Cercetări Anatomo -Clinice în prevenția și recuperarea traumatismelor la [624314]

Universitatea de Medicină și Farmacie
Târgu Mureș
Facultatea de Medicină
Disciplina de Anatomie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Cercetări Anatomo -Clinice în prevenția și recuperarea traumatismelor la
sportivi – Forma Sportivă – Evaluare și Contro l

COORDONATOR ȘT IINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]. Univ. Dr. Klara Brînzaniuc Nicolae Stanciu

Târgu Mureș
2018

1
CUPRINS
1. PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.1. ANATOMIE CLINICĂ ȘI ELEMENTE DE BIOMECANICĂ ………………………….. . 3
1.1.1. Elemente musculo -scheletale ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.1.2. Biomecanica Membrului Superior ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.1.3. Biomeca nica Membrului Inferior ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.2. TRAUMATISME SPORTIVE ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.3. PREVENIREA TRAUMATISMELOR ………………………….. ………………………….. …… 8
1.4. PRINCIPII DE RECUPERARE ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.5. FORMA SPORTIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.5.1. Durata formei sportive ………………………….. ………………………….. ……………………… 10
1.5.2. Cum se pierde forma sportivă ………………………….. ………………………….. ……………. 10
2. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
2.1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
2.2. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
2.3. MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2.4. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 17
2.4.1. Distribuția pe sexe și vârstă ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
2.4.2. Analiza sportivilor luând în considerare concordanța dintre mediul de proveniență
și prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
2.4.3. Analiza sportivilor luând în considerare concordanța dintre vârsta sportivilor și
prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
2.4.4. Analiza participanților luând în considerare concordanța dintre sportul practicat și
prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
2.4.5. Analiza participanților luând în considerare concordanța dintre tipul sportului
practicat și prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. …….. 26

2
2.4.6. Analiza participanților luând în considerare concordanța dintre ramura sportivă
practicată și prezența unei anumite pat ologii ………………………….. ………………………….. …….. 29
2.4.7. Analiza participanților luând în considerare concordanța dintre intensitatea și
perioada de timp practicării sp ortului și prezența/absența traumatismelor ……………………… 31
2.4.8. Analiza eficienței conduitei terapeutice în funcție de recuperarea capacită ții de efort
33
2.4.9. Analiza eficienței tratamentului instaurat în cadrul sistemului public de sănătate, în
concordanță cu rec uperarea capacității de efort ………………………….. ………………………….. …. 34
2.5. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 35
2.6. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 36
3. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 37
4. ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 38

3
1. PARTEA GENERALĂ
1.1. ANATOMIE CLINICĂ ȘI ELEMENTE DE BIOMECANIC Ă
1.1.1. Elemente musculo -scheletale
Fig. 1.1 Anatomia scheletală a omului [https://humananatomycharty.com/bones -human –
anatomy/bones -human -anatomy -anatomy -of-the-body -bones -anatomy -of-human -body –
skeleton -bones /]
„Scheletul uman este format, în mod normal , din 206 oase. La nivelul scheletului
uman există și unele oase inconstante (oasele sesamoide de la nivelul scheletului piciorului
și mâinii, oasele intrasuturale de la nivelul calotei craniene). Forma și dimensiunile oaselor

4
este dată de forța și direcția forței ce acționează asupra osului, prin intermediul mușchilor
care se inseră pe oasele respective. ” [1]
Fig. 1.2 Anatomia musculară a omului [https://anatomyclass01.us/body -chart -of-
muscles/body -chart -of-muscles -human -body -muscle -map-defenderauto/]
Mușc hiul scheletic joacă un rol -cheie în menținerea postu rii, precum și în locomoți e,
cu scopul realizării mișcărilor fizice . Acest țesut contractil prezintă o colorație roz -roșiatică
și deține la capăt un fascicul subțire, fibros, alb, cu ajutorul căruia se f ixează de oase, denumit
tendon. Mușchiul scheletic este un organ specific care generează o forță fizică, iar exercitarea
unor acțiuni asupra sistemului osos duce la formarea mișcărilor specifice de flexie, extensie,
abducție, adducție, rotație internă, rot ație externă etc. [2]

5
1.1.2. Biomecanica Membrului Superio r
Datorită structurilor descrise mai sus, este posibil ca membrul superior să efectueze
o serie de mișcări în diferite planuri. Articulația umărului permite efectuarea de mișcări, cum
ar fi: abducție și ad ducție (planul coronal /frontal ), flexie și extensie (plan sagital), abducție
și add ucție orizontală (plan transversal), și , de asemenea , rotație internă și externă. În
articulația cotului, există două tipuri de mișcări posibile : flexie/extensie și supinați e/prona ție
a antebrațului. Încheietura mâinii asigură flexie/extensi e și devia ție ulnară /radială .
În ceea ce privește cinematica, membrul superior este un lanț cinematic deschis cu
punct de pornire la nivelul articulației sternoclavicul are și care se term ină la nivelul
articulațiilor deget elor. În cazul analizei structurale a membrelor din punct de vedere
biomecani c, oasele individuale sunt considerate părți mobile , iar articulațiile lor , perechi
cinematice de diferite clase de libertate (clasa III – 3 grade de libertate, clasa IV – 2DoF,
clasa V – 1 DoF) . [3]
1.1.3. Biomecanica Membru lui Inferio r
Desi construcția membrului inferior este asemănătoare celui superior, totuși, membrul
inferior este adaptat diferit, grație funcțiilor sale statice: de susținere, prin intermediul
sprijinului biped și unipod și locomotorii, prin mers, alergat și săritură. Aceste diferențe
anatomice sunt vizibile mai ales la nivelul centurii pelviene și a piciorului.
Articulațiile mebrului inferior, alături de musculatura mai sus ilustra tă, permi t o
varietate de mișcări: Articulația sacro -iliacă: flexie/extensie – planul sagital,
abducție/adducție – planul frontal, rotație internă/externă – planul transversal; articulația
femuro -tibială: flexie/extensie, rotație internă/externă; articulaț ia tibio -plantară:
dorsof lexie/plantoflexie, eversiune/inversiune.
Un reper în biomecanica membrului inferior îl consituie „Ciclul Gait”. Acesta
reprezintă perioada de timp/secvenț a de evenimente din timpul locomoției, cuprinse între
contactul inițial al unui piciorului cu suprafața de sprijin și următorul contactul al aceluiași
picior cu suprafața de sprijin.
În regiunea pelviană se produce o deplasare anterio -posterioară de 4-5⁰, care alternează
de la stânga la dreapta. Această deplasare facilitează mișc area anterioară a membrului inferior
și poate fi observată pe fiec are parte .

