CAPITOLUL I. DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND ETICA ÎN AFACERI [624720]

CUPRINS

CAPITOLUL I. DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND ETICA ÎN AFACERI
1.1. Notiuni definitorii
1.2. Principiil e de bază și conținutul eticii în afaceri
1.3. Etica și economi a de piață actuală
1.4. Codul etic și m anagementul org anizației

CAPITOLUL II. PROG RAMELE CU FIN ANȚARE NERAMBURS ABILĂ
2.1. Progr amele cu fin anțare neramburs abilă l a nivel european
2.2. C aracteristicil e proiectelor cu fin anțare neramburs abilă
2.3. Etapele implementării unui proi ect cu fin anțare neramburs abilă

CAPITOLUL III. PRO GRAMUL ST ART-UP N ATION. STUDIU D E CAZ – S.C
X S.R.L
3.1.Informații g enerale
3.2.Dom eniul d e activitat e în car e se realizează inv estiția
3.3.Locuri d e muncă cr eate în cadrul rrogramului
3.4.Analiza r ieței și strategia de marketing
3.5. Planul fin anciar
3.6. Conduit a etică în impl ementarea proiectului

CONCLUZII

BIBLIOGR AFIE

ANEXE

2

CAPITOLUL I
ETICA ÎN AFACERI

Et ɻica în afacerile ec ɻonomic e inter ɻnaționale este un su ɻbiect tot m ai discu ɻtat care
stârn e ɻște interesul unui numă ɻr din ce în ce mai m ɻare de persoane, generând nu ɻmeroase
discu ɻții atât de natură t eore ɻtică cât și pr a ɻctică.

1.1. D ELIMI ɻTĂRI CONC EPTU ɻALE
Defin ɻită d e-a lu ɻngul timpu ɻlui în dif erite m ɻoduri, în func ɻție de conte ɻxt sau de
domen ɻiul sp ecific de aplica ɻbilitate pr ɻactică, etica a fo ɻst foc a ɻlizată pe ɻprincipiil e și
stand ɻardele care ar tr ɻebui să guv ernez ɻe relațiile soci ɻale dintr e in ɻdivizi și org ɻanizații și a
stâr ɻnit întotd eauna int ɻeresul c elor int ɻeresați să trăi a ɻscă într -o lu ɻme mai bu ɻnă, atentă l a
nev ɻoile și aspira ɻțiile celor din jur, m ɻenită să apre ɻcieze ade ɻvăratele valori um a ɻne și să
prom ɻoveze modelele exe ɻmplare de compo ɻrtament.
În lit e ɻratura de sp ɻecialitate, etica (ter ɻmen p ɻrovenit din gr ec ɻescul „ ethos” – morav,
ob ɻic ɻei, ca ɻracter) este dis ɻci ɻplina filoz ɻofică c are stu ɻdi ɻază probl e ɻmele teor ɻet ɻice și ɻpract ɻice
ale mo ɻralei; în vorbir ea curen ɻtă, terme ɻnul d e etică se util ɻizează ade ɻsea și în s e ɻns d e
m ɻorală. (Sommer & Tomoiaga, 1973)
Din defi ɻniția de mai s ɻus rezult ɻă deci că etic ɻa promov ea ɻză anumit e va ɻlori (cinst e,
drepta ɻte, cor ectitudin ɻe, imp arțiali ɻtate, ec ɻhitate, mări ɻnimie etc.) și înc ear ɻcă să f acă
resp ɻectate anumit e no ɻrme.
As ɻtfel, pe de o p ɻarte, etica es ɻte științ a care stu ɻdiază principi ɻile morale, o ɻrigin ea,
natu ɻra, esența, dezv ɻoltarea și co ɻnținutul lor , i ɻar pe de altă pa ɻrte, etica repr ɻezintă ansambl ɻul
de reguli, v al ɻori și norm e m ɻorale care reglem ɻentează comport ɻamentul p ersoa ɻnelor în
societate sau/ și d e ɻtermină oblig ațiile ace ɻstora, în g eneral, s ɻau într -un anumit do ɻmeniu d e
activit ate, în p a ɻrticul ar. (Reoyo G onzalez, 2000)
În ɻtr-o definiți e mai pu ɻțin form ală, etica r ɻeprezintă v alorile și nor ɻmele care defin ɻesc,
la nivel de socie ɻtate, caracterul a ɻngajaților și r egulile de compor ɻtare justă, d emnă și
vred ɻnică d e respect, a căror î ɻncălc are este critic ɻată. (Filip & Iamandi, 20 15)
Cu ti ɻmpul, în c adrul e ɻticii s -au constituit dou ɻă părți:

3

Se po ɻate consid era c ɻă etica are un ca ɻracter analitic ɻ (se preoc ɻupă d e cauzele
acțiun ɻilor um ane) și nor ɻmativ (stabilește anu ɻmite reguli d e cond ɻuită).
Ac ɻeasta este o științ ɻă practică (orien ɻtată spr e acțiun e), ra ɻțională, nu o im ɻpunere
externă s au o obli ɻgație. (Miroiu & Blebea, 2 001)
Et ɻica nu este, însă, o ș ɻtiință des ɻcriptivă (nu ind ɻică cum tr eb ɻuie înde ɻplinit e acțiunil e
um ɻane pentru a fi consid e ɻrate morale), ci este presc ɻriptivă (recoma ɻndă anumit e nor ɻme
morale ce ar treb ɻui resp ɻectate).
D ɻin perspectiva eticii, st a ɻndardele sau norm ele mo ɻrale sunt enunțuri cu c ɻaracter, în
general, imp er ɻativ prin c are se indi ɻcă ce trebuie să fac ɻă sau să nu f acă un i ɻndivid conști ent,
pentru c a f ɻelul comport ame ɻntului său să fi e apr ɻeciat ca bun d e către s ɻemeni sau
comu ni ɻtate.
Norm ɻele morale reprezintă v alori cultu ɻrale, cons acrate prin tr ɻadiție și educație,
respect ɻarea lor fiind imp ɻusă d e opini a pub ɻlică.
Una din ɻtre clasificăril e n ɻormelor mor ale (cu impor ɻtanță pr actică p e ɻntru etica în
afaceri) ɻeste următo a ɻrea (Ți ɻgu, 2000):

Figur a 1.1. Clasifi ɻca ɻrea norm elor mor ɻa ɻle

etica normativă – vizează elaborarea și fundamentarea teoretică a unui sistem
determinat de norme și standarde morale, a unui anumit cod moral
etica teoretică – se ocupă cu cercetarea problemelor teoretice propriu -zise ale originii
și esenței moralei
norme generale sau
universal e
sunt prezente în toate
tipurile de comunități
umane, au durabilitate
mare în timp și
influențează întreaga gamă
de relații și activități
umane (exemple: cinstea,
demnitatea, sinceritatea,
curajul, loialitatea,
generozitatea);
norme particulare
se adresează unor
comunități umane
determinate, cu o anumită
variație în timp și spațiu, și
influențează relații sau
activități umane particulare
(exemple: normele vieții de
familie și normele morale
specifice unor activități
profesionale);
norme speciale
se manifestă în cadrul
unor grupuri restrânse și,
uneori, la ocazii speciale
(exemple: normele de
protocol, reg ulile de
etichetă în afaceri, codul
manierelor elegante).

