CAP ɻITOLUL 1. VIA ɻȚA ȘI AUTEN ɻTICITATEA OPE ɻRELOR [624737]

1

CAP ɻITOLUL 1. VIA ɻȚA ȘI AUTEN ɻTICITATEA OPE ɻRELOR
LUI MI ɻRCEA EL ɻIADE
1.1.Fam ɻilia, nașter ɻea și debu ɻtul unui g ɻeniu
Ziu ɻa de 9 mart ɻie a anului 19 ɻ07 a însem ɻnat pentru literatu ɻra rom ɻână, nașterea un ɻui om,
a căru ɻi persona ɻlitate puter ɻnică, s-a im ɻpus prin inte ɻnsa și div ɻersa activit ɻate rea ɻlizată de -a
lung ɻul vieți ɻi. Cop ɻilăria lui Mir ɻcea Eliade s -a des ɻfășurat în local ɻități ca Râmn ɻicul Sărat,
Cernavo ɻdă și Bucure ɻști, unde, Gheo ɻrghe ɻEliade, tatăl său, era m ɻutat cu gar ɻnizoana. După
absol ɻvirea școlii prim ɻare din strada Mântu ɻleasa, liceul „Spir ɻu Haret” se înscri ɻe la Facultatea
de Li ɻtere și Filoso ɻfie din ɻBucurești.
Mir ɻcea Eliade a avut ɻ parte de o copilărie ɻ plină de întâl ɻniri și desco ɻperiri mira ɻculoase,
pentr ɻu care a păstrat, d ɻe atunci în ɻcolo, o nostalgi ɻe pro ɻfundă, ceea ce se par ɻe că a și avut o
oareca ɻre influe ɻnță, determinân ɻd o recuren ɻță a temei par ɻadisului pie ɻrdut. Pri ɻma exp ɻeriență
estetic ɻă a lui Elia ɻde s-a petrecut, conf ɻorm memoriilor sale, înt ɻr-o pădure u ɻnde familia îl
ad ɻusese la picn ɻic. Acolo, Mirce ɻa a întâlnit o en ɻormă și splendi ɻdă șop ɻârlă albast ɻră, de care nu -i
era fri ɻcă, dar pe c ɻare mai târziu o d ɻescria ca fi ɻind de o stranie f ɻrumusețe.
Fas ɻcinația pentru lum ɻea natur ɻală, pentru in ɻsecte și chi ɻmie, a contin ɻuat o vreme și a
m ɻarcat și prim ɻele încercări li ɻterare ale lui Eli ɻade, cum este c ɻazul Minunăți ɻei călăto ɻrii a celor
cinci că ɻrăbuși în țara ɻfurnicilor r ɻoșii , o poves ɻtire scrisă la 14 a ɻni, care a av u ɻt un destin h ɻilar.
Com ɻpusă la începutul an ɻilor 19 ɻ20, a fost conside ɻrată periculo ɻasă, de cen ɻzura comunistă,
întru ɻcât conținea ex ɻpresii ca „ președinte ɻle a m ɻurit într -un a ɻccident în timpul ale ɻgerilor din
luna ɻ mai” sau „ se apr ɻopiau de frontie ɻra occident ɻală”.
Celebr ɻu în tinerețe, „ lid ɻer de generație ”, așa cu ɻm, cu sigu ɻranță, și -a do ɻrit, citat ɻapoi și
frecven ɻtat intele ɻctual de orice s ɻtudent occid ɻental în științe u ɻmaniste, profes ɻorul Eliade nu a
fost ɻpărăsit de mio ɻpia a dolescen ɻtină care i -a jucat neplăcu ɻta fes ɻtă legată de ang ɻajamentul
in ɻterbelic alăt ɻuri de o cauză grote ɻsc-totalitară. Încercân ɻd să tre ɻacă sub tăc ɻere episodul și
evitând explic ɻațiile care se imp ɻuneau, a contrib ɻuit involuntar la fascin ɻația propr ɻiei sale
b ɻiografii, din care a sper ɻat să elimine st ɻânjenitoarele c ɻontinuități.
Pentru u ɻn cititor maliți ɻos sau ani ɻmat de o cre ɻdință în predestina ɻre, viața lui M ɻircea
Elia ɻde începe cu câtev ɻa elemente ca ɻre i-ar putea pr ɻevesti destin ul. O pr ɻimă rescriere a
biografie ɻi sale este op ɻera părinților. Acești ɻa au ținut ca fi ɻul lor, al cărui num ɻe nu se regăsea pe
lista sfi ɻnților din calend ɻarul ortod ɻox, să se fi născut exa ɻct de Muce ɻnici, aș a că, deși Mirc ɻea
ve ɻnise pe lum ɻe pe 13, d ata naște ɻrii a fost mu ɻtată pe 9 ma ɻrtie. Și nume ɻle de fam ɻilie a suferit

2
schimb ɻări radicale, ace ɻasta fiind op ɻera tatălui lui Mir ɻcea, un mili ɻtar pentru car ɻe a te numi, pur
și simp ɻlu, Gheorghe Iere ɻmia trăda în pr ɻea mare măsură origin ɻile modeste ale fam ɻiliei.
Disc ɻiplina școlară îi repu ɻgna elevului El ɻiade de la lic ɻeul bucureșt ɻean „Spiru Haret”:
nimi ɻc nu mai me ɻrgea, profe ɻsorii nu îl apr ɻeciau la justa lui valo ɻare, în timp ce colegii îl
po ɻreclesc „ doct ɻorul”, datorită fa ɻptului că, în ciu ɻda interdicț ɻiei tatălui, preocu ɻpat de
probl ɻemele de vede ɻre ale lui Mircea, el co ɻntinuă să citească, în spe ɻcial Balzac, pe ɻntru care, ca
și erou ɻl din Cele 400 ɻ de lovituri ale lui Truffau ɻt, dezvol ɻtă o adevărată fas ɻcinație.
De ɻși la liceu fu ɻsese coleg cu fraț ɻii Acter ɻian, Noic ɻa sau Mi ɻhail Polihr ɻoniade, obsesia
„ge ɻnerație i” și pr ɻimele semne ale un ɻei orientări polit ɻice au apă ɻrut mai târziu.
Capi ɻtală a fost, bineî ɻnțeles, întâlnir ɻea cu Nae Ion ɻescu, prof esorul rel ɻigios și deside ɻnt
în raport cu mains ɻtream -ul res ɻpectabil de inspir ɻație maioresciană de la Fac ɻultatea de Filosofie
din B ɻucurești: P.P.Negules ɻcu, Rădulescu -Mo ɻtru, Tudor Vi ɻanu, Dimitrie G ɻusti. Influ ɻența și
c ɻarisma figurii faust ɻice a vi itorului id ɻeolog legionar au cr ɻistalizat, desigur, elem ɻente deja
prezente at ɻât în „ spiritul timp ɻului”, cât și în pro ɻpria evoluție intel ɻectuală a lui ɻEliade.
Mirce ɻa Eliade și -a f ɻăcut debutul liter ɻar cu povestirea fanta ɻstică Cum am desco ɻperit
piatra fil ɻosofului , publi ɻcată la vârsta de 14 ɻani în „Ziaru ɻl Științelor P ɻopulare” din Bu ɻcurești,
lu ɻcrare premia ɻtă de comit ɻetul de conduce ɻre al ziaru ɻlui. La vârst ɻa de 16 ani înce ɻpe să publice
nu ɻvele și eseuri lit ɻerare la diferit ɻe reviste, iar de la ɻ 17 ani încep ɻe să scrie art ɻicole în care
tr ɻatează istoria relig ɻiilor și cult ɻura Orient ɻului în cad ɻrul revistei „Vlăstar ɻul”- revista liceulu ɻi
ɻSpiru Haret.
Anu ɻl 1928 aduce schi ɻmbări importan ɻte în viața lui Eli ɻade. Este mome ɻntul de început
al carie ɻrei sale publicis ɻtice, pe care nu a abando ɻnat-o decât odat ɻă cu plecarea sa din Rom ɻânia,
în 1 ɻ940.
Om ɻul de pre ɻsă Pamfil Șe ɻic ɻaru îi remarcase ɻanumite rece ɻnzii incisive apă ɻrute în
gazete univer ɻsitare și îl invi ɻtă să scrie l a „Cuvâ ɻntul”, un ziar la ɻcare colabora și ɻNae Iones ɻcu
și care pra ɻctica un limb ɻaj violent în t ɻon cu ep ɻoca. În acel ɻași an se crista ɻlizează în spațiul
ɻpublic ideea că a apăr ɻut o nouă generați ɻe de tineri in ɻtelectuali români, grup ɻați mai târziu î n
jurul aso ɻciației culturale „Criterio ɻn” și al căror lid ɻer este chiar Eli ɻade, autorul manifestului
„iɻtinerariu spiritua ɻl”. În sfâ ɻrșit, tot în 1928, in ɻteresul său pen ɻtru religie, potențat de ape ɻtitul
pentru misti ɻcă al originalu ɻlui profesor de lo g ɻică Nae Ionescu, îl determin ɻă să plece în pri ɻma
„căl ɻătorie inițiatică ” în Ind ɻia.
Se po ɻate vorbi despre o „ exper ɻiență a Indiei ” în viaț ɻa lui Eliade deoarece ɻacesta, în
India, trăie ɻște sentiment ɻul parcurgerii unei experie ɻnțe existen ɻțiale de ex ɻcepție, și i se
conturează in ɻtrarea într -o alt ɻă vârstă artis ɻɻtică.

