SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI [624386]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
LUCR ARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. MARTA ALBU
ABSOLVENTĂ,
MIHAI ANA -MARIA
CRAIOVA
IULIE, 2020
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN
EDUCAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. MARTA ALBU
ABSOLVENTĂ,
MIHAI ANA -MARIA
CRAIOVA
IULIE, 2020
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
CAPITOLUL I -JOCUL -ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ ÎN GRĂDINIȚA DE
COPII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …9
I.1. Jocul – caracteristici generale ………………………….. ………………………….. ………………… 9
I.2 Funcțiile jocului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
I.3. Clasificările jocului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14
I.4-Jocurile didactice -caracteristici generale ………………………….. ………………………….. . 16
CAPITOLUL II -DOMENIUL EXPERIENȚIAL LIMBĂ ȘI COMUNICARE …………… 18
II.1-Domeniul Limbă și comunicare -domeniu esențial în învățământul preșcolar …… 18
II.2 Rolul și importanța limbajului în formarea personalității umane ……………………… 21
CAPITOLUL III -EDUCAREA LIMBAJULUI -ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ ÎN
GRĂDINIȚA DE COPII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….26
III.1 Activitatea de educare a limbajului în grădinița de copii ………………………….. …… 26
III.2 Jocul didactic în activitățile de educare a limbajului ………………………….. ………… 27
CAPITOLUL IV -METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ……………………. 37
IV.1.Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 37
IV.2.Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 37
IV.3.Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 37
IV.4. Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………….. 37
IV.5 E șantionul de participanți ………………………….. ………………………….. …………………. 38
IV.6. Metode și instrumente de cercetare ………………………….. ………………………….. …… 38
IV.7. Perioada și locul desfășurării cercetării ………………………….. ………………………….. 42
IV.8. Etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
CAPITOLUL V -ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ………………………….. ….54
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 62
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 65
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 69
4
INTRODUCERE
,, Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele ș i jocurile sale. Sufletul și inteligența
devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește ș i atât; trebuie să
spunem că el se dezvoltă p rin joc. ,, (Jean Chateau)
Considerând că nici o altă activitate nu are atâta răsunet în sufletul copilului ca
jocul, mi-am ales ca temă a lucrării de licență: ,,Rolul jocului didactic in educarea
limbajului la preșcolari” . Am reflectat mult asupra acestei decizii și am ajuns la concluzia
că aceasta este menirea noastră ca ș i dascăli : să f acem ca jocul să fie mijlocul prin care
copiii pot rezolva o multitudine de sarcini într -o activitate plăcută și antrenantă, facilitând
atingerea scopului formativ -educativ urmărit, iar împreună cu celelalte activități
obligatorii să exercite o puternică influență educativă asupra copilului în vederea
pregătirii acestuia pentru ș coală și a stfel pentru viața de adult. Prin joc, copilul încearcă
să înțeleagă lumea în care trăiește, în care interacționează, acesta fiind mijlocul prin care
își exp rimă em oțiile, senti mentele, gândurile, astfel că, jocul prezintă importanța asupra
pregătirii copiilor în vederea însușirii limbii române.
Procesul de însușire al limbii se realizează în mare măsură prin activități de
dezvoltare a vorbirii, d esfășurate sub diferite forme. Una dintre aceste activități este jocul
didactic. Prin această formă de desfășurare am acordat o atenție deosebită nu numai
pentru formarea, la copii, a vorbirii corecte, coerente și expresive, dar și pentru
sistematizarea cu noștințelor și mai ales pentru activizarea vocabularului. Jocul didactic îl
ajută pe copil să -și dezvolte procesele psihice, îndeosebi gândirea, limbajul, interesele
cognitive, sentimentele morale, intelectuale și afective. De exemplu, c opilul preșcolar nu
„învață'" regulile gramaticale pe cale teoretică prin definiții și analize gramaticale; el
respectă în vorbire aceste reguli deoarece are în jurul său modele de vorbire orală,
corectă. El este antrenat să cunoască aceste modele prin jo curi și exerciții gramaticale și
este corectat mereu când greșește.
5
Tocmai de aceea educatoarea trebuie să aibă o exprimare corectă, să respecte
regulile gramaticale după care este structurată vorbirea . Limba este un bun al întregului
popor, iar ca mijloc de comunicare ea reprezintă un loc primordial în dezvoltarea
proceselor de cunoaștere, de fixare și transmitere a cunoștințelor. Povestind, spunând
basme, poezii, ghicitori copiii se familiarizează cu frumusețea limbii și încep să utilizeze
în vorbirea lor expresiile pe care le -au cunoscut, care le -au plăcut mai mult, înțelegându –
le ușor bogăția de sensuri. Nimic nu este posibil fără cunoașterea temeinică a limbii.
Învățarea prin intermediul jocului se realizează economicos și efi cient pentru c ă
preșcolarul nu resimte efortul depus. Elementul atractiv pe care îl conține jocul didactic,
stimulează interesul și curiozitatea epistemică a preșcolarului. Fiecare activitate
organizată și desfășurată cu copiii trebuie să fie o reușită, să aducă de fiecare dată lucruri
noi și interesante pentru cei ce învață, astfel ca, fiecare personalitate să cunoască
modificări și transformări pozitive în comportamentul acestora. De exemplu, când un
copil recită poezioare, numărători vesele în timp ce se joacă de -a prinselea își dezvoltă
capacitatea de exprimare. Atunci când așează cuburile unul peste altul sau cand se
costumează și pune în practică povești i se dezvoltă gândirea și creativitatea. Prin joc,
copiii învață să interacționeze unii cu alții și să se împrietenească, să respecte anumite
reguli sociale sau cum să iși gestioneze emoțiile.
Trebuie să acordăm mai multă atenție, mai mult loc copilăriei, jocului și voioșiei
în primul rând, apoi formării și dezvoltării deprinderilor de comportare civilizată, de
ordine și disciplină, cultivării sociabilității, formării unor însușiri morale ales e,
dezvoltării unor capacități intelectuale elementare. Prin activitățile din grădiniță,
educatoarele dirijează copiii spre jocuri frumoase, plăcute și utile. Educatoarea trebuie să
facă plăcut fiecare gen de activitate, să înfiripeze în sufletul curat al copiilor dorința de a
ii școlari. Toate activitățile din grădiniță fiind surse de pregătire pentru școală, trebuie
organizate în așa fel încât să vizeze acest obiectiv important pentru a ridica copilul pe o
treaptă superioară de dezvoltare, asigurându -i astfel reușita școlară.
Pregătirea profesională a cadrului didactic trebuie să fie complexă, amplă,
permanent deschisă înnoirilor și perfecționării. Pentru a spori eficiența unui astfel de
6
sistem modern de pregătire a cadrului didactic pornind de la importanța învățământului,
de la specificul profesiunii și de la responsabilitatea care -i revine cadrului didactic
în asigurarea dezvoltării optime a personalității celui educat, educatorul exercită o
influență formativă hotărâtoare asupra celor educaț i. Obiectivele principale ale
învățământului preșcolar vizează cu precădere aspectele formative, punându -se accent pe
dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităților de cunoaștere și de
exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă și de comportare civilizată.
În primul capitol al lucră rii-"Jocul -activitatea fundamentală în grădinița de
copii "-am abordat partea teoretică și este impărțit în patru subcapitole – în subcapitoulul I
am detaliat noțiunea de joc în concep ția mai multor pedagogi și cercetăt ori din domeniul
pedagogiei , dar și caracteris ticile generale ale jocurilor, în subcapitolul II am analizat
funcțiile jocului pornind de la concepțiile lui Jean Piaget, a Ursulei Șchiopu, da r și ale lui
Eduard Claparade, subcapitolul III cuprinde clasificările jocurilor în funcție de mai multe
criterii pornind de la cri teriul evolutiv al lui J.Piaget, până la cele ale lui E.Claparade și
K.Gross, iar în subcapitolul IV am structurat caracteristicile jocului didactic în general. .
În al doilea capitol – ,,Domeniul experiențial Limbă și Comunicare” – am
evidenția t importanța existenței Domeniului Limbă și C omunicare pentru învățământul
preșcolar în primul subcapitol, iar in cel de -al doilea Rolul și importanța limbajului în
formarea personaliățtii umane.
În al treilea capitolul denumit ,,Educarea limbajulu i-activitate fundamentală în
grădinița de copii” -este abordată activitatea de educare a limbajului în grădinița de copii
cu principalele caracter istici și abordări în primul subcapitol, iar în al doilea subcapitol
este prezentat jocul didactic în activ itățile de educare a limbajului cu mai multe sub –
subcapitole: clasificarea jocurilor didactice, funcțiile jocurilor didactice, structura jocului
didactic, dar și cerințe metodice privind proiectare a, organizarea și desfășurarea jocurilor
didactice.
Capitolul IV -,,Metodologia cercetării,, -cuprinde șase subcapitole grupate astfel:
-obiectivele cercetării, ipoteza cercetării, variabilele cercetării, eșantionul de participanți,
metode și instrumente de cercetare și etapele cercetării. Scopul cercetării este de acela de
7
a argumenta eficacitatea utilizării jocului didactic în activitățile de educare a limbajului
precum și de a descoperi și re marca cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare
a valențelor instructiv -formative ale jocului didactic de educare a limbajului. În baza
acestui scop, s -a formulat ipoteza conform căreia utilizarea jocului didactic cu
preponderență în tipurile de activități ca formă de activitate sau/și ca metodă de predare –
învățare -evaluare sporește capacitățile de comunicare a preșcolarilor; practicarea jocului
didactic în cadrul activităților de educare a limbajului și a activităților liber alese la
preșcolar i conduce la consolidarea, aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor
sub aspectul dezvoltării vorbirii.
Pe parcursul cercetării, s -au urmărit următoarele obiective:
– O1: obținerea și interpretarea rezultatelor preșcolarilor din grupa de control și cea
experimentală, precum și compararea acestora în etapele cercetării, pentru a
constata diferențele dintre preșcolarii celor două grupe;
– O2: întrebuințarea cu preponderenț ă a jocului didactic la grupul experimental, cu
scopul de a urmări progresul preșcolarilor.
Am ales pentru experimentul psihopedagogic un lot compus din două grupe de
preșcolari de grupă mijlocie, cu același nivel de vârstă. Pentru ca la sfârșitu l cercetării să
devină mai vizibil impactul produs de jocurile didactice la educarea limbajului asupra
dezvoltării vorbirii la preșcolari, s -au supus cercetării cele două grupe de copii, una dintre
ele reprezentând grupa experimentală, iar cealaltă grupa d e control. În ambele grupe, atât
în cea experimentală cât și în cea de control, s -au regăsit un număr de 20 copii.
În cadrul cercetării de tip cantitativ am utilizat experimentul, pentru a putea
utiliza testele, observația, portofoliile copiil or, în vederea colectării datelor. În ceea ce
privește metodele matematico -statistice de culegere și prelucrare a datelor, s -au întocmit
tabele de rezultate și interpretare calitativă a constatărilor prin histograma de comparație.
Metoda calitativă utiliza tă este metoda interviului. Ca instrument s -a utilizat ghidul de
interviu.
8
Lucrarea de față demonstrează importanța utilizării jocului didactic în activitățile
de educare a limbajului și prezintă cele mai benefice strategii de valorizare a val ențelor
instructiv -formative ale jocului didactic de educare a limbajului.
9
CAPITOLUL I -JOCUL -ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ
ÎN GRĂDINIȚA DE COPII
I.1. Jocul – caracteristici generale
Jocul -activitatea fundamentală desf ășurată în grădinița de copii -este o modalitate
prin care copilul poate învăța experimentând activ, poate pipăi, examina, manipula
obiecte reale.
Prin intermediul jocului copilul colaborează cu ceilalți, învață să se exprime, să
accepte idei. Jocul este forma de activitate care susține dezvoltarea psihică, motrică,
senzorială, intelectuală și afectivă. Este o formă de organizare a activității instructiv –
educativă și metodă de atingere a finalităților educaționale.
A fost definit ca și activitatea care d ă specific școlarității, acesta neavând ca scop
obținerea unor bunuri materiale, nu țintește spre obținerea de noi cunoștințe. Implicarea
în joc a preșcolarului este totală antrenându -și toate posibilitățile fizice, intelec tuale,
afective. Jocul presupun e libertate și este o condiție importantă pentru evoluția ulterioară
a copilului, iar lipsirea de joc determină apariția de carențe în dezvoltarea personală.
Jocul este un mijloc de cunoaștere și autocunoaștere, de exersare a unor capacități, de
socializar e primară, de antrenare a capacităților cognitive și de exteriorizare a emoțiilor și
sentimentelor. Când copilul se joacă cu alții, el învață să respecte reguli, învață să împartă
jucăriile cu alții, să colaboreze cu coechipieri, își dezvoltă altruismul, s piritul de echipă,
comunicarea cu ceilalți.
Jocul se intercorelează cu învățarea și cu creația. Jocul are sensuri multiple:
activitate distractivă, amuzament, activitate dramatică, activitate sportivă, metodă de
instruire, metodă psihoterapeutică . Este prezent pe tot parcursul vieții individului, dar cu
loc și pondere diferită de la o vârstă la alta. Fiecare generație a avut la vârsta copilăriei
jocurile sale, diferite sub aspectul conținutului, regulilor și mijloacelor. Acesta este
10
declanșat de m otive (dorințe, intenții, nevoi) diferite și orientate către scopuri sugerate de
realitate sau elaborate de subiectul însuși.
