1 CAPITOLUL 1. DIN AMIC A POPUL AȚIEI TERRA Populația umană poate fi definită c a fiind t otalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui… [624782]

1 CAPITOLUL 1. DIN AMIC A POPUL AȚIEI TERRA

Populația umană poate fi definită c a fiind t otalitatea locuitorilor unei țări, ai unei
regiuni, ai unui oraș etc., s au, într -o expresie mult m ai simplă, t otalitatea persoanelor care
locuiesc pe un anumit teritoriu, i ar princip alele caracteristici c e definesc populația sunt:
numărul ( efectivul), r epartiția, dinamica și structur a.
În funcți e de dimensiun ea teritoriului d e referință s e disting1: populația unei localități
(sat, oraș), populația unei unități administr ative din int eriorul un ei țări (c omună, r aion, jud eț,
district, r egiune, provinci e etc.), p opulația unei țări (p opulația națională), p opulația unei
regiuni a lumii (m ai mult e țări), p opulația continentelor, populația mondială.
Populația Terrei (populația globului pământ esc sau populația mondială) reprezintă
numărul t otal de oameni care trăiesc pe Pământ într -un anumit m oment.

1.1.Evoluția numărului d e locuitori ai Terrei
Multă vr eme populația Globului a fost puțin nu meroasă, cr eșterea acesteia fiind l egată
de ameliorarea condițiil or igienico-sanitare, de revoluția tehnico-științifică și pr ogresul socio-
economic, c are au sporit posibilitățil e de creștere a nivelului d e trai al omenirii.
Evoluția numărului p opulației Terrei a înregistrat salturi c e corespund pr actic
progreselor tehnologice.
Astfel, conform estimăril or2 făcut e analizând evoluția numerică a speciei um ane,
primul pr ogres a fost cel legat de descoperirea focului, c are a determin at creșterea populației
de la câțiv a indivizi l a cca 500 000.
Urmează apoi alte salturi legate de inventarea arcului și a săgeților, de stocarea
alimentelor continuând, m ai târziu, cu apariția și perfecționarea uneltelor, pr acticarea
agriculturii ș i cr eșterea animalelor, controlarea energiei, conducând cătr e revoluția
industri ală, înc epută l a mijlocul s ecolului al XVIII -lea. Așadar, istoria demografică a Terrei
este relaționată ist oriei economice.
Pentru înc eputul erei noastre, conform r elatărilor istorice, populația Terrei a fost
estimată ca variind într e 200-300 mili oane de locuitori, urmând apoi o perioadă de peste un
mileniu și jumăt ate fără m odificări imp ortante în evoluția numerică a populației. Abia la
mijlocul s ecolului al XVII -lea, respectiv anul 1650, p opulația mondială se presupun e că
înregistra cca 550 mili oane de locuitori, conform estimăril or făcut e de geograful olandez
Bernhardus V arenius, în l ucrarea sa Geographia Generalis3.
După acest moment, se remarcă o creștere numerică pr ogresivă a populației lumii,
ajungându -se, de la 1 mili ard de locuitori în anul 1820, l a 6 mili arde de locuitori în anul 1999,
6.9 mili arde în anul 2010, 7.3 mili arde în anul 2015 și 7.6 mili arde în anul 2017 c onform
tabelului 1.1.

1 Vert Constantin, Geografia populației. Teorie și metodologie, Editur a Mirton, Timiș oara, 2012, pag. 16
2 estimări p osibile datorită pr ogreselor din d omeniile antropologiei, arheologiei, etnologiei, paleodemografiei,
istoriei și g eografiei istorice.
3 Lucr area a fost public ată în 1664 și este considerată a fi prim a lucrare de geografie cu caracter științific, în
cuprinsul căr eia sunt s eparate două dir ecții d e studiu: g eografia generală și g eografia regională. Aceasta a
sistematizat încă d e la început cunoștiinț e geografice de o amploare nemaivazută până atunci și va fi apreciată
de specialiști mult m ai tîrziu, în d ecursul s ecolelor XIX și XX.

2 Urmărind int ervalul anilor 1820 – 2011, s e poate observa că p opulația planetei a
continu at să explodeze, printr -o creștere exponențială: în d ecursul a 170 d e ani (1650 – 1820)
populația a crescut cu cc a o jumăt ate de miliard de locuitori, pentru c a în urm ătorii 107 ani
(1820 -1927) să m ai adauge încă un mili ard. Urm ează apoi o perioadă de 33 de ani (1927 –
1960) în c are populația Terrei mai adaugă un mili ard de locuitori, continu ată cu int ervale de
timp d e 14 ani (1974 -1960), d e 13 ani (1987 -1974) și d e alte două int ervale a câte 12 ani
(1999 -1987, 1999 2011 ), adăugându -se de fiecare dată cât e un nou mili ard de locuitori.

Tabel 1.1. Evoluția numerică a populației Globului și ritmul m ediu anual de creștere

Perioada de referință Numărul p opulației
(mili oane locuitori) Ritmul m ediu anual de
creștere (%)
I î.e.n. 200-300 –
sec. XVII (1650) 550 –
sec. XVIII (1750) 600-900 0,4
sec. XIX (1820) 1 000 0,5
sec. XX (1927) 2 000 0,65
sec. XX (1959 -1960) 3 000 1,4
sec. XX (1973 -1974) 4 000 1,9
sec. XX (1988 -1987) 5 000 1,7
sec. XX (1998 -1999) 6 000 1,3
sec. XXI (2010 -2017) 7 0004 1,2
Sursa: *** The World F actbook, July, 2017 , Central Inteligence Agency,
*** World D emographic Estimated and Pr ojections, Unit ed Nations, N ew York, 2017

Se observă, așadar, o creșterea numerică a populației alarmantă, d atorată, în princip al,
ritmului susținut și d estul d e intens, din ultim ele decenii. Astfel, dacă în p erioada 1960 -1999,
rata de creștere a populației mondiale era de 1,9%, în pr ezent aceasta este de 1,2%
preconizându -se, pe viitor, o stabilizare la valoarea de 1%.
Previziunil e demografice indică o creștere continuă a populației mondiale (dar o
scădere constantă a ratei de creștere a populației), ajungându -se la cca 9,5 mili arde de
locuitori până în anul 2050 și o rată de 0,51%.
Comportamentul d emografic al populației s-a modificat în ultim ele decenii, sub
influ ența directă a unor factori de ordin s ocial, economic, psih ologic, educativ și l egislativ,
ceea ce demonstrează faptul că, l atura socială a fenomenelor demografice în comparație cu
cea biologică, are o importanță tot mai mare. În acest sens, este absolut n ecesar ca politica
demografică să fi e formul ată în funcți e de stadiul d e dezvoltare socială în c are se află fi ecare
stat al lumii . Din acest punct d e vedere, pe plan internațional, există d ouă tendinț e majore:
– de încur ajare a sporirii ritmului d e creștere a populației;
– de reducere a natalității, prin c ontrolul nașterilor.
Pentru înc eputul d e secol XXI, cr eșterea exponențială a continu at și în d omeniul
științ ei și t ehnologiei, ceea ce naște speranțe (de exemplu, pr ogrese în m edicină), d ar și
temeri deopotrivă (d e exemplu, d ezvoltarea de arme letale).