6
In plan frontal , mișcarea de varus se observă la nivelul piciorului, între primul contact
al călcâiului cu solul (heel strike) și bolta plantară (foot flat) , și între desprinderea călcâiului
(heel off) și a vârfurilor degetelor. Mișcarea de valgus, însă, poate fi observată între bolta
plantară (foot flat) și desprinderea călcâi ului (heel off) . Când mușchii abductori ai șoldului
(în general m. gluteus minimus/medius) sunt prea slăbiț i, se poate observa mersul
Trendelenburg.
Este foarte important să realizăm participarea activă a întregului corp în ciclul mersului,
nu numai mișcările mebrului inferior. [4],[5]

Fig. 1.3 Ciclul Gait [12]

7
1.2. TRAUMATISME SPORTIV E

Este binecunoscut faptu l că sportivii de performanță sunt supuși unui risc crescut de
afecțiuni ortopedico -traumatice. Cele mai frecvente afecțiuni sunt: traumatisme directe
(contuzii), entorse, plăgi, artroze, leziuni musculare, leziuni tendinoase, entezite,
tenosinovite, ruptu ri ale tendonului achilean, hidartroze și artralgii, sechele ale afecțiunilor
ortopedico -traumatice, miozite și osificări musculare, fracturi, periostite, hematoame, luxații
și subluxații, chisturi, bursite apofizite și epifizite, maladia Hoffa (iritația p achetului gras
subrotulian), spondiloze, corpi articulari, pseudoartroze, osteolize sau fracturi de stres. [6]
În fucție de etiologia lor, aceste afecțiuni ale aparatului locomotor se împart în două
grupe principale: extrinseci (traumatologie pură) și int rinseci (leziuni care nu necesită
intervenții din exterior: sindr. de surmenaj, întinderi musculare, tendinopatii, entezite,
fracturi de suprasolicitare, artropatii degenerative).
Cauzele care produc aceste afecțiuni sunt: favorizante , care pot fi de ordi n local
(factori care produc modificări de statică ale aparatului locomotor/tulburări ale echilibrului
muscular), sau de ordin general (rezistență scăzută, supraantrenament, leziuni vechi netratate,
încălzire insuficientă, lipsa echipamentului adecvat, car ențe alimentare, hipertrofii, doping,
mod de viață nesportiv). Al doilea tip de cauză este reprezentat de cauzele determinante .
Acestea apar în prezența agenților traumatici, care vizează diferite părți anatomice , direct,
indirect sau combinat. Câteva cara cteristici ale acestor accidente sunt: producerea lor la o
vârstă tânără și într -un mod diferit în fun cție de ramura sportivă practicată. Tratamentul
acestor leziuni traumatice cuprinde refacerea anatomiei, a capacității funcționale, precum și
păstrarea co ndiției fizice cu ajutorul gimnasticii și a sporturilor compensatorii. [7]

8
1.3. PREVENIREA TRAUMATISMELO R
Cu timpul, sportul s -a dezvoltat vertiginos , punând foarte mare accent pe obținerea
perfo rmanței , crescând astfel intensitatea la care sportivii sunt so licitați atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic. Toate aceste modificări duc la creșterea riscului accidentării
sportivilor. Pentru a realiza o activitate preventivă și pentru a depista cauza și etiologia
accidentărilor, au fost elaborate tehnici și procedee moderne.
Unul dintre principiile prevenirii accidentelor la sportive îl reprezintă prevenția
activ ă, care are ca scop crearea stării de „supervitalitate” . Prin acest fenomen, atleții ating un
randament maxim și suportă solicitările fizice și psi hice, cauzate de antrenamente și
competiții.
Un aspect important în prevenția accidentelor il reprezintă depistarea cauzelor celor
mai frecvente, precum și a fenomenelor de producere a accidentelor. În plus, colaborarea cu
antrenorii reprezintă o măsură e ficientă în vederea scăderii numărului de traumatisme. De
cele mai multe ori, majoritatea accidentelor se formează în urma unui cumul de cauze.
În timpul competițiilor pot apărea și o serie de cauze determinante sau favorizante ale
unor accidentări, care pot duce la traumatisme musculare și osoase. Aceste cauze pot fi
cunoscute dinainte sau pot fi imprevizibile. Analiza acestora trebuie neapărat realizată în
raport cu specificul sportului practicat .
În urma mai multor studii, s -au determinat următorii factori cauzatori de traumatisme:
• În fun cție de sportivul accidentat: oboseală, supraantrenament etc.
• În funcție de echipamentul sportiv: încălțăminte/îmbrăcăminte inadecvată,
inexistența protecției dentare (sporturi de contact) etc.
• În funcție de teren/supr afața de concurs/antrenament: denivelări, suprafețe
necorespunzătoare etc.
• În fucnție de condițiile meteorologice : vizibilitate redusă, temperaturi limită etc.
• În funcție de adversar: lipsă fair -play etc.
• În funcție de arbitraj: subiectiv, in competent etc .
În urma prezenței acestor factori, au fost determinate anumite măsuri preventive care
au dus la reducerea considerabilă a frecvenței traumatismelor în sala de antrenament sau pe
durata competițiilor :

9
• Condiție fizică, tehnico -tactică foarte bună
• Încălzire corespunzătoare
• Îmbrăcăminte/încălțăminte/alte accesorii calitative
• Arbitraj obiectiv și corect
• Asistență medical rapidă și competentă
• Utilizarea metodelor specific e de recuperare după eforturi intense
• Studiul bioritmurilor sportiv ilor
• Colaborare eficient ă între antrenor -medic -sportiv

Elementele care duc la dezvoltarea aptitudinilor sportive joacă un rol important și în
elaborarea măsurilor corecte pentru prevenția accidentelor. Acestea, însă, nu trebuie tratate
individual, ci privite în ansamblu, ca pe u n tot unitar, care, respectat și utilizat corect, nu va
avea altă finalitate decât succesul. [7]

