ALE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA PENTRU TARILE CANDIDATE DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST Coordonator: Nicolae IDU Autor: Iulia ZAMFIRESCU Bucuresti,… [624266]

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA

COSTURI SI BENEFICII
ALE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA
PENTRU TARILE CANDIDATE DIN EUROPA
CENTRALA SI DE EST

Coordonator:
Nicolae IDU

Autor:
Iulia ZAMFIRESCU

Bucuresti, decembrie 2001

2
CUPRINS

INTRODUCERE 4

POLONIA
Efecte generale 9
Piata Interna si Uniunea vamala
Beneficii 10
Costuri 11
Politica de dezvoltare regionala
Beneficii 12
Costuri 13
Politica Agricola Comuna
Beneficii 14
Costuri 15
Uniunea Economica si Monetara
Beneficii 16
Costuri 17

UNGARIA
Libera circulatie a bunurilor. Uniunea Vamala
Beneficii 18
Costuri 19
Politica de dezvoltare regionala
Beneficii 20
Costuri 23
Politica Agricola Comuna 24

SLOVENIA
Efecte generale 27
Libera circulatie a bunurilor. Uniunea vamala
Beneficii 28
Costuri 29
Analiza sectoriala 29
Agricultura 30
Uniunea Economica si Monetara
O analiza cantitativa a costurilor si beneficiilor 32
Costuri: analiza calitativa 33

3REPUBLICA CEHA
Efecte generale 35
Politica Agricola Comuna 36
Politica regionala 39

BULGARIA 40

ROMÂNIA 44
Agricultura 45
Industria: analiza sectoriala 46
Efecte sociale 48

CONCLUZII 51

BIBLIOGRAFIE 68

4

Prabusirea cortinei de fier care a separat, timp de peste 40 de ani, tarile foste
comuniste d in Europa Centrala si de Est de tarile Europei Occidentale, a
reprezentat un eveniment istoric cu consecinte majore pentru viitorul continentului
european. Esecul doctrinei comuniste pe toate planurile – economic, politic, social,
cultural, – a readus în t arile Europei Centrale si de Est optiunea pentru valorile
statului de drept si ale economiei libere de piata. Ideea reunificarii Europei a
început tot mai mult sa prinda contur, mai întâi pe plan ideologic, al discursului
politic, iar apoi si în planul rea litatii:
• În anii 92 -93, cele 10 tari foste comuniste au semnat Acordurile de Asociere la
Uniunea Europeana;
• în iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a hotarât ca „tarile asociate
din Europa Centrala si de Est care doresc vor deveni membre ale Un iunii
Europene”, cu conditia ca acestea „sa satisfaca conditiile economice si politice
cerute”;
• în anii 94 -95 tarile asociate si -au depus în mod oficial candidat: [anonimizat];
• în decembrie 1997, Consiliul European de la Luxembo urg a hotarât sa deschida
negocierile de aderare cu cinci din cele zece tari candidate (Republica Ceha,
Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia);
• în decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotarât deschiderea
negocierilor de aderare si cu celela lte cinci state candidate din Europa Centrala
si de Est (Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia si România).

Extinderea Uniunii Europene spre est este în primul rând o optiune politica menita
sa restabileasca si sa mentina pacea si prosperitatea pe întreg continentul european.
Sub aspect economic însa, extinderea ridica multe semne de întrebare. Spre
deosebire de extinderile anterioare, de data aceasta este vorba despre integrarea
unor tari care reprezinta 34% din suprafata celor 15 state membre si 29% din
populatia acestora, dar numai aproximativ 5% din PIB -ul Uniunii Europene.

Decalajele mari existente în plan economic au determinat, mai ales în tarile
membre, preocupari tot mai evidente pentru evaluarea efectelor extinderii: daca din
punct de vedere po litic, al stabilitatii în Europa, beneficiile extinderii erau unanim INTRODUCERE

5acceptate, pe plan economic însa au existat si mai exista numeroase temeri ca vor
aparea costuri pentru Statele Membre, determinate în special de aplicarea Politicii
Agricole Comune si a Politicii Regionale în noile state membre, dar mai ales ca
aceste costuri ar putea fi mai mari decât beneficiile economice ale extinderii.
Temeri la fel de mari exista si în ce priveste libera circulatie a fortei de munca,
presiunile economice si sociale g enerate de migratia lucratorilor din cele zece tari
candidate fiind evaluate ca putând avea efecte extrem de negative. Aceste puncte
de vedere sunt reflectate pe larg în numeroasele lucrari din literatura de specialitate
din statele membre, dintre care men tionam: Richard Baldwin (1994): „Towards an
integrated Europe”, Comisia Europeana (1997): „Agenda 2000”, House of Lords
(1997): „The financial consequences of enlargement”, Kym Anderson si Rod Tyers
(1995): „Implications of EU expansion for European Agricu lture”, Fritz Breuss
(1998): „Economic Evaluation of EU Enlargement on EU Incumbents”, Marc
Maresceau, ed. (1997): „Enlarging the EU. Relations between the EU and Central
and Eastern Europe”, si exemplele ar putea continua.

Fata de aceasta dimensiune amp la pe care a capatat -o evaluarea costurilor
extinderii în literatura de specialitate vestica, beneficiile, desi nu au fost neglijate,
au fost mentionate mai mult descriptiv, fara însa ca evaluarii lor cantitative sa i se
acorde aceeasi importanta.

În tar ile candidate, preocuparile pentru evaluarea costurilor si beneficiilor aderarii
nu au fost însa la fel de sustinute. Pe de o parte, tarile candidate si -au pus mai
degraba problema beneficiilor decât pe cea a costurilor integrarii. Aderarea la
Uniunea Euro peana, obiectiv politic de prima importanta, a fost într -o anumita
masura perceputa ca o solutie la problemele lor economice, considerându -se, mai
mult sau mai putin intuitiv, ca beneficiile aderarii vor fi net superioare costurilor.
Pe de alta parte, acti vitatile de cercetare s -au restrâns mult în aceste tari dupa 1989,
majoritatea resurselor financiare bugetare fiind directionate spre masuri de
sustinere a reformelor economice. În sfârsit, administratia din tarile candidate,
caracterizata prin preponderen ta vechilor structurilor comuniste si mentinerea unei
abordari preponderent politice, nu a avut capacitatea sau dorinta de a utiliza un
asemenea instrument al analizei costuri -beneficii ale aderarii la Uniunea
Europeana.

La acestea, se adauga numeroase d ificultati metodologice în evaluarea cantitativa a
costurilor si beneficiilor aderarii în tarile candidate, determinate în special de:

• Complexitatea efectelor integrarii în Uniunea Europeana si implicatiile vaste la
nivelul economic, social si politic, c eea ce face dificil de identificat toate aceste

6efecte. Vor fi afectate în egala masura structurile administrative, care trebuie
construite/ajustate astfel încât sa -si întareasca capacitatea administrativa de
implementare a acquisului; întreprinderile, car e pe de o parte vor câstiga prin
accesul la Piata Interna, iar pe de alta parte vor suporta costurile implementarii
acquisului Pietei Interne; populatia, care va suporta atât costuri, prin pierderea
unor locuri de munca, cresterea preturilor produselor agr icole, dar va avea si
avantaje, prin dreptul de stabilire în oricare stat membru.
• Paralelismul si simultaneitatea procesului de pregatire pentru aderare cu cel al
tranzitiei la economia de piata. Este dificil de separat efectele determinate de
cele doua p rocese, întrucât, cea mai mare parte a transformarilor cerute de
aderarea la Uniunea Europeana, ar fi avut loc oricum în cadrul tranzitiei de la
economia centralizata la o economie de piata.
• Existenta unui grad ridicat de incertitudine cu privire la evolu tia unor politici
comune, în special Politica Agricola si Politica Regionala.

Lucrarea de fata îsi propune sa prezinte, într -o maniera sintetica, eforturile
întreprinse în câteva tari candidate pentru identificarea si evaluarea costurilor si
beneficiilor aderarii pentru câteva domenii majore ale integrarii economice.
Consideram ca necesitatea unui astfel de demers este data de rolul fundamental pe
care analiza costuri -beneficii îl are sau ar trebui sa îl aiba pentru tarile candidate în
fundamentarea deciz iilor în vederea aderarii. Cunoscându -se din timp sectoarele
care vor fi cel mai afectate de aderarea la Uniunea Europeana, se vor putea astfel
identifica si masurile pentru atenuarea la maximum a efectelor negative ce vor fi
resimtite de aceste sectoare. În mod similar, daca s -ar identifica din timp sectoarele
cu avantaj comparativ si pentru care integrarea va oferi posibilitati sporite de
specializare si dezvoltare, s -ar putea elabora înca de pe acum politici economice
care sa încurajeze aceste sectoare. De asemenea, cunoasterea costurilor pe care le
implica aderarea reprezinta un instrument foarte util pentru echipa de negociatori,
care vor fi astfel în masura sa -si formuleze pozitii si argumente în favoarea
intereselor nationale. Solicitarile de perioade de tranzitie si derogari temporare
trebuie justificate, pentru a avea sanse de a fi acceptate, cu argumente bine
fundamentate, bazate pe calcule macroeconomice din care sa reiasa costurile
potentiale ale aplicarii anumitor segmente ale acquisului.

Ca pri ncipala sursa bibliografica am folosit lucrarea „ Masurarea costurilor si
beneficiilor aderarii pentru câteva tari candidate ”, realizata prin proiectul
Phare/ACE P96 -6033 -R. Scopul acestui proiect a fost de a realiza o analiza
comparativa a metodologiilor f olosite pentru evaluarea numerica a costurilor si
beneficiilor aderarii pentru patru tari candidate din „primul val”: Polonia, Ungaria,
Cehia si Slovenia. În fiecare din cele patru tari, au fost identificate un numar de

7maxim cinci studii care analizeaza c osturile si beneficiile aderarii în patru domenii
economice considerate a avea un impact potential foarte mare asupra viitoarelor
noi state membre, si anume: Libera circulatie a bunurilor si uniunea vamala,
Agricultura, Politica Regionala si Uniunea Econom ica si Monetara. Lucrarile
identificate au fost apoi sintetizate si analizate în cadrul rapoartelor de tara,
elaborate de câte un coordonator de tara. Desi principalul scop al proiectului
Phare/ACE a fost de a analiza studiile costuri -beneficii ale aderari i din punctul de
vedere al metodologiilor de calcul folosite, în lucrarea de fata vom ne vom axa pe
prezentarea costurilor si beneficiilor identificate, iar aspectele metodologice le vom
prezenta foarte sintetic si numai în subsidiar.