Principalele sale mijloace sunt: acțiunea și cuvântul, integrează în sine elemente de
muncă, învățare, creație pe care și le subordonează pregătind și valorificând celelalte
forme de activitate.
Prin activitatea de joc, copiii:
desfășoară o activitate în sensul identității personale
rezolvă probleme de viață din mediul înconjurător fizic și social;
experimentează posibilități de adaptare;
creează soluții diferite, exprimă experiențele lor în simboluri;
comunică cu ceilalți și/sau cu sine, vorbesc, folosesc cuvinte multe, se exprimă
plastic;
folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create;
își manifestă creativitatea ;
se concentrează asupra acțiu nii, devin atenți și interesaț i
În dicționarele lingvistice, cuvintele joc, a se juca prezintă multiple sensuri :
activitate sau actiune exercitata cu precadere de copil ;
interpretare a rolului într -o piesă (joc scenic) ;
amuzament ;
un sens figurat (ex. : jocul cu focul, j ocul naturii, jocul destinului) ;
simularea (a juca o festa cuiva, a juca o comedie) ;
ocuparea unei anumite poziții ierar hice (a juca un rol conducator) ;
riscul (a se juca cu viata, a se juca cu oamenii,etc.).
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilări e, prin care omul își
satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea
imaginară ce și -o creează singur. ,,Jocul este un mod de dobandire si precizare a
cunostintelor prin actiune. Prin joc s e dezvolta procesele psihice de reflectare directa si
nemijlocita a realitatii – perceptiile (manuind diferite obiecte si materiale, copilului i se
dezvolta perceptiile de m arime, forma, culoare, greutate, distanta e tc.) si reprezentarile –
11
, dar si procesele psihice intelectuale, memoria, gandirea, imagin atia” (Popescu –
Neveanu , 1978)
,,Jocul este o activitate de gândire” (Popescu -Neveanu, 1978) intrucâ t este orient at
spre rezolvarea de probleme, spre găsirea căilor in vederea depă sirii unor obstacole,
acțiunea și cuvâ ntul constituind principalele mijloace ale jocului.
În concepția lui Claparade ,, funcția principală a jocului este aceea de a permite
individului să -și realizeze eul. El recunoaște și funcția de divertisment, relaxare, agent de
manifestare socială, de transmitere a ideilor și obiceiurilor de la o generație la alta,,
Jocul es te reprezentat și ca ,,fenomen de cultură și civilizație multidimensional”
(Șchiopu, 1970, pag 27) care dispune de caracteristici generale, dar și specifice, acestea
din urmă fiind inferioare de acțiunea factorilor, sociali, culturali, istorici, economici,
psihici, educativi care acționează din exterior sau din interior asupra copilului.
Ecaterina Vrășmaș numește jocul ca ,,activitatea prin care copilul se dezvoltă, dar
acest lucru este dependent de libera sa alegere, de motivația intrinsecă, de ori entarea către
proces și implicarea participării active”.
Toate aceste elemente prezentate mai sus se pot sintetiza în următoarea definiție:
activitatea specific umană prin care subiectul își satisface imediat și nemijlocit,
propriile dorințe, nevoi, acționând conștient, liber și constructiv în lumea imaginară, în
care reconstruiește cu mijloace (psihice și materiale), personale (realitatea fizică și
socială) în care își desfășoară existența.
I.2 Funcțiile jocului
Jocul îndeplinește în viața omului funcții importante, pe care le nuanțează de la o
vârsta la alta: funcția de cunoaștere, funcția formativă, funcția de socializare, funcția de
realizare a echilibrului emoțional, funcția distractivă, funcția terapeu tică, funcția de
autoexprimare. La vârsta copilăriei, locul dominant îl ocupă funcția cognitivă și cea
formativă. Acționând în cadrul jocului cu obiecte, fenomene, procese, copilul descoperă
12
prin intermediul senzorialității (văz, pipăit, auz, dar și gust, miros ) informații despre
însușirile și utilitatea acestora.
Deosebit de importantă este funcția formativă a jocului. Prin intermediul jocului,
copilul își formează structuri perceptive (care îi vor permite să integreze și să decodifice
informațiile n oi), strategii de explorare -integrare a diferitelor obiecte și fenomene, învață
să se centreze pe elementele esențiale, să recunoască stimulii prezentați în contexte noi.
Jocul mijlocește formarea reprezentărilor vizuale, auditive, tactilo -chinestezice mai
bogate sau mai schematice, mai fidele sau mai îndepărtate realității și, mai ales,
manifestarea funcției de simbolizare pe care o au reprezentările
Prin satisfacerea dorințelor și nevoilor (de cunoaștere, de afecțiune, de comunicare,
de autoexpri mare) care l -au declanșat și susținut energetic, prin stările de satisfacție,
plăcere, bucurie, individuale și colective pe care le generează, jocul contribuie la
realizarea echilibrului emoțional și psihic.
Specialiștii în psihologia jocului, (Ursu la Șchiopu, Denis Macadziob), includ între
funcțiile jocului și pe cea de tonifiere, activare, susținere energetică. Deși presupune
consum energetic și produce o relativă oboseală fizică, el prilejuiește refacerea energiei,
mai ales a celei pshice, prin st ările emoționale pozitive.
Din ce în ce mai mult este valorificată, mai ales cu acei copii care prezintă cerințe
educative speciale, funcția terapeutică a jocului, funcție constituită pe seama
proprietaților proiective ale acestuia și pe integrarea în rol prin transfigurar ea trăsăturilor
diferitelor personaje.
În concepția lui J. Piaget (expusă în lucrarea „Psihologia copilului”), jocul
îndeplinește următoarele funcții: funcția de adaptare ( prin asimilarea realului la eu și prin
acomodarea eului la real), funcț ia formativă și informativă, funcția de socializare, funcția
de descărcare energetică și de rezolvare a conflictelor emoționale (funcția catartică).
Putem nominaliza trei categorii de funcții ale jocului: esențiale, secundare și marginale .
(Șchiopu ,1970, p.28 )
Eduard Claparede clasifică funcțiile jocului în două categorii:
13
– Funcția principală (cardinală) – aceea de a -i permite individului să -și realizeze
eul
– Funcțiile secundare , în număr de patru:
1. funcția de divertisment ( în joc apar elemen te pe care copilul nu le găsește în
mediu; se înlătură rutina și plictiseala);
2. Funcția de recreere, relaxare (jocul obosește mai puțin decât învățarea, munca
sau creația);
3. Funcția de agent de manifestare social (copilul își manifestă nevoia de a fi
împreună cu ceilalți);
4. Funcția de agent de transmitere a ideilor și experienței (jocul devine un vehicul
pentru perpetuarea credințelor, tradițiilor, ritualurilor, un instrument de educație
popular).
Răduț -Tarc iu a clasifica funcțiile jocului astfel:
Funcția cognitiv -informativă -prin joc copilul acumulează noi cunoștințe și își
formează deprinderi, priceperi și obișnuințe.
Funcția st imulativ -motrică (motorie) -orice joc stimulează dezvoltarea motorie a
copilului.
Funcția formativ -educativă -jocul contribuie la perfecționarea funcțiilor cognitive
ale copilului, la dezvoltarea afectivă, precum și la dezvoltarea unor aptitudini.
Funcția socială -pentru copil, jocul reprezintă prima formă de activitate
fundamentală cu care el intră în contact.
Funcția de echilibrare -tonificare -unele trăsături de personalitate, de caracter, atât
de elocvente în timpul alegerii și desfășurării anumitor jocuri, pot servi ca funcție
de echilibrare -tonificare sau ca funcție de sprijin în modificarea atitudinii celui
care se joacă față de anumite microstructuri ale realității sociale (familia,
grădinița, școala, obiectul de studiu, sau altele) și, implicit, în crearea condiției
pozitive de accesibilitate pentru orice acțiune cu rol formativ.
Funcț ia terapeutică -jocul reprezintă o terapie plăcută și prin urmare, determină
obținerea de rezultate pozitive și durabile, deopotrivă.
14
Funcția catharctică (de curățire, de purificare)
În Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar , (Mitu&
Antonovici, 2005), sunt redate următoarele funcții ale jo cului stabilite de Jean Piaget:
Funcția de adaptare;
Funcția formativă și informativă;
Funcția de descărcare energetică și de rezolvare a conflictelor afective;
Funcția de socializare.
I.3. Clasificările jocului
Numeroși specialiști în științele educației au divizat jocurile în funcție de anumite
criterii.
În funcție de criteriul evolutiv , Piaget a întocmit o clasifica re a jocurilor spontane
astfel:
jocul de exersare;
jocul simbolic sau de creație;
jocul cu reguli
jocul simbolic sau de creație
J. Piaget clasifică jocurile și în funcție de criteriul psihologic , după cum urmează:
jocul -exercițiu:
jocul simbolic;
jocul cu reguli (Lupu & Niculescu, 2007).
K. Gr oss identifică jocurile astfel:
jocul de experimentare;
jocul de funcții generale;
jocul senzorial;
jocul motoriu;
jocul intelectual;
15
jocul afectiv;
jocul de voință (Șchiopu, 1970).
În teoria sa, Claparede divide jo curile în două categorii ( Șchiopu, 1970):
jocuri senzoriale, motrice și psihice
jocuri de luptă, de vânătoare, sociale, familiale, de imitație .
Claparede a împă rțit astfel jocurile, după funcțiile exersate: generale sau numai
speciale, ajungând la concluzia că jocurile clasificate antrenează una din funcțiile
psihologică sau fiziologică.
A. Jocuri cu funcții generale:
Jocurile senzoriale , din care fac parte acele jo curi care stimulează simțurile.
Copiii îndrăgesc acest tip de joc, întrucât, sunt încă la vârsta la care acumuleză
informații noi antrenându -și capacitățile senzoriale. În cadrul acestor jocuri, copiii
întrebuințează instrumente muzicale sau alte m ateriale care să producă sunete,
diverse substanțe și alimente, plante, culori etc.
Jocurile motrice . Prin intermediul lor, copiii mici exersează coordonarea
mișcărilor, îndemânarea, agilitatea, își dezvoltă for ța, promptitudinea și vorbirea.
Jocurile ps ihice sunt de două tipuri:
1. Intelectuale, în care imaginația copilului joacă un rol foarte important. În timpul
acestor jocuri, copilul depune un efort intelectual complex;
2. Afective , prin intermediul cărora copilul încearcă o serie de emoții negative sau
pozitive.
B. Jocuri cu funcții speciale:
Jocuri de luptă. În cadrul acestora, copilul are posibilitatea de a -și antrena
îndemânarea și forța fizică.
Jocuri de vânătoare . Cel mai cunoscut joc al copiilor de acest tip este Ascunselea
Jocuri sociale . Din această categorie fac parte taberele, excursiile, drumețiile,
plimbările. În cadrul acestora, copiii imită comportamente sociale.
16
Jocurile familiale : De-a familia, De -a mama etc, sunt jocuri în care copiii imită
coportamente familiale.
Jocuri de imitație: imitația ca atare și pentru scopul de a -și face rost de materiale
necesare în timpul jocului; imitația -joc, în care preșcolarul se implică deo arece îi
face plăcere să imite .
I.4-Jocurile didactice -caracteristici generale
Jocul didactic este o formă de activitate prin care se realizează o parte din sarcinile
instructiv -formative ale activităților obligatorii și a activităților alese într -o atmosferă
distractivă și antrenantă. Acest tip de joc trebuie să îmbine arm onios elementele
instructive și exercițiul cu elementele distractive. Învățând prin joc, copilul trebuie să se
distreze în acelați timp, astfel îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la
apariția unor stări emotive complexe care stimulează și intensifică procesele de
dezvoltare psihică.
În timpul jocului, copilul își aplică cunoștințele dobândite în diverse tipuri de
activități, își exersează priceperile, deprinderile iar sarcina și condițiile de învățare sunt
stabilite de cadrul didactic. Trebuie să vizeze zona proximei dezvoltări și să țină cont de
linia generală a evoluției preșcolarului în activitatea ludică. Jocul didactic se bazează pe
stimularea unor situații de către copii, are un anumit număr de participanți, prezintă reg uli
de organizare și desfășurare, ca variante în care se pot aplica precum și modalități de
valorificare sau de evaluare.
Jocul didactic transpune copiii în diferite roluri din viața cotidiană lărgind orizontul
de cunoaștere al acestora , îmbogăți ndu-le experiența de viață și de asemenea joacă un rol
deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari deoarece pe parcursul
jocului, copilul este antrenat în exersarea și stimularea vorbirii, este un mijloc important
de educare a limbaju lui în vederea școlarizării.
17
Prin intermediul acestuia, se activează vocabularul copiilor, se îmbunătățește
pronunția, au loc formarea unor noțiuni, însușirea unor construcții gramaticale. Jocul este
forma cea mai naturală de învățare. Cea mai mar e parte a jocurilor didactice se desfășoară
cu material didactic intuitiv deoarece gândirea copilului este concret -intuitivă iar
materialul didactic trebuie să fie potrivit jocului care se va desfășura.
Există jocuri didactice în care se pot folos i: jetoane, ilustrate, editate sau
confecționate de educatoare. Se mai pot întrebuința și jucării sau obiecte confecționate.
Valoarea educativă a jocului constă în faptul ca -i face pe copii participanți direcți, activi
și interesați de actul instructiv – educativ.