1.4. PRINCIPII DE RECUPERAR E
Recuperarea sportivă reprezintă utilizarea unor cumuli de factori naturali sau
superficiali, cat mai devreme și mai intensiv, ce are c a obiectiv restabilirea anatomic ă și
funcțională a organelor afectate în timpul activităților sportive. Cu c ât recuperarea se
realizează mai corect, cu atât sportivul își va relua activitatea fizic ă mai devreme.
Fenomenul de recuperare înglobează doua pro cese: refacerea și reabilitarea.
Refacerea vizează organismele integre morfologic și funcțional, în timp ce reabilitarea se
adresează organelor care au suferit modificări atât morfologic, cât și funcțional. Metode
folosite in reabilitare sunt: masajul, acu punctura, kinetoterapia, precum și anumite tehnici
chirurgicale.
Terapia recuperatorie la sportivi mai cuprinde și tehnici balneare, medicație
antiinflamatorie și analgezi ă, infiltrațiile intraarticulare și periarticulare. [6]

10
1.5. FORMA SPORTIVĂ
Forma sporti vă reprezintă o stare aparte a organismului, net avansată din punctul de
vedere al calității, care se poate determina cu ajutorul anumitor parametri, cum ar fi indice
de sănătate crescut, anduranță și rezistență crescute, stare psihică stabilă și echilibra tă,
precum și o compoziție corporală adecvată. Ea nu trebuie confundata, însă, cu “nivelul ridicat
de antrenament”, însă între ele trebuie sa existe un echilibru perfect și relație foarte apropiată.
Nivelul crescut de antrenament este definit ca fiind dura ta de timp in care se poate atinge
forma sportivă. Forma sportivă trebuie tratată pe de -a-ntregul, ca un tot unitar, ca pe un cumul
de discipline: metodologie, pedagogie, fiziologie, biochimie, psihologie, etc.
1.5.1. Durata formei sportive
Forma sportivă poate avea o durată aproximativă de 4 -6 săptămâni, însă perioada ei
poate varia de la un individ la altul. Din punctul de vedere al pedagogiei și al biochimiei,
forma sportivă este atinsă in momentul in care apare un randament maximal. La atleții de
performanță cu rezultate considerabile și disciplină intensă, pe durata unui an de zile de pot
atinge maxim două (in mod excepțional, trei) perioade de formă sportivă, adică de randament
maximal.
1.5.2. Cum se pierde forma sportivă
După cele 4 -6 săptămâni de randament maxima l, apare o descreștere a formei
sportive. Unii atleți reușesc sa obțină rezultate impresionante la nivel competițional chiar și
in timpul re gresiei formei sportive, însă prețul biologic pe care îl vor plăti este unul foarte
ridicat (apariția sindroamelor d e suprasolicitare). Primul sistem al organismului care cedează
in urma efortului maximal este sistemul nervos central. Simptomatologia este reprezentată
de modificări ale traseelor electroencefalografice sau alterări de comportament /randament.
Există și s ituații în care forma sportivă poate regresa și din cauza unor factori care nu depind
de perioada acesteia, cum ar fi: infecți, modificări meteorologice, excese de orice fel sau stări
conflictuale. In prezent, cercetările actuale se concentrează asupra pre lungirii perioadei de
randament maximal, însă forma sportivă nu poate fi atinsă pe deplin decât in prezența unei
relații foarte solide și deschise între medic, sportiv și antrenor.

11
2. PARTEA SPECIALĂ
2.1. INTRODUCERE

Foarte multe accidentări pot fi provocate din cauza unei presiuni uriașe asupra
sportivilor, care se dedic ă total activităților competiționale, chiar cu prețul afectării sănătății.
În urma traumatismelor, însă, sportivii suferă o perioad ă mult mai grea decât accidentarea în
sine. Reintegrarea dificil ă în lumea sportiv ă sau chiar abandonul sportiv pot avea urmări
extrem de neplăcute pentru atleți, cu repercusiuni asupra moralului acestora: complexe de
inferioritate, retrageri din activitățile sociale etc.
Sportivul afectat nu este unicul vizat, aceste repercusiuni rasfrangându -se și asupra
clubului unde ac eștia activează, prin daune morale ,sociale sau chiar financiare. [8]

Prin urmarea, consider că efectuarea studiilor științifice este o necesitate de înaltă
importanță. Acestea ar trebui să aibă în vedere nu numai modul de producere a unei traume,
ținând cont de specificul fiecărei ramuri sportive, dar și modalități de recuprare eficientă
pentru a duce, în primul rând, la obținerea rezultatelor profesionale dorite, dar și la
menținerea unei stări de sănătate optime.

2.2. SCOP ȘI OBIECTIVE
Scopul studiului este reprezentat de analiza relației dintre practicarea unei anumite
ramuri sportive , intensitatea antrenamentului și survenirea unui anumit tip de traumatism.
Obiectivele secundare se referă la analiza atitudinii terapeutice și eficienț ei utilizării
celor două tipuri de sisteme de sănătate din România (public/privat) în concordanță cu
recuperarea capacității de efort.

12
2.3. MATERIALE ȘI METODE
În cadrul studiului , a fost vizat un eșantion de 58 studenți vol untari aparținând anilor
1,2,3 ai Specializării de Educație Fizică și Sport, Facultatea de Medicină, Universitatea de
Medicină și Farmacie Tg. Mureș, având un numar de 79 traumatisme diagnosticate pe
perioada activității sportive.
S-a implement at un chest ionar constituit din 2 4 de întrebări , vizând următoarele teme:
informații privind tipul de sport pe care aceștia îl practică, intensitatea antrenamentului și
aspecte legate de accidentări survenite pe perioada de activitate sportivă. Analiza statistică a
fost efectuată utilizând Microsoft Excel și MedCalc 18.2.1, având un nivel de semnificație
de 0,05.
Modelul chestionarului este redat mai jos:

*Vă rugăm să completați pe spațiile punctate și să încercuiți raspunsurile dumneavoastră.
*Datele dumneavoastră vor fi folosite numai pentru elaborarea acestei statistici.
1. Inițialele numelui și prenumelui:……… …………………………………………………..
2. Vârsta: ……………………………………………………………………… ..
3. Sexul : M/F
4. Mediul de proveniență:
a. Rural
b. Urban
5. Practicați vre un sport?
a. Da
b. Nu
6. Ce sport practicați?…………….…………………………………………………
7. Ce fel de sport este?
a. De întreținere (exp: fitness, plimbarea cu bicicleta/rolele, jogging -ul, drumeții
etc.)
b. Amator (aparțineți de o federație și reprezentați un club la competiții
naționale/internaționale FĂRĂ contract de muncă)