4
Eti ɻca afacerilor (eti ɻca economică), form ɻă particul ară a etic ɻii aplicate, reprez ɻintă
ansam ɻblul d e reguli și n ɻorme morale care vizea ɻză conduit a agenț ɻilor în acti ɻvitatea
eco ɻnomică (în afaceri), atât la nivel ɻ individu al, cât și l a ni ɻvel colectiv.
Etica econ ɻomică este o ramură a m ɻoralei care sint ɻetizează sist emul d e val ɻori,
princ ɻipii și norm e ce s-a ɻu statornicit d e-a lun ɻgul timp ɻului în r apo ɻrturil e dintr e agenți ɻi
econo ɻmici. Alături d e princ ɻipiile și nor ɻmele de dre ɻpt, etica econ ɻomică asigură bun ɻa
desfăș ɻurare a activităților și r e ɻușita în afaceri. D e ɻși norm ele eticii e ɻconomic e nu sunt
înves ɻtite cu forță juridic ɻă precum nor ɻmele de drept, ele au u ɻn rol d eosebit de imp ɻortant în
acțiu ɻnile agenților ec ɻonomici, contând un e ɻori m ai mult d ecâ ɻt cele jur ɻidice.
Comport a ɻmentul etic al ag ɻenților economic ɻi este marcat de re ɻspectarea riguro asă,
bene ɻvolă, a unor prin ɻcipii cum su ɻnt (Țigu, 2000) :
1) în ɻcrederea și sin ɻceritatea deplină ɻîntre age ɻnți;
2) corec ɻtitudin e în neg ɻocieri și în înd e ɻplinir ea obl ɻigațiilor contr a ɻctuale;
3) respectarea înt ɻocmai a tuturor ang ɻajamentelor asu ɻmate;
4) mutu alit ɻatea avantajelor of ɻerite și a risc ɻurilor.
Accepta ɻrea și respecta ɻrea norm elor d e eti ɻcă economic ɻă este, de fap ɻt, o probl e ɻmă d e
conș ɻtiință economi ɻcă cu un imp act ɻ puternic asu ɻpra cristal ɻizării nor ɻmelor juridic e.
Se po ɻate concluzio ɻna că etica ɻ afacerilor, co ɻmpon entă r e ɻlativ nouă a cercetării
ști ɻințific e, este un do ɻmeniu d e s ɻtudiu aplicativ ɻal eticii, c a ɻre vizează d e ɻtermin area
princi ɻpiilor mor ale și a c ɻodurilor d e co ɻnduită c e re ɻglementează relații ɻle interum ɻane din
cadrul org an ɻiza ɻțiilor (econo ɻmice și com e ɻrc ɻiale), guv e ɻrnează deciziil e o ɻamenilor d e af ɻaceri
sau ale ma ɻnagerilor și s e manif ɻestă la cinci niv ele inte ɻrdependente (Țigu, ɻ2000) :

Figu ɻra 1.2. Nivelele de m ɻanifestare a eticii af ɻacerilor
NIVELELE
ETICII ÎN
AFACERI
Etic
internațional
Etic
cultural
Etic
național
Etic
organizațional
Etic
individual

5
1.2. PRINCIPIIL E DE BAZĂ ȘI CONȚINUTUL ETICII ÎN AFACERI

Etica reprezintă un sist em de principii mor ale și de metode pentru aplicarea
acestora, furnizând instrum entele pentru elaborarea judecății mor ale.
În acest sens, tr ebuie să se țină s eama de o serie de principii etice ce caracterizează
conduit a curentă.
Principiil e etice se referă la conduit a curentă, l a obiceiurile și atitudinil e oamenilor
cu privir e la conc eptele generale de bine și rău, d e adevăr și minciună, d e echitate și
discrimin are, libertate și constrâng ere etc.(Mathis, Panaite & Costache , 2007)
Unii autori consid eră că etica se construi ește pe baza următo arelor principii:
a) Principiul egalității în f ața norm elor – se referă la egalitatea fiecărui a în fața
principiilor și norm elor morale și la egalitatea în fața legii.
Pentru c a o astfel de egalitate să fie posibilă, principiil e și norm ele morale trebuie să fie
accesibile ca înțelegere, indif erent de gradul d e educație al persoanei și, în același timp, ele
trebuie să fie practicabile.
Spre deosebire de achizițiil e intelectuale, principiil e și norm ele morale trebuie să fi e
accesibile și fezabile pentru oric e persoană, indif erent de nivelul ei intelectual, atâta timp
cât ea are discernământ.
Recuno așterea discernământului este o condiți e a autonomi ei, lib ertății și
respons abilității. Viața cotidi ană nu implică d ecât rar acte exemplare . Prin urm are, conținutul
moralei răspund e în mare măsură dil emelor de zi cu zi și s e adresează oricui s e confruntă cu
astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit m ai sus "probl eme morale".
b) Principiul cl arității și cl arificării (conc eptelor, pozițiilor)
Într-o soci etate deschisă, plur alistă, o amenii pot să -și enunțe clar poziți a față de o
probl emă mor ală și să acțion eze în cons ecință. Dacă o p ersoană este neinteresată să acționeze
pentru bin ele public, mor al ar fi să nu s e implic e în politică s au în administr ație publică. Aici apare
ca evidentă și dif erența față de poziții fund amentaliste: o religie este impusă ca morală de stat și
transferată int egral sau aproape integral în legislație.
Norm ele și principiil e etice sunt dif erite și percepute diferit în culturi dif erite; ele
apar sau disp ar în cont exte social-cultur ale relativ omog ene. Cu to ate acestea, există norm e
morale care trebuie să se supună principiului univ ersalității, să fi e aplicabile oricui, oriund e
și oricînd. Ele au caracter absolut și obi ectiv, nu d epind d e credințe, sentimente și obic eiuri
particul are.

6
Promov area unui comport ament etic adecvat, atât din p artea managerilor cât și a
subordon aților, are o import anță c apitală, cu imp act decisiv p entru r ezultatele finale ale
întregii org anizații. (Mathis, P anaite & Costache , 2007)
Obiect ɻul de studiu al eti ɻcii afacerilor este reprez ɻentat de probl ɻemele morale c ɻare se
pot n aște în relațiile ɻ de afaceri.
În c ɻadrul eticii afa ɻcerilor s e fac rați ɻonamente despre ce e r ɻău și c e e bine în m ɻodul
în care se fac afa ɻcerile. Probl e ɻmele abordate inc ɻlud:
 drept ɻurile salariaților,
 sigur ɻanța și securita ɻtea consum atori ɻlor,
 nondiscrimi ɻnarea sexua ɻlă, etnică s au religioa ɻsă,
 bunele practi ɻci manageriale și ɻfinanciar-contabile,
 utiliz ɻarea res ɻpons abilă a resurselor și ene ɻrgiei,
 negocierea în ɻ afaceri,
 corupți a,
 spațiul pr ɻivat al angajaț ɻilor etc.
Există pat ɻru probl em ɻe majore ale etic ɻii aface ɻrilor:

Figu ɻra 1.3. Probl emele m ɻajore ale eticii în af ɻaceri

David M ɻurray enumeră șap ɻte valori esențiale pe car ɻe o comp anie ar ɻtrebui să l e
aibă în ɻvedere:
responsabilitatea socială a organizațiilor – în ce măsură
organizația „consimte” să contribuie la atenuarea sau
eliminarea inechităților din societate ;
sfera de cuprindere a drepturilor angajaților;
etica strategiilor promoționale;
obligațiile angajatului față de organizații și partenerii
de afaceri .

