre debitele de alimentare a sistemului și c ele de consum
din amenajările interioare (ploturi).
Clasificarea tipurilor de amenajare interioar ă rezultă după mai multe criterii de
analiză.
 În funcție de caracteristicile re țelei interioare de transport și distribu ție,
tipurile de amenajare sunt:
 amenajări cu rețele deschise, constituite din canale sau jgheab uri;
 amenajări cu rețele închise, constituite din conducte îngropate;
 amenajări mixte, ce folosesc de regulă rețele deschise pentru
transport și închise pentru distribuție (ex. antene).

 Sub aspectul evoluției în timp a tehnicii de amenajare, amenajările
interioare de irigații se pot considera de tip:
 clasic, caracterizate prin canale deschise și neimpermeabilizat e;
 modern, rețelele fiind realizate astfel încât pierderile de apă ș i
energie să fie reduse la valori cât mai mici. Totodată, se urmă rește
aici, ca suprafața scoasă din cultură să fie minimă, în special p e
terenuri cu valoare ridicată a pământului.

 În funcție de metodele de udare aplicate (care influențează concepția
plotului și a sectorului de udare) tipurile de amenajare interi oară pot fi
grupate astfel:
 amenajări de irigații prin scurgere la suprafață;
 amenajări de irigații prin aspersiune;
 amenajări bivalente, în care pe aceeași suprafață (dar nu în ac elași
timp) se poate uda fie prin brazde, fie prin aspersiune;
 amenajări mixte, unde se pot utiliza mai multe metode de udare
(brazde, aspersiune, picurare, t uburi perforate, irigare subter ană,
subirigare etc.) sau folosi și alte surse de apă: – ape uzat e (în diluție
cu apă convențional curată sau nediluate), ape din desecări/ dr enaje,
surse temporare rezultate din precipitații ș.a.

Se subliniază faptul că diferențierea tipurilor de amenajare in terioară în raport
cu metodele de udare se evidențiază semnificativ la nivelul sec torului de irigație
deservit de ultimul element fix al rețelei permanente (canal, j gheab sau antenă).

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 11 Principalele tipuri de a menajare pentru irigații:
a) amenajarea interioar ă cu canale din p ământ, nec ăptușite (fig. nr. I.3.1 a ,
b, c)

Figura nr.I.3.1 a) Amenajarea interioar ă cu canale din p ământ necăptușite
Figura nr I.3.1 c) Amenajarea interioar ă cu canale din p ământ necăptușite –
cu instala ție de udare prin aspersiune
În acest tip de amenajare se concepe rețeaua în ordinea următoa re:
– se raionează și se proiectează metoda de udare și elementele te hnice
ale udării;
– se stabilește echipamentul de udare propriu metodei de udare (6 ,7) și
condițiile de alimentare (debitul și presiunea);
– se stabilește poziția cea mai defavorabilă a echipamentului mob il de
udare sub aspectul respectării parametrilor hidraulici (debitul
instalației q iu și sarcina minimă de serviciu Hs);
– se proiectează canalul de serviciu al sectorului de udare de ul tim ord i
(5), apoi prin legea continuității canalele (4),(3),(2) și (1).
În funcție de condițiile de alimentare ale echipamentului de ud are (6,7),
canalele pot fi executate în rambleu, debleu sau mixt.
Acest tip de amenajare cu canale necăptușite se folosește de ob icei la udarea
prin submersie (orezării). În cazul irigației prin scurgere la suprafață și
aspersiune acest tip este puțin probabil să se aplice întrucât nu se justifică
sub aspect tehnico-economic și social.

Avantajele tipului (a): – investiții reduse în faza inițială;
– execuție cu material local, fără prefabric ate.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 12 Dezavantajele (a): – pierderile mari de apă prin infiltrații co nduc la diminuarea
fertilității solului prin fenomene secundare de înmlăștinire
și salinizare;
– canalele scot din cultură o suprafață arabilă mare;
– se reduce considerabil alimentarea bilaterală a canalelor
de ordin inferior (4,5) datorită existenței unor pante
generale ale terenului;
– realizarea canalelor se face cu volume mari de
terasamente care se iau din zonele învecinate, conducând
la reducerea fertilității solurilor;
– exploatarea amenajării este dificilă sub aspectul
controlului și distribuției apei datorită posibilităților
reduse de automatizare.

b) amenajări interioare cu canale din p ământ căptușite

Figura nr.I.3.1 b) Amenajarea interioar ă cu canale din p ământ necăptușite
– cu echipament de udare pe brazde

Acest tip de amenajare diferă de primul (a) prin aceea că toate canalel e
permanente sunt căptușite cu diferite îmbrăcăminți de protecție î m p o t r i v a
pierderilor de apă prin infiltrație. Prezintă avantajele tipulu i (a) iar în plus s e
diminuează dezavantajele prin:
– mărirea randamentului de folosire a apei, odată cu reducerea
pierderilor de apă,
– un regim de exploatare mai sigur și eficient.

c) amenajări interioare cu re țele din jgheaburi (fig.nr.I.3.2)
Acest tip de amenajare utilizează jgheaburile în locul canalelo r din pământ
căptușite sau necăptușite, asigurând cote de comandă și pe tras ee pe care
aceste canale nu le-ar putea îndeplini decât prin volume de ter asament și
construcții auxiliare foarte costisitoare. Rețeaua de jgheaburi d i n b e t o n
armat precomprimat implică construcții și dispozitive speciale necesare
controlului și distribuției apei (subtraversări, căderi, panour i, sifoane, ș.a.)
Avantajele tehnice deosebite ale rețelelor din jgheaburi consta u în:
– adaptarea ușoară la diferite condiții ale orografiei terenului;
– distribuția bilaterală în majoritatea cazurilor;
– reducerea pierderilor de apă prin infiltrații;
– asigurarea în condiții mult mai bune a cotelor de comandă în
secțiunile de alimentare a echipamentelor și instalațiilor;
– execuția se poate realiza și pe timp rece având componente de
prefabricate.

Ca dezavantaje: volum mare de materiale și o investiție specifi că mai ridicată.

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 13
Figura nr.I.3.2 Amenajarea interioar ă cu rețele din jgheaburi

d) amenajări interioare cu re țele de conducte îngropate de joas ă presiune
(fig.nr.I.3.3)
Amenajarea interioară cu rețele de conducte de joasă presiune s e caracterizează
astfel: suprafața plotului de pâ nă la 3000 ha; suprafața sector ului: (800 – 2500)
x (500 – 1200)m2 = 40 – 300 ha; presiunea stației de punere sub presiune (4)
depinde mult de condițiile topografice și este în medie de 40mc A; metodele de
irigare pe care le acceptă acest gen de amenajare interioară: s curgerea la
suprafață, aspersiune de joasă pr esiune folosind instalații aut odeplasabile și
udări l ocalizate (picurare, tuburi perforate, irigare subteran ă,microjeturi), având
presiunea la hidrant de 0,5–2,5bari (5–25 mcA); consumul mediu de conductă =
15 – 35 m/ha; echipamentul hidromecanic și energetic al stației de punere sub
presiune și rețeaua de conducte îngropate permite un grad ridic at de
automatizare și dispecerizare la nivelul amenajării interioare, u ș o r d e
interconectat cu rețeaua hidrotehnică a sistemului de irigații.

Figura nr.I.3.3 Amenajarea interioar ă cu rețele de conducte îngropate de
joasă presiune

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 14 e) amenajări interioare cu conducte îngropate de presiune
Acest tip de amenajare diferă față de tipul (d) prin următoarel e elemente:
– conductele îngropate rezistă la p resiuni de regim de până la 10 bari;
– presiunea creată de SPP (4) este de 50 – 80 mcA;
– presiunea la hidrant de 30 – 50 mcA;
– distanța între antene este de: 400 – 800 m;
– lungimea antenelor de până la 3000 m;
– metoda de udare: aspersiunea de medie presiune.
f) amenajări interioare pentru ud ări bivalente și conducte îngropate
Ca structură este de tipul (e), cu următoarele specificații:
– stația este echipată pentru a uda 50% din suprafață prin aspers iune
(H = 60-80 mcA ) și 50% prin scurgere la suprafață (H= 30-40 mc A);
– conductele îngropate se dimensionează pentru transportul debite lor (Q) în
regim de joasă presiune (pentru brazde) și apoi, pe tronsoanele de conducte
caracterizate prin diametrul interior și lungimea acestora se v erifică
dinamica presiunilor în regim de înaltă presiune (pentru aspers iune).
Din studiile și cercetările întreprinse a rezultat că suprafața optimă a
ploturilor de tip (d), (e) sau (f) este de 400 – 500 ha cu res pectarea
condițiilor:
– consum energetic minim (activ și pasiv);
– fiabilitate maximă în exploatare, ș.a.
Avantajele amenajărilor de tip (d), (e) și (f):
– exploatare ușoară, cu potențial ridicat de mecanizare și automa tizare a
procesului de conducere și distribuție a apei;
– pierderi de apă minime, randamentul de transport al apei în ame najarea
interioară fiind de 95 – 97%;
– suprafața scoasă din c ultură foarte redusă;
– facilitează introducerea apometriei în rețea în condiții de mar e precizie;
– cheltuieli reduse în exploatare comparativ cu tipurile (a), (b) și (c);
– permite schimbarea sau adaptarea altor metode de udare decât ce le
proiectate, inclusiv tipul instalațiilor de udare;
– asigură protecția fondului funciar.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Care este criteriul fundamental a l funcționării unui sistem pen tru
hidroameliorații?
b) Care sunt însușirile majore ale hidroameliorațiilor prin lucrăr i de
irigații?
c) Ce este sistemul hidrote hnic pentru irigații?

d) Care sunt părțile distincte aale unui sistem de hidroameliorați i prin
lucrări de irigații?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 15
După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
În anii medii spre secetoși, irigația asigură ca plantele – pri n
fenomenul de fotosinteză – să creeze nu numai producția princip ală ci
și cea secundară (partea aeriană și rădăcini). Acest efect de g enerare a
biomasei, determină irigației două însușiri majore: îmbunătățir ea
factorilor de mediu din spațiul irigat (sol, apă, factor social ș . a . )
proporțional cu durata și intensitatea secetei; acumulator de e nergie
solară prin captarea și transformarea acesteia de către plante în
biomasă. În concluzie , irigația este necesar ă și eficientă în România,
în condițiile care induce un beneficiu net pozitiv și asigură p rotecția
factorilor de mediu. Acest deziderat nu poate fi atins decât cu
participarea unor specialiști cu un standard profesional coresp unzător,
aflați într-un permanent proces de perfecționare. Concluzia pri ncipală
în dezvoltarea lucrărilor de hidroameliorații este că: proiectarea și
exploatarea viabil ă a unui sistem de iriga ții trebuie fundamentat ă pe
studii și cercetări complexe, cu caracter cvasi permanent. Criteriul
fundamental al funcționării unui sistem este supus legii contin uității
debitelor și a volumelor de apă, sarcina (SHI) fiind aceea de a realiza
înmagazinarea în rezervorul de sol activ al culturilor un volum de apă
(Vo) într-o anumită perioadă de timp (ciclu de udare, lună sau sezon
de irigații). Este știut faptul că – un sistem (SHI) realizat c u soluțiile
c e l e m a i p e r f o r m a n t e – i m p l i c ă t o t u ș i v o l u m e d e a p ă p i e r d u t e inevitabil (Vp) între sursă și rezervorul de sol al culturilor (Vo).
Astfel, volumul total prelevat din sursă (V
T) este egal cu suma dintre
volumul de sarcină utilă (Vo) și volumele pierdute (Vp) pe tras eul
parcurs de apă.

I.4. RĂSPUNSURI ȘI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE
DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Totalitatea lucrărilor de îmbunăt ățiri funciare care au scopul să
mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factor i ai
fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de a pă
definesc lucrările de hidroameliora ții
b) Atenuarea hazardului climatic se realizează prin măsuri de
combatere a secetei, prin lucrări de irigații
c) Deficitul hidric din sol reprezintă nivelul umidității solului sub
valoarea corespunzătoare plafonului minim exprimat în m3/ha
de apă
d) Hidroameliorațiile constituie un sistem integrat în spațiu și
timp de atenuare a hazardelor naturale bazat pe: amenajarea
integrală a bazinului hidrograf ic; succesiunea realizării
amenajărilor în ordinea: combaterea eroziunii solului,
îndiguire, desecare-drenare, irigație; îmbinarea măsurilor hidroameliorative cu cele biologice și agrotehnice;
monitoringul evoluției teritoriului amenajat; ajustarea
periodică a intensității intervențiilor hidroameliorative la no ile
condiții de mediu din teritoriu, puse în evidență prin studii

Protecția mediului prin hidroameliorații
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 16 Intrebarea 2
a) Criteriul fundamental al funcți onării unui sistem este supus
legii continuității debitelor și a volumelor de apă
b) Însușirile majore ale hidroameliorațiilor prin lucrări de iriga ții
sunt: îmbunătățirea factorilor de mediu din spațiul irigat (sol ,
a p ă , f a c t o r s o c i a l ș . a . ) p r o p o r ț i o n a l c u d u r a t a ș i i n t e n s i t a t e a
secetei; acumulator de energie solară prin captarea și transformarea acesteia de către plante în biomasă
c) Sistemul hidrotehnic pentru irigații (SHI) reprezintă un
ansamblu unitar de lucrări hidrotehnice, astfel conceput și
echipat, încât să asigure transportul apei de la una sau mai
multe surse de apă și umplerea rezervorului de sol activ al culturilor din interiorul suprafeț ei de serviciu aflate în star e de
deficit de apă
d) Un sistem de hidroameliorații se compune din patru părți
distincte și anume sursa de apă, rețeaua hidrotehnică de
aducțiune, consumatorii de apă, rețeaua de colectare-evacuare a apei

I.5. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. I

Întrebările / cerințele la care trebuie să răspundeți sunt
următoarele (punctajul est e precizat la fiecare):

1. Ce reprezintă amenajările interioare și cum se clasifică?
(4p)

2. Definiți rețeaua hisrotehnică de aducțiune și enumerați
caracteristicile acesteia (3p)

3. Plecând de la caracteristicile amenajărilor interioare cu
rețele de conducte îngropate de joasă presiune, prezentați avantajele și dezavantajele acestora. (3p)

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 17 Unitatea de învățare nr. II

LEGILE CIRCULAȚIEI APE I ÎN SISTEMUL CONTINUU
SOL-PLANTĂ-ATMOSFERĂ Ș I ECUAȚIA GENERALĂ A
BILANȚULUI APEI ÎN SOL

Cuprins Pagina
II.1. Obiectivele unității de învățare nr. II 17
II.2. Legile circulației apei în sistemul continuu sol-plantă-a tmosferă
și ecuația generală a b ilanțului apei în sol. 17
II.3. Ecuația generală a funcției de avans – infiltrație în iri garea prin
scurgere la suprafață. Elementel e tehnice ale udării pe brazde
și echipamentele de aplicare. 23
II.4. Metodele udărilor localiz ate: picurare, tuburi perforate,
microaspersiune și subterană. Dimensionarea hidraulică a
instalațiilor 29
II.5. Răspunsuri și comentarii la teste 36
II.6. Lucrarea de verificare nr. II 38

II.1. OBIECTIVELE UNITĂȚ II DE ÎNVĂȚARE NR. II

 Stabilirea ecuației de bilanț al apei în sol

 Studiul fenomenului de avans al apei în irigarea prin scurgere
la suprafață

 Clasificarea metodelor de udare

II.2. LEGILE CIRCULAȚIEI APEI ÎN SISTEMUL CONTINUU SOL-
PLANTĂ-ATMOSFERĂ ȘI ECUAȚ IA GENERALĂ A BILANȚULUI
APEI ÎN SOL

Idee

Circulația apei în sistemul continuu sol-plant ă-atmosfer ă (SPA) este
un proces integrat în circuitul hidrologic global (la nivel pla netar).
Punerea în mișcare a apei sau activarea sistemului, se bazează pe
energia cosmică primită de către o suprafață acoperită cu plant e.
Stabilitatea sistemului este exprimată prin parametrii ce carac terizează
starea acestuia într-o anumită perioadă de timp (t). Aceasta di feră ca
evoluție în condiții naturale – în comparație cu intervenția om ului –
atunci când este necesară corectarea stării sistemului (SPA) în favoarea

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 18

plantei și/sau a protecției factorilor de mediu.