13
c. Profesionist (aparțineți de o federație și reprezentați un club la competiții
naționale/internaționale CU contract de muncă)
8. Ce tip de sport este?
a. Joc de echipă
b. Individual
9. Ce tip de sport este?
a. De contact
b. Nonc ontact
10. La ce vârstă ați început să practicați acest sport? …………………………
11. Pe care din urmatoarele calități motrice se bazează sportul pe care il practicați?
a. Forță
b. Rezistență
c. Viteză
d. Flexibilitate
e. Îndemânare
f. Altele (*Menționați) ………………………………………………………
12. Câte or e/săptămână vă antrenați? ……………………………… ………… …..……
13. Pe perioada practicării acestui sport, ați suferit vreo accidentare majoră care să
necesite întreruperea activității sportive/tratament medicamentos/tratament
chirurgical/recuperare sportivă? (**În cazul în c are ați suferit mai multe traumatisme
semnificative, vă rog sa completați câte un chestionar pentru fiecare patologie în
parte, specificând ordinea cronologică a acestora la întrebarea nr. 14)
a. DA (La ce vârstă? ……………………………………… ……………………..)
b. NU (*Dacă NU, treceți direct la sfârșitul chestionarului.)
14. Ce diagnostic ați avut?…………………………………………………………… ….
15. În cazul în care ați suferit mai multe traumatisme semnificative, vă rog să specificați
ordinea cronologică a acestora :
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
16. Tipul traumatismului:
a. Entorsă

14
b. Luxație
c. Fractură
d. Tendinită/Tenosinovită
e. Entezite
f. Afecțiuni ale meniscului
g. Rupturi de ligament
h. Rupturi de tendoane
i. Traumatisme musculare
j. Altele
(*Mențion ați)………………………………………………………………
17. Localizare:
a. Craniu
b. Coloană vertebrală
i. Cervicală
ii. Toracală
iii. Lombară
iv. Sacrală
c. Membrul superior
i. Umăr
ii. Braț
iii. Cot
iv. Antrebraț
v. Mână
d. Membrul inferior
i. Bazin
ii. Șold
iii. Coapsă
iv. Genunchi
v. Gambă
vi. Gleznă
vii. Picior

15
e. Torace
f. Abdomen
g. Spate
18. Conduită:
i. Recuperare in dividuală
ii. Recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului
iii. Recuperare cu ajutorul fizioterapeutului
iv. Recuperare cu ajutorul medicului specialist:
1. Medicină de Familie
2. Medicină Sportivă
3. Ortopedie și Traumatologie
v. Altele (*Menționați) ………………………………………………
19. Tipul tratam entului în faza acută:
a. Medicamentos:
i. Antialgic (Exp. Paracetamol/Panadol/Algocalmin etc.)
ii. Antiinflamator (Exp. Doclofenac/Ibuprofen/Aspirină/Indometacin)
iii. Anticoagulant (Exp. Gel cu heparină)
iv. Altele (*Menționați) ………………………………… ……………… ………
b. Chirurgical (*Menționați intervenția exp: artroscopie de genunchi cu
meniscectomie/ligamentoplastie):…………………………………………
c. Altul
(*Menționați)………………………………………………………………
20. Tipul tratamentului în faza cronică:
a. Medicamentos:
i. Antialgic (Exp. Paracetamol/Panadol/Alg ocalmin etc.)
ii. Antiinflamator (Exp. Doclofenac/Ibuprofen/Aspirină/Indometacin)
iii. Anticoagulant (Exp. Gel cu heparină)
iv. Altele (*Menționați) …………………………….…………………………
b. Chirurgical (*Menționați intervenția exp: artroscopie de genunchi cu
meniscec tomie/ligamentoplastie):……………………………………………
c. Altul (*Menționați) ………………………………………… …………………….

16

21. Ce durată a avut perioada de recuperare:…………………….. Săptămâni/Luni
22. Pentru tratament și solicitări, ați folosit:
a. Sistemul Public de Sănătate
b. Sistemul Pr ivat de Sănătate
Motivați: (Exp. Am optat pentru Sistemul Public de Sănătate deoarece este mai ieftin/Pentru
Sistemul Privat de Sanatate deoarece conditiile din sistemul public sunt nesatisfăcătoare etc.)
………………………………………………………………………………………………
23. Recuperarea ca pacității de efort a fost susținută de recuperarea recomandată?
a. Da
b. Nu
Motivați: (Exp. Da deoarece am respectat întru totul indicațiile medicului/Nu deoarece
consider că recomandarea nu a fost relevantă)
………………………………………………………………………………………………
24. Vă rog să specif icați alte situații speciale care au ajutat/împiedicat tratamentul și
recuperarea corespunzătoare:
………………………………………………………………………………………………

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

17
2.4. REZULTAT E
2.4.1. Distribu ția pe se xe și vârstă
În studiul nostru, din numărul total de 5 8 de participanți , sexul masculin are o
preponderență de 76% (44) din participanți, iar cel feminine, 24% (14) (Fig.2. 4.1), iar media
de vârstă a subiecților este de 21,79 ani, având mediana de 21 ani (Fig. 2.4.2)

Fig. 2 .1 Reportul sportivilor de sex ma sculine/femin

Fig. 2. 2 Distribuția de vârstă

M
76%F
24%
114
13
12
8
3
16
18 19 20 21 22 23 24 >24

18
2.4.2. Analiza sportivilor luând în considerare
concordanța dintre mediul de proveniență și
prezența /absența traumatismelor

Mediul de provenienta Cu traumatisme Fara traumatisme Valoare p
Rural 8 13 0.2745
Urban 21 16
Total 29 29
Tabel 2. 1

Fig. 2.3 Tabel 2.2

Aplicând testul chi patrat, p>0.05, nu am reușit să găsim o asociere semnificativ
statistică între mediul de provenienta si prezenta traumatismelor.