18
CAPITOLUL II -DOMENIUL E XPERIENȚIAL LIMBĂ ȘI
COMUNICARE
II.1-Domeniul Limbă și comunicare -domeniu esențial în învățământul preșcolar
Grădinița oferă cadrul potrivit dezvoltării armonioase a personalității viitorului
adult. Preșcolarii învață să relaționeze cu ceilalți, să comunice și să se comunice, să
gândească, să (inter)acționeze, să descopere pas cu pas ceea ce îi înconjoar ă și să -și
exprime sentimentele.
Obiectivul major domeniului experiențial Limb ă și comunicare este stimularea
comunicării verbale (or ale, dar și scrise) a copiilor. Întreaga experiență instructiv –
educativă din grădiniță atestă utilizarea și cultivarea limbajului oral, în strânsă legătură cu
dezvoltarea operațiilor gândirii, punându -se un accent deosebit pe comunicare, dialog
liber, formarea deprinderilor de exprimare ordonată a ideilor, însușirea treptată a
structurii gramaticale a limbii materne. De asemenea, grădinița oferă cadrul prielnic
formării primelor deprinderi de comunicare scrisă. Activitățile de educare a limbajului
din grădiniță creează, progresiv, climatul necesar viitoarelor adaptări cognafective la
activitatea școlară.
In condițiile implementării noului Curriculum pentru Educație Timpurie , un
deziderat major al domeniului experiențial Limbă și comunicare îl reprezintă
diversificarea strategiilor de predare – învățare – evaluare, în sensul unei metodologii
activizante, care să facă posibile:
ancorarea copiilor în realitățile timpului pe care îl trăiesc;
formar ea și dezvoltarea competențelor de comunicare ale copiilor preșcolari;
familiarizarea copiilor cu diverse situații de comunicare, adecvate vârstei
preșcolare;
crearea unor situații reale de comunicare, utilizând cuvintele uzuale, necesare
închegării unei c onversații.
19
Utilizarea metodelor participative stimulează activismul copiilor, corespunzător
nivelurilor diferite de dezvoltare, precum și ritmurilor/ stilurilor diferite de în vățare ale
copiilor preșcolari.
În acest context, profesorii pentru învățământul preșcolar trebuie să țină cont de
următorii parametri i specifici ai dezvoltării limbajului și comunicării:
necesitatea dezvoltării laturii senzoriale, prin dezvoltarea auzului fonematic și a
tuturor proceselor senzoriale prin care se ex primă limbajul;
necesitatea stimulării dezvoltării intelectuale, prin direcționarea spre înțelegerea
conștientă a limbajului, astfel încât preșcolarii să opereze activ și conștient cu
acesta;
accentuarea educației estetice și etice, pentru ca preșcolarii s ă poată exprima
sentimente estetice și morale, receptând și exprimând frumosul și binele, într -o
permanentă interacțiune.
Curriculum pentru Educație Timpurie valorizează competența ca referențial major
al finalităților educaționale , personalizează aplicarea conceptului de competență, pentru
perioada educației timpurii și ține cont de nivelurile de dezvoltare ale copiilor, fiind
proiectat pe unități de competențe și elemente de competență formulate pe domenii de
dezvoltare, ca premise ale competențelor generale și specifice urmărite în învățământul
primar, gimnazial și liceal.
Obiectivele -cadru vizate sunt:
Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a
semnificațiilor structurilor verbale orale;
Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic;
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații
mijlocite de limbajul s cris.
20
Iar o biective le de referință:
Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de
vorbitor, cât și în calitate de auditor.
Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea.
Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l -a
înțeles.
Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.
Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității
personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect
din punct de vedere gramatical.
Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.
Să fie capabil să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori,
povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive.
Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește.
Să înțeleagă că tipăritura (scrisul) are înțeles (semnificație).
Să găseas că ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.
Să manifeste interes pentru citit.
Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare.
Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris.
Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.
Să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte,
imagini, forme geometrice, tipuri de contururi etc.
Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice
elementare necesare folosirii acestora.
Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificație.
Să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se
folosească de această descoperire (ex.: recunoaște și respectă simbolur i care
21
avertizează asupra prezenței/existenței unui pericol sau care arată direcția,
destinația unei clădiri/unui loc etc.).
Să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze .
II.2 Rolul și importanț a limbajul ui în formarea personalităț ii umane
,, Limbajul, o forma specifică de activitate umană , realizat prin intermediul limbii
și al tuturor resurselor ei, asigură comunicarea înntre oameni și î ntre copii i de grădiniță.
Forma de bază, naturală și concretă a limbajului este vorbirea, adică realizarea verbală
a procesului de comunicare. Vorbirea este unul din aspectele limbajului, cel ma i
important, este forma concretă in care se manifestă limba. Vorbire a este, deci, actul de
folosire individuală și concretă a limbii, î n cadrul procesului complex al limbajului .”
(Vraciu, 1980, pag.56).
Atât limba, cât ș i vorbirea au caracter social, cu deosebire că, în procesul
comu nicării, vorbirea capătă o form ă individuală . Limb a presupune vorbirea ș i invers.
Procesul vorbirii are o bază socială, pentru că vizează, în primul rând, înțelegerea inter –
umana. Problema funcț iilor este de prima importan ță la definirea esenț ei limbii. Funcția
principală ș i specifică limbii, destinația ei î n societate este aceea de a ser vi ca mijloc de
comunicare. O altă funcție a limbii este cea expresivă. Vorbitul comunică nu numai o
idee, un gând, ci și anumite informaț ii cu privire la propria persoană; recurgâ nd pen tru
aceasta indeosebi la intonaț ie, apoi la pr ocedeele morfologice, sint axei ș i lexicului.
'Limba este mijlocul universal de exprimare și transmitere a ideilor ș i sentimentelor, la
indemana tuturor vorbitorilor ' (Vraciu, 1980, pag.59).
În anii petrecuți de copil la gradiniță, sub influenț a procesului de învățământ la
care p articipă copilul, are loc o asimilare rapidă a diferite lor aspecte ale limbii;
dezvoltându -se astfel noi funcții ș i forme a limbajului. Aici copilul vorbeș te mai mult c u
alți copii despre ceea ce a văzut, a auzit , a făcut, a gândit. Î n acest fel trece treptat de la
limbajul situativ la limbajul contextual (de comunicare, c are are un rol preponderent față
de primul), iar pe măsura ce copilul explorează lumea înconjuratoare, el dep ățețte este tot
mai mult limitele ex perienței desprinzâ ndu-se de influenta momentului prezent.
22
Dezvoltarea vorbirii și învatarea corectă a limbajului co nstituie o preocupare
permanentă din partea educatoarelor. În gradinita, parcurgând cele patru grupe, copiii
dobândesc un bagaj de cunoștinț e, iar vorbirea devine mai bogata, mai clara, mai corecta,
asigurând dezvoltarea intensă a gâ ndirii. Astfel, intreaga expriență instructiv -educativă
din gradiniță atesta posibilitatea si utilitatea cultivarii limbajului oral, in stransa legatu ra
cu dezvoltarea vorbirii, efectuandu -se exerciti i de pronuntie si de exprimare. Accentul
principal in aceasta privinta este pus pe activitatile de comunicare, pe dialogul liber, pe
formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor, de insusirea t reptata a
structurii gramaticale a limbii.
Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a prescolarilor este necesar ca
activitatea educativa sa fie facuta in asa fel incat acestia sa fie stimulati sa participe in
mod activ la activitati, atat v erbal cat si mental. Luand in consideratie complexitatea
actului pedagogic de cultivare a limbii si limbajului prin procesul de invatamant, este
necesar sa exemplificam, cu obiectivele la care ne -am orientat, activitatea de imbogatire a
vocabularului si de formare a unei conduite verbale a copiilor prescolari.
Aceste obiective sunt:
perceperea si pronuntarea clara a tuturor sunetelor si a grupurilor de sunete ale
limbii romane, integrate in cuvinte;
sporirea zestrei lexicale si activizarea noilor achizitii;
plasticizarea exprimarii prin selectii sinonimice, grupari antonimice si diferentieri
omonimice;
folosirea cuvintelor si expresiilor invatate, in mod creator, in imbinari si
combinatii personale;
Consider că este necesar să fac preciza rea că dezvoltarea limbajului și asimilarea
limbii materne nu trebuie privită ca o sarcina ce revine numa i limbii române, ci si
activităților incluse î n acest obiect de studiu. Atât latura lexicalâ, cât și latura semantică și
cea gramaticală se realizează prin intermediul tuturor activităților și factorilor adiacenț i
procesului instructiv -educativ. Pornind de la acest c onsiderent, trebuie sa subliniez că
limba vorbita in situații obiș nuite de viață trebuie să fie conform regulilor limbii culte. Î n
23
afara ace stei cerinte fundament ale, exista, in planul de invățământ, activități care sprijină
în mod direct dezvoltarea limbajului si imbogatirea vocabularului. Obiectivele stabilite
pentru fiecare activitate indica me toda de baza, caile si modalităț ile care pot fi folosite.
Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut. De regula, in cadrul aceleiasi
activitati, unele metode alterneaza din considerente bine cunoscute. Astfel, se stie, ca
observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu convorbirea. Una din
activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este observarea. Cu
ajutorul ei prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si fenomenele
lumii obiective, cu insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele
observarii, se exprima in termeni adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o
terminologie specifica.
Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii
de memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si
gramaticale specifice. Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de
participare la dialogul limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au
ca obiectiv evaluarea progresului copiilor in achizitiile lexicale.
Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere, reproducerea
unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.
Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele
activitati care sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel
mai precis mod de expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonor itatile ii
amuza, insa ei cantaresc rolul acestora.
Problema limbajului la varsta prescolara a facut obiectul a numeroase studii si
cercetari care au reliefat importanta lui in procesul comunicarii copilului cu persoanele
din jur, in activitatea de cunoastere, in dezvoltarea proceselor psihice, precum si in
dezvoltarea vorbirii reproductive in procesul comunicarii cu cei din jur, in asa fel incat
copilul sa -si exprime cu usurinta dorintele, impresiile, gandurile, sa redea in mod
inteligibil, curs iv si logic o poveste, un basm cunoscut, o intamplare sau un fapt trait,
auzit la altii sau imaginat de el. In cadrul activitatilor de educatie a limbajului, in cei 3 -4
24
ani de gradinita, are loc o dezvoltare si perfectionare a limbajului sub aspect fonetic ,
lexical si gramatical. Perfectionarea limbajului copiilor de varsta prescolara reprezinta o
importanta deosebita, atat pentru integraea copiilor in scoala, cat si pentru dezvoltarea
intregii personalitati.
Folosind limba ca mijloc de educatie: intelectuala, morala, estetica, educatoarea le
dezvolta vorbirea necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii
inconjuratoare si in acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corecteaza pronuntia,
imbogateste vocabularul si ajuta pe copii sa -si insuseasca in mod practic structura
gramaticala a limbii romane.
Sunetele limbii materne se formează în mod treptat, începând din primul an de
viață, și se consolidează în structuri fonetice din ce în ce mai complexe, încât spre
sfârșitul pe rioadei preșcolare toți copiii care beneficiază de condiți nnormale de
dezvoltare reușesc să se exprime corect. În cazurile în care există anumite afecțiuni ale
sistemului nervos, ale auzului sau grave anomalii ale aparatului fono -articulator, apar
întârzi eri în evoluția laturii fonetice a limbajului, care se manifestă sub forma unor
tulburări de pronunțare. În acest caz, educatoarele au rolul de a recunoaște cât mai
timpuriu aceste tulburări și de a îndrepta copiii afectați spre centrele logopedice sau spr e
alți specialiști (medici, logopezi) care pot asigura un tratament complex.
În ultimii ani, s -a impus, din ce în ce mai vizibil, tendința muncii în echipă, unde,
alături de specialiști, adulții care contribuie la educația copiilor – cadrele d idactice
(educatoarea, profesorul de sprijin etc.) și pări nții – au un rol bine precizat. În cazul
copiilor cu dezvoltarea psiho -fizică normală, toate aspectele referitoare la educarea laturii
fonetice a limbajului se rezolvă de către cadrele didactice – educatoare, institutori și
profesori pentru învățământ preșcolar, numite, în continuare, generic, educatoare.
Dacă frecventează regulat grădinița, până la sfârșitul grupei mari, preșcolarii vor
reuși să -și însușească pronunția corectă a sunetelor limbii române, chiar și a unei a doua
limbi (moderne). Particularitățile de vârstă caracteristice unei anumite perioade de
dezvoltare ontogenetică nu pot fi considerate abateri de la normal; de asemenea, nu se pot
considera defecte de vorbire deplasările locului de articulare a unor sunete, din cauza
25
antrenării insuficiente a musculaturii linguale. Efectul acustic apare su b forma deformării
sau „stâlcirii” unui sunet. Educatoarea trebuie să observe, însă, aceste tulburări, care
trecute cu vederea, ar putea duce la formarea unui automatism, greu de corectat ulterior,
chiar și cu tratament logopedic.
Cu totul alt aspect îl prezintă faza inițială de instalare a deformărilor articulatorii,
când numai prin câteva cerințe elementare și exerciții simple pe care trebuie să le
stăpânească orice cadru didactic, tulburările de pronunție pot fi complet prevenite. În
felul a cesta, se presupune că până la vârsta de șase ani toți copiii pot să stăpânească
sistemul fonetic al limbii materne. Numai în cazurile în care copiii prezintă o serie de
acțiuni asociate se efectuează un tratament logopedic direct de către specialist și ca re
continuă, după necesitățile cerute de fiecare caz în parte, și la o vârstă mai mare. (Jurcău
& Jurcău, 1989)
26
CAPITOLUL II I-EDUCAREA LIMBAJULUI -ACTIVITATE
FUNDAMENTALĂ ÎN GRĂDINIȚA DE COPII
III.1 Activitatea de educare a limbajului în grădinița de copii
Educarea limbajului este numită adesea ca fiind ,,o prioritate a sistemului de
învățământ” (Norel & Bota , 2014 ). În programa învățământului preșcolar, alături de
educarea comunicării orale a fost reconsiderată poziția limbajului scris – citit eliminându –
se din planul de învățământ activitățile de antrenament grafic care urmăreau formarea
unor deprinderi izolate neces are pentru însușirea mai ușoară a scrisului.
