BIBLIOTECA § repere profesionaleEvoluția formelor de proprietate asupra ideilor și a expresiei lor scrise Conform Dicționarului de neologisme, a… [624532]

2013 februarie | 39
BIBLIOTECA § repere profesionaleEvoluția formelor de proprietate asupra ideilor și a
expresiei lor scrise
Conform Dicționarului de neologisme, a plagia înseamnă
„a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta
drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar”. Cuvântul a pătruns în limba română prin intermediul franțuzescului plagier.
1
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită
în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare definește plagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
2
Originea termenului se regăsește în latinescul plagium,
care în dreptul roman desemna răpirea unui sclav sau a unui copil.
3 Plagiatorul (plagiarius) era un răpitor, un jefuitor, un tăinuitor de obiecte furate, cel care ajuta persoanele urmărite de lege să se ascundă.
Primul care a utilizat termenul de plagiat în accepțiunea
lui actuală a fost poetul latin Marțial, în secolul I d.H., pentru a denumi gestul rivalului Fidentius de a-i fi recitat operele în public ca și cum ar fi fost ale sale.
4 Conotațiile negative ale
termenului arată că Marțial a considerat fapta lui Fidentius foarte gravă, deoarece era de natură să-i afecteze, să-i
răpească prestigiul auctorial.
Reacția lui Marțial este una dintre puținele de acest gen
care au fost înregistrate înainte de apariția tiparului. Cum mesajele nu erau fixate pe un suport, proprietatea asupra cuvintelor nu era un subiect foarte discutat în cultura orală. Resentimentele față de plagiat și plagiatori au început să apară în cultura scribală, dar fără ca multiplicarea textelor sau protecția acestora ca produse ale intelectului să fie reglementate. Reproducerea manuscrisă a textelor era
văzută cel mai adesea ca un pretext pentru a face adăugiri,
pentru a îmbogăți textul la fiecare copiere, ca un proces cu final deschis, al cărui scop nu era imitația fidelă.
5 Concepte
precum „auctorialitate” (authorship) și „originalitate” nu apăruseră încă, deoarece formularea într-un mod original a unor idei cunoscute era mai apreciată decât exprimarea unor idei originale.
6 Multă vreme, imitația, pastișa, compilația au
fost metodele preferate de elaborare a operelor scrise, fără ca scriitori și gânditori precum Aristotel, Virgilius, Shakespeare, Montaigne și mulți alții să fie acuzați de plagiat.
7
După apariția tiparului, simțul proprietății asupra ideilor
și a formei lor de exprimare a devenit din ce în ce mai puternic. Una dintre cauzele cele mai importante ale acestei schimbări a fost interesul comercial asociat producției de carte. Astfel, încă din epoca timpurie a tiparului, un editor putea obține un decret regal sau privilegium pentru a interzice tipărirea
de către altcineva a unei cărți pe care el o publicase primul. În 1557, la Londra ia naștere The Stationers Company,
societate care avea drept scop să urmărească respectarea drepturilor autorilor, tipografilor și tipografilor-editori.
8 Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit (dacă se
dorește)*
Dr. Robert CORAVU, redactor- șef
Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării
Romanian Review of Library and Information Science
Bdul Unirii Nr. 22, Cod 030833, Sector 3, București
e-mail: infoabr@gmail.com
Director Departamentul Publicații – Resurse Electronice, ROMDIDAC S.A.
Print and Electronic Resources Department ROMDIDAC S.A.
Str. Sfânta Vineri Nr. 32, Cod 030205, Sector 3, Bucure ști
T el. +40 21 3212575; Fax: +40 21 3234280
e-mail: robert_coravu@romdidac.ro
e-mail personal: coravu@gmail.com
Sursa: http://go45.sd45.bc.ca/schools/sentinel/library/
Pages/Plagiarism-and-Copyright.aspx

40 | februarie 2013
BIBLIOTECA § repere profesionaleLa sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al
XVII -lea este atestată folosirea pentru prima oară în limba
engleză a termenilor plagiarism și plagiary, derivați din
etimonul latin menționat mai sus.9
În perioada romantismului, în secolul al XVIII-lea,
apar în Europa Occidentală primele legi privind dreptul de
autor. Noțiunile de auctorialitate și originalitate se impun ca valori culturale semnificative, iar operele artistice și literare încep să fie văzute drept o expresie a personalității specifice fiecărui creator.