3
Mir ɻcea Eliade plea ɻcă în India să întâlne ɻască realul, să trăia ɻscă experie ɻnța indiană a
u ɻnui tânăr în ɻsetat de viață. De ɻscoperă aici p ɻofta de viață t ɻransigurată într -o exp er ɻiență
sacram ɻentală, descoperă i ɻmportanța simbo ɻlismului relig ɻios în culturile tr ɻadiționale, dar și o
civili ɻzație întemeiată pe agri ɻcultură.
În ɻtors din India, scr ɻiitorul este plin de via ɻță, de idei, de ene ɻrgie „ Mirce ɻa Eliade n -a
fost do ɻar in Indii, el a cal ɻătorit prin Inf ɻern. India po ɻate purta acest ɻnume: lum ɻea de dinco ɻlo”.
(Lotr ɻeanu, 19 ɻ80, pp.105 ɻ-108)
În an ɻul 1933 ɻeste premiat p ɻentru romanul M ɻaitreyi , devine un ɻ scriitor cuno ɻscut în
epocă, și t ɻot atunci obț ɻine doctor ɻatul în fil ɻozofie la Universit ɻatea București, c ɻu teza
„Psi ɻhologia medi ɻtației indi ɻene – stu ɻdii despre yoga ”, tip ɻărită sub un titlu ɻ modificat,” Y ɻoga,
Ess ɻai sur les ɻorigines de la ɻmistique indien ɻne”, închin ɻată lui Nanin ɻdra Chan ɻdra Na ɻudi, Nae
Ione ɻscu și Dasgu ɻpta, ɻlucrare considerat ɻă a fi o contri ɻbuție impor ɻtantă la înțelegerea tehn ɻicilor
mistice ɻ indiene, d ɻar care în Rom ɻânia nu a fost bi ɻne primită. În ace ɻste condiț ɻii, Const ɻantin
Noica a ɻ intervenit pentru a ɻ-l apăra în art ɻicolul „Y o ɻga și autorul ei”, semna ɻlizând valoarea
lɻucrării și acuzând de sup ɻerficialitate pe c ɻriticii acesteia.
Astfe ɻl, Mircea Eliade poate fi n ɻumit „homo universa ɻlis”, pent ɻru că după cum sp ɻune
Eugen Simi ɻon, care afirma că pro ɻzatorul este un spi ɻrit al ampli ɻtudinii, al totalități ɻi, nu al
fr ɻagmentului (Simio ɻn, 2001, 96) , un om ɻ al procesului d ɻupă cum spune ɻ Emil Ciora ɻn, care
mer ɻge până la ră dăc ɻinile fenom ɻenului și pre ɻzintă fazele deven ɻirii lui, căut ɻându -i protoisto ɻria.
To ɻt Eugen Sim ɻion spunea: „ În e ɻl se unesc tr ɻei blesteme: al s ɻpiritului și al
sin ɻgurătății, blest ɻemul muncii ș i ble ɻstemele ș ɻi paradoxurile con ɻdiției” (Sim ɻion, 2001, 124)
În M ɻemorii savantul mă ɻrturisește: „ Fap ɻtul că mă ved ɻeau mai ur ɻât decât în rea ɻlitate
îmi întăr ɻeau anumite conv ɻingeri de pe vr ɻemea aceea și chi ɻar felul de a fi. Nu a ɻveam altă
ieșire dec ɻât să mă singul ɻarizez, să fiu „le ɻveuf l’inconsole”, să ɻmă refugiez în ɻsine, într -o
solitudine m ɻândră” . (Eliad ɻe, 20 ɻ04, 2 ɻ95-296)
Cri ɻza de pubertate este ac ɻcentuată de prime ɻle insuccese erotic ɻe, și îi provo ɻacă accese
de mel ɻancolie: ”Aveam imp ɻresia că pierduse ɻm ceva esențial, de neî ɻnlocuit și că via ɻța mea nu
mai ɻavea nici un r ɻost”. (Eliad ɻe, 2004, 3 ɻ08)
Astf ɻel, pubertatea lui El ɻiade este domin ɻată de o inferior ɻitate fizică ɻdată de ved ɻerea
slab ɻă, miopia, și alt ɻă dată de o infer ɻioritate psihol ɻogică, venită dintr -o ɻ înfățișare ɻ fizică
considerat ɻă de el respingăto ɻare, complexe naive ɻ pe care le va înv ɻinge în cele din urm ă.
Despre e ɻxil Mircea Eli ɻade spune: „ Din cân ɻd în când sințea ɻm nevoia să ɻ îmi regăsesc
izv ɻoarele, pământul ɻnatal. În exil, pamân ɻtul natal e li ɻmba, e vis ɻul…”. ( Elia ɻde, 2004, 30 ɻ9)

4
Î ɻn exil, scriitoru ɻl trăia o rupt ɻură cu trecutul, iar ac ɻestei rupturi a cău ɻtat să îi dea un
sen ɻs, transf ɻormând -o experien ɻță a unei „m ɻorți” inițiatice, a unei ɻ renașteri, și într -un ɻizvor de
inspirație p ɻentru că: ɻ „oriunde există u ɻn Centru al lu ɻmii”.
1.2.Coordon ɻatele operei lui Mir ɻcea Eliade
Pri ɻn o ɻpera sa, Eliad ɻe vrea să re ɻfacă unitate ɻa spi ɻrituală a ɻomului, re ɻdân ɻdu-i acestuia
dim ɻe ɻnsiunea cosmică, vrea ɻ să ɻredescopere plenitu ɻdinea ascunsă, pie ɻrdută de ɻconștiința
modernă , pent ɻru că om ɻul nu este singu ɻr în univers, el est ɻe purtător de m ɻituri.
Pri ɻn felu ɻl d ɻe său de ɻ a fi, mo ɻd ɻest, cordial, s ɻpirit nenconformist, dec ɻiɻs să dezlege
m ɻis ɻterele vieții, punâ ɻndu-și problemele și alcătu ɻind întrebări ɻ despre tot ce îl în ɻconjoară, am
putea sp ɻune că Mircea Eliade îɻși constr ɻuiește meti ɻcu ɻlos un desti ɻn, dorește să -și depă ɻșească
co ɻndiția. Eliade prop ɻune o formulă de ex ɻistență con stru ɻită din asc ɻeza spiritu ɻală și trăi ɻrea
plen ɻară în plan exi ɻstețial, pentru că el vrea să cunoasc ɻă lucruri ɻuitate de lumea m ode ɻrnă-
model ɻele, experie ɻnțele primo ɻrdiale. C ɻeea ce l -a preo ɻcupat pe el a fost l ɻumea occide ɻntală,
spunâ ɻnd că ”E ɻurop ɻa nu este cen ɻtrul spir ɻit ɻual al lumii, ci do ɻɻa ɻr o provincie a sp ɻiri ɻtului
un ɻiversal” .(Elia ɻde, 2004, 105)
Sco ɻpul lui Eliade este de a pune ɻordine în multe d ɻomenii haotice ale ɻvieții spir ɻituale în
civilizații ɻle ne -euro ɻpene.
Majorit ɻatea ideilor funda ɻmentale din opera stiințifi ɻcă se reg ɻăsesc în creați ɻa artistică:
raportu ɻl dintre sacru ɻ și profan , mit ɻul eternei reîntoarc ɻeri, mitul c ɻoborârii î n inf ɻern, motivul
labir ɻintului. În lucr ɻările sale, Mircea El ɻiade a operat cu no ɻțiuni și conce ɻpte profund orig ɻinale,
din care ar put ɻea fi mențion ɻate: mitul, ca ɻre constituie o m ɻanifestare a sacru ɻlui, exprimând un
fapt de e ɻxitență total și origi ɻnar. Un m ɻit fundamental ɻeste cel al „eternei reî ɻntoarceri” vaz ɻută
ca pe ɻrmanentă repetare a ɻ actului creator ɻ divin; în ɻaceastă lumină orice creație u ɻmană devine o
reiterare a cr ɻeației lumii, și ori ɻce jertfă rituală re ɻpetă sacrificiul desp ɻre care vorbesc mit ɻurile
cos ɻmogonice.
Conce ɻptul de si ɻmbol apare și în lite ɻratură iar Mi ɻrcea Eliade îi ofer ɻă o altă sem ɻnificație,
tinzân ɻd spre sacru. Ast ɻfel, în accepție el ɻiadească, ɻsimbolul este sem ɻnul obscur al unei r ɻealități
transce ɻndente, iar „cheia” lui este ɻoriginară.
Opera lit ɻerară a lui Mirce ɻa Eliade este fascinantă și ɻvaloroasă înscriindu – ɻl în seria
scriitor ɻilor reprezentativi ai ɻacestui secol, alături de ɻ A.Gid e, A.Malr ɻaux, A.Cam ɻus, E.Ionesco.
Caracterizat drept „ ɻcea mai integrală ɻși servilă înt ɻrupare a gid ɻismului în literat ɻura noastră” ,
M ɻircea Eliade este un prozato ɻr modern, astfel, ɻ atât în nuvele ɻ cât și în rom ɻane, autorul a
abor ɻdat o probl em ɻatică de tip existe ɻnțialist.
De ɻși opuse auto ɻmat celor fan ɻtastice , în virtute ɻa unui manich ɻeism criti ɻc ritual ,
marginali ɻzate, când nu de -a dre ɻptul recuzate de a ɻutorul însuși, proze ɻle „autent ɻiciste”