0510152025
Rural Urban821
1316
Cu traumatisme Fara traumatismeTable Analyzed Data 1
Column A Cu traumatism
vs vs
Column B Fara traumatism

Mann Whitney test
P value 0.9369
Exact or approximate P value? Gaussian
Approximation
P value summary ns
Are medians s ignif. different?
(P < 0.05) No
One- or two -tailed P value? Two-tailed

19
2.4.3. Analiza sportivilor luând în considerare
concordanța dintre vârsta sportivilor și prezența /absența
traumatismelor

Fig. 2.4

Tabel 2.3

S-a efectuat testul Mann -Whitney, pentru a verifica dacă există o diferență
semnificativ statistică între vârsta sportivilor și prezența sau absența traumatismelor . Având
p>0.05, în acest caz nu este o diferență semnificativ statistică.

Vars ta Cu
traumatism Fara
traumatism
Number of values 29 29

Minimum 18.00 19.00
25% Percentile 20.00 19.00
Median 20.00 21.00
75% Percentile 21.50 22.00
Maximum 41.00 49.00

Mean 21.69 21.90
Std. Deviation 4.457 5.602
Std. Error 0.8276 1.040

Lower 95% CI of mean 19.99 19.77
Upper 95% CI of mean 23.39 24.03

20
2.4.4. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre sportul practicat și prezența /absența
traumatismelor

Putem observa o
distribuți e varia tă de participanți
pe diferitele ramuri sport ive,
ordonată în sens descrescător a
numarului de stude nți apartenenți
la specializarea de Educație
Fizică și Sport per ramura
sportivă este următoarea : Fotbal
(22), Handbal ( 9), Baschet (8) ,
Fitness (3), Volei (2), Culturism
(2), Tenis de câmp (2), Parkour
(2), Tenis de masă (1), Kick –
Boxing (1), Ciclism (1), Înot (1),
Polo (1), Triathlon (1), Lupte
libere (1), Karate (1).

Fig. 2.5 Numărul de practicanți pe fiecare ramură sportivă

Tabel 2.4 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a
jucătorilor practicanți de fotbal în comparație cu ceilalți sportivi
Fig. 2. 6 Variația prezenței une i alterări a
stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de fotbal în comparație cu ceila lți sportivi

De asemenea , testul Chi patrat a fost folosit pentru a verifica existența asocierii între
practicarea fotbalului și prezența traumatismelor . Având un p>0.05 relevă faptul că nu exist ă
o asociere semnificativ statistic ă.
Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practică fotbal 12 10 0.7867
Nu practică fo tbal 17 19
Total 29 29
38%
16%
3%
14%
5%
3%
2
3%
3%
2%
2%
2%
2%
2%
2%
2%Fotbal
Handbal
Volei
Baschet
Fitness
Culturism
Tenis de masă
Tenis de Câmp
Parkour
Kick-Boxing
Ciclism
Înot
05101520
Practica fotbal Nu practica
fotbal1217
1019
Cu traumatisme Fara traumatisme

21
Tabel 2.5 Variația prezenței unei alterări a
stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de handbal în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 6 Variația prezenței unei alterări a stării
sănătate a jucătorilor practicanți de handbal în
comparație cu ceila lți sportivi

În acest caz se poate observa dacă
variația prezenței traumatismelor este mai
mare la hanbaliști decât la ceilalți sportivi.
Folosind Testul Fisher, p>0.05, nu am
gasit nici o asociere semnificativ statistică
între practicarea handbalului și prezența
traumatismelor. Tabel 2.6 Variația prezenței unei alterări a
stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de baschet în comparație cu ceilalți sportivi

Fig. 2.7 Variația prez enței unei alterări a
stării de de sănătate a jucătorilor practicanți
de baschet în comparație cu ceilalți sportivi

Ne-am dorit să observăm dacă variația
prezenței traumatismelor este mai mare la
baschetbaliști decât la ceilalți sportivi.
Folosind Testul Fisher, p>0.05, nu am
găsit nicio asociere semnificativ statistică
între practicarea baschetului și prezența
traumatismelor.

Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practică
baschet 5 3 0.7057
Nu
practică
baschet 24 26
Total 29 29
Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practică
handbal 5 4 1.0000
Nu
practică
handbal 24 25
Total 29 29
0510152025
Practica handbal Nu practica handbal524
425
Cu traumatisme Fara traumatisme
051015202530
Practica baschet Nu practica baschet524
326
Cu traumatisme Fara traumatisme

22

Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practic ă
volei 1 1 1.5088
Nu
practic ă
volei 28 28
Total 29 29
Tabel 2.7 Varia ția prezenței unei alterări a stării de
sănătate a jucătorilor practicanți de volei în
comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 8 Variația prezenței unei alterări a stării de
sănătate a jucătorilor practicanți de volei în
comparație cu ceila lți sportivi

În acest caz , cu ajutorul testului
Fisher, p>0.05, se constată că nu exist ă o
asociere semnificativ statistic ă între
practicarea de volei și prezen ța
traumatismelor.
Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare p
Practic ă
culturism 1 1 1.5088
Nu
practic ă
culturism 28 28
Total 29 29
Tabel 2. 8 Variația prezenței unei alterări a stării de
sănătate a sportivilor practicanți de culturism în
comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 9 Variația prezenței unei alterări a stării de
sănătate a sportivilor practic anți de culturism în
comparație cu ceila lți sportivi

Test Fisher, p>0.05, nu exist ă o
asociere semnificativ statistic ă între
practicarea culturismului și prezen ța
traumatismelor.

0102030
Practica volei Nu practica volei128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme
0102030
Practica culturism Nu practica
culturism128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

23

Tabel 2.9 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a jucătorilor practicanți de tenis de
câmp în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.10 Variația prezenței unei alterări a stării de
sănătate a jucătorilor practicanți de tenis de câmp în
comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05,
observăm că nu exist ă o asociere
semnificativ statistic ă între practicarea
tenis ului de c âmp și prezen ța
traumatismelor. Tabel 2.10 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de parkour în
comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.11 Variația prezenței un ei alterări a stării de
sănătate a sportivilor practicanți de parkour în
comparație cu ceila lți sportivi

Testul Fisher, p>0.05 , nu există o
asociere semnificativ statistică între
practicarea parkour -ului și prezența
traumatismelor.

Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practică
tenis 1 1 1.5088
Nu practică
tenis 28 28
Total 29 29
Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare
p
Practică
parkour 1 1 1.5088
Nu practică
parkour 28 28
Total 29 29
0102030
Practica tenis de
campNu practica tenis
de camp128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme
0102030
Practica parkour Nu practica
parkour128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

24

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practi că
ciclism 0 1
Nu practic ă
ciclism 29 28
Total 29 29
Tabel 2.11 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de ciclism în
comparație cu ceilați sportivi
Tabel 2.12 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de fitness în
comparație cu ceilați sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă tenis
de mas ă 1 0
Nu practic ă
tenis de mas ă 28 29
Total 29 29
Tabel 2.13 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de tenis de
masă în comparație cu ceilați sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă
kick-boxing 0 1
Nu practic ă
kick-boxing 29 28
Total 29 29
Tabel 2.14 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de kick-boxing
în comparație cu ceilați sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă
înot 0 1
Nu practic ă
înot 29 28
Total 29 29
Tabel 2.15 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de înot în
comparație cu ceilați sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă
polo 0 1
Nu practic ă
polo 29 28
Total 29 29
Tabel 2.16 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de polo în
comparație cu ceilați sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practică
fitness 0 3
Nu practică
fitness 29 26
Total 29 29

25

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă
triathlon 1 0
Nu practic ă
triathlon 28 29
Total 29 29
Tabel 2.17 Varia ția prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de triathlon în
comparație cu ceila lți sportivi

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practic ă
lupte libere 1 0
Nu practic ă
lupte libere 28 29
Total 29 29
Tabel 2.18 Variația pre zenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de lupte libere
în comparație cu ceilați sportivi
Tabel 2.19 Variația prezenței unei alteră ri a stării
de sănătate a sportivilor practicanți de karate în
comparație cu ceilați sportivi

În cazul sporturilor sus -menționate , analiza statistică nu s -a putut efectua din cauza
inexistenței a unui număr minim de un sportiv fără accidente și minim un s portiv cu accidente
aparținând fiecărui sport.

Cu
traumatisme Fără
traumatisme
Practică
karate 0 1
Nu practică
karate 29 28
Total 29 29

26
2.4.5. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre tipul sportului practicat și
prezența/absența traumatismelor

Cu
traumatisme Fără
traumatism
e Valoare
p
Practic ă
sport de
întreținere 2 8 0.0787
Nu practic ă
sport de
întreținere 27 21
Total 29 29
Tabel 2. 20 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor care practică sportul de
întreținere în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.12 Variația prezenței unei alter ări
a stării de sănătate a sportivilor
practicanți a sporturilor de întreținere în
comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05,
observăm că nu există o asociere
semnificativ statistică între practicarea
sporturilor de întreținere și pre zența
traumatismelor.
Cu
traumatism
e Fără
traumatisme Valoare
p
Practic ă
sport mod
amator 15 15 1.0000
Nu practic ă
sport mod
amator 14 14
Total 29 29
Tabel 2. 21 Variația prezenței unei alterări a stării
de sănătate a sportivilor care practică spo rtul în
mod amator în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.13 Variația prezenței unei alterări
a stării de sănătate a sportivilor
practicanți a sporturilor în mod amator
în comparație cu ceila lți sportiv

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05,
observăm c ă nu există o asociere
semnificativ statistică între practicarea
sportului în mod amator și prezența
traumatismelor.

051015202530
Practica sport de
intretinereNu practica sport de
intretinere227
821
Cu traumatisme Fara traumatisme
13.51414.515
Practica sport
mod amatorNu practica sport
mod amator15
1415
14
Cu traumatisme Fara traumatisme

27

Tabel 2.22 Variația prezenței unei alterări a
stării de sănătate a sportivilor care practică
sportul în mod profesionist în comparație cu
ceila lți sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei alterări a
stării de sănătate a sportivilor practica nți a
sporturilor în mod profesionist în comparație
cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05,
observăm că nu există o asociere
semnificativ statistică între practicarea
sportului în mod profesionist și prezența
traumatismelor. Tabel 2.23 Variația prezenței unei aleterări a stării
de sănătate a sportivilor care practică sportul
individual/de echipă în comparație cu c eilați
sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei
aleterări a stării de sănătate a sportivilor
care practică sportul individual/de
echipă în comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05,
observăm că nu există o asociere
semnificat iv statistică între practicarea
unui anumit tip de joc (individual/echipă)
și prezența traumatismelor.

0510152025
Practica sport mod
profesionistNu practica sport
mod profesionist1217
722
Cu traumatisme Fara traumatisme
0510152025
Practica sport
individualPractica joc de
echipa623
1019
Cu traumatisme Fara traumatisme
Cu
traumatism
e Fără
traumatisme Valoare
p
Practică
sport mod
profesionist 12 7 0.2631
Nu practică
sport mod
profesionist 17 22
Total 29 29
Cu
traumatis me Fara
traumatisme Valoare
p
Practica
sport
individual 6 10 0.3781
Practica
joc de
echipa 23 19
Total 29 29

28

Cu traumatisme Fara traumatisme Valoare p
Practica sport de contact 1 2 1.0000
Practica sport noncontact 28 27
Total 29 29
Tabel 2.24 Vari ația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul de contact/noncontact în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul de conta ct/noncontact în comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea unui anumit tip de sport (contact/noncontact ) și prezența
traumatismelor.

051015202530
Practica sport de contact Practica sport noncontact128
227
Cu traumatisme Fara traumatisme

29
2.4.6. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre ramura sportivă practicată și
prezența unei anumite patologii

Cu
fractura Fara
fractura Valoare
p
Practica
fotbal 2 20 1.0000
Nu practica
fotbal 4 32
Total 6 52
Tabel 2.25 Variația prezenței fracturilor l a
sportivii care practică fotbal în comparație cu
ceilați sportivi

Fig. 2.15 Variația prezenței fracturilor la sportivii
care practică fotbal în comparație cu ceilați
sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05,
observăm că nu există o asociere
semnifica tiv statistică între practicarea
fotbalului și prezența fracturilor. Tabel 2.26 Variația prezenței rupturilor de
ligament în crucișat la sportivii care practică fotbal
în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.16 Variația prezenței rupturilor de ligament
încrucișat la sportivii care practică fotbal în
comparație cu ceilați sportivi

Testul Fish er, nu există o asociere
semnificativ statistică între practicarea
fotbalului și prezența rupturii de ligament
încrucișat al genunchiului.

