CAPIT ɻOLUL 1. MODALITĂȚ ɻILE DE ORGA NI ɻZARE ȘI [624807]

1
CAPIT ɻOLUL 1. MODALITĂȚ ɻILE DE ORGA NI ɻZARE ȘI
FUNCȚIONA ɻRE ALE DEPARTA ɻMENTULUI TREZO ɻRERIE

1.1. ORGAN ɻIZAREA SISTEMULU ɻI BAN ɻCAR

Sistem ɻul bancar este an ɻsamblul instit ɻuțiilor, relațiil ɻor financiar ɻ-bancare, norm ɻelor,
infrastruct ɻurilor, tehnicilor ce i nt ɻeracționează în mod ɻ complex, cu ɻscopul de a mob ɻiliza sub
f ɻormă de depozite și de a ɻdistribui, sub formă ɻ de credite, fon ɻduri finan ɻciare, precu ɻm și de a
oferi fa ɻcilități, inc ɻlusiv sisteme de ɻplăți, pentru diverș ɻi agenți econ ɻomici, fina ɻnciar i sau
nefinan ɻciari, inclusiv pers ɻoane fizice. Sist ɻemul bancar ɻeste o componen ɻtă a sistem ɻului
fi ɻnanciar al unei ɻțări.
Prima banc ɻă comercia ɻlă modernă s -a înfi ɻințat în Principatele Româ ɻne în a ɻnul 1865
și a fu ɻncțion at sub numele de Banca Româ ɻniei. Ba ɻnca era organizată ca soc ɻietate
co ɻmer ɻcială pe acțiuni cu un ca ɻpital subsc ɻris în val ɻoare de 25.000 ɻ.000 de fr ɻanci francezi.
Banca Ro ɻmâniei a fos ɻt înființată, i ɻnițial, ca banc ɻă come ɻrcială și ban ɻcă de emis ɻiune de către
in ɻvestitorii en ɻglezi și franc ɻezi care condu ɻceau Banqu ɻ Imperial O ɻttomane.
Du ɻpă 4 ani, gu ɻvernul român a revoca ɻt mon ɻopolul de em ɻisiune al B ɻăncii Române,
în ɻ acest fel, insti ɻtuția con ɻtinuând să func ɻționeze ca ba ɻncă come ɻrcială priva ɻtă până la
lichi ɻdarea aceste ɻia de către regimul comu ɻnist în anul 19 ɻ48.
Banc ɻa Naț ɻională a Româ ɻniei a int ɻrat ceva mai târ ɻziu în ist ɻorie, dar exact la
mom ɻentul potrivit. Țara pășise în cel de -al doil ɻea an al ind ɻepende ɻnței sale de stat, câșt ɻigată
pe câm ɻpurile de luptă în Războ ɻiul din 18 ɻ77-1878 și recu ɻnoscută de puterile ɻ europene prin
Cong ɻresul de pace d ɻe la Berlin . Indepe ɻndența inst ɻalase în societat ɻea româneas ɻcă cl ɻimatul
potrivit pent ɻru ca guvern ɻul să iniți eze un a ɻmplu prog ɻram de accele ɻrare a mod ɻernizării țării.
În prim ɻele două lun ɻi ale anului 18 ɻ80, Parla ɻmentul a ado ɻptat trei legi de m ɻaximă
importanță: răscum ɻpărarea căilor fe ɻrate, organiz ɻarea Dobrogei, reven ɻită patria m ɻumă, și
î ɻnființarea Băn cii Naționale ɻa României.
Progresul econ ɻomic care a ɻînsoțit consoli ɻdarea statului ɻ român și ajutorul ɻ acordat de
către BNR ɻau accelerat ɻprocesul de înfiin ɻțare al băncilo ɻr comerciale private ɻ. Numărul
băn ɻcilor come ɻrciale a cr ɻes ɻcut de la 3 î ɻn a ɻnul 1880 la 21 ɻ5 în ɻ anul 1 ɻ914 când inst ɻituț ɻiile
bancare ge ɻɻrmane, austriece, fr ɻa ɻnceze, belgie ɻɻne și engl ɻez ɻe dețineau 40 ɻ% d ɻin ca ɻpitalul
băncilor c ɻo ɻmerciale r ɻom ɻânești.
Luân ɻd în con ɻsiderare ori ɻginea capi ɻtalului, compon ɻența grup ɻului de băn ɻci rom ɻânești
era urm ɻătoarea:

2
– 4 băn ɻci cu capital na ɻțional (Ban ɻca Agricolă, Ban ɻca Com ɻerțului de la Cra ɻiova, Banca
Rom ɻână de S ɻcont, Banca Român ɻeasca),
– 4 ban ɻci cu capital străin (Banca Gener ɻală Româ ɻnă, Banca de Cr ɻedit Româ ɻnesc, Banca
Com ɻercială Român ɻă, Banca Români ɻei), și o bancă cu ɻ capital străin și au ɻtohton (Banc ɻa
ɻMarmoros ɻch Bla ɻnk&C ɻO).
În p ɻerioada 1931 -1 ɻ932, sistemul ban ɻcar a resimțit r ɻepercursiunile c ɻrizei economice
datorită relațiilor s ɻtrânse avute c ɻu sectorul in ɻdustrial. Supravegh ɻerea bancară ɻera aproape
inexist ɻentă. Toate ɻacestea au contribu ɻit la colapsu ɻl unor bă ɻnci mari.
În ve ɻder ɻa întăririi sist ɻemu ɻlui bancar, P ɻarlamen ɻtul României a ɻ aprobat la d ɻata de 8
mai 1934, Legea privind organi ɻzarea și reglementare ɻa comerțului bancar ɻ. În baza ace ɻstei
legi, BNR a f ɻost implicată în elab ɻorarea unor proie ɻcte de măsur ɻi care au avut ca scop
restr ɻucturarea sistemul ɻui bancar ɻprin lichidarea unor i ɻnstituții de credit ne ɻviabile și
fuziunea instituțiilor slăb ɻite de criza economică ɻ. În ɻ consec ɻință, numărul băn ɻcilor a scă ɻzut
de la 893 în a ɻnul 1933, la ɻ 523 în anul 193 ɻ7 și la 246 în ɻ anul 1944. ɻ
După anul ɻ 1934, intervenția statului în reglementarea sistemului bancar a impus
băncilor străine de pe teritoriul României să se supună noilor cerințe și să aplice politica de
interes general a României.
În a ɻnii ce au urmat, sis ɻtemul bancar româ ɻnesc a fost ɻorganizat ca un s ɻistem bancar
centraliz ɻat cu monopol de stat, ɻ sistem ɻ caracteristic unei economii cen ɻtralizate. T ɻrebuie
me ɻnționat că, în anii ’70, într ɻ-o perioadă de libera ɻlizare economică, în Rom ɻania, s -a permis
deschiderea ɻ sucursalelor a două bă ɻnci straine: Manu ɻfacturers Hanove ɻr Trust și S ɻociete
Gene ɻrale.
Procesul rest ɻructurării sistemului ɻ bancar din Român ɻia a început la ɻdata de 1
decem ɻbrie 1990, o ɻdată cu desprinder ɻea ac ɻtivității comerc ɻiale desfășu ɻrate până a ɻtunci de
B ɻNR, activitate pr ɻeluată de Ban ɻca Comercială R ɻomână, iar Bă ɻncii Naționale a Român ɻiei
ră ɻmânându -i num ɻai atribuțiile un ɻei bănci ɻcentrale.
O epoca d ɻificilă dar int ɻeresantă, provoc ɻatoare, plină de învățămi ɻnte și satisfa ɻcții a
înce ɻput cu sfârși ɻtul an ɻulu ɻi 1991 ɻși s-a desfă ɻșurat până în pre ɻzent. Este etapa ɻ în care, în ɻ
noile condiții ɻ economice, soc iale și ɻ politice Banca Cen ɻtral ɻă a statului român ɻ a redevenit,
ɻtreptat, dintr – ɻo anexă a Minister ɻului de Finanțe, ɻo instituție nou ɻă, o bancă ce ɻntrală
modernă, cu atribuții ɻ firești, inspirat ɻe din economia de ɻpiață de ti ɻp europea ɻn.
U ɻn r ɻol deci ɻsiv în ace ɻst pr ɻoces l -a juca ɻt ɻacademici ɻanul Mug ɻur Isăre ɻscu, cel c ɻare, în
mand ɻa ɻt ɻele sale cons ɻecu ɻti ɻve de Guve ɻrn ɻator și Preș ɻedinte a ɻl Consili ɻului de ɻAd ɻm ɻinistrație al
BNR a ɻ reu ɻșit să re ɻdea au ɻtoritat ɻea și indep ɻen ɻdența necesa ɻră ɻ unei astf ɻel d ɻe inst ɻituții.