7

Sursă – Alexandru Puiu, Management în afacerile economic e internaționale, Tratat, ediția a II-a, Editur a
Independența Economică, 2007, pp.87 -90

Eti ɻca afacerilor este focal ɻizată pe patru dir ec ɻții (Popa & Filip, 2010) :
a) spre socie ɻtate în ans ɻamblu – obiect ɻivele orga ɻnizației nu tr ebuie ɻ să vină în contr adicț ɻie
cu obi ec ɻtivele societății ɻ în care își des ɻfășoară acti ɻvitatea;
b) spre fac ɻtorii int ɻeresați – stakehol ɻderii;
c) spre ɻ interiorul o ɻrganizației – cu referi ɻre la relațiile ɻde muncă m a ɻnager-angajați;
d) spre fiec ɻare persoan ɻă în p art ɻe.
Aspecte ɻle legate de etica afac ɻerilor sunt for ɻmalizate în co ɻdurile etice prin c are se
urm ɻărește stabilirea unor pr ɻoceduri d e sol ɻuțion are a probl em ɻelor d e natură et ɻică în m ediul
intern și ext ɻern al organiza ɻției. Aceste codur ɻi etice au semn ɻificații pr actice ɻ, utile ɻpentru toți
membrii org ɻanizației. Mod ɻalitatea de aplic ɻare a codurilor etic ɻe depinde de atitu ɻdinea
man ɻagerilor.
Tabel 1.1. Obiec ɻtivele și fun ɻcțiile coduril ɻor etice
Obiect ɻive: F ɻuncții:

– promov area virtu ɻților și v alor ɻilor
profesio ɻnale;
– încheier ɻea unui co ɻntract mor al î ɻntre
organizație și cei im ɻplicați în acți ɻunile
acesteia; ɻ
– protejare ɻa organizației de compo ɻtamente
nec ɻinstit e sau nelo ɻiale;
– promo ɻvarea imaginii pozitiv e a
organizaț ɻiei. ɻ
– sunt sur ɻse de inspir ație ɻ pentru conduită;
– au fun ɻcție discipli ɻnară;
– con ɻtribuie la de ɻzvolt area încrederii față de
or ɻganizație.

Sursă – Ioan Popa, Radu ɻ Filip, Management intern ɻațional , Editura Econom ɻică, București, 20 ɻ10

considerația față
de ceilalți;
perseverența în
păstrarea
standardelor etice;
perseverența în
păstrarea
standardelor etice;
creativitatea în
economisirea
resurselor și în
protecția mediului;
deservirea cât mai
bună a clienților;
corectitudinea față
de furnizori,
beneficiari,
personal angajat,
asociați,
comunitate;
transparența în
comunicare;

8
1.3. ETICA ȘI ECONOMI A DE PIAȚĂ ACTU ALĂ
În ultimii 10 -20 de ani, probl ema locului p e care pe care ar trebui să îl ocup e etica
în cadrul economi ei de piață a început să suscit e un int eres din c e în ce mai puternic.
Economi a de piață pr ezintă un număr consid erabil d e probl eme, dintr e care se
remarcă: extind erea șomajului într -un număr din c e în ce mai mare de țări, sărăci a,
accentuarea unor in egalități economic e și soci ale, scăd erea nivelului d e trai. (Crăciun,
2005)
Analizând tipologi a raporturilor dintr e etică și economi a de piață, se poate observa
că int egrarea eticii în vi ața economică s e face în mod dif erit și contr adictoriu, în funcți e de
epocil e istoric e, țăril e și persoanele care abordează subi ectul și cor espund e, în principiu,
unuia dintr e cele trei mod ele explicit e: etica ignor ată, etica periferică și etica integrată.
(Iamandi&Filip, 2015)
1) Etica ignorată exprimă o dif erențiere clară într e economi e și preocup area etică;
este domni a liberalismului cur at și dur, a unei legi a jungl ei ostil e oricăr ei reglementări cu
caracter etic, economi a de piață revendicând o autonomi e compl etă.
Singur a valoare morală afirmată și r evendicată este aceea a libertății c elor put ernici,
care își achită oblig ațiile față de societate în mod cât m ai corespunzător. (Iamandi & Filip,
2015)
Această viziun e a raporturilor economi e-etică a marcat put ernic prim ele faze ale
dezvoltării societății industri ale și occid entale.
Etica ignor ată se exprimă, în mod d eosebit, și în c adrul țărilor c are acced la
industri alizare sau care descoperă, în pr ezent, după lungi p erioade de socialism c entralizat,
avantajele economi ei de piață.
2) Etica periferică sintetizează tendinț a care a transform at și continuă să -și pună
amprenta asupra modificărilor soci etăților occid entale. Această viziun e are la bază cât eva
preocupări d e natură etică: căut area echității, solid aritatea, preocup area pentru c ei slabi și
promov area popul ației mai puțin f avoriz ate social, înscri erea jocului economic în
perspectiva binelui comun. (Iamandi & Filip, 2015)
Acest tip d e etică înc adrează, r eglementează și cor ectează situ ațiile care devin
negative, dar nu pătrund e câtuși d e puțin în jocul pi ețelor. Etica nu m ai este ignor ată, dar
locul său s e găsește mult în amont e (ameliorarea de către stat a modului d e funcțion are al
piețelor) s au în aval (cor ectarea de către puterea publică a consecințelor n egative) față de
economi e, și nicid ecum în int eriorul m ecanism elor ei.

9
Deși pr eocup area etică este prezentă, ea rămân e totuși p eriferică în r aport cu
economi a. În c eea ce privește pozițion area sa cronologică, etica periferică urmează, în
mod logic, eticii ignor ate.
3) Etica integrată susține ideea conform căr eia fiecare agent, dispunând d e un
spațiu d e libertate individu ală sau col ectivă, v a trebui să int egreze în alegerile sale
compon enta etică a valorilor c are dirijează și ori entează acțiunil e sale.
Astfel, în pr ezent, un număr din c e în ce mai mare de întreprind eri își afirmă
ambiți a unei respons abilități soci ale, luptă împotriv a marginalizării soci ale și își aduc
contribuții import ante la îmbunătățir ea calității m ediului și promov area culturii. (Iamandi
& Filip, 2015)

1.4. CODUL ETIC ȘI MANAGEMENTUL ORG ANIZAȚIEI
Mediul afacerilor s e dezvoltă în soci etățile caracterizate de propri etate privată,
libertate economică și comp etiție. Chi ar dacă firm ele sunt lib ere să-și maximiz eze profitul,
întregul lor succ es depinde de cererea consum atorului, m ai pe larg, d e pretențiile
consum atorului și d e puterea lui d e cumpăr are. Pr etențiile consum atorului au și
compon ente etice de care trebuie să se țină cont într -un m ediu comp etitiv.
În afara viciilor p e care, incont estabil, unii o ameni de afaceri le dețin, argum entele
tipice împotriv a asocierii etică-afaceri sunt, în princip al, următo arele mituri (Mureșan,
2009) :
 Etica în afaceri este mai degrabă o r eligie decât o știință m anagerială;
 Etica în afaceri este o disciplină bună p entru filosofi, academicieni și t eologi;
 Angajații noștri au un comport ament etic, d eci nu avem nevoie de etică în afaceri;
 Organizația noastră nu are probl eme cu legea, deci este etică;
 Etica managerială are puțină r elevanță pr actică.
Managerii recunosc n evoia existenței norm elor etice în activitățil e pe care le
întreprind zilnic. D eciziil e elaborate la fiecare nivel al firm ei sunt influ ențate de etică,
indif erent dacă aceste decizii afectează calitatea condițiilor d e muncă, ș ansa angajării,
sigur anța muncitorilor și produs elor, r ealitatea surprinsă d e reclamă, utiliz area materialelor
toxic e etc.
Managerii au înțeles că, fără etică, singur a restricți e rămân e legea. Fără etică, oric e
tranzacție care nu a fost prob ată și înr egistrată nu po ate fi adevărată și d e încredere.
Codul etic este un docum ent ofici al al comp aniei prin c are aceasta își d eclară
valorile și principiil e în probl emele sociale.

