Cercetări Anatomo -Clinice în prevenția și recuperarea traumatismelor la [624313]

Universitatea de Medicină și Farmacie
Târgu Mureș
Facultatea de Medicină
Disciplina de Anatomie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Cercetări Anatomo -Clinice în prevenția și recuperarea traumatismelor la
sportivi – Forma Sportivă – Evaluare și Contro l

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]. Univ. Dr. Klara Brînzaniuc Nicolae Stanciu

Târgu Mureș
2018

1
CUPRINS
1. PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.1. ANATOMIE CLINICĂ ȘI ELEMENTE DE BIOMECANICĂ ………………………….. . 3
1.1.1. Elemente musculo -scheletale ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.1.2. Biomecanica Membrului Superior ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.1.3. Biomecanica Membrului Inferior ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.2. TRAUMATISME SPORTIVE ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.3. PREVENIREA TRAUMATISMELOR ………………………….. ………………………….. …… 8
1.4. PRINCIPII DE RECUPERARE ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.5. FORMA SPORTIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.5.1. Durata formei sportive ………………………….. ………………………….. ……………………… 10
1.5.2. Cum se pierde forma sportivă ………………………….. ………………………….. ……………. 10
2. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
2.1. INTRO DUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
2.2. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
2.3. MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2.4. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 17
2.4.1. Distribuția pe sexe și vârstă ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
2.4.2. Analiza s portivilor luând în considerare concordanța dintre mediul de proveniență
și prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
2.4.3. Analiza sportivilor luând în considerare concordanța dintre vârsta sportivilor și
prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
2.4.4. Analiza parti cipanților luând în considerare concordanța dintre sportul practicat și
prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
2.4.5. Analiza partici panților luând în considerare concordanța dintre tipul sportului
practicat și prezența/absența traumatismelor ………………………….. ………………………….. …….. 30

2
2.4.6. Analiza p articipanților luând în considerare concordanța dintre ramura sportivă
practicată și prezența unei anumite patologii ………………………….. ………………………….. …….. 35
2.4.7. Analiza participanților luând în considerare concordanța dintre intensitatea și
perioada de timp practicării sportului și prezența/absența traumatismelor ……………………… 38
2.4.8. Analiza eficienței conduitei terapeutice în funcție de recuperarea capacității de efort
40
2.4.9. Analiza eficienței tratamentului instaurat în cadrul sistemului public de sănătate, în
concordanță cu recuperarea capacității de efort ………………………….. ………………………….. …. 42
2.5. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 44
2.6. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 45
3. BIBLIOGRAFI E ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 46
4. ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 47

3
1. PARTEA GENERALĂ
1.1. ANATOMIE CLINICĂ ȘI ELEMENTE DE BIOMECANIC Ă
1.1.1. Elemente musculo -scheletale
Fig. 1.1 Anatomia scheletală a omului [https://humananatomycharty.com/bones -human –
anatomy/bones -human -anatomy -anatomy -of-the-body -bones -anatomy -of-human -body –
skeleton -bones/ ]
„Scheletul uman este format, în mod normal , din 206 oase. La nivelul scheletului
uman există și unele oa se inconstante (oasele sesamoide de la nivelul scheletului piciorului
și mâinii, oasele intrasuturale de la nivelul calotei craniene). Forma și dimensiunile oaselor

4
este dată de forța și direcția forței ce acționează asupra osului, prin intermediul mușchil or
care se inseră pe oasele respective. ” [1]
Fig. 1.2 Anatomia musculară a omului [ https://anatomyclass01.us/body -chart -of-
muscles/body -chart -of-muscles -human -body -muscle -map-defenderauto/ ]
Mușchiul scheletic joacă un rol -cheie în menținerea postu rii, precum și în locomoți e,
cu scopul realizării mișcărilor fizice . Acest țesut contractil prezintă o colorație roz -roșiatică
și deține la capăt un fascicul subțire, fibros, alb, cu ajutorul căruia se fixează de oase, denumit
tendon. Mușchiul scheletic este un organ specific care generează o forță fizică, iar exercitarea
unor acțiuni asupra sistemului osos duce la formarea mișcărilor specifice de flexie, extensie,
abducție, adducție, rotație internă, rotație externă etc. [2]

5
1.1.2. Biomecanica Membrului Superio r
Datorită structurilor descrise mai sus, este posibil ca membrul superior să efectueze
o serie de mișcări în diferite planuri. Articulația umărului permite efectuarea de mișcări, cum
ar fi: abducție și adduc ție (planul coronal /frontal ), flexie și extensie (plan sagital), abducție
și add ucție orizontală (plan transversal), și , de asemenea , rotație internă și externă. În
articulația cotului, există două tipuri de mișcări posibile : flexie/extensie și supinație/prona ție
a antebrațului. Încheietura mâinii asigură flexie/extensi e și devia ție ulnară /radială .
În ceea ce privește cinematica, membrul superior este un lanț cinematic deschis cu
punct de pornire la nivelul articulației sternoclavicul are și care se termină la nivelul
articulațiilor deget elor. În cazul analizei structurale a membrelor din punct de vedere
biomecani c, oasele individual e sunt considerate părți mobile , iar articulațiile lor , perechi
cinematice de diferite clase de libertate (clasa III – 3 grade de libertate, clasa IV – 2DoF,
clasa V – 1 DoF) . [3]
1.1.3. Biomecanica Membru lui Inferio r
Desi construcția membrului inferior este asemănătoare celui superior, totuși, membrul
inferior este adaptat diferit, grație funcțiilor sale statice: de susținere, prin intermediul
sprijinului biped și u nipod și locomotorii, prin mers, alergat și săritură. Aceste diferențe
anatomice sunt vizibile mai ales la nivelul centurii pelviene și a piciorului.
Articulațiile mebrului inferior, alături de musculatura mai sus ilustrată, permi t o
varietate de mișcări: Articulația sacro -iliacă: flexie/extensie – planul sagital,
abducție/adducție – planul frontal, rotație internă/externă – planul transversal; articulația
femuro -tibială: flexie/extensie, rotație internă/externă; articulația tibio -plantară:
dorsof lexie/plan toflexie, eversiune/inversiune.
Un reper în biomecanica membrului inferior îl consituie „Ciclul Gait”. Acesta
reprezintă perioada de timp/secvenț a de evenimente din timpul locomoției, cuprinse între
contactul inițial al unui piciorului cu suprafața de spr ijin și următorul contactul al aceluiași
picior cu suprafața de sprijin.
În regiunea pelviană se produce o deplasare anterio -posterioară de 4-5⁰, care alternează
de la stânga la dreapta. Această deplasare facilitează mișcarea anterioară a membrului inferior
și poate fi observată pe fiec are parte .