3
În a ɻnul 1 ɻ990 s ɻe înfiin ɻț ɻează BCR, ca ɻre preia ac ɻtivitate ɻa com ɻercială ɻa BN ɻR. Ar ɻe ɻ loc
debu ɻtul liber ɻalizărilo ɻr de pre ɻț ɻuri.
L ɻegislația bancară ado ɻptată iniți ɻal în 1991 a st ɻimulat rolul băn ɻcilor comerciale în
econom ɻie, rol str ɻâns legat de cali ɻtatea lor de interme ɻdiar principa ɻl în relația economii –
inv ɻestiții, relație ho ɻtărâtoare în cr ɻeșterea economică.
Avâ ɻnd în ved ɻere rolul și im ɻportantă pe car ɻe le au bănc ɻile la bună func ɻționare a
agenților economi ɻci și a eco ɻnomiei în a ɻnsamblu, s -a i ɻmpus că în per ɻioadă anilor ce au
urmat defi ɻnirii noilor ɻreglementări a si ɻstemului banca ɻr românesc și pân ɻă în prezent să se
creeze un si ɻstem mod ɻern, capabil să ofer ɻe o g amă lar ɻgă de pro ɻduse și servi ɻcii bancare de
un niv ɻel calitati ɻv superior ca ɻre să satis ɻfacă exige ɻnțele atât ale tutur ɻor categorii ɻlor de agenți
econo ɻmici (clienți) din ec ɻonomia de pi ɻață, cât și a pers ɻoanelor fizic ɻe (deponenți,
benefi ɻciari de c redite sau ɻalte produse ɻ/servicii banc ɻare).
As ɻtfel, au avu ɻt loc o ser ɻie de schim ɻbări importa ɻnte în act ɻivitat ea bancară în
perioad ɻă 1991 ɻ-2016 :
Per ɻio ɻadă 1991 – ɻ1 ɻ996. Prin l ɻe ɻgea nr. 3 ɻ3/1991 c ɻe reglementeaz ɻă activit ɻatea b ɻăncilor
co ɻmerc ɻiale, legea n ɻr. 34/9 ɻ1 ce reg ɻlemente ɻază statut ɻul B ɻăncii N ɻațion a ɻɻle a Rom ɻâniei că ɻ
bancă c ɻent ɻrală, cât și prin hotă ɻrâr ɻi de gu ɻvern, s -a a ɻjuns la u ɻrmătoa ɻrea organizare ɻ a
sistemu ɻlu ɻi b ɻancar:
– B ɻN ɻR a fost reorganiz ɻɻɻată și își ɻrealizează ɻ astfe ɻl sarcinile s ɻale f ɻirești d ɻe Banc ɻă ɻCentral ɻă
cu ur ɻmătoar ɻele func ɻții: emisi ɻu ɻne monetar ɻă, ɻ asigurar ɻea stabi ɻl ɻității mo ɻnetare,
administ ɻɻrarea re ɻzer ɻvelor val ɻutare ale ță ɻɻrii, urmăr ɻirea exe ɻcut ɻării bala ɻnței de p ɻlăți
externe, sup ɻravegh ɻerea ac ɻtivităț ɻilor b vanc ɻare.
– pen ɻtru acti ɻvitățile c ɻomercial ɻe ale Băn ɻcii ɻNațion ɻale a Rom ɻâ ɻniei a fost c ɻre ɻat ɻă Bancă
Co ɻɻmercială Ro ɻmână S.A. ɻPentru menț ɻiner ɻea circ ɻulației ɻbăneș ɻti la ɻnivel core ɻspun ɻzător,
Bancă N ɻațion ɻală a Români ɻei ɻasig ɻur de ɻase ɻmenea legăt ɻură din ɻtre dim ɻensiun ɻile
cred ɻitulu ɻi și volu ɻmul masei ɻmon ɻetare în ɻcir ɻculație;
– băn ɻc ɻile (Banc ɻă R ɻom ɻână de Comerț ɻ Exterio ɻr , Banc ɻă Agr ɻicolă, Ba ɻncă d ɻe I ɻnvestiții) pe
ɻbaza Hot ɻărâ ɻrii Guve ɻrn ɻului au fost tran ɻɻsformate în bănci c ɻome ɻrciale, cu ca ɻpita ɻl de stat
și a ɻutohto ɻn privat, ap ɻro ɻbându -li-se și noi st ɻa ɻtute de org ɻaniza ɻre și fu ɻncți ɻonare.
Anii ɻ1996 – ɻ2000. P ɻr ɻin emiterea ɻunui n ɻo ɻu pachet de legi, r ɻesp ɻectiv legea nr. 83/ ɻ1997
(privat ɻiza ɻrea băncilor) ɻleg ɻea ɻnr. 58/1998 (l ɻe ɻgea funcțio ɻnării b ɻăncilor comer ɻciale), Lege ɻa
nr. 8 ɻ3/1998 (lichidare ɻa și reorganiza ɻrea băncilo ɻr) s-a ɻcontinu ɻat refor ɻma s ɻiste ɻmului bancar,
cu următo ɻa ɻrele conseci n ɻțe p ɻozitive:

4
– au ɻfost în ɻființate bănci c ɻu ca ɻpital privat ɻauto ɻht ɻon și străin pr ɻec ɻum și sucursa ɻle ale unor
bănci s ɻtr ɻăine. Băncile c ɻo ɻnstituite av ɻeau oblig ɻɻația de a desc ɻhi ɻde conturi de cor ɻes ɻondent
la Bancă Națio ɻn ɻală și ɻcrearea de re ɻzerv ɻe minime po ɻtrivi ɻt reglemen ɻt ɻărilor date de Bancă
Națio ɻnală a Ro ɻmâniei și ɻ alte co ɻnturi pr ɻecum și să se r ɻef ɻinanț ɻeze de la ace ɻɻasta, în
condiț ɻii ɻle stabilit ɻe;
– Ba ɻɻnca Național ɻă a ɻRomâniei a st ɻɻɻabilit prin reg ɻulam ɻentele sale, a t ɻât nivel ɻul ɻ
minim de li ɻchi ɻditate, mod ɻul de ca ɻlcul al grad ɻu ɻlui de lichidit ɻa ɻte al unei bănci
co ɻɻmerciale, sis ɻtemul ɻde provi ɻzion ɻare;
– B ɻNR ɻ a stabilit no ɻrmel ɻe de credit ɻare ale p ɻersoan ɻelor fiz ɻice la începu ɻt ɻul anului 2000
ɻceea cea ɻ p ɻermis o ɻ dezv ɻoltare acc ɻelerată a ɻcredit ɻării pe ɻrso ɻanelor fizice, ac ɻɻtivitate
aproape i ɻnexistent ɻă până în a ɻn ɻul 2000.
Anii 2000 -2006. Pri ɻn legea nr.200 ɻ/2002 (organ ɻizarea și func ɻționarea cooperativ ɻelor
de credit), amend ɻamentele aduse legilo ɻr 101/19998; ɻ83/1998; 58/ ɻ1998, nouă ɻlege bancară
emisă în 2003 și alte ɻ reglementări B ɻNR s -a realizat ɻo evoluție rema ɻrcabilă a siste ɻmului
bancar române ɻsc astfel:
– al ɻinierea sistem ɻului banca ɻr româ ɻnesc la directi ɻvele Uniuni i Euro ɻpene (asigur ɻarea unui
sistem ɻ de raportare tra ɻnsparent intern și int ɻernațional;
– adoptare ɻa reglementăr ɻilor Basel II;
– creșterea ɻautorității B ɻNR că o ɻrgan de suprave ɻghere al activi ɻtății bancare;
– stabilirea clară a m ɻodului în care o ɻ banc ă poate fi d ɻeclarată în fali ɻment;
– emitere ɻa noii legii bancare în 2003 ɻ (asigurar ɻe ɻa unui reg ɻim unitar pentru toate
instituțiile ɻ de credit; r ɻeglementarea banilor electron ɻici și a activi ɻtății legate d ɻe creditul
electroni ɻc, etc.);
– reglemen ɻtarea transfe ɻrurilor de fonduri în af ɻară țării și ɻ invers;
– consfi ɻnțirea independ ɻenței BNR că in ɻstituție de reglement ɻare în domeniu ɻl bancar;
– stabi ɻlirea obiectivului p ɻrincipal al BN ɻR: stabilita ɻtea prețurilor;
– sta ɻbilirea sistemului de cr ɻedit overd raft ɻ pentru băncile ɻcomerciale;
– realizar ɻea raportărilor co ɻntabile și în sist ɻemul IAS;
– creșterea ceri ɻnțelor privin ɻd indicatorul de ade ɻcvare a capitalului de la ɻ 8 la 12 procente
din activele ɻponderate cu ri ɻscul;
– revizu ɻirea sistemului ɻde prov izionare și ɻclasificare a credit ɻului în funcție de
perfo ɻrmanță financiară, ser ɻviciul datoriei și in ɻițierea de proced ɻɻuri ju ɻdiciare;
– stabi ɻlirea unui cap ɻital social mini ɻm de 32 milio ɻane RON;

5
– înființarea Bi ɻroului de ɻCredit pentr ɻu ɻmonitorizare a riscului ɻși rambursării cre ɻditelor
persoane ɻlor fizice ɻ. ɻ
Prin realiz ɻarea acestui siste ɻm de organiz ɻare bancară ɻ s-a creat un pote ɻnțial
considera ɻbil de creștere și ɻ dezvoltare a ɻ activității ban ɻcare, atât în dom ɻeniul clienților
perso ane juri ɻdice, cât și, pe terme ɻn mediu și lung, în ɻ domeniul clienților perso ɻane fizice.
Dezvoltarea ɻoperațiunilor, serviciilor ɻ și instrumentel ɻor specific ɻe va perm ɻite, în
timp, d ɻiversificarea acti ɻvității bancare. ɻ Această va conduc ɻe la acce ɻntuarea concurenței,
vechea secto ɻrizare fiind în ɻlocuită de o reală ɻspecializare bancar ɻă care va d ɻepinde de natu ɻra
și mă ɻɻrimea operațiu ɻnilor derulate, de categ ɻoria de clienți căr ɻora fiecare ɻbancă li se
adresează și ɻ , nu în ultimul ɻrând, de calitatea s ɻerviciilor oferite c ɻlienților. Băn ɻcile noi au
posibilitatea ɻderulării, inga de la înce ɻput, a unei activitat ɻea bancare m ɻoderne, informatizate
și atra ɻgerii celor mai profi ɻtabile compa ɻnii nou înfiin ɻțate, în calitate de cli ɻenți.
Anii 2007-2017. În 20 ɻ07 are loc i ntrarea B ɻNR în Sistem ɻul European al Bă ɻncilor
Centrale; p ɻarticiparea Guvernatorului B ɻNR în Consiliul ɻ General al B ɻCE și a
repre ɻzentanților BNR în Comitetele și Gr ɻupurile de lucru a ɻle BCE.
La nivelul lui 2008 ɻ are loc crearea ROBID/R ɻOBOR, care înlocuie ɻște
BUBID/ ɻBUBOR și creează premisele emit ɻerii un ɻor indecși releva ɻnți ai pieței mone ɻtare
determi ɻnați pe baze competiti ɻve. În 2 ɻ009 are loc trecerea B ɻNR în poziția de ɻ credi ɻtor net
al sistemu ɻlui bancar; în ɻtărirea eficienței internaț ɻionale ale BNR – 30. ɻ8 miliarde euro.
Odat ɻă cu venirea crizei ɻeconomice, nivel ɻul ridicat al cred ɻitelor neperfor mante
(NPL) a ɻlovit puternic profi ta ɻbilitatea sistem ɻului bancar, care a acu m ɻulat patru ani de
ɻpierderi. În perio ɻad ɻa 2010 -2 ɻ014, pierderi ɻle cumulate î ɻn sec torul banca ɻr au depășit 8 mld.
lei. BNR a reco ɻmandat băncil ɻor să -și curețe p ɻortofoliile, ceea ce ɻa însemnat pro vizioane de
risc supli ɻmentare, care în ɻ multe cazuri au er ɻodat profiturile ope ɻraționale.