Principalul scop al limbajului este comunicarea – orală și în scris în situații din cele
mai diverse. Achiziția limbajului se face într – o manieră globală, ca întreg și nu pe
elemente componente. Actele comunicării: ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea nu se
achiziționează de către copii în trepte bine delimitate și successive. Achiziția limbajului
presupune integrarea tuturor acestor acte ale sale.
Această finalitate se poate obține prin:
– integrarea activităților de vorbire, lectură și scriere în situații de învățare și exersare cât
mai naturale și apropiate de experiența de viață a copiilor;
– crearea oportunităților de comunicare orală și scrisă prin intermediul simbolurilor
grafice di verse, a artelor plastice, a simbolurilor matematice sau muzicale în situații cât
mai variate cu scopuri diverse atât în cadrul domeniilor de activitate ,,educarea
limbajului” cât și în toate celelalte arii curriculare;
– înțelegerea faptului că fiecare co pil are propriul lui ritm în achiziția componentelor
limbajului iar momentul optim pentru începerea scris -cititului diferă de la un copil la altul
în funcție de nivelul de maturizare, experiență cultură, mediul de proveniență familial –
social;
27
– evitarea ac tivităților frontale de scriere, exersarea în masă a unor semne grafice,
utilizarea excesivă a caietelor tip de scriere, respectarea liniilor ajutătoare, repetarea unor
sarcini de vorbire sau scriere până la îndeplinirea ei perfectă, pedepsirea copiilor p entru
indisciplină prin sarcini de exersare a semnelor grafice.
Grădinița este prima treaptă a sistemului de învățământ care organizează experiențe
de limbaj ale copiilor sub forma a două categorii de activități:
în direcția educării limbajului ora l;
în sensul pregătirii pentru citit -scris.
În privința componentelor orale, în grădiniță se urmărește dezvoltarea capacității de
exprimare a gândurilor în limbaj verbal și nonverbal, utilizând structuri lingvistice
complexe în manieră corectă, cu rsivă, expresivă.
Este foarte important ca educatoarea să creeze un mediu care să stimuleze și să
motiveze copiii în direcția înțelegerii și achiziției competențelor de comunicare.
În sala de grupă trebuie să existe cărți, ziare, reviste, s imboluri grafice, notițe,
jurnale, însemne create de copii, etc.
Orice activitate organizată trebuie să fie prilej de comunicare a gândurilor, intențiilor,
punctelor de vedere.
III.2 Jocul didactic în activitățile de educare a limbajului
Copilul intră în grădiniță când limbajul său e mai avansat. Acum este perioada când
este apt a utiliza corect exprimările gramaticale. El vorbește acum fluent, utilizând
propoziții dezvoltate, sau chiar fraze.
În perioada preșcolară, princ ipalul obiectiv al activităților de educare a limbajului
este îmbogățirea vocabularului, precum și însușirea corectă de către preșcolari a structurii
fonetice și gramaticale a limbii române. Jocul didactic îi permite educatorului
valorificarea la timp a di sponibilităților preșcolarilor. Jocul ajută preșcolarul să -și
28
exerseze înțelegerea prin comunicare, să -și dezvolte capacitatea de a discrimina, de a
judeca, de a -și imagina și formula verbal imaginarul și realul.
Evoluția limbajului presupune ea însăși o serie întreagă de interese succesive. La
început, copilul nu folosește decât substantivele, indicând obiectele cunoscute, apoi, în
vocabularul său apar verbele, conjuncțiile, adjectivele, numeralele, pronumele. Această
ordine e foarte constantă, e ste independentă de vârsta la care apare limbajul și modul de
învățare a acestui limbaj.
Limbajul copiilor este egocentric și socializat. Până la intrarea în școală este
egocentric în proporție de peste 50%, procent ce scade cu înaintarea în vârs tă. Vorbirea
copilului din grădiniță e mult mai spontană, experiența sa verbală de până la 6 -7 ani,
infuențându -i întreaga evoluție psihică.
Pentru a le forma preșcolarilor capacitățile de comunicare, educatoarea trebuie să
aibă în vedere caracteri sticile esențiale ale limbajului la vârsta preșcolară:
– sporirea expresivității;
– trecerea de la limbajul interior la cel exterior;
– dezvoltarea morfologiei și a sintaxei vorbirii.
Prin intermediul jocului didactic copiii înțeleg mult mai ușor unel e concepte și
totodată își fixează sau repetă anumite cunoștințe într -o manieră plăcută, fără ca
preocuparea participanților la discuție să se diminueze. În plus, prin joc, copiii își satisfac
trebuința de vorbire și trebuința de dezvoltare internă.
Jocul este activitatea fundamentală la vârsta preșcolară. „Jean Piagét consideră că
jocul este un tip de adaptare, adică as imilare și acomodare.” (Mitu & Antonovici, 2005,
p. 16). Jocul nu este o activitate atât de simplă cum pare la prima vedere. Prin i ntermediul
său, respectând regulile, copilul devine mai disciplinat, își consolidează relațiile de
prietenie, interrelaționează cu ceilalți, exersându -și abilitățile de vorbire, asimilează noi
cunoștințe cu privire la diverse aspecte.
29
Clasificarea jocurilor didactice utilizat e în activitățile de educare a limbajului
În grădiniță, jocurile didactice de educare a limbajului, cuprind:
jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele. De
exemplu: Cu ce sunet începe cuvântul?
jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua analize fonetice. De
exemplu: Cuvintele pereche, Câte silabe are?
jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a folosi corect substantivele la
singular și plural, în nominativ, acuzativ, dativ și genitiv. De exemplu: Ce face
păpușa? A, al, ale, cui sunt jucăriile? Cui dai?
jocuri didactice pentru folosirea corec tă a adjectivului. De exemplu: Cum este?
jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a construi propoziții și fraze cu
sens logic și pentru formarea unei vorbiri expresive. De exemplu: Frumusețile
naturii.
jocuri -exercițiu pentru analiza fonetică . De exemplu: Cum face?
dramatizările.
O altă clasificare a jocurilor didactice de educare a limbajului este următoarea:
jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;
jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de
vedere gramatical;
jocuri didactice pentru precizarea și activizarea vocabularului.
Clasificarea joc urilor didactice (Norel, 2014 ):
A. după scopul urmărit
1. jocuri didactice de dezvoltare și stimulare a gândirii. De exemplu,
Săculețul ferm ecat, Povestiți ceva despre…, Care este culoarea ta?
2. jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii, puterii de
observație. De exemplu: Găsește una la fel, Ghicitoare, Întrebări
și răspunsuri.
30
3. jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației și vorbirii. De
exemplu: Spune cine este, Traista cu povești, Spune o poveste;
4. jocuri didactice pentru dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului.
De exemplu: De-a diminutivele, Cum se mai poate spune?, Cine
enumeră mai mult?, Loto, etc;
5. jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale a limbii. De
exemplu: Eu spun una, tu spui multe, Roata vremii, Cutia cu
surprize, Cine spune mai multe propoziții?;
B. după materialul didactic utilizat:
1. jocuri didactice cu material didactic;
2. jocuri didactice orale, fără material didactic.
O alta clasificare a jocurilor didactice este următoarea (Stan, 2013)
jocuri didactice de pronunțare corectă a diferitelor sunete ale limbii – vocale,
consoane De exemplu: Cu ce sunet înce pe cuvântul?
Jocuri de fixare a consoanelor cu articulație complex. De exemplu: Răspunde
repede și bine!; ,
jocuri didactice de despărțire a cuvintelor în silabe și de formare a propoziției. De
exemplu: Spune cum este și ce are!
jocuri didactice de îmbogățire și activizare a vocabularului. De exemplu: Hai să
împerechem!;
jocuri didactice de formare a unei vorbiri corecte din punct de vedere
grammatical. De exemplu: Completează ce lipsește!.
Structura jocului didactic:
În literatura de specialitate (Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., 1999; Cerghit, I.
1997 , 2006; Dumitru, A., Dumitru, V.G., 2005; Neagu, M., Petrovici, C.,1996; Sima, I.,
Petruțiu, R.,1998; Gheorghian, E., Taiban, M., 1978; A. Glava, C. Glava, 200 2; C.
31
Pâslaru, O. Cazacu, 2005; Vodă, C., Vodă, Ș., 1996 etc.) sunt identificate următoarele
elemente structurale ale jocului didactic:
obiectivele jocului didactic
conținutul jocului didactic
sarcina didactică a jocului
regulile jocului
elementele de joc
materialul didactic al jocului
Obiectivele – trebuie formulate concret, operațional și urmărite pe întreg parcursul
jocului didactic.
Conținutul este format din totalitatea cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor de
care dispun copiii și care sunt activate pe parcursul jocului, în funcție de sarcina jocului
(reactualizarea informației, reproducerea, recunoașterea), precum și din capacitățile pe
care și le formează și/sau consolidează în cadrul jocurilor.
Sarcina didactică/sarcinile didactice reprezintă problema centrală de gândire/de
acțiune pusă în fața copilului (de a identifica, de a descrie, de a compara, de a grupa, de a
formula, d e a despărți, de a ordona etc.). Sarcinile didactice se regăsesc în formularea
cerinței jocului, sunt corelate cu obiectivele vizate și trebuie formulate clar, în termeni
operaționali. Sarcina didactică „indică filonul acțiunii obiectuale și mintale pe car e-l
desfășoară copiii” ( Pâslaru & Cazacu, 2005, p. 127). Sarcinile jocului trebuie astfel
formulate încât să antreneze întreaga personalitate a copilului (intelectual, afectiv,
motivațional, volitiv), educatoarea având rolul de a menține și crește caracte rul ludic al
activității.
Regulile jocului – au rolul de a arăta copiilor cum să se joace, cum să rezolve
problema respectivă (fie de natură intelectuală, fie motrică), ele concretizând sarcina
didactică, modalitățile de organizare a activității ludice.
Elementele de joc trebuie să fie prezente atât în scopuri de relaxare a copiilor, de
recompensă finală, cât și ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc: întrecere, încurajare,
stări de tensiune etc.
32
Materialul didactic trebuie să fie variat, în concordanță cu obiectivele și sarcina
didactică, să dispună de calități și valențe pedagogice, estetice, igienice.
Cerințe metodice privind proiectare, organizarea și desfășurarea jocurilor didactice
Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și
desfășurarea lui metodică, de modul în care educatoarea sau învățătorul știe să asigure o
concordanță deplină între toate elementele ce -l definesc. De aceea, este necesar să se
cunoască și să fie r espectate mai multe condiții. Prima condiție este aceea a pregătirii
jocului didactic, care presupune studierea conținutului și structurii sale, pregătirea
materialului didactic necesar (confecționarea sau procurarea lui) și elaborarea planului
jocului di dactic. Următoarele condiții ce trebuie respectate în desfășurarea jocului
didactic sunt:
organizarea judicioasă a jocului;
respectarea momentului propice pentru desfășurarea jocului;
respectarea unui ritm care să mențină atenția elevilor ;
conducerea strategică a jocului ;
stimularea preșcolarilor/elevilor în vederea participării active;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Organizarea jocului didactic cuprinde un ansamblu de măsuri și acțiuni derulate înaintea
începerii jocului:
– dispunerea adecvată a mobilierului;
– distribuirea materialului;
– accesul copiilor la locurile principale din cadrul jocului;
– aranjarea materialului distribuit/primit de către fiecare copil.
În general, materialul se distribuie la începutul activității de joc întrucât copiii/
elevii cunoscând în prealabil materialul didactic necesar jocului respectiv, vor înțelege
mai ușor explicația învățătorului referitoare la desfășurarea joculu i. Dar acest procedeu
33
nu trebuie aplicat mecanic, deoarece există jocuri didactice în care materialul poate fi
împărțit după explicarea jocului.
Desfășurarea jocului didactic cuprinde de obicei următoarele momente:
Introducerea în joc. Discuții pregătitoare. Această etapă introduce elevii în
atmosfera de joc, discuțiile purtate variind în funcție de tipurile de jocuri.
Anunțarea titlului jocului și a scopului/obiectivelor în termeni clari și accesibili
copiilor (ex.: „Astăzi vrem să vedem care dintre noi știe să socotească fără a face
greșeli. De aceea vom organiza jocul…”).
Prezentarea materialului ce urmează să fie folosit;
Explicarea regulilor și demonstrarea jocului
Această etapă constituie un mom ent deosebit deoarece este condiția esențială a
reușitei jocului didactic. Învățătorul trebuie să -l facă pe elev să înțeleagă ce sarcini are,
care sunt regulile ce trebuie respectate, care este conținutul j ocului, care sunt etapele lui.
Cadrul didactic va explica modul de folosire a materialului didactic, va evidenția
atribuțiile conducătorului de joc și care sunt condițiile pentru ca elevii să devină
câștigători. Explicațiile trebuie să fie precise, clare; explicațiile lungi plictisesc și produc
neliniște în rândul copiilor.