5
int ɻerbelice poartă și ɻ ele, la ve ɻdere, marca bre ɻvetată a for ɻului prod ɻucător. Crit ɻica a remarcat,
de ti ɻmpuriu, că ex ɻistă în ele o eroa ɻre abia camu ɻflată de ba ɻnal, de tot ce es ɻte previzibil și
com ɻun. Câteodată, avent ɻurile personajel ɻor lui Eliade sunt plasat ɻe într -un cadru ne ɻfamiliar, în
spații ex ɻotice, ca în Isabe ɻl ș ɻi apele diavolului s ɻau Maitr ɻeyi, altă dat ɻă, într -un B ɻucurești
cosm ɻopolit, lipsit de pers ɻonalitate și de crom ɻatică local ɻă..
În H ɻuliganii, Întoarcer ɻea din rai, Lumin ɻa ce se stin ɻge și celelalte, digresi ɻunile (auto)
interpret ɻative angajează inter ɻlocutori numeroș ɻi, mai mult sau mai puț ɻin diferiți în ɻtr ɻe ei. Nunt ɻă
în cer e structu ɻrată după tiparul ɻdialogului. În Mai ɻtreyi sau Isabel și a ɻpele diavolului ,
comentariul evol ɻuează cătr e înfruntar ɻea insului c ɻu sine, luând eve ɻntual înfățișarea ɻ unei lecturi
a propri ɻului jurnal. De fiec ɻare dată, însă, povesti ɻrea este con ɻcurată de un discur ɻs cu o numită
amp ɻloare hermeneu ɻtică.
În M ɻaitreyi și Nuntă în cer , într ɻe fabula ție și excursul ɻhermeneutic se păstreaz ɻă un
anumit ec ɻhilibru. Casa ficț ɻɻiunii e mai gălăgioasă, cu încăperi car ɻe răsună de g las ɻɻuri în
Huliganii, Lum ɻina ce se stinge ɻ sau Întoarcerea din ɻ rai. Pe când în I ɻsabel și apele di ɻavolului ,
discursul ɻ bruiază autori ɻtar și uneori ɻ contra -productiv p ɻovestirea. Pe ɻrsonajele prozei reali ɻste a
lui Eliade suferă ɻde boala problem ɻatizării, acuz ɻă un sindro ɻm logo ɻreic, cu simpt ɻome care
diferă în fu ɻncție de profesie, instru ɻcție sau înze ɻstrare. Cerc ɻetătorii , tehni ɻcienii, artiștii,
bibliote ɻcarii sau literații d ɻe profesie, herm ɻeneuții aceștia ilu ɻstrează, în ultimă ɻ instanță, două
categor ɻii antino ɻmice, cu rol determ ɻinat asupra scrisul ɻui lui Eliade și a receptăr ɻii lui: insul
„pozit ɻiv” și, respectiv, i nsul „ ɻcreator” și i ɻmaginativ.
Dincol ɻo de toate acestea, mocnește ɻînsă un pathos d ɻemostrativ și pol ɻemic, care
întreține r ɻiscul glisajului în di ɻdacticism sau, m ɻult mai rău, într -un ɻ discurs norm ɻativ. În Isab ɻel
și ɻapele diavolul ɻui procesul dida ɻcticismului a deve ɻnit aproape ag ɻresiv. Un ne ɻdorit efect
secundar al ten ɻsiunii de care vor ɻbeam pare a f ɻi și înclinare ɻa reducțion ɻistă a criti ɻcilor lui
Mirc ɻea Eliade, gata să cote ɻze „în bloc” pro ɻze neomoge ɻne valoric. On ɻorabile sunt ɻNuntă în
cer sau Mai ɻtreyi. Slabe și de un ɻ intens conj unctural sunt ɻ scrierile Lumi ɻna ce se stinge sau
Întoarce ɻrea din rai , în timp ce Hu ɻliganii s-a dovedit ɻmai rezistent la t ɻimp.
Da ɻcă nu în plan va ɻloric, atunci în cel de ɻnomenal, proz a ɻ realistă a lui Eli ɻade trădează o
serie d ɻe note com ɻune ce se regăsesc și în ɻregistrul fantastic, dar ɻ nu numai. Ar fi ɻ, în primul
rând, „impurit ɻatea formală”. M ɻateria cu care lucr ɻează Eliade este, de pr ɻeferință, aliajul de
„fab ɻulație și de comen tariu inter ɻretativ”. Un aliaj ce s ɻe obține prin tra ɻtarea critică, uneori la
„rece” alt ɻeori la „cald” a pov ɻestirii.
Pro ɻgramatică și atitu ɻdinală, proza lui M ɻircea Eliade trăd ɻează o oroare genuin ɻă de
enun ɻțiativ, poartă o încăr ɻcătură of ensivă, pen ɻtru mulți dintre cont ɻemporanii săi insupor ɻtabilă.

6
În L ɻa țigănci , scriito ɻrul lucrează cu o anu ɻmită economie de nu ɻanțe. O conf ɻruntare se
prod ɻuce, totuși, î ɻntre un ɻghiul frust de perc ɻepție al celor „din ɻafară”, din str ɻadă, și cel mai
rafin ɻat care fu ɻncționează „în i ɻnterior”. Co ɻmpetiția rămâne ɻnedecisă: stă dovad ɻă buimacea ɻla
intrat ɻabilă a lui Gav ɻrilescu (a cărui ilumin ɻare reprezintă ɻmiza jocu ɻlui).
Nuv ɻela Pe stra ɻda Mântul ɻeasa e domi ɻnată de un pl ɻuralism he ɻrmeneutic fertil. C ɻam
câte p ɻersonaje, atâtea versiu ɻni de lectură. O p ɻarte dintre citit ɻorii lui Fărâ ɻmă dau tuturor
fapt ɻelor o tentă po ɻlitică. Econo ɻmul are simț pra ɻctic și trage conc ɻluzii profi ɻtabile într -u ɻn plan
mai conc ɻret. Nedecisă r ɻămâne A ɻnca Vogel care su ɻbscrie parțial la vari ɻanta Economu , dar est ɻe
mai puțin pedes ɻtră urmân ɻdu-l fascinată, în di ɻrecția fabulosului on ɻiric și a unor sche ɻme livrești
consacr ɻate, pe inventivu ɻl Fărâmă. Ace ɻsta încearcă, de fa ɻpt să -i fen ɻteze pe toți, creând
div ɻersiune interpre ɻtativă în direc ɻții opuse.
O an ɻaliză de detaliu a m ɻasivului roman No ɻaptea de Sâ ɻnziene ar dem ɻostra, punct cu
punct, c ɻum funcți ɻonează, la Mirce ɻa Eliade, dis ɻpozitivul herme ɻneutic cu alte ɻrnative multi ple
și, ma ɻi cu seamă, care su ɻnt riscurile lui. Exist ɻă înscrise în ro ɻman versiu ɻni încli ɻnând spre
r ɻealismul plat, spre ɻkitsch -ul m ɻonden sau spre sen ɻzațional. Alte sug ɻestii deviază s ɻpre cu ɻltural
și au un aspect auor ɻeferențial și cre ɻator, aparți n ɻând unor scriito ɻri pro f ɻesioniști sau oa ɻm ɻeni de
carte, crit ɻici cu brevet sau ɻ regizori. Au a ɻcces la gri ɻla ezoterică as ɻceți ca Ani ɻsin sau aspira ɻnți la
iniț ɻiere ca Viziru și Ilea ɻna. În m ɻare parte liv ɻrescul și speculaț ɻia esch ɻatologică au lu ɻnecat în
b ɻanal, în vul ɻgată. Obs ɻesia va ɻriantelor este atât de put ɻernică încât scriit ɻorul își ord ɻonează
per ɻsonajele în du ɻblete, despi ɻcând polar o se ɻrie de protot ɻipuri ideale ca să ɻcreeze si ɻmetrii ușor
repera ɻbile.
Proz ɻele realiste , cele ero ɻtice dar și cel ɻe fantastice au f ɻost supuse atât trat ɻamentului
red ɻucționist cât și, în compe ɻnsație, aceluia care ɻ complică fas ɻtidios. Între războ ɻaie, litera ɻtura
lui Mi ɻrcea Eliade a f ɻost prizată de o se ɻrie de cititori pe lum ɻea comercială și pe a ɻceea a
senzaționalul ɻɻui ieftin. A ɻlții s-au lăsat atrași mai curâ ɻnd de aspectul ei doc ɻtrinar și de in ɻserțiile
mas ɻive de esei ɻsm.
1.3.Exp ɻeriența lui ɻMircea Elia ɻde în Hima ɻlaya
Od ɻată cu mutarea lui în B ɻhowanipore a avut pril ɻejul d e a cunoa ɻște cu adevărat I ɻndia.
A treb ɻuit să se adapt ɻeze la obiceiu ɻrile lor, de exmplu mân ɻcatul cu mâ ɻna (folosind doar
degete ɻle) pe jos. Vizitel ɻe la temple, mon ɻumente, orașe, l -au ɻ făcut să se sim ɻtă ca la el acasă. Îi
plăcea t ɻotul: peis ɻajele , mânc ɻarea si îmbrăc ɻămintea. Ro ɻmanul Lumin ɻa ce se st ɻinge a fost
redactat în I ɻndia de către ɻel. Aici a încep ɻut să se î ɻmprietenească cu Mai ɻtreyi, fiic ɻa lui
Das ɻgupta. Traduce ɻau poemele lui Ta ɻgore împreună. Fă ɻcea deja parte din fa ɻmilia lui, de p ɻrcă
era copi ɻlul lui ado ɻptiv.

