PROGRAMUL DE MASTER: ȘTIINȚE PENALE LUCRARE DE DISERTAȚIE LA DISCIPLINA INSTITUȚII DE DREPT PROCESUAL PENAL APROFUNDAT CU TITLUL JUSTIȚIA JUVENILĂ ÎN… [624550]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE MASTER: ȘTIINȚE PENALE

LUCRARE DE DISERTAȚIE
LA DISCIPLINA
INSTITUȚII DE DREPT PROCESUAL PENAL APROFUNDAT

CU TITLUL
JUSTIȚIA JUVENILĂ ÎN ROMÂNIA – SISTEMUL
DE SANCȚIONARE PRIVATIV DE LIBERTA TE

Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. Carmen Paraschiv
Absolvent: [anonimizat] – Ramona

BUCUREȘTI
2017

2
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
SANCȚIUNI APLICABILE MINORILOR ȘI INDIVI DUALIZAREA ACESTORA ……… 6
SECȚIUNEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
CONSIDERENTE ALE REGL EMENTĂRILOR SPECIALE DE DREPT ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINOR I
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 7
SECȚIUNEA II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
SISTEMUL SANCȚIONATOR UNIC – MĂSURILE EDUCATIVE ………………………….. ……………………… 8

CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
JUSTIȚIA JUVENILĂ Î N DREPTUL PENAL Ș I DREPTUL PROCESUAL PENAL …. 11
SECȚIUNEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
ASPECTE DE DREPT SUB STANȚIAL PRIVIND TRA GEREA L A RĂSPUNDERE PENALĂ A MINORILOR . 11
SECȚIUNEA II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
URMĂRIREA PENALĂ ÎN C AUZELE CU INFRACTORI MINORI ………………………….. ……………………. 15
SECȚIUNEA III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 20
JUDECAREA INFRACTORIL OR MINORI ………………………….. ………………………….. …………………….. 20

CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 27
SISTEMUL SANCȚIONATO R PRIVATIV ȘI ELEMEN TELE COMPONENTE ALE
ACESTUIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 27
SECȚIUNEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 27
STRUCTURA ORGANIZATOR ICĂ A SISTEMULUI PEN ITENCIAR ÎN ROMÂNIA ………………………….. .. 27
SECȚIUNEA II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 30
INTERNAREA ÎNTR -UN CENTRU EDUCATIV ………………………….. ………………………….. ……………… 30
§ 2.1 Noțiune și organizare ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
§ 2.2 Regimul de executare și individualizarea acestuia ………………………….. ……………… 31
§ 2.3 Consiliul educativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 33
§ 2.4 Condițiile și procedura de înlocuire a internării c u asistarea zilnică sau liberarea
din centrul educativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 33
SECȚIUNEA III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 35
INTERNAREA ÎNTR -UN CENTRU DE DETENȚI E ………………………….. ………………………….. ………….. 35
§ 3.1 Noțiune și organizare ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
§ 3.2 Regimurile de executare ………………………….. ………………………….. ……………………… 36

3
§ 3.3 Comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a
măsurii educative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 39
§ 3.4 Măsuri luate în vederea liberării ………………………….. ………………………….. …………. 39
§ 3.5 Condițiile și procedura de înlocuire a internării cu asistarea zilnică sau liberarea
din centrul de detenție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 40
SECȚIUNEA IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 42
CONDIȚIILE INTERNĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
§ 4.1 Primirea în centrele educative sau de detenție ………………………….. …………………… 42
§ 3.2 Drepturile și obligațiile persoanelor internate ………………………….. …………………… 44
§ 3.3 Munca prestată de persoanele internate ………………………….. ………………………….. .. 47
§ 3.4 Activitățile și programele de reintegrare socială ………………………….. ……………….. 48
§ 3.5 Recompensele și sancțiunile disciplinare ………………………….. ………………………….. . 53

CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 56
MĂSURI ED UCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE ………………………….. …………….. 56
SECȚIUNEA I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 56
ASPECTE GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 56
SECȚIUNEA II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
REGLEMENTAREA MĂSURIL OR EDUCATIVE NEPRIVA TIVE DE LIBERTATE ………………………….. … 57
§ 2.1 Stagiul de formare civică ………………………….. ………………………….. ……………………. 57
§ 2.2 Supraveg herea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 58
§ 2.3 Consemnarea la sfârșit de săptămână ………………………….. ………………………….. ….. 60
§ 2.4 Asistarea zilnică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 61

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 64
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 67

4
INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte modul în care este abordată instituția minorității
pe tărâmul sistemului judiciar din România , încercând astfel să evidențieze optica intervenției
juridice într -o problematică ce are în centrul ei copilul, ca ființă ce înnobilează prin însăși existența
sa, un popor, certificându -i valoarea culturală și spirituală.
La nivelul fiecărei societăți, regăsim într -o proporție mai mare sau mai mică, manifestări
de trans gresiune a normelor, care prin raportarea lor la anumite criterii pot lua forma devianței
și/sau a delincvenței. Modul în care se răspunde acestor fenomene este profund influențat de gradul
de dezvoltare al societății într -un anumit moment. Astfel, soluții le de reglementare a unei justiții
pentru minori, nu pot fi desprinse de realitățile sociale și de posibilitățile societății de a înfăptui
anumite programe de reeducare a minorului adecvate scopului politicii penale. Dată fiind evoluția
delicvenței juvenil e în ultimii ani, ansamblul legislativ intern privitor la minori s -a orientat odată
cu in rarea în vigoare a noului Cod penal și a celui de procedură penală spre introducerea unei
alternative la pedeapsa penală, instituind un regim special de sancționare a minorului, alcătuit
exclusiv din măsuri educative, spre deosebire de Codul penal anterior, în care era prevăzut un
regim sancționator mixt, format din măsuri educative și din pedepse.
Trebuie subliniat faptul că normele juridice privind tragerea la răspun dere penală a
minorilor sunt caracterizate prin grija pentru reeducarea acestora, prin preocuparea de a preveni
săvârșirea de fapte antisociale și de a asigura o comportare corespunzătoare a acestor categorii de
persoane.1
În planul dreptului penal materia l, se acordă o atenție deosebită minorității, menționându –
se expres că minorul sub 14 ani nu răspunde penal, fiind cunoscut faptul că fiecare stat își fixează
în parte, dar la un nivel nu prea scăzut, ținând cont de maturitatea emoțională, mentală și
intelectuală, vârsta responsabilității penale. Astfel, vârsta minimă a responsabilității penale diferă
în mod larg de la stat la stat din cauza particularităților istorice și culturale, o abordare modernă
fiind aceea de a considera dacă un copil poate să se rid ice la componentele morale și psihologice
ale responsabilității penale, adică, dacă un copil în virtutea discernământului și înțelegerii sale
personale, poate fi făcut răspunzător pentru comportamentul său esențialmente antisocial.

1 Marin Preda, Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori , în R.R.D. nr. 9/1970, p. 41.

5
Regimului deosebit de r eglementare a minorității în cadrul normelor de drept substanțial,
îi corespunde o reglementare adecvată pe plan procesual penal, datorită condiționării reciproce
dintre cele două. Instituirea unor reglementări speciale aplicabile în cauzele penale cu infr actori
minori se înscrie în preocuparea permanentă a legiuitorului român de a asigura, pentru această
categorie de persoane lipsite încă de o maturitate deplină, un plus de garanții procesuale care să î și
dovedească eficiența la îmbinarea laturii represive cu latura educativă a procesului penal.
În lumina reglementării Codului de procedură penală, a Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată și a Regulamentului de ordine interioară al instanțelor
judecătorești, putem spune că pentru cauz ele penale cu infractori minori există o procedură
specială care cuprinde aspecte specifice atât în ceea ce privește urmărirea penală și judecata, cât și
în ceea ce privește punerea în executare a hotărârii penale, aspecte asupra cărora ne -am aplecat cu
meticulozitate.
Trecând însă pes te reglementările de drept penal și procesual penal, ne-am îndreptat atenția
spre modul în care se realizează desăvârșirea activității de înfăptuire a justiției penale și anume,
executarea sancțiunilor penale.
Abordarea feno menului infracțional în rândul minori lor este una de tip restaurativ,
renunțarea completă la aplicarea pedepselor și adoptarea unui sistem unic de sancționare a
minorului pune accentul pe latura de reeducare a acestora și, implicit, de realizare a unei pr evenții
generale și spaciale mai eficiente în detrimentul laturii sancționatorii.
Sistemul unic de sancționare a minorului aplică principiul gradualității severității sub mai
multe aspecte: al conținutului măsurii, al duratei acestora, al intensității supr avegherii și
controlului instituțiilor implicate.
Cu referire la măsurile educative privative de libertate, trebuie să avem în vedere faptul că,
în ceea ce privește instituția carcerală din România, î n ultimii ani s -a încercat alinierea acesteia la
standa rdele europene, în primul rând prin reformarea legislației în materie. Din păcate însă, atât
timp cât lipsesc resursele materiale și financiare, precum și conceptul actual al managementului
organizației, reformarea practică a sisemului penitenciar se amână .
La nivelul Uniunii Europene s -au impus anumite standarde referitoare la minori, standarde
cuprinse în cadrul unor Tratate și Convenții menite să asigure o protecție și o garanție a respectării
drepturilor minorilor recunoascute la nivel internațional, pe care majoritatea statelor europene le –
au adoptat, printre care se numără și România.

6
Dat fiind caracterul multideterminant al delincvenței juvenile, activitatea profilactică sau
preventivă presupune luarea unor măsuri de intervenție din partea factorilo r sociali și social –
educaționali care să înlăture cauzele și condițiile ce duc la adoptarea unor conduite delincvente.
Aceste măsuri de intervenție au fost adaptate, renunțându -se la încarcerarea minorilor în
penitenciare, pentru ca tânărul, fiind în anii lui de formare, învățare și dezvoltare ca adult, să nu
absoarbă o identitate infracțională.
Astfel, după o analiză de ansamblu asupra legislației interne, cât și a celei externe se poate
observa că există o abordare unitară în ceea ce privește instituția minorității, în acest sens,
punându -se accentul pe asigurarea justiției sociale pentru toți copii i, ca factor de prevenție,
considerându -se că acesta reprezintă mai mult decât rezolvarea situațiilor negative, fiind necesară
reorientarea către binele uman. Ținând cont de faptul că toate statele lumii se confruntă cu
delincvența juvenilă, instrumentele pe care legislațiile străine le prevăd sunt diversificate și
adaptate fiecărui stat în parte, în funcție de amploarea și specificul de manifestare a fenomenul ui.
Pornind de la dezideratul că minorul, copilul trebuie să fie în cetate, al cetății și nu în afara
ei, înainte de a -l pedepsi, să căutăm să îl înțelegem, să îl ajutăm să își descopere incertitudinile
vârstei și să le depășească.
Revenind la structura de față a luc rării, în vederea întreprinderii unei cercetări relevante,
am utilizat o metodologie parțial descriptivă și parțial analitică. Astfel, pentru a fundamenta
subiectul, am colectat o serie de informații principale disponibile pe această temă. Mai mult decât
atât, am efectuat o analiză corespunzătoare a dispozițiilor legale. Metodele folosite includ studiul
bibliografic de documente, precum și analiza calitativă de documente.

7
CAPITOLUL I
SANCȚIUNI APLICABILE MINORULUI ȘI INDIVIDUALIZAREA A CESTORA
Secțiunea I
Considerente ale reglementărilor speciale de drept în cauzele cu infractori minori
Justiția privind infractorii minori cunoaște, în toate sistemele de drept, o evoluție dinamică,
transformându -se dintr -o instituție rigidă, solemnă, impu nătoare, într -o justiție mult mai apropiată
de cei cărora li se adresează, mai umană și mai protectoare. Judecătorul minorilor este, în țările în
care această instituție se regăsește, un magistrat care își exercită atribuțiile în alt mod decât în
celelalte instanțe;2 el lucrează cu o echipă întreagă de specialiști (psihologi, asistenți sociali,
educatori, etc.), fără robă, în ședințe care nu sunt publice, pentru a crea o atmosferă care să
faciliteze comunicarea cu minorii.
În concordanță cu grija pentru ocr otirea ordinii de drept și pentru conservarea valorilor
sociale de bază, legiuitorii s -au aplecat și asupra situației particulare în care se află acești infractori
aflați la o vârstă fragedă.3 Dacă persoana adultă dispune, mai mult sau mai puțin, singur de soarta
sa, își are destinul în propriile mâini, iar posibilitatea de a deveni infractor depinde, în principal de
condițiile sale de viață, minorul este o persoană, de regulă, dependentă de membrii familiei sau de
persoanele care îl îngrijesc, comportarea sa fiind hotărâtor influențată de educația primită din
partea persoanelor de care el depinde.
Problema combaterii delicvenței juvenile a fost și continuă să fie una din cele mai
complexe și mai dramatice probleme ce se pun pe planul politicii penale și a d reptului penal, având
în vedere faptul că minorul face parte dintr -o categorie cu un statut special, cu drepturi și obligații
distincte de ale celorlalți subiecți de drept (persoane fizice).
De multe decenii și mai ales în ultimii ani asistăm, nu numai noi dar și pretutindeni în lume,
la o îngrijorătoare creștere a criminalității în rândul adolescenților și al tinerilor adulți, la o
înmulțire, perfecționare și organizare a formelor de activitate infracțională juvenilă.
Furturile, tâlhăriile, violurile și în general, infracțiunile de violență, săvârșite individual sau
în bandă proliferează, siguranța socială fiind grav pusă în pericol.

2 Maria Coca -Cozma, Cristiana -Mihaela Crăciunescu, Lavinia Valeri a Lefterache, Justiția pentru minori ,
Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 7
3 Ortansa Brezeanu, Minorul și legea penală , Ed. All Beck, București, 1998, p. 5 .

8
Cât privește dramatismul problemei, el rezultă din însăși caracteristicile delicvenței
juvenile, în care se confruntă o dublă realitate: pe de o parte absența unei depline capacități de
înțelegere a semnificației comportamentului antisocial, unită cu lipsa de experiență, care adesea
împinge la fapte necugetate, și pe de altă parte, gravitatea deosebită a unora dintre aceste fapt e,
amenințarea pe care ele o crează pentru valorile sociale fundamentale; pe de o parte, necesitatea
ca față de asemenea comportări de mare nocivitate societatea să se apere prin măsuri de protecție
eficiente, apte să pună capăt veleităților infracționale și pe de altă parte, realitatea că asemenea
măsuri sunt destinate unor persoane parțial incapabile, din cauza maturității lor psihofizice, nu
numai să -și dea seama integral de caracterul socialmente nociv al faptelor săvârșite de ele, dar și
de semnificați a socială a reacției represive, de apărare a societății, pe care unii sunt ținuți să o
respecte.
Împotriva delicvenței juvenile nu se poate lupta, se înțelege, numai prin măsuri de drept
penal. Unei probleme ca acestea nu i se poate căuta numai o rezolvare juridică. Un rol major, în
soluționarea ei, au și trebuie să aibă măsurile profilactice, cele educativ -preventive.

Secțiunea II
Sistemul sancționator unic – măsurile educative

Modul în care a fost soluționată chestiunea vârstei la care se răspunde penal a influențat
regimul sancționator al minorilor.
Minorii, aflându -se într -un proces de evoluție și de dezvoltare personală nefinalizat încă,
nu pot, și nici nu trebuie să primească același tratament sancționator aplicabil adulților. Doctrina
Noii apărări sociale4 a determinat o nouă filosofie în domeniul sancțiunilor, conform căreia,
măsurile nu sunt dispuse împotriva minorului, ci în interesul său. În cazul minorilor au prioritate
educația și resocializarea.
Convenția Națiunilor Unite cu privire la dreptu rile copilului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la data de 20 noiembrie 1989 prevede în materia justiției pentru minori, la art. 40
următoarele: „Statele părți recunosc oricărui copil bănuit, acuzat sau cu privire la care s -a dovedit
că a comis o încăl care a legii penale dreptul la un tratament conform cu simțul demnității și al

4 Un nou curent, care încearcă să îmbine cele două concepții ale școlii clasice și pozitiv iste într -o nouă
doctrină, potrivit căreia finalitatea dreptului penal este apărarea socială care se realizează atât prin prevenire
cât și prin represiune.

9
valorii personale, care să întărească respectul său pentru drepturile omului și libertățile
fumdamentale ale altora și care să țină seama de vârsta sa, precum și de necesitatea de a facilita
reintegrarea sa în societate și asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate. ”5
Noua filosofie a fost reflectată și de documentele internaționale referitoare la sancțiunile
ce pot fi aplicate minorilor, și anume Regulile de la Tokyo6, reguli europene referitoare la sancțiuni
și măsuri aplicate în comunitate.
Obiectivul fundamental al Regulilor de la Tokyo este acela de a oferi un ansamblu de
principii de bază pentru promovarea, în țările membre ONU, a măsurilor neprivative de l ibertate,
precum și a garanțiilor care trebuie respectate la punerea lor în aplicare.
Regulile de la Tokyo oferă o listă de măsuri care se pot dispune de către instanță, dar
regulile europene referitoare la sancțiuni și măsuri aplicate în comunitate nu inc lud un catalog al
măsurilor care se pot dispune. Regulile cuprind un set de exigențe minime pe care trebuie să le
respecte statele membre ale Consiliului Europei. Măsurile pleacă de la nevoia diversificării
sancțiunilor și de la neajunsurile pe care le pre zintă închisoarea, atât ca mijloc de evitare a comiterii
din nou de infracțiuni, cât și sub raportul costului ridicat pe care îl presupune.
Modul de reacție a statului față de delicvența juvenilă se poate baza pe protecția minorului
sau pe educarea acestui a.
Protecția minorului presupune că statul își asumă autoritatea familială și, sprijinându -se pe
nevoia reeducării, creează un sistem de tratament penal în cadrul căruia minorul este separat de
mediu său prin internarea sa într -un centru educativ sau cenru de detenție.
Educarea minorului își propune menținerea acestuia în mediul său socio -familial și
stimularea creșterii și educării lui astfel încât să se evite contactul cu mediul închis.7
În acord cu noua abordare a proiectului Codului penal, potrivit căre ia față de minorul care
a săvârșit o infracțiune nu se pot lua decât măsuri educative neprivative de libertate sau măsuri
educative privative de libertate, s -au regândit procedurile de punere în executare a acestor măsuri
față de minor și punerea lor în ex ecutare numai după rămânerea definitivă a hotărârii.8Rezultă din

5 http://legislatie.just.ro/Pu blic/DetaliiDocument/28981 , Convenția din 20 noiembrie 1989 cu privire la
drepturile copilului , consultat la 05.02.2017
6 Adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 45/110, la cea de a 68 -a sesiune plenară
din 16 decembrie 1990, http://www.un.org/documents/ga/res/45/a45r110.htm , consultat la 15.04.2016.
7 Lavinia Lefterache, Justiția penală în cazul minorilor , Universul Juridic, București, 2011, p. 33.
8 Expunere de mot ive Proiectul legii privind Codul de Procedură Penală.

