Energia stă la baza evoluției și dezvoltării societății noastre . Aceasta ne protejează [624619]

15
CAPITOLUL 2. ENERGIA
Energia stă la baza evoluției și dezvoltării societății noastre . Aceasta ne protejează
față de mediul înconjurător și are un rol esențial în p roducția de b unuri și prestarea de
servicii, facilitând astfel obținerea bunăstării.
Prin intermediul utilizăr ii energiei pot fi îmbunătățite standardele de viață și
combătută sărăcia. Fiind un in put, necesa r pentru majoritatea proceselor de producție,
costul energiei joacă un rol important în nivelul de concurențialitate al produselor și
serviciilor. Însă, accesul la sursele de energi e nu este facil, acesta implică costuri financiare
cât și de mediu. Energia angrenează statele și companiile internaționale într-o cursă în
vederea atragerii resurselor la un cost cât mai redus .

2.1. ENERGIE, DEZVOLTARE ECONOMICĂ
ȘI SECURITATE ENERGETICĂ
Energia reprezintă un element central în evoluția și dezvoltarea societății, aceasta
conferind protecție față de mediul încojurător și facilitând producția de bunuri și servicii.
Prin intermediul acesteia , un material poate fi transformat în altul, aspect ce permite
obținerea progresului (Bradely Jr., Fulmer, 2004).
Din punct de vedere economic, când se face referire la energie, se pune problema
disponibilit ății și costul ui acesteia. Din această perspectivă, un preț accesibil și stabil al
energiei contribuie la stimularea economiei.
Prețurile scăzute la energie permit gospodăriilor și întreprinderilor să își mărească
venitul disponibil și în același timp reduc costurile în procesul de producție al bunurilor și
serviciilor, făcându -le mai accesibile (WEF, 2012).
Din aceste considerente stat ele sunt interesate în a avea la dispoziție resurse sigure
de energie la un cost care să poată fi susținut pe termen lung.
În acest sens, securitatea energetică presupune asigurarea neîntreruptă cu energie a
unei economii în vederea satisfacer ii cererii, conceptul presupunând o dimensiune fizică și
una economică (WEC, 2008).
Se ridică însă întrebarea, într -o lume globalizată, cu privire la responsabilitatea
asupra asigurării securității energetice: În rândul statelor sau la nivelul pieței?
Există opinii în literatura de specialitate conform cărora independența în domeniul
energetic reprezintă un concept dificil și costisitor de pus în practică, mai importantă fiind
securitatea comerțului internațional cu resurse energetice (Pascual, Elkind, 2010).

16
Se consideră că o țară este vulnerabilă energetic când deciziile energetice, pe care
este nevoită să le ia, sunt dictate de factori economici din afara ariei propriului control
(WEC, 2008).
Conce ptul de se curitate energetică presupune o componentă macroeconomică, în
relație cu nivelul și evoluția prețului la energie, cât și una de securitate națională, datorită
faptului că, cea mai mare parte a resurselor energetice de la nivel mondial sunt concen trate,
din punct de vedere geografic, în câteva zone instabile din punct de vedere politic (Pascual,
Elkind, 2010).
Această concentrare este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de
elipsa energetică strategică , ea acoperind ari a dintre Peninsula Arabică și vestul Siberiei,
în această zonă regăsindu -se aproximativ 70% dintre rezervele cunoscute de gaz și petrol
(Armaroli, Balzani, 2011).
Orice definiție a securității energetice, ca o componentă strategică a securități i
economice, include termeni ca „risc” și „nesiguranță”, iar tot mai desele disfuncționalități,
crize, scurtcircuitări și întreruperi ale livrărilor de energie aduc și mai mult în atenție
problematica complexă a securizării alimentării.
Riscul energetic es te, adesea, asociat cu posibilitatea producerii unor evenimente
sau procese ce pot cauza perturbări drastice a funcționării normale a economiei unei țări, a
activităților și obiectivelor agenților economici și a intereselor consumatorilor casnici, ceea
ce, în final, poate cauza insecuritate economică.
Noțiunea de risc al alimentării cu energie incumbă câteva caracteristici
fundamentale, precum:

orice participant la procesele și circuitele economice, indiferent de anvergura activității
sale, se confruntă, continuu, cu riscuri de natură energetică pe care trebuie să fie capabil să
le gestioneze ;
riscul este o permanență cu care se confruntă orice economie dependentă de resurse
energetice externe, indiferent de gradul său de dezvoltare ;
odată ce devine concret, riscul energetic poate produce pagube atât de natură economică,
cât și financiară ;
riscul are o acțiune ireversibilă, în sensul în care efectele sale, odată produse, nu mai pot fi
înlăturate decât cu niște cheltuieli suplimentare costisitoare ;
impune permanent analiză și mijloace pentru prevenirea și combaterea lui.

17
Riscurile politice la adresa securității alimentării cu energie vizează presiunile
exercitate de unii actori asupra altora prin anumite pârghii legate de preț, cantitate, calitate ,
monopol etc.
Riscurile economice înglobează disponibilitatea și accesibilitatea resurselor de
energie, prețurile energiei, siguranța cererii, stabilitatea veniturilor producătorilor și
exportatorilor de energie etc.
Riscurile fizice pot fi d ecurge din conflicte armate, terorism, dezastre naturale sau
atropice, naționalizare, rivalități geopolitice etc.
Analiza acestor riscuri trebuie să aibă în vedere dependențele, interdependențele și
interacțiunile pe scena energetică națională și internațională dintre actori, dintre piețe, dar
și dintre actori, resurse și piețe. Este evident faptul că riscurile energetice externe sunt mai
greu de controlat și gestionat, deoarece cauzele care le generează sunt mai puțin cunoscute
sau greu de evit at.
Securitatea energetică sau dimpotrivă insecuritatea energetică este strâns legată de
orice acțiune sau inacțiune a oricărui actor al lanțului deținător -exploatator – producător –
transportator -distribuitor -consumator, legată direct sau indirect de resursele energetice, ce
are scopul de a influența sau controla alți actori. S ecurita tea energetică constă în:

Prin urmare, securitatea energetică înseamnă energie sigură, în cantitate suficientă
și la prețuri accesibile. Ca parte integrantă a oricărei strategii naționale de securitate, ea se
traduce prin: secu rizarea surselor și rutelor existente, identificarea și valorificarea unor
surse și rute alternative, dependență cât mai redusă de importuri, protecția mediului.
SECURITATEA
ENERGETIC Ă
accesul
la
resurse;
securitatea
ofertei, a
surselor și
resurselor;
securitatea
alimentării și
transportului;
securitatea
cererii, a
distribuției;
securitatea/
stabilitatea
prețurilor;
securitatea
plăților și a
veniturilor;

18
Ideal ar fi ca fiecare actor al sistemului internațional să fie capabil să -și acop ere
necesarul de energie din surse proprii. Dar ce s -ar întâmpla dacă toți aceștia și -ar asigura
consumul energetic din producția internă? Cel mai simplu răspuns la această întrebare ar fi
că ar dispărea un motiv de diferite jocuri geopolitice, geoeconomice și geostrateg ice, dar și
de tensiuni, dispute, crize între statele lumii, în care unele câștigă și altele pierd. În acest
scenariu, alte mărfuri ar d eveni probabil subiect al unor jocuri și dispute de aceeași natură.
De aceea, se consideră că resursele energeti ce, ca și c apitalurile, trebuie să circule
pentru a asigura dezvoltarea societății globale. Prin urmare, securitatea energetică a unui
stat depinde în mare măsură de capacitatea acestuia de a -și asigura acces regulat la
resursele energetice, dar și de po ziția pe care statul respectiv o ocupă în circuitul mondial
al resurselor: producător, intermediar, consumator.
La începutul secolului XXI, securitatea energetică este pusă în pericol de șase mari
amenințări (Puiu, 2006) :