7
Într-o ɻ zi ”mâinile ɻ noastre s – ɻau întâlnit…și nu le – ɻam mai pu ɻtut decleșta ” – a fost pr ɻima
atin ɻgere dintre cei doi, înd ɻrăgostindu -se ɻunul de altul. Dar, ɻpe dat a de 18 S ɻeptembrie,
Mai ɻtreyi i -a tri ɻmis u n bilet în ca ɻre l-a anunțat că pă ɻrinții ei aflase ɻră tot și a fost obl ɻigată să
s ɻpună totul. Ch iar în zi ɻua aceea, Dasg ɻupta l -a info ɻrmat că din ca ɻuza problemelor de să ɻnătate
nu-l ma ɻi poate găzdu ɻi la el. A tre ɻbuit să plec ɻe în ziua a ɻceea. De atu ɻnci, nu i -a mai v ă ɻzut pe
nici unul. Maitre ɻyi l-a mai tel ɻefonat, dar și conve ɻrsația a fost întrer ɻuptă.
La famil ɻia Perris toa ɻtă lumea se pref ɻăcea că nu înțeleg ɻeau ce se petr ɻece. Mirc ɻea Eliade
trebuia să ” mă ɻfacă să uit Bh ɻowanipore ”. (El ɻiade, 2004 , 180 )
Chiar el mă ɻrturisește: ”Su ɻfeream cumplit. Su ɻfeream cu atât ɻmai mult cu cât ɻ înț ɻelesem
că, odat ɻă cu Maitreyi, pierdu ɻsem India înt ɻreagă. Tot ce ɻ mi se întâmpla ɻse pornise din do ɻrința
mea de a mă i ɻdenti ɻfica cu Indi a, de a de ɻveni un adevărat i ɻndian”. (Eliade, 2004 , 180 )
Neputâ ɻnd să -și găseas ɻcă locul, a vizita ɻt Delhi (Hardwa ɻr), K ankhal ɻși Rishikesh ɻ. Aici,
l-a cunos cut p ɻe Swami Shiv ɻananda, ce i -a da ɻt dreptul de a sta în as ɻhram, cunosc ɻând reguli le
lui. În ɻ aceste săptăm ɻâni, autorul a în ɻțeles cauza ru ɻpturii relaț ɻiei lui cu Das ɻgupta. Tot ɻul i se
p ɻărea un la ɻbirint și treb ɻuia să se regă ɻsească, treptat, cu ɻajutorul med ɻitațiilor și al prac ɻticelor
yoga ɻ iar acum cu a ɻjutorul lui Shiva ɻnanda . De Crăc ɻiun, era total schimb ɻat, tr ɻecut peste
întâmp ɻlări. S-a concentr ɻat mult asupra do ɻctoratului , yo ɻga și înv ɻăța despre Ind ɻia. Da ɻr ”Mai
târziu s ɻau mai curân ɻd, m-aș fi tr ez ɻit din expe ɻri ɻența mea india ɻnă, și m ɻi-ar fi fostɻ greu să mă
reîn ɻtorc, pent ɻru că n -aș mai fi avu ɻt douăz ɻeci și trei de ani”. (Elia ɻde, 2004 , 181 )
Vo ɻia să -și cau ɻte o casă, o lu ɻme unde lim ɻba română era ɻdominantă pentru cre ɻația lui.
Și-a lu ɻat hainele eu ɻropenești și a luat prim ɻul tren spre ɻ Delhi și î n tr ɻei zile a ajun ɻs în Calcut ɻta
pe stra ɻda 82 , Ripo ɻn Street. ”De d ɻata aceasta, nu ɻ mai încercam să devi ɻn un altul, imitâ ɻnd un
model in ɻdian, ci mă lăsas ɻem atras ɻ de misterul atâto ɻr aspecte o bscure s ɻau neglijent ɻe ale
culturi ɻ indiene” (Eli ɻade, 2 004, 181 ).
Voi ɻa să cunoască ɻ partea pe care a neg ɻlijat-o până acu ɻm, așa că a înc ɻercat să scrie o
istorie comp ɻarativă cu y ɻoga, dar pen ɻtru asta trebu ɻia să învețe puțin ɻ chineza, tib ɻetana, deoare ɻce
beng ɻaleza nu er ɻa de ajuns. Cu ɻ aces ɻtea, el ”regăs ɻea pretu ɻtindeni reli ɻgiozitatea cos ɻmică al
simbolulu ɻi și al icoa ɻnei, respectul reli ɻgios al pămân ɻtului și al vie ɻții, cred ɻința că sa ɻcrul se
manifes ɻtă direct prin mi ɻsterul fecu ɻndității și reînnoi ɻrii cosmi ɻce”. (Eliade, 2004 , 182 )
A în ɻcep ɻut să înțelea ɻgă rol ɻul icoan elor, ce simb ɻolizau ele, lumea bu ɻnă care nu era
pie ɻrdută. Așa a înțeles și stru ɻctura culturii româ ɻnești.
Ult ɻimele luni petrecute la C ɻalcutta au fost c ɻele mai frumo ɻase, dar și triste. A ɻutorul
sim ɻțea că nu o să se mai reînto ɻarcă…Aj ɻuns acasă, totu ɻl i se părea străin, re ɻce. A tre ɻbuit să se
reînto ɻarcă la limba ro ɻmână și să tr ɻăiască cu ami ɻntirile lui din In ɻdia magi ɻcă.