10
cele de mai sus, că pedepsele prevăzute minorilor nu mai au acel caracter penal, sistemul
sancționator pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității fiind totalmente restructurat.
Must rarea, libertatea supravegheată, internarea într -un centru de reeducare și internarea într -un
institut medical -educativ nu mai există, făcându -se o clasificare între măsurile educative
neprivative de libertate și măsurile educative privative de libertate.
Art. 115 alin. 1 pct. 1 NCP enumeră măsurile educative neprivative de libertate în ordinea
crescătoare a gravității lor după cum urmează:
a) Stagiul de formare civică;
b) Supravegherea;
c) Consemnarea la sfârșit de săptămână;
d) Asistarea zilnică.
Noul Cod de procedur ă penală lasă la latitudinea instanței de judecată stabilirea în concret
a conținutului măsurilor educative neprivative de libertate, în sensul că modalitățile concrete de
executare a acestora urmează a fi stabilite ținând seama de vârsta, personalitatea, starea de sănătate,
situația familială și socială a minorului.
Art. 115 alin. 1 pct. 2 NCP enumeră măsurile educative privative de libertate în ordinea
crescătoare a gravității lor:
a) Internarea într -un centru educativ;
b) Internarea într -un centru de detenție.

11
CAPITOLUL I I
JUSTIȚIA JUVENILĂ ÎN DREPTUL PENAL ȘI DREPTUL PROCESUAL PENAL
Secțiu nea I
Aspecte de drept substanțial privind tragerea la răspundere penală a minorilor

Minorul este persoana fizică care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Chiar d acă acesta se
căsătorește înainte de împlinirea vârstei de 18 ani și dobândește capacitate deplină de exercițiu sub
aspect civil, acest lucru nu atrage aplicarea în materie penală, a regimului sancționator prevăzut de
legea penală pentru majori.
Calitatea de subiect activ al infracțiunii presupune atât aptitudinea biopsihică a persoanei
de a înțelege și de a -și asuma obligațiile de comportare prevăzute de normele dreptului penal, cât
și capacitatea de a -și stăpâni și dirija în mod conștient actele de condui tă, în raport cu acele cerințe.9
Pentru a opera tragerea la răspundere a legii penale, făptuitorul trebuie să își fi dat seama
de acțiunile sau inacțiunile sale și să fi putut fi stăpân pe ele. Anterior vârstei de 14 ani, capacitatea
minorului de a înțeleg e și de a voi, de a -și da seama de caracterul socialmente periculos și de a -și
manifesta conștient voința, este exclusă.
Potrivit Noului Cod penal regimul răspunderii penale a minorului este identic cu cel
reglementat în art. 99 din vechiul Cod, vârsta răs punderii penale fiind stabilită la 14 ani. Lipsa
discernământului, anterior vârstei de 14 ani, în materie penală, constituie o prezumție absolută,
juris et de jure, proba contrarie nefiind permisă, între 14 – 16 ani minorul răspunde penal numai
dacă se dov edește că a săvârșit fapta cu discernământ (prezumție relativă de lipsă a
discernământului) și între 16 -18 ani minorul răspunde penal (prezumție relativă de existență a
discernământului, asemănător făptuitorului major). Existența discernământului are relev anță egală
pentru dreptul penal, cât și cel procesual penal. Rezultă că minorul cu vârsta cuprinsă între 14 -16
ani va fi sancționat penal doar dacă se va dovedi că a acționat cu discernământ printr -o expertiză
medico -legală psihiatrică, iar în cazul minoru lui care la data săvârșirii faptei avea vârsta cuprinsă
între 16 – 18 ani, legea instituind o prezumție relativă, discernământul nu trebuie probat.
Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani la data săvârșirii infracțiunii răspund penal.

9 Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român , Ed. Universul Juridic, București, 2012, p.
119.

12
În cazul în care se constată lipsa discernământului minorului, dacă acesta nu a împlinit
vârsta de 16 ani, se va stabili existența cauzei de neimputabilitate (minoritatea făptuitorului – art.
27 NCP), iar dacă a împlinit vârsta de 16 ani, iresponsabilitatea (art. 28 NCP).
În cazul infracțiunilor continue, continuate sau de obicei, nu va fi avută în vedere în
conținutul unității de infracțiune activitatea infracțională anterioară vârstei de 14 ani, respectiv 16
ani, în cazul săvârșirii faptei fără discernământ, deoarece nu ar e relevanță penală. În schimb, dacă
aceste infracțiuni s -au consumat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, epuizându -se după acest
moment, întregii unități infracționale i se va aplica regimul majorilor.10
În cazul infracțiunilor progresive, nu se va reț ine răspunderea penală dacă la data săvârșirii
faptei, minorul nu avea capacitate penală, chiar dacă urmarea mai gravă se produce după ce
minorul a atins vârsta de la care începe să răspundă penal. Dacă infracțiunea progresivă s -a
consumat înainte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, epuizându -se după acest moment, va fi
aplicat regimul răspunderii penale a minorilor.
Minoritatea, potrivit Noului Cod penal este o cauză de neimputabilitate care înlătură
caracterul penal al faptei. De asemenea, iresponsab ilitatea intră în aceeași sferă, în sensul că nu
poate fi imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul
comiterii acesteia, nu putea să -și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le
controleze, fie d in cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
În ceea ce privește sistemul sancționator al minorilor, caracterul penal al pedepselor a fost
înlăturat, putând fi aplicate doar măsuri educative neprivative de libertate sau privative de libertate
în funcție de circumstanțele săvârșirii faptei, însă ne vom apleca în detaliu asupra acestora în
capitolele ce urmează.
Sistemul sancționator pentru infracțiunile săvârșite de minori cu vârsta între 14 și 18 ani a
fost complet restructurat de NCP, singurele sancțiun i penale ce pot fi aplicate fiind măsurile
educative, chiar dacă, pe parcursul procesului penal, infractorul a devenit major. Așadar, persoanei
care a comis infracțiuni în minorat și care răspunde penal i se poate aplica fie o măsură educativă
neprivativă de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de
săptămână, asistarea zilnică), fie o măsură educativă privativă de libertate (internarea într -un
centru educativ, internarea într -un centru de detenție). Prin urmare, infract orului care a comis

10 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , Noul Cod penal, Ed. C. H Beck, București, 20 14, p.
329.

13
infracțiuni în perioada în care avea vârsta cuprinsă între 14 -18 ani nu -i va mai putea fi aplicată
nicio categorie de pedepse (principale, accesorii sau complementare), chiar dacă la data pronunțării
a devenit major. Astfel, NCP a renun țat la sistemul „penal” al justiției pentru minori, caracterizat
prin opțiunea, în materia sancționării, între pedepse și măsuri educative, adoptând sistemul „
nepenal”, în care sancțiunile ce pot fi aplicate minorilor se cantonează doar în sfera măsurilor
educative. NCP plasează centrul de greutate al sistemului sancționator pe prevenirea comiterii de
noi infracțiuni, prin reintegrarea socială a minorilor care au comis o infracțiune.11
Dispozițiile art. 115 din NCP stabilesc măsurile educative ce pot fi luat e față de minorii
care săvârșesc infracțiuni. Alegerea măsurii se face potrivit criteriilor de la art. 114 din NCP, dar
și a criteriilor generale de individualizare. Acest articol stabilește cu titlu de principiu că față de
minorul care la data săvârșirii faptei avea vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani se ia o măsură educativă
neprivativă de libertate. În schimb, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, instanța are posibilitatea ca,
în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractor ului, evaluată potrivit
criteriilor generale prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) – g) NCP12, să dispună față de minorul care,
la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani o măsură educativă privativă
de libertate, în următoarele două cazuri:
a) Dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a
fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii
pentru care este judecat;
În acest caz este reglementată o formă a „recidiv ei”minorului care poate îndreptăți
aplicarea unei măsuri educative privative de libertate față de stăruința infracțională și lipsa de
efecte a măsurii educative anterior dispuse.
În ceea ce privește infracțiunea anterioară, nu contează forma de vinovăție c u care aceasta
a fost comisă și nici pedeapsa prevăzută de lege, dar nu trebuie să se fi reținut existența unei cauze

11 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , Noul Cod penal, Ed. C.H Beck, București, 2014, p . 330.
12 Criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 al. 1 NCP sunt următoarele:
a) împrejur ările și modul de comitere a infracț iunii, precum și mijloacele folosite ;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ;
c) natura ș i gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii ș i scopul urmă rit;
e) natura și frecvența infracț iunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii ș i în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situaț ia familial ă și social ă.

14
justificative sau de neimputabilitate, iar instanța trebuie să fi dispus prin hotărâre definitivă
aplicarea unei măsuri educative privativ e sau neprivative de libertate.
Având în vedere noua infracțiune, aceasta poate fi comisă după executarea măsurii
educative anterioare, ori pe durata executării măsurii educative anterioare neavând importanță
forma de vinovăție cu care a fost comisă. Pedea psa prevăzută de lege pentru infracțiunea nou
comisă poate să fie amenda sau amenda alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani ori numai
pedeapsa închisorii de până la 7 ani. Dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea nou
comisă este închi soarea de 7 ani sau mai mare, va fi incident cazul prevăzut la lit. b).
b) Atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este
închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.
În acest caz, se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea fapt consumat,
neprezentând relevanță, forma de vinovăție cu care minorul a comis infracțiunea și nici dacă
acestuia i -a mai fost aplicată anterior vreo măsură educativă (privativă sau neprivativă de
libertate).13
Măsurile educat ive nu constituie antecedente penale, nu atrag ulterior interdicții,
incapacități ori decăderi pentru persoanele minore condamnate și nu sunt avute în vedere la
stabilirea stării de recidivă.
Art. 115 NCP enumeră măsurile neprivative și privative de libert ate (pe care le vom
dezvolta ulterior):
1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârșit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într -un centru educativ;
b) internarea într -un centru de detenție.

13 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală , Noul Cod penal, Ed. C.H Beck, București, p. 331 .

15
Secțiunea I I
Urmărirea penală în cauzele cu infractori minori

Pentru desfășurarea procesului penal conform procedurii speciale privind cauzele cu
infractori minori este necesară îndeplinirea unui a nsamblu de acte succesive și complexe care sunt
efectuate de organe, precum și de subiecții procesuali, în diferitele faze ale procesului. Minoritatea
suspectului sau a inculpatului, noul Cod de procedură penală înlocuiește termenul de învinuit cu
cel de „suspect”14, presupune desfășurarea activității procesuale într -o compunere deosebită, în
faza de judecată, iar în unele etape ale activității procesuale, prezența anumitor subiecți procesuali,
așa cum am arătat mai sus.
Pentru a fi în prezența regulilor s peciale din art. 504 – 520 Noul Cod de procedură penală,
trebuie îndeplinite două condiții:
1. Suspectul sau inculpatul trebuie să fie un infractor minor, potrivit accepțiunii legii
civile, persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani;
2. În momentul sesizării instanței, minoritatea infractorului trebuie să existe,
indiferent dacă acesta pe parcursul procesului penal împlinește vârsta de 18 ani (art. 507 alin.
2).
Per a contrario, dacă înainte de sesizarea instanței, minorul împlinește vârsta de 18 ani i se
va aplica procedura obișnuită raportată la vârsta făptuitorului de la data săvârșirii infracțiunii.
Revenind la desfășurarea activității, chiar dacă suntem în prezența unei proceduri speciale,
procesul penal în cazul infractorilor minori parcurge fazel e și etapele obișnuite de desfășurare, cu
anumite completări și derogări.
§ 3.1 Persoanele care urmează a fi citate în cursul urmăririi penale
O primă dispoziție derogatorie prevede că în faza de urmărire penală a unei cauze având
drept suspect sau inculpat un minor ce nu a împlinit vârsta de 16 ani, la orice ascultare sau
confruntare a acestuia, organul de urmărire penală îi citează pe părinții acestuia ori, după caz, pe
tutore, curator sau persoana în îngrijirea căreia se află temporar minorul, precum și di recția
generală de asistență socială și protecție a copilului din localitatea unde se desfășoară audierea (art.
505 alin. 1 NCPP).

14 Potrivit art. 77 Noul Cod de Procedură Penală, suspectul este persoana cu privire la care, din datele și
probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

16
Textul este imperativ, rezultând astfel obligația organelor judiciare de a cita aceste
persoane la orice ascultare sau confru ntare a minorului, absența acestora însă, neputând împiedica
efectuarea actelor. Obligația nu subzistă însă, în cazul altor acte de procedură.
Se impune ca citarea să nu fie una formală; pentru a fi eficientă, este necesar ca organul de
urmărire penală să se asigure că persoana respectivă a fost înștiințată pentru a putea participa la
audiere, în caz contrar dispoziția ar fi inutilă.15
În privința minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani, aceste dispoziții nu mai sunt
imperative, organul de urmărire penal ă va proceda la citarea persoanelor menționate numai dacă
va considera necesar.
În vechea reglementare, în situația copiilor cu vârsta între 14 -16 ani, normele juridice
indicau posibilitatea organului de urmărire penală de a cita la fiecare ascultare a min orului învinuit
sau inculpat, pe delegatul autorității tutelare, pe părinți, iar când era cazul, pe tutore, curator, sau
persoana în îngrijirea căreia se află minorul, aflându -ne astfel în fața unei dispoziții supletive.
Rațiunea modificărilor constă în faptul că unele dificultăți ce pot apărea pe parcursul
activității de ascultare a minorului, dificultăți cauzate vârstei fragede a acestuia, emotivității
excesive sau o înclinare exagerată de denaturare a realității, pot fi eventual înlăturate în prezența
unor persoane apropiate care cunoscând îndeaproape trăsăturile morale și intelectuale ale
minorului îl pot îndemna să adopte o atitudine de sinceritate.16
Se constată de asemenea, că spre deosebire de vechea reglementare, în locul Serviciului de
probațiune de la domiciliul minorului, organul de urmărire penală citează Direcția generală de
asistență socială și protecție a copilului din localitatea unde se desfășoară audierea, modificare
reclamată de necesitatea de a acționa cu celeritate la solicitarea procu rorului și, dacă este cazul, de
a asigura prezența unui reprezentant la audierea minorului ori la luarea unor măsuri cu privire la
acesta, dacă situația sa reclamă o asemenea măsură.17

15 R. Moroșanu, S. Franguloiu, M. Klein, Ghid de lucru în cauzele penale cu minori – în lumina dispozițiilor
noului Cod de procedură penală și a proiectelor de lege privind executarea sancțiunilor privative și
neprivative de liberate , lucrare pentru uzul instanțelor editată de Ministerul Justiției, p. 310.
16 Anastasiu Crișu, Drept Procesual Penal, ed. a 4 -a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 669
17 Raluca Moroșanu, Proceduri speciale , în Nicolae Volonciu, Andreea Siomona Uzl ău (coord.), Noul Cod
de proceduă penală, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 1234.

17
§ 3.2 Citarea minorului în cursul urmăririi penale
Dispozițiile art. 257 alin. 6 și 8 NCPP prevăd faptul că, în cursul urmăririi penale și al
judecății, citarea suspectului sau inculpatului minor cu vârsta mai mucă de 16 ani se face prin
citație scrisă, în plic închis, prin intermediul părinților sau al tutorelui, cu excepția cazului când
acest lucru nu este posibil.
Cu privire la celelalte moduri de citare, prin notă telefonică sau telegrafică ori prin
intermediul poștei electronice, acestea sunt permise însă, conform dispozițiilor evocate în
paragraful anterior, în cazul ace stora, se va lua legătura cu părinții sau tutorele minorului, iar nu
cu minorul personal.
Referitor la locul citării, minorul cu vârsta mai mică de 16 ani se va cita la adresa unde
locuiește, iar în situația în care acesta locuiește la o adresă distinctă de cea a părinților sau tutorelui,
se va proceda la citarea persoanelor pevăzute la art. 505 alin. 1 NCPP, la adresa unde acestea
locuiesc, urmând ca minorul să fie citat printr -o citație distinctă la adresa unde locuiește.
Sunt aplicabile în cursul urmăr irii penale, ca și în cazul inculpaților majori, dispozițiile art.
265 NCPP referitoare la aducerea cu mandat de aducere a suspectului sau inculpatului.
§ 3.3 Asistența juridică a minorului în cursul urmăririi penale
Atât în cazul urmăririi penale, cât și în cazul judecății, păstrând linia reglementării
anterioare, asistența juridică a minorului este obligatorie, potrivit art. 90 alin. 1 lit. a) NCPP.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea absolută, conform art. 281 alin. 1 lit f)
NCPP, aceasta pu tând fi invocată în orice stare a procesului, însă numai dacă încălcarea a intervenit
în cursul judecății. Dacă însă, încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie a avut
loc în cursul urmăririi penale ori al procedurii de cameră prelimin ară, ea trebuie invocată, și în
cazul minorilor, până la încheierea procedurii în camera preliminară, conform art. 281 alin. 4 lit a)
NCPP.
§ 3.4 Referatul de evaluare în cursul urmăririi penale
Noul cod de procedură penală evidențiază caracterul facultativ al referatului de evaluare în
cursul urmăririi penale, organele de poliție sau procurorul, putând solicita, în cauzele cu inculpați
minori, atunci când consideră necesar, efectuarea unui referat de evaluare de către serviciul de
probațiune în a cărei circ umscripție teritorială își are locuința minorul care să cuprindă datele
prevăzute de art. 34 alin. 1 și 2 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea
sistemului de probațiune.