10 Ele își pun amprenta și asupra mediului
științific, unde recunoașterea paternității unei opere asigură consolidarea prestigiului celor care contribuie la progresul cunoașterii.
Plagiatul în contextul culturii informației
Toate definițiile recente ale culturii informației fac
referire la problematica utilizării informațiilor în mod etic
și/sau legal.
Chartered Institute of Library and Information
Professionals (CILIP) din Marea Britanie consideră că a fi educat în domeniul informației înseamnă „să știi când și de ce ai nevoie de informații, unde să le găsești și cum să le evaluezi, să le utilizezi și să le transmiți mai departe într-o
manieră etică ” [subl. noastră].
11
O definiție asemănătoare propune și Hannelore Rader,
care arată că o persoană instruită în domeniul informației este una care știe, printre altele, să utilizeze informațiile în mod etic și legal, înțelegându-le aspectele economice și sociale.
12
Conform ghidului intitulat Information Literacy
Competency Standards for Higher Education (2000),
elaborat de Association of College and Research Libraries (ACRL) din SUA, una dintre abilitățile pe care trebuie să le dobândească studenții este aceea de a folosi informația în limitele eticii și ale legalității.
13
Pornind de la cele trei definiții de mai sus, putem afirma
că prevenirea plagiatului este unul dintre scopurile educației pentru informare, a procesului de dobândire a culturii informației. Utilizarea informațiilor în mod etic și legal este o competență care trebuie dobândită. Dacă o persoană știe cum să se informeze, cunoaște diversitatea surselor de informare, cum să-și construiască o strategie de căutare, cum să regăsească informațiile necesare, să le acceseze, să le evalueze, să le sintetizeze și să le organizeze, condiția pentru a produce o lucrare care să fie acceptată și validată de comunitatea științifică este menționarea surselor consultate. Cu alte cuvinte, acel pas înainte, mai mic sau mai mare, față de contribuțiile științifice anterioare trebuie făcut cu onestitate.
Căutând surse de informare pentru elaborarea articolului
de față, ne-a atras atenția un interviu cu prozatorul Lucian Dan Teodorovici, a cărui atitudine față de lucrările pe care le-a folosit în procesul de documentare pentru scrierea unei cărți poate fi, paradoxal, dată drept exemplu de onestitate științifică, deși îi aparține unui autor de beletristică: „[…] am vrut să ofer, la finalul romanului, o bibliografie. Sigur, n-am preluat citate din diversele volume citite, ci doar informații, dar aș fi vrut, chiar și-așa, să le mulțumesc celor care mi le-au oferit în felul ăsta. Nu se practică însă așa ceva când e vorba de o carte de literatură – s-a împotrivit editura, dar m-au sfătuit și unii prieteni, scriitori la rându-le, să renunț la acea bibliografie (care exista în varianta trimisă inițial acestor prieteni spre lectură): mi s-a spus că sună emfatic, de parcă aș vrea să arăt cât de mult am citit pentru a scrie romanul. Scopul, evident, nu era să arăt cât am citit, ci,
repet, acela de a le mulțumi autorilor care au scris cărțile respective [subl. noastră]. Dar fiindcă exista o asemenea
posibilă interpretare, am renunțat”.
14 Deși inadecvată în
raport cu practica uzuală în domeniul literaturii, atitudinea scriitorului exprimă nevoia de a recunoaște că nicio operă nouă nu se naște din neant sau, cum se spune, „cărțile din cărți se fac”.
Dincolo de definiții: ce este plagiatul?
Așa cum am subliniat mai devreme, utilizarea
informațiilor în mod etic și legal este o competență care
trebuie dobândită, implică un efort de asimilare a unor
cunoștințe și practici specifice.
Plagiatul ia multe forme și nu toate sunt evidente pentru
percepția comună. Mai mult, legislația care face referire la plagiat, în mod direct sau indirect, poate fi ambiguă. De pildă, dacă în legislația americană se consideră plagiat utilizarea repetată a mai mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale
15, legea românească menționează dreptul de
a utiliza „scurte citate” (?) dintr-o sursă, „în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului”.
16
Cu toate acestea, putem vorbi de o cutumă unanim acceptată în societatea contemporană cu privire la respectarea proprietății intelectuale asupra operelor scrise, de niște puncte de reper la care putem să ne raportăm chiar atunci când legislația lasă loc unor interpretări nedorite. Dincolo de aspectul legal, plagiatul este și o problemă de etică științifică, iar lumea academică și-a dezvoltat propriile metodologii și instrumente care o ajută să lupte împotriva acestui fenomen.