În acest context, se consideră că lipsa unor măsuri adecvate pentru realizarea
securității energetice poate conduce treptat la insecuritate în privința asigurării și
aprovizionării regulate cu hidrocarburi al activităților economice, cu consecințe dintre cele
mai dezastruoase, ceea ce întărește și mai mult valabilitatea enunțului: „N u energia este
scumpă, ci lipsa de energie”.
Principala temă de dezbatere în prezent, cu privire la securitatea energetică, este
legată de actorii responsabili pentru asigurarea acesteia: guvernele prin mijloace
intervenționiste sau actorii privați prin mecanismul pieț ei.
Formarea liberă a prețului pe piața de energie impulsionează eficientizarea
consumului cât și investiția în noi f orme de energie. Trebuie însă avut în vedere faptul că
natura finită a resurselor de petrol și gaze naturale;
transformările globale ale climei; întreruperi ale fluxurilor de
aprovizionare;
costurile mari ale energiei pentru țările în dezvoltare;
utilizarea veniturilor din energie pentru susținerea regimurilor
nedemocratice;
folosirea energiei ca instrument de presiune.

19
dezvoltarea unei piețe internaționale libere este îngreunată de concentrarea geografică a
celei mai mari părți din rezervele cunoscute de gaz și petrol.
Principalii exportatori de resurse e nergetice sunt state ce nu funcționează după
principiile piețelor libere, aceștia putând folosi comerțul cu resurse energetice în scopuri
politice.
Criza petrolului din anii ’70, prin restrângerea deliberată a producției de către
Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), sistările exporturilor de gaz din Rusia
din 2006 sau 2009 către statele de tranzit (Ucraina, Belarus) și Uniunea Europeană sunt
reprezentative în acest sens.
Având în vedere impactul sectorului energetic a supra mediului, se ridică problema
privind abordarea sustenabilității în acest domeniu pe plan mondial.
Pe de -o parte statele dezvoltate, a căror cerere pentru energie a scăzut de -a lungul
timpului, datorită eficientizării și a orientării către sectorul te rțiar, sunt interesate în a avea
acces la resurse energetice cu un impact redus asupra mediului. Ele vor fi pregătite în a
susține măsuri de reducere a impactului producerii de energie asupra mediului, în contrast
cu economiile în curs de dezvoltare, ce ne cesită accesul la cantități cât mai mari de energie,
la costuri atractive pentru a -și putea alimenta creșterea economică. Existența acestor două
abordări la nivel mondial afectează concurențialitatea relativă a întreprinderilor, deoarece
unele state accept ă susținerea acestor costuri, în timp ce altele se orientează, cu precădere,
către dimensiunea fizică și a economică a securității energetice.

2.2. RESURSELE ENERGETICE
Resursele energetice au o importanță deosebită datorită constituirii energiei ca
principiu vital al progresului economic și social. Acestea, în mare parte, stau la baza
securității energetice, care de rând cu alte componente ale securității economice reprezintă
un element important al securității generale, având o semnificație deosebită pentru o
dezvoltare durabilă a economiei .(Leca, 2007)
2.2.1 Cărbunii
Cărbunele este o unu l dintre elementele primordiale ale tehnologizării umanităț ii.
Fără acest prețios mineral, lumea ar fi cu totul altfel.
Procesul prin care s -a format cărbunele a început cu circa 300 milioane de ani în
urmă. Rezultați prin carbo nizarea resturilor vegetale, cărbunii erau cunoscuți în lume încă
din antichitate, dar au căpătat utilizări economice din secolul al XI -lea.