Alaturi de lucrari le identificate în cadrul proiectului Phare/ACE, am mai folosit
lucrarea lui Daniel Daianu: „ Câstigatori si perdanti în procesul de integrare
europeana. O privire asupra României ”, si studiul „ Costurile si beneficiile
integrarii Bulgariei în Uniunea Europe ana”, al prof. dr. Ivan Angelov, membru al
Institutului de Economie din cadrul Academiei Bulgare de Stiinte.

Dintre limitele lucrarii de fata, dorim sa semnalam în primul rând faptul ca
abordarea nu este exhaustiva, nici ca numar de tari analizate (6 din 10 tari
candidate din Europa Centrala si de Sud -Est), si nici din punctul de vedere al
analizei costuri -beneficii. Folosind ca principala sursa bibliografica studiile
identificate prin proiectul Phare/ACE, ne vom referi numai la costurile si
beneficiile ec onomice determinate de Libera Circulatie a Bunurilor, Politica
Agricola Comuna, Politica Regionala, si Uniunea Economica si Monetara.
Lucrarea nu se refera astfel la costurile si beneficiile care vor fi generate prin
implementarea politicii de mediu si pol iticii sociale ale Uniunii Europene, politici
care, în literatura de specialitate, sunt considerate a determina unele dintre cele mai
mari costuri. O alta limita este aceea ca, proiectul Phare/ACE fiind realizat în
perioada 1997 -1999, studiile la care ne r eferim sunt de data nu foarte recenta, astfel
încât, de cele mai multe ori, evaluarile cantitative pe care le vom prezenta sunt deja
infirmate de evolutiile actuale. Lasând la o parte acest aspect, ceea ce conteaza în
mod deosebit, este semnul pozitiv sau negativ al unui rezultat numeric, care
semnaleaza daca implementarea unei anumite politici va determina pe ansamblu un
cost sau un beneficiu, si cât de important va fi acesta relativ la ceilalti indicatori
economici. De asemenea, este deosebit de important faptul ca asemenea preocupari
au existat si în tarile candidate, si ca, pornind de la metodologiile deja elaborate, se
pot dezvolta metodologii mai performante, cu ajutorul carora sa se obtina evaluari
numerice cu un grad mai mare de acuratete. În sfârsit , dorim sa semnalam o
relativa lipsa de uniformitate a abordarilor folosite pentru cele patru tari analizate

8în cadrul proiectului Phare/ACE pe de o parte si România si Bulgaria pe de alta
parte.

Este necesar sa facem precizarea ca, în lucrarea de fata, termenii costuri -beneficii
sunt folositi într -o acceptiune mai larga, aceea a avantajelor/dezavantajelor
aderarii, indiferent ca sunt sau nu cuantificabile. Precizarea este necesara deoarece
în mod uzual prin costuri -beneficii se înteleg implicatiile finan ciare ale aderarii.
Consideram ca abordarea propusa de noi ofera o imagine mult mai cuprinzatoare
asupra efectelor posibile ale aderarii, ilustrând totodata mai bine complexitatea
acestui proces.

Microstudiul este structurat pe sapte sectiuni. Primele sas e sectiuni prezinta într -o
maniera sintetica studiile care realizeaza o analiza a costurilor -beneficiilor aderarii
în sase tari candidate: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Bulgaria si România.
Sectiunea a saptea prezinta concluziile .

9

Efecte genera le

În Polonia, preocuparile pentru evaluarea cantitativa a efectelor integrarii în
Uniunea Europeana dateaza înca din anul 1993, când Czyzewski si Orlowski
(1993) au calculat, folosind un model econometric non -linear, ca pierderile pe
care le -ar suporta Polonia daca nu ar implementa Acordul de Asociere la
Uniunea Europeana s -ar ridica la 40 de miliarde de dolari , prin îngreunarea
accesului la Piata Interna, diminuarea fluxurilor de investitii straine directe, si
micsorarea ajutorului financiar nerambursab il din partea UE.

Efectele macroeconomice ale aderarii Poloniei la Uniunea Europeana sunt
calculate si de Welfe si Florczak (1997), în cazul a doua scenarii: unul pesimist, al
aderarii dupa anul 2010, si altul optimist, al aderarii în anul 2001. Calculel e s-au
bazat pe un model econometric, în care au fost incluse date privind productia,
investitiile, consumul, pietele comerciale internationale, s.a. Principala concluzie la
care s -a ajuns a fost ca aderarea mai rapida stimuleaza cresterea economica,
ritmu l de crestere fiind de 6.1% pe an în cazul scenariului optimist (aderare
în 2001) fata de 4,7% pe an în cazul scenariului pesimist (aderare dupa 2010).

O abordare mai generala a costurilor si beneficiilor aderarii pentru Polonia se
regaseste într -un docu ment al Biroului Comitetului pentru Integrare Europeana din
cadrul guvernului polonez (1997).

Dintre beneficii, au fost identificate:

• beneficii de natura politica : participarea Poloniei la procesul decizional la
nivel european si posibilitatea de a inf luenta viitorul Europei, stabilitatea
sistemului democratic, siguranta cetatenilor, consolidarea pozitiei Poloniei în
raport cu tertii
• beneficii de natura economica : accesul liber al produselor, serviciilor si
capitalurilor poloneze pe Piata Unica, accesu l la fondurile structurale, cresterea
fluxurilor de investitii straine directe POLONIA

10• beneficii de natura sociala : siguranta sporita la locul de munca, îmbunatatirea
starii de sanatate a populatiei, cresterea nivelului de trai, libertatea cetatenilor
polonezi de a se stabili oriunde în Europa.

Dintre costuri , au fost identificate:

• costuri bugetare , formate din costurile crearii si functionarii aparatului
administrativ, costuri cu armonizarea legislativa, formarea personalului
• costuri economice si sociale , cor espunzatoare ajustarilor structurale necesare
în vederea aderarii

Întrucât se considera ca aceste costuri ar fi aparut oricum ca urmare a procesului de
transformare a Poloniei într -o economie de piata, efectul final al aderarii a fost
evaluat drept poziti v, pe termen lung, beneficiile fiind superioare costurilor .

Piata Interna si uniunea vamala

Beneficii

Orlowski (1998) calculeaza, conform teoriei liberului schimb1, ca liberalizarea
schimburilor comerciale dintre Polonia si Uniunea Europeana va contr ibui la
accelerarea cresterii economice a Poloniei cu 0,3 % pe an timp de 5 ani, si cu
0,15% pe an timp de cinci ani pentru Uniunea Europeana. Accelerarea cresterii
economice a Uniunii Europene, efect al extinderii, va determina, conform
calculelor autorul ui, o crestere a importurilor UE cu 0,7% pe an, care va stimula
cresterea exporturilor Poloniei în UE cu 2 miliarde de dolari , în special pentru
confectii, mobila, masini, alimente.

1 Conform acestei teorii , participarea unei tari la o zona de liber schimb determina trei categorii de efecte:
• efecte statice de creare de comert, prin redirectionarea comertului dinspre producatorii autohtoni, care erau
competitivi la adapostul protectiei vamale, înspre producatorii externi, care devin mai competitivi dupa
eliminarea taxelor vamale
• Efecte statice de deturnare de comert, prin reorientarea importurilor dinspre parteneri traditionali din afara
zonei de liber s chimb înspre producatori din cadrul zonei de liber schimb, care devin mai competitivi prin
eliminarea taxelor vamale
• Efecte de crestere economica. Pe ansamblul economiei, resursele eliberate din sectoarele neperformante,
sectoare care se mentineau pe piata la adapostul protectiei vamale, se vor îndrepta înspre sectoarele competitive.
Concentrarea productiei în ramurile cele mai performante va conduce la rândul ei la economii de scara, la
atragerea investitiilor straine în aceste ramuri, si la accelerarea cr esterii economice de ansamblu

11Costuri

Adoptarea de catre Polonia a tarifului vamal al Uniunii Europe ne ar putea avea
efecte nefavorabile de crestere a deficitului comercial, din cauza ca Polonia si
celelalte tari candidate la Uniunea Europeana practica în general taxe vamale mai
ridicate în medie decât cele practicate de Uniunea Europeana. Prin participa rea la
uniunea vamala, tarile candidate vor trebui sa -si alinieze tarifele la cele ale Uniunii
Europene în sensul micsorarii acestora. Micsorarea taxelor vamale va determina o
penetrare sporita a pietelor lor cu produse din tarile terte. Pentru Polonia, Or lowski
(1998) estimeaza ca importurile din tarile terte (nemembre ale Uniunii
Europene) vor creste cu 0.55 miliarde USD, cresterea cea mai mare fiind
pentru produsele industriei usoare.

•Taxele vamale medii în tarile candidate si UE post Uruguay
Bulgaria –
Czech Rep 3.8
Estonia 0.0
Hungary 6.9
Latvia 10.6
Lithuania 8.0
Poland 9.9
Romania 33.9
Slovakia 3.8
Slovenia 10.7
CEEC -10 6.0
EU-15 3.6
•sursa : Breuss, F, Economic Evaluation of EU Enlargement on Incumbents, WIIW Mimeo, 1998
Participarea la uniunea vamala impune si preluarea de catre Polonia si celelalte
tari candidate a schemei de preferinte tarifare a Uniunii Europene, cunoscuta sub
denumirea de Sistemul Generalizat de Preferinte – SGP. Desi tarile candidate
practica si ele propriile sche me de preferinte tarifare, acestea difera mult ca
amploare, structura si nivel al preferintelor de schema SGP. Mai ales pentru tarile
Asia-Caraibe -Pacific (ACP), semnatare ale Conventiei de la Lome, preferintele
merg pâna la abolirea unilaterala a taxelor vamale pentru cele mai multe din
produsele provenind din aceste tari. Preluarea SGP de catre Polonia si celelalte tari
candidate va determina în consecinta cresterea deficitului comercial . Orlowski
(1998) calculeaza ca, pentru Polonia, deficitul comercial va creste cu 85 milioane
de dolari . Kawecka -Wyrzykowska (1998b) realizeaza o analiza mai detaliata.
Folosind datele numerice din 1996 ale structurii si volumului importurilor Poloniei,

12pe parteneri comerciali si produse, ea ajunge la concluzia ca, daca Pol onia ar
adopta SGP,
• Pentru produsele agricole, cresterea importurilor din tarile beneficiare de
preferinte va fi nesemnificativa, de ordinul a 7,6 milioane dolari, reprezentând
numai 0,1% din importurile de produse agricole ale Poloniei. Produsele agricol e
care beneficiaza de preferinte în tarile SGP sunt produse tropicale, nefiind astfel
concurente produselor autohtone poloneze.
• Pentru produsele industriale, cresterea importurilor va fi însa accentuata, de
ordinul a 3253,7 milioane dolari , reprezentând 9 ,8% din totalul importurilor de
produse industriale ale Poloniei.