6
In plan frontal , mișcarea de varus se observă la nivelul piciorului, între primul contact
al călcâiului cu solul (heel strike) și bolta plantară (foot flat) , și între desprinderea călcâiului
(heel off) și a vârfurilor degetelor. Mișcarea de valgus, însă, poate fi observată între bolta
plantară (foot flat) și desprinderea călcâi ului (heel off) . Când mușchii abductori ai șoldului
(în general m. gluteus minimus/medius) sunt prea slăbiți, se poate observa mersul
Trendelenburg.
Este foarte important să realizăm participarea activă a întregului corp în ciclul mersului,
nu numai mișcările mebrului inferior. [4],[5]

Fig. 1.3 Ciclul Gait [http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK27235/ ]

7
1.2. TRAUMATISME SPORTIV E

Este binecunoscut faptul că sportivii de performanță sunt supuși unui risc crescut de
afecțiuni ortopedico -traumatice. Cele mai frecvente afecțiuni sunt: traumatisme directe
(contuzii), entorse, plăgi, artroze, leziuni musculare, leziuni tendinoase, entezite,
tenosinovite, rupturi ale tendonului achilean, hidartroze și artralgii, sechele ale afecțiunilor
ortopedico -traumatice, miozite și osificări musculare, fracturi, periostite, hematoa me, luxații
și subluxații, chisturi, bursite apofizite și epifizite, maladia Hoffa (iritația pachetului gras
subrotulian), spondiloze, corpi articulari, pseudoartroze, osteolize sau fracturi de stres. [6]
În fucție de etiologia lor, aceste afecțiuni ale a paratului locomotor se împart în două
grupe principale: extrinseci (traumatologie pură) și intrinseci (leziuni care nu necesită
intervenții din exterior: sindr. de surmenaj, întinderi musculare, tendinopatii, entezite,
fracturi de suprasolicitare, artropat ii degenerative).
Cauzele care produc aceste afecțiuni sunt: favorizante , care pot fi de ordin local
(factori care produc modificări de statică ale aparatului locomotor/tulburări ale echilibrului
muscular), sau de ordin general (rezistență scăzută, supraantrenament, leziuni vechi netratate,
încălzire insuficientă, lipsa echipa mentului adecvat, carențe alimentare, hipertrofii, doping,
mod de viață nesportiv). Al doilea tip de cauză este reprezentat de cauzele determinante .
Acestea apar în prezența agenților traumatici, care vizează diferite părți anatomice , direct,
indirect sau combinat. Câteva caracteristici ale acestor accidente sunt: producerea lor la o
vârstă tânără și într -un mod diferit în fun cție de ramura sportivă practicată. Tratamentul
acestor leziuni traumatice cuprinde refacerea anatomiei, a capacității funcționale, p recum și
păstrarea condiției fizice cu ajutorul gimnasticii și a sporturilor compensatorii. [7]

8
1.3. PREVENIREA TRAUMATISMELO R
Cu timpul, sportul s -a dezvoltat vertiginos , punând foarte mare accent pe obținerea
perfo rmanței , crescând astfel intensitatea la c are sportivii sunt solicitați atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic. Toate aceste modificări duc la creșterea riscului accidentării
sportivilor. Pentru a realiza o activitate preventivă și pentru a depista cauza și etiologia
accidentărilor, au fost elaborate tehnici și procedee moderne.
Unul dintre principiile prevenirii accidentelor la sportive îl reprezintă prevenția
activ ă, care are ca scop crearea stării de „supervitalitate” . Prin acest fenomen, atleții ating un
randament maxim și suportă solic itările fizice și psihice, cauzate de antrenamente și
competiții.
Un aspect important în prevenția accidentelor il reprezintă depistarea cauzelor celor
mai frecvente, precum și a fenomenelor de producere a accidentelor. În plus, colaborarea cu
antrenorii reprezintă o măsură eficientă în vederea scăderii numărului de traumatisme. De
cele mai multe ori, majoritatea accidentelor se formează în urma unui cumul de cauze.
În timpul competițiilor pot apărea și o serie de cauze determinante sau favorizante ale
unor accidentări, care pot duce la traumatisme musculare și osoase. Aceste cauze pot fi
cunoscute dinainte sau pot fi imprevizibile. Analiza acestora trebuie neapărat realizată în
raport cu specificul sportului practicat .
În urma mai multor studii, s -au de terminat următorii factori cauzatori de traumatisme:
• În fun cție de sportivul accidentat: oboseală, supraantrenament etc.
• În funcție de echipamentul sportiv: încălțăminte/îmbrăcăminte inadecvată,
inexistența protecției dentare (sporturi de contact) etc.
• În funcție de teren/suprafața de concurs/antrenament: denivelări, suprafețe
necorespunzătoare etc.
• În fucnție de condițiile meteorologice : vizibilitate redusă, temperaturi limită etc.
• În funcție de adversar: lipsă fair -play etc.
• În funcție de arbitraj: subie ctiv, in competent etc.
În urma prezenței acestor factori, au fost determinate anumite măsuri preventive care
au dus la reducerea considerabilă a frecvenței traumatismelor în sala de antrenament sau pe
durata competițiilor :