1.2. ORGANIZA ɻREA BĂ ɻNCII

1.2.1. Defi ɻniții, organizarea și func ɻționarea instituții ɻlor de credit
OU ɻG nr. 99 / 6 decembrie 2 ɻ006, privind insti ɻtuțiile de credit și ad ɻecvarea capitalului
este actul n ɻormativ care regleme ɻtează funcționarea b ɻăncilor în țara noastră. Conform
articolului 7, instit ɻuția de credit îns ɻeamnă:
a) o enti ɻtate a cărei activitate co ɻnstă în atragerea de de ɻpozite sau de alte fo ɻnduri
ram ɻbursabile de la public și în ac ɻordarea de credite în c ɻont propriu;

6
b) o entit ɻate care emite m ɻijloace de plată în for ɻmă de monedă el ɻectronică, denumită
și instit ɻuție emitentă de m ɻonedă electronică.
Din ɻpunct de vedere organi ɻzatoric, băncile își desf ɻășoară activitatea în condiții
asemănă ɻtoare cu ale celo ɻrlalte societăți comerci al ɻe pe acțiuni . Sub as ɻpect funcțional,
d ɻimpotrivă, pot fi reți ɻnute particularități notab ɻile.
Pe plan ɻ organizatoric, cond ɻucerea, administrarea și c ɻontrolul sunt la fel ca la
societățile pe acți ɻuni, băncile di ɻspun de un for supre ɻm de conducere (a ɻdunarea gene rală),
de structuri care îi a ɻsigură gestiunea cur ɻentă (președin ɻte, consiliu de administ ɻrație, comitet
de direcție), de orga ɻne proprii de contr ɻol (comisie de ce ɻnzori și contr ɻolul intern al băncii).
Structur ɻa organizatorică, conducer ɻea și admini ɻstrarea socie tăților bancare se
stabilesc pr ɻin statutele proprii, înfiin ɻțarea comitetu ɻlui de risc, co ɻmitetul de administrare a
activelor și pasiv ɻelor, comitet ɻul de credite este obl ɻigatoriu.
F ɻuncțional, spre de ɻosebire de societățile co ɻmerciale, total independente în
elaborarea prop ɻriului management, băn ɻcile sunt oblig ɻate să se supună în ac ɻtivitatea lor
reglementărilor em ɻise de Banca Nați ɻonală a României p ɻentru aplicarea po ɻliticii monetare,
de credit, val ɻutare, de plăți, de asig ɻurare a pruden ɻței bancare și de supra ɻveghere a
so ɻcietăților bancare.
În confo ɻrmitate cu d ɻirectivele B. ɻN.R., funcți ɻonarea băncilor se particularizează
îndeosebi prin următ ɻoarele: societățile ba ɻncare sunt obli ɻgate să obțină din part ɻea B.N.R.
autorizația de func ɻționare, ele își cons ɻtituie fonduri speci ɻfice, păstrează rezerve ob ɻligatorii
la B.N.R. și re ɻs ɻpectă normele s ɻtricte de garan ɻtare a solvabilității, nu pot fi con ɻstituite sub
form ɻă de societăți cu răsp ɻundere limitată, ca ɻpitalul social tre ɻbuie să fie vărsat integ ɻral
numai sub for ɻmă bănească la m ɻoment ul subscrier ɻii.
P ɻentru desfășurarea ac ɻtivității curente, băncile co ɻmerciale își deschid filiale,
sucursale și agenț ɻii în teritoriu cu respecta ɻrea acelorași proceduri.
Confo ɻm standardelor interna ɻționale, filialele din Rom ɻânia ale unei societăți bancare
sunt consi ɻderate persoane jurid ɻice, iar sucursalele sunt conside ɻrate reprezentante ale
societăților ba ɻncare.
ɻDeci, filiala trebuie să pose ɻde, pe de o parte, un pat ɻrimoniu propriu, delimitat în
ansamblul patrimo ɻniului societății ban ɻcare, iar, pe de altă pa ɻrte, are personalitate juri ɻdică
proprie.
Sucurs ɻala se înființează la iniți ɻativa băncii și din fon ɻdurile ei care îi afectea ɻză
capitalul nec ɻesar și o organizează, îns ɻă ea nu devine per ɻsoană juridică de sine stătăto ɻare.

7
Sucu ɻrsala, spre deose ɻbire de filială, se c ɻaracterizează printr -o dublă su ɻbordonare
față de ba ɻncă: pe de o parte, depen ɻdența de ordin eco ɻomic, iar, pe de altă parte, cea de
natură juri ɻdică.
Sucursala înch ɻeie contracte cu terțe pe ɻrsoane în numele b ɻăncii, în calitate de
mandatar, sau în n ɻume propriu, în ca ɻlitate de co ɻmisionar.
Agenți ɻa se înființează la iniția ɻtiva băncii, exerci ɻtând atribuții fie de man ɻdatar, fie de
comisio ɻnar.
1.2.2. Str ɻuctura org ɻanizatorică a băncii – org ɻanigrama
Organigra ɻma este o reprezen ɻtare grafică a activit ɻăților pe care banca l e desf ɻășoară.
Două tipu ɻri de organigr ɻamă pot fi utilizate:
a) Org ɻanigrama iera ɻrhică reprezintă struc ɻtura de ansamblu a băncii, evidențiind
ɻsubdiviziunile orga ɻnizatorice ale băncii și ra ɻporturile dintre ele, num ɻărul nivelurilor
iera ɻrhice. Aces ɻt tip de org ɻanigramă permite izol ɻarea responsabil ɻităților prin identificarea
factor ɻilor de decizie și mo ɻdul de transmitere a deciz ɻiilor, dând o ima ɻgine de ansamblu
asupra fun ɻcționării și dimensi ɻunii băncii.
b) Organigra ɻma funcțională permi ɻte identificarea ɻ activitățilo r băn ɻcii și nivelurile
ierarhice de ɻexercitare a acestor acti ɻvități. În bancă, principa ɻlele activități pot fi g ɻrupate
ast ɻfel:
– activit ɻatea de exploat ɻare, asigură relațiile directe cu client ɻela. Aceste activi ɻtăți se
exercită în princip ɻal prin uni ɻtățile terit oriale ale bă ɻncii. Misiunea pr ɻincipală a
aces ɻtei activități este ac ɻeea de a vinde prod ɻuse și servicii clien ɻților băncii.
– activitatea de pro ɻducție tratează opera ɻțiile inițiate de expl ɻatare: evidența co ɻnturilor
clienților, calcul ɻul dobânzilor, com ɻisioanelor ;
– activitate ɻa de asistare, secon ɻdează exploatarea, vizâ ɻnd în principal urmă ɻoarele:
 asisten ɻță, resurse mat ɻeriale (imobile, trat ɻare informații) și de perso ɻnal;
 asistenț ɻă de specialitate: marke ɻting, juridic, rel ații ɻexterne, piețe de ca ɻpital;
 asistență t eh ɻnică: trezorerie, ing ɻnerie financiară.
Organigra ɻma ierarhică sa ɻu funcțională permite r ɻeprezentarea grafică a ɻorganizării
activităților băncii.
În cazul structu ɻrii organizatorice a un ɻei bănci, centrala ɻocupă un loc apar ɻte, ea fiind
centrul vital al b ɻăncii, datorită funcțiil ɻor și rolului pe care -l joacă ɻ în cadrul b ɻncii. Dintre
fun ɻcțiile exercitate, enu ɻmerăm:
– elabore ɻază strategia de dezvoltare ɻ a băncii;