Un alt cost al adoptarii SGP de catre Polonia va fi scaderea veniturilor bugetare
aferente încasarilor din taxe vamale la importul din tarile beneficiare SGP, pe care
Kawecka -Wyrzykowska ( 1998b) îl estimeaza la 247,1 milioane dolari.

În privinta preluarii acquisului Pietei Interne , cele mai mari costuri vor fi
suportate de întreprinderi , care vor trebui sa -si ajusteze standardele la
standardele UE pentru a putea fata face presiunilor compe titive de pe Piata Interna.
Efectele pierderii competitivitatii prin adoptarea unor standarde mai înalte
sunt estimate de Orlowski (1998) la o scadere a exporturilor Poloniei catre
Uniunea Europeana cu 1 miliard de dolari, iar catre tarile terte cu 0,3
miliarde dolari, în special pentru produsele agricole si echipamentele de
transport. Scaderea competitivitatii si pierderea unor piete va fi însotita si de o
crestere a importurilor , calculata de Orlowski (1998) la 0,6 miliarde dolari din
Uniunea Europeana si la 0,6 miliarde dolari din tarile terte . Însumate,
pierderile de competitivitate ca urmare a adoptarii standardelor Pietei
Interne se vor ridica la 1,6 miliarde de dolari în relatia cu UE si la 0.9
miliarde de dolari în relatia cu tarile terte.

Politic a de dezvoltare regionala

Beneficii

Principalul beneficiu al aderarii Poloniei la Uniunea Europeana din perspectiva
Politicii Regionale a Uniunii Europene este dat de accesul la Fondurile
Structurale si la Fondul de Coeziune.

13Kwiecinski (1995) estime aza, pornind de la premisa ca Politica de Dezvoltare
Regionala nu va suferi modificari dupa anul 2000, când Polonia, împreuna cu
celelalte tari CEFTA, ar putea deveni membre ale Uniunii Europene2, ca Polonia
va beneficia de fonduri structurale estimate la 1-1,5% din PIB în primii ani ai
aderarii, sau 1,5-2 miliarde de ECU pe an . Cifra a fost obtinuta luând în calcul
nivelul mediu estimat al PIB -ului Uniunii Europene largite cu cele cinci tari
CEFTA, capacitatea de absorbtie a Poloniei, posibilitatile bugetu lui polonez de a
co-finanta aceste transferuri, si nivelul transferurilor catre Spania în primii ani
dupa aderarea acesteia.

La beneficiile de ordin financiar ale includerii Poloniei în Politica Regionala a
Uniunii Europene se adauga si transferul de kno w-how în ce priveste elaborarea
politicilor de dezvoltare regionala, identificarea proiectelor viabile si administrarea
banilor publici, dupa cum arata Szlachta (1997).

Pe termen lung, transferurile financiare, împreuna cu transferul de know how si cu
o administrare judicioasa a acestor fonduri, vor conduce la dezvoltarea
echilibrata a economiei si la micsorarea decalajelor dintre regiuni .

Costuri

Costul cel mai semnificativ al participarii Poloniei la Politica Regionala a Uniunii
Europene va fi dat d e necesitatea de co-finantare a proiectelor de dezvoltare
regionala cu circa jumatate din valoarea acestora, sume care vor trebui alocate de la
buget. În plus fata de aceste sume, vor mai fi costuri determinate de constructia
institutionala, inclusiv costu ri cu pregatirea personalului (Kwiecinski 1995 ).

Un cost indirect ar putea fi determinat de o capacitate de absorbtie scazuta a
fondurilor acordate de Uniunea Europeana. Orlowski (1996), observa ca infuziile
masive de capital catre Grecia, Spania si Port ugalia în primii ani dupa aderare, au
condus la o apreciere a monedelor lor nationale si la cresterea deficitului
comercial si a balantei de cont curent . Acest efect negativ poate fi amplificat si
prin modul în care sunt cheltuiti banii de la Uniunea Europ eana. În Grecia, de
exemplu, banii au fost folositi pentru cresterea consumului, cu efecte în lant asupra
cresterii datoriei externe si aprecierii drahmei grecesti. Deteriorarea balantei
comerciale pe termen scurt poate avea însa efecte pozitive pe termen lung daca
deficitul comercial finanteaza bunuri de investitii si nu bunuri de consum.
2 Aceasta ipoteza de lucru este depasita. Ceea ce prezinta însa importanta pentru lucrarea de fata sunt preocuparile
timpurii ale Poloniei de a evalua efectele transferurilor financiare din cadrul Fondurilor Structurale, ca si rezultatele
acestor evaluari.

14

Politica Agricola Comuna

Beneficii

Principalul beneficiu al participarii Poloniei la Politica Agricola Comuna ar putea
fi sprijinul financiar acordat de Uniunea Europ eana sub forma platilor
compensatorii si subventiilor la export, pe care Piskorz si Plewa (1996) le
evalueaza, folosind Modelul European de Simulare (ESIM), la 1,5 miliarde Euro
anual plati compensatorii si cca. 500 -800 milioane Euro anual subventii la
export. Orlowski (1996) estimeaza, folosind un model de echilibru general, ca
aceste transferuri vor reprezenta 1-2% din PIB -ul Poloniei.

Un alt beneficiu va fi cresterea productiei agricole , determinata de cresterea
preturilor produselor agricole dupa ade rare (a se vedea sectiunea „Costuri”), care
va constitui un puternic stimulent pentru producatorii agricoli. Piskorz si Plewa
(1996) considera ca, în Polonia, cea mai însemnata crestere va fi la productia de
carne, si în special carne de vita3.

Cresterea productiei ar putea fi însotita si de o crestere a exporturilor, atât a
materiilor prime si produselor cu grad redus de prelucrare (carnea de vita), cât si a
produselor prelucrate, în special care au supravietuit pe piata la începutul anilor 90
fara a ben eficia de sustinere artificiala (Rowinski 1998). Exemplul pozitiv al
acestor ramuri, care au reusit sa devina competitive prin retehnologizari si
atragerea de investitii straine, dovedeste în acelasi timp si necesitatea continuarii
procesului de restructur are si privatizare în agricultura în Polonia.

Un alt beneficiu al adoptarii Politicii Agricole Comune de catre Polonia va fi
dezvoltarea zonelor rurale , atât datorita faptului ca dezvoltarea rurala este unul
dintre obiectivele principale ale PAC, cât si deoarece cresterea veniturilor si
standardului de viata ale fermierilor vor impulsiona dezvoltarea activitatilor rurale
conexe: servicii, constructii etc.

3 În Uniunea Europeana, exista temerea ca acordarea de plati compensatorii fermierilor din tarile candidate pentru
sustinerea cresterii preturilor agricole ar putea determina o supraproductie, care va concura produsele state lor
membre. Piskorz si Plewa (1996) considera ca acest fenomen nu va avea loc, datorita atomizarii productiei care
caracterizeaza agricultura poloneza. Nici în Spania, Portuagalia si Grecia, productia agricola nu a crescut
spectaculos dupa adoptarea PAC

15Costuri

Piskorz si Plewa (1996) estimeaza, folosind modelul ESIM (Modelul European de
Simulare), ca preturile produselor agricole în Polonia vor suferi cresteri
majore în scenariul integrarii fata de scenariul non -integrarii, în special la
zahar, lapte, carne de vita, secara, afectând nivelul de trai al consumatorilor, care
vor trebui sa plateasca cu cca. 2 miliarde de Euro mai mult pentru hrana daca
Polonia va beneficia de plati compensatorii si subventii la export, si cu cca. 5
miliarde de Euro mai mult daca nu vor avea loc transferuri de la bugetul UE ,
iar cresterea preturilor ar fi suportata în tot alitate de consumatori. De aceea,
Piskorz si Plewa (1996) recomanda ca ajustarea preturilor produselor agricole sa
înceapa numai dupa aderarea la Uniunea Europeana, si cu sustinerea financiara a
Uniunii Europene, în caz contrar fiind necesare eforturi fina nciare bugetare
semnificative.

Orlowski (1996) împartaseste opinia opusa în legatura cu acordarea platilor
compensatorii si a subventiilor la export de catre Uniunea Europeana, identificând
doua costuri ale acestor transferuri financiare.

Primul ar put ea fi întârzierea restructurarii agriculturii poloneze, deoarece
subventiile agricole vor distorsiona alocarea resurselor din agricultura în
detrimentul masurilor active de restructurare agricola. Folosind un model de
echilibru general intitulat POLAGR, Or lowski (1996) echivaleaza acest cost cu
încetinirea cresterii economice a Poloniei cu 0.1 -0.15% din PIB pe an timp de
15-20 de ani . El nu recomanda de aceea adoptarea unei politici de subventionare a
agriculturii poloneze ca masura pregatitoare în perioada de pre -aderare, pentru a nu
încuraja conservarea structurilor de productie existente si ocuparea excesiva în
agricultura, si propune ca solutie dezvoltarea unor activitati conexe în zonele
agricole, care sa absoarba forta de munca eliberata din activitati le agricole
neproductive.

Al doilea efect negativ al sustinerii artificiale a preturilor prin transferuri financiare
de la bugetul PAC, ar putea fi aprecierea monedei poloneze , cu toate efectele
negative care decurg de aici: scaderea competitivitatii pro duselor poloneze la
export si cresterea deficitului comercial .