9
• Condiție fizică, tehnico -tactică foarte bună
• Încălzire corespunzătoare
• Îmbrăcăminte/încălțăminte/alte accesorii calitative
• Arbitraj obiectiv și corect
• Asistență medical rapidă și competentă
• Utilizarea metodelor specific e de recuperare după eforturi intense
• Studiul bioritmurilor sportiv ilor
• Colaborare eficientă între antrenor -medic -sportiv

Elementele care duc la dezvoltarea aptitudinilor sportive joacă un rol important și în
elaborarea măsurilor corecte pentru prevenția accidentelor. Acestea, însă, nu trebuie tratate
individual, ci priv ite în ansamblu, ca pe un tot unitar, care, respectat și utilizat corect, nu va
avea altă finalitate decât succesul. [7]

1.4. PRINCIPII DE RECUPERAR E
Recuperarea sportivă reprezintă utilizarea unor cumuli de factori naturali sau
superficiali, cat mai devreme ș i mai intensiv, ce are ca obiectiv restabilirea anatomic ă și
funcțională a organelor afectate în timpul activităților sportive. Cu c ât recuperarea se
realizează mai corect, cu atât sportivul își va relua activitatea fizic ă mai devreme.
Fenomenul de recuperare înglobează doua procese: refacerea și reabilitarea.
Refacerea vizează organismele integre morfologic și funcțional, în timp ce reabilitarea se
adresează organelor care au suferit modificări atât morfologic, cât și funcțional. Metode
folosite in reabilitare sunt: masajul, acupunctura, kinetoterapia, precum și anumite tehnici
chirurgicale.
Terapia recuperatorie la sportivi mai cuprinde și tehnici balneare, medicație
antiinflamatorie și analgezica, infiltrațiile intraarticulare pe periarticulare. [6]

10
1.5. FORMA SPORTIVĂ
Definiția formei sportive: forma sportivă reprezintă o stare aparte a organismului, net
avansată din punctul de vedere al calității, care se poate determina cu ajutorul anumitor
parametri, cum ar fi indice de sănătate crescut, anduranță și rezistență crescute, stare psihică
stabilă și echilibrată, precum și o compoziție corporală adecvată. Ea nu trebuie confundata,
însă, cu “nivelul ridicat de antrenament”, însă între ele trebuie sa existe un echilibru perfect
și relație foarte apropiată . Nivelul crescut de antrenament este definit ca fiind durata de timp
in care se poate atinge forma sportivă. Forma sportivă trebuie tratată pe de -a-ntregul, ca un
tot unitar, ca pe un cumul de discipline: metodologie, pedagogie, fiziologie, biochimie,
psihologie, etc.
1.5.1. Durata formei sportive
Durata formei sportive: forma sportivă poate avea o durată aproximativă de 4 -6
săptămâni, însă perioada ei poate varia de la un individ la altul. Din punctul de vedere al
pedagogiei și al biochimiei, forma sportivă este atinsă in momentul in care apare un
randament maximal. La atleții de performanță cu rezultate considerabile și disciplină intensă,
pe durata unui an de zile de pot atinge maxim două (in mod excepțional, trei) perioade de
formă sportivă, adică de randa ment maximal.
1.5.2. Cum se pierde forma sportivă
După cele 4 -6 săptămâni de randament maximal, apare o descreștere a formei
sportive. Unii atleți reușesc sa obțină rezultate impresionante la nivel competițional chiar și
in timpul represiunii formei sportive, îns ă prețul biologic pe care îl vor plăti este unul foarte
ridicat (apariția sindroamelor de suprasolicitare). Primul sistem al organismului care cedează
in urma efortului maximal este sistemul nervos central. Simptomatologia este reprezentată
de modificări a le traseelor electroencefalografice sau alterări de comportament /randament.
Există și situații in care forma sportivă poate regresa și din cauza unor factori care nu depind
de perioada acesteia, cum ar fi: Infecții, modificări meteorologice, excese de ori ce fel sau
stări conflictuale. In prezent, cercetările actuale se concentrează asupra prelungirii perioadei
de randament maximal, însă forma sportivă nu poate fi atinsă pe deplin decât in prezența unei
relații foarte solide și deschise între medic, sportiv și antrenor.

11
2. PARTEA SPECIALĂ
2.1. INTRODUCERE

Foarte multe accidentări pot fi provocate din cauza unei presiuni uriașe asupra
sportivilor, care se dedic ă total activităților competiționale, chiar cu prețul afectării sănătății.
În urma traumatismelor, însă, sportivii suferă o perioad ă mult mai grea decât accidentarea în
sine. Reintegrarea dificil ă în lumea sportiv ă sau chiar abandonul sportiv pot avea urmări
extrem de neplăcute pentru atleți, cu repercusiuni asupra moralului acestora: complexe de
inferioritat e, retrageri din activitățile sociale etc.
Sportivul afectat nu este unicul vizat, aceste repercusiuni rasfrangându -se și asupra
clubului unde ac eștia activează, prin daune morale ,sociale sau chiar financiare. [8]

Prin urmarea, consider că efectuarea studiilor științifice este o necesitate de înaltă
importanță. Acestea ar trebui să aibă în vedere nu numai modul de producere a unei traume,
ținând cont de specificul fiecărei ramuri sportive, dar și modalități de recuprare eficientă
pentru a du ce, în primul rând, la obținerea rezultatelor profesionale dorite, dar și la
menținerea unei stări de sănătate optime.

2.2. SCOP ȘI OBIECTIVE
Scopul studiul ui este reprezentat de analiza relației dintre practicarea unei
anumite ramuri sportive , intensitatea an trenamentului și survenirea unui anumit tip
de traumatism.
Obiectivele secundare se referă la analiza atitudinii terapeutice și eficienț ei
utilizării celor două tipuri de sisteme de sănătate din România (public/privat) în
concordanță cu recuperarea capacit ății de efort.