1.1.1. Explozia demografică
Analiza evoluției num erice a populației la nivel de continente și țări, înc epând chi ar
cu fin ele secolului al XVII -lea, dar deosebit d e puternice în secolul al XIX -lea, ne arată că

4 valoare estimată de *** The World F actbook, July, 2017

3 așa-numit a explozie demografică5 este marcată de diferențierea evoluțiil or social-economice
fiind sp ecifice stadiilor de trecere de la subd ezvoltare la un anumit gr ad de dezvoltare.
Exploziile demografice nu se produc în aceeași perioadă la nivel global, deoarece
evoluția social-economică este diferită d e la o țară la alta, efectul stăril or pozitive acționând
diferențiat de la un st at la altul s au de la un grup s au altul d e popoare.
Explozia populației se accentuează atunci când înc ep să s e resimtă îmbunătățiri în
nivelul de viață al populației, iar consecința firească, în prim a etapă, este o natalitate ridicată,
paralel cu r educerea considerabilă a mortalității și dr ept urm are un sp or accentuat al
populației, așadar o explozie demografică. În următ oarea etapă, odată cu d ezvoltarea social-
economică a țărilor, dim ensiunil e exploziei demografice se reduc simțit or, provocând în țăril e
puternic d ezvoltate adevărate crize demografice.
Resursele demografice ale Terrei sunt pr ezentate, în c ele ce urmează, p e baza
statisticil or de la recensământul p opulației, efectuate de către biroului american de
recensământ, d ate ce pot sug era impactul p otențial pe care statele lumii îl p ot genera la nivel
macro și micr oregional.
La nivel continental, este prezentată evoluția numărului d e locuitori în p erioada anilor
1850 -2017 , observându -se faptul că Asia rămân e, în c ontinu are, cel mai populat continent de
pe Glob, urm at apoi, în ordine descrescătoare, de Africa, America, Europa și, pe ultimul l oc,
Australia și Oceania.
Tabel 1.2 Evoluția populației Terrei pe continente

Continent Evoluția populației (mili oane locuitori) pe ani
1850 1900 1950 2000 2017
Europa 274 423 576 610 739
Asia 754 932 1 374 3 713 4 515
Africa 95 118 272 867 1 271
America 59 144 332 832 1 018
Australia și Oceania 2 6 12 30 41
Sursa: *** The World F actbook, July, 2017 , Central Inteligence Agency,
*** International Data Base, US C ensus Bur eau

Manifestăril e și tendinț ele ritmuril or medii anuale, la nivel de continente, precum și
evoluția numărului p opulației și a princip alilor indic atori demografici în u ltimele decenii sunt
foarte variate de la o regiune geografică l a alta, de la o țară la alta.
Analiza situației populației din ultimii ani, evidențiază oscilațiile ritmului d e creștere,
cu certe diferențieri regionale, la nivel continental putându -se observa următ oarele tendinț e:
– menținerea unui niv el încă r elativ ridic at a ritmului m ediu anual din un ele continente:
 Africa, 2,7% f ață de 2,3% în anul 1950;
 Asia, 2,0% f ață de 1,9%;
 America Latină, 2,8%;
– scăderea ritmuril or medii anuale în un ele continente:
 Europa (0,6% f ață de 0,9%);
 America de Nord (0,9% f ață de 1,6%).
Pentru a reda o imagine cât m ai clară a evoluției fenomenului d emografic la nivel de
stat, s-au luat în c onsiderare două categorii reprezentative:

5 Explozia demografică (sau bomba demografică) – expresie folosită p entru a descrie tendinț a de creștere rapidă
a populației din s ecolul XX, r ezultată dintr -o rată mondială de natalitate mult m ai ridic ată decât rata mondială de
mortalitate.

4 – țări cu o populație de peste 100 mili oane de locuitori;
– țări cu o populației cuprinsă într e 50 și 100 mili oane de locuitori.
Conform d atelor statistic e, în pr ezent, există 12 țări p e Glob cu o populație de peste
100 mili oane de locuitori fiecare, ceea ce reprezintă m ai mult d e jumăt ate din p opulația
mondială (respectiv, 61,59%), d oar trei dintr e ele fiind țări put ernic d ezvoltate economic
(S.U. A., Rusi a, Japonia).
Mai mult d e atât, s e remarcă pr oporția covârșit oare a prim elor două st ate, Chin a și
India, în t otalul p opulației mondiale, de 36,46%, i ar împr eună cu S.U. A., 40,98% ( aproape
jumăt ate din p opulația Globului este concentrată pe teritoriul a trei state).
În continu are, sunt pr ezentate țările care au cea mai mare populție, alături de ponderea
populației fiecăreia în totalul m ondial.

Tabel 1.3 St atele lumii cu o populație de peste 100 mi lioane de locuitori în anul 2017

Nr.
crt.
Țara Populația
(mili oane
locuitori) Ponderea în
cadrul p opulației
mondiale (%)
1 Chin a 1.388.240.605 18.47
2 India 1 189 172 906 17.86
3 S.U.A. 326.477.190 4.34
4 Indonezia 237.556.363 3.18
5 Brazilia 190.732.694 2.55
6 Pakistan 182.490.721 2.60
7 Bangladesh 165.270.000 2.21
8 Nigeria 158.423.000 2.12
9 Rusia 142.905.200 1.91
10 Japonia 125.044. 210 1.71
11 Mexic 130.526.945 1.50
12 Filipin e 94.013.200 1.26
13 Total mondial 7.515.175.200 100
Sursa: *** The World F actbook, July, 2017 , Central Inteligence Agency
*** International Data Base, US C ensus Bur eau

Evoluția populației, în p erioada anilor 2002 -2020, l a nivelul celor mai populate state
din c adrul fi ecărui c ontinent relevă tendinț a de stabilizare a ritmului d e creștere în cazul
țărilor dezvoltate, spre deosebire de cele aflate în curs d e dezvoltare, care încă pr ezintă un
ritm d e creștere susținut.

Tabel 1.4 Evoluția numărului d e locuitori la nivelul celor mai populate state de pe
fiecare continent (mili oane locuitori)

Regiun ea geografică 2002 2006 2009 2011 2020
Asia Chin a 1 281 1 322 1 369 1 337 1 425
India 1 050 1 130 1 166 1 189 1 321
America S.U.A. 287 301 307 313 323
Europa Rusi a 145 141 140 139 159
Africa Nigeria 130 135 149 155 216
Sursa: *** World P opulation Prospects, Unit ed Nations, D epartment of Economic and Social Affairs,
*** The World Factbook, Central Inteligence Agency

Populația Chin ei este, în pr ezent, de circa 1,4 miliarde, iar rata de creștere este 0,6%.
În aceste condiții, D epartamentul american de Stat estimează că p opulația Chin ei va atinge un
vârf d e 1,6 mili arde în anul 2050.

5 Cea de-a doua categorie, a țărilor cu o populație cuprinsă într e 50 – 100 mili oane de
locuitori, includ e, la nivelul anului 2017 , patru st ate europene dezvoltate economic, și anume:
– Germania (81 mil. l ocuitori),
– Franța (65 mil. l ocuitori),
– Regatul Unit al Marii Brit anii și al Irlandei de Nord (cc a 63 mil. l ocuitori),
– Italia (61 mil. l ocuitori).
În afară de acestea sunt alte opt state, în princip al, din c adrul c ontinentelor Asia și
Africa, aflate în curs d e dezvoltare:
– Etiopia și Vi etnam peste 90 mil. l ocuitori fiecare,
– Egipt 82 mil. l ocuitori,
– Turci a și Iran cca 78 mil. l ocuitori fiecare,
– Republic a Democratică C ongo cca 72 mil. l ocuitori,
– Thailanda cca 67 mil. l ocuitori, My anmar cca 54 mil. locuitori).