Daca preturile mai mari stimuleaza cresterea productiei agricole, în schimb cotele
de productie practicate de Uniunea Europeana pentru reglementarea pietei sunt un
factor de frânare a dezvolt arii productiei si pot deveni un cost pentru Polonia si
celelalte tari candidate. În cazul Poloniei, va fi afectata cel mai mult productia de

16zahar, lapte, carne si cereale (Piskorz si Plewa 1996, Rowinski 1998) producatorii
agricoli polonezi nefiind obisn uiti, mai putin în ce priveste productia de zahar, cu
un asemenea sistem.

Uniunea Economica si Monetara

Aderarea la Uniunea Economica si Monetara nu reprezinta un criteriu al aderarii la
Uniunea Europeana: vor adera numai acele tari care vor dori si ca re vor îndeplini
criteriile de convergenta de la Maastricht: stabilitatea ratei de schimb, a dobânzilor,
a inflatiei, a datoriei externe si a deficitului bugetar. Chiar si în conditiile în care
aderarea la UEM nu reprezinta, deci, nici o conditionalitate a aderarii ca membru
cu drepturi depline si, probabil, nici o prioritate a tarilor candidate, consecintele
acestei optiuni trebuie analizate cu foarte mare discernamânt, mai ales tinând cont
de stabilitatea macroeconomica înca fragila a multora din tarile c andidate.

Beneficii

Lutkovski (1997a) a identificat ca principale beneficii al aderarii Poloniei la
Uniunea Economica si Monetara: eliminarea incertudinii ce deriva din
fluctuatiile ratei de schimb, suprimarea fenomenului inflationist, adoptarea de
masuri active de crestere a competitivitatii pentru corectarea deficitului balantei
comerciale si de plati ca alternativa la devalorizare, efectul final al tuturor acestor
evolutii pozitive fiind stabilizarea macroeconomica pe termen lung .

În ce priveste firmele poloneze , un beneficiu important al aderarii la UEM va fi
dat de reducerea costurilor de tranzactionare prin disparitia elementului de cost
aferent conversiei dintr -o moneda în alta.

Un alt beneficiu economic al aderarii la Uniunea Economica si M onetara este cel al
atractivitatii sporite pentru capitalul extern , care va fi încurajat de stabilitatea
macroeconomica si a cursului de schimb.

Sub aspect politic , beneficiul participarii Poloniei la UEM este acela ca Polonia îsi
va putea exprima punctu l de vedere cu privire la politica economica în UE, altfel
riscând sa devina un membru „de periferie”, care va trebui sa urmeze liniile
generale de dezvoltare economica ale UE fara însa a putea sa le influenteze.

17Costuri

În ce priveste costurile , Lutkow ski (1997a) atrage atentia asupra pericolului unei
depresiuni economice care se poate perpetua pe termen lung. Fixarea irevocabila
a ratei de schimb nu va mai permite corectarea deficitului balantei comerciale si de
plati prin devalorizarea zlotului, ceea ce va impune adoptarea, ca alternativa, de
politici deflationiste, care, daca vor fi excesive, ar putea conduce la restrângerea
consumului, reducerea productiei si cresterea somajului. El considera ca, mai ales
pentru Polonia, care înregistreaza un deficit comercial cu Uniunea Europeana4 si o
inflatie ridicata5, aderarea la exigentele Uniunii Economice si Monetare nu este
recomandabila din primii ani ai aderarii la Uniunea Europeana.

4 10,5 miliarde euro în anul 2000 (Comisia Europeana -http://europa.eu.int/comm/trade/pdf/poland.pdf) 5 8,5% la sfârsitul anului 2000 (sursa: OECD)

18

Libera circulatie a bunurilor. Uniunea Vamala

Beneficii

Havasi et al (1994) realizeaza estimarea avantajelor preferentiale (câstiguri
aditionale obtinute din export) de care se vor bucura exporturile unguresti în urma
reducerii taxelor vamale de catre Uniunea Europeana, conform Acordului de
Asociere. Orizontul de timp p entru care se fac estimarile este cel cuprins între
1992 -2001. Calculul se face separat pe produse industriale si agricole, iar în cadrul
acestora, pe grupe de produse care beneficiaza de acelasi tip de tratament
preferential (de exemplu, produse care nu b eneficiaza de nici un fel de tratament
preferential, produse care beneficiaza de cote si plafoane la export, produse care
beneficiaza de o reducere cu 50% a taxelor vamale, etc.). Sunt avute în vedere trei
scenarii ale volumului exporturilor Ungariei în Un iunea Europeana în 2001 fata de
1992: mentinerea acestora la nivelul din 1992, cresterea cu 50% în 2001 fata de
1992, respectiv cresterea cu 100%.

Rezultatele arata o crestere a preferintelor tarifare la exportul produselor unguresti
în UE de 3,1 ori în 2001 fata de 1992 daca exportul ramâne la nivelul anului 1992,
de 3,2 ori daca exportul creste cu 50% în 2001 fata de 1992, si de 3,5 ori daca
exportul total se dubleaza în 2001 fata de 1992. Pentru produsele industriale,
preferintele ar creste de 3,7 ori în primul caz, de 3,9 ori în al doilea si de 4,1 ori în
al treilea, iar pentru cele agricole, de 1,2 ori în primul caz, de 1,4 ori în al doilea
caz si de 1,5 ori în al treilea. În marime absoluta, aceste cresteri ar aduce beneficii
nete exprimate valoric a stfel:

Crestere preferinte total
exporturi Crestere preferinte
produse industriale Crestere preferinte
produse agricole
Relativa
(ori) Absoluta
(miliarde
USD) Relativa
(ori) Absoluta
(miliarde
USD) Relativa
(ori) Absoluta
(milioane
USD)
Scenariul 1: n ivel constant al
exporturilor 3,1 1,16 3,7 1,05 1,2 110
Scenariul 2: cresterea exporturilor
cu 50% în 2001 fata de 1992 3,2 1,24 3,9 1,12 1,4 120
Scenariul 3: cresterea exporturilor
cu 100% în 2001 fata de 1992 3,5 1,31 4,1 1,18 1,5 130
UNGARIA

19O analiza retro spectiva a schimburilor comerciale dintre Ungaria si Uniunea
Europeana arata ca, înca de la sfârsitul anului 1998, exporturile Ungariei în
Uniunea Europeana au crescut de 2,5 ori fata de anul 1992 (Mortensen si Richter
2000), ceea ce înseamna ca rezultatel e obtinute în scenariul C, al dublarii
exporturilor Ungariei în Uniunea Europeana în 2001 fata de 1992, sunt cele mai
relevante.

În acest scenariu, Ungaria realizeaza un câstig aditional de cel putin 1,31
miliarde dolari în 2001 fata de 1992 ca urmare a r educerii taxelor vamale de
catre Uniunea Europeana, din care beneficiile cele mai mari vor reveni
ramurilor industriale.

Pentru analiza relevantei acestui indicator, Havasi et al (1994) a construit si
indicatorul preferinte/exporturi, cu alte cuvinte, în ce masura cresterea exporturilor
contribuie la cresterea beneficiilor aditionale obtinute de exportatori datorita
reducerii taxelor vamale de catre Uniunea Europeana. Rezultatele sunt prezentate
în tabelul de mai jos:

2001 1992
Scenariul A Scenariul B Scenariul C
7,3% 22,7% 16,1% 12,8%
Prod.
ind. Prod.
agricole Prod.
ind. Prod.
agricole Prod.
ind. Prod.
agricole Prod.
ind. Prod.
agricole
6,8% 9,5% 25,1% 11,8% 17,8% 8,7% 14,1% 7,2%

Conform acestor calcule, în scenariul cel mai realist al dublari i exporturilor în 2001
fata de 1992, preferintele reprezinta numai 12,8% din totalul exporturilor, cifra
comparabila cu procentul de 7,3% al anului 1992, când procesul de liberalizare a
comertului era abia la început. Cu alte cuvinte, cresterea preferintel or pentru
exportatorii unguri este mult inferioara cresterii exporturilor unguresti în Uniunea
Europeana.

Costuri

Havasi, B. (1994) semnaleaza ca unul din costurile aderarii Ungariei la Uniunea
Vamala va fi scaderea veniturilor la bugetul Ungariei , care va rezulta pe de o
parte din eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea Europeana, iar pe
de alta din adoptarea tarifului vamal al Uniunii Europene si a Sistemului
Generalizat de Preferinte. În plus, conform cu regulile actuale ale alcatuirii

20bugetului comunitar, încasarile din taxe vamale la import vor fi directionate catre
bugetul UE.

Politica de dezvoltare regionala

Beneficii

Horvath si Illes (1997) au realizat un calcul detaliat, în valoare relativa si absoluta,
al fondurilor pentru dezv oltarea regionala de care va beneficia Ungaria în calitate
de membru al Uniunii Europene, daca va adera în 1999, alaturi de Polonia, Cehia,
Slovacia si Slovenia. Ipotezele de lucru au fost urmatoarele:
1. Întreg teritoriul Ungariei se va încadra în Obiect ivul 1.
2. Toate zonele eligibile pentru asistenta financiara la momentul redactarii
studiului (1997) vor fi eligibile si în 1999.
3. Regulile generale pentru calculul distributiei fondurilor structurale pe regiuni si
contributiilor statelor membre pentru perioada 2000 -2006 vor ramâne aceleasi ca si
pentru perioada bugetara 1994 -1999.

În marime relativa, Ungariei i -ar reveni 7,8% din fondurile alocate pentru
Obiectivul 1, reprezentând 5% din totalul Fondurilor Structurale. Cifra a fost
obtinuta pe baza p onderii populatiei Ungariei în populatia UE dupa extinderea cu
cei 5 noi membri, corectata cu media ponderata a trei factori: nivelul de dezvoltare
a Ungariei, nivelul de dezvoltare relativ la UE al regiunilor vizate (toate regiunile
în acest caz), si rata somajului pe regiuni.

În ce priveste participarea la Initiativele Comunitare, Ungariei i -ar reveni 5 –
5,5% din aceste fonduri, reprezentând 0,5 % din totalul Fondurilor
Structurale, cifra obtinuta având în vedere programele comunitare cele mai
importante pentru Ungaria.