8
– stabi ɻlește politica de credita ɻre, dezvoltare în țară și st ɻrăinătate sau de fuziune și
achi ɻziții;
– efectu ɻează studii de mark ɻeting;
– aco ɻrdă servicii de consult ɻanță, audit;
– organi ɻzează acțiuni de preg ɻătire a cad ɻrelor;
– ini ɻțiază colaborări cu bănci di ɻn țară și străinăt ɻɻate;
– asigură lichidități și fonduri de cre ɻditare unităților subor ɻdonate (filiale, sucursale;
agenț ii);
– stabile ɻște nivelul dob ɻânzilor și comi ɻsioanelor;
– stabileș ɻte plafoane de credite pentru un ɻitățile subordonat ɻe;
– contactea ɻză împrumuturi și plasam ɻente de pe piața inter ɻbancară
– asigură e ɻchilibrul între resurse și plas ɻamente;
– elabo ɻrează norme pentru f ɻiecare activitate și serviciu î ɻn (decontări, operațiuni de casă,
încas ɻări și plăți, evide ɻnța contabilă, cred ɻitare etc.);
– angaje ɻază, promovează, con ɻcediază personalul de co ɻnducere din unităț ɻile subord ɻonate.
Din c ɻele expuse rezultă rolu ɻl determinant al manage ɻmentu lui central desfă ɻșurarea
activității tutu ɻror unităților teri ɻtoriale, între c ɻentrală și unități sta ɻbilindu -se relații de
s ɻubordonare. În terito ɻriu, unităț ɻile subordonate cent ɻralei acționează ca r ɻeprezentante ale
acesteia, apli ɻcând politica și strate ɻgia cent ralei bă ɻncii. Structura organiz ɻatorică cuprinde
compart ɻimente care asigură desf ășu ɻrarea activității la nive ɻlul teritori ɻului unde ele
acționează. Cond ɻucerea acestor unită ɻți este asigurată de dire ɻctor, director econ ɻomic, șef
agenție, contabi ɻl-șef și comitetu l de credit ɻe constituit din cad ɻre de conducere ale unit ɻății.
Structura organi ɻzatorică variază de la o ban ɻcă la alta.
1.2.3. Organiz ɻarea activității de c ɻreditare
Organiza ɻrea activității de creditar ɻe diferă în fun ɻcție de mărimea uni ɻtății. Un ofițer
de cr ɻedite de la o unitate mi ɻcă poate exec ɻuta toată munca în deta ɻliu: acordarea creditului,
inclusiv ins ɻtrum entarea dosarul ɻui de credit, negoc ɻierea, contactu ɻl cu clientul, revizuirea
period ɻică a dosarului de cre ɻdit și încasarea.
În uni ɻtățile mai mari, ofițe ɻrii de c redite se specializ ɻează în consultarea,
instrumentar ɻea dosarului, negocierea ɻcu clienții, existând o mai m ɻare departamentare a
f ɻuncțiilor, ca, de exem ɻplu: analiza creditulu ɻi, revizuirea și încasa ɻrea împrumutul ɻui. Unele
bănci disp ɻun de experți de cred ɻite pe ramuri i ndustr ɻiale: comerț, turi ɻsm etc.

9
Se ɻrviciul de credite (agenții, sucursale, filiale)
Misiunea princip ɻală a acestui servici ɻu este de a analiza ɻ dosarele solicit ɻanților de
credit, capaci ɻtatea de plată a clie ɻnților și a celor c ɻare solicită alte cr ɻedite.
Acest servi ɻciu răspunde de revi ɻzuirea creditului și de în ɻcasarea împrumuturilor.
Comitet ɻul de credi t (agenții, suc ɻursale, filiale)
Este c ɻompus din conduc ɻerea unității și șef servici ɻu credite. Acest c ɻomitet are
următo ɻarele sarcini:
– analizea ɻză și apr obă cr ɻedite în limita pla fo ɻanelor atribuite de c ɻentrală;
– revizu ɻiește și prop ɻune mă suri pentru cr ɻeditele restante;
– rescaden ɻțează cred ɻitele;
– analiz ɻează și trimite spre aprob a ɻrea centralei cre ɻditele mari, ale că ɻror plaf oane nu sunt
de compet ɻența lor.
Depa ɻrtament credite (centra ɻlă)
Este compart ɻimentul de lucru al ce ɻntrale i care are următ ɻoarele sarcini:
– par ɻticipă la elabo ɻrarea politicii de cre ɻditare a băncii;
– analizează d ɻosarele de credit înt ocm ɻite de unitățile din s ɻubordine pen ɻtru creditele ale
căror ɻ valori intră în compe ɻtența de aprobare a cen ɻtralei, înaintând ɻu-le Comitetului de
credit ɻe spre apro ɻbare;
– ac ɻordă asistență teh ɻnică și de specialit ɻate pentru eval ɻuarea garanțiilor;
– efectue ɻază expertize la evalu ɻările pre zentate de cli ɻenți ca garanții;
– elaborează n ɻorme de creditare în conform ɻitate cu legislația în vig ɻoare.
Comitet ɻul de risc (cent ɻrală)
Băncile ar a ɻvea nevoie de două comi ɻtete de risc: un com ɻitet de risc al dire ɻctorilor și
un com ɻitet de risc al ofițe ɻrilor de credite, cons ɻtând din ofițe ɻri de c redite -ex ɻperți și din
spe ɻcialiști din afara dire ɻcției de credite. Com ɻitetul ofițerilor se întru ɻnește zilnic, sarcinile
co ɻmitetului fiin ɻd:
– urm ɻărirea respectării po ɻliticii de creditare, a n ɻormel or bancare și norm ɻlor interne;
– asigu ɻrarea unui audit p ɻeriod ic al tu turor unit ɻăților din teritoriu;
– informarea managementului ɻ și Comitetului ɻde risc al dire ɻctorilor despre condițiile
generale ɻale portofoliului de credite, pro ɻpunând măsuri.
Comitetul de risc al direc ɻtorilor se compune din preș ɻedintele băncii și di rect ɻori din
Comit ɻetul de direcție, având c ɻa atribuții analiza ɻrea și aprobarea propune ɻrilor comitetului
de risc al ofiț ɻerilor.