20
Pe teritoriul României primele exploatări carbonifere sau făcut în Banat prin
deschiderea minelor de la Doman, Secul, Anina. La începutul secolului al XIX -lea se
deschid minele di n bazinul Comăneș ti din Moldova, cărbunii din această regiune fiind
folosiți pentru alimentarea navelor din portul Galați și la primele mori cu aburi.
Între 1830 -1836 intră în exploatare minele din apropiere de Brașov (Codlea și
Vulcan), iar din 1839 cei din bazinul Baraolt ( la Capeni din anul 1872).
În 1840 începe deschiderea minelor din bazinul Petroșani, mai întâ i la Lonea și în a
două jumătate a secolului a l XIX -lea minele d e cărbune brun din bazinul Almașului (la
Ticu și mai tâ rziu la Surduc), și tot pe atunci cele de ligniț i din Subcarpații Munteniei.
Pentru mulți dintre noi, cărbunele este asociat revoluției industriale din secolele
XVIII -XIX, când era resursa de energie dominantă, utilizată pentru acționarea motoarelor
cu aburi.
Dincolo de valoarea să istorică din epocă modernă, cărbunele continuă să joace
însă și azi un rol foarte important. Mai mult, el tinde să revină în prim -planul economiei.
Până în 2050, cărbunele va deveni prima resursa energetică la nivel mondial,
potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA).
În 2030, el va acoperi 29% din cerințele energetice globale, față de 26% în 2006.
Spre deosebire de petrol, zăcămintele de cărbune sunt departe de a fi epuizate.
Rezervele dovedite la nivel mondial pot fi exploatate peste 120 de ani în ritmul actual de
extracție. În plus, cărbunele se bucură de o mai bună ră spândire geografică și este sursă de
energie cea mai puțin scumpă, după cea nucleară.
2.2.2 Petrolul
Petrolul (țițeiul) este un amestec de hidrocarburi formate prin depozitarea plantelor
microscopice și al microorganismelor marine moarte în ba zine sedimentare sub mări, sau
în apropierea acestora. Procesele geologice care au condus la formarea petrolului au durat
milioane de ani. Petrolul brut este extras din subsol prin pompaj și apoi transformat prin
distilare (rafinare) într -un ansamblu de co mbustibili lichizi sau gazoși: păcură, motorină,
benzină, kerosen, etc.).
În ritmul actual de consum, se estimează că rezervele petroliere se vor epuiza în 40 –
50 de ani. Chiar dacă se vor lua măsuri de conservare și se va reduce ritmul consumului de
petro l pe cap de locuitor, rapida creștere demografică nu va face decât să crească viteza cu
care se epuizează rezervele petroliere.
În afara utilizării sale pentru producerea de energie electrică, prin ardere în
cazanele termocentralelor, petrolul este esenți al pentru transporturile publice și industriale,

21
cât și pentru industria petrochimică. Odată pompat, petrolul brut prezintă câteva riscuri
ambientale. Extracția și transportul petrolului și a produselor derivate, pe cale terestră sau
maritimă, prezintă în permanență un risc de scurgeri (scăpări) accidentale și de maree
negre, cu stricăciunile pe care acestea le pot cauza mediului. Platformele de foraj marin și
petrolierele au fost în trecut la originea deversării multor tone de petrol, care au ucis păsări
și au pus în pericol alte specii vii marine sau terestre. Se menționează de asemenea practica
iresponsabilă de utilizare a apei mării pentru curățarea reziduurilor din petroliere, care
afectează grav mediul pentru mult timp, întrucât hidrocarburile au nevoi e de perioade
îndelungate pentru a se scinda în substanțe mai puțin dăunătoare. Impactul scăpărilor și
deversărilor accidentale este important întrucât petele de petrol plutesc adesea în lungul
coaste lor și perturbă anumite ecosisteme mai fragile.
Arderea petrolului (păcurii) și a produselor sale derivate (benzină, motorină) a
contribuit enorm în trecut la creșterea poluării prin metale grele (benzina cu plumb) și
contribuie încă și astăzi la generarea de gaze cu efect de seră, chiar dacă echiparea
autoveh iculelor cu filtre cat alitice a permis reducerea emisii lor de gaze toxice cum sunt
monoxidul de carbon, oxizii de azot și hidrocarburile nearse.
2.2.3 Gazul natural
Gazul natural este un gaz inflamabil care se af lă sub formă de zăcământ în straturile
din adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele
lor de formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte
în metan, deosebindu -se de acesta pr in compoziția chimică.
Cea mai mare parte a gazelor naturale s -au format în urmă cu 15 până la 600
milioane de ani, fiind asociate cu zăcămintele de petrol, mai rar se pot găsi zăcămintele
unice de petrol sau gaz.
Pentru prima oară în 1844 s -a găsit în Euro pa gaz natural în zona gării de est din
Viena, urmate de noi descoperiri în 1892 prin forajele din regiunea Wels, Austria.
antitatea netă de gaz exploatat în anul 2004 a fost de 2.689 miliarde m³, din care 22%
revine Rusiei, 20% Statelor Unite ale Americii, 6,8% Canadei, 3,6% Regatului Unit, 3%
Algeriei și 17,2% Indoneziei, Olandei, Uzbekistanului, Iranului, Argentinei, Mexicu lui,
Arabiei Saudite, Malaysiei și Germaniei, iar 0,6% Austriei.
Gazul natural acoperă 24% din necesarul de energie al lumii. Zăcămintele de gaz,
de regulă, sunt sub presiune, fapt ce ușurează exploatarea lui.
Rezervele globale de gaz estimate sunt de 170.942 miliarde m³, respect iv 185
miliarde tone (SKE) care , în opinia specialiștilor , ar putea acoperi necesarul pe o perioadă