Însumate, transferurile totale de care ar beneficia Ungaria în cadrul Obiectivului 1
si al Initiativelor Comunitare s -ar ridica la 5,5% din totalul Fondurilor Structurale.

În ce priveste transferurile din cadrul Fondului de Coeziune, U ngaria ar
beneficia de 8,2% din totalul acestora, cifra obtinuta prin agregarea marimii
populatiei, teritoriului si gradului relativ de subdezvoltare a Ungariei.

Valorile absolute ale transferurilor s -au calculat în cazul a trei scenarii :

21
Scenariul 1 ia în calcul mentinerea la un nivel constant a contributiei celor 15 state
membre la bugetul UE, singura suplimentare a fondurilor alocate dezvoltarii
regionale fiind data de contributiile noilor membri. În acest caz, Ungaria ar primi
cca. 2 miliarde ECU an ual. Statele membre curente ar pierde sume însemnate,
întrucât contributia noilor membri ar aduce un aport nesemnificativ la buget.

Scenariul 2 presupune suplimentarea contributiei actualelor state membre la buget,
astfel încât cresterea sa acopere atât transferurile de care aceste state beneficiau în
mod curent, cât si transferurile de care ar urma sa beneficieze noile state membre
conform regulilor alocarii fondurilor structurale si de coeziune. În acest caz,
Ungaria ar primi 4,2 miliarde ECU anual , iar contributiile statelor membre ar
creste la 1,64% din PIB.

Scenariul al treilea , care este, în viziunea lui Horvath si Illes (1997), si cel mai
realist, presupune mentinerea plafonului actual al contributiilor la bugetul
comunitar de 1,27% din PIB, în co nditiile unei realocari a fondurilor pe obiective,
de exemplu dinspre Obiectivle 2 -6 catre Fondul de Coeziune. În acest caz,
Ungaria ar urma sa beneficieze de transferuri totale pentru dezvoltarea
regionala de 2,5 miliarde ECU anual, si de transferuri nete (transferuri totale
mai putin contributia Ungariei) de 2,383 miliarde ECU daca PIB -ul este
calculat la paritatea ratei de schimb, si de 2,237 miliarde ECU, daca PIB -ul
este exprimat în unitati ale puterii de cumparare. Aceste sume reprezentau 7,7
respecti v 7,2% din PIB -ul Ungariei prognozat pentru anul 1999 si egalau volumul
anual al investitiilor straine directe în Ungaria.

Dorgai (1997) calculeaza si el transferurile pentru dezvoltarea regionala care i -ar
reveni Ungariei în calitate de membru UE, separ at pentru Fondurile Structurale,
Initiativele Comunitare, si Fondul de Coeziune. Calculul se efectueaza pentru
perioada 1994 -1999, pe baza liniilor bugetare stabilite pentru exercitiul bugetar
respectiv.

Fondurile structurale sunt calculate prin doua met ode. Prima are ca baza de
referinta media fondurilor structurale pe locuitor si pe km. patrat acordate
Portugaliei, Greciei si Irlandei, tari ale caror teritorii erau, la momentul redactarii
studiului, sub incidenta Obiectivului 1 al Fondurilor Structurale , obiectiv în care se
încadra si întreg teritoriul Ungariei. În acest caz, sprijinul structural pentru
Ungaria pentru perioada 1994 -1999 ar fi de 14,4 miliarde ECU, sau de cca. 2,4
miliarde ECU anual.

22A doua metoda se bazeaza pe raportul transferuri stru cturale/PIB, separat pentru
fiecare din cele trei tari si în medie. Avantajul metodei este ca tine seama si de
capacitatea de co -finantare a bugetului. În acest caz, pentru a putea face fata co –
finantarii, Ungaria ar trebui sa beneficieze de numai 889 mili oane ECU anual,
suma care, chiar si asa, ar fi dubla fata de contributia Ungariei la bugetul UE.

În ce priveste beneficiile financiare ale Ungariei din participarea la Initiativele
Comunitare6, acestea sunt estimate de Dorgai (1997) a se încadra între do ua
extreme: cea mai mare, de 22 milioane ECU/an (situatia Portugaliei) si cea mai
mica, de 4,4 milioane ECU/an (situatia Austriei).

În ce priveste Fondul de Coeziune , autorul estimeaza ca Ungaria va primi cel
putin aceleasi sume ca si Portugalia, adica în jur de 500 milioane ECU anual .

Prin însumarea celor trei surse de finantare comunitara a dezvoltarii
regionale7, Ungaria ar putea beneficia, conform lui Dorgai (1997), de
transferuri totale de cca. 1,4 miliarde ECU pe an, sau de transferuri nete de
0,9-1 miliarde ECU anual, daca se scade contributia Ungariei la bugetul
comunitar alocat dezvoltarii regionale.

Un calcul mai realist, care se bazeaza pe propunerile de buget pentru perioada
1999 -2006 în perspectiva primului val al extinderii, exprimate de Comisie în
Agenda 2000 si în Propunerea Comisiei din 18 martie 1998, este cel al lui Szemler
(1998). Sumele pentru operatiile structurale si alte politici comune (mai putin
agricultura) de care ar beneficia Ungaria dupa aderare sunt obtinute prin aplicarea
ponderii de 16,1 % a populatiei Ungariei în totalul populatiei celor sase noi state
membre din primul val8, la totalul sumelor alocate în acest scop în Agenda 2000,
astfel (milioane EURO, nivelul preturilor corespunzator anului 1999):

6 În lucrarea de fata autorul se refera numai la programul LEADER 7 A fost luata în considerare varianta mai r ealista de calcul a fondurilor structurale, bazata pe capacitatea de co –
finantare a bugetului 8 La data elaborarii Agendei 2000, nu se stiau înca statele candidate pentru primul val al extinderii. Studiul de fata
fiind elaborat în 1998, când Consiliul Euro pean de la Luxembourg a decis ca negocierile de aderare vor începe cu
Cehia, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovenia si Cipru, a fost posibil sa se calculeze ponderea populatiei Ungariei în
totalul populatiei acestor tari.

23
Anul 2002 2003 2004 2005 2006
Operatii
Structurale 604 939 1275 1610 1945
Participarea
la alte
programe
comunitare 118 122 127 132 137
Total 722 1061 1402 1742 2082

Cresterea graduala a acestor fonduri, propusa de Comisie, ar putea determina faptul
ca efectele pozitiv e sa apara numai pe termen lung, pe termen scurt ele nefiind
evidente.

Politica regionala a Uniunii Europene va aduce beneficii si pentru zonele rurale
care se încadreaza într -unul din Obiective. Dorgai (1997) a realizat un calcul
separat al sumelor car e vor reveni zonelor rurale. Astfel, el a estimat, tinând cont
de ponderea populatiei care locuieste în zonele rurale, o valoare aproximativa a
acestora de 942 milioane ECU anual , suma care era dubla fata de totalul
sprijinului pentru agricultura acordat î n anul 1996 de la bugetul de stat.

Fata de beneficiile de natura financiara, un alt beneficiu ce va deriva din aplicarea
Politicii Regionale a Uniunii Europene în Ungaria ar putea fi un management mai
bun al resurselor interne disponibile pentru dezvolta rea regionala . Horvath si
Illes (1997) au constatat o discordanta pronuntata a distributiei actuale pe regiuni a
fondurilor pentru dezvoltarea regionala în Ungaria fata de situatia în care acestea s –
ar distribui conform criteriilor folosite de Uniunea Euro peana pentru repartitia
fondurilor pe tarile membre. Întrucât Politica Regionala a Uniunii Europene
vizeaza zonele cele mai putin dezvoltate, transpunerea mecanismelor acesteia în
Ungaria va conduce, datorita conditionalitatilor cofinantarii si aditionalit atii, la
realocarea resurselor interne pentru dezvoltarea regionala în directia concentrarii
acestora înspre zonele cele mai defavorizate.

Costuri

Horvath si Illes (1997) au estimat ca, pentru Ungaria, fondurile necesare pentru co –
finantarea proiectel or de dezvoltare regionala, însumate cu contributia Ungariei la
bugetul comunitar pentru dezvoltarea regionala, si din care s -au scazut sumele care
ar fi fost oricum alocate de la bugetul de stat pentru dezvoltarea regionala, ar

24exercita o povara supliment ara asupra bugetului de 0.8 -1.3% din PIB, procent
care ar putea deveni un factor de destabilizare macroeconomica .

Un alt efect negativ ar putea fi aparitia unei repartitii disproportionate a
fondurilor într-o anumita regiune, si anume, de exemplu, prin î ncurajarea cu
prioritate a proiectelor care vizeaza protectia mediului în defavoarea altor proiecte
care ar putea contribui la dezvoltarea economica a zonei.

Politica Agricola Comuna

În ce priveste costurile si beneficiile preluarii Politicii Agricole Comune în
Ungaria, o trasatura comuna a studiilor realizate este aceea ca analiza costuri –
beneficii se bazeaza în mare masura pe evolutia preturilor agricole dupa aderare,
precum si pe acordarea sau nu de plati compensatorii de catre Uniunea Europeana.

Astfel, Halmai si Velikovszky (1998) considera ca va avea loc o crestere
accentuata a preturilor agricole dupa aderare, atât ca urmare a nivelului mai
ridicat al preturilor de referinta practicate în Uniunea Europeana, dar si datorita
distorsionarii raport ului cerere -oferta prin restrângerea ofertei pentru produsele
agricole care cad sub incidenta regimului cotelor de productie. Ei au ajuns la
aceasta concluzie prin analiza comparativa a caracteristicilor generale ale
productiei agricole unguresti (preturi de productie, niveluri de productie, structura
productiei), cu agricultura franceza9, pentru doua perioade distincte: intervalul
1991 -1992 (înainte de reforma PAC) si 1994 -1996 (dupa reforma PAC), pentru un
cos de 12 produse agricole care cad sub incidenta PAC10. Astfel, în 1996, pretul de
productie agregat pentru cele 12 produse agricole analizate era cu 70% mai mare în
Franta decât în Ungaria. Desi este de presupus ca aceasta diferenta se va mai
atenua, datorita efectelor reformei PAC si negocierilor din c adrul OMC, Halmai si
Velikovszky (1998) estimeaza totusi o diferenta substantiala de pret în favoarea
produselor din UE la momentul aderarii Ungariei.