Pentru perioade scurte de timp (ore, zile, săptămâni, luni), gr adul de
stabilitate a componentelor sistemului (SPA) diferă substanțial .
Solul- se manifestă cu cea mai mare stabilitate prin însușirile f i z i c e :
stratificație, textură și masă specifică. Pe durata sezonului d e vegetație,
prin lucrările solului și a celor de întreținere a culturilor a gricole, se
poate înregistra o ușoară modificare a densității aparente și a
porozității.
Drept urmare, se pot produce unele modificări asupra însușirilo r
hidrofizice: permeabilitate, infiltrație, capacitate de câmp. Solul – ca definiție sintetică (Chiriță, 1974): “ Un corp natur al divers
modificat de om, cu: constituție materială, arhitectură internă , însușiri
fizico-chimice și biologice specifice. Solul – împreună cu stra tul
atmosferic apropiat – constituie mediul de viață al plantelor, locul unde
au loc procesele lor vitale, acum ulările și transformările de s ubstanțe și
energie. În acest mediu, la contactul rădăcinilor cu soluția so lului și cu
faza solidă a acestuia, au loc procese de absorbție și de schim b de
substanțe, care constituie baza nutriției minerale a plantelor. ”
Î n r e l a ț i e c u planta , pe o durată de timp (t), cuprinsă în perioada de
vegetație a unei plante solul se caracterizează prin:
• H – adâncimea stratului radicular activ al plantei , ce are rolul de a
defini dimensiunile rezervorului de sol în care se modifică
esențial conținutul de apă. De exemplu, pentru suprafața unui hectar acoperit cu o populație de plante (de aceeași specie),
volumul de sol în structură naturală, unde au loc procesele
principale de circulație a apei este:

 



hammHham100 100 Vsn3 2
…..……………………(II.2.1)

• Ri – rezerva inițială de apă (la t = 0), cuprinsă în (Vsn) ce se poate
exprima prin relația cunoscută:


hamWH DA 100 R3
i i …………………..………..( II.2.1.1)

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 19

• Rf – rezerva finală de apă (la t = t):


hamWH DA 100 R3
f f ……….……………………( II.2.1.2)

î n c a r e : W I – umiditatea inițială a apei din sol pe
adâncimea (H), exprimată în % din
masa solului uscat;
Wf – umiditatea finală de apă pe adâncimea
(H) (% din masa solului uscat);
DA – densitatea aparentă a solului pe
adâncimea H (în t/m3 de sol în
structură naturală);
• RCC – rezerva la capacitatea de câmp:


hamCCH DA 100 R3
CC …………….……………..( II.2.1.3)

• RPmin – rezerva de apă la plafonul minim:

hamminPH DA 100 R3
minP …………..…..( II.2.1.4)

• mo – norma netă de udare pentru cazul când W = Pmin:

 
hamminP CCH DA 100 R R m3
minP CC o …….(II.2.1.5)

• curba de sucțiune, ce exprimă energia ( s) pe care trebuie să o depună
planta pentru a extrage apă prin intermediul rădăcinilor, la un anumit
conținut de umiditate (W) (fig.nr. II.2.2):

Astfel, au fost definiți pe durat a (t) parametrii cei mai impor tanți ce
caracterizează relațiile dintre sol și plantă. În comparație cu s o l u l ,
planta își modifică parametrii de stare mult mai rapid și inten s,
parcurgând diferite stadii fiziologice cu relații foarte dinami ce în
circulația apei.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 20

Starea atmosferei generează fenomenul de evaporație a apei , atât la
nivelul solului (Es) cât și la nivelul frunzelor (Ef) în urma p rocesului
fiziologic de transpirație (T), fig.nr. II.2.1. Acesta reprezintă
fenomenul de extragere a apei prin intermediul rădăcinilor și
conducerea acesteia către frunze, unde, este eliminată în stare de vapori
prin stomate. Viteza de transfer a apei din sol către frunze es te de 25 –
175 cm/oră, uneori mai mult, în funcție de starea atmosferei și faza de
vegetație a plantei. Din transpirația (T) rămâne în corpul plan tei o
fracțiune redusă necesară fotosintezei iar restul se evaporă (E f). Se
remarcă faptul că procesul de transpirație (T) – ce se finalize ază prin
componenta de evaporație (Ef) – cuprinde întregul circuit al ap ei pe
traseul sol-plantă-atmosferă (SPA ). De asemenea, trebuie de reț inut
faptul că numai componenta de consum prin transpirație (T) este cea
care generează biomasă, astfel că mai poartă denumirea și de consum
util sau productiv. Componenta evaporației (Es) – ce are loc la interfața
sol-atmosferă – reprezintă un consum inutilizabil de către plan tă în cea
mai mare parte. Chiar dacă este un consum inutil, acesta trebui e luat în
considerare întrucât se produce și este greu de controlat sau d iminuat
prin intervenția omului.
Evaporația – ca proces fizic – are loc atunci când o masă de apă ce este
supusă unui flux caloric a cărei mărime și durată sporește ener gia
cinetică (viteza) a moleculelor la un prag peste care, acestea înving
forțele intermoleculare din faza lichidă și trec în atmosferă s ub formă
de vapori. Cantitatea de energie calorică ce provoacă trecerea apei (a
fluidului) din stare lichidă în stare de vapori se numește căldură latentă
de vaporizare (Le), dacă t este temperatura lichidului (o C) atunci:


grcalt 57,03,597 Le ……………………………….(II.2.2)

Însumarea celor două componente evaporative (Es și Ef) constitu ie
fenomenul cunoscut sub denumirea de evapotranspira ție (ET). Din
cele expuse, rezultă că procesul de evapotranspirație (ET) are un
caracter continuu dinamic și de o mare complexitate, fiind dete rminat
în principal de către:
• stadiul de vegeta ție al plantei (P), având ca parametrii de
evaluare adâncimea sistemului radicular activ (H) și
suprafața totală a frunzelor prin care are loc procesul de
evaporație (Ef);
• starea atmosferei ( A ) , d e t e r m i n a t ă d e m ă r i m e a u n o r
parametrii cu un profund caracter dinamic și aleator:
r a d i a ț i a s o l a r ă , t e m p e r a t u r a a e r u l u i ( l a n i v e l u l f r u n z e l o r ș i
solului), viteza vântului și gradul de turbulență, deficitul de
saturație al vaporilor de apă și bineînțeles precipitațiile;
• starea solului (S) în raport cu apa și planta, exprimată prin
relațiile prezentate (1 – 1.5).

Astfel, pe o durată de timp (t) circulația apei are loc în sist emul S-P-A
în condiții de maximă stabilitate a însușirilor solului (S) și de minimă
stabilitate a parametrilor atmos ferei (A); între cele două comp onente
(S-A) se află planta (P) supusă unor modificări lente de ordin fiziologic
și în permanenta influență a stării atmosferei și a apei din so l.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 21 Idee

Ecuația general ă a bilanțului apei din sol

Scrierea ecuației de bilanț este condiționată de două elemente distincte:
Planta , implicată prin faza de vegetație cu adâncimea (H) și ritmul d e
consum (ET); Durata de timp pentru care se aplică ecuația bilanțului
(t). În acest mod, pentru o anumită cultură existentă pe durata de timp t
(zi, săptămână, lună), ecuația generală poate avea următoarea s tructură:

Ri + intrări în sistemul SPA – ie șiri din SPA = Rf

Apelând la parametrii din figura II.2.1 se obține:

Ri + ( P + Af ) – [ ET + ( De + Di ) ] = Rf …………………..(II.2.3)

Semnificația termenilor pe durata (t) este următoarea:
Ri – rezerva inițială de apă din sol (conform relației II.2.1.1 ) la
timpul t = 0;
R f – r e z e r v a f i n a l ă d e a p ă d i n s o l l a t i m p u l t = t ( c o n f o r m
relației II.2.1.2);
ET – consumul de apă prin evapotranspirație; P – precipitațiile totale ce au căzut pe durata de bilanț (t) ;
Af – aportul freatic;
De – cantitatea de apă din precipitațiile căzute ce a rămas la
suprafața solului (componenta de drenaj intern);
Di – cantitatea de apă din precipitațiile căzute ce au pătruns sub
adâncimea stratului radicular activ, denumită și apă
percolată (componenta de drenaj intern).

Interpretarea parametrilor din componența ecuației generale de bilanț
(II.2.3), trebuie condiționată d e satisfacerea condițiilor opti me de
dezvoltare normală a plantei pe durata (t) exprimate prin rezer va de apă
a solului (Rw) pe adâncimea stratului radicular activ (H) și an ume:

R
Pmin  Rw  RCC …………………………………..……(II.2.4)

Astfel, starea reală a atmosferei poate influența (Rw) prin dou ă
componente majore:
P – precipitațiile căzute influențează prin cantitatea lor,
intensitate și durată;
ET – consumul prin evapotranspirație, în funcție de parametrii
atmosferici, de disponibilitatea apei din sol (Rw) și faza
de vegetație a plantei, integrând astfel toți parametrii de
stare ai sistemului (SPA).

În funcție de condiția (II.2.4) pot fi distinse stările limită ce explică
necesitatea de corecție a sistemului (SPA) prin lucrări de
hidroameliorații pe durata (t):
a) î n r e g i m s e c e t ă ( P → 0 , i m p l i c i t D e ș i D i → 0 ) , r e z e r v a d e a p ă
(Rw) poate scădea sub limita plafonului minim (R Pmin) tinzând spre
pragul de ofilire dacă seceta continuă. În acest caz, starea sistemului (Rw) se corectează prin irigații, menținând (Rw) în
regimul optim;

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 22 b) în regim de precipitații abundente (Pmax), rezerva de apă a sol ului
(Rw) poate depăși (R CC) ajungând la valoarea maximă (R CT) a
capacității de înmagazinare a rezervorului de sol activ. În ace st caz
sunt activate cele două component e ale excesului de apă (De și Di),
ce se amplifică pe terenurile plane cu aport freatic (Af). Evid ent, în
acest caz se intervine cu una sau ambele metode de combatere a
excesului de apă: drenaj extern și/sau drenaj intern. De regulă
aceste suprafețe sunt situate în luncile râurilor și – în acest c a z –
ordinea de intervenție cu lucrăr i de îmbunătățiri funciare este :
îndiguirea, desecarea și irigarea terenurilor agricole (cazul l uncii
Dunării);
c) în regim de precipitații abundente și cu caracter torențial (in clusiv
topirea bruscă a zăpezilor), componenta de drenaj extern (De)
generează – pe terenurile în pantă – două din cele mai dăunătoa re
procese ale calității mediului: eroziunea stratului fertil de s ol și
alunecarea terenurilor.
Revenind cu analiza în cadrul strict al irigației, rezultă că d in cantitatea
totală a precipitațiilor căzute (P) numai o parte intră în proc esul de
evapotranspirație fiind considerate precipitații utile (Pu), ad ică:
Pu = P – (De +Di).
În mod curent, eficiența precipitațiilor căzute se exprimă prin
coeficientul de valorificare a acestora (Cv):

PCv)Di De(P sauPDi De1PPuCv 

Prin acest raționament, ecuația generală a bilanțului apei capă tă forma:

Ri + Cv x P + Af – ET = Rf ……………………………….( II.2.3.1)

Ri + Cv x P – ET = Rf ……………………………………..( II.2.3.2)

Relația (II.2.3.1) ce implică aportul freatic (Af) se numește e cuația
bilanțului în “circuit deschis” (în contact cu nivelul freatic) iar cea de-a
doua formă (II.2.3.2) mai poartă denumirea de ecuația bilanțulu i “în
circuit închis” (Af = 0).

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Ce reprezintă evapotranspirația?

b) Care este ecuația bilanțului apei în circuit deschis?
c) Care sunt mărimile ce caracterizează solul în relație cu pla nta?

d) Care sunt stările limită care explică necesitatea de corecți e a
sistemului SPA?
Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 23
După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Circulația apei în sistemul continuu sol-plantă-atmosferă (SPA) e s t e
un proces integrat în circuitul hidrologic global (la nivel pla netar).
Punerea în mișcare a apei sau activarea sistemului, se bazează pe
energia cosmică primită de către o suprafață acoperită cu plant e.
Stabilitatea sistemului este exprimată prin parametrii ce carac terizează
starea acestuia într-o anumită perioadă de timp (t). Aceasta di feră ca
evoluție în condiții naturale – în comparație cu intervenția om ului –
atunci când este necesară corectarea stării sistemului (SPA) în
favoarea plantei și/sau a protecției factorilor de mediu. În comparație cu solul, planta își modifică parametrii de stare m u l t
mai rapid și intens, parcurgând diferite stadii fiziologice cu relații
foarte dinamice în circulația apei.
Starea atmosferei generează fenomenul de evaporație a apei, atâ t la
nivelul solului (Es) cât și la nivelul frunzelor (Ef) în urma p rocesului
fiziologic de transpirație (T),
Scrierea ecuației de bilanț este condiționată de două elemente
distincte: Planta, implicată prin faza de vegetație cu adâncime a (H) și
ritmul de consum (ET); Durata de timp pentru care se aplică ecu ația
b i l a n ț u l u i ( t ) . Î n a c e s t m o d , p e n t r u o a n u m i t ă c u l t u r ă e x i s t e n t ă pe
durata de timp t (zi, săptămână, lună), ecuația generală poate avea
următoarea structură:
Ri + intrări în sistemul SPA – ieșiri din SPA = Rf

II.3. ECUAȚIA GENERALĂ A FUNCȚ IEI DE AVANS – INFILTRAȚIE
ÎN IRIGAREA PRIN SCURGERE LA SUPRAFAȚĂ. ELEMENTELE
TEHNICE ALE UDĂRII PE BRAZD E ȘI ECHIPAMENTELE DE
APLICARE

Idee

Idee

Prin fenomenul de scurgere se înțelege procesul de deplasare a apei
de-a lungul elementelor de udare (brazde, fâșii, bazine) – proc es
guvernat de interacțiunea dintre parametrii hidraulici de curgere
(debit, secțiune, pantă, rugozitate) cu cei ai fenomenului de infiltrație
a apei în sol (considerat ca mediu poros, neomogen și nesaturat ).
Dacă debitul (q
o) și condițiile hidraulice de scurgere pot fi considerate
aproximativ constante pe durata unei udări, avansul și infiltrația
variază în strâns ă interdependen ță: pe soluri cu viteze mari de
infiltrație avansul este lent și apa parcurge distanțe scurte; pe soluri cu
viteză mică de infiltrație, avansul este activ (rapid) și apa p arcurge
lungimi mult mai mari.

Pe baza celor expuse, în tehnica irigației prin scurgere la sup rafață
acest fenomen a fost denumit ,,avans-infiltra ție iar funcția prin care
se exprimă a fost denumită prin abreviere ,,AVIN . Exprimarea
funcției AVIN se bazează pe legea continuității, prin care la o rice
moment considerat de la începutul udării (figura nr. II.3.1), v olumul de

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 24 apă debitat în secțiunea de alimentare (V d) este egal cu suma dintre
volumul acumulat (V a) în elementul de scurgere (la suprafața solului)
și volumul de apă infiltrat în sol (V h).

Fig.nr. II.3.1. Fenomenul de scurgere la suprafa ță

Analizând evoluția fenomenului la momentul (t), se poate exprim a
prin legea continuității: h a d V V V, adică:

În acest mod, ecuația (II.3.1) devine ecuația general ă a funcției avans-
infiltrație (Lewis și Milne, 1938):

Rezolvarea ecuației generale a constituit preocuparea multor
cercetători, fapt pentru care au apărut o suită de soluții fund amentale
pe diferite ipoteze și procedee matematice.
De reținut unele ipoteze și precizări fundamentale în stabilire a
condițiilor de existență a funcției AVIN:
– funcția de infiltrație (h) are ca argument durata (t-t a)
dacă funcția de avans l(t) este momentan crescătoare cu
(t),
– în raport cu (t), funcția infiltrației cumulate (h) trebuie să fie continuu crescătoare iar viteza de infiltrație
descrescătoare,
–
adâncimea medie a apei este foarte aproape
independentă de (t) pentru o largă gamă de condiții (în
special la utilizarea fâșiilor).

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 25 Din analiza soluțiilor ecuației generale au fost desprinse două aspecte
principale:
–
majoritatea soluțiilor au fost elaborate pentru scurgerea pe fâ șii
folosind ipoteza simplificată lc Va,
–
au fost elaborate soluții care utilizează în rezolvare legături d e
transformare reciprocă a celor două funcții de bază (infiltraț ie și
avans). Astfel, cunoscând func ția de avans se poate determina și
cea de infiltra ție și invers.

Pentru adâncirea cunoștințelor și o înțelegere mai completă a f enomenelor atât de
complexe implicate în scurgerea la suprafață se recomandă capit olul 2 ( Teoria
fenomenului de scurgere la suprafa ță), pag. 43 – 79 din lucrarea: ,, Irigații prin
scurgere la suprafa ță, editura Ceres, 1981 (autor Ion Nicolaescu).