18
Aspectele avute în vedere pentru înlăturarea dispozițiilor privi nd efectuarea referatului de
evaluare în mod obligatoriu în cursul urmăririi penale au fost acelea că, urmărirea penală are ca
obiect strângerea probelor, iar referatul de evaluare nu este considerat o probă. Un argument în
plus, în contextul actual ar fi acela că, în noua reglementare, unul din scopurile principale ale
referatului de evaluare este formularea de propuneri privind măsurile educative cele mai potrivite,
astfel de propuneri neavând utilitate în cursul urmăririi penale.18
Dacă analizăm textul de lege cu atenție, observăm faptul că acesta face referire la inculpați
minori, de unde putem deduce că referatul de evaluare ar putea fi efectuat numai după punerea în
mișcare a acțiunii penale, însă nicio dispoziție legală nu interzice ca organul de urmăr ire penală să
dispună efectuarea acestuia și în cazul în care s -a dispus începerea umăririi penale, însă nu s -a pus
în mișcare acțiunea penală.
Dovedirea utilității efectuării referatului de evaluare în cursul urmării penale poate fi
reprezentată de faptu l că acesta îi oferă procurorului date despre minor, date care ar putea accentua
hotărârea procurorului de a renunța la urmărirea penală, dacă se impune.
De asemenea, în cazul efectuării unei expertize medio -legale psihiatrice suspectului sau
inculpatului care nu a împlinit vârsta de 16 ani, expertiză obligatorie conform art. 113 alin. 2 NCP
și art. 184 alin. 1 NCPP, acest referat ar fi deosebit de util. 19
§ 3.5 Efectuarea expertizei medico -legale psihiatrice în cazul minorilor care nu au
împlinit vârsta de 1 6 ani
În cazul minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani, pentru stabilirea discernământului
acestora, dispozițiile art. 113 alin. 2 NCP, precum și dispozițiile art. 184 alin. 1 NCPP stabilesc
obligativitatea efectuării unei expertize medico -legale p sihiatrice.
La fel ca în cazul suspecților și inculpaților majori, expertiza presupune consimțământul
minorului, exprimat în scris în fața organului judiciar, în prezența ocrtotitorului legal, precum și a
unui avocat ales sau din oficiu, în caz de refuz e xistând posibilitatea emiterii unui mandat de
aducere de către judecătorul de drepturi și libertăți sau internarea nevoluntară, conform art. 184

18 R. Moroșanu, S. Franguloiu, M. Klein, Ghid de lucru în cauzele penale cu minori – în lumina dispozițiilor
noului Cod de procedură penală și a proiectelor de lege privind e xecutarea sancțiunilor privative și
neprivative de liberate , lucrare pentru uzul instanțelor editată de Ministerul Justiției, p. 313.
19 Raluca Moroșanu, Proceduri speciale , în Nicolae Volonciu, Andreea Siomona Uzlău (coord.), Noul Cod
de proceduă penală, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 1237.

19
NCPP, dacă pentru efectuarea expertizei este necesară internarea într -o instituție sanitară de
specialitate.
Organul de urmărire penală dispune efectuarea expertizei, stabilind un termen pentru
prezentarea minorului la comisia de evaluare. În caz de neprezentare ori de refuz al efectuării
expertizei, organul de cercetare sesizează procurorul sau judecătorul de dre pturi și libertăți în
vederea emiterii unui mandat de aducere pentru prezentarea la comisia de efectuare a expertizei
psihiatrice.
Dacă măsura internării este necesară, internarea nevoluntară poate fi dispusă prin încheiere
de judecătorul de drepturi și li bertăți, la propunerea procurorului, pentru o durată de cel mult 30
de zile.
În condițiile în care actualul text nu mai cuprinde dispoziții relative referitoare la
obligativitatea anchetei sociale, necesară pentru întocmirea raportului de expertiză medico -legală
psihiatrică și care avea în vedere strângerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o avea
în mod obișnuit, la starea fizică și mentală a acestuia, la antecedentele sale, la împrejurările în care
a fost crescut și în care a trăit, la modul în care părinții, tutorele sau persoana în grija căreia se află
își îndeplinesc îndatoririle lor față de acesta20, este posibil ca, în această situație să se impună
efectuarea referatului de evaluare.
§ 3.6 Renunțare la urmărirea penală în cazul infractorilor minori
Potrivit art. 318 alin. 1 și 2 NCPP, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede
pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunța la urmărirea
penală când, în raport de conținutul faptei, de modul și mijloa cele de săvârșire, de urmările produse
sau care s -ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii, constată că nu există un interes public în
urmărirea acesteia.
Când autorul faptei este cunoscut, la apreciera interesului public sunt avute în vedere și
persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și eforturile
depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
Astfel, nu există nicio dispoziție legală care să interzică procurorului să dispună re nunțarea
la urmărirea penală, cum este cazul acordul de recunoaștere a vinovăției, cu privire la care noul
Cod de procedură penală precizează expres că nu poate fi încheiat de minori.

20 Vintilă Dongoroz, Explicații teoretice ale codului de procedura penală român, II, Ed. All Beck,
București, 2003, p. 379 -380.

20
Analizând normele procesuale penale, renunțarea la urmărirea penală est e posibilă și în
cazul minorilor, însă nu toate dispozițiile art. 318 NCPP sunt aplicabile acestora.
Conform art. 318 alin. 3 NCPP, procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau
a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe din tre următoarele obligații:
a) să înlăture consecințele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină
cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze părții vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităț ii, pe o perioadă cuprinsă
între 30 și 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana
nu poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
Coroborat cu dispozițiile din Codul penal referitoare la răspundere a penală a minorului,
respectiv art. 121 NCP care face vorbire de obligațiile ce pot fi impuse minorilor odată cu luarea
unei măsuri educative neprivative de libertate, se constată că obligațiile prevăzute la art. 318 alin.
3 lit. a), b) și d) NCPP sunt co mpatibile cu regimul răspunderii penale a minorului, în timp ce
obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității nu este aplicabilă în cazul
minorilor, „indiferent de vârsta pe care suspectul sau inculpatul ce a comis fapta în timpul
minor ității o are la data emiterii ordonanței de renunțare la urmărirea penală.”21

Secțiunea II I
Judecarea infractorilor minori

Ansamblul de reguli special e instituite de Codul de Procedură Penală pentru cauzele cu
infractori minori conține unele derogări si completări de la dispozițiile comune din cod. 22 Așa cum
vom vedea, se vor aplica dispozițiile obișnuite fiecărei faze în parte a procesului penal cu
completările si derogările instituite special acestor cauze , în cuprinsul articolelor 504 -520 NCPP.

21 R. Moroșanu, S. Franguloiu, M. Klein, Ghid de lucru în cauzele penale cu minori – în lumina dispozițiilor
noului Cod de procedură penală și a proiectelor de lege privind executarea sancțiunilor privative și
neprivative de liberate , lucrare pentru uzul instanțelor editată d e Ministerul Justiției, p. 319.
22 Vintilă Dongoroz, Drept penal (reedi tarea ediției din 1939), Asociația Română de Științe Penale,
București, 2000, p. 110

21
Aceast ă împletire procesuală a dispozițiilor obișnuite cu regulile din partea specială este
exprimată în art. 504 NCPP „Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și
punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu
completările și derogările prevăzute în prezentul capitol și în secțiunea a 8 -a a cap. I din titlul V al
părții generale.”
§ 4.1 Compunerea instanței
Cu referire exactă la tema secțiunii, art. 507 alin. 1 NCPP ne lămurește cu privire la aceasta:
”Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competență obișnuite de către
judecători anume desemnați potrivit legii.”
Rezultă în acest caz, că cercetarea unei cauze în care suspectul sau inculpatul este minor,
necesi tă ca organul competent să dețină anumite noțiuni cu privire la psihologia minorului, cum ar
fi un tact și o înțelegere deosebită, în sensul că pe lângă elementele obișnuite ce se impun a fi
cunoscute de organul judiciar competent, acesta are obligația obs ervării cât mai exacte, pe
parcursul procesului penal, a condițiilor sociale și familiale în care minorul a crescut și s -a
dezvoltat. Acest surplus de aptitudini, indispensabil organului competent să judece cauza
favorizează crearea unui climat propice pen tru obținerea scopului pedepsei, adică redarea
infractorilor minori societății, refăcuți din punct de vedere social și moral.
În faza de judecată, competentă a soluționa cauza penală este instanța de judecată.
Neexistând vreo dispoziție derogatorie, consti tuirea completului de judecată urmează regulile
generale. În schimb, în ceea ce privește compunerea instanței, Codul de procedură penală stabilește
unele dispoziții derogatorii de la procedura obișnuită, în sensul că așa cum am discutat mai sus,
vor intra în compunerea instanței, judecători care au o pregătire deosebită, necesitând un excedent
de calități pentru a putea observa și înțelege starea morală și dezvoltarea psihică a minorului.
Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea absolută, sancțiune prevăzută de art. 281
alin. 1 lit. a) NCPP și care poate fi invocată în orice stare a procesului, dacă încălcarea dispozițiilor
privind compunerea instanței a avut loc în cursul judecății.
Prevederile privind compunerea completului de judecată în cauzele cu minori trebuie
interpretate sistematic, împreună cu dispozițiile cuprinse în Legea 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată.23 Astfel, potrivit legii, în cadrul tribunalelor și curților de apel funcționează,
printre altele, și secții sau după caz, complete specializate pentru cauze cu minori și familie. De

23 M. Of. Nr. 827 din 13 septembrie 2005.

22
asemena, în cadrul judecătoriilor, se vor organiza secții sau complete specializate pentru minori și
familie.
§ 4.2 Obligativitatea efectuării referatului de evaluare, dacă nu a fost efectuat în cursul
urmăririi penale
După cum am precizat în secțiunea anterioară, în ceea ce privește efectuarea referatului de
evaluare a minorului, Noul Cod de procedură penală nu prevede obligativitatea organelor de
urmărire penală de a solicita efectuarea acest uia. Organele de urmărire penală vor solicita
efectuarea referatului de evaluare doar când vor aprecia ca fiind necesar, însă atunci când se
solicită, acesta se efectuează de către serviciul de probațiune în a cărei circumscripție se află
domiciliul minoru lui.
În schimb, instanța de judecată are obligația să dispună în toate cauzele cu inculpați minori
efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probațiune. Instanța este absolvită de
îndeplinirea acestei obligații, doar în situația în care efec tuarea referatului de evaluare a fost
solicitată în cursul urmăririi penale, caz în care solicitarea unui nou referat de evaluare este
facultativă.
Obligativitatea efectuării referatului de evaluare subzistă și în cazul în care făptuitorul a
împlinit vârst a de 18 ani înainte de sesizarea instanței sau chiar înainte de a se fi început urmărirea
penală împotriva sa, întrucât dispozițiile art. 506 NCPP nu fac distincție între diferite categorii de
inculpați după cum aceștia au împlinit vârsta de 18 ani în curs ul judecății sau înainte de momentul
sesizării instanței. Pe de altă parte, și în privința acestora instanța poate dispune luarea unei măsuri
educative, astfel că referatul este necesar în vederea propunerii de către consilierul de probațiune
a măsurii edu cative adecvate minorului.24
§ 4.3 Persoanele chemate la judecarea minorilor
În noua reglementare procesual penală se prevede citarea în faza de judecată și a altor
persoane decât părțile implicate în cauza cu infractori minori, în sensul că se vor cita Servi ciul de
probațiune, părinții minorului sau după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau
supravegherea căreia se află temporar minorul (art. 508 alin. 1 NCPP). Totodată, este eliminată
posibilitatea chemării la judecarea cauzei a altor perso ane a căror prezență este considerată
necesară de către instanță, în afară de cele expres prevăzute la alin 1. Aceste persoane au dreptul
și totodată, îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri și să prezinte propuneri în privința

24 R. Moroșanu, S. Franguloiu, M. Klein, op. cit., p. 327.

23
măsurilor ce ar urm a să fie luate. Neprezentarea lor nu împiedică judecarea cauzei, dacă au fost
legal citate (art. 508 NCPP).
Spre deosebire de urmărirea penală, citarea acestor persoane este obligatorie indiferent de
vârsta minorului la data săvârșirii faptei ori la data j udecății, cu excepția situației în care inculpatul
împlinise vârsta de 18 ani la data sesizării, iar judecata are loc potrivit procedurii obișnuite. În
această din urmă situație, părinții, tutorele sau după caz, curatorul ori persoana în îngrijirea și
supravegherea căreia se află temporar minorul trebuie citați în calitate de părți responsabile
civilmente, numai dacă în cauză există constituire de parte civilă și persoanele menționate
întrunesc condițiile pentru a avea o astfel de calitate.
§ 4.4 Citarea și participarea inculpatului minor la judecată
Dispozițiile generale privind citarea se aplică și în cazul minorilor.
Conform art. 257 alin. 6 NCPP, citarea minorului cu vârsta mai mică de 16 ani se face prin
citație scrisă, în plic închis, prin intermediul p ărinților sau al tutorelui, cu excepția cazului când
acest lucru nu este posibil.
Având în vedere faptul că nu se face nicio precizare expresă cu privire la calitatea
procesuală a minorului, dispoziția este aplicabilă atât minorilor inculpate, cât și părț ii vătămate ori
civile sau martorilor care nu au îndeplinit vârsta de 16 ani la data emiterii citației.
Per a contrario, rezultă că minorul care a împlinit 16 ani va fi citat în modalitatea obișnuită,
regula fiind citația scrisă; citarea se poate face prin notă telefonică, telegrafică ori poștă electronică
sau orice fel de mesagerie electronică, dacă organul judiciar are mijloacele tehnice de a face dovada
că citația a fost primită.
Regulile privind prezența minorului la judecată sunt aceleași ca și în cazu l majorilor.
Astfel, judecata cauzei are loc în prezența inculpatului, iar prin excepție, dacă acesta este
dipărut, se sustrage de la judecată ori și -a schimbat adresa fără a o aduce la cunoștința organelor
judiciare, judecata poate avea loc în lipsa lui.
§ 4.5 Ședința nepublică și judecata de urgență
Cauzele cu inculpați minori se judecă de urgență și cu precădere, în ședință nepublică,
caracterul nepublic al ședinței fiind menținut și în noul Cod de procedură penală.
Urgența se traduce prin stabilirea uno r termene scurte, ce permit judecarea cu celeritate a
cauzei. De asemenea, cauzele cu minori se judecă cu precădere, acestea având întâietate în ședința
de judecată, față de alte cauze, așa cum se prevede și în situația cauzelor cu arestați.

24
Se face, de a semenea, o mențiune expresă privind ascultarea minorului de către instanță:
minorul va fi ascultat o singură dată, reascultarea sa fiind admisă de judecător doar în cazuri
temeinic justificate, conform art. 509 alin. 5. Această dispoziție, nouă în reglemen tarea procedurii
speciale, reflectă propunerile și concluziile rezultate în urma consultării specialiștilor25, din care a
reieșit că în general, condițiile de audiere a minorilor, chiar și la instanțele specializate, sunt
impropii unei audieri care să evite consecințele și impactul negativ asupra minorului ce ar rezulta
din audiere.
Având în vedere mențiunile din acest material, legiuitorul a ajuns la concluzia că este în
interesul minorului ca acesta să fie audiat o singură dată, în cursul judecății, dispo ziția nefiind însă
valabilă în cursul urmăririi penale, deoarece textul face referire doar la judecător, nu și la procuror.
Minorii fiind o categorie de inculpați protejați, când au vârsta mai mică de 16 ani sunt
îndepărtați din ședința de judecată, dacă instanța consideră că administrarea anumitor probe poate
avea o influență negativă asupra lor. Având în vedere protecția minorilor și de asemenea a
părinților lor, și aceștia din urmă vor putea fi îndepărtați de către instanță când va considera
necesar, ad ucându -le la cunoștință, la rechemarea în sală, actele esențiale efectuate în lipsa lor.
§ 4.6 Prticiparea procurorului la judecată
Potrivit noului Cod de procedură penală, art. 363 nu face nicio trimitere expresă la cauzele
cu infractori minori, cu privire la participarea obilgatorie a procurorului, în schimb se menționează
obligativitatea acestuia de a participa la judecarea tuturor cauzelor.
De asemenea, s -a menținut obligația procurorului de a exercita rol activ, în vederea aflării
adevărului și a respect ării dispozițiilor legale, acesta dispunând de multiple mijloace, cum ar fi
formularea de cereri, excepții, propuneri, libertatea de a pune concluziile pe care le consideră
întemeiate, potrivit legii, exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.26
Judec area cauzei în lipsa participării procurorului este sancționată cu nulitatea absolută,
conform art. 281 alin. 1 lit. d) NCPP, putând fi invocată în orice stare a procesului; fiind un caz de
nulitate absolută, dacă se invocă în calea de atac a apelului, ins tanța de apel va dispune trimiterea
spre rejudecare, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) N CPP.