22
de 67 de ani. Din această cantitate de gaz, 2.830 miliarde m³ aparțin Orientului Apropiat
(Peninsula Arabă, o parte din Nordul Africii), 64.020 miliard e m³ Europei și Statelor GUS
(Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m³ Asiei și Australiei, 14.060 miliarde m³ Africii,
7.320 miliarde m³ Americii de Nord și 7.100 miliarde m³ Americii de Sud.
Cererea globală este așteptată să sară de 5,1 trilioane de metri cubi (tmc) până în
2035, cu 1 ,8 tmc mai mult decât în 201 1.
2.2.4 Energiile regenerabile
Energia regenerabil ă, este numită de asemenea energie al ternativă, energie
utilizabilă derivată din surse care sunt capabile de a se reface, cum ar fi
(http://www.britannica.com/EBchecked/topic/17668/renewable -energy ):

Energia regenerabila este energia care provin e din resu rse naturale, cum ar fi
lumina soarelui, vântul, ploaia, mareele și din căldură geot ermala, care sunt regenerabile
(completate în mod natural). (http://en.wikipedia.org/wiki/Renewable_energy )
Folosirea energiei din surse regenerabile prezintă numeroase beneficii poten țiale,
inclusiv o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea aprovizionării cu
energie și reducerea dependenței fată de piețele de combustibili fosili (în special, fată de
piață petrolului și a gazelor).
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie poate avea, de asemenea, potențialul
de a stimula ocuparea forței de muncă în UE, prin crearea de locuri de muncă în sectorul
noilor tehnologii verzi .( www. ec.europa.eu )
În 2015, printre surse le regenerabile de energie, cea mai mare sursă din UE -28 a
fost reprezentată de biocombustibilii solizi și deșeurile regenerabile, care reprezintă
aproape două treimi (63,5 %) din producția primară de energie regenerabilă .
Energia hi droelectrică a fost al doilea cel mai mare contribuitor la gamă energeti că
din surse regenerabile (14,3 % din total), urmată de energia eoliană (12, 7%). Deși nivelurile
corespunzătoare de producție au rămas relativ scăzute, a existat o expansiune deosebit de
soarele – energie solară,
vântul – energie eoliană,
râurile – energie hidroelectrică,
izvoare termale – energie geotermală,
mareele – energia mareelor
biomasă – biocombustibili.

23
rapidă a producției de energie solară și eoliană, cea din urm ă reprezentând o pondere de
6,4% din energia din surse regenerabile a UE -28 produsă în 2015, în timp ce energia
geotermală a reprezentat 3,2 % din total.
La oră actuală, nivelurile producție i de energie a mareelor, valurilor și mării sunt
foarte scăzute, aceste tehnologii putând fi găsite în principal în Franța și în Regatul Unit.
În 2015, cel mai mare producător de energie din surse regenerabile din UE -28 a
fost Germania, cu o pondere de 19,0 % din total; Italia (11,5 %) și Franța (10,4 %) au fost
singurele alte state membre ale UE care au înregistrat procente din două cifre, urma te de
Suedia (9,0 %) și Spania (8,2 %).