Fenomenul de avans al apei se prezintă schematic în figura nr. II.3.2
În ipoteza că debitul (q o) este constant, efectuând analiza la intervale
egale de timp ( t) – considerate din momentul introducerii apei în
brazde sau fâșii – se observă că din volumul total de apă distr ibuită
prin secțiunea de alimentare, o parte se acumulează la suprafaț ă iar cea
mai mare parte se infiltrează.
Dat fiind faptul că suprafața pr in care pătrunde apa în sol est e redusă la
începutul udării, apa avansează mai repede (punctele 1,2). Pe m ăsură
ce apa avansează, se mărește suprafața totală de infiltrație și a s t f e l ,
energia și viteza de înaintare a apei de-a lungul elementelor d e
scurgere se reduce succesiv. Dacă se continuă alimentarea cu debitul (q
o) se atinge o fază, când,
acest debit se infiltrează aproape integral pe întreaga suprafa ță
acoperită de apă și avansul apei se micșorează continuu până ap roape
de zero.
Dacă debitul (q o) și condițiile hidraulice de scurgere pot fi considerate
aproximativ constante pe durata unei udări, avansul și infiltrația
variază în strâns ă interdependen ță: pe soluri cu viteze mari de
infiltrație avansul este lent și apa parcurge distanțe scurte; pe soluri cu
viteză mică de infiltrație, avansul este activ (rapid) și apa p arcurge
lungimi mult mai mari.

Fig.nr. II.3.2 Fenomenul de avans al apei

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 26
În 1973 (Nicolaescu) a conceput un model matematic pentru soluț ia
funcției AVIN în următoarele ipoteze:

– funcția infiltrației cumulate de tip Kosteakov:
–
att h,

– funcția de avans:

b
atax tt0silx0a ,

– suprafața liberă a apei face parte dintr-un cilindru paraboli c, în care,
profilul longitudinal în plan vertical se exprimă prin relația:







p
o xlx1H H
, în care: H o – adâncimea normală de curgere a apei în
secțiunea de alimentare (p=1, …,3),
– curgerea apei în elementele de udare are loc în regim neperma nent și
uniform, exceptând bieful amonte ce poate fi considerat stabil și
uniform după o perioadă de timp.

Pentru fâșii: B
o = B x = 1

În baza soluției Nicolaescu au fost stabilite relațiile:
a)
Volumul acumulat (Va) în elementele de udare:
– fâșii:
lH1ppVo af 

– brazde:

Ao – secțiunea de curgere în amonte (dm2) la x = 0,
qo – debitul brazdei (l/s) în secțiunea de alimentare
(x = 0),
ib – panta longitudinală a brazdei (%).

b) Volumul de ap ă infiltrat (Vh)









b1
a xaxt tt h

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 27 – fâșii:
 
l
0b1
bx hf 1,bxB1x
axbdxh V

– brazde:
  























 

1 bBlb I dzzz1lb Izlxpentru dxlx1 Idxlx1ald dxhd V
o1
01b
ob1
l
0b1
ol
0b1
bl
0x hb
,: :

unde: B(b, +1) reprezintă funcția beta a lui Euler.

c) Dacă la (t) se întrerupe alimentarea cu debitul (q o) și acceptând că
volumul acumulat în secțiunea de scurgere tinde către zero
(Va  0), se obțin legăturile dintre cele două ecuații ale funcției
AVIN:

– dacă se cunosc parametrii curbei de infiltrație în regim de
curgere se pot evalua parametrii curbei de avans (b c, ac):
 

1 2qa1b
f
cc
pentru fâșii
și
  1 2 dqao
c
pentru brazde;

– dacă se cunosc parametrii curbei de avans, se pot estima
parametrii infiltrației cumulate în regim de scurgere:
 

b2b1 aqb1
f
cc
pentru fâșii și
  b1b2 daqo
c
pentru brazde.

b1
hb l1,bB
bdbV


Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 28
Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Ce presupune modelul matematic pentru soluția funcției AVIN?

b) Care sunt caracteristicile fenomenului de avans al apei?
c) Ce este fenomenul de scurgere la suprafață și ce aplicații p ractice
cunoașteți?
d) Ce este funcția AVIN?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Prin fenomenul de scurgere se înțelege procesul de deplasare a apei
de-a lungul elementelor de udare (brazde, fâșii, bazine) – proc es
guvernat de interacțiunea dintre parametrii hidraulici de curge re
(debit, secțiune, pantă, rugozitate) cu cei ai fenomenului de i nfiltrație a
apei în sol (considerat ca mediu poros, neomogen și nesaturat).
În ipoteza că debitul (q o) este constant, efectuând analiza la intervale
egale de timp ( t) – considerate din momentul introducerii apei în
brazde sau fâșii – se observă că din volumul total de apă distr ibuită
prin secțiunea de alimentare, o parte se acumulează la suprafaț ă iar cea
mai mare parte se infiltrează. Dat fiind faptul că suprafața prin care pătrunde apa în sol est e redusă
la începutul udării, apa avans ează mai repede (punctele 1,2). P e
măsură ce apa avansează, se mărește suprafața totală de infiltr ație și
astfel, energia și viteza de înaintare a apei de-a lungul eleme ntelor de
scurgere se reduce succesiv.
Dacă se continuă alimentarea cu debitul (q
o) se atinge o fază, când,
acest debit se infiltrează aproape integral pe întreaga suprafa ță
acoperită de apă și avansul apei se micșorează continuu până ap roape
de zero.
Dacă debitul (q o) și condițiile hidraulice de scurgere pot fi considerate
aproximativ constante pe durata unei udări, avansul și infiltra ția
variază în strânsă interdependență: pe soluri cu viteze mari de
infiltrație avansul este lent și apa parcurge distanțe scurte; pe soluri cu
viteză mică de infiltrație, avansul este activ (rapid) și apa p arcurge
lungimi mult mai mari.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 29
II.4. METODELE UDĂRILOR LO CALIZATE: PICURARE, TUBURI
PERFORATE, MICROASPERSIUNE ȘI SUBTERANĂ.
DIMENSIONAREA HIDRAULI CĂ A INSTALAȚIILOR

Idee

Prin metoda de udare se înțelege procedeul prin care apa de irigație
este distribuită și înmagazinată în stratul activ de sol , aflat în stare de
deficit de umiditate, pentru asigurarea condițiilor optime de c reștere și
dezvoltare a culturilor:

 
u uo
bminP CCH DA 100 mm , II.4.1.

unde: m o = norma netă de udare (m3/ha);
mb= norma brută de udare (m3/ha).

Din experiența practicii irigațiilor în diferite țări au rezult at câteva
reguli în alegerea metodelor de udare:
→ p e n t r u a i r i g a o a n u m i t ă c u l t u r ă a m p l a s a t ă î n c o n d i ț i i n a t u r a l e ș i
social-economice date, există cea mai potrivită metodă de udare
valabilă numai pentru un anumit moment; în etapa imediat
următoare, metoda respectivă poate fi înlocuită cu alta
corespunzătoare noilor condiții create de către schimbarea cult urii,
a relațiilor sociale și a condițiilor tehnico-economice; (moder nizare)
evoluție ecosisteme;
→ există condiții în care se pot aplica două sau mai multe metode de
udare cu rezultate aproximativ ega le asupra creșterii producție i
agricole, dar cu impacturi diferite asupra mediului. Luarea dec iziei
în acest caz aparține beneficiarului de teren dar, proiectantul are un
rol determinant prin documentația elaborată;
→ indiferent de metoda de udare, dacă regimul hidrologic al solul ui pe
adâncimea stratului radicular este menținut la nivel optim (înt re CC
și Pmin), volumul producțiilor agricole obținute nu depinde de metoda de udare;
→
până în prezent există două grup ări majore ale metodelor de uda re
aflate în concurență: scurgerea la suprafață și aspersiunea (pl oaia
artificială);
→ există condiții restrictive care acceptă una și numai o singură
metodă de udare la un moment dat;
→ fiecare metodă de udare prezintă anumite condiții de restricție care
o fac inaplicabilă în anumite amplasamente;

Din punct de vedere al proiectantului se reține principiul ca a cesta să
conceapă amenajarea astfel încât, în timp, să se poată practica mai
multe metode de udare (flexibilitatea tehnică).

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 30
Idee

În selecția celei mai bune metode de udare se analizează următo rii
factori de importan ță majoră:
 topografia terenului (relief și microrelief);
 condițiile de sol: textură, intervalul umidității active (capac itatea d
înmagazinare), viteza de infiltrație, structura, porozitatea, d ensitat e
aparentă, gradul de tasare, efecte de contracție–gonflare și al te aspec
cerute sau nu de o anumită metodă de udare;
 tipul culturii și valoarea acesteia;
 tehnologiile agricole aplicate în zonă;
 caracteristicile sursei de apă: cost, calitate și disponibilita te pe
durata sezonului de irigații (hidrograful sursei);
 adaptabilitatea și afecțiunea fermierilor pentru anumite metode d e
udare, tradiția metodei în zonă jucând un rol esențial;
 investiția specifică, execuția amenajării, cheltuieli de întreț inere și
exploatare, necesarul forței de muncă, disponibilitatea energie i și în
special consumul specific de energie în exploatare;
 chimirigația (aplicarea îngrășăm intelor chimice și a substanțel o
implicate în tratamente fito-sanitare, odată cu apa de irigare) ;
 protecția factorilor de mediu (sol, apă).

Fig.nr. II.4.1. Clasificarea metodelor de udare

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 31

Idee

Fig.II.4.2. Schema general ă a instalației de udare prin picurare

Elemente de proiectare
Elementele conductei de udare
*Schema de udare: d p x d cu. (fig.nr. II.4.3)

Fig.II.4.3. Schema de udare

*Raportul dintre suprafața efectiv udată și suprafața cultivată reprezintă
gradul de udare al suprafeței:

Notă:
 conducta secundară (8) este din polietilenă sau PVC și poate
fi cu distribuție unilaterală sau bilaterală;

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 32  distanța dintre conductele de udare (d cu) și distanța dintre
picurătoare (d p) se stabilesc în funcție de tipul de cultură și
de textura solului. In condițiile țării noastre metoda are
potențial de utilizare la: legume și flori, plantații de pomi ș i
viță de vie.

 P e n t r u p l a n t a ț i i c l a s i c e d e p o m i ( 4 x 3 m ) ; 4 m = d i s t a n ț a î n t re
rânduri; 3 m = distanța între pomi
dcu = 4 m – distanța dintre rânduri;
dp = 1,5 m – distanța dintre picurătoare pe rând.
 Pentru plantații de vie
dcu = 2 m – distanța dintre rânduri;
dp = 1,2 m – distanța dintre picurătoare pe rând.

*Norma lunar ă de irigare în luna de vârf la asigurarea de 80%
a) pentru pomi = 750 m3/ha.lună;
b) pentru viță de vie = 850 m3/ha.lună.

*Norma de udare prin picurare (m3/ha)

H – adâncimea de udare (m);
DA – densitatea aparentă (t/m3 și adâncimea H);
CC – capacitatea pentru apă în câmp (% masă pe H);
Pmin – plafonul minim (% masă pe H). Plafonul minim
(Pmin) este mai ridicat decât la metodele clasice,
dar se calculează cu relația cunoscută:

în care: CO – coeficientul de ofilire (% masă
pe adâncimea H);  = 0,5…0,75;
y – coeficientul de înmagazinare a apei distribuită de
către un picurător. Acesta se calculează ca raport
între volumul distribuit de picurător și volumul ce poate fi înmagazinat într–un cilindru cu
dimensiunea: DH2
4,
D – diametrul umectat de către picurător;
H – adâncimea umectată;

p – gradul de udare al suprafeței totale, rezultat din
relația (II.4.1) .

*Debitul picur ătorului (q p)
Există o mare diversitate de tipuri de picurătoare și o gamă a debitelor
de 2…6 l/h.
Practic, stabilirea debitului picurătorului se realizează prin încercarea
mai multor debite (q p) și distanțe (d p) pe solul ce urmează a fi udat și

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 33 distribuția apei în sol pentru fiecare debit se explorează prin sonde.
*Durata ud ării pentru un num ăr de picur ătoare alimentate simultan:

u – randamentul de aplicare al udării prin picurare ( u 95%).

*Dimensionarea conductei de udare în ipoteza c ă debitele
picurătoarelor sunt egale.
Această ipoteză poate fi acceptată pentru tipul picurătoarelor
autoreglabile, ce oferă un debit constant într–un ecart de vari ație a
presiunii apei la intrarea în picurător. Lungimea conductei de udare
(Lcu=100 – 200 m) trebuie corelată cu :
 diametrul conductelor de udare și valoarea debitului picurătoar elor
(2 l/h sau 4 l/h). Astfel, pe conducte cu același diametru la v alori
mari ale debitului picurătorului lungimea se va reduce și inve rs;
 lungimea rândurilor din plantația ce urmează a fi irigată prin irigare.

* Debitul picur ătorului (q p) Picurătorul realizat și industrializat în țară
este de tip autoreglabil pentru două valori de debite: q p= 2 l/h și 4 l/h.
Acestea pot menține un debit aproximativ constant într–o gamă a
presiunii de serviciu H mcAps82 0–.

* Lungimea conductei de udare L cu = 100 – 200 m , se stabilește în
funcție de: diametrul conductelor; valoarea debitului picurătoa relor;
lungimea conductei de udare trebuie corelată cu lungimea rândur ilor
din plantația ce urmează a fi irigată prin picurare.

* Diametrul conductei de udare, realizată din polietilenă de joasă
densitate se alege din gama de fabricație. La alegerea diametru lui se va
ține cont ca viteza la intrarea apei în conducta de udare să nu
depășească valoarea de 1,5 … 1,8 m/s.

* Presiunea minim ă de alimentare a conductei de udare sau sarcina de
serviciu ( Hcus), se determină prin implicarea factorului (F) în
determinarea pierderii de sarcină de–a lungul conductei în regi m
distribuit, adică:

în care: Hps – sarcina de serviciu a picurătorului (mcA);
i c – panta geometrică a conductei de udare;
hFHd –pierderea de sarcină în regim distribuit
echidistant (mcA);
H – pierderea de sarcină (mcA) pe conducta de udare în regim
de transport a întregului debit (Q cu) ce alimentează
conducta de udare. Debitul (Q cu) ce rezultă din relația:

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 34

în care: L
dncu
pp– numărul de picurătoare pe conducta de udare.

Valoarea factorului (F) depinde de tipul de picurător întrebuin țat și
numărul acestora (n p) pe conducta de udare. Dacă picurătorul este
autoreglabil (cu menținerea constantă a valorii debitului la toate
picurătoarele conductei de udare), factorul F1
3. Dacă picurătorul este
de tip obișnuit, la care debitul picurătorului (q p) variază cu presiunea
sub care se face alimentarea acestuia.

*Dimensionarea port rampei îngropate (reper 8) (fig.nr. II.4.4)
Stabilirea materialului și a diametrului nominal se face ținând cont de
următoarele elemente:
 modul de conectare al conductei de udare (reper 9) la rampa
(8);
 diametrul nominal de tubulatură (8) cel mai apropiat ca
valoare de diametrul nominal al conductei de udare (9);
 suprafața de serviciu a unui post de distribuție;
 viteza optim economică în funcție de Dn.

Fig.II.4.4. Schema și componen ța unui post de distribu ție
In conformitate cu figura nr.II.4.4, pe terenurile cvasiplane, port
rampele (8) sunt alimentate pe la mijlocul acestora din conduct a (7)
folosind robineții (11). Robineți ce pot fi prevăzuți și cu dis pozitive de
contorizare a volumelor distribuite, dacă suprafața postului ap arține
unui singur proprietar. Diametrul nominal (Dn) poate fi evaluat î n
primul rând prin respectarea condiției ca viteza maximă să nu depășească domeniul 1,5…1,8 m/s:
 Ql
sNQl
sm
sDm mPR cu cu



15 18
1273 242,. . .,
,
adică:

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 35

QPR – debitul cu care se alimentează o jumătate din port rampă, (l/ s);
D – diametrul interior al port rampei (mm);
Ncu – numărul conductelor de udare alimentate simultan de către
jumătate de port rampă.

Determinarea presiunii de serviciu necesară alimentării port rampei
(HPRs) în secțiunea ( R) se face aplicând aceleași principii și rela ții de
calcul utilizate la conducta de udare, cu mențiunea că factorul ( F ) s e
determină în funcție de numărul conductelor de udare (N cu) î n l o c d e
numărul de picurătoare (n p) ce echipează conducta de udare.

*Calculul presiunii minime de alimentare a instala ției în sec țiunea
(1) conform figurii nr.II.4.1.
În acest sens, se stabilește traseul hidraulic cel mai defavora bil de
parcurs al debitului (q iu) în raport de configurația rețelei de conducte
îngropate și posturile alimentate simultan. Aici se aplică acel eași
principii de calcul a presiunii necesare stației de punere sub presiune a
rețelei de conducte îngropate pentru aspersiune.