Tabel 1.5 St atele lumii cu o populație între 50 – 100 mili oane de locuitori în anul 2017

Nr.crt. Țara Populația
(mili oane locuitori)
1 Etiopia 90 873 739
2 Vietnam 90 549 390
3 Egipt 82 079 636
4 Germania 81 471 834
5 Turci a 78 785 548
6 Iran 77 891 220
7 R.D. C ongo 71 712 867
8 Thailanda 66 720 153
9 Franța 65 312 249
10 Regatul Unit 62 698 362
11 Italia 61 016 804
12 Myanmar 53 999 804
Sursa: *** The World F actbook, July, 2011, C entral Inteligence Agency

Alte câteva țări, în pr ezent cu o populație cuprinsă aproximativ într e 49 și 45 mil.
locuitori, vor intr a în această categorie în viit orul apropiat:
– Republic a Africa de Sud (49 mil.),
– Coreea de Sud (48,7 mil.),
– Spania (46,7 mil.),
– Ucraina (45,1 mil.),
– Sudan (45 mil.).
Secolul XX a reprezentat o perioadă unică în ist oria umanității, fiind c aracterizat de
un ritm f oarte rapid d e creștere a populației, ceea ce a determin at unul dintr e fenomenele
definitorii ale lumii c ontemporane, și anume explozia demografică.
Caracteristic a ultim ei jumătăți d e secol este faptul că efectele și dim ensiunil e
exploziei demografice sunt vizibil e și pot fi urmărit e de la țară la țară, în funcți e de nivelul
sau aspirațiile lor de dezvoltare. Este cunoscută lupt a pentru eliberare națională și economică
pe care au dus -o continentele Africa, America, Asia, după c el de-al Doilea Răzb oi Mondial.
Formarea țărilor în curs d e dezvoltare devine din c e în ce mai activă, m ai ales sub
aspectul r eprezentării c antitative. Ca urmare, dim ensiunil e exploziei demografice se reduc în
țările industriale, care cândv a au provocat revoluția demografică și s e accentuează în limit ele
țărilor și c ontinentelor în curs d e dezvoltare.

6 În aceste condiții, ritmul (r ata) anual(ă) d e creștere a populației la nivel de state
sugerează următ oarele valori:
– 50 % dintr e statele lumii au un ritm m ediu anual de creștere sub 1,0 % (țări
dezvoltate, din Europa, America Anglo-Saxonă),
– circa 20% dintr e ele au un ritm m ediu anual de creștere de peste 3,0% (țări aflate în
curs d e dezvoltare, majoritatea țărilor Africii, Americii L atine și Asiei),
– iar restul pr ezintă o valoare a ritmului d e creștere de 1,2% (țări r ecent intr ate în
stadiul d ezvoltării economice – spre exemplu un ele țări din Asia, Africa sau America
Latină).

1.1.2. Natalitatea
Orice comunit ate umană se definește, din punct d e vedere cantitativ și structur al, prin
două trăsături m ajore și anume, efectivul (numărul d e persoane) și generațiile ce o formează.
Există, așadar, datorită acestor două trăsături, un pr oces continuu d e transformare, de
modificare, fiecare an înr egistrând n oi generații, în timp c e generațiile existente se reduc c a
urmare a mortalității.
Acest proces permanent de împr ospătare, de regenerare poartă denumir ea de mișcare
naturală. Indic atorii demografici d e bază ai mișcării n aturale a populației sunt natalitatea6,
mortalitatea7 și sporul n atural8.
Natalitatea reprezintă numărul născuțil or vii dintr -un an în c adrul un ei populații.
Indic ele natalității s e calculează după r elația:

‰),
unde:
N reprezintă numărul născuțil or vii
P populația medie a anului r espectiv.
Natalitatea, la fel ca oricare indic ator demografic, înr egistrează variații sp ațiale și
temporale, explic ate prin m ai mult e cauze care pot avea rol determinant în c omportamentul
demografic al unei populații:
condițiil e de viață ale populației (niv elul d e trai), p olitica demografică, f actorii social-
cultur ali, pr actica religioasă, st area de sănăt ate a populației și vârst a populației.
Tendința generală a natalității este de descreștere în cazul st atelor dezvoltate și de
menținere a unor valori ridic ate în cazul st atelor slab dezvoltate.
În fiecare zi se nasc în într eaga lume aproximativ 350.000 d e copii, iar cel puțin 1.400
de femei mor din c auza complic ațiilor din p erioada sarcinii s au a nașterii.
Astfel de complic ații sunt princip ala cauză a decesului s au inv alidită ții femeilor într e
15–49 ani din ță rile în curs d e dezvoltare.
Riscuril e unui d eces provocat de complic ații legate de perioada sarcinii s au a nașterii
sunt, în un ele țări, de 1 din 20, în timp c e în altele scad până l a 1 din 1.000.
Numă rul m amelor care mor la naștere într-o singură săptămână , în India, este mai
mare decît numă rul celor care mor într -un an într eg în t oată Europa.

6 indic ator demografic c e arată int ensitatea nașterilor în c adrul un ei populații, prin r aportarea numărului de
născuți vii dintr -o anumită p erioadă la populația totală a unei țări s au a unei regiuni, exprim ată la 1 000 d e
locuitori.
7 indic ator demografic ce exprimă r aportul num eric dintr e numărul d e decese pe o anumită p erioadă de timp și
populația totală a unei țări s au a unei regiuni, exprim ată la 1 000 d e locuitori.
8 indic ator demografic c e reflectă dif erența dintr e numărul d e născuți vii și t otalul d eceselor dintr -o anumită
perioadă de timp (dif erența dintr e natalitate și mortalitate); se mai num ește și excedentul p opulației.

7 1.1.3. Mortalitatea
Mortalitatea generală reprezintă numărul d eceselor produse în cadrul un ei populații
dintr -un an. Indic ele mortalității s e calculează după r elația:

‰),

unde:
M reprezintă numărul d eceselor înregistrate în cadrul un ei populații,
P populația medie din anul respectiv.
Și acest indic e înregistrează variații în timp și sp ațiu, princip alii factori determin anți
fiind r eprezentați de condițiil e medico-sanitare și niv elul de trai. În acest context se definește
indic atorul morbidității reprezentat de numărul d e îmbolnăviri r aportat la 100000 d e locuitori
(existența unor boli sp ecifice anumit or zone de climă influ ențează indic ele mortalității:
malaria în zona tropicală, ebola în zona ecuatorială, etc.).
Acest indic ator este influ ențat și d e calitatea mediului, existând din această
perspectivă st ate slab dezvoltate economic, însă cu o calitate a mediului m ai bună, d atorită
lipsei de poluare, pentru c are s-au înregistrat valori ale mortalității f oarte reduse.
Mortalitatea generală a înregistrat la nivel mondial în anul 20 17 valoarea de 8,6‰, cu
diferențieri de la o regiune la alta, chiar de la un st at la altul.
Astfel, țăril e dezvoltate, care oferă condiții d e viață favorabile populației comparativ
cu cele slab dezvoltate, înregistrează valori mai scăzut e ale mortalității g enerale (2,1‰ în
Emiratele Arabe Unite și 2,3‰ în Kuw ait, față de 24,1‰ în Angola și 30,8‰ în Sw aziland)
(CIA World F actbook, 2017 )9.
Există un alt indic ator care reflectă gr adul d e civiliz ație al unei populații, fiind
determin at direct de condițiil e medico-sanitare și anume mortalitatea infantilă.