12
2.3. MATERIALE ȘI METODE
În cadrul studiului , a fost vizat un eșantion de 58 studenți voluntari aparținând anilor
1,2,3 ai Specializării de Educație Fizică și Sport, Facultatea de Medicină, Universitatea de
Medicină și Farmacie Tg. Mureș, având un numar de 79 traumatisme diagnosticate pe
perioada activității sportive.
S-a impleme ntat un chestionar constituit din 2 4 de întrebări , vizând următoarele teme:
informații privind tipul de sport pe care aceștia îl practică, intensitatea antrenamentului și
aspecte legate de accidentări survenite pe perioada de activitate sportivă. Analiza s tatistică a
fost efectuată utilizând Microsoft Excel și MedCalc 18.2.1, având un nivel de semnificație
de 0,05.
Modelul chestionarului este redat mai jos:

*Vă rugăm să completați pe spațiile punctate și să încercuiți raspunsurile dumneavoastră.
*Datele dumneavoastră vor fi folosite numai pentru elaborarea acestei statistici.
1. Inițialele numelui și prenumelui:……… …………………………………………………..
2. Vârsta: ……………………………………………………………………… ..
3. Sexul : M/F
4. Mediul de proveniență:
a. Rural
b. Urban
5. Practicați vreun sport?
a. Da
b. Nu
6. Ce sport practicați?…………….…………………………………………………
7. Ce fel de sport este?
a. De întreținere (exp: fitness, plimbarea cu bicicleta/rolele, jogging -ul, drumeții
etc.)
b. Amator (aparțineți de o federație și reprezentați un club la competiții
naționale/internaționale FĂRĂ contract de muncă)

13
c. Profesionist (aparțineți de o federație și reprezentați un club la competiții
naționale/internaționale CU contract de muncă)
8. Ce tip de sport este?
a. Joc de echipă
b. Individual
9. Ce tip de sport este?
a. De contact
b. Noncontact
10. La ce vârstă ați început să practicați acest sport? …………………………
11. Pe care din urmatoarele calități motrice se bazează sportul pe care il practicați?
a. Forță
b. Rezistență
c. Viteză
d. Flexibilitate
e. Îndemânare
f. Altele (*Men ționați) ………………………………………………………
12. Câte ore/săptămână vă antrenați? ……………………………… ………… …..……
13. Pe perioada practicării acestui sport, ați suferit vreo accidentare majoră care să
necesite întreruperea activității sportive/tratament medicamentos/tratament
chirurgical/recupera re sportivă? (**În cazul în care ați suferit mai multe traumatisme
semnificative, vă rog sa completați câte un chestionar pentru fiecare patologie în
parte, specificând ordinea cronologică a acestora la întrebarea nr. 14)
a. DA (La ce vârstă? ……………. ……………………………………………….)
b. NU (*Dacă NU, treceți direct la sfârșitul chestionarului.)
14. Ce diagnostic ați avut?…………………………………………………………… ….
15. În cazul în care ați suferit mai multe traumatisme semnificative, vă rog să specificați
ordinea cronologică a acestora:
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
16. Tipul traumatismului:
a. Entorsă

14
b. Luxație
c. Fractură
d. Tendinită/Tenosinovită
e. Entezite
f. Afecțiuni ale meniscului
g. Rupturi de ligament
h. Rupturi de tendoane
i. Traumati sme musculare
j. Altele
(*Men ționați) ………………………………………………………………
17. Localizare:
a. Craniu
b. Coloană vertebrală
i. Cervicală
ii. Toracală
iii. Lombară
iv. Sacrală
c. Membrul superior
i. Umăr
ii. Braț
iii. Cot
iv. Antrebraț
v. Mână
d. Membrul inferior
i. Bazin
ii. Șold
iii. Coapsă
iv. Genunchi
v. Gambă
vi. Gleznă
vii. Picior

15
e. Torace
f. Abdomen
g. Spate
18. Conduită:
i. Recuperare individuală
ii. Recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului
iii. Recuperare cu ajutorul fizioterapeutului
iv. Recuperare cu ajutorul medicului specialist:
1. Medicină de Familie
2. Medicină Sportivă
3. Ortopedie și Traumatologie
v. Altele (*Men ționați) ………………………………………………
19. Tipul tratamentului în faza acută:
a. Medicamentos:
i. Antialgic (Exp. Paracetamol/Panadol/Algocalmin etc.)
ii. Antiinflamator (Exp. Doclofenac/Ibuprofen/Aspirină/Indometacin)
iii. Anticoagulant (Exp. Gel cu heparină)
iv. Altele (*Men ționați) …………. …………………….. ………………………
b. Chirurgical (*Menționați intervenția exp: artroscopie de genunchi cu
meniscectomie/ligamentoplastie):…………………………………………
c. Altul
(*Menționați)………………………………………………………………
20. Tipul tratamentului în faza cronică:
a. Medicamentos:
i. Antialg ic (Exp. Paracetamol/Panadol/Algocalmin etc.)
ii. Antiinflamator (Exp. Doclofenac/Ibuprofen/Aspirină/Indometacin)
iii. Anticoagulant (Exp. Gel cu heparină)
iv. Altele (*Men ționați) …………………………….…………………………
b. Chirurgical (*Menționați intervenția exp: artroscopie de genunchi cu
meniscectomie/ligamentoplastie):……………………………………………
c. Altul (*Menționați) ………………………………………… …………………….

16

21. Ce durată a avut perioada de recuperare:…………………….. Săptămâni/Luni
22. Pentru tratament și solicitări, ați folosit:
a. Sistemul Public de Sănătate
b. Sistemul Privat de Sănătate
Motivați: (Exp. Am optat pentru Sistemul Public de Sănătate deoarece este mai ieftin/Pentru
Sistemul Privat de Sanatate deoarece conditiile din sistemul public sunt nesatisfăcătoare etc.)
………………………………………… ……………………………………………………
23. Recuperarea capacității de efort a fost susținută de recuperarea recomandată?
a. Da
b. Nu
Motivați: (Exp. Da deoarece am respectat întru totul indicațiile medicului/Nu deoarece
consider că recomandarea nu a fost relevantă)
……………………………………………… ………………………………………………
24. Vă rog să specificați alte situații speciale care au ajutat/împiedicat tratamentul și
recuperarea corespunzătoare:
………………………………………………………………………………………………