10
Scopul codului etic este de a comunic a angajaților, într -un limb aj simplu c are sunt
standardele organizației.
Codul etic este valabil când este însușit și acceptat de toți angajații,
comport amentul lor înc adrându -se în pr evederile sale, iar dacă m anagerul nu -l respectă, cu
sigur anță nu -l vor accepta nici angajații. Codul etic m ai poate conțin e și prevederi legale
foarte import ante, precum și m esajul pe care firma dorește să-l transmită publicului l arg.
Coduril e etice reprezintă, d eci, declarațiile form ale ale unor grupuri d e specialiști,
sau a unor firm e care reglementează relațiile dintr e proprii m embri și c elelalte categorii d e
indivizi cu c are se realizează un cont act, de obicei o afacere.
Aceste coduri etice sunt atât scris e (form ale) cât și n escrise (inform ale). Cele
nescrise sunt coduri d e conduită c are specifică c eea ce indivizii ar trebui să nu f acă. C ea
mai mare parte a influ enței acestor co duri este inconști entă și sunt em adeseori conști enți
de-o astfel de influ ență do ar în condiții sp eciale cum ar fi atunci când avem primul cont act
cu noul loc d e muncă.
Nivelurile de aplicare ale eticii m anageriale sunt cl ar precizate în coduril e etice.
Încă de acum două d ecenii mult e din m arile corpor ațiile au instituit progr ame etice și au
angajat funcțion ari care să monitoriz eze comport amentele etice în org anizații. Iniți al,
coduril e au fost d ezvolt ate de grupuri prof esionale sub form a unor r eguli d eontologic e și
abia apoi, s -a înregistrat o explozi e a acestora în cadrul org anizațiilor. Sp ecialiștii
argum entează că acest lucru a fost posibil, d eoarece fără un progr am și o activit ate cu
caracter form al, nu pot fi încur ajate practicil e etice.
Codul d e etică poate fi definit prin m ai mult e moduri (Mureșan, 2009) :

un ansamblu de percepte, prescripții de conduită pentru
diverse aspecte ale valorii morale de drept, socio –
profesionale;
o declarație formală care constituie un ghid etic pentru
modul în care oamenii dintr -o organizație trebuie să
acționeze și să ia decizii;
un ghid al practicilor de afaceri care direcționează
comportamentele umane individuale și de grup;
un document formal care statuează normele și credințele,
reflectă valorile obiective și principiile promovate de o
firmă, reflectând gradul de cultură al firmei.

11
Majoritatea codurilor etice identifică comport amentele așteptate în cadrul r elațiilor
sociale, recomandă evitarea acțiunilor improprii și il egale în munc a desfășur ată și
recomandă r elații bun e cu clienții.
Un cod etic formul ează id ealuri, v alori și principii după c are este guvernată o
organizație. Dincolo d e aceste elemente, coduril e etice abordează probl eme cum ar fi
conflict ele de interese, concur enții, c aracterul priv at al inform ațiilor, of erirea cadourilor,
etc. Un cod d e etică tr ebuie să pr evadă (Mureșan, 2009) :
 modul în c are membrii un ei organizații să acțion eze într-o situ ație dată;
 modul în c are membrii org anizației ar trebui să gând ească și să s e comport e;
 probl eme cum ar fi: conflict e de interese, concur enții, c aracterul priv at al inform ațiilor ,
oferirea cadourilor, of erirea/ primir ea sponsorizărilor politic e;
 concur ența între membrii un ei prof esiuni;
 conflict ele între membri;
 relațiile între profesioniști și cli enți, consum atori, surs e de aprovizion are sau
beneficiari;
 relațiile angajaților cu sup eriorii;
 relațiile între practicieni și sp ecialiști într -o prof esiune, etc.
Prin coduril e etice se încearcă rezolvarea unor conflict e de interese în mediul int ern
și în r elațiile externe ale organizației respectiv, st atuarea unor principii și c erințe care să-i
facă pe manageri mai sensibili l a probl emele etice. Ele nu conțin pr ecepte pur t eoretice, ci
stabilesc semnific ații pr actice, util e pentru toți m embrii org anizației. Aceasta nu îns eamnă
că un cod d e etică asigură autom at un comport ament mor al sau că po ate acoperi toate
situațiile întâlnit e în viața organizațională.
Limit a de acțiun e a codurilor etice constă în formul area lor în t ermeni generali
tocm ai pentru că, l a început, m anagerii și subor donații lor s e află în inc apacitatea de a
identific a toate probl emele etice care pot apărea.
Princip alele caracteristici ale unui cod d e etică sunt (Mureșan, 2009) :
– să fie riguro ase, să pr evadă cl ar idealurile și/sau oblig ațiile;
– nu tr ebuie folosit e în int eres propriu; nu vor s ervi un ei prof esiuni în d efavoarea
interesului public;
– trebuie să prot ejeze interesul public;
– să fie specifice și on este;
– trebuie să pr evadă și p edepse, penalizări;
– trebuie să stabilească anumit e priorități adică, adevăratele valori ale firmei;

12
– să provină d e la o autorit ate legitimă;
– să nu contr avină altor l egi (ex. Constituți a);
– să fie posibil e din punct d e vedere fizic și mor al;
– să fie cât m ai simpl e și accesibile.
Elaborarea codurilor s e face de obicei în echipă. Obi ectivele organizației sunt
stabilite de către conduc ere. Tot conduc erea numește, de obicei, un col ectiv d e lucru. Acest
colectiv pun e în comun v alorile împărtășit e de membri, inform ații despre coduri simil are
cu obi ective simil are.
Norm ele, credințele sunt în g eneral propus e, discut ate și definite de manageri și un
colectiv d e lucru, i ar apoi public ate și distribuit e angajaților, ținându -se cont d e nevoile și
specificul org anizației.Specialiștii în dom eniu f ac următo arele sugestii l egate de felul în
care poate să fie scris un bun cod d e etică p entru o anumit a profesie (Mureșan, 2009) :
a) Obiectivele trebuie formul ate în mod cl ar, astfel încât să existe sigur anța că ele vor fi
susținut e și de către ceilalți. Echipa de elaborare a codului etic tr ebuie să se asigur e în
mod p articular de acceptul conduc erii.
b) Stabilirea unui termen realist pentru d ezvolt area și introduc erea codului;
c) Conști entizarea costurilor d e implementare a codului și previzion area acestor costuri
pe termen scurt și lung;
d) Codul tr ebuie să fie deschis spr e schimbări dacă apar situ ații noi;
e) Codul tr ebuie orientat cătr e probl emele cu care se confruntă prof esia pentru c are se
realizează codul;
f) Codul tr ebuie să ia în consid erare în mod cor ect legislația și reglementăril e aplicate
profesiei pentru c are se realizează codul;
g) Echipa trebuie să consult e un jurist pentru p artea de acoperire legală a codului;
h) Referitor la felul în c are trebuie promov at codul și influ ențați angajații și cli enții, este
recomandat sfatul experților;
i) Codul nu tr ebuie să creeze celorlalți așteptări n erealiste;
j) Exprimăril e utiliz ate în cod tr ebuie să fi e simpl e și clare, fără expresii sau cuvint e
tehnice, de specialitate;
k) Managerul tr ebuie să-și asume personal obiectivit atea și respons abilitatea codului;
l) Managerul tr ebuie să aleagă pe cineva care să administr eze comp etent și int egru codul
etic.
Modul în c are codul etic este transpus în pr actică rămîn e, până l a urmă, l a
latitudin ea managerilor și a subordon aților.

13
Codul etic rămân e valabil d acă toți m embrii org anizației îl r espectă. C ând
managerul nu acordă import anță acestuia, cu sigur anță nici angajații nu vor urm a
prevederile sale.
Avantajele elaborării codurilor d e etică sunt (Mureșan, 2009) :
– formul ează experiența matură a unei prof esiuni;
– încearcă să echilibr eze interesul col ectiv cu c el personal;
– pot of eri un ghid p entru p ersoanele tinere care intră în prof esiune;
– pot constitui b azele unei acțiuni disciplin are împotriv a abaterilor;
– poate fi un mijloc d e aliniere la norm ele profesiunii, a celor ce se abat de la ele;
– ajută l a dezvolt area eficientă a probl emelor d e discrimin are, a dilemelor etice în
general;
– este un mijloc d e încur ajare a practicilor etice în org anizații;
– crește loialitatea și implic area conduc erii și a salariaților;
– are loc îmbunătățir ea selecției, formării, promovării p ersonalului, etc;
– sporește încrederea și coop erarea în echipă: iniți ativele personale se îndreaptă cătr e
interesul g eneral;
– deciziil e adoptate vizează dr eptatea, eficiența și nediscrimin area, etc.