1.1.4. Mortalitatea infantilă
Mortalitatea infantilă este un indic ator de bază al stării economico-sociale și de mediu
al unei comunități um ane, care ia în calcul d ecesele 0-1 an (de la naștere la 364 d e zile)10.
Raportarea sa la 1000 născuți vii din aceeași perioadă (d e regulă 1 an calendaristic )11
și teritoriu (în c are prin t eritoriu se înțelege locul d e rezidență și l ocul d ecesului) exprimă rata
mortalității inf antile12, care reprezintă im aginea intensității m ortalității inf antile.
Acest indic ator nu tr ebuie confundat cu rata mortalității sp ecifice pe aceeași grupă d e
vârstă (numărul d e decese la 1.000 l ocuitori care împlin esc vârst a 1 an, în cursul anului
calendaristic în c are se efectuează observarea fenomenului)13.
Colocvial termenul d e mortalitate infantilă (f enomen reprezentat de decesele
persoanelor în vârstă d e mai puțin d e 1 an, înr egistrate într-o anumită p erioadă de timp), mai
este întâlnit cu s ensul d e rată a mortalității inf antile.
Indic ator esențial al sănătății c opilului și a mamei, are un niv el și o evoluție cu
determinism s ocial, economic și cultur al complex, șansele de supraviețuire ale copilului în
primul an de viață, fiind influ ențate, de asemenea, și d e calitatea serviciil or de îngrijir e ale
gravidei și c opilului, pr ecum și d e accesul la aceste servicii14 sau de factori istorici.

9 În Români a valoarea mortalității era de 11,9‰.
10 OMS 791/17.11.1999, p entru aprobarea Metodologiei privind r aportarea și analiza profesională a cauzelor
deceselor perinatale, 0-1 an și 1 -4 ani, pr ecum și a indic atorilor mortalitații perinatale, infantile și 1-4 ani
11 Demografie aplicată în Sănăt atea Publică; II M ortalitatea – modalități d e măsur are, slid e 23
12 Ibidem.
13 Mortalitatea populației – analiză tr ansversală, p.4
14 Cauzele medico-sociale ale mortalității c opiilor sub 5 ani la domiciliu și în prim ele 24 de ore de la internare:
raport fin al, p. 17

8 Nivelul m ortalității inf antile este fundamental controlat de către factori sociali, politici
și economici, c alitatea serviciil or medicale având un imp act secund ar (un ele opinii m ergând
până la a aprecia impactul ameliorării c alității actului m edical de până l a maxim 10 % în c eea
ce privește scăderea acestui tip d e mortalitate)15.
Astfel, declinul s emnific ativ al mortalității inf antile consemnat înc epând cu s ecolul
XX, a fost determin at atât d e către progresele înregistrate în ocrotirea sănătății, cât și în
celelalte domenii ale vieții um ane, cum ar fi: alimentația, igienizarea mediului d e viață,
producți a de masă a medicamentelor, a vaccinuril or, educarea populației.[6]
În anul 2015 cele mai comune cauze de deces pentru grup a 0-1 an erau diareea și
pneumonia16.
Factori de risc endogeni17 sunt:

Factori de risc exogeni sunt:
– de mediu n atural: clim a, sezonul, c aracteristicil e geografice ce pot sup rasolicita
organismul c opilului – încă in adaptat;
– asistența medicală a gravidei și ult erioară a copilului;
– planificarea familială – astfel încât c opiii să fi e doriți și să nu aibă risc d e abandon;
– socio-economici: niv elul scăzut d e educație al mamei, st area civilă (m ama
necăsăt orită), v enitul f amiliei, domiciliul inst abil sau condițiil e de locuit in adecvate,
alimentația incorectă (ritm, c alitate, cantitate).
În continu are, sunt pr ezentate cele 20 de țări d e pe Glob cu un sp or natural negativ sau
cu o rată zero de creștere a populației, în rândul căr ora observăm că s e înscri e și Români a.

15 Evoluția mortalității g enerale în Români a, 2013, M ortalitatea infantilă – p. 26
16 Raport Unic ef, 2016
17Demografie aplicată în Sănăt atea Publică; II M ortalitatea – modalități d e măsur are, slid e 23

•vârsta sub 20 ani sau peste 35 ani,
•rangul nașterii (risc crescut la prima naștere),
• caracteristicile fizice ale mamei
•antecedente personale patologice,
•medicamente luate în cursul sarcinii, toxicodependența ,
•alimentația necorespunzătoare,
•traumatismele psihice și fizice suferite de gravidă,
•— afecțiunile obstetricale de pe parcursul sarcinii și al nașterii

care țin de
mamă:
•prematuritatea și greutatea mică la naștere,
•sexul masculin,
•rangul nou -născutului,
•vârsta mică,
• — handicapuri biologice (malnutriție, rahitism, anemie,
malformații, infecții recurente).

care țin de
copil:

9 Tabel 1.6 St atele lumii cu sp or natural negativ sau zero în anul 2011

Nr. crt. Țara Scăd ere anuală
a populației Scăd erea populației
totale 2011 -2050
1. Ucraina – 0,8% – 28%
2. Rusia – 0,6% – 22%
3. Belarus – 0,6% – 12%
4. Bulg aria – 0,5% – 34%
5. Letonia – 0,5% – 23%
6. Lituania – 0,4% – 15%
7. Ungaria – 0,3% – 11%
8. Români a – 0,2% – 29%
9. Estonia – 0,2% – 23%
10. Moldova – 0,2% – 21%
11. Croația – 0,2% – 14%
12. Germania – 0,2% – 9%
13. Republic a Cehă – 0,1% – 8%
14. Japonia 0% – 21%
15. Polonia 0% – 17%
16. Slovacia 0% – 12%
17. Austria 0% + 8%
18. Italia 0% – 5%
19. Slovenia 0% – 5%
20. Grecia 0% – 4%
Sursa: *** International Data Base, US C ensus Bur eau, 2017

În cursul s ecolului al XIX -lea, natalitatea a scăzut s ensibil în r egiunil e considerate azi
dezvoltate și se menține ridicată în r egiunil e mai puțin d ezvoltate, în ultimii ani constatându –
se o accentuare a diminuării n atalității în r egiunil e dezvoltate, natalitatea tipică fiind astăzi:
– în regiuni d ezvoltate, de ordinul 16‰;
– în regiuni m ai puțin d ezvoltate, de două ori mai ridic ată (31‰).
Elementul esențial al creșterii demografice actuale îl constitui e reducerea mortalității
în general și a celei infantile18 în sp ecial, ca urmare a măsuril or igienico- sanitare aplicate pe
o scară din c e în ce mai largă, pr ecum și a altor factori. În p aralel și n atalitatea a cunoscut o
oarecare scădere, însă curb a descendentă a acesteia nu a fost la fel de pronunțată precum c ea
a mortalității, astfel încât sp orul n atural al populației este cu mult m ai mare decât în tr ecut.
Statele cu un sp or natural ridic at au posibilit atea de a- și asigur a, în viit or, resurse umane
corespunzăt oare19.