010203040
Practica fotbal Nu practica fotbal242032
Cu fractura Fara fractura
010203040
Practica fotbal Nu practica fotbal1 12135
Cu rupturi de ligament Fara rupturi de ligament
Cu rupturi
de ligament Fara rupturi
de ligament Valoare
p
Practica
fotbal 1 21 1.0000
Nu
practica
fotbal 1 35
Total 2 56

30

Cu fractura Fara fractura Valoare
p
Practica baschet 1 7 1.0000
Nu practica baschet 5 45
Total 6 52
Tabel 2. 27 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică baschet în
comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.17 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică baschet în
comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, obse rvăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea baschetului și prezența fracturilor .

051015202530354045
Practica baschet Nu practica baschet15745
Cu fractura Fara fractura

31
2.4.7. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre intensitatea și perioada de timp
practicării sportului și prezența/absența traumat ismelor

Intensitatea ( ore de
antrenament/sapt ) Cu
accidentari Fara
accidentari
Number of values 29 29

Minimum 1.000 2.000
25% Percentile 5.500 4.500
Median 8.000 8.000
75% Percentile 12.50 10.00
Maximum 36.00 15.00

Mean 9.966 7.621
Std. Deviation 6.863 3.489
Std. Error 1.274 0.6479

Lower 95% CI of mean 7.355 6.294
Upper 95% CI of mean 12.58 8.948
Tabel 2.28 Tabel 2.29

Test Mann – Whitney a fost efectuat. Având
un p>0.05, putem susține că nu exista o diferen ță
semnificativ statistic ă între intensitatea practicării
unui sport si prezenta sau absenta accidentarilor.

Fig. 2.18 Distribuția
intensității practicării sporturilor
ținând cont de prezența/absențaa
traumatismelor Table Analyzed Data 2
Column A Cu accidentari
vs vs
Column B Fara accidentari
Mann Whitney test
P value 0.2869
Exact or approximate P value? Gaussian
Approximation
P value summary ns
Are medians signif. different?
(P < 0.05) No
One- or two-tailed P value? Two-tailed

32

Timpul de practi care al
unui sport (ani) Cu
accidentari Fara
accidentari
Number of values 29 29

Minimum 4.000 1.000
25% Percentile 10.00 5.500
Median 12.00 11.00
75% Percentile 14.00 14.00
Maximum 33.00 43.00

Mean 12.66 10.76
Std. Deviation 5.327 7.900
Std. Error 0.9892 1.467

Lower 95% CI of mean 10.63 7.754
Upper 95% CI of mean 14.68 13.76
Tabel 2.30 Tabel 2.31

Test Mann – Whitney a fost efectuat.
Având un p>0.05, putem susține că nu exista o
diferenț ă semnificativ statistică între timpul de
practicare a unui sport si prezenta sau absenta
accidentarilor.

Fig. 2.19 Distribuția timpului de practicare a
sporturilor ținând cont de prezența/absențaa
traumatismelor.
Table Analyzed Data 3
Column A Cu accidentari
vs vs
Column B Fara accidentari

Mann Whitney test
P value 0.1405
Exact or approximate
P valu e? Gaussian Approximation
P value summary ns
Are medians signif. different?
(P < 0.05) No
One- or two -tailed P value? Two-tailed

33
2.4.8. Analiza eficienței conduitei tera peutice în
funcție de recuperarea capacității de efort

Cu
recuperarea
capacității
de efort Fara
recuperarea
capacității
de efort Valoare
p
Cu
fizioterapie 4 1 0.0528
Fara
fizioterapie 17 36
Total 21 37
Tabel 2.32 Variația prezenței recuperării capa cității
de efort cu ajutorul fizioterapiei

Fig. 2.20 Variația prezenței recuperării capacității
de efort cu ajutorul fizioterapiei

Folosind Testul Fisher, p>0.05,
observăm că nu există o asociere
semnificativ statistică între recuperarea cu
ajutorul fizioterapeutului și recuperarea
capacității de efort.
Cu
recuperarea
capacității
de efort Fara
recuperarea
capacității
de efort Valoare
p
Cu
tratament
ortopedic 15 3 <0.0001
Fara
tratament
ortopedic 6 34
Total 21 37
Tabel 2.33 Variația prezențe i recuperării capacității
de efort cu ajutorul ortopedului

Fig. 2.21 Variația prezenței recuperării capacității
de efort cu ajutorul ortopedului

Folosind Testul Fisher, p <0.05,
observăm că există o asociere semnificativ
statistică între tratamentul o rtopedic și
recuperarea capacității de efort.

010203040
Cu fizioterapie Fara fizioterapie417
136
Cu recuperarea capacității de efort
Fara recuperarea capacității de efort
010203040
Cu tratament
ortopedicFara tratament
ortopedic15
6334
Cu recuperarea capacității de efort
Fara recuperarea capacității de efort

34
2.4.9. Analiza eficienței tratamentului instaurat în
cadrul sistemului public de sănătate, în concordanță cu
recuperarea capacității de efort

Cu
recuperarea
capacității
de efort Fara
recuperarea
capacității
de efort Valoare
p
Cu tratament
in sistem
public 16 3 <0.0001
Fara tratament
in sistem
public 5 34
Total 21 37
Tabel 2.34 Variația prezenței recuperării capacității
de efort în urma urmării tratamentului în cadrul
sistemului public de sănătate

Fig. 2 .22 Variația prezenței recuperării capacității de
efort în urma urmării tratamentului în cadrul
sistemului public de sănătate

Folosind Testul Fisher, p <0.05,
observăm că există o asociere semnificativ
statistică între tratamentul în sistemul
public de să nătate și recuperarea
capacității de efort.
Cu recuperarea
capacității de efort Fara recuperarea
capacității de efort
In sistem
privat 5 0
Fara
sistem
privat 16 37
Total 21 37
Tabel 2.35 Variația prezenței
recuperării capacității de efort în urma
urmării tratamentului în cadrul
sistemului privat de sănătate

În cazul sistemului privat de
sănătate analiza statistică nu s -a putut
efectua din cauza inexistenței unui număr
minim de un sportiv fără recuperarea
capacitășii de efort.