În aceasta situatie, au fost identificate urmatoarele beneficii:

9 Preturile de productie franceze au fost alese ca nivel de referinta deoarece agricultura franceza este reprezentativa
pentru agricultura Uniunii Europene: este localizata între nord si sud, este orientata spre export, este diversificata, si
asigura aproape un sfert din productia agricola c omunitara. 10 Grâu, porumb, floarea soarelui, sfecla de zahar, legume, fructe, vin, bovine, porcine, pasari, lapte, oua

25• Cresterea valorii productiei agricole unguresti si a contributiei acesteia la PIB,
ceea ce va determina si cresterea contributiei sectorului agricol la bugetul de
stat.
• Reducerea subventiilor pentru sprijinirea agriculturii, acest efort financiar fiind
compensat prin cresterea preturilor. Res ursele astfel eliberate vor putea fi
orientate catre masuri active de crestere a productivitatii agricole (investitii,
restructurari).
• Cresterea veniturilor si nivelului de trai al persoanelor ocupate în agricultura si
activitati conexe

si costuri:

• Cresterea cheltuielilor populatiei pentru consumul de alimente, care va necesita
si o crestere a nivelului salariilor nominale. Cresterea costurilor cu salariile va
afecta competitivitatea producatorilor, efectul agregat putând fi o scadere a
competitivitati i pe ansamblul economiei. În sectorul de stat, cresterea salariilor
va exercita presiuni asupra bugetului.
• Cresterea artificiala a preturilor la produsele agricole si derivatele acestora va
alimenta si inflatia , care va creste , conform autorilor, în prim ul an dupa
adoptarea PAC, cu 7-10% . În conditiile unei economii înca fragile si ale unor
efecte de scumpiri în lant, presiunile inflationiste ar putea afecta stabilitatea
macroeconomica de ansamblu.

Aceste efecte negative ar putea fi compensate cel putin partial prin transferurile
financiare de la bugetul PAC pentru sprijinirea agriculturii unguresti , sume
estimate de Halmai si Velikovszky (1998), pe baza datelor din 1994 si a situatiei
anului 1996, 1a 1,25 miliarde ECU anual , daca aderarea ar avea loc fa ra perioada
de tranzitie si s -ar acorda si plati compensatorii.

Somai (1998) considera si el ca va avea loc o crestere a preturilor agricole, dar ca
aceasta va rezulta în urma unei evolutii firesti, si nu ca si consecinta a preluarii
Politicii Agricole Comune. Constatând ca trendul preturilor produselor agricole
unguresti este crescator, iar preturile unora din produse (floarea -soarelui, orz) le
egalau deja, în 1998, pe cele din UE, Somai estimeaza ca este posibil ca, la
momentul aderarii, preturile de p roductie pentru produsele agricole sa fie mai mari
în Ungaria decât preturile de referinta din UE, pentru care trendul este
descrescator. În aceasta situatie, neacordarea platilor compensatorii, propusa de
Comisie în Agenda 2000, va determina un cost sub f orma unei pierderi de
competitivitate, rezultata din forte exterioare pietei, pe care agricultura ungureasca
va trebui sa o suporte din resurse proprii.

26
Somai a calculat, pe baza propunerilor de reforma a PAC exprimate de Comisie în
Agenda 2000 si în ipo teza ca Ungaria va adera la UE în 2002 împreuna cu Cehia,
Polonia si Slovenia, ca Ungaria va primi cca. 220 -280 milioane ECU pe an timp de
cinci ani pentru masurile de reglementare a pietei (fara plati compensatorii) si cca.
80-350 milioane ECU pe an timp de cinci ani pentru dezvoltarea rurala. Însumate,
aceste transferuri vor reprezenta numai 0,61 -1,16% din Fondul European de
Orientare si Garantare Agricola în perioada 2002 -2006, fata de o pondere de 1,8%
a agriculturii unguresti în agricultura UE, cu alte cuvinte transferurile de care ar
beneficia Ungaria în 2002 ar fi de numai 1/3 din transferurile cuvenite fata de
situatia în care s -ar fi acordat si plati compensatorii . În acest caz, Ungaria ar fi
un contributor net la bugetul PAC, cel putin în primul an al aderarii. În 2006,
ponderea ar creste la 2/3. Somai mai observa ca, echivalentul în forinti al sumei de
220-280 milioane ECU, reprezentând transferurile pentru finantarea masurilor de
reglementare a pietei, este inferior subventiei pentru agricultura a locate de la
bugetul de stat în 1998. Asadar, în conditiile aplicarii PAC fara acordarea de plati
compensatorii, fie sprijinul de care se bucura în prezent producatorii agricoli
unguri se va diminua, fie diferenta va trebui sa fie în continuare suportata d e statul
maghiar, în ambele situatii neacordarea platilor compensatorii reprezentând
un cost .

27

Slovenia se remarca, între celelalte tari candidate, prin preocuparile sale pentru
identificarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana. Un numar
relativ mare de lucrari abordeaza acest aspect al integrarii Sloveniei în UE, chiar
daca numai sub aspectul descriptiv. Primul astfel de studiu dateaza înca din 1991,
autorul sau (B. Majcen) facând o analiza comparativa, la cererea Ministerului
pentru Relatii Economice si Dezvoltare, a tarifului vamal practicat de fosta
Iugoslavie cu cel al Comunitatii Europene. Rezultatele nu mai prezinta astazi nici
un fel de relevanta, fiind însa de remarcat aceasta preocupare deosebit de timpurie,
când Sloveni a era în plin proces de desprindere de fosta Iugoslavie.

Efecte generale

Un document elaborat în 1996 de un grup de 50 de experti independenti, la cererea
Ministerului pentru Relatii Economice si Dezvoltare, a identificat, de maniera
descriptiva, unel e efecte generale ale aderarii.

Dintre beneficii, se enumera: accesul la o piata interna de dimensiuni uriase, care
se bucura de existenta unui cadru de reglementari transparente si bine definite;
îmbunatatirea pozitiei Sloveniei pe piata mondiala; econo mii de scara; cresterea
economica (dar care se va face simtita numai pe termen mediu si lung); cresterea
investitiilor; cresterea competitivitatii firmelor; scaderea costurilor de
tranzactionare.
Dintre costuri , sunt amintite cele ale ajustarii la piata interna, care au fost
presupuse a fi, pe termen scurt, superioare beneficiilor. Agricultura este considerat
a fi sectorul cel mai afectat din acest punct de vedere, expus cresterii somajului
agricol, cresterii preturilor si cresterii cheltuielilor bugetare . Un cost major este
considerat a fi pierderea suveranitatii monetare. Costuri aditionale vor fi si
deturnarea de comert, restructurarea si/sau închiderea unor capacitati de productie,
contractia activitatii unor sectoare, scaderea veniturilor bugetare pri n transferul
veniturilor din taxele vamale catre bugetul UE.

Un al doilea document oficial, care cuprinde o analiza mai complexa a efectelor
aderarii, este „ Strategia Sloveniei de aderare la Uniunea Europeana ” (1997). În
elaborarea strategiei, anul 2002 este considerat a fi anul aderarii la UE, moment SLOVENIA

28pâna la care Slovenia va fi adoptat toate masurile necesare pentru îndeplinirea
criteriilor aderarii. Fata de documentul anterior, Strategia contine un apendix în
care se realizeaza un scenariu cantitativ al efectelor macroeconomice ale aderarii.
Concluzia la care s -a ajuns a fost ca efectul aderarii va fi unul pozitiv pe termen
lung, pe termen scurt beneficiile nefiind însa imediate. Efectul pozitiv de
crestere economica nu se va rasfrânge în mod automat asu pra tuturor sectoarelor
economice, ci va depinde în mod însemnat de capacitatea de ajustare a
întreprinderilor si a masurilor de politica economica la noile conditii oferite de
Piata Interna. Efecte negative ale ajustarii sunt de asteptat pentru sectoarele
protejate în mod traditional (agricultura, celuloza si hârtia), pentru sectoarele foarte
sensibile la masurile de politica a ratei de schimb si finantelor publice (textile,
minerale neferoase, lemn), si pentru cele afectate de procesul de tranzitie la
economia de piata (masini si echipamente, metale si produse metalice).

Libera circulatie a bunurilor. Uniunea vamala

Beneficii

Caf si Damijan (1995) evidentiaza ca beneficii ale liberalizarii schimburilor
comerciale cu Uniunea Europeana o crestere de ce l putin 8,8% a PIB -ului, care
va fi determinata de:
• scaderea costurilor de productie ale firmelor cu 5 pâna la 8%, datorita
disparitiei costurilor cu taxele vamale, liberalizarii achizitiilor publice si
serviciilor financiare, si economiilor de scara.
• Efecte pozitive de crestere economica de ordinul a 2,4-2,7% din PIB ,
datorita implementarii Acordului de Asociere
Cifrele trebuie interpretate cu precautie, fiind obtinute pe baza unui model de
echilibru partial multisectorial, care ia în considerare produse le finite a numai 12
ramuri industriale, omitând efectele asupra factorilor de productie, precum si
celelalte sectoare din economie11. Sunt însa de apreciat eforturile autorilor de a
cuantifica aceste efecte.

11 Pentru descrierea detaliata a modelului, a se vedea studiul original

29Costuri

Pentru Slovenia, câteva dintre costurile generale ale liberalizarii comertului cu
Uniunea Europeana au fost evidentiate de Majcen (1995). Fiind elaborat într -o
perioada când procesul de liberalizare a comertului exterior al Sloveniei era abia la
început, studiul este construit pe un orizont de timp limitat, si anume 1995 -2001. În
ciuda acestui neajuns, efectele identificate prezinta relevanta nu numai pentru
Slovenia, ci si pentru celelalte tari candidate din Europa Centrala si de Est, si
anume:

• Diminuarea, pâna la eliminare, a taxelor vam ale în comertul cu UE, va avea
efecte negative asupra producatorilor care produc pentru piata domestica .
Dintre producatorii -exportatori, cei mai afectati vor fi cei din domeniul agricol,
atât de materii prime, cât si de produse prelucrate.
• Instrumentele clasice de protectie prin intermediul pretului (tarifare si non –
tarifare) îsi vor diminua mult rolul. În locul lor, vor trebui utilizate masuri
active de promovare a exporturilor si masuri selective de protectie a unor
anumite produse/ramuri, tinând cont d e limitele impuse de politica de
concurenta a UE.
• Bugetul de stat se va diminua , în urma scaderii veniturilor din taxele vamale
si a cresterii cheltuielilor cu masurile active de sprijinire a productiei, ceea ce va
impune si reforma sistemului fiscal.