În opinia noastră, un autor de literatură științifică, pentru a
nu fi acuzat de plagiat, trebuie să îndeplinească două condiții esențiale. Înainte de toate, el are obligația de a delimita foarte precis propriile idei, interpretări și formulări de cele care aparțin altor autori, ale căror opere le-a consultat în timpul procesului de documentare. A doua condiție este cea a originalității: lucrarea trebuie să reprezinte rezultatul unui efort de sinteză și reflecție novatoare, nu doar o concatenare de formulări și idei preluate din alte surse, chiar dacă acestea sunt citate corect.
Sursa: http://blogs.globeuniversity.edu/2012/05/15/
plagiarism-and-the-pronouncement-of-ignorance/

2013 februarie | 41
BIBLIOTECA § repere profesionaleCazuistica de care suntem interesați în mod deosebit aici,
din perspectiva problematicii culturii informației, nu este
cea a hoțului, a celui care plagiază fiind pe deplin conștient de frauda pe care o comite. Un subiect mult mai complex este plagiatul involuntar , rezultat al lipsei de informare cu
privire la practicile care încalcă etica științifică.
Iată o posibilă tipologie a plagiatului:Plagiatul calificat (cvasitotal) . Autorul prezintă o lucrare
(o carte, un articol etc.) elaborată de altcineva drept propria lui lucrare
17 (l-am numit plagiat cvasitotal deoarece, chiar și
în acest caz, apare un element care diferă față de original: numele autorului…).
Plagiatul comis prin falsa parafrazare. Autorul modifică
unele cuvinte dintr-o frază (de exemplu, înlocuindu-le cu sinonime), dar în rest o copiază integral, fără a menționa sursa din care a preluat-o.
18
Plagiatul comis prin nerespectarea obligației de a
cita. Autorul folosește ideile sau formulările altcuiva, fără
a preciza cui aparțin și de unde le-a preluat sau utilizează citate din lucrările consultate, fără a le pune între ghilimele (de reținut că sunt exceptate de la regula citării cunoștințele comune, care țin de cultura generală).
19
Plagiatul comis prin respectarea parțială a obligației
de a cita . Autorul citează în mod adecvat sursele consultate,
dar nu pentru toate ideile și argumentele pe care le preia din sursele respective: pe unele dintre ele doar le parafrazează, fără a le mai cita, și în acest fel le prezintă, incorect, drept rezultatul propriei sale analize.
20
Plagiatul comis prin citarea inexactă. Autorul furnizează
informații incorecte sau incomplete cu privire la sursa consultată: de exemplu, menționează cine a elaborat-o, dar nu furnizează informații care să permită localizarea precisă a pasajului folosit (nu precizează la ce pagină se găsește, ceea ce face dificilă sau imposibilă identificarea lui în interiorul sursei)
21 sau nu include referința imediat după citatul sau
ideea pe care a preluat-o.
Plagiatul comis prin neutilizarea ghilimelelor . Autorul
citează corect o sursă, dar nu pune între ghilimele textul care a fost copiat integral sau aproape cuvânt cu cuvânt. În acest fel, deși menționează sursa consultată, el lasă impresia că modul de prezentare a ideilor îi aparține.
22
Plagiatul comis prin neîndeplinirea condiției de
originalitate . Autorul copiază numeroase paragrafe sau
idei din sursele consultate, astfel încât acestea alcătuiesc majoritatea lucrării redactate.
23 Aici nu se mai ia în discuție
citarea surselor consultate, deoarece ea este o condiție necesară, dar nu suficientă. Întrebarea care apare, în această situație, este următoarea: care e contribuția personală a autorului lucrării? Se poate spune că a creat o operă originală? Acest tip de plagiat poate fi greu de descoperit, deoarece se prezintă sub forma unei lucrări bine documentate.
24
După cum remarcă Rodica Zafiu, folosirea abundentă a ghilimelelor nu transformă un asemenea text într-o lucrare științifică, ci „într-o ciudățenie, într-o succesiune de lungi citate preluate dintr-o singură sursă, întinse pe pagini în șir, cuprinzând mai multe paragrafe identice, juxtapuse fără comentariu, fără evaluare și punere în ramă”.