2.3 ANALIZA SURSELOR DE ENERGIE
În privința consumului de energie se poate afirma că la nivel global acesta se ridică
la peste 13.000 Mtoe, principalii consumatori de energie fiind China, SUA și UE,
împreună cei trei actori reprezentând aproape jumătate din consumul global brut de
energie. Astfel evoluțiile acestora în domeniul energetic vor modela într -o bună măsură
sistemul energetic mondial.
Analizând evoluția consumului de energie se remarc ă faptul că acesta este pe un
trend ascendent. Față de 1995, spre exemplu, acesta este cu aproape 30% mai ridicat la
nivelul anului 2016 . (Comisia Europeană, 2016 ).
Există o divergență din perspectiva consumului între statele dezvoltate și cele în
curs de dezvoltare. Astfel, SUA și UE își cresc consumul de energie până spre spre
jumătatea deceniului trecut, moment din care prezintă o pantă descendentă. În schimb țările
în curs de dezvoltare cunosc o creștere a consumului de energie, în ciuda faptului că în
ultima parte a intervalului 2005 -2011 criza economică de la nivel mondial a presupus o
reducere a consumului de energie. Datorită evoluției din aceste state, consumul de energie
la nivel mondial se află pe o pantă ascendentă. (Comisia Europeană, 2016 ).
La nivelul anului 200 5, SUA se detașa în materie de consu m, la peste 2000 Mtoe și
Uniunea Europeană ocupa poziția a doua, cu peste 1600 Mtoe, iar China depășea cu puțin
1000 Mtoe. Totuși, până în 2010 , China ajunge și surclasează Uniunea Europeană. Peste
încă cinci ani China devine principalul consumator de energie , la nivel mondial, în timp ce
SUA și UE rămân în linii mari la același nivel. (Comisia Europeană, 2016 ).
Analizând statele î n curs de dezvoltare, observăm că acestea cunosc, în mod
similar, un trend ascendent al consumului de energie. Regiuni, precum Orientul Mijlociu,
ce sunt î n mod tradițional exportatori de resurse energetice, au nevoie de cantități din ce în

24
ce mai mari de energie pentru a -și satisface consumul. În acest context principalii
importatori, precum UE sau SUA, vor trebui să facă față unei concurențe acerbe în special
din partea Chinei pentru atragerea resurselor de energie.
Din perspectiva structurii consumului brut de energie, acesta este dominat în
prezent de combustibilii fosili. (Comisia Europeană, 2016 ).
Petrolul reprezintă principala componentă, cu peste 30% din mix, alături de căr buni
și gaz, combustibilii fosili asigurând peste 80% din consumul brut de energie al lumii.
Energiile regenerabile au cunoscut o atenție deosebită în ultimul deceniu, prin prisma
eforturilor de susținere ale acestora de actori precum UE, și reprezintă 13% din consumul
de energie. La nivel mondial însă, din cei peste 1700 M toe produși în 2011 pe cale
regenerabilă, 77% era reprezentată de categoria biomasă. Astfel în mix -ul global surse
precum energia eoliană sau solară cunosc o pondere redusă (0,5%), având um impact redus
în ciuda susținerii de care au beneficiat. (www.unap.ro )
Din perspectiva evoluției surselor în consumul brut de energie, gazul natural
(+53,81%) și cărbunii (+69,94%) au cunoscut principalele creșteri în perioada 1995 -2015
(Comisia Europeană, 2016 ).
Analizând principalele caracteristici tehnice și economice ale resurselor energetice
menționăm că petrolul este un combustibil flexibil, ușor de manevrat și cu un conținut
energetic ridicat, fiind dominant în sectorul transporturilor (cu peste 90% din consumu l
sectorial). În ciuda eforturilor legate de promovarea biocombustibililor sau vehiculelor
electrice, pentru moment nu există o alternativă la petrol. Evoluția rezervelor cunoscute de
petrol arată că acestea sunt în creștere (+60,58% în perioada 2002 -2016 ) fapt pentru care
nu putem vorbi de o epuizare în viitorul apropriat al resursei. (Roth, 2015)
Principalul dezavantaj al orientării către petrol, îl reprezintă concentrarea
geografică a resurselor la nivel mondial. Aceasta presupune existența unui număr limitat de
țări producătoare ce pot folosi petrolul în vederea urmării de scopuri politice, fapt
demonstrat prin crizele petrolului din anii ’70.
Datorită importanței sale strategice, petrolul nu se comportă asemeni tuturor
celorlalte resurse de pe piață. Prețul său poat e fi influențat de evenimente politice și nu
efectiv de cererea și oferta sa. Volatilitatea prețului la petrol reprezintă un pericol la adresa
economiilor ce se bazează pe această resursă, precum Statele Unite.
Temerile legate de epuizarea resurselor cât ș i cele de instabilitate a prețului la
petrol pot fi limitate prin oportunitatea exploatării de resurse neconvenționale de petrol,