Fixarea regulilor -cadrul didactic trebuie să se convingă că elevii au înțeles condițiile de
desfășurare a jocului, regulile acestuia.
Executarea jocului didactic de către copii
Educatoarea poate conduce jocul în mod direct ( având rolul de conducător) sau
indirect (conducătorul fiind un elev care participă la joc). Indiferent de modul în care
este condus jocul, cadrului didactic îi revine sarcina precisă, deosebi tă, de a coordona
„din umbră” activitatea, imprimându -i jocului un anumit ritm, menținând atmosfera.
Trebuie evitate momentele de monotonie și de stagnare. Învățătorul trebuie să controleze
modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, dacă respectă regu lile stabilite și dacă sunt
îndeplinite condițiile propice desfășurării jocului. El trebuie să urmărească
comportamentul elevilor, relațiile dintre ei; trebuie să -i antreneze pe toți în activitate,
găsind mijloace de stimulare și pentru elevii mai timizi. O bună desfășurare a jocului
34
presupune păstrarea disciplinei, înțelegând prin aceasta respectarea regulilor, dar nu
stoparea bunei dispoziții și exteriorizării stărilor emoționale.
Complicarea jocului; introducerea unor variante noi. Rolul acestei etape e ste de
menținere a atenției, de evitare a monotoniei și stimulare a gândirii.
Înche ierea jocului și evaluarea lui -educatoarea va formula concluzii și aprecieri cu
privire la modul de desfășurare a jocului, a respectării regulilor, a executării sarcinilor d e
lucru. Este apreciat comportamentul copiilor/elevilor. Se fac recomandări și evaluări cu
caracter individual și general.
Nu orice activitate didactică organizată într -o formă atractivă este joc. Pentru a
deveni joc, o activitate didactica trebuie să includă elemente de joc: surpriza, așteptarea,
ghicirea, întrecerea ( individuală sau pe echipe ), care se realizează prin mânuirea
diferitelor materiale ( de ex., ridicarea în sus a unor jetoane ). De asemenea, executarea
unor acțiuni la coma ndă, după reguli precise, crearea unor momente de tensiune, de
emoții, dorința de a câștiga întrecerea mobilizează copiii la o activitate intensă, rapidă și
plăcută. Este bine ca jocurile să declanșeze momente vesele, ca și momente de tensiune
cu încărcăt ură afectivă; dar să se încheie cu aprecieri colective sau individuale privind
realizarea s arcinii de învățare propuse ( Sima & Petruțiu, 1998 ).
Jocul didactic imprimă activității didactice un caracter mai viu și mai atrăgător,
aduce varietate și o stare bună de dispoziție, de veselie, de bucurie, de divertisment și de
destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii și a oboselii. Ele sunt
realizate pentru a deservi procesul instructiv -educativ, au un conținut bine diferențiat pe
obiectele de studiu, au ca punct de plecare noțiunile dobândite de elevi la momentul
respectiv, iar prin sarcina dată, aceștia sunt puși în situația să elaboreze diverse soluții de
rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților lor individu ale, accentul
căzând nu pe rezultat, cât pe modul de obținere a lui.
Sarcinile didactice cuprinse în jocurile didactice trebuie să contribuie la valorificarea
creatoare a deprinderilor și cunoștințelor achiziționate, la dobândirea, prin mijloace
proprii, d e noi cunoștințe.
35
Jocul didactic e o eficientă metodă didactică de stimulare și dezvoltare a
motivației superioare a elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit față de sarcinile
ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaște satisfacțiile pe ca re le are în urma
eforturilor depuse în rezolvare. Jocurile didactice antrenează toți elevii, acționează
favorabil și la elevii cu situație mai slabă la învățătură, crescându -le performanțele,
căpătând încredere în capacitățile lor, siguranță și promptitud ine în răspunsuri, deblocând
astfel potențialul creator al acestora.
Folosirea jocurilor didactice dă posibilitatea verificării activității creatoare, elevii se
lasă antrenați cu multă ușurință, participarea lor nu este formală, jocul dezvoltându -le
procese psihice precum: gândirea logică, memoria și imaginația creatoare. Folosite des în
procesul de învățământ dau posibilitatea cunoașterii mai bune a copiilor, căci fără a
depăși limitele unui cadru organizat, elevii sunt mai mult ei însăși decât la le cțiile
obișnuite.Încorporate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acesteia un
caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie și
de bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariț ia monotoniei,
plictiselii sau stării de oboseală. Restabilind un echilibru în activitatea școlarilor, jocul
fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, furnizează o motivație secundară dar
stimulatorie, o prezență indispensabilă în ritmul mun cii școlare, asigură un randament
maxim în cadrul procesului de învățământ.
Experiența demonstrează că în desfășurarea procesului instructiv -educativ, jocul
didactic, prin sarcina lui precisă, permite reluarea, într -o formă mai dinamică și mai
atractivă, a cunoștințelor predate, ceea ce favorizează repetarea și în final fixarea
acestora. Astfel, jocul didactic poate fi folosit pentru consolidarea cunoștințelor
aritmetice (numerație, ordinea crescătoare și descrescătoare a numerelor, pentru
consolidarea deprinderilor de calcul rapid oral sau scris – cu cele patru operații).
Deose bit de importantă este realizarea unei corelări cât mai strânse între conținutul lecției
predate și sarcina didactică a jocului.
Jocul este apreciat ca un element de bază în activitatea instructiv -educativă. În
procesul de învățământ, jocul es te conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor, ca
36
procedeu didactic de realizare a sarcinilor concrete și ca formă de organizare a
activităților de cunoaștere și dezvoltare a capacității psiho -fizice pe toate planurile.
Jocul didactic poate fi folosit ca etapă pentru fixarea cunoștințelor la sfârșitul unei
lecții, poate fi folosit cu succes în orele de activitate la alegere, în orele rezervate
recapitulării materiei și în orele rămase la dispoziția învățătorului, constituind în același
timp un mijloc eficient de control al gradului în care elevii și -au însușit cunoștințele, și -au
format deprinderile, capacitățile.
În concluzie, jocul este o activitate complexă a copiilor în care se reflectă și se
reproduce lumea și societatea, pe care aceștia le asimilează și prin aceasta, se adaptează la
dimensiunile lor multiple. Acțiunea de joc, reprezentând trebuința de a participa activ și
independent la viața socială, rămâne o expresie a trebuinței umane de a transforma lumea
( Șchiopu, 1993) .
37
CAPITOLUL I V-METODOLOGIA CERCETĂRII
IV.1.Scopul cercetării
Prin desfășurarea acestui experiment psihopedagogic, mi -am propus să argumentez
eficacitatea utilizării jocului didactic în activitățile de educare a limbajului, precum și de
a descoperi și remarca cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare a valențelor
instructiv -formative ale jocului didactic de educare a limbajului . Pe lângă aceasta adaug
și propunerea unui set de jocuri didactice specific acti vității de edu care a limbajului.
IV.2.Obiectivele cercetării
Obiectivele acestei cercetări sunt următoarele:
– O1-Obținerea și interpretarea rezultatelor copiilor din grupa de control și din cea
experimentală și compararea acestora pentru a se constata diferențele dintre cele
două grupe;
– O2-Practicar ea de jocuri didactice în etapa experimental ă cu scopul de a urmări
progresul preșcolarilor.
IV.3.Ipoteza cercetării
Dacă preșcolarii vor fi implicați într -un program de antrenament formativ bazat pe
jocuri didactice de educare a limbajului desfășurate în cadrul activităților commune, dar
și în cadrul activităților alese, vor demonstra capacități de comunicare și de de zvoltare a
vorbirii superioare.
IV.4. Variabilele cercetării
Variabilele cercetării sunt următoarele:
Variabila independentă – jocurile didactice în care au fost implicați preșcolarii;
Variabila dependentă – performanțele obținute de copii ce constau în dezvoltarea vorbirii
și capacității de c omunicare ca urmare a implicării copiilor în programul de antrenament
formativ.
38
IV.5 Eșantionul de participanți
Pentru realizarea experimentului psihopedagogic s -a ales un eșantion de
participanți format din două grupe de preșcolari de la grupa mijlocie. Fiecare grupă este
formată dintr -un număr de 20 copii cu același nivel de vârstă. Eșantionul experime ntal
este format din 20 de cop ii-9 băieți și 11 fete, iar eșan tionul de control are t ot 20 de copii,
din care 10 băieți și 10 fete.
Preșcolarii din ambele eșantioane provin din mediul urban, sunt bine dezvoltați atât
din punct de vedere fizic, câ t și psihic și provin din familii organizate, având un trai
decent. Realizând un tabel grafic cu preșcolarii din eșantionul experimental și eșantionul
de control pentru realizarea distribuției în funcție de sex , situația se prezintă în felul
următor:
Grupa mijlocie
Nr. copii
Fete
Baieți
Eșantion experimental 20 11 9
Eșantion de control 20 10 10
Fig.1 Tabel cu preșcolarii supuși cercetării
IV.6. Metode și instru mente de cercetare
S-a utilizat: experimentul, o metodă ce presupune intervenția planificată a
educatorului.
Experimentul psihopedagogic este considerat a fi o metodă de cercetare mai
complexă, cu acțiuni educative, ameliorative, având rolul de verificare a ipotezei generale
și construirea un ei ipoteze parțiale pe parcurs. Recent introdusă în contextul activității
pedagogice, este metoda cea mai complexă cu rol dominant în verificarea ipotezei.
39
Experimentul pedagogic presupune stabilirea unor variabile: independente
(inovațiile intr oduse), dependente (schimbările apărute în urma introducerii variabilei
independente -rezultatul) și intermediare (de natură psihologică și socială – se referă la
toate trăsăturile de personalitate și la climatul psihosocial care se interpune în acest
proces ).
În cercetarea realizată am ales ca metodă principală experimentul psihopedagogic
prin care am urmărit observarea și măsurarea efectelor manipulării variabilei
independen te – activitatea de joc didactic. Experimentul pedagogic presupune
parcurg erea următoarelor etape:
o Etapa inițială (etapa pre -experimentală ), se recoltează datele de start,
cele de dinaintea introducerii variabilei independente, se constată stadiul
în care se găsesc copiii la începutul experimentului, mai cu seamă în ceea
ce priv ește achizițiile limbajului (nivelul inițial).
o Etapa propriu -zisă (experimentală), în care se introduce variabila
independentă în clasa experimentală. Este o etapă cu valoare formativă,
fundamentală ca întindere, care a constat în antrenarea copiilor în
numeroase activități bazate pe jocuri didactice și lecturi după imagini, în
special la activitățile de educarea limbajului din cadrul domeniului
experiențial „Limbă și comunicare”.
o Etapa finală (etapa pos -expeimentală ), în cadrul căreia se face
comparația rezultatelor obținute în etapa inițială cu cele obținute în etapa
finală după ce co piii au fost supuși la aceleași probe ca și în etapa
constatativă, dar cu un alt nivel de dificultate.
Metoda testului este o metodă de cercetare ce implică o sarcină sau un grupaj de
sarcini reunite pe baza unui criteriu unitar. Testul este un instrument de investigare
experimentală aplicat cu scopul de a diagnostica prezența unei însușiri, aptitudini,
trăsături psihice și de a măsura diferențele individuale.
Metoda observației constă în urmărirea sistematică a comportamentului copiilor,
erorile ce apar în rezolvarea sarcinilor propuse precum și calitatea prestaț iilor
40
preșcolarilor. R eprezintă una dintre cele mai răspândite tehnici de cercetare științifică
fiind o metodă de cunoaștere care constă în contemplarea intenționată, metodică,
sistematică a unui obiect, proces sau persoană, a unor manifestări psihice ale acesteia în
desfășurarea lor naturală și înregistrar ea cât mai exactă a fapt elor psihologice
semnificative -„observația îndeplinește funcția sa specifică în ansamblul metodelor de
colectare a datelor cercetării pentru motivul că adună fapte așa cum se prezintă ele,
spontan, natural, deosebit de felul cum se adună faptele prin experiment sau alte metode
de colectare a datelor”( Muster, 1985)
În cadrul cercetării pedagogice întreprinse, am utilizat o observație științifică
participativă ce a presupus urmărirea intenționată și sistematică a fenomene lor instructiv –
educative studiate, a faptelor educaționale, așa cum se desfășoară ele în condiții normale.
Observația științifică este provocată și poate fi întreținută și perfecționată de interesul
celui care și -a propus să cerceteze.
Avantajele folosirii acestei metode constau în posibilitatea acumulării unui registru
bogat de date și păstrarea naturaleții condițiilor de activitate. Printre dezavantaje, se pot
enumera: imposibilitatea de a controla situația, de a ne implica în mersul evenimentel or
fără a le denatura și subiectivitatea, deoarece rezultatele depind, în mare măsură, de
experiența, concepțiile și interesele cercetătorului.
Observația este una dintre primele metode de culegere a datelor pe care le -am
utilizat în scopul valid ării ipotezei cercetării, metodă pe care am subordonat -o metodei
experimentului, corelând astfel rezultatele obținute în urma situațiilor experimentale cu
datele, mai ales calitative, surprinse în condiții obișnuite de activitate prin observații. Am
folosi t-o cu succes în toate etapele cercetării sprijinind, de obicei, toate celelalte metode
prin oferirea de date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenului
investigat.