18 mortalitatea infantilă este un indic ator demografic c e exprimă numărul d e decese în primul an de viață
raportat la 1 000 d e născuți vii; acest indic ator se folosește în aprecierea mortalității g enerale și este direct
influ ențat de progresul medicin ei și d e condițiil e igienico-sanitare.
19 Neguț Silviu (c oord.), Geografie economică m ondială, Editur a Meteor Press, Bucur ești, 2010, pag, 26

10 CAPITOLUL 2. RĂSPÂNDIR EA POPUL AȚIEI PE GLOB

2.1. Asimetria Nord-Sud
În pr ezent, p este 60% din p opulația Terrei se află concentrată pe o întind ere care
reprezintă d oar 9% din supr afața uscatului. C ele mai mari concentrări d e populație sunt în
estul și sud -estul Asiei (Chin a – 1,3 mili arde de loc., Indi a – 1,1 miliarde de loc., Ind onezia –
245 d e milioane de loc.), în v estul și c entrul Europei, în estul Americii d e Nord etc.
Caracteristic a cea mai evidentă care se detașează la nivel mondial este asimetria
demografică N ord-Sud, l egată de inegalitatea dezvoltării s ocial-economice și emanciparea
populației.
Ritmuril e de creștere sunt r eduse în Nord (țăril e dezvoltate) și ridic ate în Sud (st atele
în curs d e dezvoltare și subd ezvoltate) în Africa, Asia de S și S -E, America Latină.
Sudul se găsește în expansiune demografică, cu o pondere ridicată a populației tinere,
în timp c e Nordul este în declin d emografic, suf erind d e o îmbătrânir e a populației.
Țăril e Sudului s e află în situația Europei din s ecolul al XIX-lea și înc eputul s ecolului
al XX -lea, având o creștere accentuată a populației.
Asimetria demografică Nord-Sud s e reflectă în:

2.1.1. Indic ele de dezvoltare umană
Indic ele dezvoltării um ane (IDU) este o măsură c antitativă a gradului succ esului un ei
țări în a- și dezvolta capitalul um an. Intr oducerea acestui indic e la începutul anilor 1990 a fost
cauzată de necesitatea de a măsur a progresul um an. Aceste măsurăt ori au în c entru oamenii,
mai degrabă decât economia.
IDU r elevă, d e asemenea, cu acuratețe, structur a și dir ecția progresului (s au
regresului) c apitalului um an în cursul cr eșterii economice a unei țări, pr ecum și pr oblemele
care însoțesc acest progres în aproximativ 170 d e țări.
IDU r eflectă pri oritățil e naționale, pun e în evidență disp aritățil e, măs oară pr ogresul și
stimul ează di alogul p oliticii d e ajutorare. Mult e țări au descoperit că IDU d ezagregat: pe
regiuni, p e sexe, pe grupuri etnice, pe clase de venit, si după alte criterii le oferă o posibilit ate
de a studi a profilul um an al societății l or.
Indic ele dezvoltării um ane reflectă realizăril e obținut e prin mijl oace umane prim are în
trei dimensiuni fund amentale: o viață lungă și sănăt oasă, o educație adecvată, un st andard de
viață decent (c are sunt oarecum în c orelație cu factorii care contribui e la calitatea vieții, și
anume bunăst area materială, calitatea populației și c alitatea sistemulu i social).
– orientarea migrațiilor prezentului dinspre Sud spre Nord;
– asimetria forței de muncă (surplus în Sud, deficit în Nord);
– asimetria pieței mondiale (care este în favoarea Nordului);
– mutații sociale profunde (statutul imigranților, confl icte rasiale și etnice,
respectarea drepturilor omului, politici antinataliste).

11 Valoarea IDU p entru fi ecare țară (regiune, etc.) indică până und e trebuie mers pentru
a atinge anumit e țeluri pr edefinite: durata medie de viață de 85 d e ani, eccesul la educație
pentru t oți, un st andard de viață la nivel mondial.
De fapt, IDU p onderează deficiențele acestor trei factori, m ai exact dist anța relativă
până l a scopul d ezirabil pe scala unitară
Cercetările existente confirmă că Indic ele de Dezvoltare Umană este reprezentativ
pentru puțin e țări.
Conceptul d e dezvoltare umană este mult m ai larg decât c eea ce poate fi capturat în
Indic ele de Dezvoltare Umană sau orice alte indici c ompozit.
IDU și alți indic atori sint etici p ot oferi doar un pr oxy larg p entru un ele dintr e
aspectele cheie ale dezvoltării um ane.
sintetica, relativa, rezultata dintr -un set de norme alese pentru v alorile maxime si minim e,
pentru fi ecare componenta: speranta de viata, educatia si instruir ea, nivelul de trai.
IDU nu are o unitate de măsură pentru că s e utiliz ează standardizarea datelor. IDU
este un indic e elaborat arbitrar (Mărgin ean, 2012). Indic ele Dezvoltării Um ane cuprind e trei
elemente de bază:
a) longevitatea – este măsur ată prin sp eranța de viață la naștere, care este influ ențată
în mod direct de nivelul de dezvoltare a țării;

unde:
= indic ele speranței de viață
= valoarea minimă
= valoarea maximă.
b) mediul de educație ( –este calculat ca o medie aritmetică ponderată între
gradul de alfabetizare a populației adulte ( și rata brută de cuprind ere în
învățământul d e toate nivelurile ( );

unde:

și

Indic ele a fost inv entat de economistul p akistanez Mahbub ul H aq. Indic ele
dezvoltării um ane, pentru m ajoritatea statelor membre ONU, este actualizat în fiecare an de
Programul d e Dezvoltare al Națiunilor Unit e și public at în Raportul d e Dezvoltare Umană.
La nivel mondial, a fost elaborat un cl asament care permite încadrarea tuturor statelor
lumii p e o scară cu v alori cuprins e între 0 și 1.

12 Figur a 2.1. Harta lumii indicând indic ele dezvoltării um ane – IDU (2016)20

Sursă – www .wikip edia.org
Legendă:
0.900 și p este
0.850 -0.899
0.800 -0.849
0.750 -0.799
0.700 -0.749 0.650 -0.699
0.600 -0.649
0.550 -0.599
0.500 -0.549
0.450 -0.499

Ceea ce contează foarte mult în analiza dezvoltării um ane nu este valoarea în sin e, ci
rangul ță rii în clasamentul m ondial. Evident că în frunt ea clasamentului, având l a bază
valoarea indic elui dezvoltării um ane, regăsim c ea mai mare parte a țărilor dezvoltate.
La nivel mondial, clasificarea țărilor propusă de Raportul D ezvoltării Um ane este
urmă toarea:

20 http://hdr.undp. org/en/2016 -report/download

•țări cu dezvoltare umană ridicată (indice egal sau mai mare de 0,800),
•șări cu dezvoltare umană medie (indice cuprins între 0,500 și 0,799)
•țări cu dezvoltare umană redusă (indice mai mic de 0,500).
În funcție de nivelul
de dezvoltare
umană:

•cu venit ridicat (P.I.B./loc. egal sau mai mare de 9.206 $ americani);
•cu venit mediu (P.I.B./loc. între 746 si 9.205 $ americani);
•cu venit redus (P.I.B./loc. mai mic sau egal cu 745 $ americani).
În funcție de
valoarea venitului,
Banca Mondială
propune 3
categorii de țări:

•țări în curs de dezvoltare;
•Europa Central ă și de Est;
•țări membre O.C.D.E. (Organiza ția de Cooperare și Dezvoltare
Economic ă).