10
1.3. PRODUSE ɻLE ȘI SERVICIILE – INST ɻRUMENTE UTILIZAT ɻE DE
TREZO ɻRERIA UNEI INSTIT ɻUȚII BANCA ɻRE

1.3.1. Caracteri ɻsticile produselor și servi ɻciilor bancare
Prod ɻusele și serviciil ɻe bancare au un ɻele particularități care le difer ɻențiază față de
celelalte pro ɻduse și servicii, a ɻstfel:
– sunt im ɻateriale, adică nu au ɻun suport fizic, dar satisfac ɻanumite cerințe indispensabile
societății, facilitând ɻ circulația bunuri ɻlor materiale;
– sunt con ɻdiționate de regleme ɻntări bancare care s ɻtabilesc anumite condiții de
func ɻționare, risc, garant ɻare e tc;
– produse ɻl ɻe (creditele) dau acces l ɻa monedă, iar serv ɻiciile (plățile interbancare) asigura
tr ɻansferurile monetare ɻîntre participa ɻnții la tranzacții;
– produsel ɻe și servicile se val ɻorifică prin rețeua p ɻroprie de unități ban ɻcare și nu se pot
redistribu i, ɻînchiria;
– pro ɻdusele și servi ɻciile se valorifică numai cli ɻentelei care ar ɻe relații cu bnaca (au conturi
deschise la ba ɻncă).
Din p ɻunct de vedere al ge ɻstiunii bancare, pr ɻodusele angajează capi ɻtalurile băncilor
și fondurile atr ɻase care se avans ɻează sub formă de împru ɻmuturi, în timp ce servi ɻciile
transferă fondu ɻrile clientelei de la un ɻpartener la alt ɻul.
1.3.2. Categ ɻorii de produse/serv ɻicii bancare și cli ɻentela
Princip ɻalele produse și servi c ɻii pe care băncile le furnize ɻază clien ɻtelei sunt
urm ɻătoarele:
Pro ɻduse Ser ɻvicii
– credite pe ter ɻmen scurt, mij ɻlociu și
lu ɻng; – transfer ɻuri inter/intrab ɻancare
– garanții ba ɻncare; – plă ɻți inter/intrabanc ɻare;
– produse deriv ɻate; – sch ɻimb valutar;
– cardu ɻri; – în ɻcasări și plăți în num ɻerar;
– certifi cate dep ɻozite; – colectare num ɻerar;
depozite la termen; – păst ɻrare valori în t ɻezaur;
dep ɻozite la vedere; – comp ɻensări inter ɻbancare;
cu ɻstodie; – plăți prin ca ɻnale elec ɻtronice;
credite sindic ɻalizate; deco ɻntare tranzacții pe pi ɻața bursieră;
transfer ɻuri internațion ɻale valut ɻare
(West ɻern Union, Mone ɻyGram);
privat ɻe banking, cash m ɻanagement;
consultanță ba ɻncară.

11
Pro ɻdusele și serviciile ba ɻncare implică o rel ɻație bancă -c ɻlient cu multiple
sem ɻnificații care a e ɻvoluat diferit în timp ele fiin ɻd oferite unei cli ɻentele destul de
dive ɻrsificate care în funcție de amploa ɻr ɻea activităților desf ɻășurate se grupează în două mari
categorii: perso ɻane juridice (co ɻrporate) și persoan ɻe fizice (retail).
Produsele și servi ciile s ɻunt identice in ɻdiferent de catego ɻria de cli ɻentelă care le
f ɻolosește, dar ceea ce le di ɻferențiază este prefer ɻința clientelei pentru ɻanumite produse și
servicii care co ɻrespund mai bine specificului activ ɻității desfășurate și m ă ɻrimea acestora.
Se ɻparare a în cele două categ ɻorii se face după c ɻifra de afaceri a clie ɻntelei, pragul fiind
dif ɻerit de la țară la țară și des ɻtul de mobil.
Catego ɻriile de clien ɻtelă în Româ ɻnia sunt simi ɻlare cu cate ɻgoriile de clientelă ale
băn ɻcilor internațional ɻe cu specific ɻația că unele segmen ɻte de clie ɻntelă nu sunt sufic ɻient
definite și difer ɻențiate, b ɻăncile nefiind încă în măsur ɻă să ofere produse și servicii
difer ɻențiate pentru acest ɻe segmente (e x: clie ɻnți private bank ɻing, microîntrep ɻrinderi, clienți
corporații internaționale).
Majoritatea ɻ băncilo ɻr din Ro ɻmânia își împa ɻrt clie ɻntela în concordanț ɻă cu strategia
băncii care s ɻtabilește seg ɻmentele de cliente ɻlă prioritare în care ba ɻnca acționează. Astfel pot
fi identifi ɻcate următ ɻoarele categorii princ ɻipale de client ɻelă și segmentele af ɻerente fiecărei
categori ɻi:
A. Cli ɻenți perso ɻane ju ɻridice
a) Cli ɻenți per ɻsoane juridice corpo ɻrate (agenți ec ɻonomici de sta ɻt sau privați de mărime
med ɻie sau mare ɻ care pot fi o ɻrganizați sub di ɻverse forme);
b) Clienți ɻIMM (clienții ɻsunt selec ɻtați în funcț ɻie de legisla ție, care sta ɻbilește două cri ɻterii
de selecți ɻe: numărul de sa ɻlariați mai m ɻic sau egal cu ɻ250 și cifră ɻde afaceri anua ɻlă mai
mică sau egală cu echiv ɻalentul a 8 m ɻilioane EU ɻRO);
c) Microînt ɻreprinderi – criteriul stabili ɻt de leg ɻe este de maxim ɻ 9 salariați p ɻer agent
eco ɻnomic.
B. Clien ɻți persoa ɻne fizice
Fiec ɻar ɻe bancă își segment ɻează categorii ɻle princip ɻa ɻle de clie ɻntelă în fu ɻncție de strategie,
ɻformă de orga ɻn ɻizare, gr ɻadul de evol ɻu ɻție al managemen ɻtului clie ɻntelei, însă în literat ɻur ɻa de
specia ɻlitate dis ɻtingem: ɻ
a) Persoa ɻne fizice autoriz ɻate (cabin ete medicale, case de avocatură, notari ɻate, etc.);
b) Clienți p ɻrivate banking (clienți ɻpersoane fizice cu dep ɻozite semnificative);
c) Clienți perso ɻane fizic ɻe.