25
fapt ce îmbunătățește perspectivele disponibilității resursei și distribuția geografică a
acesteia. (Bordeianu, 2017)
Cărbunii prezintă o răspândire geografică variată aspect ce facilitează asigurarea
securității energetice prin intermediul acestora. Existența unui număr variat de țări
producătoare și posibilitatea transportului pe mare facilitează dezvoltarea unei piețe
internaționale a cărbunelui.
Prețul de generare al electricității pe cărbune este unul atractiv în relație cu celelalte
surse disponibile de pe piață. Principala problemă legată de exploatarea cărbunilor este
reprezentată de emisiile ridicate ale gazelor c u efect de seră ale acestei surse în raport cu
celelalte surse prezente pe piețele de energie.
Utilizarea cărbunilor poate reprezenta și un risc la starea de sănatate a cetățenilor,
asociate cu o serie de boli respiratorii. În contrast cu petrolul sau gazu l natural, cărbunii
sunt un combustibil voluminos fapt ce le reduce manevrabilitatea în transport. (Roth, 2015)
Datorită conținutului caloric, pentru unele tipuri de cărbuni, precum lignitul, nu este
economic transportul pe mare, fapt pentru care sunt exploatate pe plan local. La nivel de
amenințări, la adresa exploatării cărbunilor în viitor, menționăm efortul remarcat din partea
economiilor dezvoltate, precum UE, de a reduce emisiile din sectorul energetic și implicit
consumul de cărbuni. Aceasta implică internalizare a costurilor legate de folosirea
cărbunelui prin taxarea carbonului. La nivelul UE sau al SUA, consumul de cărbuni
înregistrează un trend descendent, cărbunele fiind cu precădere utilizat în țările în curs de
dezvoltare. (Bordeianu, 2017)
Gazul natural este o resursă flexib ilă, ce poate fi transportată pe distanțe lungi și cu
impact redus asupra mediului. Stocul mondial de rezerve se află pe un trend descendent,
fapt ce îmbunătățește perspectivele utilizării aceste resurse. Centralele pe gaz sunt flexibile
și pot fi utilizat e în vederea suplinirii intermitenței energiilor regenerabile.
Similar petrolului concentrarea geografică a resursei reprezintă principala
problemă, aceasta deschizând posibilitatea utilizării resursei în scopuri politice, Rusia fiind
un exemplu în acest s ens. (www.unap.ro )
Datorită faptului că este transportat cu precădere prin conducte, utilizarea gazului
natural sporește dependența dintre furnizori și consumatori. Deseori comerțul cu gaz
presupune încheierea de contracte pe termen lung, ce nu reflectă evoluțiile piețe i, acestea
fiind benefice în special pentru furnizori.