25
Autoplagiatul . Legea nr. 206/2004 definește
autoplagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
26
Definiția din codul de etică al Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca face trimitere la motivația
autoplagiatului, explicând implicit de ce acest procedeu este blamat în mediul academic: „prezentarea sau publicarea aceluiași material personal publicat anterior, având modificat titlul, pentru evaluări diferite ”
27 [subl. noastră]. Așadar, un
autor se face vinovat de autoplagiat atunci când publică din nou, sub alt titlu sau într-un alt context, un text sau fragmente dintr-un text care a văzut deja lumina tiparului, prezentându-le drept creații inedite. Scopul acestui procedeu este de a obține, fără un efort suplimentar, o creștere a prestigiului științific, în condițiile în care, în lumea întreagă, nu doar calitatea, ci și numărul contribuțiilor științifice sunt importante criterii de evaluare a activității cercetătorilor și cadrelor didactice universitare.
Cum poate fi prevenit plagiatul
Discuțiile aprinse care s-au purtat în această vară pe
tema plagiatului au scos la suprafață o problemă gravă a
sistemului de învățământ românesc de care, ca în povestea „Hainele cele noi ale împăratului” a lui Andersen, toată lumea era conștientă, dar nimeni nu îndrăznea să vorbească. Din nefericire, dezbaterile au fost orientate intenționat spre zone obscure, iar argumentele folosite au fost de cele mai multe ori parazitate de conotațiile politice ale cazului, când nu de-a dreptul jignitoare pentru inteligența oricărui intelectual care se respectă – a se vedea falsa dilemă a semnalării în subsol sau în bibliografia finală a lucrărilor consultate sau justificarea neutilizării ghilimelelor pe motiv că, la momentul respectiv, acest lucru n-ar fi fost obligatoriu.
Nu știm dacă vom asista la un „moment zero” pentru
școala și știința românească, dacă în urma acestei furtuni atitudinea față de plagiat se va schimba în mod fundamental. Este evident, însă, că este un moment bun să milităm pentru creșterea importanței acordate culturii informației în învățământul românesc. Dobândirea competențelor care țin de cultura informației poate contribui la scăderea în timp a acestui fenomen, extrem de condamnat de lumea științifică occidentală, care, în România, se poate spune că a dobândit proporțiile unui flagel. Plagiatul, repetăm, atunci când nu
este rezultatul unei intenții, este cauzat de ignoranță, iar cea mai realistă soluție pentru a-l preveni este educația , așa
cum se subliniază și într-un document elaborat de Comisia pentru probleme juridice, etice și disciplină universitară a UMF Craiova: „În primul rând trebuie să ne gândim dacă
Sursa: http://www.sussex.ac.uk/s3/?id=35

42 | februarie 2013
BIBLIOTECA § repere profesionaletermenul plagiat este cunoscut și înțeles în comunitatea
noastră academică. Este ușor de sancționat un plagiat, dar în acest caz trebuie să fii sigur că autorul respectiv știe ce înseamnă acest lucru. […] Cea mai simplă metodă este de a începe educația etică cât mai devreme, încă din primii ani de studiu”.
28
Pentru a nu cădea în capcana plagiatului, un autor trebuie
să fie foarte bine informat cu privire la regulile alcătuirii unei lucrări științifice, să cunoască modalitățile adecvate de citare, de parafrazare, de prelucrare a informației extrase din sursele consultate. În acest scop, este nevoie de o educație specifică, care să înceapă încă de la nivelul școlii și al liceului. Un profesor care le explică elevilor de ce nu este acceptabil să se prezinte cu comentarii sau referate copiate de pe un site și, în plus, îi învață cum să prelucreze și să citeze informațiile extrase din sursele consultate contribuie la formarea unor viitori studenți care stăpânesc bazele eticii științifice. În schimb, practica închiderii ochilor, absența sancțiunilor, toleranța față de furtul intelectual în școală și liceu nu fac decât să perpetueze aceste practici neoneste până la nivelul studiilor universitare.
Tot prin educație poate fi corectat un anumit tip de
raportare la performanța școlară de natură să creeze presiune suplimentară asupra celui care elaborează o lucrare. Elevilor și studenților trebuie să li se transmită ideea că o lucrare mai puțin reușită, dar originală, este totdeauna de preferat unei fraude, că nu se așteaptă de la ei să reinventeze roata, ci să-și exercite capacitatea de analiză și sinteză asupra informațiilor din sursele consultate, pe baza cărora să-și formuleze propriile concluzii.