12
1.3.3. Ser ɻviciile bancare la dist ɻanță
Pr ɻogresele tehnologice au p ɻermis apariția plăților ele ɻctronice și posibilitatea
efectuării ɻoperațiunilor bancare de la dis ɻtanță fără a mai fi n ɻecesară prezența umană în
ba ɻncă. Can ɻalele prin care se efe ɻctuează plățile elect ɻronice sunt următo ɻarele: cardul,
inter ɻnetul și telefonia m ɻobilă. Instrum ɻentele de plată pe s ɻuport hârtie au fost înloc ɻuite
aproape în tot ɻalitate cu instrumen ɻte pe suport magn ɻetic sau electr ɻonic și s -a sim ɻplificat
considerabil cir ɻcuitul transfe ɻrurilor. Efectul a ɻcestor noi tehnolo ɻgii a fost flui ɻdizarea
transferu ɻrilor bancare, redu ɻcerea duratei de d ɻecontare de la cât ɻeva zile la câteva s ɻecunde și
a ɻpariția plăților în ti ɻmp real, creșterea volu ɻmului de decontă ɻri, minimiz ɻarea riscului și
asig ɻurarea unui manage ɻment bancar perfo ɻrmant în acest s ɻector . Aceste te ɻhnologii au
necesitat inve ɻstiții foarte mari din p ɻartea sistemului b ɻancar care se recuperea ɻză numai după
atinge ɻrea unui anum ɻit prag de tra ɻnzacții procesate, d ɻestul de înalt, și afectează băn ɻcile mai
mici care ɻ nu au capaci ɻtatea financiară să supo rt ɻe ace ɻste costuri și ca ur ɻmare nu vor putea
rezista l ɻuptei de concu ɻrență.
Plățil ɻe electronice au adus î ɻnsă și riscuri noi deter ɻminate de rapidita ɻtea cu care se
realizează transf ɻerurile și de posibi ɻlitățile de in ɻterceptare a trans ɻmisiei și de deturnare a
fonduril ɻor, ceea ce a fă ɻcut ca toate tra ɻnsferurile să fie co ɻdificate din ce în ce mai sof ɻisticat
și să se introdu ɻcă semnătura e ɻlectronică. In ɻstrumentul cel mai perfor ɻmant s -a dovedit a fi
c ɻardul care s -a gene ɻralizat și a de ɻvenit de “ma ɻsă”, înlocuind num ɻerarul și în același ɻtimp
stă la ɻbaza plăților prin ɻ internet și telefonia mo ɻbilă. Dotarea cardu ɻlui cu memorie
electronică – s ɻmart cardul (cardul intelig ɻent) l -a transfo ɻrmat în cel mai sigur instr ɻument
electronic d ɻe plată și cu o largă g ɻamă de aplicații. De a semenea, or ɻdinul de plată electr ɻonic
a devenit inst ɻrumentul de bază pentru plățil ɻe în monedă scriptural ɻă, în schimb pentru ce ɻcul
electr ɻonic nu s -a găsit o tehnolo ɻgie de succes din ɻcare cauză este ɻfolosit des ɻtul de puțin.
1.3.4. Operațiu ɻni bancare privind pro ɻdusele și se ɻrviciile
Ope ɻrațiunile bancare sunt d ɻeterminate de activi ɻtățile care se desfășoa ɻră în cadrul
băncii privind rel ɻațiile cu clie ɻnții și sunt active sau pasi ɻve după poziția bil ɻanțieră.
Cele m ɻai multe operațiuni gene ɻrează relații patrimo ɻniale care determină modfic ɻări
de sum ɻe în conturile cli ɻenților și sunt cunos ɻcute sub denumi ɻrea de opera ɻțiuni bilanțiere
(active și pasive). Celel ɻalte operați ɻuni reflectă numai obli ɻgații ale client ɻelei sau băncii,
potențial patrimo ɻniale, care nu se înregis ɻtrează în conturile ɻbilanțiere și se nu ɻmesc
operațiuni extra bi la ɻnțiere (de comisi ɻon, de mandat, ga ɻranții, obligații antic ɻipate, credite
neperfo ɻrmante expirate, sum ɻe în litigiu aflate la in ɻstanțele de jude ɻcată etc).

13
Opera ɻțiunile pasive sunt cele de constit ɻuire a resurs ɻelor și se referă la: op ɻerațiuni
de trezorerie ș i interb ɻancare, ope ɻrațiuni cu clientela, operați ɻuni cu ti ɻtluri de valori și
operați ɻuni de capital, r ɻezerve și pro ɻvizioane. Ponde ɻrea cea mai m ɻare, 60% -80% din ɻasivul
bilan ɻier, ar trebui să o de ɻțină operați ɻunile cu clientela (dep ɻozitele). Principa ɻlele oper ațiuni
de pasiv sunt urmă ɻtoarele:
A) De ɻɻpozitele bancare reprez ɻintă principala surs ɻă de finanțare pe ɻntru o bancă iar
volum ɻul acestora ar treb ɻui să fie cel puți ɻn egal cu volu ɻmul plasamentelor în ɻcredite și
titluri de valo ɻri. Depoz ɻitele bancare su ɻnt de două felu ɻri: la ɻvedere și la termen. D ɻepozitele
la vedere sunt co ɻnstituite din disponib ɻilitățile clienților aflat ɻe în conturile cu ɻrente din care
se pot face plăț ɻi în orice mom ɻent, deci sunt fo ɻarte volatile. Depozit ɻele la termen reprezintă
sumele atrase pe ɻdiverse termene d ɻe la clientelă sau alte ɻ bănci și sun ɻt mai stabile având o
perioadă deter ɻminată. Dobân zile bonifi ɻcate la depozite s ɻe numesc dobân ɻzi pasive.
B) Împ ɻrumuturile. Băncile come ɻrciale apelează la p ɻiața monetară pe ntru
împru ɻmuturi care să acop ɻere lipsa tempora ɻră de lichid ɻitate sau pentru asi ɻgurarea unor
res ɻɻurse p e termen m ɻai lungi sub for ɻma unor împrum ɻuturi pentru finan ɻțarea de proiecte sau
linii de finanțare . În ul ɻtimă instanță, băn ɻcile pot apela la ban ɻca centrală pentru refinanțare
sub forma cr ɻeditelor intraday (pe p ɻarcursul zilei) pe baza unor ɻgaranții cu titluri de valori.
C) Titl ɻuri de valori. Operați ɻunile cu titluri de valori r ɻeprezintă emisiuni de
obligațiu ɻni în scopul de a at ɻrage resurse, în spec ɻial valută. Tot odată, prin ɻaceste emisiuni
băncile își verifică at ɻractivitatea pe piață, în s ɻpecial pe piața internațio ɻnală, și pentru aș
menține pre ɻzența pe această piață pen ɻtru noi emisiuni în num ɻe propriu sau pentru clienț ɻi.
D) Capital ɻul. Operațiunile de capita ɻl privesc formare ɻa acestuia (capitalul soc ɻial) la
constituirea b ɻăncii, majorarea pe ɻ parcurs și diminuarea ɻcu pierderile înregistra ɻte. Sunt
asimilate ca ɻpitalului rezerva gener ɻală de risc de credite și ɻprovizioanele de risc care se
modifică frec ɻvent pe parcursul anul ɻui. Banca centrală stabileșt ɻe, din timp în timp, limite
minime pentr ɻu capitalul propriu al bă ɻncii, care sunt obl ɻigatori i.
Opera ɻțiunile active sunt cele de fo ɻlosire a resurselor și se ɻreferă la: oper ɻațiuni de
trezorerie (operațiuni cu nu ɻmerar, depozite con ɻstituite la banca ce ɻntrală și la alte băn ɻci,
conturi de corespo ɻndent, credite de tr ɻezorerie acordate bănc ɻilor), operațiuni cu clientela
(credite cu ɻrente de toate tipuri ɻle, credite restan ɻte, creanțe ata ɻșate, operațiuni cu t ɻitluri,
operați ɻuni cu active imo ɻbilizate (corporale). Oper ɻațiunile cu cliente ɻla și cele cu titl ɻuri ar
tr ɻebui să dețină ponderea princip ɻală în activul bilanț ɻier. Principalele ope ɻrațiuni de activ
sunt următoa ɻrele:

14
A) Ope ɻrațiuni cu numerar ɻreprezintă încasăril ɻe și plățile în ɻnumerar, în lei și
valută, efectua ɻte la cererea clienților. Exced ɻentul sau defici ɻtul de numerar ɻ în moneda
locală se trateaz ɻă cu banca centr ɻală, iar valuta cu bănc ɻile din străinătate, în spe ɻcial din
Elveția.
B) Credite ɻle neguvernamentale (acordat ɻe clientelei) reprezintă porto ɻfoliul cel mai
important de ɻ active pentru o banc ɻă comercială și în a ɻcelași timp forma ɻprincipală de
folosire a r ɻesurselor. În str ɻuctură, creditele pe ɻntru trezorerie sunt cel ɻe mai solicitate și
reprezintă pe ɻste 50% din creditele ɻ neguvernamentale. Acestea se ɻ acordă pentru activitatea
curentă de ex ɻploatare sub forma cre ɻditelor globale de exploat ɻare, liniilor de cr ɻedite și
credit ɻelor pe obiect. Din pu ɻnct de vedere al beneficia ɻrilor peste ¾ din cr ɻedite se acordă
unităților ɻcorporatiste și mai puțin ɻde ¼ populației, ceea ce r ɻeflectă gradul încă scăzut al
activității ɻde retail. Activit ɻatea de creditare ad ɻuce cele mai impo ɻrtante venituri băn ɻcilor din
dobânzi, comis ɻioane și alte speze bancar ɻe, precum și din serviciile ɻ bancare de cont curent,
operațiuni cu nu ɻmerar, cardur i și alte serv ɻcii (garanții, evaluări ɻ etc).
C) Cre ɻditele guvernam ɻentale (titluri de valori) se ac ɻordă de bănci î ɻn baza bonurilor
de te ɻzaur sau a obligațiunilor e ɻmise de entitățile gu ɻvernamentale care sunt ɻpurtătoare de
do ɻbândă. Acestea sunt ɻ pe termen mijlo c ɻiu și se pot valorific ɻa pe piața secunda ɻră pentru
obținerea de lichi ɻdități.
D) ɻPortofoliul de titl ɻuri al băncilor se p o ɻate constitui prin scont ɻarea cam ɻbiilor,
primirea titlu ɻrilor în garanție pen ɻtru creditele ac ɻordate, achizițio ɻnarea titlurilor de pe piața
de capital. Titlu ɻrile, cu excep ția ɻcelor guvernamentale, de ț ɻin o pondere destul de s ɻcăzută în
activ ɻul băncilor co ɻmerciale.
1.3.5. ɻConturile bancare pentru o ɻperațiuni cu produse ɻ și servici ɻi
Relaț ɻiile care se stabiles ɻc între bănci și clienț ɻii acestora mate ɻrializate în
operațiuni ɻle bancare se reflectă în sistem ɻul conturilor ba ɻncare și intr -o formă agregată în
bilanțul ɻ contabil al acestor ins ɻtituții.
Princi ɻpala utilizare a contu ɻrilor este aceea de înr ɻegistrare a ope ɻrațiunilor la
momentul efect ɻuării lor și de a ref ɻlecta drepturile și obl ɻigațiile băncii față de c ɻlient. Con ɻtul
este orga ɻnizat de un custo ɻde al clientu ɻlui, de reulă o ba ɻncă și de aceea se n ɻumește cont
bancar. Co ɻnturile care se pot desch ɻide clienților se pot ɻgrupa în patru c ɻategorii: conturi
curente, con ɻturi de depozite, conturi de ɻ împrumuturi și conturi de do ɻbânzi și c omisioane.
Conturile cur ɻente se deschid cliențil ɻor pentru înregistra ɻrea operațiunilor de ɻ încasări
și plăți în n ɻumerar, transferul fo ɻndurilor între bănc ɻile clienților și alt ɻe operațiuni ge ɻnerate
de acord ɻarea și derularea cre ɻditelor, constituirea și r ɻetragerea d ɻepozitelor.

15
ɻCont ɻul curent este cel ma ɻi utilizat cont banc ɻar, întrucât prin el ɻ se desfăș ɻoară întreg
flux ɻul monetar al clien ɻtului și permite o inform ɻare operativă asupr ɻa lichidităț ɻii imediate a
a ɻcestuia. În credit, co ɻntul curent reflectă disp ɻonibilitățile clientul ɻui iar în debit plă ɻțile
efec ɻtuate, astfel că la sfâ ɻrșitul zilei soldul c red ɻitor reprezintă disponibi ɻlități sau dacă este
debitor re ɻflectă creditul dato ɻrat. În cursul zile ɻi, contul curent po ɻate avea sold creditor sau
debitor, ɻ funcționând ca o suveică ɻcare asigură folosir ɻea m ai întâi a fondurilo ɻr proprii și
apoi a celor împrumu ɻtate.
Contu ɻrile de depozit sunt co ɻnturi de pasiv care r ɻeflectă obligațiile b ɻăncii față de
client și se credit ɻează cu sumele con ɻstituite ca depozite și se debi ɻtează cu cele ieșite d ɻin
cont la lichidar ɻea depozitului. La scaden ɻță, depozitul și d ɻobânda aferentă se t ɻransferă în
contul curent dacă ɻ nu există o c ɻlauză de reînoire auto ɻmată.
Conturile ɻde credite sunt contu ɻri de activ care re ɻflectă obligațiile clien ɻților față de
bancă și se debite ɻază cu valoa ɻea cre ditelor trase, credit ɻându -se cu sumele ɻ rambursate.
Pen ɻtru fiecare fel de cre ɻdit se desch ɻide c ât ɻe un cont de împr ɻumut. Toate contu ɻrile de
împrumut fu ɻncționează numai prin inter ɻmediul contului curent.
Co ɻnturile de dobânzi se d ɻeschid pentru fiecar ɻe depozit și cr ɻedit și funcțion ɻează în
re ɻlație cu contul cur ɻent.