Analiza sectoriala

Potocnik si Majcen (1996), au realizat, folosind un model static de echilibru
general si date din 1992, o analiza sectoriala a efectelor implementarii Acordului
de Asociere. Simularea a avut în vedere mai multe variante ale politicii r atei de
schimb si finantelor publice în Slovenia. Au fost identificate trei categorii de
sectoare:

• Sectoare care vor fi afectate pozitiv de liberalizarea comertului cu UE ,
indiferent de politicile macroeconomice ale guvernului, si anume: produse din
peste, metale si produse metalice, masini si echipamente, aparate electrice,
echipamente radio, TV si de comunicatii, echipamente de transport,
constructiile, comertul, servicii financiare si alte servicii comerciale. Aceste
sectoare (mai putin cel al servicii lor) se caracterizeaza în general prin
orientarea catre export, o pondere mare a importurilor în PIB, si nivele de
protectie tarifara sub nivelul mediu.

30• Sectoare care vor fi afectate negativ , indiferent de politicile macroeconomice
adoptate de guvern. Ac estea vor fi: produse agricole si forestiere, carbuni,
petrol si gaze naturale, alimente, bauturi si tutun, celuloza, hârtie si carton, cocs
si produse petroliere, substante si produse chimice. În general, acestea sunt
sectoare cu un grad ridicat de protec tie.

• Sectoare pentru care efectele vor depinde în mare masura de politicile
financiare si valutare adoptate de guvern , si anume: minereuri feroase si
neferoase, masini de tesut, cusut, etc, piele si produse din piele, lemn si produse
din lemn, produse di n plastic si cauciuc, mobilier, electricitate, gaz, apa,
alimentatie publica, turism, transport, comunicatii. În general, exporturile si
protectia pentru aceste sectoare au un nivel mediu, iar ponderea
importurilor în PIB este sub medie.

Agricultura

Erjavek et al (1997) au dezvoltat trei scenarii distincte pentru a calcula efectele
preluarii mecanismelor Politicii Agricole Comune asupra agriculturii slovene.
Calculele s -au realizat folosind un model determinist agregat cu un model de
echilibru general, iar datele privind nivelul productiei agricole au fost mentinute la
un nivel constant egal cu media aritmetica a productiei din anii 1993 -1995.

În scenariul A se considera ca Politica Agricola Comuna nu va suferi nici o
modificare. Doua variante sunt po sibile în acest caz: tarile candidate devin membre
cu drepturi depline, deci au acces la platile compensatorii si masurile structurale
pentru agricultura, sau, în varianta a 2 -a, noile state membre nu vor avea acces la
platile compensatorii.

Scenariul B simuleaza modificari ale PAC în sensul unei liberalizari a acesteia,
care sa conduca la masuri protectioniste mai limitate, subventii la export mai
scazute si micsorarea preturilor produselor agricole. Si în acest caz, una din
variante ia în calcul posibil itatea ca noile state membre sa nu beneficieze de plati
compensatorii.

Scenariul W este cel al unei liberalizari complete a PAC: abolirea tuturor masurilor
protectioniste, scaderea preturilor pâna la nivelul preturilor internationale, si
neacordarea nici unui sprijin pentru agricultura.

31Pentru fiecare scenariu în parte, sunt calculate, pentru 27 de produse agricole,
preturile de productie, subventia de la buget, costurile si veniturile nete.

Rezultatele simularii conduc la urmatoarele concluzii ale ev olutiei agriculturii
slovene dupa aderare:

În scenariul A -varianta 1, ar fi avantajos pentru agricultura slovena sa preia
mecanismele PAC. Aceasta ar conduce la o crestere a preturilor produselor
agricole cu 5 -10% si a sprijinului bugetar pentru agricultu ra de la 27 milioane ECU
la 70 de milioane ECU. Venitul realizat din agricultura ar creste cu 15 -20%.

În scenariul A -varianta 2 (neacordarea platilor compensatorii), venitul net realizat
de agricultura ar fi pe ansamblu superior celui obtinut fara adera rea la Uniunea
Europeana (cresterea preturilor la produsele agricole ar fi superioara cresterii
costurilor factorilor de productie). Totusi, venitul net s -ar reduce pentru
produsele pentru care Uniunea Europeana acorda plati compensatorii
celorlalte state membre (de exemplu, cereale). Aceasta scadere de venit ar putea
fi compensata prin plati de la bugetul sloven, ceea ce ar conduce la cresterea
fiscalitatii. Aceasta varianta este deci nefavorabila Sloveniei.

În scenariile liberalizarii partiale sau totale a PAC, efectul asupra venitului
net agricol al Sloveniei ar fi unul de diminuare a acestuia. Astfel, daca preturile
produselor agricole din Uniunea Europeana ar scadea cu 20% (scenariul B), venitul
net din agricultura ar scadea în Slovenia cu 20% fata de situatia non -aderarii
(scenariul B -varianta 1) respectiv cu 35% (scenariul B -varianta 2). Scenariul W
este unul extrem si este mentionat numai ca si nivel de comparatie, caz în care
veniturile agricole ar scadea în Slovenia cu 80%.

Cresterea preturilor p roduselor agricole prin adoptarea PAC va afecta si
consumatorii si contribuabilii sloveni, care vor prelua asupra lor o parte din povara
preturilor mai ridicate. Efectul net al integrarii Sloveniei în UE din punctul de
vedere al veniturilor agricole este d at asadar de diferenta dintre cresterea
veniturilor agricole pe de o parte si cresterea cheltuielilor consumatorilor si
contribuabililor sloveni, pe de alta parte. Acest efect net, au calculat autorii, va fi
unul pozitiv numai daca Slovenia beneficiaza de plati compensatorii , situatie
în care va totaliza 19 milioane ECU . În cazul în care Slovenia nu va beneficia
de plati compensatorii, pierderea neta va fi de 14 milioane ECU. Calculul
dovedeste importanta platilor compensatorii pentru agricultura slovena du pa
aderarea la UE.

32În ceea ce priveste efectele aderarii pe produse, pentru produsele care se bucura de
protectia PAC, acestea vor depinde de acordarea de plati compensatorii si de cotele
de productie obtinute de Slovenia în cadrul negocierilor de aderar e. În general, este
de asteptat ca produsele care în prezent sunt mai putin rentabile în Slovenia (carne
de vita, hamei, fructe, lapte), sa devina mai rentabile pentru producatorii lor dupa
aderarea la UE, si vice -versa: cele care aduc în prezent venituri mari producatorilor
(oua, sfecla de zahar), sa genereze ulterior mai putine venituri. În ce priveste
produsele a caror piata este mai putin reglementata în UE (vegetale, cartofi,
struguri, porcine, pasari), Slovenia va pierde sau va câstiga dupa cum produs ele
sale vor deveni competitive pe Piata Interna.

Uniunea Economica si Monetara

O analiza cantitativa a costurilor si beneficiilor

Gros si Vandille (1995) sunt autorii singurei lucrari identificate prin proiectul
Phare -ACE care realizeaza o evaluare cantitativa a costurilor si beneficiilor
aderarii tarilor candidate la Uniunea Economica si Monetara. Metodologia
folosita a constat în compararea structurilor comertului exterior al tarilor
participante la o uniune monetara prin coeficienti de corelatie. Ipoteza de lucru a
fost aceea ca tarile cu structuri similare ale comertului exterior manifesta o
„predispozitie” naturala pentru integrare economica, care poate evolua în cele din
urma spre o uniune monetara. Altfel, integrarea în cadrul unei uniuni econo mice si
monetare devine anevoioasa când sunt cuprinse tari cu structuri diferite ale
comertului exterior: diferentele dintre structura comertului semnaleaza posibilitatea
aparitiei unor socuri asimetrice, care în conditii normale pot fi corectate prin
utilizarea ratei de schimb, instrument ce nu mai poate fi însa folosit într -o uniune
monetara.

Tarile candidate analizate au fost Slovenia, Cehia, Ungaria, Polonia, România si
Bulgaria. Pentru fiecare tara, au fost comparate, prin coeficienti de corelatie,
structura comertului exterior cu Uniunea Europeana cu structura comertului intra –
UE.

Beneficiile aderarii la UEM au fost evaluate prin calculul ponderii comertului cu
UE (media aritmetica a importului si exportului) în PIB -ul fiecarei tari, pe baza
teorie i conform careia cu cât gradul de integrare este mai mare, cu atât costurile
tranzactiilor comerciale devin mai mici, ceea ce face integrarea mai benefica. Cu

33alte cuvinte, tarile care deruleaza un volum mare al comertului cu Uniunea
Europeana sunt si cele care vor câstiga cel mai mult prin integrare.

Pentru evaluarea costurilor , s-a folosit indicatorul abaterii structurii comertului
exterior al tarilor candidate cu UE de la structura agregata a comertului intra -UE,
deoarece, conform autorilor, cu cât sun t mai mari diferentele de structura a
comertului, cu atât se amplifica posibilitatea aparitiei socurilor asimetrice, iar
costurile ajustarii devin mai mari.

Rezultatele calculului sunt expuse în tabelul de mai jos:

Tara Coeficientul
de corelatie
al stru cturii
comertului Beneficii Costuri Beneficii/costuri
Slovenia 68 54,96 18,91 2,91
Cehoslovacia 64 49,21 26,24 1,88
Ungaria 42 35,27 31,57 1,12
Polonia 34 30,78 29,64 1,04
Bulgaria 21 34,27 37,86 0,91
România 19 36,48 40,15 0,91

Calculele arata ca, fata de celelalte tari candidate, Slovenia este cea mai bine
plasata din punctul de vedere al structurii comertului exterior cu UE (coeficient de
corelatie 68), fiind urmata de Cehoslovacia (64), Ungaria (42), Polonia (34),
Bulgaria (21) si România (19). De asemenea, Slovenia este tara candidata pentru
care indicatorul calculat al „beneficiilor” este cel mai mare, cel al „costurilor” cel
mai mic, iar raportul beneficii -costuri, aproape triplu.