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

17
2.4. REZULTAT E
2.4.1. Distribu ția pe se xe și vârstă
În studiul nostru, din numărul total de 58 de participanți , sexul masculin are o
preponderență de 76% (44) din participanți, iar cel feminine, 24% (14) (Fig.2. 4.1), iar media
de vârstă a subiecților este de 21,79 ani, având mediana de 21 ani (Fig. 2.4.2)

Fig. 2 .1 Reportul sportivilor de sex masculine/femin

Fig. 2. 2 Distribuția de vârstă

M
76%F
24%
114
13
12
8
3
16
18 19 20 21 22 23 24 >24

18
2.4.2. Analiza sportivilor luând în considerare
concordanța dintre mediul de proveniență și
prezența /absența traumatismelor

Mediul de provenient a Cu traumatisme Fara traumatisme Valoare p
Rural 8 13 0.2745
Urban 21 16
Total 29 29
Tabel 2. 1

Fig. 2.3 Tabel 2.2

Aplicând testul chi patrat, p>0.05, nu am reușit să găsim o asociere semnificativ
statistic ă între mediul de provenienta si prezenta traumatismelor.

0510152025
Rural Urban821
1316
Cu traumatisme Fara traumatismeTable Analyzed Data 1
Column A Cu traumatism
vs vs
Column B Fara traumatism

Mann Whitney test
P value 0.9369
Exact or approximate P value? Gaussian
Approximation
P value summary ns
Are medians signif. different?
(P < 0.05) No
One- or two -tailed P value? Two-tailed

19
2.4.3. Analiza sportivilor luând în considerare
concordanța dintre vârsta sportivilor și prezența /absența
traumatismelor

Cu traumatismFara traumatism0204060
VârstaAni

Fig. 2.4

Tabel 2.3

S-a efectuat t estul Mann -Whitney, pentru a verifica dacă există o diferență
semnificativ statistică între vârsta sportivilor și prezența sau absența traumatismelor . Având
p>0.05, în acest caz nu este o diferență semnificativ statistică.

Varsta Cu
traumatism Fara
traumatism
Number of values 29 29

Minimum 18.00 19.00
25% Percentile 20.00 19.00
Median 20.00 21.00
75% Percentile 21.50 22.00
Maximum 41.00 49.00

Mean 21.69 21.90
Std. Deviation 4.457 5.602
Std. Error 0.8276 1.040

Lower 95% CI of mean 19.99 19.77
Upper 95% CI of mean 23.39 24.03

20
2.4.4. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre sportul practicat și prezența /absența
traumatismelor
Fig. 2. 5 Numărul de practicanți pe fiecare ramură sportivă

Putem observa o distribuți e variată de participanți pe diferitele ramuri sport ive,
ordonată în sens descrescător a numarului de stude nți apartenenți la specializarea de Educație
Fizică și Sport per ramura sportivă este următoarea : Fotbal (22), Handbal ( 9), Baschet (8) ,
Fitness (3), Volei (2), Culturism (2), Tenis de câmp (2), Parkour (2), Tenis de masă (1), Kick –
Boxing (1), Ciclism (1), Înot (1), Polo (1), Triathlon (1), Lupte libere (1), Karate (1).

38%
16%
3%
14%
5%
3%
2%
3%
3%
2%
2%
2%
2%
2%
2%
2%
Fotbal
Handbal
Volei
Baschet
Fitness
Culturism
Tenis de masă
Tenis de Câmp
Parkour
Kick-Boxing
Ciclism
Înot

21

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă fotbal 12 10 0.7867
Nu practic ă fotbal 17 19
Total 29 29
Tabel 2. 4 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți de
fotbal în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 6 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de fotbal în comparație cu ceila lți sportivi

De asemenea , testul Chi patrat a fost folosit pentru a verifica existența asocierii între
practicarea fotbalului și prezența traumatismelor . Având un p>0.05 relevă faptul că nu exist ă
o asociere semnificativ statistic ă.

02468101214161820
Practica fotbal Nu practica fotbal1217
1019
Cu traumatisme Fara traumatisme

22

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă handbal 5 4 1.0000
Nu practic ă handbal 24 25
Total 29 29
Tabel 2.5 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți de
fotbal în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 6 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de handbal în comparație cu ceila lți sportivi

În acest caz se poate observa dacă variația prezenței traumatismelor este mai mare la
hanbaliști decât la ceilalți sportivi. Folosind Testul Fisher, p>0.05, nu am gasit nici o asociere
semnificativ statistic ă între practicarea handbalului și prezen ța traumatismelor.

0510152025
Practica handbal Nu practica handbal524
425
Cu traumatisme Fara traumatisme

23

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă baschet 5 3 0.7057
Nu practic ă baschet 24 26
Total 29 29
Tabel 2. 6 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de baschet în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 7 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de baschet în comparație cu ceila lți sportivi

Ne-am dorit să observăm dacă variația prezenței traumatismelor este mai mare la
baschetbaliști decât la ceilalți sportivi. Folosind Testul Fisher, p>0.05, nu am g ăsit nici o
asociere semnificativ statistic ă între practicarea baschetului și prezen ța traumati smelor.

051015202530
Practica baschet Nu practica baschet524
326
Cu traumatisme Fara traumatisme

24

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă volei 1 1 1.5088
Nu practic ă volei 28 28
Total 29 29
Tabel 2.7 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de volei în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 8 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de volei în comparație cu ceila lți sportivi

În acest caz , cu ajutorul testului Fisher, p>0.05, se constată că nu exist ă o asociere
semnificativ statistic ă între practicarea de volei și prezen ța traumatismelor.

051015202530
Practica volei Nu practica volei128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

25

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă culturism 1 1 1.5088
Nu practic ă culturism 28 28
Total 29 29
Tabel 2. 8 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
de culturism în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2. 9 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
de culturism în comparație cu ceil alți sportivi

Test Fisher, p>0.05, nu exist ă o asociere semnificativ statistic ă între practicarea
culturismului și prezen ța traumatismelor.