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Care sunt elementele de proiectare în irigarea prin picurare ?
b) Cum se aleg metodele de udare?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Din punct de vedere al proiectantului se reține principiul ca a cesta să
conceapă amenajarea astfel încât, în timp, să se poată practica mai
multe metode de udare (flexibilitatea tehnică).
În selecția celei mai bune metode de udare se analizează următo rii
factori de importan ță majoră: topografia terenului (relief și
microrelief); condițiile de sol: textură, intervalul umidității active
(capacitatea de înmagazinare), viteza de infiltrație, structura ,
porozitatea, densitatea aparentă, gradul de tasare, efecte de c ontracție–
gonflare și alte aspecte cerute sau nu de o anumită metodă de u dare;
tipul culturii și valoarea acesteia; tehnologiile agricole apli cate în
zonă; caracteristicile sursei de apă: cost, calitate și disponi bilitate pe
durata sezonului de irigații (hi drograful sursei); adaptabilita tea și
afecțiunea fermierilor pentru anumite metode de udare, tradiția
metodei în zonă jucând un rol esențial; investiția specifică, e xecuția
amenajării, cheltuieli de întreținere și exploatare, necesarul forței de
muncă, disponibilitatea energiei și în special consumul specifi c de

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 36 energie în exploatare; chimirigația (aplicarea îngrășămintelor chimice
și a substanțelor implicate în tratamente fito-sanitare, odată cu apa de
irigare); protecția factorilor de mediu (sol, apă).
Elemente de proiectare ale instala țiilor cu udare localizat ă sunt:
Schema de udare, Raportul dintre suprafața efectiv udată și sup rafața
cultivată, Norma de udare prin picurare (m3/ha), Debitul picurătorului
(qp), Durata udării pentru un număr de picurătoare alimentate
simultan, Dimensionarea conductei de udare în ipoteza că debite le
picurătoarelor sunt egale, Lungimea conductei de udare L cu ,
Diametrul conductei de udare,Presiunea minimă de alimentare a
conductei de udare sau sarcina de serviciu ( Hcus), port rampei
îngropate

II.5. RĂSPUNSURI ȘI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN
TESTELE DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Însumarea celor două componente evaporative (Es la nivelul
solului și Ef – la nivelul frunzelor) constituie fenomenul cun oscut
sub denumirea de evapotranspira ție (ET).

b) Ri + Cv x P + Af – ET = Rf
Ri – rezerva inițială de apă din sol la timpul t = 0; Rf – rezerva finală de apă din sol la timpul t = t;
ET – consumul de apă prin evapotranspirație;
P – precipitațiile to tale ce au căzut pe durata de bilanț (t) ;
Af – aportul freatic;
Cv – coeficient de valorificare a precipitațiilor
c) În relație cu
planta , pe o durată de timp (t), cuprinsă în perioada de
vegetație a unei plante solul se caracterizează prin: H –
adâncimea stratului radicular activ al plantei , R i – rezerva
inițială de apă (la t = 0), R f – rezerva finală de apă (la t = t), R CC
– rezerva la capacitatea de câmp, R Pmin – rezerva de apă la
plafonul minim, m o – norma netă de udare pentru cazul când W =
Pmin, curba de sucțiune.

d) Stările limită ce explică necesitatea de corecție a sistemul ui (SPA)
prin lucrări de hidroameliorații pe durata (t):
– în regim secetă (P → 0, implicit De și Di → 0), rezerva de apă
(Rw) poate scădea sub lim ita plafonului minim (R Pmin) tinzând
spre pragul de ofilire dacă seceta continuă. În acest caz, star ea
sistemului (Rw) se corectează prin irigații, menținând (Rw) în regimul optim;
–
în regim de precipitații abundente (Pmax), rezerva de apă a
solului (Rw) poate depăși (R CC) ajungând la valoarea maximă
(RCT) a capacității de înmagazinare a rezervorului de sol activ.
În acest caz sunt activate cele două componente ale excesului
de apă (De și Di), ce se amplifică pe terenurile plane cu aport

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 37 freatic (Af). Evident, în acest caz se intervine cu una sau
ambele metode de combatere a excesului de apă: drenaj extern
și/sau drenaj intern. De regulă aceste suprafețe sunt situate î n
luncile râurilor și – în acest caz – ordinea de intervenție cu
lucrări de îmbunătățiri funciare este: îndiguirea, desecarea și
irigarea terenurilor agricole (cazul luncii Dunării);
– î n r e g i m d e p r e c i p i t a ț i i a b u n d e n t e ș i c u c a r a c t e r t o r e n ț i a l
(inclusiv topirea bruscă a zăp ezilor), componenta de drenaj
extern (De) generează – pe terenurile în pantă – două din cele
mai dăunătoare procese ale calității mediului: eroziunea
stratului fertil de sol și alunecarea terenurilor.

Intrebarea 2
a) Modelul matematic pentru soluția funcției AVIN este stabilit î n
următoarele ipoteze: se cunoaște funcția infiltrației cumulate de tip
Kosteakov, funcția de avans, se consideră suprafața liberă a ap ei face
parte dintr-un cilindru parabolic și curgerea apei în elementel e de
udare are loc în regim nepermanent și uniform, exceptând bieful
amonte ce poate fi considerat stabil și uniform după o perioadă de
timp.
b) Dacă debitul (q
o) și condițiile hidraulice de scurgere pot fi
considerate aproximativ constante pe durata unei udări, avansul și
infiltrația variază în strâns ă interdependen ță: pe soluri cu viteze
mari de infiltrație avansul este lent și apa parcurge distanțe scurte;
pe soluri cu viteză mică de infiltrație, avansul este activ (ra pid) și
apa parcurge lungimi mult mai mari.

c) Prin fenomenul de scurgere se înțelege procesul de deplasare a apei
de-a lungul elementelor de udare (brazde, fâșii, bazine) – proc es
guvernat de interacțiunea dintre parametrii hidraulici de curgere
(debit, secțiune, pantă, rugozitate) cu cei ai fenomenului de
infiltrație a apei în sol (considerat ca mediu poros, neomogen și
nesaturat).

d) Este ecuația generală a funcției avans-infiltrație.

Intrebarea 3
a) Elemente de proiectare ale instala țiilor de irigare prin picurare
sunt: s chema de udare, raportul dintre suprafața efectiv udată și
suprafața cultivată, norma de udare prin picurare (m3/ha), debitul
picurătorului (q p), durata udării pentru un număr de picurătoare
alimentate simultan, dimension area conductei de udare în ipotez a că
debitele picurătoarelor sunt ega le, lungimea conductei de udare Lcu
, diametrul conductei de udare, presiunea minimă de alimentare a
conductei de udare sau sarcina de serviciu ( Hcus), port rampei
îngropate.

b) Reguli în alegerea metodelor de udare:
→ pentru a iriga o anumită cultură amplasată în condiții naturale ș i
social-economice date, există cea mai potrivită metodă de udare

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 38 valabilă numai pentru un anumit moment; în etapa imediat
următoare, metoda respectivă poate fi înlocuită cu alta
corespunzătoare noilor condiții create de către schimbarea cult urii,
a relațiilor sociale și a condițiilor tehnico-economice;
(modernizare) evol uție ecosisteme;
→ există condiții în care se pot apl ica două sau mai multe metode de
udare cu rezultate aproximativ egale asupra creșterii producție i
agricole, dar cu impacturi diferite asupra mediului. Luarea dec iziei
în acest caz aparține beneficiarului de teren dar, proiectantul are un
rol determinant prin documentația elaborată;
→ indiferent de metoda de udare, dacă regimul hidrologic al solul ui
pe adâncimea stratului radicular este menținut la nivel optim ( între
CC și Pmin), volumul producțiilor agricole obținute nu depinde de
metoda de udare;
→ până în prezent există două grupări majore ale metodelor de uda re
aflate în concurență: scurgerea la suprafață și aspersiunea (pl oaia
artificială);
→ există condiții restrictive care acceptă una și numai o singură
metodă de udare la un moment dat;
→ fiecare metodă de udare prezintă anumite condiții de restricție care
o fac inaplicabilă în anumite amplasamente;

II.6. LUCRAREA DE VE RIFICARE NR. II

Întrebările / cerințele la care trebuie să răspundeți sunt
următoarele (punctajul est e precizat la fiecare):

1. Ce reprezintă metoda de udare și cum se clasifică? (3p)

2. Definiți mărimile caracteristice relației solului cu planta,
specificând caracteristicile fiecăreia. (4p)

3. Plecând de la caracteristicile fenomenului de avans al apei
stabilițielementele tehnice ale udării prin scurgere la
suprafață. (3p)

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 39 Unitatea de învățare nr. III

IMPACTUL GENERAL AL IRIGAȚIEI ASUPRA
FACTORILOR DE MEDIU DIN SISTEM

Cuprins Pagina
III.1. Obiectivele unități i de învățare nr. III 39
III.2. Calitatea apei de iriga ții și efectul asupra producției agricole.
Irigarea cu ape uzate în ame stec cu apa de irigații. 39
III.3. Impactul general al irigației asupra factorilor de mediu din
sistem. Monitoringul factorilor de mediu. 48
III.4. Răspunsuri și com entarii la teste 52
III.5. Lucrarea de verificare nr. 3 53

III.1. OBIECTIVELE UNITĂȚ II DE ÎNVĂȚARE NR. III

 Clasificarea criteriilor de calitate a apei de irigații

 Impactul generat de către aplicarea irigației asupra factorilor
de mediu

 Înțelegerea interacțiunilor dintre calitatea apei pentru irigaț ii și
producția agricolă

III.2. CALITATEA APEI DE I RIGAȚII ȘI EFE CTUL ASUPRA
PRODUCȚIEI AGRICOLE. I RIGAREA CU APE UZATE ÎN
AMESTEC CU APA DE IRIGAȚII

Idee

Prin menirea ei, irigația este o măsură eminamente ecologică de oarece,
prin efectele ei, contribuie la corectarea regimului de apă def icitar din
zonele aride și semiaride, asigurând plantelor o dezvoltare nor mală.

Dar, la aplicarea acestei măsuri ameliorative trebuie avut în v edere să
nu se producă dezechilibre ce țin de mediul înconjurător:
• evitarea excesului de umiditate prin aplicarea unor norme de
irigație superioare celor necesar e sau datorită unor infiltrați i
mari din rețeaua de transport și distribuție a apei care pot du ce
la înmlăștinirea terenului;
• evitarea acumul ării în sol a unor substan țe nocive care pot
proveni din apa de irigație când aceasta are o calitate
necorespunzătoare;
• evitarea pierderilor de ap ă care ajunse în straturile freatice de

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 40

mică adâncime, în condițiile unor perioade bogate în
precipitații, poate genera ridicarea apei freatice până în zona
radiculară. Dacă această apă subterană este de calitate
necorespunzătoare, alături de excesul de apă se adăugă
afectarea culturilor (ca efect imediat) iar pe timp îndelungat
deteriorarea însușirilor fizico – chimice ale solului.
Acțiunea negativă a apei de irigație, din punct de vedere al în sușirilor
fizico – chimice se poate manifesta pe
3 căi principale :
 reducerea accesibilității apei pentru plante în cazul unui
conținut ridicat de săruri care mărește presiunea osmotică a soluției de sol;
 combinarea și/sau reducerea unor elemente utile din sol, care devin astfel inaccesibile plantelor;
 acțiunea toxică a unor elemente asupra plantelor, în cazul
depășirii limitei de toleranță a unor componente.

Calitatea apei de iriga ție din punct de vedere fizic
Elementele avute în vedere sunt: temperatura apei și gradul de
aluvionare al apei
 Temperatura
– limita minim ă de utilizare este 80C. În țara noastră, din acest
punct de vedere nu sunt probleme, în timpul sezonului de irigație temperatura apei din sursa depășește cu mult această
limită. Probleme ar fi la utilizarea apei subterane, care este
adusă la suprafață cu o temperatură scăzută. Nu este cazul țări i
noastre unde, în general, apa freatică are o temperatură de
minim10 – 12
0C. Acolo unde, totuși, apa este la o temperatură
de sub 80C, apa ajunsă la suprafață este stocată în bazine, după
care, este pompată în sistem;
– nu sunt restricții pentru o temperatur ă ridicată. Insă, o
temperatură ridicată poate avea ca urmare crearea de condiții
bune pentru dezvoltarea algelor, mătasea broaștei, etc. care
conduc la creșterea gradului de aluvionare.
 Gradul de aluvionare
Utilizarea unei ape cu un grad mare de aluvionare are următoare le
efecte negative :
a) pe termen scurt – în special asupra elementelor sistemelor de
irigații:
– colmatarea re țelei de canale și conducte care duce la
reducerea capacității de transport cu implicații în creșterea
consumului de energie și a costurilor de întreținere;
– erodarea garniturilor de la îmbinarea conductelor –
scăderea etanșeității rețelei de conducte;
– blocarea accesoriilor de pe re țeaua de conducte : supapele
de aerisire – dezaerisire, vane, robineți, aparatura debitmetrică;
b)
pe termen lung – soluri argiloase: modificarea texturii în sens
negativ (devine mai grea). Consecințe: scade porozitatea,
permeabilitatea, viteza de infiltrație (proprietăți deja defici tare
pe asemenea soluri).

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 41

Efect benefic
-soluri nisipoase: se modifică î n sens pozitiv textura , spre
textura medie, îmbunătățindu-se porozitatea, permeabilitatea, v iteza de
infiltrație. De asemenea, datorită faptului că aluviunile sunt bogate în
elemente nutritive, acestea îmbunătățesc fertilitatea scăzută a solurilor
nisipoase.
In țara noastră, sursele de ap ă de irigație utilizate ( D u n ă r e a ș i u n e l e
râuri interioare) au un grad de aluvionare scăzut, nefiind dăun ătoare
sistemelor de irigații din acest punct de vedere. Astfel, râuri le
interioare au un debit solid de 1 – 3g/l iar Dunărea de 0.4g/l la ape mici
(deci și în sezonul de irigație) și de 2 – 3g/l la ape mari (pr imăvara).
Totuși, gradul de colmatare al canalelor de irigație din țara n oastră este
destul de ridicat. Cauza nu o constituie apa de irigație ci scu rgerile și
șiroirile de pe taluzurile nepereate și neînierbate. De asemene a, deflația
eoliană contribuie la colmatarea canalelor de irigație.

Calitatea apei de iriga ție din punct de vedere chimic
In țara noastră, criteriile de calitate a apei de irigație sun t reglementate
de normele cuprinse în STAS nr.9450/1988. Indicatorii care treb uie
luați în considerare la aprecierea calității apei de irigație s e clasifică în
5 grupe:
 Reacția apei, prin pH.
 Indicatorii salini (reziduul salin, indicele SAR, indicele CSR).
 Indicatorii toxici sau dăunători.
 Indicatorii infecto – contagioși.
 Radioactivitatea
Reacția apei (pH)
 pH = 6.5 – 7.2-apă corespunzătoare
 pH = 5.5 – 6.4 și pH = 7.3 – 8.6  apă tolerabilă
 p H < 5 . 5 ș i p H > 8 . 6 apă necorespunzatoare:
crește pericolul de degradare secundară a solului

Indicatorii salini
Carbonatul de sodiu rezidual (CSR) – raportul ionului de Na+ fata de
suma cationilor de CA++, Mg++, Na+ si K+
Na (%) = Na
Ca Mg Na K
   22 s a u , î n miliechivalen ți (echivalent
chimic = cantitate dintr-un element sau substanță chimică care se poate
combina cu 1.008 g de hidrogen sau care poate înlocui această c antitate
de hidrogen în combinațiile sale) se poate calcula după relația :
CSR (me/l) = (HCO3+ CO32) – (Ca2+ + Mg2+)

Reziduul salin (mineral) – RM(mg/l) și/sau Conductivitatea electric ă
la 250C CE (mmho/cm)
Reziduul salin (mineral ) reprezintă mineralizarea totală a apei, deci
este suma tuturor ionilor (anioni și cationi) din apă.
Apa pură este foarte slab conducătoare de electricitate.
Conductivitatea electric ă (CE) a apei este proporțională cu conținutul
în săruri. Conductivitatea pe unitatea de distan ță este dată de relația:
CE (mmho/cm) = K
R unde: K este o constantă și R – rezistența electrică

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 42

Idee

a apei. RM (mg/l) = 640 x EC (mmho/cm)

Raportul de adsorb ție al sodiului – SAR (me/l)
Indicele SAR indică potențialul de alcalizare al solului ca urm are a
compoziției chimice a apei, încărcată cu cationi.
Indicele SAR se calculează cu relația bazată pe ecuația schimbu lui
cationic: SAR = Na
Ca Mg
22
2 (me/l)
Conținutul de ioni
Limitele maxime ale principalilor ioni din apa de irigație sunt :
Cl-<300 mg/l; Na+<200mg/l; SO42<400mg/l; Ca2++Mg2+ <700 mg/l.
De asemenea este analizată și concentrația de nitrați (NO 3) sau azot
nitric (N – NO 3) care nu influențează calitatea apei de irigație insă este
un indicator important pentru potabilitatea apei.
Alături de acești indicatori, mai este folosit indicele de iri gație
Priklonski, bazat pe raportul dintre Na
+ si Cl- si SO42.