Marile grupuri
mondiale

13 2.1.2. Statele dezvoltate
Țăril e dezvoltate cu economie de piață alcătui esc așa-numit a lume occidentală. Este o
denumir e care a intrat în limb ajul cur ent, după c el de-al doilea război mondial.
Din punct d e vedere geografic, l umea dezvoltată se plasează la Nord, în opoziție cu
lumea subd ezvoltată aflată la Sud. Toți acești termeni au un c aracter convențional.
Numărul țăril or dezvoltate constitui e o sursă d e controverse printr e specialiști. C ei
mai mulți dintr e ei identifică țăril e dezvoltate cu țăril e membre ale OCDE (Organizația de
Cooperare și Dezvoltare Economică), c are numără astăzi 30 d e state.
Țăril e membre OCDE sunt: SU A, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie,
Norvegia, Suedia, Finl anda, Danemarca, Belgia, Olanda, Lux emburg, Sp ania, Portugalia,
Austria, Italia, Irlanda, Elveția, Australia, Noua Zeelandă, C anada, Cehia, Ung aria, Slovacia,
Mexic, Turci a, Coreea de Sud, Polonia, Grecia, Islanda.
Alții apreciază că printr e membri c are compun această organizație sunt țări c e nu pot
fi considerate ca fiind d ezvoltate, ceea ce reduce numărul l or. Până d e curând, nici C ehia,
Polonia, Ung aria sau Slovacia nu erau incluse în rândul țăril or dezvoltate, dar apartenența la
UE a schimb at statutul acestor țări.
Indif erent cât e țări f ac parte din c ategoria țărilor dezvoltate, princip alele caracteristici
ale acestora pot fi rezumate astfel:
– sunt țări cu economie de piață, c eea ce presupun e că pr oprietatea privată constitui e
princip ala sursă a motivației și din amicii acestor economii,
– structur a economiei acestor țări este una diversific ată, în c are toate ramuril e sunt
reprezentate,
– sunt țări cu eficiență d e ansamblu ridic ată, relevată de faptul că înr egistrează cele mai
mari niv eluri ale productivității muncii, ale producți ei, ale consumuril or pe locuitor, etc.
– gradul d e alfabetizare este de 100% s au aproape de 100%,
– accesul l a asistență s anitară și l a alte servicii de bază este asigur at pentru m ajoritatea
populației,
– sunt s ediul c elor mai mult e și mai mari dintr e companiile transnaționale,
– domină economia mondială, d eținând prim ele locuri în c eea ce privește comerțul
internațional, inv estițiil e străin e, tehnologia,
– monedele celor mai put ernice dintr e țările dezvoltate constitui e monedele de rezervă ale
tutur or țăril or lumii,
– piețele financiare de referință sunt în țăril e dezvoltate,
– înregistrează cele mai mari realizări în pl anul c ercetării d ezvoltării, etc.

2.1.3 St ate emergente și în dezvoltare
Una dintre trăsăturile caracteristic e economiei mondiale contemporane este faptul că
majoritatea țărilor lumii o formează cele cu economii în dezvoltare.
După originea lor, țăril e în dezvoltare pot fi grup ate în trei categorii:
– foste țări coloniale sau dependente;
– foste țări comunist e;
– actuale țări cu r egim c omunist.
Majoritațea țărilor din această categorie se află în plin proces de transformare sistemică,
parcurgâ nd drumul, m ai lung sau mai scurt, c are le separă de stadiul sup erior de dezvoltare a
factorilor de producți e, de o economie monetară eficientă.
O grupare a țărilor în curs d e dezvoltare după potențialul lor economic v alorificat
plasează pe locul 3 Chin a, uriașul lumii p e plan demografic, cu c ele peste 1,3 miliarde de
locuitori, dar cu un PI B total de numai 11.383. 030 milioane de dolari, în 2017 .
Compararea produsului intern brut al celorlalte mari țări în curs d e dezvoltare, cu c el al
Chin ei, arată următ oarea situație:

14 Tabel 2.1. PIB c omparat ( prim ele 10 țări)
Poziție Produsul int ern brut gl obal PIB (mil.$ americani)
1 Statele Unite ale Americii 18,558,130
— Uniun ea Europeană21 16,477,211
2 Chin a 11,383,030
3 Japonia 4,412,600
4 Germania 3,467,780
5 Regatul Unit 2,760,960
6 Franța 2,464,790
7 India 2,288,720
8 Italia 1,848,690
9 Brazilia 1,534,780
10 Canada 1,462,330
Sursă – Report for Selected Country Gr oups and Subj ects, World Economic Outlook.
International Monetary Fund. 1 aprilie 2016.

Cu excepția Braziliei, celelalte țări în dezvoltare se află mult în urm a R.P.Chin eze, din
punctul d e vedere al PIB.

2.2 Fluxuri migr atorii
Mobilitatea spațială a populației este o componentă a dinamicii p opulației, fiind un
factor complementar al creșterii sau scăd erii numărului p opulației. Aceasta trebuie privită c a
o consecință a inegalității existente la nivel mondial în r epartiția geografică a populației și
resurselor naturale. Astfel, mobilitatea teritorială se prezintă dr ept o încercare a populației de
a reduce dezechilibr ele existente între numărul d e locuitori și r esurse.
Mișc area teritorială a populației atât în limit ele unui st at, cât și în afara acestora poartă
numele de migr ație.
În definirea migr ației și analiza generală a fenomenului migr atoriu s e utiliz ează o
serie de termeni sp ecifici: emigr ația, exodul d emografic, imigr ația, remigr ația.
Acești termeni sunt g enerați de caracteristicil e fenomenului și anume: zona de
plecare, zona de sosire, intensitatea migr ației, natura migr ației etc.
Emigr ația se referă la plecările (ieșirile), de populație dintr -o anumită z onă, indif erent
de mărim ea sau niv elul taxonomic al acesteia. Ea cuprind e în condițiil e normale, num ai
surplusuri d e populație și nu pr oduce modificări esențiale, în pir amida demografică. Există,
însă, situ ații determin ate de cauze multiple, când în pr ocesul migr atoriu este antrenată o
populație mai num eroasă d ecât surplusul d emografic pr oducându -se o destructur are a
comunității r espective. O asemenea deplasare de populație poartă d enumir ea de exod
demografic, în c adrul cărui a, cea mai frecventă formă o reprezintă exodul rur al.
Imigr ația definește populația migr antă, s osită s au intr ată într -o zonă sau localitate.
Imigr ațiile în zona de origin e, adică r evenirile după o plecare, considerată la un m oment dat
definitivă s au temporară, poartă num ele de remigr ație.
În pr actică, p opulația sosită într -o țară sau localitate, din anumit e cauze/motive, un
anumit sc op și p entru un anumit timp, s e numește populație imigr antă. P opulația plecată
dintr -o țară sau localitate spre alte continente, țări s au localități, din anumit e cauze/motive, un
anumit sc op și p entru un anumit timp, s e numește populație emigr antă.
Cauzele migr ațiilor sunt extrem de variate și implică existența atât a unor factori de
resping ere în arealul sau regiunea de plecare, cât și a unor factori de atracție în arealul sau