25 Analiza sistemului de justiție pentru minori din România – http://www.unicef.ro/wp –
content/uploads/analiza -privind -sisitemul -de-justitie -pentru -copii -din-romania_web.pdf , consultat la
25.03.2017.
26 R. Moroșanu, S. Franguloiu, M. Klein, op. cit., p. 330.

25
§ 4.7 Asistența juridică
Asistența juridică obligatorie în cazul inculpaților minori constituie o garanție esențială
pentru asigurarea dreptului la apărare, care su bzistă pe tot parcursul procesului penal.
Având în vedere faptul că persoana fizică, aflată în stare de minoritate, din cauza vârstei,
dezvoltării sale intelectuale și morale incomplete și a lipsei de experiență, este insuficient
dezvoltată sub aspect psi hofizic, neputându -se apăra în mod corespunzător, legea penală a instituit
obligativitatea asistenței juridice.
În dezvoltarea acestei norme juridice, art. 91 prevede, ca și garanție a respectării dreptului
la apărare că, atunci când asistența juridică e ste obligatorie, dacă avocatul ales lipsește nejustificat,
nu asigură substituirea și refuză să efectueze apărarea, deși a fost asigurată exercitarea tuturor
drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care s ă
îl înlocuiască, acordându -i acestuia un termen rezonabil și înlesnirile necesare pentru pregătirea
unei apărări efective, făcându -se despre aceasta mențiune într -un proces -verbal sau în încheierea
de ședință.
Încălcarea dispozițiilor privind asistența ju ridică obligatorie este sancționată cu nulitatea
absolută, potrivit art. 281 alin. 1 lit f) NCPP, aceasta putând fi invocată în orice stare a procesului,
dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății. Dacă însă încălcarea a avut loc în cursul urmăririi
penale ori al procedurii de cameră preliminară, ea trebuie invocată până la încheierea procedurii
în camera preliminară, conform art. 281 alin. 4 lit. a) NCPP.
§ 4.8 Inculpații minori cu inculpații majori
Legiuitorul a prevăzut și acea situație în care în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, unii
majori iar alții minori, deci susceptibili de aplicarea procedurii speciale cu privire la infractorii
minori. În acest fel, ori de câte ori va fi posibil se va dispune disjungerea. Dar în practică există
situați i în care disjungerea nu este posibilă, în acest caz instanța judecă atât pe minori cât și pe
majori în compunerea specială; dispozițiile speciale se aplică inculpaților minori din aceste cauze.
Art. 510 NCPP arată că, atunci când în aceeași cauză sunt ma i mulți inculpați, dintre care
unii minori și alții majori, și nu este posibilă disjungerea, judecata se va face potrivit regulilor de
competență obișnuite de către judecători anume desemnați potrivit legii. În aceste situații, cu
privire la inculpații min ori din aceste cauze, se aplică dispozițiile referitoare la procedura în
cauzele cu infractori minori.

26
Se pune problema dacă în cauzele în care sunt și inculpați majori se aplică dispozițiile art.
352 NCPP cu privire la publicitatea ședinței de judecată sa u cele de la art. 509 alin. 2 NCPP.
Coroborând cele două texte rezultă că se aplică prevederile art. 352, respectând drepturile
procesuale ale inculpaților majori, iar atunci când instanța consideră necesar poate aplica
dispozițiile art. 509 alin 2, declar ând ședința secretă pentru tot cursul sau pent ru o parte a judecării
cauzei.
§ 4.9 Dispoziții privind apelul în cauzele cu inculpați minori
Dacă la data sesizării instanței de fond, deci la data înregistrării rechizitoriului la instanță,
în vederea parcurge rii procedurii camerei preliminare, inculpatul nu împlinise vârsta de 18 ani,
sunt aplicabile dispozițiile special privind minorii, chiar dacă pe parcursul judecății, inclusiv în
apel, inculpatul a împlinit 18 ani.
Conform art. 520 NCPP, dispozițiile refer itoare la judecata în primă instanță în cauzele
privitoare la infracțiuni săvârșite de minori se aplică în mod corespunzător și la judecata în apel.
Ședința în apel nu este publică, considerațiile avute în vedere la judecata în fond fiind
aceleași.
De as emenea, și la judecata în apel se citează persoanele prevăzute la art. 508 alin. 1 NCPP,
iar compunerea instanței este aceea prevăzută de art. 507 alin.1 din același cod.
Conform art. 415 alin. 2 teza a II – a NCPP, ca și în codul anterior, inculpatul min or nu
poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal.

27
CAPITOLUL III
SISTEMUL SANCȚIONATOR PRIVATIV ȘI ELEMENTELE COMPONENTE ALE
ACESTUIA
Secțiunea I
Structura organizatorică a sistemului penitenciar în România

Sistem ul penitenciar din România cuprinde, conform Raportului anual de activitate 201627

27 http://anp.gov.ro/wp -content/uploads/2017/04/bilant -ANP -2016.pdf , Raport anual de activitate 2016,
Ministerul Justiție i, consultat la 15 martie 2017

28
34 de penitenciare (19 penitenciare regim semideschis și deschis, 14 penitenciare regim închis și
maximă siguranță, 1 penitenciar pentru femei și 7 secții pentru femei în alt e penitenciare), 6
penitenciare – spital, 2 centre de detenție și 2 centre educative. De asemenea, în 23 de unitați, există
secții speciale de arest preventiv.
Aceste unități se organizează și funcționează în subordinea Administrației Naționale a
Penitenc iarelor, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, aflată sub directa
coordonare a Ministerului Justiției și care face parte din instituțiile publice de apărare, ordine
publică și siguranță națională ale statului.28
Instituțiile pub lice menționate mai sus au o importanță deosebită în cadrul sistemului
execuțional penal, de protecție a societății împotriva celor care au lezat valorile sociale apărate de
lege, constituie o entitate importantă care își aduce contribuția cea mai semnific ativă la eucarea
persoanelor condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate, în vederea resocializării
lor.29
După intrarea în vigoare a Noului Cod Penal și de Procedură Penală respectiv, 1 februarie
2014 și a Legii nr. 254/2013 privind execut area pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, centrele de reeducare și penitenciarele de
tineri au fost reorganizate în centre educative (Centrul Educativ Târgu -Ocna și Centrul Educativ
Buzi aș) și centre de detenție (Centrul de Detenție Craiova și Centrul de Detenție Brăila –
Tichilești). Pe lângă acestea, în ceea ce privește detenția minorilor și tinerilor, există secții de arest
preventiv pentru tineri în cadrul Penitenciarului Bacău, Penit enciarului Târgu Mureș, Centrului de
Detenție Craiova și Centrului de Detenție Brăila – Tichilești, Centre de Detenție cu executare în
Penitenciar (Penitenciarul Iași, Penitenciarul Arad, Penitenciarul Colibași) și secții de tineri cu
pedeapsa închisorii î n cadrul Penitenciarelor Drobeta Turnu Severin, Craiova, Giurgiu, Iași,
Bistrița, Gherla, precum și în cadrul secțiilor exterioare Ișalnița și Valu Traian.
„Activitatea Administrației Naționale a Penitenciarelor se desfășoară în conformitate cu
prevederil e Constituției României, republicată, Declarației Universale a Drepturilor Omului,
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenției europene pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale, cu r ecomandările

28 HG nr. 756/2016 pentru organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor
și pentru modificarea HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției
29 Dragu Crețu, Orga nizarea sistemului penitenciar , Editura Universitară Danubius, Galați, 2008, p. 35

29
Consiliului Europei cu privire la tratamentul deținuților, cu dispozițiile Legii nr. 293/2004 privind
Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor,
republicată, cu modificările ulterioare, Leg ii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României,
republicată, cu completările ulterioare, Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu
modificări le și completările ulterioare.”30
Principalele activități ale Administrației Naționale a Penitenciarelor privesc organizarea
pazei, escortării, însoțirii, supravegherii și aplicării regimului de executare a pedepselor și
măsurilor privative de libertate car e se execută în centrele de arestare preventivă și în secțiile
speciale de arestare preventivă, prin organizarea activităților de reintegrare socială a deținuților,
persoanelor internate și arestate preventiv, precum și prin activități de prevenire a crimi nalității și
terorismului în mediul penitenciar, desfășurate potrivit legii.
Cu referire tema noastră, persoanele care execută măsuri educative privative de libertate,
se regăsesc sub titulatura de persoane internate, făcându -se aici distincție aceștia și deținuți, care
execută o pedeapsă cu închisoarea sau detențiunea pe viață.
De asemenea, Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prevede o altă categorie d e
deținuți și anume, „tineri i”, aceștia fiind reprezentați de persoanele condamnate care nu au împlinit
vârsta de 21 de ani. Legea distinge între persoanele private de libertate adulte și tineri, aceștia din
urmă fiind separați în penitenciar și incluși în programe speciale educaționale, de asistență
psihologică și asistență socială, în funcție de vârsta și personalitatea fiecăruia.
„Prin executarea măsurilor privative de libertate se urmăresc reintegrarea în societate a
persoanelor internate și responsabi lizarea acestora, în vederea asumării propriilor acțiuni și a
prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, în condiții care să nu îngrădească exercitarea dreptului la
viață mai mult decât este inerent executării acestora.”31
Ambele măsuri educative privative d e libertate se execută având la bază un scop bine
defini: asigurarea menținerii și dezvoltări legăturilor persoanei internate cu familia și comunitatea,
precum și implicarea în demersuri recuperative adaptate particularităților psihosomatice și

30 Art. 2 alin 1 din HG nr. 756/2016 pentru organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale
a Penitenciarelor și pentru modificarea HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Justiției
31 Marcel Ioan Rusu, Drept executional penal , Editura Hamangiu, București, 2015, pg. 326

30
nevoilor de dezvoltare personală ale acesteia. De aceea, persoanele internate beneficiază de
protecție și asistență în plan educațional, profesional, psihologic, social, medical și fizic, în funcție
de vârstă, sex, personalitat și în interesul dezvoltării personale, asigurate de personal specializat
(art. 135 – 138 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal).

Secțiunea II
Internarea într -un centru educativ

§ 2.1 No țiune și organizare
Internarea într -un centru educativ este măsura educativă privativă de libertate ce constă în
internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un
program de pregătire școlară și formare profesion ală, porivit aptitudinilor sale, precum și programe
de reintegrare socială.
Conform Bilanțului Administrației Naționale a Penitenciarelor32, numărul persoanelor
sacționate cu măsura educativă a internării într -un centru educativ a crescut de la 146 în anul 2014,
la 389 în anul 2016.
Această măsură a internării într -un centru educativ33 se poate dispune atunci când, în raport
cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluată potrivit criteriilor
generale prevăzute de art. 74 a lin. 1 lit. a) – g) NCP, instanța apreciază că se impune privarea de
libertate a infractorului care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani
și care a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a fost executată
ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat ori a comis
o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea
pe viață.
Se dispune pe o perioadă determinată, cuprinsă între 1 și 3 ani, ce va fi stabilită în funcție
de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 NCP, executându -se fie înainte,

32 http://anp.gov.ro/wp -content/upload s/2017/04/bilant -ANP -2016.pdf , Raport anual de activitate 2016,
Ministerul Justiției, consultat la 15 martie 2017
33 Art. 188 din Legea nr. 254/2013 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, penitenciarele pentru
minori și tineri și centrele d e reeducare se reorganizează în centre de detenție și centre educative

31
fie după împlinirea vârstei de 18 ani, în funcție de data rămânerii definitive a ho tărârii
judecătorești.
Punerea în executare a internării într -un centru educativ se face prin trimiterea unei copii
de pe hotărâre organului de poliție de la locul unde se află minorul, după rămânerea definitivă a
hotărârii, acesta putând lua măsuri în cee a ce privește punerea în executare a măsurii educative.34
Dacă în perioada internării într -un centru educativ, minorul săvârșește o nouă infracțiune
sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța dispune una din
următoarele so luții:
a) Menținerea măsurii internării într -un centru educativ, prelungind durata
acesteia, fără a depăși maximul de 3 ani prevăzut de lege;
b) Înlocuirea măsurii internării într -un centru educativ cu măsura internării într -un
centru de detenție.
§ 2.2 Regimul de executare și individualizarea acestuia
Regimurile de executare a măsurilor educative privative de libertate cuprind ansamblul de
reguli care stau la baza executării acestor măsuri. Aceste reguli le vom detalia în continuare.
Regimul de executare a măsuri i educative a internării într -un centru educativ este comun
tuturor persoanelor internate însă, pentru a răspunde nevoilor de dezvoltate fizică și psihică, acesta
se individualizează din perspectiva demersurilor recuperative destinate persoanelor internate .
Astfel, conform Regulamentului de punere în aplicare a Legii 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, la finalizarea perioadei de carantină și observare a perso anelor internate, perioadă care se
întinde pe durata a 21 de zile, timp în care se desfășoară diverse activități de adaptare și informare,
dar pe care o vom analiza în concret în secțiunea a III -a, consiliul educativ stabilește care dintre
acestea pot des fășura activități în interiorul ori în afara centrului, cu sau fără supraveghere, în
raport de35:
a) capacitatea de adaptare la normele de conviețuire în centrul educativ;
b) durata măsurii educative;

34 Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed. Universul Juridic,
București, 2015, p. 530.
35 Art. 309 alin. (1) din HOTĂRÂRE A Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal

32
c) situația juridică;
d) nivelul de maturitate intel ectuală și afectivă.
După executarea a cel puțin o treime din durata măsurii educative, în cazul persoanelor
internate pentru care inițial s -a dispus desfășurarea activităților cu supraveghere, consiliul educativ
stabilește dacă se impune desfășurarea ac tivităților fără supraveghere.
În continuare, consiliul educativ are obligația să reanalizeze situația persoanelor internate,
în cazul în care se menține desfășurarea activităților cu supraveghere, o dată la 3 luni, sau atunci
când se modifică Planul de i ntervenție recuperative.
Persoanele internate pot desfășura activități fără supraveghere, dacă îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:36
a) nu au fost sancționate disciplinar pentru săvârșirea unei abateri disciplinare foarte grave
sau a unor abateri d isciplinare grave în mod repetat;
b) nu au calitatea de suspect sau inculpat în alte cauze;
c) au fost recompensate în mod repetat pentru rezultatele bune obținute la învățătură,
activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială și act ivitățile lucrative la care au
participat.
Persoanele internate într -un centru educativ sunt cazate în comun, acestea putând fi
separate sau grupate, ținând cont de compatibilitatea intelectuală și de ordin cultural, interesul de
participare la activități de reintegrare socială și folosire la muncă. În timpul zilei camerele sunt
deschise, iar pe timpul nopții se închid și se asigură, supravegherea fiind asigurată de personalul
desemnat. În continuare, pe întreaga perioadă în care persoanele internate se af lă la activitați, ușile
de la camerele de cazare sunt închise și asigurate.
Prin regulamentul de ordine interioară al centrului se stabilesc spațiile în care persoanele
internate se pot deplasa neînsoțite în interiorul centrului. Acestea pot desfășura act ivități de
instruire școlară și formare profesională, educative, culturale, moral -religioase, de asistență
psihologică și asistență socială specifică sau pot presta muncă atât în interiorul, cât și în exteriorul
centrului, fără supraveghere, în raport cu n evoile de dezvoltare personală a acestora.

36 Art. 309 alin. (3) din HOTĂRÂRE A Nr. 157/2016 din 10 marti e 2016 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal

33
De asemenea, administrația centrului asigură supravegherea, observarea și asistența
persoanelor internate, de către personalul de supraveghere, educatori, psihologi, asistenți sociali,
profesori, medici, preoți și personal administrativ.
§ 2.3 Consiliul educativ
Individualizarea regimului de executare a măsurii educative a internării într -un centru
educativ se realizează de către un consiliu educativ, ce se constituie în fiecare centru și care
stabilește asistența ed ucațională, psihologică și socială acordată fiecărei persoane internate.
Consiliul educativ este alcătuit din directorul centrului, care este și președintele consiliului,
directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și o întreagă echipă de specialiști
respectiv, educatorul responsabil de caz, învățătorul sau dirigintele, un psiholog, un asistent social
și șeful serviciului supraveghere, evidență și acordare drepturi persoane internate.
La lucrările consiliului educativ pot participa, în cal itate de invitați, în cazul minorilor, un
consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în
circumscripția căruia se află centrul educativ și un reprezentant al direcției generale de asistență
socială și protecția cop ilului din subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al
sectorului municipiului București pe teritoriul căruia se află centrul educativ.
Secretariatul consiliului educativ este asigurat de către o persoană din cadrul serviciului
educa tiv, alta decât educatorul responsabil de caz.
Acest consiliu are ca și atribuții: individualizarea regimului de executare a măsurii
educative a internării și stabilirea Planului de intervenție recuperativă, acordarea recompenselor
prevăzute de lege sau pr opunerea de acordare a recompenselor. În continuare, tot consiliul
educativ, însă de data aceasta cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate,
în calitate de președinte, și a unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune
copetent potrivit legii în circumscripția căruia se află centrul, formulează propunerile de înlocuire
a măsurii internării în centrul educative cu măsura educativă a asistării zilnice sau de liberare din
centrul educativ precum și, propunerea de continuare a executării măsurii în peniten ciar.
§ 2.4 Condițiile și procedura de înlocuire a internării cu asistarea zilnică sau liberarea
din centrul educativ
În cazul în care, minorul, cât timp a fost internat în centrul educativ, a dovedit interes
const ant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în

34
vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța
poate dispune:
a) Înlocuirea internării cu măsura educativă a asistăr ii zilnice pe o perioadă egală
cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni;
Pentru a se putea înlocui măsura internării într -un centru educativ cu măsura asistării
zilnice, minorul trebuie să fi executat cel puțin jumătate din durata intern ării într -un centru educativ
și să nu fi împlinit vârsta de 18 ani la data pronunțării hotărârii rămase definitive.37
Consiliul educativ, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în
calitate de președinte, și a unui consilier d e probațiune din cadrul serviciului de probațiune
competent potrivit legii în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă minorul a dovedit
interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea
reintegrării sociale, în prezența acestuia, și formulează propunerea de înlocuire a internării cu
măsura educativă a asistării zilnice. La formularea propunerii se ține seama și de perioadele de
internare anterioare, precum și de implicarea acestuia în muncă .
În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni, respectiv a
unui concurs de infracțiuni, de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care
s-a dispus înlocuirea măsurii internării într -un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanța
căreia îi revine competența să judece noua infracțiune săvârșită de minor revine asupra înlocuirii,
fiind o măsură obligatorie, nu una facultativă, va dipune una din următoarele soluții:
I. Executarea restului ră mas din durata măsurii internării inițiale, cu
posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
II. Internarea într -un centru de detenție.
Noul Cod penal nu mai folosește instituția revocării în această ipoteză, ci pe cea a reveniri i,
care de fapt are aceeași logică de funcționare ca și revocarea.
b) Liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18
ani.