Indicatorii toxici sau dăunători
 metale grele (Co, Hg, Pb, Zn, Mn, Mo) Mo și Hg < 0.05 mg/l; Co
și Pb < 5 mg/l; Mn<3 mg/l ; Zn < 10 mg/l
 pesticide organoclorurate și reziduuri petroliere: Pesticide = 0
mg/l rez.petroliere < 0.1 mg/l
 bor < 2 mg/l

Indicatori infecto – contagio și: număr de germeni coliformi/l
– apa potabil ă : < 100 coli/l – pentru toate solurile și plantele;
– moderat poluat ă: 100 – 100000 coli/l – pentru toate solurile; mai
puțin plantele de consum in stare proaspătă sau conservate prin
înghețare sau murare;
– intens poluat ă: > 100000 coli/l – soluri cu apă freatică peste 4 m
adâncime; pentru plante care nu sunt pentru consum alimentar
și pentru cele alimentare dar prelucrate termic.

Radioactivitatea
 globală: – radiații  < 30 bq/l și – radiații  < 1400 bq/l
 radionuclizi izola ți: – Cs 136 < 100 pCi/l; – Sr 90 < 10 pCi/l; – Ra
226 < 6 pCi/l.

Influența negativă a apei de iriga ție de calitate necorespunz ătoare
Influența asupra solului
a) Salinitatea
– apar probleme in momentul in care acumularea sărurilor in zona
radiculară atinge o concentrație care dăunează culturii;
– creșterea salinității solurilor poate apare prin aplicarea unei ape de
irigație bogată in săruri și/sau prin creșterea nivelului freat ic, atunci
când apa freatică are o concentrație ridicată in săruri.
Un teren afectat de
salinitate r i d i c a t ă p r e z i n t ă u r m ă t o a r e l e a s p e c t e :
goluri in cultură (chelituri); carențe in dezvoltarea plantelor ; culoarea

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 43

p l a n t e l o r b a t e s p r e a l b a s t r u î n c h i s . U l t i m e l e 2 s i m p t o a m e s u n t mai
puternice in stadiul dezvoltării vegetative, imediat după răsăr irea
culturii. Conținutul de săruri din zona rădăcinilor este varia bilă cu
adâncimea. La suprafața solului, concentrația este asemănătoare celei a
apei de irigație și crește spre profunzime deoarece, prin extra gerea apei
din sol de către plante in condițiile unui conținut de săruri c onstant,
concentrația crește. Rolul irigației este de a asigura plantelo r o
dezvoltare normală din punct de vedere al consumului de apă. Du pă
irigări repetate, sărurile, din apa de irigație pot să se acumu leze in sol,
in special pe adâncimea de udare, adică exact in stratul in car e se
dezvoltă cea mai mare parte a sistemului radicular.

Metodele de udare contribuie diferit la acumularea sărurilor in sol:
– submersiune (inundare) și aspersiune – datorită distribuirii
uniforme a apei și sărurile se acumulează in sol uniform, și anume
la baza adâncimii radiculare ;
– brazde – sărurile se acumulează in adâncime și mai ales intre
brazde unde apa se evaporă mai rapid;
– udări localizate – sărurile se acumulează la limita zonei umezite ,
salinitatea maxim ă găsindu-se la periferia bulbului de umiditate și
intre zonele umede.

Pe terenurile afectate de o salinitate ridicată, este necesar s ă se execute
un complex de m ăsuri de combatere care constau in:
– spălare periodică – toamna;
– aplicarea unor norme de udare mai mari care să anihileze presiu nea
osmotică (crește accesibilitatea apei pentru plante) și să favo rizeze
percolarea apei încărcată cu săruri spre profunzime;
– drenaj – preluarea apei de spălare și/sau menținerea nivelului freatic
sub zona radiculară.

b) Infiltrația apei
Efecte negative apar in momentul in care Na+ devine preponderent in
soluția solului in dauna ionilor de Ca2+ si Mg2+. In acest moment, ionul
de sodiu ac ționează asupra agregatelor de sol, disociindu-le . In urma
disocierii, are loc distrugerea structurii, obturarea porilor și deci
reducerea porozit ății și implicit a permeabilit ății. Ca urmare, viteza de
infiltrație in aceste soluri scade. Fenomenul are loc cu precăd ere in
primul strat de sol.
Cauze: carența in sol de Ca si Mg; – apa de irigație bogată i n săruri
contribuie la dizolvarea Ca si Mg și levigarea acestora.
Masuri de ameliorare
• chimice – amendamente pentru neutralizarea sodiului;
• fizice – afânare, arături adânci, scarificare.

Influenta asupra plantelor
a) Presiunea osmotică. Apa este reți nută in sol de către o serie d e forțe
printre care și presiunea osmotică. Legătura dintre presiunea
osmotică și conținutul in săruri al extrasului de sol (exprimat prin
conductanța electrică la 250C este dată de relația: PO = 0.36 x CE
unde: PO este presiunea osmotica (atm); CE este conductanța
electrica (mmho/cm).

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 44

Idee

Deci presiunea osmotică este direct proporțională cu conductanț a
electrică. Cunoscând faptul că potențialul total de reținere a apei din sol
este dat de suma tuturor forțelor de reținere (inclusiv presiun ea
osmotică), cu cât concentrația in săruri a soluției de sol este mai mare,
cu atât și forța de reținere a apei in sol este mai mare. Dator ită acestui
fapt, plantele care cresc pe un teren cu salinitate ridicată co nsumă mult
mai multă energie pentru extracția apei din sol decât cele de p e terenuri
normale, cu caracteristici hidrofizice asemănătoare. In asemene a
condiții, pragul de umiditate din sol de la care plantele încep să sufere
este mai ridicat pe solurile saline decât pe cele normale.

Toleranța plantelor la salinitate
N u t o a t e p l a n t e l e s e c o m p o r t ă s i m i l a r : u n e l e s u n t c a p a b i l e l a
ajustări osmotice care să le permită să extragă apa sărată. In urma
cercetărilor efectuate, s-a stabilit o relație pentru determina rea
gradului de toleranță a plantelor la salinitate.

b) Toxicitatea. Este dată de prezența peste o anumită limită a ion ilor
de clor, sodiu și bor.
 Clorul
– intoxicarea cu clor este cel mai des întâlnită;
– clorul se acumulează in frunze;
– simptoame: apare o arsura la vârful frunzei care se întinde spr e
bază după care se produce necrozarea frunzei;
– apare când concentrația de clor in substanța uscată foliară
depășește 0.3 – 1%;
– poate fi absorbit de plante direct prin contactul cu frunzele ( nu
se va folosi aspersiunea in cazul irigării cu o apă bogată in
clor);
– nu este reținut de sol.
 Sodiul
– sodiul se acumulează in frunze;
– simptoame: apare o arsură la vârful frunzei care se întinde spr e
bază după care se produce necrozarea frunzei;
– intoxicația apare când concentrația de sodiu in substanța uscat ă
foliară depășește 0.25 – 0.5%;
 Borul
– la concentrații in apă sub 0.2mg/l borul este benefic creșterii
plantelor;
– > 1 – 2 mg/l devine toxic
– intoxicația apare când in substanța uscată a frunzelor depășeșt e
0.025 – 0.03%;
– simptoame: pe tulpina apare un exudat, frunzele se îngălbenesc
și se usucă.

Efectul iriga ției asupra produc ției agricole în România
Spre deosebire de zonele aride sau semiaride – în zonele temper ate –
irigația joacă rolul de completare a deficitului de apă al solu lui în
perioadele de secetă, când precipitațiile sunt insuficiente sau lipsesc în
totalitate. Din această cauză, în anii cu precipitații normale și
distribuție corespunzătoare dezvoltării normale a culturilor ag ricole, se

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 45
pune la îndoială necesitatea irigării culturilor.
Cercetările întreprinse în Român ia după cel de-al doilea război
mondial, au atestat eficiența economică a irigării culturilor ș i pe baza
datelor obținute, au fost fundamentate soluțiile tehnice de dim ensionare
corectă a sistemelor de irigații pe suprafața de 3,2 milioane h a.
Chiar în ultimul deceniu al acestui secol, la anumite culturi s ituate în
zone secetoase au fost înregistrate producții aproape de zero î n regim
neirigat (ex. 1993, în județele Dolj și Olt).
Semnificația elementelor prelucrate statistic este următoarea:
Pn = producția medie multianuală a unei culturi, în regim neiri gat;
Pi = producția medie multianuală a unei culturi, în regim iriga t;
PnPiP , reprezintă sporul mediu multi anual al producției agricole,
datorat irigării acestei culturi;
100xPnP, reprezintă exprimarea sporului de producție în % din
producția în regim neirigat;
Cv = costul de valorificare a producției agricole ($/t).
Analiza datelor prelucrate conduce la constatări diverse, dintr e care se
rețin următoarele: –
reacția culturilor la irigații este diferită; rezultă că efectu l irigației
diferă la aceiași cultură în funcție e factorii climatici, cond ițiile
agropedoameliorative, nivelul de fertilizare și însăși de disci plina
de aplicare a aceleiași metodologii de cercetare;
– din șirul de valori multianuale se constată un domeniu foarte l arg al
variației sporului de producție ( P). Astfel, în anii ploioși, sporurile
au valori și întradevăr, aportul irigației este puțin semnific ativ. În
anii secetoși însă, sporurile obținute ating valori maxime într ucât
producția în regim neirigat tinde către zero;
– este evident faptul că nu numai sporul fizic de producție ( P)
contează în eficiența irigației, ci și beneficiul economic obți nut în
urma valorificării sporului de producție realizat. Costul de valorificare a producției (Cv) mod ifică ordinea de favorabilita te a
culturilor prin beneficiul brut obținut după vânzarea producți ei;
–
parametrul sintetic final, ce determină eficiența irigării dife ritelor
culturi în România este însă beneficiul net, ca diferență între
beneficiul brut și efortul economic depus pentru asigurarea irigației. Sub acest aspect, unele studii recente, arată următo area
ordine de favorabilitate a principalelor culturi irigate în con dițiile
României (de la maxim la minim): cartofi, sfeclă de zahăr, poru mb
pentru boabe și siloz, lucernă, s oia, floarea soarelui, grâu ș. a.
–
în anii medii spre secetoși, irigația asigură ca plantele – pri n
fenomenul de fotosinteză – să creeze nu numai producția princip ală
ci și cea secundară (partea aeriană și rădăcini). Acest efect d e
generare a biomasei, determină irigației două însușiri majore:
– îmbunătățirea factorilor de mediu din spațiul irigat (sol, apă,
factor social ș.a.) proporțional cu durata și intensitatea
secetei;
– acumulator de energie solară prin captarea și transformarea
acesteia de către plante în biomasă.
În concluzie, irigația este necesară și eficientă în România, î n condițiile
care induce un beneficiu net pozitiv și asigură protecția facto rilor de
mediu. Acest deziderat nu poate fi atins decât cu participarea unor

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 46 specialiști cu un standard profesional corespunzător, aflați în tr-un
permanent proces de perfecționare. Complicatul proces de generare a producției de biomasă este str ict
condiționat nu numai de energie solară ci și de existența apei în
sistemul radicular al plantei pentru a-i asigura fluxul necesar
transpirației.
De aceea, pe lângă mulți alți factori ce influențează mărimea p roducției
(nutrienți, buruieni, insecte, tehnologia culturii ș.a.) – disp onibilitatea
apei din sol – rămâne factorul major de restricție.
În ipoteza că totalitatea celorlalți factori sunt asigurați la nivelul optim,
mărimea producției (P) rămâne o funcție de volumul de apă
evapotranspirat (ETr), așa cum se prezintă în graficul ce urmea ză
(fig.nr. III.2.1.):

Fig.nr. III.2.1 Rela ția: produc ție – consum de ap ă prin
evapotranspira ție

Alura generală a curbei se exprimă de regulă printr-o ecuație polinomială de gradul trei sau o curbă de tip (S).
Analizată însă prin procesele fi zice și biologice, curba începe dintr-un
punct de coordonate (0, ETr min), ceea ce exprimă faptul că pla nta,
aflată la stadiul de răsărire poate consuma o cantitate de apă (ETr min)
după care, lipsa totală de apă conduce ca P = 0.
Dacă disponibilitatea apei este asigurată (din precipitații și irigații),
producția crește continuu până la atingerea valorii maxime pote nțiale
(P max), la punctul V (P max, ETr max). În cazul în care, din anumite motive (precipitații, irigații ne controlate)
se depășește (ETr max), producția scade datorită unui regim imp ropriu
dezvoltării plantei creat de lipsa aerului din sol.
Punctul (N) de pe curbă de coordonate (Pn, ETrn), reprezintă si tuația
multianuală a condițiilor climatice și agropedoameliorative în condiții
de neirigare. Prin variația precipitațiilor căzute și a energie i solare,
punctul (N) se deplasează pe curbă spre stânga în regim de sece tă (S) și
spre dreapta în anii ploioși (D), putând trece prin punctele (I ) și (V)
când este necesar drenajul.
În regim irigat, prin aplicarea udărilor se asigură punctul (I) d e
coordonate (Pi, ETri) completând deficitul de apă de la (ETrn) la
(ETri), însumând normele lunare de irigații corespunzătoare asi gurării
de calcul de până la 80%.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 47
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:

a) Care este efectul benefic al gradului de aluvionare pentru s olurile
nisipoase?

b) Cum se manifestă acțiunea negativă a apei de irigație?
c) Care sunt elementele caracteristice relației dintre irigație ș i
producție agricolă?

d) Care sunt indicatorii luați în considerare la aprecierea ape i de
irigații?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Prin menirea ei, irigația este o măsură eminamente ecologică
deoarece, prin efectele ei, contribuie la corectarea regimului de apă
deficitar din zonele aride și se miaride, asigurând plantelor o
dezvoltare normală. Dar, la aplicarea acestei măsuri ameliorati ve
trebuie avut în vedere să nu se producă dezechilibre ce țin de mediul
înconjurător: evitarea excesului de umiditate prin aplicarea unor
norme de irigație superioare celor necesare sau datorită unor i nfiltrații
mari din rețeaua de transport și distribuție a apei care pot du ce la
înmlăștinirea terenului; evitarea acumul ării în sol a unor substan țe
nocive care pot proveni din apa de irigație când aceasta are o calita te
necorespunzătoare; evitarea pierderilor de ap ă care ajunse în
straturile freatice de mică adâncime, în condițiile unor perioa de bogate
în precipitații, poate genera ridicarea apei freatice până în z ona
radiculară. Dacă această apă subterană este de calitate
necorespunzătoare, alături de excesul de apă se adăugă afectare a
culturilor (ca efect imediat) iar pe timp îndelungat deteriorar ea
însușirilor fizico – chimice ale solului.
Irigația este necesară și eficientă în România, în condițiile c are induce
un beneficiu net pozitiv și asigură protecția factorilor de med iu. Acest
deziderat nu poate fi atins decât cu participarea unor speciali ști cu un
standard profesional corespunzător, aflați într-un permanent pr oces de
perfecționare.
Complicatul proces de generare a producției de biomasă este str ict
condiționat nu numai de energie solară ci și de existența apei în
sistemul radicular al plantei pentru a-i asigura fluxul necesar
transpirației.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 48 III.3. IMPACTUL GENERAL AL I RIGAȚIEI ASUPRA FACTORILOR
DE MEDIU DIN SISTEM. MONITO RINGUL FACTORILOR DE
MEDIU

Idee

Suprafața de 3,2 milioane ha amenajată pentru irigații este cup rinsă în
cca 105 scheme hidrotehnice, având ca sursă principală Dunărea (din
care se alimentează 75% din suprafața amenajată). Diferența de 25%
este asigurată din Olt (5,5%), Siret (5%), Argeș (3%), Prut (2, 5%) și
din alte râuri (9%). Sub aspectul calității apei de la sursele sistemelor
este de reținut că Dunărea nu pune încă probleme, așa cum pun c ele
din râurile interioare (în special Olt și Siret) unde, periodic , apar
situații în care calitatea apei pentru irigații nu respectă pre vederile
standardizate.

Așa cum s–a mai prezentat, sistemele noastre de irigații au cel puțin
patru neajunsuri esen țiale cu efecte poten țiale negative asupra
factorilor de mediu : sol, apă, plantă, socio–economic:
– Suprafața mare a sistemelor determină un regim rigid de
exploatare atât prin volumul mare de apă la umplerea și golirea
rețelelor hidrotehnice de aducțiune și distribuție, precum și p o r n i r e a s t a ț i i l o r d e p o m p a r e ( b a z ă ș i r e p o m p ă r i ) p r e v ă z u t e c u
agregate de tip industrial ce nu suportă porniri și opriri dese p e
durata sezonului de irigații. Lipsa de flexibilitate a sistemel or în
regim de exploatare conduce la majorarea pierderilor de apă și
energie de pompare, necesitatea irigației fiind în funcție de c ăderea
precipitațiilor în timp real.
Acest neajuns este amplificat și de lipsa funcționării automate a
rețelei și stațiilor de pompare în regim dispecerizat, prin car e s–ar
realiza o bună corelație între ,,consum“ și ,,ofe rtă“ (alimenta re).
De asemenea, aplicarea legii fondului funciar a dus la o majora re
extraordinară a consumatorilor d e apă potențiali (beneficiari) ce a
determinat reducerea gradului de utilizare a sistemelor (< 20%) și
randamente minime de folosire a apei și energiei de pompare, cu
pierderi economice acoperite prin subvenție de la bugetul statu lui.