Ca metodă de cunoaștere a preșcolarului, observația vizează urmă rirea acestuia în
situații diferite, subliniind aspecte tipice ale activității și comportării sale. Surprinzând
direct modul de producere și manifestare a fenomenelor, observația furnizează date
asupra activităților psihice desfășurate în condițiile vieți i obișnuite.
41
Cu ajutorul acestei metode, pe baza planului de observare și instrumentelor
adecvate de de investigare, am determinat gradul de dezvoltare a vorbirii și a comunicării
orale la preșcolari, mai ales sub aspect lexical. O importanță deosebită în rea lizarea
obiectivului propus a reprezentat -o crearea condițiilor necesare pentru desfășurarea
naturală a tuturor fenomenelor observate.
Am constatat, așadar, că doar o parte dintre preșcolari posedă abilități de
comunicare, nu toți au un limbaj de zvoltat. Pe lângă prezența unui vocabular mai
rudimentar, o exprimare greșită deseori, amintim și pronunția defectuoasă, aspecte ce se
vor ameliora prin antrenarea în cât mai multe activități realizate cu ajutorul lecturii după
imagini și jocului didactic.
Am avut în vedere, de asemenea, observarea modului de participare a copiilor,
efortul intelectual depus, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența
aprecierilor.
Prin intermediul activităților desfășurate, am d epistat copiii cu aptitudini și pe cei
cu dificultăți în însușirea cunoștințelor de e ducarea limbajului
Analiza produselor portofoliilor copiilor – o metodă prin care se poate vizualiza
progresul preșcolarilor de la un semestru la altul la o anu mită disciplină, de -a lungul unui
interval mai lung de timp.
Metodele de cuantificare a datelor folosite au fost atât clasificarea, ordonarea,
ierarhizarea rezultatelor copiilor prin utilizarea scărilor de evaluare, cât și compararea
rezultatelor o bținute de către copiii din grupa de control cu rezultatele celor din grupa
experimentală.
Metoda calificativă utilizată este metoda interviului . Interviul ,,permite
cercetătorului să înțeleagă profund și nuanțat ființa umană, relațiile ei cu lumea,
credințele și comportamentele specifice grupur ilor sociale” (Agabrian, 2004).
42
IV.7. Perioada și locul desfășurării cercetării
Cercetarea s -a desfășurat în perioada 16 septembrie 2019 si 6 martie 2020 și a inclus trei
etape:
etapa pre -experimentală;
etapa experimentală;
etapa post -experimentală;
IV.8. Etapele cercetării
Etapa pre -experimentală
In această etapă au fost colectate datele inițiale pe baza testelor de evaluare inițială
susținute de grupul experime ntal în perioada 16-20 septembrie 2019 , dar și pe baza
observațiilor. Aceleași teste au fost aplicate și la grupa de control în aceeași perioadă.
În cadrul acestei etape s -au aplicat preșcolarilor din cele două grupe două probe de
evaluare inițială – proba de evaluare inițială nr.1 ,,Desparte în silabe" și proba de
evaluare inițială nr. 2 ,,Cuvinte opuse" pentru a se cunoaște nivelul inițial de cunoștințe al
preșcolarilor.
Prin proba de evaluare inițială nr.1 – ,,Desparte în silabe! " (anexa 1), s -a dori t
evidențierea capacității preșcolarilor de a despărți cuvintele în silabe. S -au utilizat în
acest sens, cuvinte formate din 1, 2 sau 3 silabe. Preșcolarii au fost notați cu calificative,
după cum urmează:
copilul obține 2.5 puncte = INSUFICIENT (comporta ment absent);
copilul obține 5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);
copilul obține 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);
copilul obține 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins)
43
Fig.2 Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare in ițială nr.1
Prin proba de evaluare inițială nr.2 – ,,Cuvinte opuse! " (anexa 2), s -a dorit
evidențierea capacității preșcolarilor de a forma perechi cu sens contrar cu ajutorul
cuvintelor reprezentate în imagini. Preșcolarii au fost notați cu calificative, după cum
urmează:
copilul obține 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);
copilul obține 5 punct e = SUFICIENT (comportament în atenție specială);
copilul obține 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);
copilul obține 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).
Conținut Obiectiv Item Descriptori de performanță Punctaj
Despărțirea în
silabe. Să despartă
corect în silabe
cuvintele
reprezentate în
imagini. 1 Dintre cuvintele reprezentate în imagini,
desparte corect un număr de:
– un cuvânt. 1.5 p.
– două sau trei cuvinte. 4.5 p.
– patru sau cinci cuvinte. 7.5 p.
– șase cuvinte. 9 p.
+ 1 punct din
oficiu
44
Conținut Obiectiv Item Descriptori de performanță Punctaj
Cuvinte
opuse Să formeze
perechi cu sens
contrar cu
ajutorul
cuvintelor
reprezentate în
imagini. 1 Dintre cuvintele reprezentate în imagini,
formează corect un număr de:
– un cuvânt. 1.5 p.
– două sau trei cuvinte. 4.5 p.
– patru sau cinci cuvinte. 7.5 p.
– șase cuvinte. 9 p.
+ 1 punct din
oficiu
Fig.3 Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare inițială nr.2
Etapa experimentală
În această etapă, preșcolarii au fost implicați în realizarea de jocuri didactice
specifice educării limbajului în perioada 23 septembrie -22 februarie 2020 .
În cadrul etapei experimentale, preșcolarii au fost implicați într -un program formati v
bazat pe jocuri didactice d e educare a limbajului. Astfel, jocul didactic a fost utilizat pe
perioada întregii cercetări, atât în cadrul activităților comune, cât și în cadrul activităților
liber alese.
Jocurile didactice au vizat:
dezvoltarea capac ității de exprimare orală;
dezvoltarea auzului fonematic;
dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;
dezvoltarea vocabularului și însușirea unor elemente de construire a
comunicării;
45
formarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical;
îmbogățirea și activizarea vocabularului;
despărțirea cuvintelor în silabe;
pronunțarea corectă a diferitelor sunete ale limbii române.
Pentru dezvoltarea capacității de exprimare orală , s-au desfășurat jocuri ce au vizat:
cunoașterea particularităților diferitelor situații de comunicare: ,,Ce știi despre?” ,
susținerea unui dialog, atât în calitate de vorbitor cât și de auditor: ,,Telefonul”,
formularea întrebărilor și răspunsurilor: ,,Să citim o imagine”.
În ceea ce privește dezvoltarea auzului fonematic , jocurile didactice au avut în
vedere: exersarea memoriei auditive, capacitatea de diferențiere fonematică, dezvoltarea
atenției auditive: ,, Cu ce sunet începe cuvântul?”, ,,Ci ne spune mai multe cuvinte ?”.
Pentru însușirea corectă a pronunțării sunetelor șuierătoare ,,s” și ,,j” , s-a desfășurat
jocul: ,,Trenul și vântul”. Scopul jocului a avut în vedere: dezvoltarea auzului fonematic,
însușirea corectă a pronunțării sunete lor: ,,s” și ,,j”. Totodată, de -a lungul perioadei
experimentale, s -au desfășurat exerciții individuale de pronunție a sunetului ,,s”.
Alte jocuri didactice de educare a limbajului ce au vizat aspectul lexical și sintactic , au
avut în vedere:
intuirea elementelor componente ale unor structuri gramaticale (silabe, cuvinte,
propoziții). Exemple de jocuri: ,,Silabe vesele”, ,,Spune -mi un cuvânt cu tot
atâtea silabe”, ,,Cuvinte și propoziții”;
intuirea sensurilor unor cuvinte prin activități de joc și învățare (omonime,
antonime, sinonime): ,, Găsește cuvântul potrivit”; Cum mai poți spune?”
Alte jocuri ce au avut loc în etapa experimentală au vizat:
-îmbogățirea vocabularului cu substantive (proprii și comune), adjective,
pronume, numerale o rdinale, verbe, adverbe, locuțiuni adverbiale, propoziții,
conjuncții.
însușirea corectă a substantivelor la singular și la plural : ,,Eu spun una, tu spui
multe” dar și la diferite cazuri: ,,Cui să dau jucăria?”; ,, Al cui este?”.
46
Ultima sarcină în c adrul jocului ,, Eu spun una, tu spui multe”, a constat în
rezolvarea unei fișe de evaluare continuă. Imaginile testului au fost identice cu proba de
evaluare inițială nr.1 – Una sau mai multe (vezi anexa 2).
Pentru creativitatea și expresivitatea l imbajului oral , s-au desfășurat jocuri ce au
vizat:
reținerea și utilizarea unor structuri verbale expresive (adjective, adverbe, epitete,
expresii ritmate);
nuanțarea vocii, adecvarea vocabularului, folosirea intonației potrivite pentru
situații și trăiri emoționale particulare: Exemple: ,,Recunoaște personajul” ; ,,Mult
e dulce și frumoasă limba ce – o vorbim”, etc.
Jocurile didactice desfășurate în cadrul etapelor cercetării
Jocuri didactice Obiectivele jocului
1.Cu ce sunet începe cuvântul?
2.Ștafeta
Obiective:
familiarizarea cu unele sunete;
formarea deprinderii de a pronunța corect
cuvintele care se deosebesc prin sunetul
de la începutul cuvintelor;
activizarea vocabularului;
dezvoltarea auzului fonematic, a rapidității în
gândire;
dezvoltarea spiritului de observație.
Obiective:
recunoașterea imaginii prezentată prin
descoperire și a sunetului cu care începe
cuvântul reprezentat de imagine;
47
3.Răspunde repede și bine
4.Spune cum este și ce are
5.Hai să împerechem!
6. "La cine s -a oprit roata"
să delimiteze sunetul cu care începe
cuvântul;
să găsească cuvinte cu sunetul respectiv;
dezvoltarea auzului fonemati și al operațiilor
gândirii.
Obiective:
pronunțarea corectă a consoanei ,,r” asociată
cu alte consoane
Obiective:
consolidarea deprinderii de a alcătui
propoziții din trei cuvinte;
formarea deprinderii de introduce în cadrul
propoziției verbele auxiliare ,, a fi” și ,,a
avea”;
dezvoltarea gândirii și a imaginației
creatoare.
Obiective:
să găsească antonimele potrivite unor
cuvinte;
– să formulize propoziții cu antonimele
găsite
Obiective:
– exersarea vorbirii copiilor în direcția
pronunțării sunetelor c, r, t, g, h, și a
48
7."Eu spun una, tu spui multe"
8. Spun la fel, da -i altceva
9.Al cui glas este?
grupurilor de sunete: chi, sf, gr, ci, era, prin
imitarea glasului specific unor animale;
– consolidarea cunoștințelor privind
denumirile unor animale și acțiunile pe car e
le fac;
– activizarea vocabularului prin folosirea
cuvintelor respective.
Obiective:
– formarea deprinderii de a alcătui propoziții
și fraze scurte utilizând corect numărul
singular și plural al substantivelor.
Sarcina didactică:
– folosirea corectă a singularului și pluralului
în vorbirea curentă.
Obiective:
– să aleagă imaginea corespunzătoare
sensului correct al unui cuvânt utilizat într -o
propoziție;
– să precizeze celelalte sensuri ale aceluiași
cuvânt (omonime);
– să formuleze propoziții logice în care se
explică sensurile cuvintelor omonime.
Obiective:
– să recunoască personajul dintr -o poveste
după replica ascultată;
– să utilizeze correct în răspunsurile
49
10.Jocuri – exercițiu pentru depistarea
tulburărilor de limbaj
11.Jocuri – exercițiu pentru dezvoltarea
auzului fonematic
12. Jocuri -exercițiu pentru dezvoltarea
capacității de receptare a mesajului oral
13. Jocuri – exercițiu pentru dezvoltarea
capacității de exprimare orală
14. Jocuri exercițiu pentru dezvoltarea
vocabularului și însușirea unor elemente de
construcție a comunicării formulate substantivele în cazul genitive și
dativ.
Etapa post -experimentală.
În această etapă au fost aplicate preșcolarilor probe de evaluare f inală. S-a urmărit
progresul celor două grupe pentru a se observa re zultatele grupei experimentale. Această
etapă s -a desfășurat în intervalul 12 ianuarie -22 februarie 2020.
În etapa post -experimentală, li s -a administrat preșcolarilor două probe de evaluare
sumativă sau finală – proba de evaluare finală nr. 1 –A/al/ai /ale cui sunt? ( anexa nr. 3 ).
și proba de evaluare finală nr. 2 : ,,Cu ce sunet începe cuvântul?" (anexa nr.4)
Prin proba de evaluare finală nr. 1 –A/al/ai/ale cui sunt? s-a constatat capaci tatea
preșcolarilor de a folosi corect substantivele la singular și plural în cazul genitiv.
Preșcolarii au fost notați cu calificative, după cum urmează:
copilul o bține 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportament absent);
50
copilul obține 5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);
copilul obține 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);
copilul obține 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).
Conținut Obiectiv Item Descriptori de performanță Punctaj
A/al/ai/ale cui
sunt? Să formeze
perechi cu
genitivul
cuvintelor
reprezentate în
imagini. 1 Dintre cuvintele reprezentate imagini,
formează corect un număr de:
– un cuvânt. 1.5 p.
– două sau trei cuvinte. 4.5 p.
– patru sau cinci cuvinte. 7.5 p.
– șase cuvinte. 9 p.
+ 1 punct
din oficiu
Fig.4 Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare sumativă nr.1
Preșcolarii au fost solicitați și pentru rezolvarea sarcinilor probei de evaluare finală
nr. 2: ,,Cu ce sunet începe cuvântul ?" ( anexa 4 ). Prin intermediul acestei probe de
evaluare finală, s -a urmărit capacitatea preșcolarilor de a identifica literele și sunetele cu
care încep cuvintele reprezentate în imagini. Evaluarea copiilor s -a desfășurat pe baza
descriptorilor de performanță.