26
Pentru moment lichefierea gazului este opțiune doar când implică distanțe ridicate
de transport de peste 3000 km, însă acest procedeu permite diversificarea aprovizionării cu
gaz.(Roth, 2015)
Din perspectiva dezvoltării sectorului se remarcă în Statele Unite exploatarea
gazelor neconvenționale. Aceasta a dus la reducerea dependenței energetice a țării,
substituția în sectorul de electricitate a cărbunelui și reducerea emisiilor și redu cerea
prețului pe piața spot.
Existența și posibilitatea exploatării resurselor neconvenționale asigură o distribuție
mai echilibrată a resurselor la nivel mondial, îmbunătățind astfel asigurarea securității
energetice a țărilor ce folosesc această resu rsă. (www.unap.ro )
Resursele regenerabile se remarcă prin faptul că nu necesită prezența unui
combustibil precum petrolul sau gazul și pot fi produse pe plan local, îmbunătățind, astfel,
securitatea energetică a unei țări prin reducerea dependenței față de importuri. De
asemenea, în contextual schimbărilor climatice, nivelul redus al emisiilor de gaze cu efect
de seră al acestora poate reprezenta un argument în favoarea creșterii ponderii acestora în
mix-ul energetic.
Panourile solare și turbienele eoliene sunt flexibile putând fi folosite la nivelul
gospodăriilor sau al întreprinderilor pentru producția proprie. Pentru moment, impactul
surselor ce pun accent pe componenta de tehnologie, precum cele enumerate anterior, este
limitat, hidroeletricitatea și biomasa fiind domi nante în mix -ul energiilor regenerabile. De
asemenea, pentru moment, aceste surse sunt mai scumpe în raport cu cele tradiționale fiind
necesară subvenționarea sectorului.
Rezultatele economice ale acestor surse sunt influențate în bună măsură de
disponibil itatea unor resurse intermitente, cu o densitate energetică redusă, fapt pentru care
este nevoie de menținerea de capacități de rezerve care să le poată suplini. Mecanismele
prin care acestea au fost promovate pe piață în cadrul unor actori dezvoltăți, pre cum UE,
presupun întâietatea în preluarea acestora în rețea, fapt ce afectează economicitatea
surselor de funcționează în regim de bază, precum centralele pe cărbuni.
Energia nucleară este o sursă sigură și abundentă de energie, în care componenta de
capit al a costurilor are un rol primordial. Dat fiind că uraniul este o resursă tranzacționabilă
pe piața internațională, centralele nucleară îmbunătațesc securitatea energetică a unui stat.
Reacția de fisiune nucleară prezintă un conținut energetic ridicat, fa ță de celalalte
surse, fiind nevoie de cantități reduse de uraniu pentru a obține același efect cu al

27
combustibililor fosili. Prețul electricității nucleare este influențat în mică măsură de
evoluția prețului la uraniu, fapt ce conferă stabilitate acestei surse de energie.
Rezervele de uraniu sunt abundente și există o gamă variată de țări producătoare,
existând posibilitatea în viitor a exploatării resurselor neconvenționale. Odată construite,
centralele nucleare prezintă costuri de op erare și mentenanță reduse, pe o perioadă
îndelungată de timp (60 de ani) fiind atractive pentru industriile consumatoare de energie,
ce au nevoie de prețuri stabile. (Roth, 2015)
Referitor la impactul asupra mediului, acestea prezintă emisii GES scăzute,
reprezentând un instr ument util la îndemâna statelor pentru combaterea schimbărilor
climatice. Față de celelalte surse de electricitate prezente pe piață, centralele nucleare nu
prezintă același nivel de flexibilitate datorită perioadei lungi de timp de construcție (5 -7
ani), a complexității proiectului, a costurilor ridicate de capital și a activităților ulterioare
legate de decomisionare și gestiunea deșeurilor radioactive, ce se întind pe o perioadă
îndelungată de timp. (Roth, 2015)
Principala amenințare la adresa energiei nucleare o reprezintă orientarea statelor
față de această sursă de electricitate. Această viziune se poate modifica subit în funcție de
evenimentele ce au loc la nivel mondial. Spre exemplu, accidentul de la Fukushima s -a
datorat unui tsunami, eveniment ce nu poate f i replicat la nivelul Gemaniei, totuși
incidentul a dus renunțarea la această sursă de electricitate.
Prețul la combustibilii fosili poate reprezenta o amenințare la adresa energiei
nucleare deoarece reducerea acestuia va îngreuna recuperarea costurilor de capital și
economicitatea acestei surse.