14
CAPITOLUL II .
PROGRAMELE CU FINANȚARE NER AMBURSABILĂ

Finanță rile nerambursabile s unt destinate sprijinirii desfășurării unor activităț i,
importante pent ru anumite segmente ale societăț ii sau pentru dezvoltarea de an samblu a
organismului economic ș i social , din domen ii pentru care, din cauza situ ației conju ncturale,
nu există resurse fi nanciare suficiente accesibile î n mod curent (de exemplu , reabilitarea
infrastructurii în regiuni să race, recalificare profesional ă, sprijinirea dezvoltării sectorului
ONG î n calitate de partener al autorităț ilor pu blice) sau din domenii în care există în mod
tradiț ional o nevoie de resurse financiare mai mare decât disponibilitățile (de exemplu,
activităț ile cu caracter social).
Astfel pot fi acordate finanțări pentru educație, cultură, protecț ia mediului,
cercetare , religie, sănătate, serv icii sociale, cooperare internațională, drepturi civile și
cetățenești, dezvoltare economică și socială, afaceri, infrastructură etc.

2.1. PROGRAMELE CU FINANȚARE NERAMBURSABILĂ
LA NIVEL EUROPEAN
Cele mai importante programe cu finanțare nerambursabilă (www.fo nduri -ue.ro ):
Programul Operațional Capital Uman (POCU) stabilește prioritățile de investiții,
obiectivele specifice și acțiunile asumate de către România în domeniul resurselor umane,
continuând astfel investițiile realizate prin Fondul Social European în perioada 2007‐2013
și contribuind, totodată, la atingerea obiectivului general al Acordului de Parteneriat (AP
2014‐2020) ‐ implicit al Fondurilor Europene Structurale și de Investiții din România, și
anume, de a reduce disparitățile de dezvoltare economică și socială dintre România și
Statele Membre ale UE.
Axele prioritare ale POCU sunt:
 Axa Prioritară 1 – Inițiativa locuri de muncă pentru tineri
 Axa Prioritară 2 – Îmbunătățirea situației tinerilor din categoria NEETs
 Axa Prioritară 3 – Locuri de muncă pentru toți
 Axa Prioritară 4 – Incluziunea socială și combaterea sărăciei
 Axa Prioritară 5 – Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)
 Axa Prioritară 6 – Educație și competențe
 Axa Prioritară 6 – Asistență teh nică.

15
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POSCCE)
are ca obiectiv general creșterea productivității întreprinderilor românești, cu asigurarea
principiilor dezvoltării durabile și reducerea decalajelor față de productivita tea la nivelul
Uniunii Europene.
Axele prioritare ale POS CCE sunt următoarele:
 Axa Prioritară 1 : Un sistem de producție inovativ și eco -eficient
 Axa Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare pentru competitivitate
 Axa Prioritară 3: TIC pentru sectoarele privat și public
 Axa Prioritară 4: Creșterea eficienței energetice și a securității furnizării
 Axa Prioritară 5: Asistență tehnică
Fiecare ax ă prioritară este împărțită în domenii majore de i ntervenție, care cuprind
operațiuni specif ice de implementare a obiectivelor axei prioritare și implicit ale
programului operațional.
Progr amul Operațional Regional (POR) 2014 -2020 este succesorul Programului
Operațional Regional 2007 -2013 și unul dintre programele prin care România va putea
acces a fondurile europene structurale și de investiții provenite din Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), în perioada 2014 -2020.
Programul Operațional Regional (POR) 2014 -2020, gestionat de Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publi ce în calitate de Autoritate de Management, a
fost adoptat de Comisia Europeană (CE) pe data de 23 iunie 2015.
Viziunea strategică privind nevoile de dezvoltare cărora trebuie să le răspundă POR
2014 -2020 are la bază analiza situației economice și sociale a regiunilor României (în
Strategia Națională pentru Dezvoltare Regională 2014 -2020), care a dus la identi ficarea
principalelor probleme:
1) Cercetare -dezvoltare și inovare: transfer limitat al rezultatelor cercetării în piață și
nivel scăzut de asimilare a i novării în firme,
2) IMM: sector al IMM -urilor insuficient dezvoltat, cu impact negativ asupra
competitivității economiilor regionale. Principalele puncte slabe ale sectorului IMM –
urilor, în documentele de programare strategică națională, sunt:
3) Gradul redus d e cultură antreprenorială – reflectat prin densitatea relativ scăzută a
afacerilor în toate regiunile, reziliența scăzută a noilor afaceri (2/3 dintre întreprinderile
noi dispar de pe piață în primul an de viață ).
4) Eficiență energetică : consumuri energetice nesustenabile și potențial de economisire
ridicat în infrastructurile publice, inclusiv clădiri publice și clădiri rezidențiale.

16
5) Mediu: nivel de poluare ridicat în zonele urbane.
6) Dezvoltare urbană: zone urbane degradate, vacante sau neutilizate corespunză tor în
orașele din România.
7) Resurse de patrimoniu: resurse valoroase de patrimoniu cultural slab valorificate.
8) Turism: potențial turistic valoros, echilibrat distribuit teritorial – alternativă pentru
revigorarea zonelor mai puțin dezvoltate/izolate.
9) Infra structură rutieră : gradul scăzut de accesibilitate al anumitor zone ale țării, care are
drept consecință o atractivitate scăzută și investiții extrem de reduse.
10) Infrastructura socială și pentru educație : infrastructurile educaționale, de sănătate și de
servicii sociale subdimensionate împiedică incluziunea socială și dezvoltarea
capitalului uman.
11) Cadastru: nivel scăzut al înregistrărilor cadastrale, care afectează implementarea
politicilor privind dezvoltarea socio -economică a comunităților locale.
12) Capacita te administrativă: nevoia întăririi capacității administrative a Autorității de
Management a POR, a Organismelor de Implementare a POR și a beneficiarilor, pentru
o bună implementare a POR.
Aceste direcții de acțiune au fost corelate cu direcțiile de acțiu ne strategică
menționate de Comisia Europeană în ceea ce privește finanțarea din Fondurile Europene
Structurale și de Investiții, prin Fondul European pentru Dezvoltare R egională în perioada
2014 -2020:

POR 2014 -2020 își propune ca obiectiv general crește rea competitivității
economice și îmbunătățirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale, prin
sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri, infrastructurii și serviciilor, pentru dezvoltarea
durabilă a regiunilor, astfel încât acestea să își poată gestiona în mod eficient resursele și să
își valorifice potențialul de inovare și de asimilare a progresului tehnologic.
Inovare și cercetare;
Agenda digitală;
Sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM –
uri);
Economie cu emisii reduse de carbon.

17
Aceste obiective sunt traduse în 11 axe prioritare (plus o axă de asistență tehnică),
care au în total o alocare estimată de 8,25 miliarde euro, din care 6,7 miliarde de euro
reprezintă sprijinul UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), iar
1,5 miliarde d e euro – contribuția națională:
– Axa prioritară 1 : Promovarea transferului tehnologic
– Axa prioritară 2: Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii
– Axa prioritară 3: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon
– Axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile
– Axa prioritară 5:Îmbunătățirea mediului urban și c onservarea, protecția și valorificarea
durabilă a patrimoniului cultural
– Axa prioritară 6: Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță regională
– Axa prioritară 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a
turismului
– Axa priorita ră 8: Dezvoltarea infrastructurii de sănătate și sociale
– Axa prioritară 9 : Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților
defavorizate din mediul urban
– Axa prioritară 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale
– Axa prioritară 11 : Extindere a geografică a sistemului de înregistrare a proprietăților în
cadastru și cartea funciară
– Axa prioritară 12 : Asistență tehnică .
La nivelul anului 2019 se vor acorda fonduri pentru:

Fonduri europene pentru domeniul IT ;
Fondurile europene nerambursabile pentru agricultur ă și
produc ție agro -alimentar ă;
Start -up Nation 2019 ;
Fondurile din linia 2.2 IMM în cadrul POR 2019 .