21 www.wikip edia.org

15 regiunea de sosire (căut area unui l oc de muncă, cr earea de infrastructuri în anumit e zone
populate, conflict e locale sau regionale etc.).
Cei mai imp ortanți f actori care, prin c aracteristicil e lor, determină d eplasări ale
populației sunt c ei naturali, economici, s ociali și p olitici, pr ezentați succint în c ele ce
urmează:
– factorii n aturali, precum clim atul excesiv, r elieful in accesibil, s olurile nefertile, pot
constitui f actori de resping ere puternici p entru p opulație; totodată, catastrofele naturale
(inund ațiile, alunecările de teren, cutr emurele, uraganele, tsun ami-urile) pot stimul a
deplasări ale populației spre alte regiuni g eografice. Pe de altă parte, existența unor zone
cu clim at mai blând, s oluri f ertile reprezintă elemente de favorabilitate, de atractivit ate
pentru p opulație;
– factorii economici – inegalitățil e înregistrate în dezvoltarea economică a unor regiuni
constitui e astăzi c auzele cele mai frecvente în determinarea mobilității t eritoriale a
populației (deplasări d e populație din z onele slab dezvoltate economic cătr e zonele
puternic d ezvoltate). Astfel, șomajul, niv elul scăzut al venituril or, supr apopularea, sărăci a
și foametea constitui e factori put ernici d e resping ere, ce creează potențiali migr anți, în
timp c e, prezența resurselor naturale, dezvoltarea industri ei și s erviciil or, reprezintă
factori de atracție în zonele respective, pentru o populație din c e în ce mai num eroasă;
– factorii sociali – se află, d e cele mai mult e ori, într -o strânsă r elație cu cei economici,
motivul fiind acela că bunăst area materială își găs ește corespondentul în c ea socială. C el
mai comun f actor de resping ere îl reprezintă schimb area statutului s au mărimii f amiliei
(cupluril e de tineri căsăt oriți pr eferă să l ocuiască m ai departe de părinți, apariția copiilor
determină schimb area locuinț ei, etc.). D e asemenea, lips a unor activități s ociale sau
cultur ale din z onele rurale poate constitui o cauză a depopulării s atelor, pe când, c entrele
sociale, cultur ale, educaționale din orașe pot contribui l a creșterea populației urbane.
– factorii p olitici – deplasările voluntare ale populației sunt m ai puțin d etermin ate de
factorii politici, d ar există situ ații în c are anumit e persoane intră în c onflict sau sunt în
dezacord cu p olitica dusă l a nivel local, regional sau național. Aceștia se îndreaptă spr e
regiuni s au țări în c are opiniil e lor sunt acceptate (spre exemplu, c azul p ersoanelor care au
cerut azil politic).
În funcți e de factorii și cauzele/condițiil e care pot favoriza sau restricți ona mobilitatea
spațială a populației, se disting p atru categorii de populație, și anume:
 populația migr atoare – parte a populației care se deplasează în t eritoriu, schimbându -și
atât d omiciliul, cât și locul d e muncă. S e încadrează aici migr ațiile intercontinentale,
interstatale, dar și migr ațiile rural-urban;
 populația navetistă – se referă la acea categorie de populație care se deplasează (alternant)
pentru muncă în t eritoriu, utilizând, în acest scop, un anumit mijl oc de transport spr e locul
de muncă, într e localitatea de domiciliu și l ocalitatea în care-și desfășoară activit atea;
 populația sezonieră – includ e populația care se deplasează, indif erent de distanță, p entru
muncă, p entru o perioadă d eterminată sau periodic (lun ar, anual), sau pentru odihnă,
recreere, tratamente medicale, în p erioade de concediu, v acanțe;
 populația flotantă – includ e populația ce se deplasează pentru muncă, r ecreere sau alte
scopuri în altă localitate decât c ea de reședință , fără a-și schimb a domiciliul d e bază
pentru o perioadă m ai mare de 48 de ore.
Migr ația internațională, fenomen care implică c onsecințe demografice, sociale,
economice și politice a crescut s emnific ativ înc epând cu 1980, i ar interesul p entru analiza
acestui pr oces s-a intensific at și a cuprins t oate regiunil e lumii.
În țăril e de destinație, migr ația internațională poate constitui un instrum ent utiliz at
pentru a remedia deficite specifice ale pieței forței de muncă. Cu t oate acestea, este aproape

16 sigur că migr ația, considerată individu al, nu v a reuși să inv erseze tendinț a actuală de
îmbătrânir e a populației înregistrată în mult e zone din U E.
Ultim ele statistici ale Uniunii Europene privind migr ația internațională, efectivele de
cetățeni naționali și d e resortisanți străini, pr ecum și d ate privind d obândir ea cetățeniei au fost
realizate la nivelul anului 201522.
Fluxurile migratorii.
În mod cur ent, aproximativ 175 m ilioane persoane se deplasează în altă țară decât cea
de origin e. Din 1975 numărul migr anților s-a dublat, 60% din numărul lor la nivel mondial
locuiesc în regiuni d ezvoltate ale lumii și r estul d e 40% în zone foarte puțin d ezvoltate. Mulți
dintr e migr anți trăi esc în Europa (56 mili oane), Asia (50 mili oane) și America de Nord (41 d e
milioane). Aproape 1 din 10 p ersoane trăiesc în regiunil e dezvoltate cu statut de migr ant și, l a
polul opus, aproape 1 din 70 p ersoane din țăril e în dezvoltare este migr ant.
La finele anului 20 16, numărul r efugiaților la nivel mondial era de 65,6 milioane din
care, 13 mili oane refugiați în țăril e dezvoltate și 53,6 în țăril e în dezvoltare.
În 2015, 4,7 mili oane de persoane au imigr at în unul dintr e statele membre ale UE-28
și, conform rapoartelor, cel puțin 2,8 mili oane de emigr anți au părăsit un st at membru al UE.
Aceste cifre totale nu reprezintă fluxuril e migr atorii cătr e/dinspr e UE în ansamblu,
întrucât acestea includ, d e asemenea, fluxuril e între diferite state membre ale UE.
Dintr e cei 4,7 mili oane de imigr anți înr egistrați în cursul anului 2015, s e estimează că :

Germania a raportat cel mai mare număr t otal de imigr anți (1.543. 800) în 2015, fi ind
urmată de Regatul Unit (631.500), Fr anța (363.900), Sp ania (342.100) și It alia (280. 100).
Germania a raportat cel mai mare număr d e emigr anți în 2015 (347. 200), fiind urm ată
de Spania (343.900), R egatul Unit (299. 200), Fr anța (298. 000) și It alia (258. 800) așa cum s e
poate observa din figur a 2.2:

22http:// ec.europa.eu/eurostat/statistics explained/ind ex.php
aproximativ 2,4 milioane erau cetățeni ai unor țări terțe,
1,4 milioane erau cetățeni ai unui alt stat membru al UE decât cel de
destinație,
aproximativ 860 000 erau cetățeni ai statului membru al UE de
destinație
aproximativ 19 000 erau apatrizi.

17 Figur a 2.2. Numărul imigr anților/emigr anților la nivelul celor mai imp ortante țări U E-28

Sursă – prelucrare proprie a datelor de pe www. ec.europa.eu

În 2015, 17 dintr e statele membre ale UE au raportat o pondere mai mare a imigrării
decât a emigrării, însă în Bulg aria, Irlanda, Gr ecia, Sp ania, Cr oația, Cipru, P olonia,
Portugalia, Români a, Letonia și Litu ania, numărul emigr anților a depășit numărul
imigr anților.
În raport cu mărim ea populației rezidente, Lux emburg a înregistrat cele mai mari rate
de imigr are în 2015 (42 d e imigr anți la 1.000 d e persoane), fiind urm at de Malta (30 d e
imigr anți la 1.000 d e persoane), Austria și Germania (ambele înregistrând 19 imigr anți la
1.000 de persoane), după cum r ezultă din figur a de mai jos:

Figur a 2.3. Ratele de imigr are/emigr are în raport cu mărim ea populației rezidente