37 Potrivit art. 179 din Legea nr. 254/2013, consiliul educ ativ, cu participarea judecătorului de supraveghere
a privării de libertate la centrul educativ, în calitate de președinte, și a unui consilier de probațiune din
cadrul serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia se află centr ul, stabilește
dacă minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut
progrese în vederea reintegrării sociale, în prezența acestuia, și formulează propunerea de înlocuire a
internării într -un centru educa tiv cu măsura educativă a asistării zilnice.

35
Rezultă că liberarea dintr -un centru educativ nu poate fi dispusă înainte de împlinirea
vârstei de 18 an i. Potrivit art. 180 din Legea nr. 254/2013, consiliul educativ, cu participarea
judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la centrul educativ, în calitate de președinte,
și a unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în
circumscripția căruia se află centrul, stabilește, în prezența acestuia, dacă minorul a dovedit interes
constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea
reintegrării sociale și form ulează propunerea de liberare din centrul educativ.
În cazul săvârșirii după liberare a unei noi infracțiuni, respectiv a unui concurs de
infracțiuni până la împlinirea duratei măsurii internării, vor fi incidente dispozițiile art. 129 al. 2
lit. b) – d) NCP, ce reglementează pluralitatea de infracțiuni, atunci când una dintre infracțiuni este
comisă în timpul minorității, iar cealaltă după împlinirea vârstei de 18 ani.
Odată cu înlocuirea internării într -un centru educativ cu măsura asistării zilnice sau o dată
cu dispunerea liberării din centrul educativ, instanța trebuie să impună respectarea uneia sau mai
multora din obligațiile prevăzute la art. 121 al. 1 NCP.
Instanța poate dispune schimbarea regimului de executare dacă persoana, care a împlinit
vârsta de 18 ani, în timpul executării măsurii internării are un comportament prin care influențează
în mod negativ celelalte persoane internate, fiind tranferată într -un penitenciar. Nu se va dispune
schimbarea regimului de executare dacă persoana este încă mino ră, dar totuși prin această
schimbare nu trebuie să se înțeleagă schimbarea naturii juridice a măsurii, ci doar schimbarea
locului unde se va executa aceasta.

Secțiunea III
Internarea într -un centru de detenție

§ 3.1 Noțiune și organizare
Este acea măsură educativă privativă de libertate ce se manifestă prin internarea minorului
într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va
urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire șc olară și formare
profesională potrivit aptitudinilor sale.
În ultimul Raport al Administrației Naționale a Penitenciarelor, de la înființarea centrelor
de detenție, avem următoarele statistici: pentru anul 2015, 522 de persoane sancționate cu măsura

36
educat ivă a internării într -un centru de detenție respectiv, 549 de persoane internate pentru anul
2016.38
Observăm că, spre deosebire de internarea în centrul educativ, internarea în centru de
detenție presupune un regim de pază și supraveghere.
Această măsură se dispune atunci când, în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, evaluată potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) –
g) NCP, instanța consideră că se impune privarea de libertate a infracto rului care, la data săvârșirii
infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani și care a mai săvârșit o infracțiune, pentru care
i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de
comiterea infracțiunii pe ntru care este judecat, ori a comis o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață.39
Se dispune pe o perioadă determinată, cuprinsă între 2 și 5 ani, dacă pentru infracțiunea
comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 20 de ani, respectiv între 5 și 15 ani, în
cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani
sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Măsura internării într -un centru de deten ție se va aplica fie înainte, fie după împlinirea
vârstei de 18 ani, în funcție de data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Odată cu punerea în executare a măsurii educative a internării minorului într -un centru de
detenție, judecătorul delegat va emite și ordinul de interzicere a minorului să părăsească țara.40
§ 3.2 Regimurile de executare
Încă din titlul subsecțiunii putem obse rva faptul că, în cadrul centrelor de detenție, spre
deosebire de centrele educative întâlnim două regimuri de executare și anume, regimul deschis și
regimul închis.
Regmurile de executare a măsurii educative a internării într -un centru de detenție sunt
bazate pe sistemele progresiv și represiv, persoanele internate trecând dintr -un regim în altul, în
condițiile prevăzute de lege.41

38 http://anp.gov.ro/wp -content/uploads/2017/04/bilant -ANP -2016.pdf , Raport anual de activitate 2016,
Ministerul Justiției, consul tat la 15 martie 2017
39 Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed. Universul Juridic,
București, 2015, p. 53 2.
40 Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C .H. Beck,
București, 20 14, p. 441.
41 Ibidem.

37
Regimul închis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mare de 3 ani. În mod
excepțional, acest regim poate fi apl icat și persoanelor internate pentru o perioadă mai mică de 3
ani, în funcție de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana internatului, conduita
acestuia de natură a afecta siguranța centrului. Regimul închis se poate aplica și persoanelor
internate ca urmare a revenirii de către instanță asupra înlocuirii sau liberării din centru educativ,
potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (6) din Codul Penal, ținând cont de restul rămas neexecutat din
durata măsurii internării și de condițiile enumerate m ai sus.
De asemenea, acest regim se poate aplica și persoanelor internate, clasificate inițial în
regim deschis care au comis o abatere disciplinară foarte gravă sau abateri disciplinare grave,
repetate, și care, prin conduita lor, afectează desfășurarea normală a activităților în centru.
Schimbarea regimului se poate dispune în orice moment al executării măsurii internării, dacă
persoana a fost sancționată disciplinar.
Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, escortare, însoțire și suprav eghere
care să permită persoanelor internate să desfășoare, în grupuri, activități lucrative, educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral -religioase, instuire
școlară și formare profesională, pentru a da posibil itatea trecerii în regimul deschis.
Cazarea persoanelor internate se realizează, de regulă, în comun, camerele de deținere fiind
permanent închise și asigurate. Acestea desfășoară activități de instruire școlară și formare
profesională, de asistență psiho logică și asistență socială specifică și prestează muncă în grupuri,
în interiorul centrului, sub supraveghere, iar în exteriorul centrului, sub pază și supraveghere
continuă, cu aprobarea directorului centrului.
Dreptul la plimbare zilnică variază de la m inimum 1 oră pentru persoanele internate care
prestează muncă sau participă la programe de educație sau asistență până la cel puțin 3 ore pentru
cele care nu prestează activități lucrative respectiv, nu participă la alte activități.42
Toate programele și a ctivitățile se desfășoară pe baza Planului de intervenție recuperativă,
în grupuri, în interiorul centrului, sub pază și supraveghere sau în afara acestuia, cu aprobarea
directorului centrului, sub pază și supraveghere continuă, cu precizarea că în exterio r pot fi

42 Art. 69 din HOTĂRÂREA Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare
a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul proce sului penal

38
desfășurate doar activități culturale și educative, excluzând astfel, activitățile sportive, terapeutice
sau de altă natură.
La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, persoanele internate sunt supuse, în
mod obligatoriu, controlului corporal sumar, care se realizează de persoane de același sex cu cei
percheziționați și în condiții în care să nu fie afectată deminitatea deținuților.
Rgimul deschis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mică de 3 ani. Prin
excepție, acest regim se poate aplica și persoanelor internate față de care s -a dispus internarea pe
o perioadă mai mare de 3 ani, în funcție de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana
internatului, conduita acestuia până la stabilirea regimului de executar e. Regimul deschis se poate
aplica și persoanelor internate ca urmare a revenirii de către instanță asupra înlocuirii sau liberării
din centru educativ, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (6) din Codul Penal, ținând cont de restul
rămas neexecutat din d urata măsurii internării și de condițiile enumerate mai sus.
Cu referire la sistemul progresiv și regresiv, regimul deschis se poate aplica și persoanelor
internate clasificate inițial în regim închis care au avut o bună conduită și au făcut eforturi seri oase
pentru reintegrare socială.
Schimbarea regimului de executare se dispune printr -o hotărâre a comisiei pentru
stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a măsurii educative, care are
obligativitatea ca, după executarea unei pătr imi din durata măsurii educative, să analizeze conduita
persoanei și eforturile depuse în vederea reintegrării sociale.
Această analiză vizează buna conduită, interesul constant dovedit în cadrul activităților de
instruire școlară și formare profesională, precum și în cadrul altor programe desfășurate în centru.
De asemenea, comisia ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor – standard de evaluare43
a activităților desfășurate de persoanele internate.
Hotărârea comisiei, prin care se dispune menț inerea sau schimbarea regimului de
executare, cuprinde un termen de reanalizare, care nu poate fi mai mare de 6 luni, comisia având
obligația de a reanaliza, periodic, situația persoanei internate, la împlinirea acestui termen.
Persoanele internate care e xecută măsura educativă în regim deschis sunt cazate în comun,
se pot deplasa neînsoțite în spațiile stabilite prin regulamentul de ordine interioară, desfășoară
activități de instruire școlară și formare profesională, de asistență psihologică și asistență socială

43 Instrumentele – standard de evaluare sunt aprobate prin decizie a directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor

39
specifică și presteză muncă în spații din interiorul centrului care rămân deschise pe timpul zilei,
iar în afara centrului, cu aprobarea directorului, fiind însoțite de personal al centrului. În anumite
condiții, acestea pot desfășura activități î n exterior și fără a fi însoțite.
Dacă în timpul executării măsurii, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat
pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța va dispune prelungirea măsurii
internării, fără a depăși maximul prevă zut la art. 125 alin. 2 NCP.
§ 3.3 Comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare
a măsurii educative
În fiecare centru de detenție se constituie această comisie pentru stabilirea, individualizarea
și schimbarea regimului de executare a măsurii internării, alcătuită din directorul centrului, care
este și președintele comisiei, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, directorul
adjunct pentru siguranța deținerii, medicul -șef, educatorul responsabil de caz , un psiholog și un
asistent social.
La lucrările comisiei pot participa, în calitate de invitați, în cazul minorilor, un consilier de
probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se
află centrul de det enție și un reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția
copilului din subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului
municipiului București pe teritoriul căruia se află centrul de detenție.
Pe lângă a ctivitățile evidențiate în cuprinsul titulaturii, comisia mai are ca rol, stabilirea
Planului de intervenție recuperativă, acordarea recompenselor prevăzute de lege sau propunerea
de acordare a recompenselor. De asemenea, comisia, cu participarea judecător ului de supraveghere
a privării de libertate, în calitate de președinte, și a unui consilier de probațiune din cadrul
serviciului de probațiune copetent potrivit legii în circumscripția căruia se află centrul, formulează
propunerile de înlocuire a măsurii internării în centrul educative cu măsura educativă a asistării
zilnice sau de liberare din centrul educative precum și, propunerea de continuare a executării
măsurii în penitencar și analizează prpunerile educatorului responsabil de caz, în vederea
contin uării executării măsurii de către persoanele internate din regim deschis, în spații special
amenajate, pentru pregătirea în vederea liberării.
§ 3.4 Măsuri luate în vederea liberării
Pentru persoanele internate din regim deschis, cu trei luni înainte de lib erare, se poate lua
măsura cazării separate, în spații special amenajate, în care se desfășoară, sub îndrumarea directă

40
a personalului centrului desemnat în acest sens, activități de autogospodărire, în vederea
dezvoltării deprinderilor de conviețuire soci ală.
Acestea sunt propuse de educatorul responsabil de caz pentru continuarea executării
măsurii internării în spațiul special amenajat în acest scop, propuneri care se analizează de către
comisia prevăzută la subsecțiunea 3.3 având în vedere următoarele criterii44:
a) nu a fost sancționată disciplinar în ultimele 6 luni anterior analizei sau sancțiunea a fost
ridicată;
b) a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut
progrese în vederea reintegrării sociale;
c) a fost identificată nevoia dezvoltării deprinderilor de conviețuire socială.
Activitățile desfășurate sunt coordonate de către directorul adjunct pentru educație și
asistență psihosocială, iar persoanele internate trebuie să respecte regulile impuse de administrație
prin regulamentul de ordine interioară. Persoana internată poate să -și completeze alocația zilnică
privind hrana, materialele de igienă colectivă și individuală cât și materialele necesare activităților
recreative din fonduri proprii, pest e limita impusă și anume, 3/4 din valoarea salariului minim brut
pe economie.
§ 3.5 Condițiile și procedura de înlocuire a internării cu asistarea zilnică sau liberarea
din centrul de detenție
În ceea ce privește înlocuirea internării într -un centru de deten ție cu măsura asistării zilnice
sau cu liberarea din acesta, dispozițiile prevăzut la art. 179 – 180 din Legea nr. 254/2013 sunt
aplicabile, de asemenea și obligațiile prevăzute la art. 121 alin. 1 NCP pe care instanța trebuie să
le impună în cazul înlocui rii internării ori liberării.
Astfel, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, persoanelor internate li se poate înlocui
măsura internării în centrul de detenție cu măsura educativă a asistării zilnice, dacă au dovedit
interes constant pentru însușirea cu noștințelor școlare și profesionale și au făcut progrese evidente
în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării.
Comisia, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de
președinte, și a unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit

44 Art. 306 alin. (3) din HOTĂRÂREA Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului
de aplica re a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal

41
legii în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă minorul a dovedit interes constant
pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării
sociale, în prezența acestuia, și formulează propunerea de înlocuire a internării cu măsura
educativă a asistării zilnice.
La formularea propunerii se ține seama și de perioadele de internare anterioare, iar comis ia
poate lua în considerare implicarea acestuia în muncă.
Propunerea formulată, cuprinsă într -un proces -verbal motivat, împreună cu documentele
care atestă mențiunile consemnate în acesta, se înaintează instanței competente.
În situația în care comisia co nstată că persoana internată nu îndeplinește condițiile pentru
înlocuirea măsurii internării în centrul de detenție sau în centrul educativ cu măsura educativă a
asistării zilnice, fixează un termen de reanalizare care nu poate fi mai mare de 4 luni.
Liber area persoanelor internate poate fi propusă, dacă acestea au împlinit vârsta de 18 ani
și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 124 alin. (4) și art. 125 alin. (4) din Codul penal respectiv,
au dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor șc olare și profesionale, au făcut progrese
în vederea reintegrării sociale și au executat cel puțin jumătate din durata internării.
Referitor la schimbarea regimului de executare, acesta se realizează în același mod ca la
internarea într -un centru educativ, în sensul că instanța va dispune executarea măsurii educative
într-un penitenciar dacă minorul influențează negativ (art. 182 alin. 2 din Legea nr. 254/2013)
celelalte persoane internate (art. 518 NCPP).
De asemenea, art. 519 prevede posibilitatea amân ării sau a întreruperii executării măsurilor
privative de libertate. Cazurile se poate dispune amânarea sau întreruperea sunt următoarele:45
a) dacă în urma unei expertize medico -legale se constată faptul că persoana internată
suferă de o boală ce nu poate fi tratată în cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor și face imposibilă executarea imediată a măsurii educative a
internării într -un centru educativ sau într -un centru de detenție, iar instanța
constată, pe baza probelor, că specificul bolii nu pe rmite tratarea acesteia cu
asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și
apreciază că amânarea și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea
publică;

45 Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C .H. Beck,
București, 2014, p. 446.

42
b) când o persoană internată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste
cazuri, executarea măsurii educative se amână până la încetarea cauzei care a
determinat amânarea.
În cazul în care se admite amânarea sau întreruperea executării măsurii internării într -un
centru educativ sau într -un centru de det enție, instanța este obligată să impună respectarea
cumulativă a anumitor obligații: să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile
stabilite de instanță; să nu își schimbe locuința fără informarea prealabilă a instanței care a dispus
amâna rea, să nu poarte, să nu folosească arme etc.