–
Un grad redus de impermeabilizare a canalelor ce compun rețeaua
hidrotehnică și unele amenajări interioare de tip clasic ( cana le și
grupuri termice mobile de pompare). Este de reținut faptul că, procentul de impermeabilizare este sub 50%, chiar dacă există
biefuri pereate cu dale. Se poate reține sistemul Sadova – Cora bia
(78 000 ha) ca un sistem etalon la nivelul țării în privința
pierderilor minime de apă din rețeaua hidrotehnică (0,03 l/s.ha )
fundată în cea mai mare parte pe nisipuri dar impermeabilizată cu
folie de PVC lestată cu dale hexagonale îmbinate în nud și fede r.
–
Consum de energie apreciabil de ridicat necesar pomp ării apei în
rețelele hidrotehnice , cu o medie pe țară de cca. 650 Kwh/1000 m3.
Astfel, puterea medie instalată este de 1,25 kw/ha cu o variați e de
la 0,1 kw/ha până la 3 kw/ha, în funcție de sistem și priza de apă
utilizată. Sistemele cu înălțimi mari de pompare în rețeaua hidrotehnică

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 49 (peste 100mcA) determină sporirea prețului de cost al apei
furnizate beneficiarilor de teren la valori insuportabile, aces tea
fiind considerate ca sisteme fără viabilitate economică (ex.
Rașova–Văderoasa, Hârșova, Izvoarele Cujmir, ș.a.). In aceste
situații, impactul negativ este maxim, manifestându–se atât asu pra
mediului (prin amenajările existente dar neutilizate) cât și as upra
factorului socio–economic.
–
Existența unui mare deficit de echipamente și instalații de udare ,
determină pe unii beneficiari ca, în perioadele de secetă accen tuată
să deschidă hidranții și să ude prin cea mai rudimentară metod ă de
udare, cu efecte negative considerabile asupra solului și apei (eroziune, transportul poluanților, ș.a.).

Pe baza expunerii succinte a însușirilor negative ale sistemelo r noastre
de irigații, impactul negativ previzibil poate fi evaluat pe în tregul
traseu parcurs de apă de la sursa sistemului până ce aceasta es te
cantonată în sistemul radicular activ al culturilor irigate.

A. La sursa sistemului de iriga ții:
– calitatea conținutului chimic al apei, în anumite perioade, poa te
avea efecte negative asupra solului, apei și culturilor. In ace st
scop este necesară o monitorizare permanentă a calității apei
sub aspect chimic, organoleptic și radiativ,
– calitatea fizică a apei, sub aspectul conținutului de aluviuni (turbiditate) și al temperaturii apei (în special la sursele
subterane).

B. In rețeaua hidrotehnic ă pentru aducțiunea și distribuția apei la
amenajările interioare, se analizează în funcție de :
– pierderile de apă în rețea, în funcție de factorii determinanți :
gradul de impermeabilizare, starea suportului geotehnic, nivelu l
pânzei freatice, nivelul minim de exploatare, gradul de automatizare și dispecerizare,
–
calitatea apei (chimică și fizică) introdusă în rețea, cu poten țial
negativ asupra construcțiilor din amenajare, a solurilor și a
apelor (de suprafață și subterane) și a culturilor ce se irigă ,
– circulația apei subterane, în raport cu amenajările învecinate, cu
lucrările de regularizare, desecare–drenaj și emisari.
Efectul cumulat în timp al pierderilor de apă determină:
 formarea unui strat freatic suspendat cu evoluție spre
înmlăștinire și salinizare,
 contaminarea apelor de suprafață și subterane cu
componente nocive fie din apa de irigație, fie prin spălarea
substanțelor chimice folosite în agricultura intensivă (îngrășăminte chimice, ier bicide, pesticide etc.).

C. In amenaj ările interioare, în strânsă dependență cu tipurile
existente (clasice și moderne), metodele și instalațiile de uda re :
– pierderile de apă în rețeaua de transport a rețelei din
amenajările interioare, se supun acelorași analize (starea
canalelor), gradul de automatizare și utilizare a amenajării

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 50 interioare;
– metodele de udare, au un impact potențial negativ diferit și anume:
 metodele de udare prin sc urgere la suprafață:
 eroziunea solului prin alimentarea cu debite mai mari
decât valoarea debitului maxim neeroziv,
 pierderi de apă prin percolare, prin diferența dintre
timpul de infiltrație a apei în secțiunea amonte și la
capătul terminal al brazdelor, fâșiilor, bazinelor ș.a..
Fenomenul se accelerează pe măsură ce debitul de alimentare
devine mult mai mic decât debitul maxim neeroziv.
Efectul cumulativ al pierderilor de apă prin percolare îl
constituie formarea unui strat de apă freatică, ce poate crea
înmlăștinirea și salinizarea.
 metoda de udare prin aspersiune cu instalații staționare:
 suprairigare la începutul ciclului de udare și subirigare
la sfârșitul ciclului, de aici efectele negative ale
suprairigării repetate sezonier și anual,
 băltirea apei datorită necorelării pluviometriei cu viteza
de infiltrație a apei. Efect ele negative sunt de ordin
economic, de deteriorare a calității solului și apelor
(pierderea apei evaporate și percolarea acesteia în
zonele depresionare),
 compactarea solului, dezagregarea structurii, antrenarea
coloizilor și reducerea vitezei de infiltrație la
aspersiunea cu ploaie grosieră (amplificarea acțiunii de
impact asupra solului și plantelor).

Pe lângă reducerea vitezei de infiltrație și crearea fenomenulu i de
băltire, apare și formarea crust ei după aplicarea udărilor, cu efecte
negative.
 apariția fenomenului de eroziune în cazul terenurilor în
pantă, la culturile prășitoare cu rândurile orientate pe
linia de cea mai mare pantă.
Fenomenul poate fi atenuat și controlat prin semănatul culturil or pe
curba de nivel și deschiderea brazdelor întrerupte pentru rându rile
de plante. Pe terenurile relativ plane, evitarea impactului negativ se poa te
realiza prin utilizarea instalațiilor de udare pe durata deplas ării (cu
tambur și furtun, lineare și pivot–central).

 metodele de udare localizate: picurare, tuburi perforate,
microaspersiune, irigare subterană.
Acestea reprezintă metodele de udare cu cel mai redus impact negativ, cu cea mai mare economie de apă, forță de muncă și
energie.
Bine proiectate, executate și exploatate aceste metode au
un potențial negativ redus asupra factorilor de mediu , cu
excepția investiției f o a r t e r i d i c a t e ( p e s t e 2000 $
SUA/ha).
Ca și instalațiile de udare pe durata deplasării (tambur și

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 51 furtun, lineare, pivot–central) , instalațiile de udare
localizate permit distribuția îngrășămintelor chimice și efectuarea tratamentelor fitosanitare odată cu apa de
irigație. Aceste însușiri fac ca cele două categorii de
instalații să fie considerate ca instalații de protecție a
mediului.
Trecerea în revistă a impactului potențial negativ al irigației , arată
necesitatea soluțiilor tehnice și organizatorice de abordare în tr–un
sistem de irigații. Aceste considerații de ordin negativ, nu po t anihila
însă efectul benefic al irigației controlate și însoțită de mon itorizarea
evoluției factorilor de mediu în timp real. Este de reținut rol ul din ce în
ce mai important al irigației pentru asigurarea necesarului de hrană a
unei populații în continuă creșter e și a evoluției climatice sp re un
regim de aridizare, ce se prefigurează și la nivelul României î n secolul
următor.
Aici intervine rolul hotărâtor pe care trebuie să–l joace ingin erul de
protecția mediului: concepția și aplicarea soluțiilor de reabil itare–
modernizare, a restructurării instituționale și monitorizarea c ontinuă a
factorilor de mediu, pentru consolidarea dezvoltării durabile a
agriculturii irigate.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Care sunt neajunsurile sistemelor de irigații din țara noast ră care
induc efecte negative asupra mediului?

b) Care sunt caracteristicile efe ctului cumulat în timp al pier derilor de
apă din sistemele de irigații?

c) Ce fenomene negative poate provoca metoda de udare prin
aspersiune?

d) Care sunt instalațiile de udare considerate instalații de pr otecția
mediului?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Impactul negativ previzibil poate fi evaluat pe întregul traseu parcurs
de apă de la sursa sistemului până ce aceasta este cantonată în sistemul
radicular activ al culturilor irigate. Trecerea în revistă a im pactului
potențial negativ al irigației, arată necesitatea soluțiilor te hnice și
organizatorice de abordare într–un sistem de irigații. Aceste considerații de ordin negativ, nu pot anihila însă efectul bene fic al
irigației controlate și însoțită de monitorizarea evoluției fac torilor de
mediu în timp real. Este de reținut rolul din ce în ce mai impo rtant al
irigației pentru asigurarea necesarului de hrană a unei populaț ii în
continuă creștere și a evoluției climatice spre un regim de ari dizare, ce
se prefigurează și la nivelul României în secolul următor.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 52

III.4. RĂSPUNSURI ȘI COM ENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN
TESTELE DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Efectul benefic al gradului de aluvionare al apei de irigați e pentru
soluri nisipoase este dat de modificarea î n sens pozitiv a texturii ,
spre textura medie, îmbunătăți ndu-se porozitatea, permeabilitat ea,
viteza de infiltrație. De asemenea, datorită faptului că aluviu nile
sunt bogate în elemente nutritive, acestea îmbunătățesc fertili tatea
scăzută a solurilor nisipoase.
b) Acțiunea negativă a apei de irigație, din punct de vedere al
însușirilor fizico – chimice se poate manifesta pe
3 căi principale :
 reducerea accesibilității apei pentru plante în cazul unui
conținut ridicat de săruri care mărește presiunea osmotică a soluției de sol;
 combinarea și/sau reducerea unor elemente utile din sol,
care devin astfel inaccesibile plantelor;
 acțiunea toxică a unor elemente asupra plantelor, în cazul depășirii limitei de toleranță a unor componente.

c) Elementele prelucrate în relația dintre irigație și producți e agricolă
sunt următoarele:
Pn = producția medie multianuală a unei culturi, în regim neiri gat;
Pi = producția medie multianuală a unei culturi, în regim iriga t;
PnPiP , reprezintă sporul mediu multianual al producției
agricole, datorat irigării acestei culturi;
100xPnP, reprezintă exprimarea sporului de producție în % din
producția în regim neirigat;
Cv = costul de valorificare a producției agricole ($/t).

d) Indicatorii care trebuie luați în considerare la aprecierea calității
apei de irigație se clasifică în 5 grupe: Reacția apei, prin pH ,
Indicatorii salini (reziduul salin, indicele SAR, indicele CSR) ,
Indicatorii toxici sau dăunători, Indicatorii infecto – contagi oși,
Radioactivitatea.

Intrebarea 2
a) Sistemele de irigații au cel puțin patru neajunsuri esențial e cu
efecte potențiale negative asupra factorilor de mediu: sol, apă ,
plantă, socio–economic: suprafața mare a sistemelor, un grad
redus de impermeabilizare a canalelor ce compun rețeaua
hidrotehnică și unele amenajări interioare de tip clasic ( cana le și
grupuri termice mobile de pompare) , consum de energie apreciabi l
de ridicat necesar pompării apei în rețelele hidrotehnice, exis tența
unui mare deficit de echipamente și instalații de udare.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 53
b) Efectul cumulat în timp al pierderilor de apă determină: for marea
unui strat freatic suspendat cu evoluție spre înmlăștinire și salinizare precum și contaminarea apelor de suprafață și subter ane
cu componente nocive fie din apa de irigație, fie prin spălarea
substanțelor chimice folosite în agricultura intensivă (îngrășă minte
chimice, ierbicide, pesticide etc.).

c) Metoda de udare prin aspersiune cu instalații staționare poa te
conduce la aparitia: suprairigării la începutul ciclului de uda re și
subirigării la sfârșitul ciclului, de aici efectele negative al e
suprairigării repetate sezonier și anual; băltirea apei datorit ă
necorelării pluviometriei cu viteza de infiltrație a apei. Efec tele
negative sunt de ordin economic, de deteriorare a calității so lului
și apelor (pierderea apei evaporate și percolarea acesteia în z onele
depresionare); precum și compactarea solului, dezagregarea structurii, antrenarea coloizilor și reducerea vitezei de infil trație la
aspersiunea cu ploaie grosieră (amplificarea acțiunii de impact
asupra solului și plantelor).

d) Instalațiile de udare pe durata deplasării (tambur și furtun , lineare,
pivot–central) și instalațiile de udare localizate permit distr ibuția
îngrășămintelor chimice și efectuarea tratamentelor fitosanitar e
odată cu apa de irigație. Aceste însușiri fac ca cele două cate gorii
de instalații să fie considerate ca instalații de protecție a
mediului.

III.5. LUCRAREA DE V ERIFICARE NR. III

Întrebările / cerințele la care trebuie să răspundeți sunt
următoarele (punctajul est e precizat la fiecare):

1. Ce reprezintă indicatorii de calitate a apei și cum se
clasifică? (3p)

2. Definiți mărimile caracteristice ale sporului de producție și
analizați variația producției agricole în funcție de
cantitatea apei de irigat. (4p)

3. Plecând de la caracteristicile chimice ale apei de irigație
stabiliți efectele negative și/sau pozitive asupra factorilor
de mediu. (3p)

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 54 Unitatea de învățare nr. IV

SOLUȚII DE REABILITARE ȘI MODERNIZARE A UNUI
SISTEM DE HIDROAMELIORAȚII

Cuprins Pagina
IV.1. Obiectivele unităț ii de învățare nr. IV 54
IV.2. Soluții de exploatare ren tabilă a unui sistem de irigații . Gradul
minim de utilizare profita bilă a unui sistem. 54
IV.3. Soluții de reabilitare și modernizare a unui sistem anali zate
prin economia de apă, energie de pompare și gradul real de utilizare a sistemului. 60
IV.4. Principii de reorganizare instituțională a exploatării si stemelor
de irigații din România 65
IV.5. Răspunsuri și comentarii la teste 67
IV.6. Lucrarea de verificare nr. IV
IV.7. Bibliografie minimală 68
68

IV.1. OBIECTIVELE UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. IV

 Clasificarea lucrărilor de reabilitare – modernizare a sistemel or
de hidroameliorații

 Studiul reabilitării și modernizării sistemelor de hidroameliorații

 Înțelegerea noțiunilor de grad minim de utilizare și grad real de
utilizare a sistemelor de hidroameliorații

IV.2. SOLUȚII DE EXPLOATARE RENTABILĂ A UNUI SISTEM DE
IRIGAȚII. GRADUL MINIM DE UTILIZARE PROFITABILĂ A
UNUI SISTEM

Idee

Se subliniază faptul că analiza performanțelor tehnice ale unui sistem
se poate realiza pentru trei durate specifice de funcționare co ntinuă a
sistemului (T): a) durata ciclului de aplicare a udării;
b) una din lunile din perioada de irigare (regim lunar de anali ză);
c) durata de funcționare anuală.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 55

În raport de durata specifică (T), sarcina sistemului capătă di ferite
valori ce variază într-un domeniu extrem de larg, în funcție de faza de
analiză (proiectare sau exploatare în timp real), variația defi citului
climatic dar mai ales în funcție de cerința reală de apă a bene ficiarilor
de teren (exprimată aici prin gradul de utilizare a sistemului G).
Sarcina sistemului (notată cu Vo) se definește ca volumul de apă
înmagazinat în stratul radicular activ al culturilor agricole c are
generează spor de producție considerat a fi folosit integral în procesul
de evapotranspirație. Astfel, sarcina sistemului de irigații – în funcție
de perioada de analiză – capătă trei valori diferite și anume:
a) 
 udarede ciclului durata/sistemmS m Vo3
o;
b)  
 j luna/sistemmS M Vo3
jo;
c) 
 an/sistemmS M Vo3
o.
în care:
a) mo este normă netă de udare, calculată ca valoare medie ponderată
a planului de cultură în luna de vârf (m3/ha.udare);
S este suprafața maximă net irigabilă a sistemului (ha) .
Este de remarcat faptul că, volumul (Vo) calculat în perioada ( a) nu se
realizează în realitate din nai multe motive dintre care se reț in:
– amenajările interioare nu pot face față acestui parametru de sa rcină,
întrucât nu au fost dimensionate la acest nivel de cerință (ar fi
necesitat investiții nejustificate);
– cerința reală de apă a beneficiarilor de teren înregistrează ni ciodată
acest nivel, dintr-o multitudine de cauze: lipsă de echipament de
udare, lipsă de udători, imposibilitatea de a valorifica eficie nt
producția suplimentară ș.a.

b) (Mo)j este norma netă de irigare lunară, calculată ca valoare medie
ponderată cu planul de cultură (m3/ha.luna j);
În acest caz se pune în evidență că sarcina sistemului este var iabilă pe
durata sezonului de irigație, în funcție de: lună, de asigurare a de calcul
(20%, …, 80%) și în timp real, fie în funcție de prognoza
meteorologică, fie retroactiv, în funcție de evenimentele înreg istrate.

c) Mo este norma netă de irigare sezonieră (anuală), calculată ca
valoare medie ponderată cu planul de cultură (m3/ha. an).
Acest parametru de sarcină S M Voo are cea mai mare semnificație
în analiza tehnico-economică a unui sistem, variind în timp rea l cu
structura planului de cultură și asigurarea de calcul a normelo r lunare și
anuale de irigare.