Cele mai mari rate de emigr are în 2015 au fost raportate pentru Lux embur g (22
emigr anți la 1.000 d e persoane), Malta (20 emigr anți la 1.000 d e persoane), Austria și
Germania (14 emigr anți la 1.000 d e persoane) și Franța ( 11 emigranți la 1.000 d e persoane) .
În 2015, pr oporția relativă a imigr anților resortisanți, și anume imigr anții cu c etățenia
statului m embru al UE de destinație, din numărul t otal de imigr anți a fost cea mai ridic ată în
02000004000006000008000001000000120000014000001600000
Germania Regatul
UnitFranța Spania ItaliaNumăr imigranți
Număr emigranți
051015202530354045
Luxemburg Malta Austria Germania Franța 22 20
14 14
11 42
30
19 19
15
Rată de imigrare/ 1000 pers. Rata de emigrare/ 1000 pers

18 Români a (87% din t otalul imigr anților), Litu ania (83 %), Ung aria (56 %), Cr oația (55 %),
Letonia (52 %), Estonia (52 %) și P ortugalia (50 %).
Acestea au fost singur ele state membre ale UE care au raportat că pr oporția imigr ației
propriilor resortisanți a fost mai mare de jumăt ate din număr ul total de imigr anți (Figur a nr.
1.3).
Figur a nr. 2.4. Distribuți a imigr anților în funcți e de cetățenie, 2015

Sursă – www. ec.europa.eu

În schimb, Lux emburg, G ermania și Austria au raportat proporții relativ scăzut e,
întrucât imigr ația propriilor resortisanți nu a reprezentat mai mult d e 5-6 % din numărul t otal
de imigr anți în 2015.
Informațiile privind c etățenia au fost utiliz ate frecvent pentru a analiza situația
imigr anților de origin e străină. Cu t oate acestea, întrucât c etățenia se poate modifica pe
parcursul vi eții un ei persoane, este util, d e asemenea, să s e analizeze informațiile în funcți e
de țara de origin e.
Proporția relativă a imigr anților născuți în ț ară din numărul t otal de imigr anți a
înregistrat cea mai ridic ată cifră în Litu ania (74 % din t otalul imigr anților), urm ată de
Români a (66 %) și P olonia (50 %). În schimb, It alia, Spania, Lux emburg, Austria și
Germania au raportat proporții relativ scăzut e de imigr anți născuți în ț ară, reprezentând m ai
puțin d e 10 % din numărul t otal de imigr anți în 2015.
În 2015, numărul estimat al imigr anților din țări t erțe către UE-28 a fost de 2,7
milioane. În plus, 1,9 mili oane de persoane care își aveau reședința anterioară într -un stat
membru al UE au migr at cătr e un alt stat membru.
O analiză în funcți e de reședința anterioară arată că Lux emburg a raportat cea mai
mare pondere a imigr anților din tr-un alt stat membru al UE (91% din numărul t otal al
imigr anților în 201 5), fiind urm at de Slovacia (80 %) și d e Români a (71%). Proporții relativ
scăzut e au fost raportate de Italia (26 % din t otalul imigr anților), pr ecum și d e Bulg aria,
Slovenia și Su edia (fiecare raportând o proporție de 28 %) .

19 În ceea ce privește distribuți a pe sexe a imigr anților din st atele membre ale UE în
2015, a existat o ușoară pr evalență a bărbaților față de femei (56 % comparativ cu 44 %).
Statul m embru c are a raportat cea mai mare pondere de imigr anți d e sex masculi n a fost
Germania (63 %) . În schimb, c ea mai mare pondere de imigr anți d e sex feminin a fost
raportată în Cipru (57 %).
În 2015, imigr anții din st atele membre ale UE erau, în m edie, mult m ai tineri decât
populația totală deja rezidentă în ț ara lor de destinație. La 1 ianuarie 2016, vârst a medie a
populației din U E-28 era de 42,6 ani. În schimb, vârst a medie a imigr anților din U E-28 în
2015 era de 27,5 ani.
Populația migr antă. La 1 ianuarie 2016, 35,1 mili oane de persoane născut e în afara
UE-28 trăi au într -un st at membru al UE, în timp c e 19,3 mili oane de persoane erau născut e
într-un alt stat membru al UE decât cel în c are își aveau reședința. Num ai în Ung aria, Irlanda,
Luxemburg, Sl ovacia și Cipru, numărul p ersoanelor născut e în alte state membre ale UE era
mai mare decât numărul p ersoanelor născut e în afara UE-28.
La 1 ianuarie 2016, numărul c etățenilor din țări t erțe care locuiau în U E-28 era de
20,7 mili oane, în timp c e numărul p ersoanelor născut e în afara UE care locuiau în U E-28 era
de 35,1 mili oane
La 1 ianuarie 2016, numărul p ersoanelor având c etățenia unei țări t erțe și reședința
într-un st at membru al UE era de 20,7 mili oane, reprezentând 4,1 % din p opulația UE-28. În
plus, l a 1 ianuarie 2016, 16 mili oane de persoane care locuiau în unul dintr e statele membre
ale UE aveau cetățenia unui alt stat membru al UE.
În termeni absoluți, c el mai mare număr d e resortisanți străini c are trăiau în st atele
membre ale UE la 1 ianuarie 2016 s -a înregistrat în G ermania (8,7 mili oane de persoane),
Regatul Unit (5,6 mili oane), Italia (5,0 mili oane), Sp ania (4,4 mili oane) și Fr anța (4,4
milioane). Resortisanții străini din aceste cinci st ate membre reprezentau împr eună 76 % din
numărul t otal al resortisanților străini c are locuiau în t oate statele membre ale UE, cele cinci
state membre reprezentând împr eună o proporție de 63 % din p opulația UE-28.
În termeni relativi, st atul m embru al UE cu cea mai mare pondere a resortisanților
străini a fost Lux emburg, pr oporția resortisanților străini fiind d e 47 % din t otalul populației.
O proporție ridicată a resortisanților străini (c el puțin 10 % din p opulația rezidentă) a fost
constatată, de asemenea, în Cipru, Estonia, Letonia, Austria, Irlanda, Belgia și Germania.
În cele mai mult e state membre ale UE, majoritatea resortisanților străini erau cetățeni
ai unor țări t erțe contrariul fiind valabil num ai pentru B elgia, Irlanda, Cipru, Lux emburg,
Ungaria, Malta, Țăril e de Jos, Sl ovacia și R egatul Unit. În c azul L etoniei și Estoniei,
proporția cetățenilor din țări t erțe este deosebit de mare ca urmare a numărului ridic at de non-
cetățeni recunoscuți (în princip al, cetățeni din f osta Uniun e Sovietică, c are își au reședința
permanentă în aceste țări, d ar nu au dobândit nici o altă cetățenie).
În toate statele membre ale UE, cu excepția Republicii C ehe, a Estoniei, a Letoniei și
a Luxemburgului, numărul p ersoanelor născut e într-o țară terță era mai mare decât numărul
persoanelor având c etățenia unei țări t erțe.
Cetățenii români, p olonezi, it alieni, p ortugh ezi și brit anici au reprezentat cele cinci
grupuri princip ale de cetățeni UE care locuiau în alte state membre ale UE în 2016.
O analiză a structurii p e vârst e a populației arată că, p entru U E-28 în ansamblu,
populația de cetățeni străini era mai tânără d ecât p opulația națională. Distribuți a pe vârst e a
cetățenilor străini, c omparativ cu c etățenii n aționali, indică o proporție mai mare a adulților
relativ tin eri, de vârstă activă.
La 1 ianuarie 2016, vârst a medie a populației naționale a UE-28 era de 44 de ani, în
timp c e vârst a medie a resortisanților străini c are trăiau în U E era de 36 de ani.