Preșcolarii au fost notați cu calificative, după cum urmează:
copilul obține 2.5 puncte = INSUFICIENT (comportame nt absent);
copilul obține 5 puncte = SUFICIENT (comportament în atenție specială);
copilul obține 7.5 puncte = BINE (comportament în dezvoltare);
copilul obține 10 puncte = FOARTE BINE (comportament atins).
51
Conținut Obiectiv Item Descriptori de performanță Punctaj
Cu ce sunet
începe
cuvântul ? Să formeze
perechi cu
sunetele cu care
încep cuvintele
reprezentate în
imagini 1 Dintre cuvintele reprezentate în imagini,
formează corect un număr de:
– un cuvânt. 1.5 p.
– două sau trei cuvinte. 4.5 p.
– patru sau cinci cuvinte. 7.5 p.
– șase cuvinte. 9 p.
+ 1 punct din
oficiu
Fig.5 Descriptorii de performanță din cadrul probei de evaluare sumativă nr.2
Pentru partea calitativă a cercetării, s -a utilizat me toda interviului
Ghidul de interviu s -a aplicat cadrelor didactice din învățământul preșcolar pentru a
obține date cu privire la importanța utilizării jocului didactic în activitățile de educare a
limbajului.
În urma aplicării interviului, s -a constatat o d iferențiere mai mare sau mai mică a
răspunsurilor cadrelor didactice.
Întrebarea nr 1 . – Credeți că este importantă utilizarea jocului didactic în activitățile de
învățare?
Răspunsurile date de către cadrele didactice au prezentat similarități. Aces tea au
plasat desfășurarea jocului didactic în centrul preocupărilor educaționale în grădinița de
copii, spunând că prin intermediul jocurilor didactice, preșcolarii își însușesc mai repede
cunoștințe, jocul didactic le dezvoltă creativitatea, spiritul de echipă, motivația pentru
activitățile de învățare, socializarea, etc.
52
Întrebrea nr.2 – Credeți că ar trebui să existe o delimitare între cele două medii: rural și
urban, în desfășurarea jocurilor didactice?
Cadrele didactice intervievate sunt de păr ere că nu trebuie să existe o diferență în
ceea ce privește mediul în care se desfășoară jocurile didactice.
Întrebarea nr.3 – Care sunt factorii perturbatori ce împiedică buna desfășurare a
jocurilor didactice?
În majoritatea răspunsurilor au predominat următorii factori perturbatori ai jocurilor
didactice: zgomotul, temperamentul copiilor, sarcinile prea numeroase, organizarea
defectuoasă, etc.
Întrebarea nr.4 – Ce elemente asigură o bună desfășurare a jo curilor didactice?
În răspunsurile cadrelor didactice referitoare la această întrebare, predomină
următoarele elemente pozitive: cunoașterea regulilor de către toți copiii, înțelegeerea
sarcinilor jocurilor, existența unui material didactic atractiv și viu colorat, motivația
copiilor pentru joc, utilizarea recompenselor, claritaea cerințelor jocurilor.
Întrebarea nr.5 – Care sunt cele mai vizibile rezultate obținute în urma utilizării jocurilor
didactice de educare a limbajului în grădinița de copii?
Au predominat următoarele răspunsuri: s -a observat dezvoltarea auzului fonematic al
copiilor, dezvoltarea și activizarea vocabularului, îmbogățirea vocabularului, formarea
unei exprimări orale corecte.
Întrebarea nr.6 – Dați exemple de jocuri didac tice de educare a limbajului pe care le -ati
desfășurat la grupă.
Câteva dintre jocurile menționate au fost: jocuri de despărțire a cuvintelor în silabe,
jocuri de formare a propozițiilor simple, jocuri de recunoaștere a sinonimelor,
antonimelor, jo curi de recunoaștere a singularului și pluralului, jocuri de îmbogățire a
vocabularului, etc.
Întrebarea nr. 7 – Considerați jocurile didactice ca fiind metode activ -participative?
Argumentați!
53
Toate răspunsurile cadrelor didactice au fost afirmative. Acestea sunt de părere că
elvii se implică emoțional în jocurile didactice propuse, copiii verbalizează, jocul didactic
având un grad ridicat de activizare a preșcolarilor.
Întrebarea nr. 8 – În urma desfășurării jocurilor didactice, ați observat progres / regres la
preșcolarii dumneavoastră?
Toate cadrele didactice au observat progrese la preșcolari în urma de sfășurării
jocurilor didactice.
54
CAPITOLUL V -ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
DATELOR
Analiza și interpretarea datelor obținute în cadrul experimentului psihopedagogic,
au fost realizate în interval ul 23 februarie -6 martie și în această etapă am analizat
rezultatele finale ale celor două grupe: grupa experimentală și grupa de control, pentru a
se constata evoluția preșcolarilor din grupa experimentală.
Totodată, am comparat rezultatele finale ale celor două grupe pentru a putea
observa mai bine influența jocurilor didactice asupra capacității de comunicare la copiii
din grupa experimentală. În urma analizării datel or, s -a constatat că un sfert din
preșcolarii grupei experimentale au reușit să atingă comportamentul vizat, jumătate nu au
despărțit corect în silabe cuvintele: avion și umbrelă. De asemenea, tot la un sfert din
copii i din această grupă s -a constatat un comportament în dezvoltare. La grup a de control
s-a constatat că 6 copii au atins comportamentul vizat, 9 dintre ei nu au reușit să despartă
corect în silabe cuvintele avion și umbrelă , iar un sfert dintre copii au avut un
comportament în atenție specială deoarece nu au reușit să despartă c orect în silabe mai
multe cuvinte.
Rezultă, că din cei 40 de copii ai celor două grupe, 11 copii au atins nivelul de
comportament vizat deoarece au avut răspunsuri corecte la toate cerințele propuse spre
rezolvare. S-a constatat că 19 dintre aceștia, adică aproape jumătate dintre ei au primit
calificativul bine, adică nu au despărțit corect în silabe două -trei cuvinte. Un sfert dintre
cei 40 de copii, adică 10 dintre ei, nu au despărțit corect î n silabe mai mult de 5 cuvinte.
55
CALIFICATIV
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
GRUPA
EXPERIME NTALĂ
(frecvență)
5
10
5
GRUPA
DE CONTROL
(frecvență)
6
9
5
Fig.6 Tabel cu r ezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe la proba de evaluare
inițială nr.1
Fig.7 Histogramă reprezentând rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe
după proba de evaluare initială nr.1
În urma analizării rezultatelor obținute după proba de evaluare inițială nr.2
,,Cuvinte opuse" , s-a constatat că peste un sfert din preșcolarii grupei experimentale au
reușit să atingă comportamentul vizat, 11 dintre aceștia nu au reușit să realizeze perechile
de cuvinte opuse. De asemenea, la un sfert din copii i din această grupă s -a constat at un
comportament în atenție specială . La gru pa de control s -a constatat că 7 copii au atins
comportamentul vizat, jumătate dintre ei nu au reușit să formeze patru sau cinci perechi 024681012
GRUPA EXPERIMENTALĂ GRUPA DE CONTROLFOARTE BINE
BINE
SUFICIENT
56
de cuvinte opuse , și doar 3 dintre copii au avut un comportament în atenție specială
deoarece nu au reușit să formeze decât două perechi.
Rezultă, că din cei 40 de copii ai celor două grupe, 14 copii au atins nivelul de
comportament vizat deoarece au avut răspunsuri corecte la toate cerințele propuse spre
rezolvare. S-a constatat că 21, dintre aceștia, adică aproape jumătate dintre ei au primit
calificativul bine, iar doar 5 dintre cei 40 de copii, nu au format decât doua sau trei
perechi din cele șase ale itemului obtinând astfel calificativul suficient având un
comportament în atenție specială .
CALIFICATIV
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
GRUPA
EXPERIME NTALĂ
(frecvență)
7
11
2
GRUPA
DE CONTROL
(frecvență)
7
10
3
Fig.8 Tabel cu rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe la proba de evaluare
inițialâ nr.2
Fig.9 Histogramă reprezentând rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe
după proba de evaluare iniț ială nr.2 024681012
GRUPA
EXPERIMENTALĂGRUPA DE
CONTROLFOARTE BINE
BINE
SUFICIENT
57
De remar cat este fapul că toți preșcolarii care nu au obținut calificativul foarte
bine au întâmpinat dificultăți în a despărți în silabe cuvântul avion și umbrelă.
Jocurile didactice din etapa experimentală au avut rolul de a remedia lacunele
preșcolari lor din grupa experimentală.
În urma probei de evaluare sumative nr.1 : ,,A/al/ai/ale cui sunt?” (anexa 3), s-a
avut în vedere scopul de a îmbogăți capaci tatea preșcolarilor de a folosi corect
substantivele la singular și plural în cazul genitiv .
CALIFICATIV
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
GRUPA
EXPERIME NTALĂ
(frecvență)
15
4
1
GRUPA
DE CONTROL
(frecvență)
14
6
0
Fig.10 Tabel cu r ezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe la proba de
evaluare sumativă nr.1
Fig.11 Histogramă reprezentând rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe
după proba de evaluare sumativă nr.2
0246810121416
GRUPA
EXPERIMENTALĂGRUPA DE
CONTROLFOARTE BINE
BINE
SUFICIENT
58
Rezultatele copiilor arată o remediere a cunoștințele copiilor sub aspectul dezvoltării
limbajului. Mai mult de jumătate din numărul de preșcolari supus cercetării și -au atins
comportamentul vizat. Analizând rezultatele copiilor, se remarcă un progres vizi bil din
punct de vedere al dezvoltării limbajului. Dacă în etapa pre -experimentală la grupa
experimentală , doar 5 copii aveau atinse comportament ele vizate în proba de evaluare,
adică doar un sfert din cei 20 de copii, la momentul evaluării finale numărul acestora a
ajuns la trei sferturi, adică 15 copii. Doar 4 copii mai avea u comportamentul în dezvoltare
și numai unul singur avea comportament î n atenție specială.
CALIFICATIV
TIP EVALUARE FOARTE BINE BINE SUFICIENT
EVALUARE
INIȚIALĂ
(frecvență)
5
10
5
EVALUARE
SUMATIVĂ
(frecvență)
15
4
1
Fig.12 Tabel comparativ reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa
experimentală la probe de evaluare inițială și sumativă nr.1
Fig.13 Histogramă comparativă reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa
experimentală la probe de evaluare inițială și continuă nr.1 0246810121416
FOARTE BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENTEVALUARE INIȚIALĂ
EVALUARE SUMATIVĂ
59
Analizând rezultatele probei finale nr.2, observăm că față de probele inițiale,
copiii ambelor grupe au obținut rezultate mai bune.
CALIFICATIV
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
GRUPA
EXPERIME NTALĂ
(frecvență)
16
4
0
GRUPA
DE CONTROL
(frecvență)
15
3
2
Fig.1 4 Tabel comparativ reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa
experimentală la probe de ev aluare inițială și sumativă nr.2
Fig.15 Histogramă comparativă reprezentând calificativele obținute de copiii din grupa
experimentală la probe de evaluare inițială și continuă nr.2
Grupa experime ntală a totalizat un număr de 16 calificative de foarte bine,
comparativ cu proba inițială, la care s -au înreg istrat doar 7 calificative de foarte bine. . S-a 024681012141618
FOARTE BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENTGRUPA EXPERIMENTALĂ
GRUPA DE CONTROL
60
evidențiat un progres și în ceea ce privește preșcolarii din grupa de control, 73% dintre ei
reușind să obțină calificativul foarte bine . 20% dintre rezultatele grupei de control s-au
concretizat în calificativul bine, și doar 7% au obținut calificativul suficient.
Nici în cazul grupei de control nu s -a evidențiat niciun calificativ insuficient. În
urma analizării rezultatelor, a mai reieșit faptul că toți preșcolarii din grupa de control
cărora nu li s -a acordat calificativul foarte bine , au întâmpinat dificultăți în asocia
cuvântul urs cu litera corespunză toare sunetului ,,U”
Ambele grupe au obținut rezultate bune și constată astfel că jocurile didactice de
educare a limbajului utilizate în cadrul grupei experimentale și -au dovedit eficiența.
Etapa comparativă a presupus analiza și interpretarea rezultatelor obținute în cele
două perioade de evaluare, iniția lă și finală. Menirea evaluării este de a ajuta la
ameliorarea și optimizarea procesului de învățământ. De aceea, prin e valuare, am încercat
să apreciez performanțele de ordin cognitiv și formativ ale copiilor înainte și după
utilizarea jocului didactic ca activităte de bază.
Comparând rezultatele evaluării inițiale cu cele din evaluarea finală, putem
concluziona faptul că jocul didactic își aduc e întotdeauna aportul cu succes asupra
educării limbajului la preșcolari, el fiind folosit pentru creș terea calității pronunției și
exprimării orale a copiilor.
Prin modul în care a fost concepută prezentarea și interpretarea datelor cu privire la
contribuția jocului didactic, se evidențiază clar progresul copiilor în direcția dezvoltării
limbaju lui și comunicării.
Diferențele dintre rezultatele înregistrate în cele două perioade și expuse în această
etapă comparativă ne demonstreză că premisele de la care s -a pornit și care au fost
prezentate in ipoteza inițială sunt adevărate, jocul d idactic îmbunătățește semnificativ
dezvoltarea vorbirii și stimulează comunicarea la copilul de vârstă preșcolară.