051015202530
Practica culturism Nu practica culturism128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

26

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă tenis de camp 1 1 1.5088
Nu practic ă tenis de c âmp 28 28
Total 29 29
Tabel 2.9 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de tenis de câmp în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.10 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a jucătorilor practicanți
de tenis de câmp în comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu exist ă o asociere semnificativ
statistic ă între practicarea tenis ului de câmp și prezen ța traumatismelor.

051015202530
Practica tenis de camp Nu practica tenis de camp128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

27

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă parkour 1 1 1.5088
Nu practic ă parkour 28 28
Total 29 29
Tabel 2.10 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de parkour în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.11 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
de parkour în comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea parkour -ului și prezența traumatismelor.

051015202530
Practica parkour Nu practica parkour128
128
Cu traumatisme Fara traumatisme

28

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practi că ciclism 0 1
Nu practic ă ciclism 29 28
Total 29 29
Tabel 2.11 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de ciclism în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă fitness 0 3
Nu practic ă fitness 29 26
Total 29 29
Tabel 2.12 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de fitness în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă tenis de mas ă 1 0
Nu practic ă tenis de mas ă 28 29
Total 29 29
Tabel 2.13 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de tenis de masă în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă kick-boxing 0 1
Nu practic ă kick-boxing 29 28
Total 29 29
Tabel 2.14 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de kick-boxing în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă înot 0 1
Nu practic ă înot 29 28
Total 29 29
Tabel 2.15 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de înot în comparație cu ceilați sportivi

29

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă polo 0 1
Nu practic ă polo 29 28
Total 29 29
Tabel 2.16 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de polo în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă triathlon 1 0
Nu practic ă triathlon 28 29
Total 29 29
Tabel 2.17 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de triathlon în comparație cu ceila lți sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă lupte libere 1 0
Nu practic ă lupte libere 28 29
Total 29 29
Tabel 2.18 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de lupte libere în comparație cu ceilați sportivi

Cu traumatisme Fără traumatisme
Practic ă karate 0 1
Nu practic ă karate 29 28
Total 29 29
Tabel 2.19 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor
practicanți de karate în comparație cu ceilați sportivi

În cazul sporturilor sus -menționate , analiza statistică nu s -a putut efectua din cauza
inexistenței a unui număr minim de un sportiv fără accidente și minim un sportiv cu accidente
aparținând fiecărui sport.

30
2.4.5. Analiza pa rticipanților luând în considerare
concordanța dintre tipul sportului practicat și
prezența/absența traumatismelor

Cu
traumatisme Fără
traumatisme Valoare p
Practic ă sport de întreținere 2 8 0.0787
Nu practic ă sport de întreținere
27 21
Total 29 29
Tabel 2. 20 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul de întreținere în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.12 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
a sporturilor de întreținere în comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea sporturilor de întreținere și prezența traumatismelor.
.
051015202530
Practica sport de intretinere Nu practica sport de intretinere227
821
Cu traumatisme Fara traumatisme

31

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă sport mod amator 15 15 1.0000
Nu practic ă sport mod
amator 14 14
Total 29 29
Tabel 2. 21 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul în mod amator în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.13 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
a sporturilor în mod a mator în comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea sportului în mod amator și prezența traumatismelor.

13.413.613.81414.214.414.614.815
Practica sport mod amator Nu practica sport mod amator15
1415
14
Cu traumatisme Fara traumatisme

32

Cu traumatisme Fără traumatisme Valoare p
Practic ă sport mod
profesionist 12 7 0.2631
Nu practic ă sport mod
profesionist 17 22
Total 29 29
Tabel 2.22 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul în mod profesionist în comparație cu ceila lți sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei alterări a stării de sănătate a sportivilor practicanți
a sporturilor în mod profesionist în comparație cu ceila lți sportivi

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea sportului în mod profesionist și prezența traumatismelor.

0510152025
Practica sport mod profesionist Nu practica sport mod profesionist1217
722
Cu traumatisme Fara traumatisme

33

Cu traumatisme Fara traumatisme Valoare p
Practica sport individual 6 10 0.3781
Practica j oc de echipa 23 19
Total 29 29
Tabel 2.23 Variația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul individual/de echipă în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul individual/de echipă în comp arație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Chi pătrat, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea unui anumit tip de joc (individual/echipă) și prezența
traumatismelor.

0510152025
Practica sport individual Practica joc de echipa623
1019
Cu traumatisme Fara traumatisme

34

Cu traumatisme Fara traumatisme Valoare p
Practica sport de contact 1 2 1.0000
Practica sport noncontact 28 27
Total 29 29
Tabel 2.24 Variația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul de contact/noncontact în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.14 Variația prezenței unei aleterări a stării de sănătate a sportivilor care
practică sportul de contact/noncontact în comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între pr acticarea unui anumit tip de sport (contact/noncontact ) și prezența
traumatismelor.

051015202530
Practica sport de contact Practica sport noncontact128
227
Cu traumatisme Fara traumatisme

35
2.4.6. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre ramura sportivă practicată și
prezența unei anumite patologii

Cu fractura Fara fractura Valoare p
Practica fotbal 2 20 1.0000
Nu practica fotbal 4 32
Total 6 52
Tabel 2.25 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică fotbal în
comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.15 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică fotbal în comparație
cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea fotbalului și prezența fracturilor.

05101520253035
Practica fotbal Nu practica fotbal242032
Cu fractura Fara fractura

36

Cu r upturi de ligament Fara r upturi de ligament Valoare p
Practica fotbal 1 21 1.0000
Nu practica fotbal 1 35
Total 2 56
Tabel 2.26 Variația prezenței rupturilor de ligament încrucișat la sportivii care
practică fotbal în comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.16 Variația prezenței rupturilor de ligament încrucișat la sportivii care
practică fotbal în comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea fotbalului și prezența rupturii de ligament încrucișat al
genunchiu lui.