Transferul cunoștințelor și competențelor necesare
pentru elaborarea unei lucrări științifice nu este, însă, un instrument care să asigure prin el însuși succesul unui demers de schimbare a mentalităților. Este nevoie de mult mai mult decât atât. E nevoie ca România să nu mai fie o țară în care furtul, oricare ar fi el și la orice nivel se produce, este o infracțiune pasabilă, cel mai adesea nepedepsită. E nevoie ca prevederile din codurile etice ale universităților să fie aplicate, nu să rămână literă moartă. E nevoie ca sistemul de învățământ să nu mai favorizeze reproducerea mecanică de către elevi și studenți a unor informații prezentate ex
cathedra, ceea ce le insuflă încă de la cea mai fragedă vârstă sentimentul că originalitatea și gândirea liberă nu sunt apreciate. E nevoie, în cele din urmă, de voința de a impune o altă ierarhie a valorilor și de a reforma astfel o țară care, la început de secol XXI, încă se bălăcește în noroiul formelor fără fond.
În concluzie, e nevoie de o minune.
Note:
* Comunicare prezentată în cadrul întrunirii secțiunii
Cultura informației din cadrul celei de-a XXIII-a Conferințe Naționale a Asociației Bibliotecarilor din România (Galați, 29-31 august 2012)1. Florin Marcu, Constant Maneca. Dicționar de neologisme.
București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 19862. Lege nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare :
[online], art. 4, lit. d. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ancs.ro/uploads/legislatie/
legislatie-aferenta-ancs-mects/lg-206.doc .3. Stuart P. Green. Plagiarism, Norms, and the Limits of Theft
Law: Some Observations on the Use of Criminal Sanctions in Enforcing Intellectual Property Rights. In: Hastings Law
Journal, vol. 54, nr. 1, November 2002, p. 170.4. Ibidem, p. 177.5. Stephen G. Nichols. Introduction: Philology in a Manuscript Culture. In: Speculum, vol. 65, nr. 1, 1990, p. 8.
6. Luke Tredinnick. Digital information culture: the
individual and society in the digital age. Oxford: Chandos Publishing, 2008, p. 64.7. Samuel P. Green. Op. cit., pp. 175-176.8. Walter J. Ong. Cuvânt rostit, cuvânt scris, cuvânt tipărit. În: Alexandru Duțu (ed.). Dimensiunea umană a istoriei.
Direcții în istoria mentalităților. București: Meridiane,
1986, pp. 291-292.9. Online Etymology Dictionary : [online]. [Citat 19
februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://
www.etymonline.com/index.php?term=plagiarism .
10. Samuel P. Green. Op. cit., p. 176.11. Chartered Institute of Library and Information
Professionals (CILIP). A definition of information literacy
: [online]. [2004]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.cilip.org.uk/get-involved/
advocacy/information-literacy/pages/definition.aspx .
12. Hannelore Rader. Information literacy – a global perspective. In: Allan Martin, Hannelore Rader (eds.). Information and IT literacy enabling learning in the 21st century
. London: Facet Publishing, 2003, p. 27.
13. Apud Angela Repanovici. Ghid de cultura informației .
București: Asociația Bibliotecarilor din România, 2012, p. 19.14. Virginia Costeschi. Lucian Dan Teodorovici despre
„Matei Brunul“, un roman excepțional inspirat din destinul unui fost deținut : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.elefant.ro/
bookmag/lucian-dan-teodorovici-interviu/15. Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova. Comisia pentru probleme juridice, etice și disciplină universitară. Plagiatul și dreptul de autor : [online], p. 1.
[Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf .
16. Lege nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile
conexe : [online], art. 33, alin. 1, lit. b. [Citat 19 februarie
2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.legi-
internet.ro/lgdraut.htm . Este o trimitere indirectă la plagiat, în
condițiile în care acest cuvânt nici nu apare în textul legii…17. What is plagiarism? : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_what_is_plagiarism.html .
18. Ibidem19. Ibidem20.
Types of plagiarism : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_types_of_plagiarism.html .
21. Ibidem22.
Ibidem
23. What is plagiarism? : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_what_is_plagiarism.html .
24. Types of plagiarism : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_types_of_plagiarism.html .
25. Rodica Zafiu. Stilistica plagiatului. În: Dilema veche :
[online], 9 iulie 2012. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil

2013 februarie | 43
BIBLIOTECA § repere profesionaleInformation and IT literacy enabling learning in the 21st
century . London: Facet Publishing, 2003, pp. 24-42.