8
1.4.”Cel ɻe trei lecții ale I ɻndiei”
La ɻvârsta de două ɻzeci și doi de an ɻi Mircea ɻEliade a aj ɻuns în India. E ɻl este de păre ɻre că
In ɻdia l-a fo ɻrmat din tre ɻi puncte de ved ɻere :
1) Descope ɻrirea unei exis ɻtențe filosofic ɻe, spiri ɻtul ind ian. Yo ɻga ca și sp ɻirit, precum ș i
ɻgândirea ca filoso ɻfie. A desc ɻoperit aceas ɻtă lume a ne ɻcunoscutului, unde pute ɻai să te bucuri de
vi ɻață.
2) A dou ɻa descope ɻrire este impor ɻtanța sim ɻbolului Lin ɻgam. Linga ɻmul este un fal ɻus de
piatră c ɻare era simbolu ɻl vieții și al cre ɻativității. Mirc ɻea Elia de a în ɻceput să pună valoa ɻre pe
v ɻiața spirituală, religio ɻasă a unei c ɻulturi tradițio ɻnale.
3) Ulti ɻma descop ɻerire este descope ɻrirea omul ɻui neolitic . (Elia ɻde, 1990 , 38)
Aici descope ɻră rădă ɻcinile prof ɻunde ale civili ɻzației neoli ɻtice, avân ɻd ca bază
agricul ɻtura, ciclul de viață ɻ, moarte ɻa si învier ɻea. În Ind ɻia, el a desco ɻperit religioz ɻitatea
cos ɻmică , adică prez ɻența sacru ɻlui în obiec ɻte sau lucru r ɻi din natu ră. Ac ɻeastă religie, numi ɻtă și
păgâ ɻnism este destul de cr ɻiticată. Dar ɻel a trăit acest ɻe experiențe, a fos ɻt înconjurat de oa ɻmeni
care se baz ɻau pe reli ɻgia lor. Pentru pri ɻma dată, viața ɻ unui om a fost c ɻomparată cu viaț ɻa unei
pl ɻante, pămân ɻtul era asoci ɻat cu femeia, om ɻul a price ɻput ideea de nașt er ɻe-moarte ɻ-renaștere. La
ei ag ɻri ɻcultura era asocia ɻtă cu sacra ɻlitatea. Toate ființ ɻele naturii sunt i ɻmportante, fieca ɻre își are
ro ɻstul ei.
1.5. Ar ɻta poetică in ɻdiană
Experie ɻnța lui Mirce ɻa Eliade se găseș ɻte atât în tex ɻte, dar și în roma ɻnele Nopți la
Seramp ɻore, Maitreyi , și ɻIsabel ș i apele D ɻiavolului atât ɻ în limba r ɻomână cât și în l ɻimba
fran ɻceză. Aceste căr ɻți au fost scrise în ɻ timpul sanscri ɻtei lui. Mi ɻrcea Eliade spu ɻne că v oia să
păt ɻrundă în lumea magică, a vis ɻelor și de aceea a ɻscris romanul aut ɻobiografic.
În ɻNopți la Ser ɻampore , avem nișt ɻe oameni care trăies ɻc o experi ɻență neobișnuită,
retrăiesc un ɻtimp care a tre ɻcut. Eliade mărturis ɻește că el cr ɻede în aceste ieși ɻri din timp și ie ɻșiri
din spați ɻu. Toate aces ɻtea au legă ɻtură cu yoga și că ɻnu totul este f ɻantastic, există ɻ și adevă ɻrul
camufl ɻat de autor. Este de păr ɻere că se poat ɻe întâmpla și c ɻhiar noi să cred ɻem că a fost reală.
A ɻutorul nu ne dă totul ɻ din pri ɻma, pier ɻzându -ne puțin, n ɻeștiind dacă ceea ɻ ce pove ɻstește este
ade ɻvărat sau n ɻu.
Î ɻn schimb, în Maitr ɻeyi nu există fan ɻtasticul, fiind un rom ɻan autobio ɻgrafic. Inter ɻesul
pentru ɻtantrism și arta in ɻdiană face ca M ɻaitreyi să f ɻie și mai compl ɻexă. Arta i n ɻdiană, una
tradiți ɻonală are niște semni ɻficații simbo ɻlice. La ei, artistul ɻ nu expri ɻm lucrurile din p ɻunct de
vedere per ɻsonal, ci împă ɻrțea cu toată lume ɻa valoarea artist ɻică ce ex ɻprima lucrul ace ɻla. Chiar și
Mircea Eli ɻade era fasci ɻnat de muzi ɻcă, pictură, temp ɻlele acelei cult ɻuri, da r și de literat ɻura

9
indiană. I -a ɻ plăcut foarte mult ɻscriitorul R abind ɻranath Tag ɻore, cu care s -a și înt ɻâlnit de câteva
ori (D ɻasgupta le -a făcut cun ɻoștință).
Mir ɻcea Eliade lua n ɻotițe după fiecar ɻe întâlnire cu el, not ɻa tot ce se spu ɻnea de spre el.
ɻAdmira la el fa ɻptul că reu șea s ɻă combine cal ɻități, virtuți și to ɻate posibili ɻtățile ɻuma ɻne
exist e ɻnte. Înt ɻre Tagore și ɻcultura bengalez ɻă exista o leg ɻătură foarte str ɻânsă, observ ɻându-se
acest lucr ɻu chiar și în opere ɻle sale. Sent ɻimentul de jenă ɻ din ” Maitreyi ” e ɻste adevărat ɻ, acest
fapt este justi ɻficat deoarece el ɻera alb și se ruși ɻna de ac easta. M ɻircea Eliade a fo ɻst cucerit de
In ɻdia, atât cu in ɻima cât și cu sp ɻiritul.
Operel ɻe lui Mircea ɻEliade sunt ɻopere a le aute ɻncitit ății numind ɻu-le chiar el: ” ɻO mare
creație epică ɻ reflectează în b ɻună parte și mijloa ɻcele de cunoașt ɻere ale epo ɻcii, se ɻnsul vieții și
ɻvaloarea omului, cun ɻoștințele științif ɻice și filo ɻsofice.” L iɻteratura eliad ɻescă se împart ɻe în trei
pă ɻrți: epicul pu ɻr, proza fantasti ɻcă (cea mai d ɻezvoltată) , fan ɻtasticul în lumea coti ɻdiană
Ep ɻicul pur este pa ɻrtea care ne interes ɻează pe noi. Aceasta pun ɻe în centru un pe ɻrsonaj
care vrea ɻ cu orice preț să se cun ɻoasă pe sine pri ɻn experiețele ɻtrăite. (Maitrey ɻi, Nuntă î ɻn cer . )
1.6. Roma ɻnul Maitr ɻeyi
Cri ɻtica literară a co ɻnsiderat Mait ɻreyi drept cea m ɻai bună scr ɻiere în pr ɻoză a lui Mir ɻcea
Eliade. Roman ɻul, redac ɻtat în ianu ɻarie-februarie 1 ɻ933, este r ɻedus ca dimensi ɻune. Dacă ne
gâ ɻndim că autorul pl ɻedase în favoare ɻa epicei p ɻure, am fi tentați ɻ să crede ɻm că forța l ɻui vine din
farm ɻecul și flue ɻnța povest ɻirii. Mait ɻreyi este în ɻtr-adevăr o pov ɻeste de drag ɻoste, rel ɻatată cursiv
cu o de ɻzvoltare fir ɻească, dar mijlo ɻacele scriitor ɻului sunt de ɻparte de ceea ce se nu ɻmește de
obic ɻei narațiune pu ɻră.
O ope ɻră literară, nu ɻ numai din gen ɻul proz ɻei are ca mișc ɻare primă un s ɻentiment sau un
co ɻmplex de tră ɻiri. În orice ɻ caz opera poa ɻte fi red ɻusă la un senti ɻment. La înce ɻputul povestirii
sale Eli ɻade scrie: “și dac ɻă sufăr oarec ɻum înce ɻpând această po ɻvestire, e tocm ɻai pentru că nu
știu c ɻum să evoc figu ɻra ei (a Maitre ɻyiei), de atun ɻci și nu p ɻot trăi aievea ɻ mirarea mea,
nesig ɻuranța și tulb ɻurarea celor di ɻntâi întâlniri”.
Au ɻtorul își pune prin ɻ urmare proble ɻme de tehn ɻică: cum s ɻunt învinse d ɻificultățile și
cum se co ɻnstituie această mon ɻografie a ɻmirării, a “turb ɻurării”?
De ɻci Mircea Elia ɻde face arheologie senti ɻmentală, dar ce mi ɻjloace are la dispoziție?
A ɻllan, “contine ɻntalul” aflat la Calc ɻutta, locu ɻise un ti ɻmp în casa ingin ɻerului Narendra ɻ Sen,
tatăl c ɻiudatei tinere. Tot ce ɻ gândise t ɻânărul în leg ɻătură cu Maitre ɻyi nu putu ɻse fi trecut în
jurn ɻalul pe care îl ținu ɻse. Însemn ɻările din carne ɻte erau în or ɻice caz de ɻparte de adevă ɻrul acelor
cl ɻipe unice. Tulbu ɻrarea trebuia că ɻutată și dezgro ɻpată din ɻmemorie. Liter ɻar vorbind, pr ɻocedeul
cercet ɻării stratur ɻilor amintirii este p ɻroductiv . În m ɻem ɻoria eroului cel ɻmai mult decât în pagina
de jurn ɻal, chipul fet ɻei e atras în tuș ɻe puterni ɻce:

10
“Maitre ɻyi mi s -a pă ɻrut atun ɻci mult mai f ɻrumosasă în sa ɻri de culoar ɻea ceaiu ɻlui palid, cu pap ɻci
al ɻbi cusu ɻți în ar ɻgint, cu șalu ɻl asemene ɻa cireșelor ga ɻlbene, cu bucle ɻle ei prea neg ɻre, cu ochii ei
pr ɻea mari, ɻbuzele ei p ɻrea roșii cre ɻau parcă o via ɻță mai pu ɻțin uman ɻă în acest trup î ɻnfășurat și
to ɻtuși transparent, care ɻ trăie, s -ar fi spus p ɻrin mirac ɻol, nu prin biologie. O p ɻriveam cu oareca ɻre
curi ɻozitate, căci nu izbute ɻam să înț ɻeleg ce taină ascu ɻnde făptura aceast ɻa în mișcăril ɻe ei moi, de
mătas ɻe, în zâmbe ɻtul timid, prelimi ɻnar de pan ɻică și mai ales în gl ɻasul ei atât de sch ɻimbat în
fiecar ɻe clipă, cu gl ɻas care par ɻcă ar fi desco ɻperit atunci an ɻumite sun ɻete.”
Roman ɻul este încă din sta ɻrt plin de “capcan ɻe” tehnice, îns ɻă marea reușită a scrii ɻtorului
v ɻine de ac ɻolo că, în ciud ɻa analizei es ɻeistice, “înving ɻătoare” est e în f ɻiecare capitol povest ɻirea.
Prim ɻele elemente de a ɻtmosferă: Lucian ɻ Metz, “ziari ɻst incult și im ɻpertinent”, îns ɻă cu “mult
tal ɻent și multă perspicaci ɻtate”, vr ɻea să scrie o ca ɻrte despre In ɻdia. La dem ɻersurile reporteric ɻești
ale ziari ɻstului a si ɻstă Allan, aflând ɻ astfel obiceiu ɻri din casa ing ɻinerului, aspe ɻct în legătură cu
v ɻestimentația ind ɻiană, dar fir ɻește că cel ɻmai mult î ɻl interes ɻează eroina, plas ɻată din primele
pa ɻgini din zona e ɻmoției, spaime ɻi și “turb ɻurării”. Tână ɻrul europe ɻan dimpotr ɻivă duce o viață
lejeră, merg ɻe la dancingu ɻri, se săru ɻtă cu toate fetele ɻ și are ambiția ɻ să le iubeas ɻcă, o dragoste
de ru ɻtɻină, făcută făr ɻă nici o tresă ɻrire, ca un spor ɻt….Mai ɻtreyi are, de la în ɻceput, datele unei
fini ɻte de excepție, ima ɻginea ei nu e în ɻfățișată prin acum ɻulare; tânăra ɻ brună e fascinan ɻtă din
capul loculu ɻi și tot corte ɻgiul de “tertipur ɻi” litera ɻre are în sp ɻeță funcțiu ɻnea dezvo ɻltări ɻi
mi ɻste ɻrului și mai p ɻɻuțin a constit ɻɻuirii lui. Mici ɻ întâmp ɻlări punc ɻɻtează apropi ɻer ɻea eroului de
incompa ɻra ɻbilul mister: muta ɻɻrea lui Allan de la T ɻamluk pe linia Lu ɻmding -Sadya, u ɻn schim ɻb
de priv ɻiri p ɻrin parb ɻriz către tână ɻrul ce ți ɻnea o fată ɻpe genunchi și “mi ɻca bar ɻbară”
trans ɻfigurată .
Povestea ɻeste elabor ɻată treptat și, am spu ɻne democratic, cu c ɻărțile pe masă: au ɻtorul își
mărt ɻurisește intenți ɻile, ezităr ɻile. A ɻmbiția lui Eliad ɻe, în Maitrey ɻi, e acee ɻa de a oferi a ɻsupra
In ɻdiei o imagine de adâ ɻncime, o Indie ɻcu morala ei stato ɻrnică și cu ideile ɻ ei ferme despre
frumo ɻs. În ima ɻginile de “pregăt ɻire” se sim ɻte în ciuda proc ɻedeelor esei ɻstice, că auto ɻrul a găsit
“ton ɻul” potrivit, căci st ɻăpânește la per ɻfecție mater ɻialul. A ɻutoportretizarea est ɻe fire ɻască în
no ɻtarea reacți ɻilor oamenilor slujește ɻacea suită de nu ɻanțe menită să ɻrealizeze un cr ɻescendo pe
c ɻare-l putem com par ɻa cu dezvo ɻltarea unei tem ɻe mu ɻzicale.
ɻÎntreaga narați ɻune are struct ɻură de “sonată”. În su ɻma de ele ɻmente adiționale int ɻră mai
întâi: îmbolnăv ɻirea de mala ɻria a tână r ɻului, internarea în spita ɻɻlul de medicină trop ɻicală, teama
că n ɻu se va mai face b ɻine, vizit ɻele la spital ale in ɻginerului Narand ɻra Sen, însoț ɻit de Maitreyi.
Povest ɻa alunecă pri ɻnter “perico ɻle”(îmbol ɻnăv ɻirea), situ ɻații jenante (vi ɻzitat de inginer și fiică,
All ɻan își face pr ɻobleme: e ste slăbi ɻt, nebărbie ɻrit).
Timp ɻul povestirii es te ɻalternat din loc ɻ în loc, cee ɻa ce asigură const ɻrucției un firesc
apa ɻrte, o notă de rea ɻlitate. Proza ɻtorul se “ră ɻzboiește” cu ca ɻrnetul, cu îns ɻemnările mereu
nes ɻatisfăcătoare și apel ɻul la mem ɻorie ap ɻare ca sin ɻgura soluție sal ɻvatoare.

11
Temp ɻo ɻ-ul narațiunii ɻ se preci ɻɻpită odată cu muta ɻrea l ɻui A ɻllan în ca ɻsa in ɻginerului, la
Bhowani ɻpor ɻe. Europe ɻa ɻnul p ɻoartă c ɻască ɻcol ɻonia ɻlă și se s ɻalută cu in ɻdienii ducând palme ɻle la
f ɻrunte. Pro ɻza aceasta a lui Elia ɻde este depar ɻte de comport ɻamentism, de ɻși firul narativ este
f ɻoarte ductil. În ɻanaliză stă in ɻteresul artis ɻtic major: în autos ɻcrutarea ero ɻului și în înc ɻercarea lui
de a se lă ɻmuri în privin ɻța sufl ɻetului Mai ɻtreyei. To ɻată emoția vin ɻe dinspre “bar ɻbara” de
șais ɻprezece an ɻi care se p ɻoartă ca o er ɻoină dostoie ɻvskiană. Ins ɻtabilitatea de co ɻmportament a
fet ɻei naște un m ɻister deosebit, vo ɻlatil, temă ɻtor, pe care lit ɻeratura noastr ɻă nu-l mai cu ɻnoscuse,
cel puțin ɻ în acea ɻstă fo ɻrmula.
Ma ɻitreyi trece d ɻe la o impr ɻesie la alta, es ɻte incoerentă, de o ci ɻudățenie surpri ɻnsă în
rându ɻri de mâna pro ɻzatorului. Îl î ɻntreabă pe er ɻou: “D ɻe ce mai e po ɻștă dacă nu pri ɻmesc
scri ɻso ɻri de la oa ɻmenii pe care ɻnu-i ɻvăd?”
Fat ɻa este de o sinc ɻeritate dezarm ɻantă iar afi ɻrmația: “Sunte ɻți atât de frum ɻoși vo ɻi. Și eu
aș v ɻrea să fiu al ɻbă, nu se po ɻate, nu -i așa?” sug ɻerează in ɻstabilitatea vârst ɻei fetei,
imposibili ɻtatea de a se fixa în a ɻtitudini.
Alla ɻn încearcă să c ɻunoască suflet ɻul fetei și a lui C ɻhabu, sora ei, face însem ɻnări în
jurna ɻl, discută cu S ɻen despre o ɻbiceiurile fetelor indi ɻene iar pu ɻrtarea lui nu se d e ɻsfășoară pe
lin ɻie dreaptă. Ar ɻe și el ezită ɻri și este contra ɻdictoriu ca de ɻ exemplu câ ɻnd află că M ɻaitreyi scrie
vers ɻuri se simte uș ɻor dezgustat (ment ɻalitate de Eu ɻropean). Fata îi spu ɻne că gândește că are
gândire filosofi ɻcă și că v ɻersurile ei s ɻunt ap reci ɻate de însuș ɻi Robi Tha ɻkkur (Tago ɻre). Faptul că
ea ɻeste socotită î ɻn familie au chiar dinco ɻlo de cer ɻcul famili ɻei a fi ge ɻnială, îl scâ ɻrbește pe tânăr.
Rez ɻultă de aici că e ɻroina nu este idea ɻlizată, strălu ɻcirea ei fiind uș ɻor umbri ɻtă de autor.
Între ɻaga miză de em ɻoție o dă, î ɻn plan artisti ɻc, posibilitatea ɻ decl ɻanșării unui a ɻmor
pute ɻrnic între c ɻei doi eroi, înt ɻre un alb pl ɻin de f ɻoc și o bar ɻbară de un fa ɻrmec straniu iar
apropi ɻerea dintre cei ɻdoi planeaz ɻă ca un pe ɻricol. Gra ɻdarea emoție ɻi este realizată cu o t ehn ɻică
excel ɻentă, surp ɻrinzătoare pentru tâ ɻnărul scriitor c ɻare avea doar ɻ26 de ani.
Alla ɻn începe să înv ɻețe bengaleza cu Ma ɻitreyi, dând ɻu-i la rân ɻdul său lecții de li ɻmbă
fran ɻceză. Au discuți ɻi prețioase d ɻespre poezie ( S ɻwinburne, Vale ɻry), își co ɻmpun dedicații pe
cart ɻea lui Lucie ɻn Metz (“P ɻrietenei mele M ɻaitreyi Devi, de ɻ la un ele ɻv și prof ɻesor”). Sunt
pag ɻini și scurt ɻe capi ɻtole de ta ɻtonare, în care, p ɻaralel cu apr ɻopierea tine ɻrilor, Allan se
au ɻtoanalizează, înc ɻearcă să î ɻnțeleagă se se înt ɻâmplă cu el, ret ră ɻiește moment ɻe trecute. Se
gânde ɻște la posib ɻilitatea căsăto ɻriei, deși fet ɻei îi dă de înțe ɻles că nu are această ɻ intenție.
Jocurile ɻ din bibliote ɻcă, dis ɻcuțiile despre re ɻligii, îmbră ɻțișările, dau de î ɻnțeles că fat ɻa pune preț
pe priete ɻnie în tot ac ɻest cere ɻmoni al. Forța emo ɻționantă o dă ori ɻce atin ɻgere car ɻnală, eterică,
ar ɻzătoare. Din simp ɻla, ritua ɻla atingere a pu ɻlpelor, sunt sco ɻase efecte neb ɻănuite iar r ɻăceala fetei
la săr ɻutul lui î ɻnfocat sunt r ɻedate foarte sug ɻestiv de aut ɻor alături de febr ɻa iubirii su ɻrprinsă î n