010203040
Cu tratament in
sistem publicFara tratament in
sistem public16
5 334
Cu recuperarea capacității de efort
Fara recuperarea capacității de efort

35
2.5. DISCUȚII

În lite ratură se găsesc multe studii legate de aspectul general al prevenției și
recuperării traumatismelor, dar date despre cauzalitatea dintre practicarea unei anumite
ramuri sportive și traumatismele survenite pe parcursul formării și perfecționării sportivulu i
sunt puține și greu de identificat. Totuși, există studii care consideră că sportivii care au
suferit accidentări sunt de vârstă mai mare decât cei fără traumatisme, acest lucru fiind corelat
și cu nivelul de intensitate al antrenamentelor (calculat prin numărul de ore/s ăptămână), care
este mai ridicat la cei vătămați. Acest exemplu, însă, nu se aplică și în cazul studiului de față.
Având un lot de 58 de sportivi, cu o distribuție egală a celor care prezintă alterarea stării de
sănătate față de cei sănăto și, totuși, nu s -a putut ajunge la o afirmație semnificativ statistică
legată de corelația între vârstă, intensitatea antrenamentelor și prezența traumatismelor.
De asemenea, se subliniază existența unui risc de accidentare independent, dar și unul
dator at suprasolicitării, la sportivii tineri care se specializează într -un singur sport. Legat de
această concluzie, suprasolicitarea propriu -zisă are o etiologie ambiguă, neputând spune cu
exactitate dacă specificitatea sportului este un factor cauzator direc t al suprasolicitării . [9]
Pe de altă parte, alți autori au arătat că participarea la sport oferă beneficii persoanelor
de toate vârstele, cum ar fi combaterea obezității și îmbunătățirea capacității cardiovasculare.
În ansamblu, traumatismele la copii su nt mai puțin frecvente și, de și incidența lor crește odată
cu vârsta, majoritatea se auto -limitează și nu au efecte pe termen lung. [10]
Deși modul de preg ătire al sportivilor alături de controlul medical periodic sunt
importante în evoluția pe scara succesului , comportamentul alimentar joacă un rol primordial
în prevenirea traumatismelor și patologiilor cauzate de antrenamentul de performanță. Acesta
contur ează calitatea vieții , putând deseori în pericol atleții. [11]

36
2.6. CONCLUZII

Traumatismele sportivil or apartenenți ai lotului care constituie subiectul acestui
studiu nu sugerează nicio implicație în specificit atea ramurii sportive practicate . Nici
intensitatea antrenamentelor nu este un considerent semnificativ statistic pentru a fi luată în
calcul ca e tiologie primară în apariția alterării stării de sănătate a sportivilor.
Cu alte cuvinte, în studiul actual, apariția traumatismelor nu este influențată nici de
vreun sport, în special de cele menționate mai sus, nici de intensitatea antrenamentelor
realizate de către subiecți, cuantificate prin numărul de ore de antrenament/săptămână, sau
de intensitatea acestora.
Un factor foarte important în menținerea unei stări adecvate de performanță îl
constituie timpul scurt de recuperare . Orice club sportiv își dorește minim alizarea daunelor
atât pentru el, cât și pentru sportiv. Cu cât un sportiv petrece mai mult timp pe banca de
rezervă, cu atât îi scade valoarea, dar și statusul competițional. În această situație nu își
dorește niciuna din părți să ajungă. Scop ul tuturor este, în primul rând , de a preveni
traumatismele, apoi de a minimaliza daunele și de a grăbi refacerea. Acest lucru ar fi posibil ,
conform studiului nostru, dacă sportivii ar începe în prealabil inițierea conduitei terapeutice
consult ând în prim ul rând un medic ortoped , care, în colaborare interdisciplinară cu medicul
sportiv și antrenorul , vor stabili cea mai bună metodă terapeutică pentru a avea un timp bun
de recuperare și pentru a -și recâștiga capacitatea de efort.
Pentru a combate mitul că î n spitalele de stat nu se practică o recuperare eficientă, se
dorește evidențierea asocier ii semnificativ statistic e între tratamentul din sistemul public de
sănătate și recuperarea capacității de efort. Acest lucru dovedește că majoritatea sportivilor
accidentați care au folosit acest tip de sistem și -au redobândit capacitatea d e efort și au putut
să își continue viața profesională fara nicun fel de repercusiuni .
Prin urmare, pentru a eficientiza studiul , pe viitor se va schimba lotul de subiecți pe
care s-a realizat acesta. Odată cu aceast ă schimbare, atenția se va îndrepta spre anumite
ramuri sportive, analizate în detaliu și clasificate în funcție de specificitatea acestora.

37
3. BIBLIOGRAFIE
[1] K. Brînzaniuc – Anatomia sistemului osos , Tg. Mureș, 2014, 15
[2] Iizuka K – Skeletal muscle is an endocrine organ , J Pharmacol Sci. ,2014;125(2):125 -31
[3] Łukasz Jaworski – Biomechanics of the upper limb, Journal of Technology and
Exploitation in Mechanical Engineering, 2016, Vol. 2, no. 1, pp. 53 –59
[4] Loudon J, et al. The clinical orthopedic asses sment guide. 2nd ed. Kansas: Human
Kinetics, 2008. p.395 -408
[5] Shultz SJ – Examination of musculoskeletal injuries . 2nd ed, North Carolina: Human
Kinetics, 2005. p55 -60
[6] I. Drăgan – Practica medicinii sportive, Ed. Medicală, 1989, 197-205, 273-278
[7] D.V.Poenaru – Traumatologie și recuperare funcțională la sportive, Ed. Facla, 1985, 7 –
9 ,10-18
[8] N. Sm îdu – Importanța cunoașterii factorilor de risc în traumatologia sportivă ,
Marathon: Revista stiintelor motricitatii umane, Ed. ASE, 2011, Vol 3, Nr. 1
[9] Neeru A. Jayanthi,* y MD, Cynthia R. LaBella,z§ MD, Daniel Fischer,y Jacqueline
Pasulka,z and Lara R. Dugas,y PhD, MPH – Sports -Specialized Intensive Training and the
Risk of Injury in Young Athletes, Am J Sports Med, 2015 as doi:10.1177/03635465145672 98
[10] Nicola Maffulli, MD, MS, PhD, FRCS(Orth); Umile Giuseppe Longo, MD; Filippo
Spiezia, MD; Vincenzo Denaro, MD – Sports Injuries in Young Athletes: Long -Term
Outcome and Prevention Strategies, THE PHYSICIAN AND SPORTSMEDICINE, 2010,
No.2, Volum 38, 2 9-34.
[11] F.S. Dușa – The impact of behavior, motivation and food preferences on the quality of
life, 2017, ActaMedica Ttransilvanica , vol. 22, no. 4, 2017, p. 12
[12] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/b ooks/NBK27235/

38
4. ANEXE

39

40

41