Secțiunea IV
Condițiile internării

§ 4.1 Primirea în centrele educative sau de detenție
Primirea în centrele educative sau de detenție se realizează oricând, în baza hotărârii
judecătorești rămase definitive, în original sau în forma primită de la instanța de judecată, semnată,
datată și ștampilată de organul de poliție care o pune în executare și cu dosarul individual întocmit
de oganele de executare, care cuprinde documente referitoare la identitatea individu lui și la situația
juridică și socială a acestuia.
Măsurile care se dispun la primirea în centre sau într -un penitenciar vizează efectuarea unei
percheziții corporale amănunțite, întocmirea unui inventor al bunurilor personale, efectuarea unui
examen clin ic general de către persoanalul de specialitate, al cărui rezultat este consemnat în fișa
medicală, prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise și stocate pe suport hârtie
în dosarul individual al persoanei condamnate și în format electr onic în baza de date națională de
comparare a amprentelor, fotografierea, informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile,
obligațiile și interdicțiile persoanelor condamnate, precum și cu privire la recompensele care pot
fi acordate, abateri și s ancțiuni disciplinare care pot fi aplicate și intervievarea persoanei internate,
în vederea stabilirii nevoilor imediate ale acesteia legate de starea de sănpătate și siguranța sa
personală.
La primirea în centre, persoanele private de libertate sunt supu se îmbăierii, vizitei medicale
sumare și, după caz, unor măsuri igienico -sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate. De

43
asemenea, persoanelor internate li se asigură ținuta civilă gratuit, în situația în care nu dispun de
ținută civilă personală și nici de mijloace financiare suficiente.
Informarea în scris a familiei sau a reprezentantului legal se realizează în tremen de 3 zile
de la primire și cuprinde: a) data internării și locul de executare; b) numărul și periodicitatea
vizitelor; c) modalită țile de sprijin a procesului de reintegrare socială, rezultate din evaluarea
medicală, intervievarea persoanei internate și documentele aflate în dosarul individual.
Înainte de începerea efectivă a executării măsurii, există o perioadă de carantină și
observare, de 21 de zile, în care se studiază comportamentul și personalitatea deținuților, se
efectuează examene mediale, se desfășoară activități de educație sanitară și se evaluează nevoile
educaționale, psihologice și sociale, în scopul stabilirii ariilor de intervenție și asistență.
Activitățile de reintegrare socială desfășurate în perioada de carantină și observare sunt
derulate de o echipă multidisciplinară, formată din educator, psiholog și asistent social. În această
perioadă se urmărește adaptarea persoanei internate la mediul carceral, prin cunoașterea de către
aceasta a normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relațiile cu alte persoane.
Aceste activități cuprind46:
a) evaluarea inițială din punct de vedere educațional, psihologic și social , în vederea
identificării nevoilor de dezvoltare ale persoanelor internate;
b) prezentarea centrului și a regulilor de ordine interioară, precum și a altor informații
relevante pentru perioada internării;
c) stabilirea contactelor necesare cu familia și , după caz, cu alte instituții.
La activitatea de informare, desfășurată în perioada de carantină și observare, participă și
reprezentanți ai altor componente structurale de specialitate.
La finalizarea acestei perioade se întocmește, pentru fiecare perso ană private de libertate,
un Plan individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, prin care se stabilesc
activitățile și programele în care urmează a fi incluse.

46 Art. 316 alin. (2) din HOTĂRÂREA Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse
de organele judiciare în cursul p rocesului penal

44
§ 4.2 Drepturile și obligațiile persoanelor internate
Persoanele interna te, spre deosebire de deținuți47, în afara celorlalte drepturi garantate
comune, au dreptul la educație și obligația de a urma cursurile învățământului general obligatoriu.
Acest drept include totalitatea activităților de învățare, realizate în scopul dobân dirii de cunoștințe,
formării deprinderilor, abilităților și dezvoltării aptitudinilor semnificative din perspectiva civică,
socială și ocupațională.
Învățământul și formarea profesională sunt asigurate de personal didactic calificat, în clase
afiliate șc olilor publice sau în cadrul școlilor din incinta centrelor.
Drpeturile persoanelor internate înglobează: libertatea conștiinței, opiniilor și libertatea
credințelor religioase, dreptul la informație, dreptul la consultarea documentelor cu caracter
persoa nal, dreptul la asistență juridică, dreptul de petiționare și dreptul la corespondență, dreptul
la convorbiri telefonice, dreptul la comunicări on -line, dreptul la plimbare zilnică, dreptul de a
primi vizite și dreptul de a fi informat cu privire la situaț iile familiale deosebite, dreptul la vizită
intimă, dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri, dreptul la asistență medicală, tratament și
îngrijiri, dreptul la asistență diplomatică, dreptul la încheierea căsătoriei, dreptul de a vota, dreptul
la odi hnă și repausul săptămânal, dreptul la muncă, dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții
minime de cazare.
Fiecare dintre drepturile prevăzute mai sus, presupune o procedură de individualizare, care
privește limitele de exercitare și măsurile luate pentru asigurarea lor.
În virtutea dreptului la informație, între reprezentanții mass -media și minori, pot fi aprobate
de director, cu acordul scris al părinților sau reprezentanților legali și al persoanelor în cauză, cu
protejarea imaginii minorului și fără afectarea activităților zilnice și a procesului de reintegrare
socială.
Persoanele internate au dreptul de a efectua zilnic, pe cheltuiala lor, 10 convorbiri
telefonice, cu durata maximă cumulată de 60 de minute.
Având în vedere faptul că, pe tot te ritoriul României există doar 2 centre educative și 2
centre de detenție, persoanele internate care nu sunt vizitate de membrii de familie sau aparținători,
din cauza distanței mari de la domiciliu la centru sau a altor motive justificate beneficiază de 8
comunicări on -line pe lună, cu durata cuprinsă între 1 oră și 2 ore.

47 Persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață

45
De asemenea, dreptul la vizită al persoanelor internate se individualizează astfel48:
a) persoanele care execută măsura internării într -un centru educativ beneficiază de un
număr nelimit at de vizite, dar nu mai mult de una pe zi;
b) minorii care execută măsura internării într -un centru de detenție și cărora li se aplică
regimul deschis beneficiază de 8 vizite/lună;
c) minorii care execută măsura internării într -un centru de detenție și cărora li se aplică
regimul închis beneficiază de 6 vizite/lună;
d) persoanele majore care execută măsuri educative privative de libertate cărora li se aplică
regimul deschis beneficiază de 6 vizite/lună;
e) persoanele majore care execută măsuri educativ e privative de libertate în regimul închis
și cele pentru care nu s -a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază de 5 vizite/lună.
În cadrul exercitării dreptului la vizită, întâlnim o diferențiere a modului de acordare a
vizitei minorilor f ață de persoanele internate majore. Astfel, minorii beneficiază de vizită fără
dispozitiv de separare în toate condițiile pe când pentru persoanele majore, pot exista situații în
care vizita se desfășoară cu dispozitiv de separare, tip cabină.
Minorii car e au împlinit vârsta de 16 ani, potrivit legii civile, pentru motive temeinice și în
anumite condiții, se pot căsători, dreptul la încheierea căsătoriei fiind respectat. În continuare,
dreptul la vizită intima se acordă persoanelor internate căsătorite și care au vocația legală de a se
căsători la data acordării acestui drept.
În ceea ce privește dreptul la odihnă, spre deosebire de deținuți (7 ore de somn pe zi),
minorilor li se asigură 8 ore de somn pe zi.
Respectarea drepturilor prevăzute de lege pent ru persoanele private de libertate este
asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
De asemenea, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale, care activează în domeniul
protecției drepturilor omului, pot vizita unitațile subordona te Administrației Națioanle a
Penitenciarelor și pot lua contact cu persoanele private de libertate, întrevederile acestora
desfășurându -se în condiții de confidențialitate, sub supraveghere vizuală.

48 Art. 312 alin. (5) din HOTĂRÂREA Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executare a pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse
de organele judiciare în cursul procesului penal

46
Totodată, în relațiile cu persoanele private de liberta te, prima obligație a funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, evidențiată în Codul deontologic,
statuează ca aceștia “să respecte și să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale
persoanelor private de l ibertate, precum și viața, sănătatea și demnitatea acestora”. 49
Obligațiile persoanelor condamnate50 sunt următoarele:
a) să se supună percheziției cu ocazia primirii în penitenciar, precum și pe parcursul
executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar;
b) să respecte regulile stabilite de administrația penitenciarului pe perioada cât au
permisiune de ieșire din penitenciar sau în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere, în
exteriorul penitenciarului;
c) să se conform eze dispozițiilor date de organele judiciare;
d) să respecte regulile de igienă individuală și colectivă în camera de deținere și în alte
spații comune, precum și indicațiile medicului;
e) să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de admini strația penitenciarului
și bunurile din dotarea unităților unde prestează munca;
f) să respecte programul zilnic;
g) să respecte repartizarea pe camerele de deținere;
h) să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în conta ct;
i) să aibă o ținută decentă, curată și îngrijită;
j) să îndeplinească în bune condiții activitățile la care participă;
k) să declare, conform realității, nivelul de instruire școlară sau pregătire profesională;
l) să respecte orice altă obligație c are rezultă din prezenta lege, din regulamentul de aplicare
a acesteia, din ordinele și deciziile emise în baza acestora și din regulamentul de ordine interioară
al penitenciarului.
Pe lângă aceste obligații, persoanelor internate le revin și obligațiile d e a frecventa cursurile
de instruire școlară până la nivelul învățământului general obligatoriu și de a participa la cursurile

49 Art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului deontologic al
personalului din sistemul administrației peni tenciare
50 Art. 81 din Legea nr. 254/2013 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, penitenciarele pentru
minori și tineri și centrele de reeducare se reorganizează în centre de detenție și centre educative

47
de formare profesională, precum și la alte activități organizate în centru, în beneficiul reintegrării
sociale.
§ 4.3 Munca presta tă de persoanele internate
Dreptul la muncă al persoanelor internate, rezidă din contribuția sa la păstrarea integrității
fizice și psihice a acestora, precum și la asigurarea posibilității de reintegrare în societate după
liberare.51
Persoanele internate pot presta o muncă potrivită cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și
cunoștințele lor, dacă nu le sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea școlară și
profesională. În acest sens, este obligatorie acordarea unui aviz al medicului centrului educa tiv sau
al centrului de detenție.
Spre deosebire de deținuți, implicarea persoanelor internate în activități lucrative nu
presupune aplicarea instituției liberării conditionate, prin calcularea unei fracțiuni din pedeapsă
considerate ca executată pe baza muncii prestate, însă, aceasta poate fi luată în considerare de către
consiliu sau comisie. Astfel, organizarea muncii prestate de către persoanele internate se face
avându -se în vedere exclusiv interesul reintegrării lor sociale.
În ceea ce privește orga nizarea muncii, aceasta se poate desfășura în regim de prestări
servicii pentru persoane fizice sau juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului, în regie
proprie, pentru activități cu character gospodăresc necesare penitenciarului sau centrului, în caz de
calamitate, în caz de voluntariat și în alte cazuri prevăzute de lege.
Activitățile lucrative desfășurate de peroanele internate în baza contractelor de prestări
servicii și în regie proprie sunt remunerate. Din remunerația muncii persoanei san cționate cu
măsura internării52, 50% din venit revine persoanei internate, care poate folosi pe durata executării
pedepsei privative de libertate 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, la
Trezoreria Statului, urmând să fie încasat în momentul punerii în libertate, iar 50% revine
administrației centrului și “se folosește pentru îmbunătățirea procesului instructiv – educativ al
minorilor.”53

51 Gheorghe Florian , „Problema dezvo ltării personalității în mediul penitenciar”, în Buletinul penitenciar
nr. 2/1984
52 Art 163 din Legea nr. 254/2013 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, penitenciarele pentru
minori și tineri și centrele de reeducare se reorganizează în ce ntre de detenție și centre educative
53 Art. 88 din Decizia nr. 619 din 14.10.2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea muncii
persoanelor private de libertate aflate în unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor

48
În cazul minorilor durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.
Minorii nu p ot munci în timpul nopții sau în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și
nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 6 ore.
Pentru selecționarea și repartizarea la muncă a persoanelor private de libertate se formează
o comisie, care analizea ză în raport de regimul de executare, de vârstă, de aptitudini și capacitate
de muncă, natura activităților și alte criterii, implicarea acestora în activități lucrative.
În contractele de folosire la muncă a persoanelor internate pot fi prevăzute clauze p rin care
persoanele fizice sau juridice să desfășoare sau să susțină material cursuri de formare profesională
și de atestare pe meserii a acestora.

§ 4.4 Activitățile și programele de reintegrare socială
Principalele componente ale executării măsurii inter nării sunt reprezentate de reintegrarea
în societate și responsabilizarea persoanelor internate, în vederea asumării propriilor acțiuni și a
prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
O echipă multidisciplinară formată din educatori, psihologi, asistenți s ociali, preoți, agenți
tehnici, monitori sportivi, personal specializat pentru ateliere ocupaționale urmărește pe parcursul
internării sau detenției, prin componentele de instruire școlară, orientare și formare profesională,
activități educaționale, de asi stență psihologică și asistență socială, moral -religioase, individuale
și de grup, precum și activități de menținere a unei vieți active, să ofere persoanelor internate sau

49
tinerilor aflați în detenție posibilitatea de a dobândi aptitudini care să determin e adoptarea unui
comportament constructiv, autonom și responsabil în cadrul comunității.
Activitatea de recuperare socială și morală a minorilor din sistemul penitenciar se
circumscrie, cu prioritate, următoarelor obiective: asigurarea unui climat favorabi l dezvoltării
personale; conferirea de utilitate perioadei internării; reducerea vulnerabilității psihologice și
sociale; asimilarea de cunoștințe și formarea de deprinderi necesare reintegrării sociale.
În ceea ce privește prima componentă și anume, inst ruirea școlară și formarea profesională,
în cazul minorilor din centrele educative și de detenție, aceasta este prioritară. Persoanele internate
urmează cursurile învățământului general obligatoriu, acestea fiind asigurate de persoanl didactic
calificat, î n clase afiliate școlilor publice sau în cadrul școlilor din incinta centrului. Pe diplome nu
se fac mențiuni cu privire la finalizarea cursurilor în perioada executării unei măsuri educative.
În procesul de instruire școlară, activitățile extracuriculare și cele de suport psihopedagogic
sunt asigurate de către personalul angajat al centrelor. De asemenea, persoanele internate pot primi
burse sociale sau de studii, cu acordul consiliului sau comisiei.
Măsurile luate pentru formarea profesională a persoane lor internate implică o serie de
instituții ale statului, care sprijină acest proces. Administrația Națională a Penitenciarelor încheie
parteneriate cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de muncă, în vederea stabilirii condițiilor
de organizare și de sfășurare a activităților de formare profesională. Includerea persoanelor

50
internate se realizează în funcție de opțiunile și aptitudinile acestora, prin programe de inițiere,
calificare, recalificare, perfecționare și specializare.
Tinerii au prioritate l a activitatea de formare profesională, cât și la activitățile de instuire
școlară, alături de persoanele analfabete.
În sprijinirea acestor programe, în fiecare unitate există o bibliotecă la care au acces
persoanele private de libertate. De asemenea, în virtutea dreptului la informare, administrația
locului de deținere asigură gratuit un număr de ziare sau publicații, receptarea programelor de radio
și ale televiziunii publice. În cazul persoanelor internate, administrația centrului se asigură de
faptul c ă programele TV difuzate nu prejudiciază dezvoltarea armonioasă a peronalității minorilor.
Asistența psihosocială se bazează pe recunoașterea demnității umane, adrepturilor egale și
inalienabile ale persoanelor private de libertate.54 Activitățile speciali știlor din aceste domeniii
sunt fundamentate de principiile de etică profesioanlă.
„Consilierea psihologică a minorilor și tinerilor privați de libertate este o formă de
intervenție specializată adresată celor ce se află într -o situație de impas și urmăreș te rezolvarea
unor situații de criză situate la nivel familial, educațional, social sau profesional.”55
În ceea ce privește asistența socială, pentru a putea conștientiza importanța acesteia în
cadrul instituțiilor carcerale, observăm faptul că, aceasta pre supune o intervenție complexă și
variată.
Astfel, sunt derulate programe de asistență socială, care se adresează persoanelor private
de libertate identificate în urma evaluării sociale cu nevoi a căror compensare reclamă intervenții
specializate în următoa rele arii: abilități parentale, sociale, abilități decizionale în situații de risc.
relațiile cu mediul de suport și violența domestică; întâlnim o mediere socială în raport cu
instituțiile publice, asociațiile și/sau organizațiile naționale și internațion ale și mediul de suport al
persoanelor private de libertate și consiliere pe probleme sociale.
Rolul asistentului social într -un centru de reeducare sau într -o secție de minori a unui
penitenciar are particularitățile sale, fiind concentrat, în special, p e menținerea legăturilor dintre

54 Ruxa ndra Rășcanu, Psihologia comportamentului deviant , Editura Universității București, 1994, pg. 148
55 Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul penitenciar, Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, pg. 97

51
minori și familiile lor, dar și pe educarea și pregătirea profesională a acestora, în vederea unei
reintegrări sociale de succes.56
Pentru menținerea unei stări psihice, dar și fizice optime, în mediul penitenciar se
organiz ează o serie de activități educative și culturale, circumscrise următoarelor domenii
educaționale reprezentative: intelectual, estetic, moral, educație fizică și profesional.
Din programele destinate minorilor amintim “Descopăr lumea citind”; “Cine sunt eu ?”;
“Stil de viață sănătos”; “Gestionarea emoțiilor”; “Alfabetul bunului cetățean”; “Eu și familia mea”;
“Adolescentul și anturajul său” iar, din cele destinate tinerilor: programe de individualizare a
parcursului educațional din penitenciar și programe de consiliere pentru dobândirea autonomiei și
responsabilității.57
Aceste activități sunt orientate spre stimularea cunoașterii, creativității, dezvoltarea și
exersarea deprinderilor practice, artistice, literare, muzicale, plastice, tehnice, precum și spre
menținerea tonusului fizic și psihic corespunzător. Competițiile, cu tot ceea ce presun acestea,
mișcare și activism, pot constitui un adevărat redresor pentru descărcarea tensiunilor accumulate
în perioadele de detenție staționară.58

56 Ghid de bune practici privind asistentul social care lu crează în sistemul penitenciar, Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, pg. 12
57 Administrația Națională a Penitenciarelor, Broșură de prezentare, 2016, pg. 17
58 Dragu Crețu, Organizarea sistemului penitenciar , Editura Universitară Danubius, Galați, 2008, pg. 148