12
c ɻele mai bune pag ɻini ale roman ɻului. Nimic n ɻu este impur, n ɻimic nu este l ɻubric iar ɻ eroii se
compor ɻtă în suferi ɻnțele iubirii ca umil ɻiții lui Dostoie ɻvski: strivesc la ɻcrimi în ochi, tre ɻmură și
își muș ɻcă pum ɻnii, pron ɻunță jurăminte sfâș ɻietoare, simt ră ɻcoare pe șira spi ɻnării. Asem ɻenea
prozei scrii ɻtorului rus, sce ɻnele tragice se desfă ɻșoară într -un spa ɻțiu relati ɻv mic: se ɻtrece dintr -o
c ɻamera în alta, se f ɻac legămin ɻte pe o scară interioară, ɻ tinerii îndrăg ɻostiți sunt spio ɻnați prin
geam. Mi ɻcile eveniment ɻe ( strângere a pulpelor ɻ, atingerea sâni ɻlor, mâng ɻâierea brațului) sunt
interpre ɻtate la nivel de traumat ɻisme. Prozato ɻrul pregătește t ɻotul cu grijă iar se ɻnzația de
aut ɻentic este atât de puternic ɻă încât se ɻpoate interpreta că est ɻe vorba de relat ɻarea unei
îɻntâmplări curent e în ɻvăluită în subti ɻlitate.
Final ɻul romanului, pr ɻeaparat cu mult ɻă finețe, am p ɻlifică tensiun ɻea: totul este cuprins
pa ɻrcă de o ciud ɻată prevesti ɻre, rece ca un f ɻrig. Părin ɻții fetei, ca ɻre la început încur ɻajau cu
îns ɻuflețire idila, fac a ɻcum totul pen ɻtru a-i pune cap ɻăt. Iubirea se a ɻpără în aceste co ɻndiții, cu o
fo ɻrță pe care numa ɻi pasiunea tine ɻreții o poate propu ɻlsa. Sufletul Maitr ɻeyei se dezvăluie cu
sin ɻceritate iar tânărul est ɻe pus în fața uno ɻr sentimente ne ɻbănuite.
Scri ɻerea romanului Mai ɻtreyi a început din co ɻnștiinț a autoru ɻlui care se conf ɻesează,
porn ɻind de la conșt ɻiința lui. Ace ɻastă scriere ar ɻe un carac ɻter indirect al rel ɻatării faptelor,
de ɻoarece el este c ɻel care decide da ɻcă păstrează sa ɻu nu unele elem ɻente, întâmpl ɻări sau
p ɻersonaje. Și p rin faptu ɻl că el a adăug ɻat unele com ɻentarii, precizări, demonstr ɻează
au ɻtencititatea romanu ɻlui lui. ” Și este cu atâ ɻt mai sigur ro ɻman, cu cât ecel ɻcare își însea ɻmnă
întâ ɻmplările”.(Glo ɻdeanu, 1996 , 131 )
Prin ɻ intermediul jurna ɻlului, person ɻajele și î ntâmp ɻlările sunt elem ɻentele ce tran ɻsformă
o simplă pove ɻstire într – ɻun roman. Mircea ɻ Eliade intr ɻoduce unele t ɻeme și moti ɻve noi pe care
rom ɻanul român ɻesc nu l ɻe-a av ɻut până ɻacum. El e ɻste de păr ɻere că : ” Or ɻice înt ɻâmplare în ɻviață,
poate con ɻstitui u n ro ɻman ”, nu num ɻai o ca ɻrte unde se descr ɻie o mese ɻrie ci și o c ɻarte în care
sunt desc ɻrise g â ɻndurile sau viața un ɻui om. Deci : ” Oric ɻe e viu se po ɻate transfor ɻma în epic.
ɻOrice a fost trăit, ɻ sau ar putea fi ɻ trăit ”. (Glodeanu, 1996 , 135 )
Jurna ɻlul intim va intr ɻa în moda lit ɻeraturii abia în ɻ secolul XX. ɻSe poate chiar ɻspune că
este un ɻfel de roman. Aici ɻ nu contează așa de mult adă ɻugarea unor elem ɻente fictive sau
inv ɻenția lor, ci m ɻai degrabă expe ɻriența personală, așa ɻcum spune Gh ɻeorghe Glodea ɻnu: dicteu l
automa ɻt al gân ɻdirii, ceea c ɻe este mult mai a ɻutentic. Inevi ɻtabil și roman ɻul Maitreyi are
această fo ɻrmă. Poetul porn ɻește de la dat ɻele lui personale , alegâ ɻnd lucrurile cele ma ɻi autentice
și veri ɻdice. Experie ɻnța această india ɻnă, folosi ɻndu-se de jurnal ɻul lui, transf ɻormă narațiunea
într-un ɻroman indire ɻct. Deoarec ɻe autencititate ɻa este pentr ɻu Mircea E ɻliade ceva foarte
imp ɻortant, nu sch ɻimbă doar c ɻâteva nume sau p ɻrofesii ale lui Mar ɻendra Sen, pe cân ɻd numel ɻe

13
ɻMaitreyi și Chab ɻu sunt a ɻdevărate. Chiar el ɻdezvăluie : ” A ɻdesea transc ɻriam pagini ɻîntregi din
Jur ɻnal”.(Glod ɻeanu, 1996 , 135 )
Iubir ɻea dintre ɻMaitreyi și Alla ɻn, este ca un pret ɻext pentru a pătrun ɻde în lumea exo ɻtică,
Allan încearc ɻând să des ɻcifreze spiritualitate ɻa indiană. Dragos ɻtea absolută p e car ɻe și-o dorește
Allan, seamăn ɻă foarte ɻmult cu protagoniștii ɻ lui Camil P ɻetrescu. Dar, aic ɻi avem și altă
persp ec ɻtivă, cea a lui M ɻaitreyi Devi care a s ɻcris și ea roma ɻnul Dragost ɻea nu moare ,
oferi ɻndu- ɻne și v ɻersiunea ei.
ɻ Maitreyi nu este doar ɻ un roman aflat între ɻ două culturi: ce ɻa europ ɻeană și cea ind ɻiană.
El o ɻferă roman ɻul scrierii u ɻnui roman, jurna ɻlul lui f ɻiind ca un pr ɻoces-verbal ” dac ɻă n- aș av ɻea
jur ɻnalul, nu mi – ɻaș aminti n ɻimic din acea ɻvreme ”.(Glod ɻeanu, 1996 ,136)
Nico ɻlae Mano lescu observ ɻă că Allan are o ɻ perspectivă ɻcontemporană și un ɻa ulterioară,
ceva ɻ nou în ɻliteratura ro mân ɻă. Cea di ɻn perioada când ɻ era cu Maitre ɻyi, încă ne ɻștiind sfârșitul,
dar când ɻrescrie acesta pri ɻn forma unui r ɻoman, cunoaște ɻ deja sf ɻârșitul.
Eug ɻen Si mion cons ɻideră : ”un ɻ roman viu, substanția ɻl , cu o desch ɻidere nouă spre
probl ɻematica omulu ɻi modern ”, ”un s ɻpirit nou de a gân ɻdi destinul ɻomului în secolul ɻ al XX –
lea ”. ( ɻSimion, 2001 , 48)
Alexandru ɻ Piru conside ɻră că Maitreyi es ɻte ”cel mai izbut it ɻroman de drag ɻostea exotic
române ɻsc”. După c ɻum ș tim, narat ɻorul, Allan a ɻre un jur ɻnal în care își fac ɻe însemn ɻările sau
descri ɻerile lui pe care m ɻai târziu le r ɻecitește, sp ɻunând că : ” Ma ɻitreyi n -a fo ɻɻst o clipă ex ɻcitată,
cum cred ɻeam eu; o tul ɻbura nu ɻmai atitid in ɻea mea; ea ɻvoia să se joac ɻe”. (Simion, ɻ 2001 , 48)
Eugen Si ɻmion identifică ɻ trei n ivele tem ɻporale ale romanu ɻlui: p r ɻimul este ɻjurnalul
narato ɻrului care trece ɻ printr -o exp ɻeriență unică ; scri ɻerile lui după ac ɻeste întâm ɻplări cu mici
c ɻompletări sa ɻu chiar înloc ɻuiri; confesiunil ɻe naratorulu ɻi după încheie ɻrea acestei poveșt ɻi de
iubire . ɻ Nu e ste o tehnic ɻă amplă, ac ɻesta conferind și un ɻ sentiment a ɻl autenci ɻtității. ɻPutem să
spunem că e ɻste o biograf ɻie a autoru ɻlui din ca ɻre nu lipseș ɻte fantezia. Roma ɻnul începe c u
propoz ɻiția: ”Am șovăi ɻt atâta în ɻfața acestui cai ɻet, pentr ɻu că n -am ɻizbutit ” arătând
instabilita ɻtea lui față de aces ɻte însemnări ɻ, dar, așa va fi t ɻotul mult ma ɻi misteri ɻos. (S ɻimion,
2001 , 50)
Tâ ɻnărul europe ɻan este vrăji ɻt de fiica ingin ɻerului Nar ɻendra Sen, o fată ɻexotică, o
adol ɻescentă care va provo ɻca toată tra ɻgedia. Pe lângă ɻ povestea de drago ɻste a cel ɻor doi, avem
un ɻ roman care ne re ɻprezintă niște tr ɻadiții specifice, într ɻ-o anumită ɻatmosferă.
La C alcu ɻtta trăiesc trei co ɻmunități : cea auto ɻhtonă unde tra ɻdiția domină, com ɻunitatea
al ɻbă care imită civiliz ɻația engl ɻeză și comunitatea ɻ eurasiatică c ɻare imită civil ɻizația eu ɻropeană.
H ɻarold, partenerul s ă ɻu este ce ɻl care re ɻprezintă în ro ɻman, lumea ce ɻa mode ɻrnă, pe câ ɻnd Al ɻlan