18
Fondurile europene din domeniul IT
Domeniul IT are o creștere spectacul oasă în România ultimilor ani. Țara noastră
devine ușor -ușor un punct de interes european în ceea ce privește această industrie.
Astfel , Uniu nea Europeană oferă șansa microî ntreprinderilor și firmelor mijlocii să
se dezvolte prin accesarea unor fonduri ne rambursabile extrem de atractive, în domeniul de
activitate IT.

Figura 2.1. Fonduri europene pentru IT
Sursa – https://profitpoint.ro/index.php?route=product/product&p roduct_id=8281

Fiecare firmă IT poate obține până la 3,5 milioane de euro nerambursabili,
conform Programului Operațional Competitivitate (POC ) 2014 -2020.
Acest program desfășoară în vederea sprijinirii creșterii acestui sector de activitate
și a valo rii adăugate gene rate de forță de muncă angrenată în acest domeniu, dar fondurile
pot fi folosite și în vederea inovării în această direcție.
Firmele pot depune proiectele în s istemul electronic MySMIS 2014 iar apelul de
proiecte va fi gestionat de Minis terul Fondurilor Europene în parteneriat cu Ministerul
Comunicațiilor.
Fondurile acordate se situează între sum a de 500.000 euro ș i 3,5 milioane euro
fiecare. (www.fonduri -ue.ro/mysmis.ro )
Fondurile europene n erambursabile pentru agricultură și producție agro –
alimentară
Agricultura este unul dintre cele mai avantajate domenii în ceea ce privește
atragerea de fonduri nerambursabile de la UE.
Uniunea Europeană pune mult accent pe dezvoltarea agricultur ii, așa încât oferă
fonduri euro pene nerambursabile de până la două milioane de euro pe proiect pentru
antreprenorii care își lansează afaceri în domeniu.

19
În producția agro -alimentară, de asemenea, se pot atrage între 200.000 și
2.5 milioan e de euro pentru lansarea unei fabrici de producție din domeniul alimentar. O
fabrică de bere, o fabrică de pâine sau de produse de patiserie se pot încadra cu succes în
această arie.
Start -Up Nation – fonduri de până la 43.000 euro pentru afaceri mici
În cadrul Start -Up Nation statul promite fonduri de până la 43.000 euro pentru
fiecare proie ct (unui număr de 10.000 de proi ecte) pentru dezvoltarea unei afaceri.
Înscrierile au început deja la finalul lunii decembrie 2018. La acest concurs pot
participa IMM-uri care s -au înființat după data de 31 ianuarie 2017, în domenii non –
agricole.
Solicitanții eligibili pot fi microîntreprinderile sau cele mici care au deplină
personalitate juridică și care au o vech ime de la înființare de maxim trei ani cu un număr
de anagajți de maxim 20 de persoane.

Figura 2.2. Start -up Nation 2018 -2019
Sursa – https://www.startupcafe.ro/finantari/startup -nation -2018 -2019-procedura -plan-afaceri -final.htm

Pentru a îndeplini toate condițiile de eligibilitate, în cazul start -up, întreprinderea
trebuie să aibă sediul și să funcționeze pe teritoriul Români ei de maxim trei ani, să activeze
în oricare dintre sectoarele econom ice, excepție făcând următoarele: pescuit și acvacultură,
producția primară a produselor agricole, procesarea și marketingul produselor agricole și
sectorul carbonifer .
Fondurile din linia 2.2 IMM î n cadrul POR 2019 – pana la 5 milioane de euro
pentru fiec are proiect
Microî ntreprindrile și firmele mici și mijlocii din România beneficiază prin
intermediul noului program 2.2 IMM (POR 2019) de fonduri nerambursabile europene de
câte 500.000 – 5 milioane de euro fiecare.

20

Figura 2.3. Fonduri din linia 2.2.IMM – POR 2019
Sursă – https://area4u.ro/por -2-2-fonduri -de-pana -la-5-000-000-euro/

Pentru accesarea ace stor fonduri, firmele pot activa în diverse arii: producție IT,
jocuri vi deo, alimentație, textile etc., î nsă acești bani pot fi obținuți numai în anumite
condiții, iar unul dintre impedimente este aport ul propriu. În acest caz, microî ntreprinderile
au nevoie de un aport propriu de cel puțin 55% pentru a putea obține finanțarea.

2.2. CARACTERISTICILE PROIECTELOR CU FINANȚARE
NERAMBURSABILĂ
Complexitatea și amploarea care caracterizează managementul proiectelor au forțat
apariția unui element de noutate: proiectele nu mai sunt finanțate decât pe baza unei
propuneri scrise, pe b aza unui formular care, de cele mai multe ori, este standardizat.
La nivelul Uniunii Europene, aceasta este singura modalitate prin care pot fi
accesate fondurile comunitare.
Înainte de a trece efectiv la munca de redactare, trebuie parcurse anumite etap e, pe
care le prezentăm detaliat în continuare. Este bine ca etapele respective să fie parcurse
toate și în ordinea în care le expunem și noi. Unele necesită atenție mai de durată, st udiu
temeinic (ex. consultarea g hidului solicitantului ), altele presupun o muncă de maxim
jumătate de oră (citirea cu atenție a anunțului prin care este lansată competiția de proiecte).
Subliniem în acest context câteva diferențe care există între proiecte în general , mai
ales proiectele comerciale și proiectele cu finanțare ne rambursabilă derulate prin
programele Uniunii Europene.
Dintre alte metode de finanțare, în afară de cele sub forma fonduril or
nerambursabile (granturi ), amintim: creditele, investițiile, fundraising, autofinanțarea,

21
leasing, donația, majorarea de capital , emiterea de obligațiuni, sponsorizarea
(www.finantare.ro ).
În cazul proiectelor cu finanțare nerambursabilă derulate prin programele Uniunii
Europene:
1. Formularul standard este o prezență obligatorie.
2. Finanță rile sunt acordate în scopul promovării unei anumite politici a Uniunii
Europene; prin urmare, obiectivele sursei de finanțare , acelea de a promova o anumită
politică , trebuie cunoscute și luate în considerație.
În felul acesta, ele exercită constrângeri mai accentuate asupra obiectivelor
organizației . Dacă cele două tipuri de obiective nu coincid, propunerea nu este eligibilă; de
exemplu, dacă un program european are drept obiectiv sprijinirea învățământului de scurtă
durată și a pregătirii continue, o p ropunere care are în vedere învățământul de lungă durată
(studii universitare complete) nu este eligibilă, indiferent cât de argumentată ar fi cererea
de finanțare, indiferent cât de presantă problema, indiferent cât de bogată expertiza
organizației care ș i-ar dori proiectul;
3. Durata proiectelor cu finanțare nerambursabilă este impusă, ceea ce creează o
diferență marcată față de proiectele comerciale . În cazul celor din urmă, este deosebit de
importantă decizia cu privire la numărul relevant de ani pentru care să fie evaluată
viabilitatea unui proiect;
4. Bugetul este, și el, mai degrabă o constrângere decât un obiectiv (mai exact, prin –
cipala provocare este cum să exploatezi la maxim un buget dat și nu cum să atingi anumite
obiective cu efortul financiar cel mai mic posibil , cum este cazul proiec telor comerciale);
5. Managementul (performant) al proiectelor europene realizează un echilibru între:
 constrângerile de timp;
 resursele prestabilite (bugetul fix);
 constrângerile/procedurile/standardele impuse de Uniunea Europeană.
6. Analiza obiectivelor, stabilirea obiectivelor, redactarea propunerii de proiect
repre – zintă faze mult mai importante decât în proiectele obișnuite, cele comerciale sau cele
care sunt inițiate în interiorul unei organizații de către diferitele departamente.
7. Consultarea docu mentelor sursei de finanțare – ghidul programului/ ghidul
solici tantului, consultarea termenilor de referință ai proiectului, familiarizarea cu
obiectivele generale ale sursei de finanțare constituie tot atâtea e tape suplimentare, care
lipsesc din proiectele obișnuite.