52
În Raportul de activita te pe anul 2016, avem exemplificate unele dintre cele mai ample
activități organizate la nivelul unităților penitenciare respectiv, organizarea ediției a VIII -a a
Concursului național „Creație și penitență”, desfășurat pe trei secțiuni: poezie, interviu și realizare
de trofee (secțiunea Poezie au fost înscrise 155 de persoane, din 26 de unități penitenciare și au
fost trimise spre jurizare 299 de creații, la secțiunea Interviuri, s -au înscris 19 persoane, din 8
unități penitenciare, cu 19 lucrări, iar la se cțiunea Trofee, 17 persoane din 7 unități penitenciare,
cu 21 de lucrări); organizarea Festivalului MultiArt pentru Deținuți, Ediția a VII -a – „Descătușare
prin cultură” – eveniment unic în spațiul european – a fost derulat în colaborare cu Teatrul Nottara
din București, în perioada 23 -24 noiembrie 2016, unde s -au înscris 7 unități penitenciare, juriul de
specialitate, alcătuit din reprezentanți ai administrației centrale și ai Teatrului Nottara, selecționând
piesele de teatru ale penitenciarelor: Galați, G herla, Timișoara, Codlea și București -Rahova, la
eveniment fiind implicați 45 de deținuți; s -a derulat a II -a ediție a Festivalului Național de Folclor
pentru Deținuți, manifestare organizată în colaborare cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie
Gusti”, un de, peste 70 de deținuți din 23 de unități penitenciare au prezentat un amplu program
artistic structurat pe patru secțiuni distincte: muzică populară, dansuri populare, expoziție de
obiecte tradiționale și o paradă a costumelor populare specifice diferite lor regiuni ale țării.59
În ceea ce privește asistența religioasă, reprezentanții organizațiilor, asociațiilor și cultelor
religioase, cu aprobarea directorului locului de deținere, pot desfășura servicii și activități
religioase și pot vizita deținuții, fă ră a afecta desfășurarea activităților din penitenciar.
Preotul angajat în locurile de deținere, în completarea activității pastorale, potrivit doctrinei
și practicii cultului, desfășoară activități cu caracter educativ, orientate spre cunoașterea și
respectarea valorilor moral -religioase, sociale, autocunoaștere, dezvoltarea simțului etic și civic,
stimulare aptitudinală, vocațională, dezvoltarea legăturilor cu familia și parohia.60
Eforturile de sprijinire a persoanelor internate în vederea reintegrării s ociale nu se opresc
la poarta centrului, ci se prelungesc și după liberare, concretizându -se în acordarea asistenței post –
penale. Prin asistență post -penală61 se înțelege asistența oferită de instituțiile de stat sau

59 http://anp.gov.ro/wp -content/uploads/2017/04/bilant -ANP -2016.pdf , Rapo rt anual de activitate 2016,
Minis terul Justiției, consultat la 27 martie 2017 , pg. 52
60 Art. 113 din Ordinul nr. 2.199/C din 28 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind
condițiile de organizare și desfășurare a activităților educative, cultu rale, terapeutice, de consiliere
psihologică și asistență socială din penitenciare
61 Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară , Editura Oscar Print, București, pg. 142

53
organizațiile nonguvernamentale, persoan elor care au încheiat executarea măsurii educative sau
pedepsei ori sunt liberate condiționat.
În România, problema asistenței post -penale nu este instituționalizată și, ca atare, nicio
instituție de stat nu are ca principală atribuție ajutarea deținuțilo r după punerea în libertate, în
vederea reintegrării sociale.62
§ 4.5 Recompensele și sancțiunile disciplinare
Legea 275/2013 prevede recompensele ce se pot acorda persoanelor internate, dacă acestea
au manifestat interes în procesul educativ, pentru particip area activă la activitățile organizate în
centru, precum și pentru un comportament adecvat față de celelalte persoane internate și față de
personalul centrului.
Tipurile recompenselor63 ce pot fi acordate sunt:
a) ridicarea unei măsuri disciplinare aplicate anterior;
b) suplimentarea numărului convorbirilor on -line;
c) suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite;
d) trimiterea în tabere și excursii organizate de centru sau în colaborare cu alte instituții ori
organizații;
e) învoirea, cu o durată de maximum 24 de ore, în localitatea în care este situat centrul;
f) învoirea, la sfârșit de săptămână, cu o durată de maximum 48 de ore, în localitatea de
domiciliu a persoanei internate;
g) învoiri în familie, în timpul vacanțelor școlare, pe o perioad ă de cel mult 15 zile, dar nu
mai mult de 45 de zile pe an;
h) învoirea pentru motive umanitare64, pe o durată de cel mult 10 zile.
În vederea acordării recompenselor prevăzute de lege, se întrunește consiliul educativ sau
comisia (în cazul centrelor de de tenție), la propunerea personalului care desfășoară activități
directe cu persoanele internate. Excepție de la această procedură fac învoirile care depășesc 48 de

62 Ana Balan, Emilian Stănior, Roxana Elaș, Adiministrațiile penitenciare europene , Editu ra Oscar Print,
București, 2000, pg. 164
63 Art. 170 alin. (1) din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal .
64 Înhumarea unui membru de familie sau a unei alt e persoane cu care există puternice legături afective,
soluționarea unei situații sociale, medicale sau pentru sprijinirea familiei, precum și în caz de calamitate.

54
ore și care se acordă la propunerea consiliului sau comisiei de către directorul general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Recompensele se acordă, de regulă, în mod gradual, urmărind astfel creșterea treptată a
gradului de responsabilizare și a libertății de mișcare, în context stimulativ.
În individualitatea ei, fiecare recompensă prezintă, pe lângă condițiile generale de acordare
și particularități specifice, care nu fac decât să motiveze și să încurajeze persoanele internate la o
participare activă, o comportare exemplară, rezultate școlare foarte bune la învățătură, legături
strânse cu familia sau persoanele care le au sub supraveghere.
Pe lângă recompense, persoanelor internate li se pot aplica sancțiuni disciplinare, în cazul
săvârșirii de către acestea a unor abateri disciplinare. Sancțiunile disciplinare65 sunt:
a) avertismen tul;
b) suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o
perioadă de cel mult o lună;
c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d) suspendarea dreptului de a primi și de a cu mpăra bunuri, cu excepția celor necesare
pentru igiena individuală și exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și
asistență medicală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e) separarea de colectiv, pentru o durată de cel mult 4 ore pe zi, dar nu mai mult de 5 zile
consecutive;
f) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult două luni;
g) izolarea, pentru maximum 10 zile.
Ultimele două se aplică doar persoanelor majore internate, cu excepția femeilor însărcinate
sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an, cărora nu li se aplică nici sancțiunea
prevăzută la litera d). De asemenea, sancțiunile disciplinare prevăzute la lit. b) și c) se aplică doar
pentru fapte comise în timpul sau în legătură cu exercitarea activităților respective și sunt însoțite,
în mod obligatoriu, de ședințe de consiliere psihologică sau de psihoterapie, aceste ședințe fiind
obligatorii și în cazul sancționării persoanelor internate cu suspendarea dreptului de a primi vizite
sau cu izolarea.

65 Art. 174 alin. (1) și (2) din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal .

55
Reeducarea abaterilor minorului, trebuie să decurgă în condiții normale, analizate din
perspectiva mai multor indicatori: cadre organizatorice, obiective metodologice, forme de
stimulare și recompensare.66
Aplicarea acestor sancțiuni nu po t îngrădi persoanelor internate dreptul la apărare, dreptul
la petiționare, dreptul la vot, dreotul la corespondență, dreptul la asistemnță medicală, dreptul la
hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazar, dreptul la plimbare zilnică și dreptul la
odihnă.
Legea prevede în mod expres faptul că, sancțiunile colective, pedepsele corporale, izolarea
în încăperi fără lumină și ventilație și orice tratament inuman sau degradant sunt interzise. De
asemenea, persoanele internate pot fi sancționate numai după o verificare completă a îmrejurărilor,
la stabilirea sancțiunii disciplinare tinându -se cont de natura și modul de săvârșire a abaterii, de
persoană, de starea de sănătate, de atitudinea persoanei după săvârșirea abaterii și în timpul
procedurii disc iplinare, de abaterile săvârșite anterior.
Autoritatea disciplinară este exercitată de către comisia de disciplină, care colaborează și
cu medicul unității în situația existenției oricărui motiv de împiedicare a aplicării și executării
sancțiunii cu izola rea. Hotărârea comisiei se comunică persoanei internate, care poate formula o
plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, a cărui încheiere poate fi contestată
după comunicare, atât de către persoana internată, cât și de către administ rația locului de deținere,
la judecătoria în a cărei circumscripție se află centrul.
Răspunderea disciplinară nu poate înlătura răspunderea penală sau civilă a persoanelor
internate sau condamnate67, iar pentru eventualele infracțiuni săvârșite, personal ul centrului sau al
administrației penitenciare are obligația de a sesiza organele de urmărire penală.

66 Dragu Crețu, Organizarea sistemului penitenciar , Editura Universitară Danubius, Galați, 2008, pg. 159
67 Art. 48 din Legea 293 din 28 iuni 2005 privind Statutul funcționari lor publici cu statut special din
Administrația Națională a Penitenciarelor

56
CAPITOLUL IV
MĂSURI EDUCATIVE NEPRIVATIVE DE LIBERTATE
Secțiunea I
Aspecte generale

Măsurile educative neprivative de libertate se execută în comu nitate68, pe durata executării
acestora asigurându -se menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și comunitatea,
dezvoltarea liberă a personalității minorului, precum și implicarea acestuia în programele derulate,
în scopul formării sale în sp irit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile
celorlalți.
Minorului aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate i se asigură,
potrivit principiului interesului superior al copilului, respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale prevăzute de Constituție, convențiile internaționale la care România este parte și de
legislația specială, în măsura în care exercitarea acestora nu este incompatibilă cu natura și
conținutul măsurii.69
Organizarea, supravegherea ș i controlul executării măsurilor educative neprivative de
libertate se desfășoară sub coordonarea serviciului de probațiune, acesta putând încredința
supravegherea executării măsurilor educative neprivative de libertate prevăzute de Codul Penal
unor instit uții din comunitate abilitate.
Potrivit art. 511 NCPP după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s -a luat față de minor
o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul delegat cu executarea fixează un termen,
dispunând aducerea minorului și c itarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului
serviciului de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate
cu supravegherea acestuia. Împreună cu citația, serviciului de probațiune i se comunică și o copi e
de pe hotărârea instanței. În cadrul întâlnirii, judecătorul delegat îi prezintă minorului și persoanei
desemnate cu supravegherea acestuia scopul și conținutul sancțiunii aplicate, precum și
consecințele nerespectării acesteia.

68 Potrivit glosarului Recomandării Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. 16/1992 privind
regulile europene asupra măsurilor și sancțiunilor comunitare.
69 Mihail Udroiu , Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 423 .

57
Grațierea nu are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul
când se dispune altfel prin actul de grațiere.

Secțiunea II
Reglementarea măsurilor educative neprivative de libertate

§ 2.1 Stagiul de formare civică
Este măsura educativă neprivativă de libertate constând în obligația minorului de a
participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni stabilit de instanță, pentru a -l ajuta să
înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru
a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.70
Legea prevede doar limita maximă de timp pentru care se poate dispune măsura, nu și o
durată minimă a acesteia, prin urmare, instanța poate stabili orice perioadă de timp pentru stagiul
de formare civ ică, de la o zi la 4 luni.
Cursurile de formare civică se elaborează în baza programei -cadru aprobate prin ordin
comun al ministrului justiției și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, care se
publică în Monitorul Oficial al Român iei.
Consilierul de probațiune sau, după caz, persoana desemnată de acesta din cadrul instituției
organizează și efectuează demersurile necesare în vederea participării și supraveghează minorul
pe durata stagiului de formare civică.
Includerea minorului în tr-un curs de formare civică se efectuează în cel mult 60 de zile de
la punerea în executare a hotărârii.
Stagiul de formare civică este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice,
derulate pe durata a cel mult 4 luni, și include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau
aplicativ, adaptate vârstei și personalității minorilor incluși în respectivul stagiu și ținând seama,
pe cât posibil, de natura infracțiunii comise. În desfășurarea stagiului stabilit de instanță, se va avea
în vedere un număr de 8 ore de formare civică lunar, fără a afecta programul școlar sau profesional
al minorului.71

70 Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 42 4.
71 Ibidem.

58
Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție
locuiește minorul care trebuie să frecventeze cursul de forma re civică decide, pe baza evaluării
inițiale a minorului, instituția din comunitate în care urmează să aibă loc acesta, comunicând
acestei instituții copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.
Instituția din comunitate sau serviciul de proba țiune, după caz, adaptează conținutul
concret al stagiului, potrivit programei -cadru, în funcție de particularitățile minorului, cu aprobarea
consilierul de probațiune.
Desfășurarea cursului de formare civică se realizează de un reprezentant al instituției din
comunitate stabilită prin decizia consilierului de probațiune.72
În cazul în care minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de desfășurare ale stagiului
de formare civică sau obligațiile impuse conform art. 121 NCP, instanța va putea:
a) Să prelung ească durata de efectuare a stagiului de formare civică, până la durata
maximă de 4 luni;
b) Să înlocuiască stagiul de formare civică cu o altă măsură neprivativă de libertate mai
severă;
c) Dacă nici după măsurile arătate anterior, minorul nu -și respectă obliga țiile, atunci
instanța va înlocui măsura cu cea a internării într -un centru educativ.
În cazul în care minorul săvârșește două sau mai multe fapte concurente de mică gravitate,
judecate împreună, pentru care instanța consideră că este suficientă aplicarea acestei măsuri
educative, va aplica o singură măsură educativă a stagiului de formare civică cu privire la toate
faptele.
Atunci când în cadrul pluralității de infracțiuni se regăsește și o faptă săvârșită după
împlinirea vârstei de 18 ani, instanța va apl ica regulile prevăzute de art. 129 alin. 2 NCP. În cazul
în care măsura stagiului de formare civică a fost dispusă pentru o infracțiune judecată definitiv, iar
în cadrul termenului de executare a măsurii, minorul este judecat pentru o altă infracțiune
conc urentă sau săvârșește o nouă infracțiune înainte de majorat, instanța va putea să aplica regulile
prevăzute la art. 123 al. 3 NCP.
§ 2.2 Supravegherea
Este acea măsură educativă neprivativă de libertate constând în controlarea și îndrumarea
minorului în cadr ul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între 2 și 6 luni, sub coordonarea

72 Ibidem .

59
serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare
profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură c u anumite persoane
care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
Supravegherea și îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se
realizează de către părinții minorului, cei care l -au adoptat sau tutore. Dacă aceștia nu po t asigura
supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului,
pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate a
minorului, la cererea acesteia.
Controlul executăr ii măsurii educative a supravegherii și controlul îndeplinirii atribuțiilor
de către persoane care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probațiune,
așadar nu intră în competența serviciului de probațiune stabilirea programului zilni c al minorului,
acesta monitorizând doar modalitatea în care minorul își respectă programul zilnic. Supravegherea
și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic presupun verificarea modului în care
acesta își respectă obligațiile care decurg din statutul său familial, școlar sau profesional.73
Exercitarea supravegherii începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării
minorului și a persoanei desemnate cu supravegherea în fața judecătorului delegat cu executarea.
În cazul în care minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de desfășurare a
supravegherii sau obligațiile impuse conform art. 121 NCP, instanța va putea:
a) Să prelungească durata de supraveghere, până la durata maximă de 6 luni;
b) Să înlocuiască măsura supravegherii cu o altă măs ura educativă neprivativă de libertate
mai severă;
c) Iar dacă minorul nu respectă nici măsurile enumerate mai sus, se va aplica măsura
internării într -un centru educativ (art. 123 alin. 2 NCP).
În ceea ce privește săvârșirea unor fapte concurente (art. 129 a lin. 1 NCP), în cazul
pluralității de infracțiuni regăsindu -se o infracțiune comisă după împlinirea vârstei de 18 ani (art.
129 alin. 2 NCP) și atunci când minorul după măsura supravegherii săvârșește o nouă infracțiune
(art. 123 alin. 3 NCP) se vor aplica regulile pe care le -am specificat și la măsura stagiului de
formare civică.

73 Miha il Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 42 5.

60
§ 2.3 Consemnarea la sfârșit de săptămână
Este măsura educativă neprivativă de libertate constând în obligația minorului de a nu
părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, p e o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară
de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a
desfășura anumite activități impuse de instanță.74
Potrivit art. 20 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, pedeapsa amenzii
executabilă, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității în baza vechiului Cod penal și
neexecutată în tot sau în parte până la intrarea în vigoare a NCP se înlocuiește cu măsura educativă
a consemnării la sfârșit d e săptămână, ținând seama și de partea care a fost executată din amendă.
Această măsură are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a
prezenței acestuia în anumite locuri care să -l predispună pe minor la manifestarea unui
comport ament infracțional.
Interdicția de a părăsi locuința operează începând cu ora 0.00 a zilei de sâmbătă și până la
ora 24.00 a zilei de duminică, inclusiv pentru minorii care, potrivit cultelor religioase din care fac
parte, au alte zile de repaus decât sâmb ăta și duminic a.
Măsura educativă se execută pe durata unor sfârșituri de săptămână consecutive, afară de
cazul în care instanța sau judecătorul delegat cu executarea, la propunerea consilierului de
probațiune, a dispus altfel, de regulă, sub supravegherea persoanei majore cu care locuiește
minorul ori a altei persoane majore desemnate de instanța de judecată. În cazul în care persoana
majoră în supravegherea căreia se află executarea măsurii nu este desemnată prin hotărârea
instanței sau persoana desemnată de instanță nu mai poate exercita supravegherea, judecătorul
delegat cu consultarea consilierului de probațiune desemnează persoana ce urmează să exercite
supravegherea.75
Controlul executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână și cont rolul
îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către
consilierul de probațiune sau, după caz, persoana desemnată de acesta din cadrul unei instituții
din comunitate.