12. REPANOVICI, Angela. Ghid de cultura informației .
București: Asociația Bibliotecarilor din România, 2012.13. SHAFIR, Michael. Reguli antiplagiat Harvard : [online].
20.06.2012. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.romaniacurata.ro/reguli-antiplagiat-
harvard-2942.htm .
14. TREDINNICK, Luke. Digital information culture: the
individual and society in the digital age. Oxford: Chandos Publishing, 2008, p. 64.15. Types of plagiarism : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_types_of_plagiarism.html .
16. UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOV A. COMISIA PENTRU PROBLEME JURIDICE, ETICE ȘI DISCIPLINĂ UNIVERSITARĂ .
Plagiatul și dreptul de autor : [online]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.umfcv.
ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf .
17. UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA . Anexa 1 la
Codul de Etică al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. Aspectele legate de plagiat : [online], p. 1. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.umfcluj.ro/
Document_Files/Rectorat-Structuri-de-conducere-ale-Universitatiii/00000071/mna0c_4.%20Anexa_1_la_Codul_de_Etica_plagiatul2008_2.pdf .
18. What is plagiarism? : [online]. [Citat 19 februarie 2013].
Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/
plag_article_what_is_plagiarism.html .
19. ZAFIU, Rodica. Stilistica plagiatului. În: Dilema veche
: [online], 9 iulie 2012. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-
line/articol/stilistica-plagiatului# .pe Internet la adresa: http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-
line/articol/stilistica-plagiatului# .
26. Lege nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare : [online], art. 4, lit. e. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ancs.ro/uploads/legislatie/
legislatie-aferenta-ancs-mects/lg-206.doc .
27. Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. Anexa 1 la Codul de Etică al Universității de
Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. Aspectele legate de plagiat : [online], p. 1. [Citat 19 februarie
2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.umfcluj.
ro/Document_Files/Rectorat-Structuri-de-conducere-ale-Universitatiii/00000071/mna0c_4.%20Anexa_1_la_Codul_de_Etica_plagiatul2008_2.pdf .
28. Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova.
Comisia pentru probleme juridice, etice și disciplină universitară. Op. cit., p. 4.
BIBLIOGRAFIE:
1. CHARTERED INSTITUTE OF LIBRARY AND
INFORMATION PROFESSIONALS (CILIP). A
definition of information literacy : [online]. [2004]. [Citat
19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://
www.cilip.org.uk/get-involved/advocacy/information-literacy/pages/definition.aspx .
2. COSTESCHI, Virginia
. Lucian Dan Teodorovici
despre „Matei Brunul“, un roman excepțional inspirat din destinul unui fost deținut : [online]. [Citat 19 februarie
2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.elefant.
ro/bookmag/lucian-dan-teodorovici-interviu/ .
3. Educational tips on plagiarism prevention : [online].
[Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.plagiarism.org/plag_article_educational_tips_on_plagiarism_prevention.html .
4. GREEN, Stuart P. Plagiarism, Norms, and the Limits of Theft Law: Some Observations on the Use of Criminal Sanctions in Enforcing Intellectual Property Rights. In: Hastings Law Journal, vol. 54, nr. 1, November 2002, pp. 167-242.5. Lege nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe : [online]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe
Internet la adresa: http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm .
6. Lege nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare : [online]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ancs.ro/uploads/legislatie/legislatie-
aferenta-ancs-mects/lg-206.doc .
7. MARCU, Florin; MANECA, Constant . Dicționar
de neologisme. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1986.8. NICHOLS, Stephen G. Introduction: Philology in a Manuscript Culture. In: Speculum, vol. 65, nr. 1, 1990, p. 8.
9. ONG, Walter J. Cuvânt rostit, cuvânt scris, cuvânt tipărit. În: Alexandru Duțu (ed.). Dimensiunea umană a istoriei.
Direcții în istoria mentalităților. București: Meridiane,
1986, pp. 281-301.10. Online Etymology Dictionary : [online]. [Citat 19
februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://
www.etymonline.com/index.php?term=plagiarism .
11. RADER, Hannelore. Information literacy – a global
perspective. In: Allan Martin, Hannelore Rader (eds.).
Sursa: http://cattechie.blogspot.ro/2011/07/plagiarism-is-
taught-philosophy.html