Pentru stabilirea gradului de utilizare a unui sistem, se mai d efinesc
urmãtorii parametrii:
 S = suprafața maximã ce poate fi cultivatã și irigatã (ha);
 C1,C2,…Ci,…C N = culturile agricole ce se folosesc în sistem;
 i = denumirea culturii (i) din totalul celor (N) culturi cuprin se pe
suprafața (S);

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 56

 si = mãrimea suprafeței (ha) acoperitã de cãtre cultura (i);
 (Mi)j = norma de irigare netã (m3/ha) a culturii (i) în luna (j).

Pe durata întregului sezon de irigații (aprilie-septembrie) sis temul de
irigații trebuie sã asigure înmagazinarea în stratul radicular activ al
culturii (i), un volum net de apã egal cu:
 
IX
IVjji i io M s V ..(m3/an/cultura i)……………….IV.2.1.1
sau, pentru toate culturile din sistem, trebuie administrat vol umul net:

 IX
IVjjiN
1ii 0 M s V .(m3/an/sistem)…………… IV.2. 1.2

În acest mod, norma de irigare anualã de valoare medie ponderat ã (M o)
devine:

N
1iio0
0 MsS1
SVM .(m3/ha.an)………….. IV.2.1.3
în care :  
IX
IVjji io M M ……………………………(m3/ha.an.cultura)

Astfel, mãrimea (M o) poate fi consideratã ca un element de calcul al
parametrului de sarcinã al sistemului pentru asigurarea surplus ului de
producție agricolã prin intervenția irigației. În ipoteza cã st ructura
culturilor rãmâne stabilã pe durata de serviciu a sistemului co nstruit,
parametrul (M o) este o mãrime variabilã din cel puțin douã cauze:
 variația continuã a condițiilor climatice (diurnã, lunarã, anua lã) ce
influențeazã intensitatea proces ului de evapotranspirație;
 cerința realã de apã a beneficiarilor de teren din sistem, care
oscilează cu conjunctura socio-economică a zonei. Astfel, cerin ța
de apă este redusã în prezent, datoritã condițiilor fãrâmițãrii
suprafețelor agricole ca formã de proprietate. Mai exact, relaț ia
furnizor de apă-consumator, a devenit imposibil de controlat.

Ținând cont de cele expuse, se pune problema de a stabili o valoare de
referințã a parametrului de sarcinã a sistemului de iriga ții.
Aceastã valoare nu poate fi decât norma medie ponderatã anualã corespunzãtoare asigurãrii de calcul egalã cu 50%, ce se apropi e de
media multianualã a sarcinii sistemului (M
050%). Deși aceastã valoare a
fost stabilitã în faza de proiectare a sistemului de irigații, se impune
reactualizarea acestei mãrimi ținând seama de schimbãrile clima tice, a
structurii culturilor agricole, a numeroase cercetãri efectuate , etc.
Din experiența tuturor țãrilor cu tradiție în irigații, numai î n situații
critice de secetã s-a irigat întreaga suprafațã a sistemului, î n rest,
suprafața real irigatã (S') a fost mult mai micã decât (S).
În urma celor stabilite, revenind la relația (IV.2.1.3) se poat e accepta :
N
1i%50
0%50
0%50
0 Ms MS V ………………………. IV.2.1.3.1.

Astfel, sarcina de referințã a sistemului se poate exprima prin una din
cele douã mãrimi stabile: M sauV050%
050%.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 57

Idee

În condiții practice, sistemul de irigații realizeazã anual un volum net
(Vr
0) care este de regulã mai mic decât ( V050%) sau, în perioade de
secetã, poate fi egal sau poate d epãși sarcina proprie de refer ințã.

Se definește astfel gradul de utilizare al sistemului (G) ca fiind mãsura
în care acesta, în timp real, satisface sau depã șește sarcina proprie de
referințã, adicã:
GV
Vr
0
050% ……………………………………………….IV.2.1.4
sau: 


N
1i%50
0P
1i 0
Ms'M's
G ………………………………………IV.2.1.4.1.
în care: P – numãrul culturilor ce au fost irigate și care p oate fi
egal sau diferit cu (N);
s' – suprafața culturii (i) ce a fost efectiv irigatã, ce p oate
fi egalã sau diferitã de (s);
M oi'- norma netă de irigație anualã, aplicată pentru cultura
(i) .

În continuare, se subliniazã un ele precizãri ce pot induce conf uzii în
abordarea conceptului de grad de utilizare și anume:
– gradul de utilizare (G) se exprimã prin volumele de apã utile (care
generează spor de producție) realizate de cãtre un sistem și nu prin
mãrimea suprafeței irigate (ce p oate primi numai 1-2 udãri);
– gradul de utilizare (G) poate fi exprimat aproximativ ca rapo rtul
dintre suprafața efectiv irigatã (S') și suprafața totalã a sis temului (S)
numai atunci când pe suprafața (S') a fost administrat un volum util
de apã VMSor050%';
– G= 0  sistemul nu este pus în funcțiune pe durata unui an agricol.
În analiza unui sistem se disti ng două grade de funcționare și
utilizare a acestuia:

Gradul minim de funcționare profitabilă (Gp = G) se exprimă pri n
relațiile (IV.2.1.4) și (IV.2.1.4 .1) și influențează randamente le de
folosire a apei în sistem :

s
urkevT
GM S

1
1
050%………………………………..……….IV.2.1.6

La un grad redus de utilizare (s ituație des întâlnită în sistem ele
noastre) sistemul nu aduce profit iar subvențiile acordate nu s e
justifică. Se pune astfel problema, ca la un grad redus de folo sință
(adică la o cerință redusă de apă în sistem), acesta să nu fie pus în
funcțiune, întrucât nu generează profit.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 58 Pentru punerea în evidență a acestui prag minim economic s–a
introdus noțiunea de grad de utilizare profitabil ă sau eficient ă a
funcționării sistemului (Gp) , prin care se înțelege valoarea minim ă
reală a cerinței de apă a beneficiarilor din sistem de la care,efectul
aplicării irigației începe s ă creeze profit prin cre șterea produc ției
agricole , adică:
1CHB……………………………………………………… …….(a)

în care: B – reprezintă venitul brut anual obținut prin vânzarea producț iei
suplimentare datorate irigării culturilor, considerat la poarta fermei
sau producătorului, ($/ha);
CH- reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente obținerii pr oducției
suplimentare ($/ha).

Determinarea gradului de utilizare eficientă trebuie efectuată în ipoteza
subvențiilor nule necesare exploa tării unui sistem de irigații ce se află
într–o anumită stare, caracterizată prin valoarea performanțelo r
funcționale:
s, ai, p, vke, es, S, M o50%, T, structura culturilor, ș.a.
Eficiența economică a sistemului este în funcție de :
 sporul de producție ( P) asigurat prin aplicarea normei nete
de irigare anuală (M o) a fiecărei culturi și pentru întregul
plan de culturi irigate;
 totalitatea cheltuielilor efectuate în scopul obținerii sporulu i
de producție pentru fiecare cultură (CH) cuprinsă în
structura planului de cult uri irigate a sistemului.

Prin valorificarea sporului de pr oducție agricolă se obține ven itul brut
(B) iar prin scăderea cheltuielilor totale (CH) din acesta, se obține
profitul net. In componența cheltuielilor totale, trebuie să se includă și
cheltuielile induse de funcționarea sistemului pentru aducerea apei din
sursă și înmagazinarea acesteia în sistemul radicular activ al culturilor
ce se irigă. Aceste cheltuieli sunt specifice sistemului de iri gație și
depind de:
 parametrii reali de funcționare ai acestuia;
 durata de funcțio nare anuală;
 gradul de utilizare al acestuia, care influențează randamentul de
folosire a apei și al energiei de pompare.

Din exprimarea gradului minim (G p) rezultă:
– un sistem este mai eficient cu cât gradul minim (G p) este mai mic;
– pentru un sistem la care gradul real de utilizare (G) este mai mic decât
gradul minim de utilizare profitabilă (G p) nu există o justificare
tehnico-economică pentru a pune în funcțiune acest sistem.
– gradul real de utilizare poate fi evaluat în fiecare an în baza structurii
planului de culturi agricole și a contractelor perfectate între sistem și
beneficiarii de teren. În situația în care G  Gp, sistemul nu trebuie
pus în func țiune, chiar dac ă există subvenții de la stat, întrucât aduce
pagube, prin faptul că beneficiile create prin irigații nu acop eră
cheltuielile.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 59
Pentru atingerea acestui deziderat sunt necesare trei categorii d e
intervenții:
 cele de ordin agricol , presupun reducerea cheltuielilor suplimentare
(Ca) (ex.minimum tillage) și creșterea suprafeței cu culturi renta bile
(cu spor maxim de producție în regim irigat și preț mare de
valorificare);
 cele de ordin hidroameliorativ : prin lucrări de reabilitare-
modernizare care să conducă la creșterea randamentului de folos ire
a apei (t ,u ,r )max și a randamentului de pompare care să
diminueze consumul specific (e s)min ;
 cele de restructurare institu țională: înființarea asociațiilor
utilizatorilor de apă și a unor exploatații agricole viabile (c u
suprafață modulată cu a instalațiilor moderne de irigare începâ nd cu
m i n i m u m 2 5 h a ) , p e n t r u a s p o r i s o l i c i t a r e a s i s t e m u l u i d e i r i g a ț ie
(gradul de utilizare G).

De aici se subliniazã importan ța indubitabilã a lucrãrilor de
modernizare a re țelei hidrotehnice din sistem : impermeabilizare,
înlocuirea canalelor cu conducte, automatizarea și dispecerizar ea
funcționãrii rețelei hidrotehnice.

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări: a) Ce reprezintă gradul de utilizare al unui sistem de hidroame liorații?

b) Care sunt mărimile caracteristice care modifică eficiența un ui
sistem de hidroameliorații?

c) Ce reprezintă noțiunea de grad de utilizare profitabilă sau eficientă
a funcționării sistemului?
d) Care sunt măsurile ce trebuie aplicate pentru micșorarea gra dului de
utilizare al sistemului?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Determinarea gradului de utilizare eficientă trebuie efectuată în
ipoteza subvențiilor nule necesare exploatării unui sistem de i rigații ce
se află într–o anumită stare, caracterizată prin valoarea perfo rmanțelor
funcționale: s, ai, p, vke, es, S, M o50%, T, structura culturilor, ș.a.
Eficiența economică a sistemului este în funcție de :
 sporul de producție ( P) asigurat prin aplicarea normei nete
de irigare anuală (M o) a fiecărei culturi și pentru întregul
plan de culturi irigate;
 totalitatea cheltuielilor efectuate în scopul obținerii sporulu i
de producție pentru fiecare cultură (CH) cuprinsă în

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 60 structura planului de culturi irigate a sistemului.
Pentru micșorarea gradului minim de utilizare profitabilă a unu i sistem
sunt necesare trei categorii de intervenții:
 cele de ordin agricol , presupun reducerea cheltuielilor suplimentare
(Ca) (ex.minimum tillage) și creșter ea suprafeței cu culturi renta bile
(cu spor maxim de producție în regim irigat și preț mare de
valorificare);
 cele de ordin hidroameliorativ : prin lucrări de reabilitare-
modernizare care să conducă la creșterea randamentului de folos ire
a apei (t ,u ,r )max și a randamentului de pompare care să
diminueze consumul specific (e s)min ;
 cele de restructurare institu țională: înființarea asociațiilor
utilizatorilor de apă și a unor e xploatații agricole viabile (c u
suprafață modulată cu a instalațiilor moderne de irigare începâ nd
cu minimum 25 ha), pentru a spori solicitarea sistemului de iri gație
(gradul de utilizare G).

IV.3. SOLUȚII DE REABILITARE Ș I MODERNIZARE A UNUI SISTEM
ANALIZATE PRIN ECONOMIA DE APĂ, ENERGIE DE POMPARE ȘI GRADUL REAL DE UTILIZARE A SISTEMULUI.

Idee

Idee

În general, prin reabilitarea și modernizarea (RM) sistemelor d e irigații se
urmărește:
– economia și conservarea resurselor de apă și energie de
pompare;
– protecția factorilor de mediu (sol, apă ș.a.);
– exploatarea sistemelor în condiții de eficiență tehnică și
economică.
Soluțiile de RM sunt cunoscute în general, reprezentând nivelul științific,
tehnologic și economic atins într-o anumită etapă, atât pe plan n a ț i o n a l
cât și mondial. Acestea diferă însă substanțial de la un sistem la altul, atât
ca pondere cât și prioritate în execuție, întrucât depind de o mulțime de
factori tehnici, economici, sociali și de protecție a mediului.
În urma unei analize efectuate conform metodologiei aplicate în a c e s t
proiect de cercetare se pun în evidență efectul soluțiilor și o rdinea de
abordare (prioritatea) în execuție a acestora.
Efectul soluțiilor de reabilitare–modernizare au fost analizate î n t r e i
variante distincte:

În varianta V
1 – soluții ce vizeaz ă economia de ap ă în amenaj ările
interioare prin sporirea randamentului ai = u . r.
Creșterea randamentului apei în ploturile de irigații ale siste mului (ai) se
asigură prin:
a) reproiectarea elementelor tehnice ale udărilor prin brazde și
aspersiune sau înlocuirea metodei de udare prin brazde cu metod a
de udare prin aspe rsiune ( crește u) ;

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 61 b) acoperirea deficitului de echipament de udare (crește G și ai);
c) înlocuirea echipamentelor de udare manuale cu instalații
moderne care aplică udările pe durata deplasării (tambur și fur tun,
rampe frontale, pivot central, ș.a.) (crește G și ai);
d) înlocuirea canalelor și jgheaburilor cu conducte îngropate
(crește r);
e) constituirea asociației (asociațiilor) de utilizare a apei la n ivelul
plotului – împreună cu efectele favorabile (a+b+c+d) – va mări
gradul de utilizare a acestuia (G).
Economia de ap ă în varianta (V 1) este de până la 11% din volumul
prelevat la priza sistemului

În varianta V 2 – soluții ce vizeaz ă economia de ap ă în rețeaua
hidrotehnic ă de aduc țiune–distribu ție, prin sporirea randamentului de
transport (t ).
Creșterea randamentului de transport ( t) se realizează prin următoarele
soluții ce vizează reducerea volumului pierdut V ke:
a) impermeabilizarea canalelor ce compun rețeaua hidrotehnică;
b) înlocuirea canalelor terminale (ultimele ramificații) cu conduc te
îngropate de joasă presiune;
c) automatizarea și dispecerizarea funcționării rețelei hidrotehni ce
(de la priza sistemului până la intrarea apei în ploturi).
Economia de ap ă numai pentru aceast ă variantă (V 2) este de 14 – 39%
din volumul actual prelevabil la priza sistemului

În varianta V 3 – soluții care urm ăresc economia maxim ă de apă în
sistem, ca efect cumulat al soluțiilor din amenajările interioare (V 1) și al
celor din rețeaua hidrotehnică (V 2).
Economia de apă la nivelul potențialului maxim este de 25 – 45% d i n
volumul actual prelevabil (Vpa) la priza acestui sistem, domeniul fiind
influențat de durata de funcționare (T) și gradul real de utili zare.

GV
VV
MSor
oor
o
50% 50% – gradul de utilizare al sistemului. IV.3.1

Economia de apă ( V) s–a calculează la priza sistemului, fiind analizată
în funcție de parametrii variantelor de studiu, înainte și după lucrările de
reabilitare–modernizare:

50%
50%11––
:
11– – …………………(2)am
pp o
ssam
ok e k e am
ur ur amVV V M S G
sau
VM S G Tv v
    
        

în care:
a – indicele parametrilor în starea actuală a sistemului;
m – indicele parametrilor după realizarea lucrărilor de
reabilitare–modernizare în sistem;

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 62 Vp – volumul la priza sistemului (m3/T(luni));
V – volumul de apă economisit, ca efect al lucrărilor de
reabilitare–modernizare (m3/T(luni)).