Astfel, putem afirma cu certitudine că achizițiile limbajului din acest an școlar și nu
numai, se datorează într -o mare măsură des fășurării cu eficien ță a activităților sub formă
de joc didactic.
61
Învățământul preșcolar oferă prima experiență organizată în educarea limbajului și
încearcă să egalizeze șansele educative, ținând cont de decalajele existente în mediile
familial e ale copiilor. Grădinița, prin activitățile de educare a limbajului, acordă o atenție
deosebită dezvoltării capacităților de comunicare verbală, care constituie condiții
esențiale în formarea și fixarea noțiunilor și transmiterea informațiilor.
Deducem, de aici, importanța temei cercetării, Rolul jocului didactic in educarea
limbajului la preșcolari pentru practica educativă. Ideile prezentate nu sunt noi, acest
lucru este observabil și prin mulțimea de teorii formulate, teorii care se susțin reciproc
sau se opun. Din cele expuse pe parcursul acestui capitol, se desprinde ideea validității
ipotezei de la care am pornit în lucrarea de fata, dar problema rămâne deschisă pentru
cercetări ulterioare.
Așadar, problema ridicată de i poteză rămâne deschisă oricăror cercetări viitoare, ce
vor putea îmbunătăți continuu procesul dezvoltării limbajului în învățământul preșcolar.
Studiul făcut este doar un început, putând fi continuat sau prelungit cu alte lucrări mult
mai complexe, care s ă ducă la rezultate mult mai surprinzătoare.
Cunoscută fiind însemnătatea dezvoltării limbajului la vârsta preșcolară datorită
influenței pe care o exercită asupra celorlalte procese psihice, vom face demersuri pentru
a descoperi noi modalități d e optimizare a comunicării verbale. Putem emite noi ipoteze
care să verifice impactul unor alte metode activ -participative sau interactive asupra
stimulării comunicării.
.
62
CONCLUZII
Limbajul este instrumentul de lucru pentru toate celelalte activități ce se desfășoară
în grădiniță, iar mijlocul prin care își pot corecta pronunțarea vorbirii și prin care își
verifică însușirea unor noțiuni este jocul didactic. Prin intermediul limbajului, copilul
rezlizează relații complexe cu adulții dar și cu alți copii, își organizează activitatea
psihică, își exprimă ideile și stările interioare și se formează cunoștințele.
Jocul antrenează copilul, îi sti mulează și exersează vorbirea în direcția dorită, fără
ca el să conștientizeze acest lucru. Elementele distractive ce fac parte din joc, produc
copiilor veselie, destindere iar copiii participă activ și cu interes la sarcinile jocurilor
didactice.
S-a constatat, că jocurile didactice de educare a limbajului la care au participat
preșcolarii supuși experimentului psihopedagogic, au adus o contribuție însemnată în
ceea ce privește: pronunțarea clară și corectă a sunetelor ce intră în componența
cuvintelor, s -au corectat pronunțările greșite a unor sunete sau cuvinte, s -a activizat
vocabularul prin achizițiile de cuvinte noi.
În alegerea jocurilor didactice de educare a limbajului la care au participat
preșcolarii grupei mijlocii, o importan ță majoră a avut -o cunoașterea nivelului pe care l –
au atins copiii în ceea ce privește dezvoltarea limbajului dar și deficiențele de vorbire. În
funcție de aceste realități, s -a acționat prin intermediul acestui mijloc de formare și de
educare a limbajului .
Jocurile didactice au dus la creșterea randamentului școlar, la dezvoltarea
imaginației, creativității, auzului fonematic,la îmbogățirea vocabularului precum și la
dezvoltarea spiritului de echipă. Participarea copiilor la jocurile didactice de educare a
limbajului atât în cadrul activităților comune, cât și în cadrul activităților liber alese, a dus
la posibilitatea susținerii unui dialog atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de
auditor, la formularea unor întrebări și răspunsuri core cte din punct de vedere gramatical.
63
De aici, rezultă, impactul și rolul major al jocurilor didactice asupra dezvoltării
capacităților de comunicare orală la preșcolari.
Dintre elementele surpriză ce au facut parte din desfășurarea jocurilor didactice și au
contribuit la o desfășurare eficientă a acestora, au fost: recompensele, aplauzele,
materialul didactic atractiv și variat, dar și pregătirea temeinică a cadrulu i didactic î n
elaborarea lor.
Jocul didactic este o metodă activ -participativă, deoarece prezintă un grad ridicat de
activizare a copiilor, înlăturându -se apariția pasivității acestora. Prin intermediul
desfășurării acestor jocuri didactice, s -au înregistrat progrese vizibile atât în plan
cognitiv, cât și în plan moral și afectiv. Introducerea jocului didactic în activitățile de
educare a limbajului conduce la modificări cantitative și calitative însemnate, atât în ceea
ce privește latura instructiv ă, cât și cea formativă. Utilizarea jocurilor didactice de
educare a limbajului atât în cadrul activităților comune și în cadrul activităților la alegere,
conduce la o bună cunoaștere a particularităților diferitelor situații de comunicare de către
copii, la posibilitatea susținerii de către aceștia a unui dialog în calitate de vorbitori și
auditori, precum și la posibilitatea formulării unor întrebări și răspunsuri corecte din
punct de vedere gramatical.
Constatăm, deci impactul major pe care j ocurile didactice de educare a limbajului
îl dețin asupra dezvoltării capacității de comunicare orală la preșcolari. Jocurile de
exersare a memoriei auditive, a atenției auditive, a capacității de diferențiere fonematică
conduc la îmbunătățirea auzului fon ematic. Utilizarea jocului didactic cu preponderență
în activitățile din grădinița de copii, conduce la rezultate considerabile în ceea ce privește
aspectul lexical și sintetic, precum și creativitatea și expresivitatea limbajului oral.
Cele ma i avantajoase strategii didactice de valorizare a valențelor instructiv –
formative în cadrul jocului didactic de educare a limbajului sunt strategiile interactive.
Ele împiedică pasivitatea preșcolarilor și le dezvoltă acestora o serie de capacități:
sociabilitate, încredere în forțele proprii, spiritul de echipă etc.
Cercetarea a arătat că nu trebuie făcute delimitări între mediul rural și urban în
demararea activităților ce presupun desfășurarea jocurilor didactice decât din persp ective
conținuturilor, deși există diferențe între modurile de organizare, în sensul că în mediul
rural, acestea presupun mai multă mișcare. Elementele care care conduc la desfășurarea
64
optimă a jocurilor didactice sunt diverse. Ele presupun utilizarea unor materiale didactice
atractive, a recompenselor, precum și o pregătire temeinică a cadrelor didactice în
elaborarea lor.
Printre jocurile didactice desfășurate la grupă în cadrul activităților de educare a
limbajului pentru nivelul I, care ș i-au demonstat cel mai mult eficiența, se regăsesc jocuri
didactice ce dezvoltă capacitatea de comunicare orală a preșcolarulor, jocuri care țin de
aspectul fonetic, lexical și sintactic.
Jocul didactic reprezintă o metodă activ -participativă , deoarece prezintă un grad
ridicat de activizare a copiilor. Copiii nu participă pasiv în cadrul activităților, așa cum se
întâmplă în cazul metodelor tradiționale. Utilizarea mijloacelor active -participativa
conduce la participarea preșcolarilor la propr ia lor formare. Prin intermediul jocului
didactic, copiii înregistrează în mod sigur progrese și nu doar pe plan c ognitiv, ci și în
plan afectiv și atitudinal.
În concluzie, rezultă că ipotezele cercetării au fost adeverite
65
ANEXE
ANEXA 1
PROBA DE EVALUARE INIȚIALĂ NR.1
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
,, DESPARTE ÎN SILABE"
Scrie în spațiile de mai jos, tot atâtea liniuțe, câte silabe au cuvintele reprezentate în
imagini:
66
ANEXA 2
PROBA DE EVALUARE INIȚIALĂ NR.2
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
,, CUVINTE OPUSE"
Formează perechi cu sens contrar
67
ANEXA 3
PROBA DE EVALUARE SUMATIVĂ
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
,, A/AL/AI/ALE CUI SUNT?"
A/al/ai/ale cui sunt?
68
ANEXA 4
PROBA DE EVALUARE SUMATIVĂ
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
,, CU CE SUNET ÎNCEP?"
Unește literele cu sunetul cu care începe cuvântul reprezentat în imagini
A
T
E
M
U
F
69
BIBLIOGRAFIE
1. Antonovici , Ș., Ciubotaru , M. (2005) Educarea limbajului -extindere -Îndrumător
pentru educatoare , București : Aramis
2. Agabrian, M., (2004) , Cercetarea calitativă a socialului, București: Polirom
3. Antonovici, Ș., Neațu, P.,( 2008) Jocuri și activități alese , București: A ramis,
4. Balint , M. (2008), Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul
preșcolar . Didactica limbii și literaturii române , Cluj -Napoca.
5. Băran -Pescaru, A., (2004) Parteneriat în educație . Familie – școală -comunitate ,
București : Aramis
6. Bocoș , M. (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice , Cluj -Napoca: Casa
Cărții de Știință.
7. Bocoș , M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice , un cadru constructivist, ,
București: Paralela 45
8. Bocoș, M. (2008) Strategii didactice activizante în învățământul preșcolar și
primar , Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință
9. Breben S., Ruiu G., Fulga M.,(2005) Mediu educațional în grădiniță , Craiova:
Reprograph,
10. Breben, S., Gongea , E., Ruiu, G & al,(2004) Metode interactive de grup . Ghid
metodic pentru învăță mântul preșcolar , Craiova: Arve
11. Chateau, J., (1976) Copilul și jocul. Rolul pedagogic al jocului , București:
Didactică și Pedagogică
12. Chelcea , S.(2001/2007), Metode cantitative și calitative (ediția a III-a, revizuită și
adăugită ), București: Economică
13. Cristea, S. (2006), Curriculum pedagogic, București: Editura Didactică și
Pedagogică R.A
14. Cucoș, C. (2006), Pedagogie – Ediția a II -a revăzută și adăugită , Iași: Editura
Polirom
70
15. Dogaru, Zoe (2000), Evaluarea cunoștințelor copiilor preșcolari , Editura Aramis,
București;
16. Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului ăn învățământul preșcolar , ,
București: Arta Grafică
17. Dumitru, A., Dumitru, V. , (2009), Activități transdisciplinare pentru grădiniță și
ciclul primar. Jocuri didactice , Pitești : Paralela 45
18. Ezechil , L., Lăzărescu, Păiși, M., (2004) Laborator preșcolar -Ghid metodic,
19. București: V & I Integral,
20. Gheba, G., Popovici, C., Gheba, L., (1995), Jocuri didactice pentru preșcolari.
Anecdote didactice pentru clasele I -IV, , București: Pan General
21. Gherghina, D., ( 2007) Metodica activităților instructiv -educative în învățământul
preprimar, Craiova: Didactica Nova;
22. Glava, A., Glava, C. (2002), Introducere în pedagogia preșcolară , Cluj -Napoca:
Dacia Educațional
23. Huizinga, J., (2012) Homo Ludens,Încercarea de det erminare a elementului ludic
al culturii, , București: Humanitas;
24. Ionescu, M. (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Cluj Napoca:
Presa Universitară clujeană
25. Iucu, R., Păun, E. (2002), Educația preșcolară în Romania , București; Presa
Universit ară clujeană
26. Mitu, F., Antonovici, Ș., (2006), Metodica activităților de educare a limbajului
în învățământul preșcolar (ediția a II -a, revizuită) , București: Humanitas
Educațional,
27. Mitu, F., Antonovici, Ș., (2005) Jocuri didactice intregrate pentru învă țământul
preșcolar, București: Humanitas
28. Neagu, M., (2001), Jocul didactic – cale de acces spre sufletul copilului, Bacău:
Vladimed -Rovimed
29. Norel, M., Bota(2014 ) Didactica Domeniului experie nțial Limbă și Comunicare,
Cluj Napoca: ASCR ;
30. Sima, I., Petruțiu, R., (1998) Psihopedagogie.Studii și cercetări.Vol.I. , București:
Didactică și Pedagogică
71
31. Stan, F., (2013) Jocul didactic , București: Rovimed
32. Șchiopu, Ursula,. (1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor,
București: Didactică și Peda gogică,
33. Șchiopu U.,Verza E.,(1976) Psihologia jocului, Șchiopu U.,Verza E., Psihologia
jocului, București: Didactică și Pedagogică
34. Taiban, M., Petre, M., Nistor, V., (1976), Jocuri didactice pentru grădinița de
copii, București: Didactică și Pedagogică ,
35. Voiculescu, E. (2003), Pedagogie preșcolară” -ediția a doua, revizuită , București:
Aramis,
36. Vraciu, A.,(1980), Lingvistică generală și comparată , București: Didactică și
Pedagogică
37. ***Răduț -Tarciu, Ramona (2003), Jocul didactic – teorie și aplicații,
www.scribd.com
38. ***Curriculum pentru Educație Timpurie, (2019), București;
39. ***Ghid pentru proiecte tematice. Abordare în manieră integrată a activităților
din grădiniță , (2005), București: Humanitas Educațional;
40. ***Revista Învățământul preșcolar, nr.1 -2/2005, București : Coresi;
41. ***Revista Î nvățământ preșcolar,nr.3 -4/2005, București: Coresi;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI [624386] (ID: 624386)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.