22
8. Finanțatorul nu își propune să își recupereze suma de bani acordată inițial și să
obțină o plată suplimentară (dobândă) . Recuperarea creditului , sau recuperarea investiției
se fac sub forma p romo vării unei anumite politici – de aici, accentul pe rezul tate, pe
durabilitatea rezultatelor, pe metodele de diseminare/promovare a acestora.

2.3. ETAPELE IMPLEMENTĂRII UNUI PROIECT CU FINANȚARE
NERAMBURSABILĂ
Depunerea unui proiect în vederea finanță rii prin intermediul fondurilor europene
nerambursabile este un proc es foarte bine reglementat de către Autoritatea de Management
prin intermediul unui document numit Ghid al Solicitantului . (www.macro -training.ro )
În perioada 2014 -2020, fondurile europene nerambursabil e sunt gest ionate de către
trei instituții (autorități de m anagement ):

I. Primul pas este reprezentat de identificarea liniei de finanțare adecvate pentru
proiectul dorit.
Astfel, trebuie să se realizeze o list ă cu idei generale legate de activitatea
organi zației pentru care se va solicita finanțare.
Ministerul
Fondurilor
Europene
•Infrastructura Mare (transport, mediu și energie);
•Competitivitatea (cercetare -dezvoltare, Agenda
Digitală);
•Dezvoltarea Capitalului Uman;
•Asistență Tehnică .
Ministerul
Dezvoltării
Regionale și
Administrației
Publice
•Dezvoltare Regională ;
•Dezvoltării capacității administrative ;
•Cooperarea teritorială european ă.
Ministerul
Agriculturii și
Dezvoltării
Rurale
•Programului Național de Dezvoltare Rurală ;
•Programului Operațional de Pescuit.

23
Este recomandat să:
 să se consulte sursele de infor mații privitoare la programele de finanțări
nerambursabile aflate în desfășurare sau în pregătire pentru lansare.
 să fie analizate obiectivele și priorită țile diferitelor programe de finanțare, criteriile de
eligibilitate, dar și criteriile de evaluare a proiectelor.
 să se analizeze tipurile de proiecte finanțate anterior în cadrul în cadrul programelor
de finanțare și condițiile financiare: sumă min ima și maximă care poate fi solicitată,
nivelul și structura cofinanță rii care trebuie asigurată de către solicitant.
 să se i dentific e termenul limită de depunere a proiectelor de finanțare.
Pentru o eficienț ă sporită a procesului de identificare a surs ei de finanțare c elei mai
potrivite, se recomandă dezvoltarea unui dialog cu finanțatorii, înainte de a începe
realizarea propriu -zisă a proiectului.
În cazul în care se au în vedere mai mulți finanțatori pentru același proiect, trebuie
să se țină cont că este interzisă dublă finanțare pentru același obiect de investiție.
Trebuie să se aibă permanent în vedere data limită de depunere a proiectelor.
Realizarea unui proiect de calitate presupune o coordonare destul de complexă; în
plus, de foarte mul te ori apa r diverse situații neprevăzute care pot prelungi foarte mult
finalizarea proiectului.
Calitatea proiectului depinde esențial de calitatea persoanelor și resurselor
utilizate, iar identificarea și atragerea în proiect a persoanelor cele mai potr ivite pentru
atingerea obiectivelor vizate poate necesită un timp destul de mare.
În alegerea programului de finanțare trebuie să se țină cont de planificarea internă
a dezvoltării organizației, adică activitățile pentru care se solicită finanțare, ținân du-se cont
de faptul că procesul de evaluare a proiectelor de finanțare durează, de regulă, 3 luni.
În plus, în cazul câștigării licitației de proiecte, formalitățile legate de semnarea
contractelor specifice necesare pentru începerea efectivă a finanțăr ii pot dură o p erioadă de
cel puțin încă 1 lună.
II. Constituirea Firmei
În cele mai multe situații, depunerea unui proiect cu finanțare europeană este
permisă do ar solicitanților cu cel puțin un an vechime și situații financiare pozitive în
ultimul an fi scal.
Totuși, sunt linii de finanțare care permit acordarea unor ajutoare financiare
nerambursabile și solicitanților de tip start -up.

24
În cazul în care linia de finanțare identificată la punctul anterior permite finanțarea
start-up-urilor, trebuie parcurse două etape:
 Înregistrarea firmei la Registrul Comerțului din rază de activitate;
 Obținerea avizelor și autorizațiilor legale de funcționare pentru domeniul / domeniile de
activitate propuse.
III. Solicitanții eligibili ai proiectelor
Persoane fi zice. Această categorie de beneficiari poate solicita asistentă financiară
nerambursabila doar prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).
După aprobarea proiectelor, persoanele fizice sunt obligate să se constituie din punct de
vedere juridic, cel puțin că persoane fizice autorizate, pentru aceste formalități având la
dispoziție un termen de 15 zile.
Micro -întreprinderi și întreprinderi Mici și Mijlocii – definite în confor mitate cu
Recomandarea (CE) nr. 361/2003, respect iv în co nformitate cu Legea nr. 346/2004, cu
modificările și completările ulterioare .
IV. St abilirea necesarului de investiț ii pentru dezvoltarea firmei . Etape:
 în funcție de mărimea firmei și de domeniul de activitate în baza raportului Adunării
Generale a Acți onarilor se ia decizia realizării de investiții noi pentru dezvoltarea
activității;
 se introduce în Bugetul Firmei la categoria Cheltuieli a surselor financiare necesare
pentru implementarea investițiilor dorite;
 se va numi un Responsabil legal sau Manager de proiect responsabil cu
implementarea programului de dezvoltare și investiții al fir mei.
V. Contactarea unui Consultant
În cazul în care se dorește realizarea investițiilor cu ajutorul unor ajutoare
financiare nerambursabile se poate ape la la o firmă specializată de consultanță în
implementarea proiectelor UE. Acesteia i se va prezenta proiectul de dezvoltare a firmei și
i se va solicita oferta financiară pentru colaborare.
Dacă oferta financiară oferită de c onsultant este mai mică de ec hivalentul a
30.000 Euro se poate semna contractul de consultanță iar dacă aceasta estemai mare atunci
firma este obligată să realizeze un concurs de oferte , respectiv trimiterea a minim trei
cereri de ofertă către minim trei firme specializate (care să aibă în domeniul de activitate
consultanță de management și/sau proiectare lucrări civile) și care să fie at estate și
autorizate în domeniu.