05101520253035
Practica fotbal Nu practica fotbal1 12135
Cu rupturi de ligament Fara rupturi de ligament

37

Cu fractura Fara f ractura Valoare
p
Practica baschet 1 7 1.0000
Nu practica baschet 5 45
Total 6 52
Tabel 2.27 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică baschet în
comparație cu ceilați sportivi

Fig. 2.17 Variația prezenței fracturilor la sportivii care practică baschet în
comparație cu ceilați sportivi

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între practicarea baschetului și prezența fracturilor .

051015202530354045
Practica baschet Nu practica baschet15745
Cu fractura Fara fractura

38
2.4.7. Analiza participanților luând în considerare
concordanța dintre intensitatea și perioada de timp
practicării sportului și prezența/absența traumatismelor

Intensitatea ( ore de
antrenament/sapt ) Cu
accidentari Fara
accidentari
Number of values 29 29

Minimum 1.000 2.000
25% Percentile 5.500 4.500
Median 8.000 8.000
75% Percentile 12.50 10.00
Maximum 36.00 15.00

Mean 9.966 7.621
Std. Deviation 6.863 3.489
Std. Error 1.274 0.6479

Lower 95% CI of mean 7.355 6.294
Upper 95% CI of mean 12.58 8.948
Tabel 2.28 Tabel 2.29

Test Mann – Whitney a fost efectuat. Având
un p>0.05, putem susține că nu exista o diferen ță
semnificativ statistic ă între intensitatea practicării
unui sport si prezenta sau absenta accidentari lor.

Fig. 2.18 Table Analyzed Data 2
Column A Cu accidentari
vs vs
Column B Fara accidentari
Mann Whitney test
P value 0.2869
Exact or approximate P value? Gaussian
Approximation
P value summary ns
Are medians signif. different?
(P < 0.05) No
One- or two -tailed P value? Two-tailed

39

Timpul de practicare al
unui sport (ani) Cu
accidentari Fara
accidentari
Number of values 29 29

Minimum 4.000 1.000
25% Percentile 10.00 5.500
Median 12.00 11.00
75% Percentile 14.00 14.00
Maximum 33.00 43.00

Mean 12.66 10.76
Std. Deviation 5.327 7.900
Std. Error 0.9892 1.467

Lower 95% CI of mean 10.63 7.754
Upper 95% CI of mean 14.68 13.76
Tabel 2.30 Tabel 2.31

Test Mann – Whitney a fost efectuat.
Având un p>0.05, putem susține că nu exista o
diferență semnificativ statistică între intensitatea
practicării unui sport si prezenta sau absenta
accidentari lor.

Fig. 2.19
Table Analyzed Data 3
Column A Cu accidentari
vs vs
Column B Fara accidentari

Mann Whitney test
P value 0.1405
Exact or approximate
P value? Gaussian Approximation
P value summary ns
Are medians signif. different?
(P < 0.05) No
One- or two -tailed P value? Two-tailed

40
2.4.8. Analiza eficienței conduitei terapeutice în
funcție de recuperarea capacității de efor t

Cu
recuperarea
capacității de
efort Fara recuperarea
capacității de efort Valoare
p
Cu fizioterapie 4 1 0.0528
Fara fizioterapie 17 36
Total 21 37
Tabel 2.32 Variația prezenței recuperării capacității de efort cu ajutorul fizioterapiei

Fig. 2.20 Variația prezenței recuperării capacității de efort cu ajutorul fizioterapiei

Folosind Testul Fisher, p>0.05, observăm că nu există o asociere semnificativ
statistică între recuperarea cu ajutorul fizioterap eutului și recuperarea capacității de efort .

0510152025303540
Cu fizioterapie Fara fizioterapie417
136
Cu recuperarea capacității de efort Fara recuperarea capacității de efort

41

Cu
recuperarea
capacității de
efort Fara recuperarea
capacității de efort Valoare
p
Cu tratament
ortopedic 15 3 <0.0001
Fara tratament
ortopedic 6 34
Total 21 37
Tabel 2.33 Variația prezenței recuperării capacității de efort cu ajutorul ortopedului

Fig. 2.21 Variația prezenței recuperării capacității de efort cu ajutorul ortopedului

Folosind Testul Fisher, p <0.05, observăm că există o asociere semnificativ sta tistică
între tratamentul ortopedic și recuperarea capacității de efort .

05101520253035
Cu tratament ortopedic Fara tratament ortopedic15
6
334
Cu recuperarea capacității de efort Fara recuperarea capacității de efort

42
2.4.9. Analiza eficienței tratamentului instaurat în
cadrul sistemului public de sănătate, în concordanță cu
recuperarea capacității de efort

Cu recuperarea
capacității de efort Fara recuperarea capacității
de efort Valoare
p
Cu tratament in
sistem public 16 3 <0.0001
Fara tratament in
sistem public 5 34
Total 21 37
Tabel 2.34 Variația prezenței recuperării capacității de efort în urma urmării
tratamentului în cadrul sistemului public de sănătate

Fig. 2.22 Variația prezenței recuperării capacității de efort în urma urmării
tratamentului în cadrul sistemului public de sănătate

Folosind Testul Fisher, p <0.05, observăm că există o asociere semnificativ statistică
între tratamentul în sistemul public de sănătate și recuperarea capacității de efort .

05101520253035
Cu tratament in sistem public Fara tratament in sistem public16
5
334
Cu recuperarea capacității de efort Fara recuperarea capacității de efort

43

Cu
recuperarea
capacității de
efort Fara recuperarea
capacității de efort
In sistem privat 5 0
Fara sistem privat 16 37
Total 21 37
Tabel 2.35 Variația prezenței recuperării capacității de efort în urma urmării
tratamentului în cadrul sistemului privat de sănătate

În cazul sistemului privat de sănătate analiza statistică nu s -a putut efectua din cauza
inexistenței unui număr minim de un sportiv fără recuperarea capacitășii de efort.