14
cea hind ɻuisă. Chiar dac ɻă gândește așa, nu ɻprea este accep ɻtat de Narendra S ɻen când dore ɻște să
se conve ɻrtească la hind ɻuism.
Persona ɻjul feminin, Mai ɻtreyi, are 17 ɻani și, în ciud ɻa vârstei fraged ɻe, trezește ɻo pasiune
și senzu ɻalitate impresiona ɻntă în Allan. ɻEa a mai fos ɻt îndrăgo ɻstită, de un po ɻm, lucru pe care
Allan ɻnu înțelege, spu ɻnând că : ” Asta nu ɻe dragost ɻe”. (El ɻiade, 1986 , p.16 )
Maitr ɻeyi îl contraz ɻice, ex ɻplicându -i : ”Ba da, e d ɻragoste – exp ɻlică Maitrey i – și Ch ɻabu
iubește ɻ acum pomul ɻei”. ”Și c ɻând mă m ɻânâia el, cu fr ɻunzele pe obr ɻaz…”, ”Și nu p ɻuteam sta
în pat da ɻcă nu mi se a ɻduceau în fieca ɻre zi ramuri ɻ proaspete din ɻ pomul me ɻu Șapte
F ɻrunze ”.(Eliad ɻe, 1986 , p.80 )
Desc ɻrierea ei deta ɻliată dovede ɻște spiri ɻtul ei asiatic ș i legă ɻtura ei cu natura. Maitr ɻeyi
după, a fo ɻst îndrăgostită de Tag o ɻre (modelu ei poetic) c ɻăruia i -a jurat iubire ɻeternă, de aceea ɻ îl
refuză l ɻa început pe Alla ɻn, deschizându ɻ- se tot m ɻai mult cu trece ɻrea timpului.
Dra ɻgostea celor do ɻi este plină de s ɻemne și s im ɻboluri ale lumii l ui ɻ Maitreyi : atinge ɻrea
picio ɻrului înseamnă o prom ɻisiune, coroniț ɻa de iasomie înseamnă log ɻodnă, care va î ɻnconjura
îɻntregul cosmos, luâ ɻnd parte întreaga na ɻtură la jură ɻmântul celor do ɻi:
”Mă leg de tine, pămân ɻtule, că eu vo ɻi fi a lui Al ɻlan, și a nimă ɻnui altu ia. Voi cr ɻește din el ca
iarba din tine ɻ. Și cum ɻ așt ɻepți tu ploaia, așa ɻ îi ɻvoi aștepta eu ɻvenirea, și cum î ɻți sunt ție razele, ɻ așa va fi
tru ɻpul lui mie. M ɻă leg în fața ta că unirea ɻ noastră va rodi, că ɻc ɻi mie drag cu voi ɻɻa mea, și tot ră ɻul, dac ă
va f ɻi, să nu c ad ɻă asupra lui, ci as ɻupră-mi, căc ɻi eu l -am al ɻes. Tu mă auzi, m ɻamă pământ, tu n ɻu mă
minți, maica ɻmea. ….” (Elia ɻde, 1986 , p.82 )
ɻ
T ɻoate detaliile ɻ des ɻpre lu ɻmea misterioasă ɻsunt descrise f ɻoarte precis și senzați ɻonal.
Evi ɻdent că cea m ɻai bine reprezen ɻtată temă este cea a ɻincompatibiliății di ɻntre sentiment și
dator ɻie. Sentimen ɻtul ne este bine cu ɻnoscut, pe câ ɻnd datoria are legătu ɻră cu tradiția din
Ca ɻlcutta și mental ɻitatea oame ɻnilor de acolo. Iub ɻirea magică se te ɻrmină din cauza ɻ neatenției
lui C h ɻabu, Allan fii ɻnd alungat și M ɻaitrey i este asp ɻru pedepsită. Cei do ɻi nu mai au n ɻici o
leg ɻătură, lui Alla ɻn fiindu -i fo ɻarte greu să se înt ɻoarcă la viața ant ɻerioară. Chia ɻr dacă ea îi dă
sem ɻne, el nu mai ɻdorește să aibă l ɻegătur ă cu ei. Afl ɻă mai târziu că ɻs-a dat unui vâ ɻnzător de
fru ɻcte, rom ɻanul având un final de ɻschis.
Rom ɻanul ne prezintă și u ɻn nou mod de ɻa gândi , al o ɻmului din se ɻcolul al XX -lɻea pe
lângă elemen ɻtele exotice. A ɻllan, fiind un intele ɻctual, are mult ɻe idei, el t ɻrăiește aces te
experien ɻțe desc ɻoperind pe cont pro ɻpriu o altă lume ɻ în afara Eu ɻropei.
Senz ɻualitatea orien ɻtală este ce ɻva nou în ɻ roman, oferi ɻnd o notă d ɻiferită . Ment ɻalitatea,
m ɻisticul, atinge ɻrea lor , discuțiile d ɻespre Shakespeare , Ja ɻmes J ɻoyce dezvăluie o ɻ senzualitate
rafi ɻnată dar și nouă ɻpentru romanul ɻ de dr ago ɻste.
Acea ɻstă experiență era necunoscută lui All ɻan și de aceea pr ɻobabil este o capodop ɻeră,
cu ɻm formuleaz ɻă Bachelard : ” ɻO ɻmitologie ɻa seducției ɻ”.

15
Bi ɻbliog ɻrafie

1. E ɻliade Mi ɻrcea, Amint ɻiri, I, Man ɻsarda , Madri ɻd, Colec ɻția Desti ɻn, 1966
2. Eliad ɻe Mirce ɻa, Mem ɻorii (1907 – ɻ1960) , Editur ɻa Humani ɻtas, Buc ɻurești, 2004
3. Eli ɻade Mircea, Maitr ɻeyi, Editura ɻMinerva, Bucu ɻrești, 1986
4. Elia ɻde Mircea, În ɻcercarea labirintul ɻui, Editura Dac ɻia, Cluj Napoca, 1990
5. Glo ɻdeanu Gheorgh ɻe, Coordo ɻnate ale imaginar ɻului în opera lui Mir ɻrcea Eliade,
E ɻditura Dacia, Clu ɻj-Napoca, 1996
6. Lotr ɻeanu Ion, Intro ɻducere în ope ɻra lui Mirce ɻa Eliade , Edi ɻtura Dacia,
Cluj-Nap ɻoca, 1980
7. Sim ɻion Eugen ɻ, Spirit al amplitudinii, ɻ Editura Demi ɻurg, 2001
8. Mait ɻreyi Devi, Dr ɻagostea nu moare, Editu ɻra Amaltea, Bucure ɻști, 19 ɻ99