25
VI. Verificarea eligibilității firmei pentru accesarea fondurilor europene
Aceasta este o etapă a nterioa ră depunerii efective a cererii de f inanțare și are
avantajul că permite realizarea unor corecturi a documentelor ce urmează a fi depuse.
Consultantul împreună cu managerul de proiect vor analiza dacă firma este
eligibilă pentru accesarea Fondurilor Eu ropene (subvențiil or pentru dezvoltare) și vor lua
decizia în legătură cu măsura care este cea mai oportună pentru firmă.
Proiectul trebuie să respecte conformitatea cu obiectivul general al măsurii cu cel
unul dintre obiectivele specifice.
Îmbunăt ățirea performanței generale a societății se realizează prin unul sau multe
obiective de ordin tehnic, economico -financiar, în funcție de cerințele exprim ate de
finanțator prin intermediul Ghidului Solicitantului .
Beneficiarul sau reprezentantul legal al proiectului trebuie să dovedească o bună
și o experiență relevantă în raport cu proiectul.
Este necesar ca beneficiarul să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal, înscrieri
care privesc sancțiuni economico -financiare în cazierul judiciar.
În cazul existe nței unor datorii către bancă, sau alte instituț ii financiare, solicitantul
va atașa cererii sale de finanț are graficul de r ambursare a datoriilor, precum și dovada că
respectă calendarul de plăț i.
VII. Constituirea echipei de management a proiectului
Echipa de proiect trebuie să fie formată din specialiști î n domeniile de impact ale
proiectului. Pentru fiecare persoană desemnă î n cadr ul echipei de proiect se va ataș a un
CV.
VIII. Alegerea necesarului de investiț ii – caracteristici tehnice și economice
Această etapă presupune realizarea Planului de afaceri pentru proiectele fără
construcț ii sau a Studiului de Fezabilitate , în cazul proiectelor care prevăd și realizarea
construcțiilor.
IX. Găsirea surselor de finanț are
După definitivarea stu diului de fezabilitate sau planului de afaceri se face analiza
indicatorilor economici iar apoi se analizează dacă suma alocată în buget este în
concordanță cu suma necesară realizării investiției rezultată din analiza indicatorilor
economici .
În funcție de aceasta:
 se modifică bugetul firmei pentru implementarea proiectului;

26
 se realizează un proiect în vederea obț inerii unui credit bancar pentru realizarea
investiției.
X. Întocmirea proiectului de finanț are – reprezintă de fapt completarea cererii de
finanțare în co nformitate cu metodologia legală impusă de finanțator prin ghidul
solicitantului.
Câteva documen te obligatorii care trebuie atașate cererii de finanț are pentru
întocmirea proiectului sunt:
a) studiul de fezab ilitate sau planul de afaceri ;
b) situațiil e financiare (bilanț, cont de profit și pierderi și formularele 30 si 40) ;
c) documente pentru clădiri și terenurile pe care sunt / vor fi realizat e investiț iile;
d) certificat de urbanism/ autorizaț ie de const ruire pentru proiecte care prevăd
construcții etc.
Este recomandat ca înainte de depunerea efectivă a proiectului să se realizeze:
 verific area datelor de valabilitate a cazierelor, certificatelor, avizelor și autorizaț iilor;
 verificarea numerotă rii paginilor, a semnării fiecărei pagini, în colțul indicat î n ghidul
fiecărei măsuri, precum ș i depunerea în termenul l egal al sesiunilor alocate fiecărei
măsuri.
XI. Depunerea proiectului de finanț are
Cererile de finanțare, odată finalizate, se m ultiplică în nu marul de exemplare impus
prin ghidul s olicitantului. Originalul și copiile solicitate, împreună cu formatul elec tronic
(CD) se depun la sediul finanț atorului.
Depun erea proiectului se face de responsabilul legal al firmei sau de că tre
managerul de proiect.
XII. Verificarea conformității și eligibilității pr oiectului se realizează pe baza fișei
de verificare. Pentru proiect se verifică :
 dacă cererea de finanțare este corect completată ;
 dacă cererea de finanțare și restul documentelor solicita te sunt prezentate atât în
format fizic cât ș i în format electroni c;
 dacă anexele tehnice și administrative cerute sunt î n termen de valabilitate .
Verificarea este făcută pe baza documentelor prezentate de solicitant.
XIII. Analiza proiectului și afiș area pe site web a proiectelor câștigă toare
După verif icare pot exista două variante:
 cererea de finanțare este declarată necon formă (nu se poate obține finanț area).

27
 cererea de finanțare este declarată conformă (se trece la următoarea etapă de
verificare).
Verificarea eligibilității tehnice și financiare constă în: verificare a eligibilității
solicitantului; verificarea eligibilității proiectului; verificarea bugetului indicativ al
proiectului; verificarea studiului de fezabilitate și a tuturor documentelor anexate.
În urma acestor verificări pot exista două situaț ii: proiectul este neeligibil sau
proiectul este eligibil și va avea un punctaj.
Când valoarea totala a proiectelor eligibile se situeaza sub valoarea totala alocata
masurii în cadrul unei sesiuni, Finantatorul propune aprobarea pentru finantare a
proiectelor care îndeplinesc punctajul minim.
Când valoarea totala a proiectelor eligibile se situeaza peste valoarea totala alocata
masurii în cadrul unei sesiuni, Comitetul de Selectie analizeaza lista proiectelor eligibile cu
punctajul acordat iar selectia se face în ordinea descrescatoare a punctajului de selectie, cu
încadrarea în punctajul stabilit pentru pragul minim si în suma alocata.
În cazul proiectelor cu acelasi punctaj, departajarea acestora se face în functie de
criterii de departajare suplimentare, diferit e de la un program operational la altul (valoarea
eligibila, numarul de locuri de munca nou create, etc).
XIV. Semnarea contractelor de finanț are
După primirea r aportului în care sunt incluse proiectele a probate pentru a fi
finanțate, finanțatorul notif ică beneficiarul privind decizia de s elecție.
Într-un anumit term en de la primirea notificării, b eneficiarul tr ebuie să se prezinte
la sediul f inanțatorului, pentru semnarea contractului de finanțare.
În cazul în care b eneficiarul nu se prezintă în ter menul din notificare și nici nu
anunță f inanțatorul, atunci se consideră că a renunțat la ajutorul financiar.
În această etapă, persoanele fizice au obligația de a se constitui juridic cel puțin cu
statutul de persoană fizică autorizată (această situați e este întâlnită doar în cazul proiectelor
depuse spre finanțare în cadrul PNDR).
XV. Depunerea dosarelor de decontare . Dosarul cererii de plată se depune de
către beneficiar la finanțator, în două exemplar e pe suport hârtie, la care atașează pe suport
magnetic documentele în tocmite de beneficiar. Dosarul cererii de plată trebuie să cuprindă
documentele justificative afer ente plăț ii.
XVI.Primirea banilor . Termenul de rambursare a cheltuielilor eligibile afe rente
unui dosar cerere de plată este de maxim 9 0 de zile calendaristice de la data la care cererea
de plată este completă .

28
BIBLIOGRAFIE

1. Crăciun, D., Etica în afaceri , București: Editura ASE, 2005 , p.24 .
2. Iamandi , I., Filip , R., Etică și responsabilitate s ocială corporativă în afacerile
internaționale , Curs Master Afaceri Internaționale , București, 2015
3. Mathis , R., Panaite , N., Costache , R., Managementul resurselor umane , Editura
Economică, București, 2007
4. Miroiu, M ., Blebea , N., G., Introducere în etica profesională , Editu ra Trei , 2001
5. Mureșan, V., Managementul eticii în organizații , Editura Universității din București,
2009
6. Popa, I ., Filip, R., Management Internațional , Editura Economică, București, 2010
7. Puiu, Al., Management în afacerile economic e internaționale, Tratat, ediția a II-a,
Editur a Independența Economică, 2007
8. Reoyo Gonzalez, C, Diccionario Enciclopédico Nuevo Espasa Ilustrado , Editorial
Espasa Calpe S.A. Madrid , 2000
9. Sommer R., Tomoiagă, R (redactori coordonatori), Mic Dicționar Filozofic – ediția a
II-a, Editura Politică, București, 1973
10. Țigu, G., Etică și Management , Editura Expert, București, 2000
11. www.fonduri -ue.ro
12. www.finanțare.ro
13. www.profitpoint.ro
14. www.startupcafe.ro
15. www.area4u.ro
16. www.macro -training.ro