74 Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 42 5.
75 Idem, p. 426 .

61
Persoana desemnată cu controlul executări i și supravegherii executării măsurii are dreptul
de a efectua vizite programate sau inopinate la locuința minorului, în zilele în care acesta trebuie
să se afle în acel spațiu potrivit hotărârii instanței. Nerespectarea acestei obligații atrage aplicarea
dispozițiilor art. 123 NCP referitoare la prelungirea sau înlocuirea măsurilor neprivative de
libertate.
Consemnarea la sfârșit de săptămână se pune în executare în termen de cel mult 15 zile de
la momentul prezentării minorului și a persoanei desemnate cu supravegherea în fața judecătorului
delegat cu executarea.
În cazul în care minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de desfășurare a măsurii
sau obligațiile impuse conform art. 121 NCP, instanța va putea:
a) Să prelungească durata măsurii consemnări i până la durata maximă de 12 săptămâni;
b) Să o înlocuiască cu o altă măsură neprivativă de libertate mai severă;
c) Iar dacă nu le respectă nici pe cele enumerate mai sus, se va aplica măsura internării
într-un centru educativ (art. 123 alin. 2 NCP).
Prevederi le art. 129 alin. 1 și 2, precum și cele de la art. 123 alin. 3 NCP se vor aplica în
mod corespunzător celorlalte măsuri.
§ 2.4 Asistarea zilnică
Este acea măsură educativă neprivativă de libertate constând în obligația minorului de a
respecta pe o durată cu prinsă între 3 și 6 luni un program stabilit de serviciul de probațiune, care
conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.
Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se realizeaz ă de consilierul
de probațiune sau, după caz, de persoana desemnată prin decizia acestuia din cadrul unei instituții
din comunitate.76
Trebuie observată diferența dintre măsura educativă a supravegherii, unde programul zilnic
al minorului este stabilit de a cesta, singur sau împreună cu părinții, cei care l -au adoptat sau
tutorele, și măsura educativă a asistării zilnice, unde se prevede că programul zilnic al minorului,
pe care este obligat să -l respecte, este stabilit de către serviciul de probațiune de com un acord cu
părinții, tutore sau altă persoană în grija căreia se află minorul, cu consultarea acestuia. În caz de

76 Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 42 7.

62
dezacord, programul se stabilște de judecătorul delegat cu executarea, prin încheiere motivată,
după audierea celor interesați. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Interdicțiile care pot fi impuse minorului în cadrul programului său zilnic de către serviciul
de probațiune nu trebuie să aibă conținutul vreuneia dintre obligațiile de „a nu face”, potivit art.
121 alin. 1 NCP, deoarece acestea pot fi impuse numai de instanța de judecată.
Programul are în vedere dezvoltarea armonioasă a personalității minorului, prin implicarea
acestuia în activități ce presupun relaționare socială, organizarea modului de petrecere a timpului
liber și va lorificarea aptitudinilor sale.
Stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 30 de zile de la momentul
prezentării minorului în fața judecătorului delegat cu executarea, iar asistarea zilnică începe cel
mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului.
În cazul în care măsura asistării zilnice a înlocuit o măsura educativă privativă de libertate,
stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 15 zile de la punerea în libertate a
minorului.
În cazul în care minorul nu respectă, c u rea -credință, condițiile de desfășurare a măsurii
sau obligațiile impuse conform art. 121 NCP, instanța va putea:
a) Să prelungească durata de executare până la durata maximă de 6 luni;
b) Să înlocuiască măsura educativă a asistării zilnice cu internarea într -un centru educativ
(art. 123 alin. 1 NCP).
De asemenea, dispozițiile de la art 123 alin. 3, respectiv art. 129 al. 1 și 2 NCP se vor aplica
în mod corespunzător.
Pe lângă oricare dintre măsurile educative neprivative de libertate enumerate mai sus,
instanț a poate impune minorului să execute una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute
limitativ la art. 121 alin. 1 NCP:
1. Obligații de „a face”:
a) Să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) Să se prezinte la serviciul de probați une la datele fixate de acesta;
c) Să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

2. Obligații de „a nu face”:

63
a) Să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială
stabilită de instanță;
b) Să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale,
ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
c) Să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie al
acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii oricu alte persoane s tabilite de instanță.

64

CONCLUZII

Întregul de mers inițiat în cadrul lucrării înfățișează o categorie aparte de persoane private
de libertate , care necesită o atenție specială , pentru a li se putea asigura un plus de garanții.
Privind retrospectiva întregului demers legislativ al minorului, începând cu drepturile și
protecția copilului și până în momentul de față, România se aliniază standardelor internaționale,
acționând cu responsabilitate și în cunoștință de cauză, un exemplu în ace st sens fiind înlocuirea
măsurilor represive care nu făceau altceva decât să accentueze procesele de dezechilibru psihic al
copiilor, cu măsuri educative, urmând a fi redați societății ca elemente apte de a se adapta normal
în cadrul ei.
O măsură educativ – curativă benefică pentru această categorie de vârstă, ar fi reînființarea
tribunalelor pentru minori delincvenți (existente în România la 1 ianuarie 1937), având ca scop,
antrenarea unor specialiști, care să își îndrepte toată atenția asupra acestei cate gorii de infractori.
Până la realizarea unor construcții juridice speciale copilului, statul român trece în
momentul de față la aplicarea unor politici de anvergură în acest segment, consolidând și
extrinzând sistemul de probațiune prin serviciile de reint egrare socială a infractorilor și
supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate (R.S.S.) cât și aprobând și punând
în practică Standardele minime obligatorii privind centrul de pregătire și sprijinire a reintegrării
sau integrării copilul ui în familie (H. G. 2/iunie 2004).
Faptul că infractorul minor poate fi pedepsit și fără a fi privat de libertate, reprezintă o nouă
modalitate de a respecta un drept, de a crea o alternativă la o sancțiune severă dată.
Un loc important în acest cadru j uridic în care se desfășoară reeducarea minorului
delincvent în țara noastră, îl constituie reintegrarea acestor minori, sub toate aspectele (personal,
școlar și cultural), reintegrare ce face parte din triada responsabilităților sociale pe care
comunitate a o are față de minorul aflat în momentul decizional al dezvoltării personalității sale,
marcată și de o neîmplinire, ce îi poate aduce atingere.
Dar, până a ajunge la momentul dureros pentru unii minori, al reintegrării, comunitatea
trebuie să se reconsi dere ca un partener viabil și interesat de a identifica dar și valorifica modalități
și mijloace prin care să constituie punctul de referință, apriorii dezvoltării sale complexe,
codificând și decodificând atitudini. Important este faptul că adolescentul s au preadolescentul are

65
nevoie în legătura lor cu comunitatea, de a se raporta la elementele componentei unei structuri
sociale viitoare, trecând anterior prin fazele socializării și integrării, ca puncte de identitate
comportamental -atitudinale.
Reevaluân d, putem afirma faptul că reintegrarea este reversul integrării, apărută într -o
conjunctură în care: familia, școala și comunitatea „și -au jucat prost rolurile educaționale și de
adaptabilitate” încercând apoi a remodela concepte, atitudini și comportament e.
Actualele reglementări nu fac referire într -o manieră completă și suficient de sistematică
la modul de cooperare în asigurarea asistenței acordate persoanelor private de libertate de
personalul unităților aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor , alături de
reprezentanții altor instituții publice , consilierii de probațiune sau alte asociații și organizații cu rol
în asistența post penală . Deși activitățile direcției de probațiune și ale instituției penitenciare se
intersectează, co nform reglementărilor în vigoare, nevoile reale ale populației carcerale, raportat
la premisele reale ale reinserției sociale reclamă existența unui cadru normativ și a unui sistem
interinstituțional, care să asigure un plus de funcționalitate și interacti vitate.
Este necesar, astfel, ca politicile penale să d ezvolte cadrul de colaborare al instituțiilor
publice, asociațiilor și organizațiilor nonguvernamentale cu rol în asistența postdetenție, cu
stabilirea clară a atribuțiilor și responsabilităților actor ilor sociali implicați.
Această perspectivă ar permite reconfigurarea colaborării interinstituționale în termenii
unui continuum de servicii sociale, intervenții de asistență și consiliere individualizate, sistematice,
specifice muncii cu persoanele priva te de libertate sau cu persoanele care au executat pedepse
privative de libertate. Aceste activități ar răspunde atât nevoilor specifice etapei de pregătire pentru
liberare, cât și etapei postdetenție. De asemenea, în vederea unei intervenții eficiente, la nivelul
comunității se pot constitui rețelele de sprijin , prin implicarea repr ezentanților societății civile .
O să închei, redându -vă un scurt mesaj al unui copil, care a parcurs toate etape le unei
proceduri speciale, încadrate în litera legii, etape pe care le -am descris în detaliu de -a lungul acestei
lucrări: „Vreau să mă schimb și mă bucur că are cine să mă ajute. Am să -mi ascult viitorii colegi
de muncă. O să vorbesc frumos cu ei. Vreau s ă învăț de la cei ce -mi arată. Știu că pot să mă îndrept
și să muncesc. Vă rog să aveți încredere și grijă de mine, ca să nu mai disper.” (S. E. – 16 ani). 77

77 Maria Dorina Pașca, Infractorul minor și reintegrarea sa în comunitate , Ed. Ardealul, Mureș, 2005, p.
132.

66
Astfel, pornind de la dezideratul că minorul, copilul trebuie să fie în cetate, al cetății și nu
în afara ei, înainte de a -l pedepsi, să căutăm să îl înțelegem, să îl ajutăm să își descopere
incertitudinile vârstei și să le depășească.

67
BIBLIOGRAFIE

A. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

• ANTONIU, George, DANEȘ, POPA, Marin, Codul penal p e înțelesul tuturor , Ediția a VII – a, Ed.
Juridică, București, 2002.
• BALA , Ioan, Evoluția sistemului de executare a pedepselor privative de libertate în dreptul
românesc, București, Editura Universul Juridic, 2011 .
• BĂLAN, Ana, STANIȘOR , Emilian, ELAȘ, Rox ana, Administrațiile penitenciare europene,
Editura Oscar Print, București, 2002 .
• BREZEANU, Ortansa, Minorul și legea penală , Ed. All Beck, București, 1998.
• BRUTARU, Versavia, Tratamentul penal al minorului , Ed. Hamangiu, București, 2012.
• BULAI, Costică, Manual de drept penal. Partea generală , Ed. All, București, 1997.
• CHIȘ , Ioan, Umanismul dreptului execuțional românesc. Acordarea drepturilor în mediul
penitenciar, Editura Hamangiu, București , 2007.
• CREȚU, Dragu, Organizarea sistemului penitenciar, Editura Universitara Danubius, Galati, 2008 .
• CRIȘU, Anastasiu, Drept Procesual Penal, ed. a 4 -a, Ed. Hamangiu, București, 2013.
• DINCU, Aurel, Bazele criminologiei – vol. I , Ed. Proarcadia, București, 1993.
• DONGOROZ, Vintilă, Drept penal (reeditarea ediției din 1939), Asociația Română de Științe
Penale, București, 2000 .
• DONGOROZ, Vintilă, Explicații teoretice ale Codului de procedură penală , Ed. C.H. Beck,
București, 2011.
• FLORIAN , Gheorghe, Psihologie penitenciară , Editura Oscar Print, București
• LEFTERACHE, Lavinia, COCA -COZMA, Maria, CRĂCIUNESCU, Cristiana -Mihaela, Justiția
penală în cazul minorilor , Editura Universul Juridic, București, 2003.
• MATEESCU, Oana Teodora, Psihologie judiciară , Editura Renaissance, București, 2010.
• MITRACHE, C onstantin, MITRACHE, Cristian, Drept penal român , Ed. Universul Juridic,
București, 2011.
• MITROFAN, Nicolae, ZDRENGHEA, Voicu, BUTOI, Tudorel, Psihologie judiciară , Casa de
editură și presă „Șansa”, București, 1 994.
• MOROȘANU, Raluca, „ Proceduri speciale” , în Nicolae Volonciu, Andreea Siomona Uzlău
(coord.), Noul Cod de proceduă penală, Ed. Hamangiu, București, 2014.
• MREJERU, Theodor, MREJERU, Bogdan, Proceduri penale speciale , Ed. Universitară, București,
2008.

68
• MUSCEL – IONESCU, Petre, Istoria dreptului penal român , Ed. „Revista Positivă Penală și
Penitenciară”, București, 1931.
• NEAGU, Ion, DAMASCHIN, Mircea, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed. Universul
Juridic, București, 2015.
• PĂNTURESCU, Vasile, Codul de procedură penală din 19 martie 1936, la curent cu legislația
până în octombrie: adnotat cu doctrină și jurisprudență , Imprimeria Văcărești, 1940.
• PITULESCU, Ion, MEDEANU, Tiberiu, Drept penal. Partea generală , Ed. Lumina Lex,
București, 2006.
• RĂDUL ESCU, Sorin, BACIU, Dan, Introducere în sociologia delicvenței juvenile , Ed. Medicală,
București, 1990.
• RĂȘCANU, Ruxandra , Psihologia comportamentului deviant , Editura Universității București,
1994 .
• ROȘCA, Alexandru, Psihologia generală , Ed. Didactică și p edagogică, București, 1966.
• RUSU , Ioan Marcel, Drept executional penal , Editura Hamangiu, București, 2015.
• UDROIU, Mihail, Drept penal. Partea generală , Noul Cod penal , Ed. C.H Beck, București, 2014.
• UDROIU, Mihail, Procedură penală. Partea specială. Noul C od de procedură penală , Ed. C.H.
Beck, București, 2014.
• VOLONCIU, Nicolae, UZLĂU, Andreea, Simona, Noul Cod de proceduă penală, Ed. Hamangiu,
București, 2014.

B. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE JURISPRUDENȚĂ

• ANTONIU, George, Observații la Proie ctul noului Cod de Procedură Penală (III) , în Revista de
drept penal, nr. 2/2009.
• BREZEANU, Ortensa, Din istoria regimului sancționator al minorului infractor în România , în
R.D.P. nr. 2/1995.
• DURKHEIM, Emile, „Les regles de la methode sociologique” , în An astasiu Crișu, Tratamentul
infractorului minor în dreptul penal și dreptul procesual penal român. Aspecte de drept comparat ,
Ed. Tipo -Aktis, București, 2000 .
• FLORIAN, Gheorghe, „Problema dezvoltării personalității în mediul penitenciar” , în Buletinul
penitenciar nr. 2/1984
• LASCU, Ioan, Răspunderea penală a minorilor în viziunea noului Cod penal , Revista de
Drept penal, nr. 1/2013.

69
• MORĂREANU, Șerban, Protecția minorilor prin dispozițiile noului Cod de procedură
penală , Revista de Drept penal, nr. 4/2012.
• MOROȘANU, R., Franguloiu, S., Klein, M., Ghid de lucru în cauzele penale cu minori – în lumina
dispozițiilor noului Cod de procedură penală și a proiectelor de lege privind executarea
sancțiunilor privative și neprivative de liberate , lucrare pentru uzul instanțelor editată de Ministerul
Justiției.
• NEVREANU, Popescu – Paul, Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, București, 1978.
• PAȘCA, Maria Dorina, Infractorul minor și reintegrarea sa în comunitate , Ed. Ardealul, Mureș,
2005.

C. LEGISLAȚIE

• Constituția R omânie i
• Codul Penal al României
• Codul de Procedură Penală
• Decizia nr. 619 din 14.10.2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea muncii
persoanelor private de libertate aflate în unitățile subordonate Administrației Naționale a
Penitenciarelor
• Ghidul Națiunilor Unite cu privire la prevenirea delincvenței juvenile – Ghidul de la Riyadh
• Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul penitenciar, Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
• Ghid de bu ne practici privind asistentul social care lucrează în sistemul penitenciar, Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
• Hotărârea Guvernului nr. 756/2016 pentru organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației
Naționale a Penitenciarelor și pentru modificarea HG nr. 652/2009 privind organizarea și
funcționarea Ministerului Justiției
• Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației
Naționale a Penitenciarelor, cu modifică rile și completările ulterioare
• Hotărârea nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind
executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate dispuse de organelle judiciare
în cursului procesului penal .
• Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si masurilor privative de libertate dispuse de
organelle judic iare in cursul procesului penal

70
• Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația
Națională a Pen itenciarelor, republicată
• Ordinul Ministrului Justiției nr. 2794/C/2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului
din sistemul administrației penitenciare
• Ordinul nr. 2.199/C din 28 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind condiții le de
organizare și desfășurare a activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și
asistență socială din penitenciare
• Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 asupra Regulilor Europene privind Penitenciarele
• Recomandarea nr. R (89) 12 cu privire la educația în penitenciare

D. SITE -URI INTERNET

• Raport anual de activitate 2016, Minis terul Justiției , http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2017/04/bi lant-ANP -2016.pdf , , consultat la 27 martie 2017
• Analiza sistemului de justiție pentru minori din România – http://www.unicef.ro/ wp-
content/uploads/analiza -privind -sisitemul -de-justitie -pentru -copii -din-romania_web.pdf , consultat
la 25.03. 2017
• Convenția din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/28981 , consultat la 05.02.2017
• Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 45/110, la cea de a 68 -a sesiune plenară din
16 decembrie 1990, http://www.un.org/documents/ga/res/45/a45r110.htm ,consultat la 15.04.2016.