44
2.5. DISCUȚII

În literatură se găsesc multe studii legate de aspectul general al prevenției și
recuperării traumatismelor, dar date despre cauzalitatea dintre practicarea unei anumite
ramuri sportive și traumatismele survenite pe parc ursul formării și perfecționării sportivului
sunt puține și greu de identificat. Totuși, există studii care consideră că sportivii care au
suferit accidentări sunt de vârstă mai mare decât cei fără traumatisme, acest lucru fiind corelat
și cu nivelul de in tensitate al antrenamentelor (calculat prin num ărul de ore/s ăptămână), care
este mai ridicat la cei vătămați. Acest exemplu, însă, nu se aplică și în cazul studiului de față.
Având un lot de 58 de sportivi, cu o distribuție egală a celor care prezintă alte rarea stării de
sănătate față de cei sănătoși, totuși, nu s -a putut ajunge la o afirmație semnificativ statistică
legată de corelația între vârstă, intensitatea antrenamentelor și prezența traumatismelor.
De asemenea, se subliniază existența unui risc de accidentare independent, dar și unul
datorat suprasolicitării, la sportivii tineri care se specializează într -un singur sport. Legat de
această concluzie, suprasolicitarea propriu -zisă are o etiologie ambig uă, neputând spune cu
exactitate dacă specificitatea sportului este un factor cauzator direct al suprasolicitării . [9]

Pe de altă parte, alți autori au arătat că participarea la sport oferă beneficii persoanelor
de toate vârstele, cum ar fi combaterea obezității și îmbunătățirea capacității cardiovasculare.
În ansamblu, traumatismele la copii sunt mai puțin frecvente și, de și incidența lor crește odată
cu vârsta, majoritatea se auto -limitează și nu au efecte pe termen lung. [10]

45
2.6. CONCLUZII

Traumatis mele sportivilor apartenenți ai lotului care constituie subiectul acestui
studiu nu sugerează nicio implicație în specificit atea ramurii sportive practicate . Nici
intensitatea antrenamentelor nu este un considerent semnificativ statistic pentru a fi luată în
calcul ca etiologie primară în apariția alterării stării de sănătate a sportivilor.
Cu alte cuvinte, în studiul actual, apariția traumatismelor nu este influențată nici de
vreun sport, în special de cele menționate mai sus, nici de intensitatea antrena mentelor
realizate de către subiecți, cuantificate prin numărul de ore de antrenament/săptămână, sau
de intensitatea acestora.
Un factor foarte important în menținerea unei stări adecvate de performanță îl
constituie timpul scurt de recuperare . Orice club sportiv își dorește minim alizarea daunelor
atât pentru el, cât și pentru sportiv. Cu cât un sportiv petrece mai mult timp pe banca de
rezervă, cu atât îi scade valoarea, dar și statusul competițional. În această situație nu își
dorește niciuna din părți s ă ajungă. Scopul tuturor este, în primul rând , de a preveni
traumatismele, apoi de a minimaliza daunele și de a grăbi refacerea. Acest lucru ar fi posibil ,
conform studiului nostru, dacă sportivii ar începe în prealabil inițierea conduitei terapeutice
consult ând în primul r ând un medic ortoped , care, în colaborare interdisciplinară cu medicul
sportiv și antrenorul , vor stabili cea mai bună metodă terapeutică pentru a avea un timp bun
de recuperare și pentru a -și recâștiga capacitatea de efort.
Pentru a combate mitul că în spitalele de stat nu se practică o recuperare eficientă, se
dorește evidențierea asocier ii semnificativ statistic e între tratamentul din sistemul public de
sănătate și recuperarea capacității de efort . Acest lucru dovedește că majorita tea sportivilor
accidentați care au folosit acest tip de sistem și -au redobândit capacitatea d e efort și au putut
să își continue viața profesională fara nicun fel de repercusiuni .
Prin urmare, pentru a eficientiza studiul , pe viitor se va schimba lotul d e subiecți pe
care s -a realizat acesta. Odată cu aceast ă schimbare, atenția se va îndrepta spre anumite
ramuri sportive, analizate în detaliu și clasificate în funcție de specificitatea acestora.

46
3. BIBLIOGRAFIE
[1] K. Brînzaniuc – Anatomia sistemului osos , Tg. Mureș, 2014, 15
[2] Iizuka K – Skeletal muscle is an endocrine organ , J Pharmacol Sci. ,2014;125(2):125 -31
[3] Łukasz Jaworski – Biomechanics of the upper limb, Journal of Technology and
Exploitation in Mechanical Engineering, 2016, Vol. 2, no. 1, pp. 53 –59
[4] Loudon J, et al. The clinical orthopedic assessment guide. 2nd ed. Kansas: Human
Kinetics, 2008. p.395 -408
[5] Shultz SJ – Examination of musculoskeletal injuries . 2nd ed, North Carolina: Human
Kinetics, 2005. p55 -60
[6] I. Drăgan – Practica medicinii sportive , Ed. Medicală, 1989, 197-205, 273-278
[7] D.V.Poenaru – Traumatologie și recuperare funcțională la sportive, Ed. Facla, 1985, 7 –
9 ,10-18
[8] N. Sm îdu – Importanța cunoașterii factorilor de risc în traumatologia sportivă ,
Marathon: Revista stiintelor motricitatii umane , Ed. ASE, 2011, Vol 3, Nr. 1
[9] Neeru A. Jayanthi,* y MD, Cynthia R. LaBella,z§ MD, Daniel Fischer,y Jacqueline
Pasulka,z and Lara R. Dugas,y PhD, MPH – Sports -Specialized Intensive Training and th e
Risk of Injury in Young Athletes, Am J Sports Med, 2015 as doi:10.1177/0363546514567298
[10] Nicola Maffulli, MD, MS, PhD, FRCS(Orth); Umile Giuseppe Longo, MD; Filippo
Spiezia, MD; Vincenzo Denaro, MD – Sports Injuries in Young Athletes: Long -Term
Outcome and Prevention Strategies, THE PHYSICIAN AND SPORTSMEDICINE, 2010,
No.2, Volum 38, 29 -34.

47
4. ANEXE

48

49

50