De asemenea, economia de apă a fost exprimată și în procente di n
volumul prelevat la priza sistemului în etapa actuală:




50%
50%1– 100 1– 100
:
11
1– 100………………………….(3)
11p s ma
s p ma
ok e m
ur m
ok e a
ur aV
V
V
sau
MS G vTV
MS G vT


       
            

În varianta V 1 – soluții ce vizeaz ă economia de ap ă în amenaj ările
interioare prin sporirea randamentului apei ai = u . r.

Creșterea randamentului apei ( ai) se asigură prin:

a) reproiectarea elementelor tehnice ale udărilor prin brazde și
aspersiune sau înlocuirea metodei de udare prin brazde cu metod a de
udare prin aspersiune;
b) acoperirea deficitului de echipament de udare;
c) înlocuirea echipamentelor de udare manuale cu instalații modern e
care aplică udările pe durata deplasării (tambur și furtun, ram pe
frontale, pivot central, ș.a.)
d) înlocuirea canalelor și jghea burilor cu conducte îngropate (u nde este
cazul);
e) constituirea asociației (asociațiilor) de utilizare a apei la n ivelul
plotului, care va mări gradul de utilizare a acestuia.

Economia de apă numai în varianta (V 1) este de 10 – 15% din volumul
prelevat la priza sistemului.

În varianta V 2 – soluții ce vizeaz ă economia de ap ă în rețeaua
hidrotehnic ă de aduc țiune–distribu ție, prin sporirea randamentului de
transport (t ).

Creșterea randamentului de transport ( t)e realizează prin
următoarele soluții:

a) impermeabilizarea canalelor ce compun rețeaua hidrotehnică;
b) înlocuirea canalelor terminale (ultimele ramificații) cu conduc te
îngropate de joasă presiune;
c) automatizarea și dispecerizarea funcționării rețelei hidrotehni ce (de la
priza sistemului până la intrarea apei în ploturi).

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 63 Economia de apă numai pentru această variantă (V 2) este de 15 – 40% din
volumul actual prelevabil la priza sistemului.
În varianta V
3 – soluții care urm ăresc economia maxim ă de apă în
sistem, ca efect cumulat al soluțiilor din amenajările interioare (V 1) și al
celor din rețeaua hidrotehnică (V 2).

Economia de apă la nivelul potențialului maxim este de 30 – 45% d i n
volumul actual prelevabil la priza acestui sistem, domeniul fii nd
influențat de durata de funcționare (T) și gradul real de utili zare (G =
100%). Aceasta se exprimă prin randamentul sistemului ( s).
În varianta VE1 – ce vizează economia de energie datorată efectului
cumulat al variantelor de RM pentru economia de apă (varianta V
3).
Aplicarea soluțiilor de RM ce vizează economia maximă de apă,
determină o economie de energie de circa 35%, prin diminuarea
volumelor de apă ce se pierd pe suprafețele de serviciu ale sta țiilor și
care, în prezent, sunt vehiculate de către stațiile de pompare cu un
consum apreciabil de energie electrică.

În varianta VE2 – unde se analizează economia de energie datorată în
exclusivitate soluțiilor de RM pe ntru majorarea randamentului d e
funcționare al stațiilor de pompare.
Aplicarea soluțiilor de RM ce urmăresc reducerea consumului spe cific de
energie (e s) al stațiilor – prin lucrări executate în exclusivitate în sta ții –
determină o economie de energie de 31 – 42% (cu media de 35%).
În varianta VE3 – ce estimează efectul cumulat al lucrărilor de RM, atât
pentru reducerea pierderilor de a pă cât și al celor din stațiil e de pompare
(VE1 și VE2).
În această variantă, se obține economia maximă de energie egală cu 42 –
65% (cu media 50%) față de consumul actual dacă sistemul ar luc ra 6
luni pentru gradul de utilizare G = 1 (sau 100%).
Analiza efectuată în cele trei variante s-a fundamentat pe calc ulul puterii
electrice necesare unei stații de pompare pentru a satisface pa rametrii săi
de servitute: S (ha) – suprafața deservită de stație;
Q ( l / s ) – d e b i t u l n e c e s a r c e r i n ț e l o r d e a p ă p e s u p r a f a ț a ( S ) , c e
variază atât cu norma netă de irigație lunară (M
o) cât și cu
randamentul de folosire a apei ( H) pe suprafața de serviciu;
H (mcA) – presiunea necesară transportului apei și funcționări i
instalațiilor de udare (cazul SPP); M
o50%(m3/ha.lună) – norma netă lunară de irigație la asigurarea de
50%, pe suprafața de serviciu (S).
Rezultă următoarele concluzii :

 prin introducerea lucrărilor ce vizează în exclusivitate econom ia
de apă (varianta VE1), rezultă o economie de energie de 35% din
consumul actual, întrucât stațiile vehiculează volume de apă ma i
reduse;
 aplicarea în exclusivitate a lucrărilor de ridicare a randament ului

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 64 stațiilor de pompare (varianta VE2) poate aduce o economie de
energie de 31-42% din consumul actual;
 efectul cumulat al lucrărilor de RM în sistem, prin creșterea
randamentului de folosire a apei și a celui de pompare (variant a VE3),
se poate obține o economie de energie de 42-65% din consumul
actual.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Cum se poate majora randament ul sistemului de hidroamelioraț ii?

b) Ce soluții de reabilitare/modernizare determină o economie d e
energie?

c) Care sunt efectele aplicării lucrărilor de reabilitare-moder nizare
într-un sistem de irigații?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
În general, prin reabilitarea și modernizarea (RM) sistemelor d e
irigații se urmărește:
– economia și conservarea resurselor de apă și energie de
pompare;
– protecția factorilor de mediu (sol, apă ș.a.);
– exploatarea sistemelor în condiții de eficiență tehnică și
economică.

Soluțiile de RM sunt cunoscute în general, reprezentând nivelul
științific, tehnologic și economic atins într-o anumită etapă, atât pe
plan național cât și mondial. Acestea diferă însă substanțial d e la un
sistem la altul, atât ca pondere cât și prioritate în execuție, î n t r u c â t
depind de o mulțime de factori tehnici, economici, sociali și d e
protecție a mediului.
În urma unei analize efectuate conform metodologiei aplicate în acest
proiect de cercetare se pun în evidență efectul soluțiilor și o rdinea de
abordare (prioritatea) în execuție a acestora.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 65
IV.4. PRINCIPII DE REORGAN IZARE INSTITUȚIONALĂ A
EXPLOATĂRII SISTEMELOR DE IRIGAȚII DIN ROMÂNIA

Idee

Idee Sistemele de irigații realizate în țara noastră mai prezintă ur mătoarele
dezavantaje:
– suprafața relativ mare a sistemelor (cu media de 30.000
ha/sistem) impune un regim rigid de exploatare prin efortul tehnic necesar în acțiunea de pornire-oprire, în funcție de
variația factorilor climatici și cerința reală de apă a
beneficiarilor. Cu cât un sistem este de suprafață mai mică,
cu atât este mai “flexibil” în exploatare prin modelarea
funcțională la cerințele reale;
–
dependența strictă a funcționării sistemelor față de energia
electrică necesară procesului de pompare a apei. Sub acest
aspect există o mare diversitate a acestora, existând sisteme
foarte profitabile (cu consum redus de energie) până la
sisteme energofage a căror continuitate în exploatare este incertă;
–
pierderi mari de apă se produc în rețeaua hidrotehnică prin
lipsa lucrărilor de impermeabilizare.

În contextul celor prezentate și ținând cont de necesitatea în continuă
creștere a irigației în România, strategia obiectivă de eficien tizare a
sistemelor existente constă din:
– crearea unor exploatații agricole durabile de suprafețe mari, î n
amenajările de irigații viabile atât sub aspect tehnico-economi c,
cât și de protecție a factorilor de mediu;
– formarea asociațiilor utilizatorilor de apă (AUA) conform
legislației în vigoare, create de la nivel de antenă până la su prafața
integrală a unui plot sau subsis tem. Această soluție (utilizată
exclusiv pe plan mondial) simplifică în mod considerabil relați a
d i n t r e f u r n i z o r u l d e a p ă d e i r i g a ț i i ș i b e n e f i c i a r i i d e t e r e n .
Totodată, această soluție sporește gradul de utilizare a sistem ului
și implicit eficiența irigației;
– elaborarea proiectelor de reabilitare și modernizare a sistemel or,
având ca elemente cu caracter decizional în promovarea lor, atâ t
viabilitatea economică cât și protecția factorilor de mediu din
suprafața analizată.

Din analizele efectuate a rezultat următoarea ordine de impleme ntare a
soluțiilor de reabilitare–modernizare în sistemul hidrotehnic:
Lucrările de reducere a pierderilor de ap ă, exprimate prin creșterea
randamentelor de utilizare a apei atât în amenajările interioar e (
ai) cât
și pe rețeaua hidrotehnică ( t).
Aceste lucrări au prima prioritate prin următoarele
avantaje:
 creează o economie de apă de 25 – 46% din
volumul actual, corespunzător diferitelor grade de
utilizare a sistemului (0,5  G  1,43 ) și duratelor de

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 66 funcționare a acestuia (1 lună  T  5 luni). Pentru o
durată medie de funcționare T = 3 luni /an și G = 1
rezultă o economie de apă cu care se poate iriga o
suprafață de aproximativ 9.000 ha la asigurarea de 80%, amenajată cu rețea de conducte îngropate și
canale impermeabilizate;
 asigură protecția factorilo r de mediu în suprafața
sistemului și zonele din aval (sol, apă freatică și ape de suprafață);
 creează o economie de energie electrică la
pomparea apei de 19 – 70% (cu o medie de 35 %) din consumul actual, în funcție de durata de funcționare T =
1…5 luni /an;
 reduce dependența randamentului de folosire a apei
și energiei cu gradul de utilizare a sistemului.

Lucrările de cre ștere a randamentului de func ționare al sta țiilor de
pompare, determină o economie de energie de 31 – 42 % (cu media de
35%) față de consumul actual la G = 1.

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învățate în acest subcapitol și ținând cont de
spațiul avut la dispoziție, vă rugăm să comentați sau să răspun deți la
următoarele întrebări:
a) Care sunt dezavantajele sistemelor de irigații din România?

b ) C a r e e s t e o r d i n e a d e i m p l e m e n t a r e a l u c r ă r i l o r d e r e a b i l i t a r e-
modernizare a sistemelor de hidroameliorații?

Comentarii la aceste întrebări v eți găsi la sfârșitul unității de învățare

După parcurgerea acestui subca pitol trebuie să rețineți:
Strategia obiectivă de eficientizare a sistemelor existente con stă din:
crearea unor exploatații agricole durabile de suprafețe mari, î n
amenajările de irigații viabile atât sub aspect tehnico-economi c, cât și
de protecție a factorilor de mediu; formarea asociațiilor utili zatorilor
de apă (AUA) conform legislației în vigoare, create de la nivel d e
antenă până la suprafața integrală a unui plot sau subsistem. A ceastă
soluție (utilizată exclusiv pe plan mondial) simplifică în mod
considerabil relația dintre furnizorul de apă de irigații și be neficiarii de
teren. Totodată, această soluție sporește gradul de utilizare a
sistemului și implicit eficiența irigației; elaborarea proiecte lor de
reabilitare și modernizare a sistemelor, având ca elemente cu c aracter
decizional în promovarea lor, atât viabilitatea economică cât ș i
protecția factorilor de mediu din suprafața analizată.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 67 IV.5. RĂSPUNSURI ȘI COMENT ARII LA ÎNTREBĂRILE DIN
TESTELE DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Gradul de utilizare al sistemului (G) este mãsura în care ac esta, în
timp real, satisface sau depãșește sarcina proprie de referințã

b) Eficiența economică a sistemului este în funcție de: sporul de
producție ( P) asigurat prin aplicarea normei nete de irigare anuală
(Mo) a f i e c ă r e i c u l t u r i ș i p e n t r u î n t r e g u l p l a n d e c u l t u r i i r i g a t e ;
totalitatea cheltuielilor efectu ate în scopul obținerii sporulu i de
producție pentru fiecare cultură (CH) cuprinsă în structura pla nului
de culturi irigate a sistemului.
c) Noțiunea de grad de utilizare profitabilă sau eficientă a fu ncționării
sistemului (Gp), reprezintă valoarea minimă reală a cerinței de apă
a beneficiarilor din sistem de la care,efectul aplicării irigaț iei începe
să creeze profit prin creșt erea producției agricole.
d) Pentru atingerea acestui dezi derat sunt necesare trei catego rii de
intervenții: cele de ordin agricol , presupun reducerea cheltuielilor
suplimentare (C
a) (ex.minimum tillage) și creșterea suprafeței cu
culturi rentabile (cu spor maxim de producție în regim irigat ș i preț
mare de valorificare); cele de ordin hidroameliorativ : prin lucrări
de reabilitare-modernizare care să conducă la creșterea
randamentului de folosire a apei ( t ,u ,r )max și a randamentului
d e p o m p a r e c a r e s ă d i m i n u e z e c o n s u m u l s p e c i f i c ( e s)min ; cele de
restructurare institu țională: înființarea asociațiilor utilizatorilor de
apă și a unor exploatații agricole viabile (cu suprafață modula tă cu a
instalațiilor moderne de irigare începând cu minimum 25 ha),
pentru a spori solicitarea sistemului de irigație (gradul de ut ilizare
G).

Intrebarea 2
a) Majorarea randamentului sistemului se poate realiza prin luc rările:
reproiectarea elementelor tehnic e ale udărilor prin brazde și
aspersiune sau înlocuirea metodei de udare prin brazde cu metod a
de udare prin aspersiune; acoperirea deficitului de echipament de
udare; înlocuirea echipamentelor de udare manuale cu instalații
moderne care aplică udările pe durata deplasării (tambur și fur tun,
rampe frontale, pivot central, ș.a.); înlocuirea canalelor și
jgheaburilor cu conducte îngrop ate (unde este cazul); constitu irea
asociației (asociațiilor) de utilizare a apei la nivelul plotul ui, care
va mări gradul de utilizare a acestuia.

b) Aplicarea soluțiilor de RM ce vizează economia maximă de apă ,
determină o economie de energie de circa 35%, prin diminuarea volumelor de apă ce se pierd pe suprafețele de serviciu ale
stațiilor și care, în prezent, sunt vehiculate de către stațiil e de
pompare cu un consum apreciabil de energie electrică.

Protecția mediului prin hidroameliorații

USAMVB – FIFIM Departamentul de Invățământ cu Frecventa Redusa 68 c) Efectele lucrărilor de reabilitare-modernizare sunt: prin
introducerea lucrărilor ce vizează în exclusivitate economia de
apă (varianta VE1), rezultă o economie de energie de 35% din consumul actual, întrucât stațiile vehiculează volume de apă ma i
reduse; aplicarea în exclusivitate a lucrărilor de ridicare a
randamentului stațiilor de pompare (varianta VE2) poate aduce o
economie de energie de 31-42% din consumul actual; efectul
cumulat al lucrărilor de RM în sistem, prin creșterea randamentului de folosire a apei și a celui de pompare (variant a
VE3), se poate obține o economie de energie de 42-65% din
consumul actual.

Intrebarea 3
a) Sistemele de irigații realizate în țara noastră prezintă ur mătoarele
dezavantaje: suprafața relativ mare a sistemelor (cu media de
30.000 ha/sistem); dependența strictă a funcționării sistemelor față
de energia electrică necesară procesului de pompare a apei; pie rderi
mari de apă se produc în rețeaua hidrotehnică prin lipsa lucrăr ilor
de impermeabilizare.
b) Ordinea de implementare a soluțiilor de reabilitare–moderniz are în
sistemul hidrotehnic este: lucrările de reducere a pierderilor de apă,
exprimate prin creșterea randamentelor de utilizare a apei atât î n
amenajările interioare ( ai) cât și pe rețeaua hidrotehnică ( t) și
lucrările de creștere a randamentului de funcționare al stațiil or de
pompare.

IV.6. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. IV

Întrebările / cerințele la care trebuie să răspundeți sunt
următoarele (punctajul est e precizat la fiecare):

1. Ce reprezintă gradul minim de utilizare profitabilă a unui
sistem pentru hidroameliorații? (3p)

2. Definiți lucrările de reabilitare-modernizare și enumerați
mărimile caracteristice, specificând influența asupra
gradului de utilizare a sistemului de hidroameliorații. (4p)

3. Plecând de la caracteristicile lucrărilor de reabilitare –
modernizare precizați modeul de ierarhizare a lor. (3p)

IV.7. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. Manole, Emilia , 2008 – Soluții de reabilitare a sistemelor de irigații, Ed. Noua,
București
2. Manole, Emilia , ș.a., 2008 – Calculul amenajărilor de i rigații, Ed. Noua, București
3. Nicolaescu I., ș.a.,2007 – Proiectarea amenajarilor interioare de irigatii, – Tipograf ia
USAMVB, Bucuresti
4. Blidaru V. ș.a.,1997 – Amenajări de irigații și drenaje, Editura Interprint, Bu curești