Costuri: analiza calitativa

Majcen (1999) a identificat ca p otentiale costuri ale aderarii Sloveniei la Uniunea
Economica si Monetara, posibila scadere a PIB -ului si cresterea somajului,
determinate de inaccesibilitatea instrumentului ratei de schimb pentru corectarea
deficitul balantei de plati si necesitatea recu rgerii la pârghiile salariilor si migratiei
fortei de munca. Amploarea efectelor negative va fi direct proportionala cu
rigiditatea pietei fortei de munca.

34Concluziile studiului lui De Grawe si Aksoi (1997) infirma efectul negativ descris
mai sus. Pornin d de la teoria zonelor valutare optime12, autorii au construit un
model econometric care a masurat variatia productiei industriale, a PIB -ului si a
somajului în tarile candidate si cele membre ale Uniunii Europene, daca si tarile
candidate ar fi membre ale Uniunii Economice si Monetare. Calculul arata ca
produsul intern brut si somajul nu vor suferi schimbari semnificative dupa aderarea
tarilor candidate la Uniunea Monetara, dar ca cea mai afectata va fi productia
industriala , care a manifestat o sensibilita te sporita la aparitia socurilor
asimetrice , Slovenia fiind singura exceptie.

În concluzie, Slovenia este una din tarile candidate pentru care beneficiile aderarii
la UEM vor fi dintre cele mai mari, iar costurile dintre cele mai scazute,
reprezentând una din candidatele favorite la Uniunea Economica si Monetara.

12 Conform acestei teorii, exista trei factori care determina masu ra în care o tara poate beneficia prin participarea în
cadrul unei uniuni monetare: gradul de integrare comerciala, marimea si frecventa socurilor asimetrice la care este
supusa în general tara respectiva, si gradul de flexibilitate a pietei fortei de munc a. Teoria afirma ca, atunci când tari
cu structuri economice diferite participa într -o uniune monetara, aparitia socurilor asimetrice este foarte probabila.
Tarile candidate sunt mult mai expuse la socuri asimetrice decât tarile dezvoltate din Uniunea Euor opeana, datorita
problemelor structurale mostenite din perioada economiei planificate (Majcen 1999)

35

În Cehia, preocuparile pentru masurarea cantitativa a efectelor aderarii la Uniunea
Europeana nu au avut aceeasi amploare ca în Polonia, Ungaria sau Slovenia,
aceasta deoarece, în prima j umatate a anilor 90, politica guvernului ceh s -a
caracterizat printr -o relativa lipsa de entuziasm pentru integrarea în Uniunea
Europeana. Abia dupa 1996, când Cehia si -a depus candidatura oficiala, cercetarea
în acest domeniu a început sa se dezvolte. Est imarile cantitative ale efectelor
aderarii au ramas totusi sporadice în literatura de specialitate ceha, singurul
domeniu pentru care a fost realizata o analiza temeinica fiind cel agricol.

Efecte generale

Primul document care realizeaza, în Cehia, o ab ordare cuprinzatoare a costurilor si
beneficiilor aderarii, este Strategia Economica a Aderarii la Uniunea Europeana ,
elaborata de catre guvern în mai 1999. Desi meritul strategiei este ca reuseste sa
identifice si sa sintetizeze efectele posibile ale ader arii Cehiei la UE, principalul ei
neajuns este acela ca se limiteaza la o abordare generala, calitativa, lipsind o
estimare cantitativa a acestor efecte.

Dintre beneficii , sunt semnalate: cresterea investitiilor straine, accesul la tehnologii
de ultima o ra, noi oportunitati de afaceri pentru companiile autohtone, cresterea
competitivitatii si performantei companiilor cehe, îmbunatatirea calitatii produselor
si serviciilor cehe, o mai buna protectie a consumatorilor si a mediului, sprijinul
financiar al Un iunii Europene.

Dintre efectele negative , strategia le semnaleaza pe urmatoarele:

• Falimentarea unor firme cehe ca urmare a costurilor investitionale pentru
ajustarea la standardele Pietei Interne si a presiunilor concurentiale exercitate de
firmele din Uniunea Europeana, atât cele localizate în alte state membre, cât si
cele nou înfiintate pe teritoriul ceh, atrase de accesul usurat la resursele si forta
de munca cehe. Cel mai putin afectate vor fi firmele cehe cu capital majoritar
strain si cele care p roduc o valoare adaugata scazuta. Aceasta situatie va
determina efecte negative propagate : înrautatirea balantei de cont curent,
cresterea datoriei externe, devalorizarea monedei nationale, explozia
preturilor si scaderea nivelului de trai.
REPUBLICA CEHA

36• Puternic soc al preturilor la momentul intrarii pe Piata Unica, datorita
diferentelor mari de pret dintre Cehia si tarile Uniunii Europeane, cu precadere
Austria si Germania, în special în ce priveste locuintele, hrana si alte bunuri si
servicii de baza. Cresterea acce ntuata a preturilor va determina o serie de efecte
în lant. În primul rând, vor aparea presiuni pentru cresterea salariilor , care
vor determina scaderea competitivitatii firmelor , care vor fi nevoite sa
concedieze personal pentru a -si mentine profitabilita tea. Pe de alta parte,
cresterea preturilor si a salariilor va exercita presiuni inflationiste . Pentru a
mentine stabilitatea ratei de schimb, va fi necesara aprecierea coroanei cehe,
care va descuraja exporturile si va contribui la înrautatirea balantei d e cont
curent . Preturile disproportionate ar putea de asemenea determina migrarea
capitalului spre ramurile care au beneficiat în mod artificial de aceste cresteri
de preturi. Efectele cumulate ale acestor fenomene cumulate vor contribui la
destabilizarea economica si monetara . Strategia semnaleaza necesitatea
ajustarii graduale a preturilor la nivelul celor din UE înainte de aderare, în
special prin masuri de crestere a productivitatii muncii.

Politica Agricola Comuna

Costurile si beneficiile aderarii Cehiei la UE asupra agriculturii au fost estimate
cantitativ pentru prima data în anul 1997 de catre o echipa de cercetatori ai
Institutului de Cercetare a Economiei Agricole din Praga. Rezultatele studiului au
fost reactualizate în 1998.

Estimarea impa ctului adoptarii PAC se face în cazul a doua scenarii diferite:
primul are în vedere o implementare rapida, înca din 1999, a mecanismelor PAC
de reglementare a pietei, pentru a minimiza la maximum efectele negative la
momentul aderarii. Ipoteza de lucru pe ntru al doilea scenariu este cea opusa,
respectiv preluarea mecanismelor PAC dupa anul 2005, care este presupus a fi anul
aderarii, si concentrarea politicii în perioda de pre -aderare catre masuri de crestere
a competitivitatii agriculturii cehe, cu respec tarea standardelor de mediu si
dezvoltare rurala ale UE. Ambele scenarii reprezinta situatii extreme, tocmai
pentru a surprinde o gama cât mai larga a efectelor posibile. Pe baza acestor
scenarii, au fost construite 3 modele econometrice care simuleaza evo lutiile
agriculturii cehe: AGRO 1, AGRO 2 si FRISCH13.

13 Modelele sunt descrise în studiul original.

37Concluziile modelarii sunt atât calitative, cât si cantitative. Dintre efectele
calitative , se semnaleaza ca si beneficiu cresterea competitivitatii industriei
alimentare ca urmare a restructurarii si investitiilor straine, si mai ales pentru
firmele producatoare care se vor specializa pe produse de marca, de valoare
adaugata ridicata, realizate cu materii prime autohtone si orientate catre exportul în
UE.

Rezultatele cantitative sunt calculate pentru anii 2004 (ultimul an înaintea aderarii)
si 2005, care este considerat a fi primul an al aderarii, în cazul a doua sub -scenarii:
aderare cu acordare de plati compensatorii, respectiv aderare fara acordare de plati
compensatorii.

Prima versiune a studiul ui, din 1997, realizeaza urmatoarele estimari numerice:

Costurile si beneficiile aderarii Cehiei la UE asupra agriculturii (mld ECU)
Fara plati
compensatorii Cu plati compensatorii
Transferuri de la bugetul UE
(contribuabilii UE) 0,307 1,58-1,63
Bene ficii pentru fermierii cehi
Din care:
De la consumatorii cehi
De la buget (contribuabilii cehi)
De la bugetul UE 1.9-1,98

1,47
0,12-0,26
0,3 3.27

1,47 0,
14-0,27
1,6
Contributia Cehiei la bugetul UE
Din care:
Contributia directa de la buget 1,19

0,81

Versiunea a doua a studiului, cea din 1998, se bazeaza pe previziuni
macroeconomice adaptate încetinirii ritmului de crestere economica caracteristic
anului 1998. Rezultatele le confirma în mare parte pe cele precedente:

38
Costurile si benefic iile aderarii Cehiei la UE asupra agriculturii (miliarde Euro)
Scenariul A: preluarea
mecanismelor PAC înaintea aderarii
(începând cu 1999) Scenariul B: preluarea mecanismelor
PAC dupa aderare (începând cu
2005)
Fara plati
compensatorii Cu plati
compens atorii Fara plati
compensatorii Cu plati
compensatorii
2004 2005 2004 2005 2004 2005 2004 2005
Veniturile
producatorilor
agricoli 1,19 1,27 1,19 1,98 0,68 1,38 0,68 2,05
Cheltuielile
consumatorilor
cehi 0,5 0,91 0,5 0,91 0,29 0,92 0,29 0,92
Cheltuieli le
contribuabililor
cehi 0,7 0,06 0,7 0,06 0,39 0,13 0,39 0,13
Transferuri de la
bugetul UE – 0,29 – 1,01 – 0,32 – 1,00

Doua efecte ale preluarii Politicii Agricole Comune în Cehia sunt comune tuturor
scenariilor:

1. Veniturile producatorilor agricoli vor creste în primul an dupa aderare,
asadar ei vor fi câstigatori ai Politicii Agricole Comune .
2. Similar, în toate scenariile, cheltuielile pentru alimente ale populatiei vor
trebui sa creasca în primul an dupa aderare corespunzator cu cresterea
preturilor produselor alimentare. Consumatorii vor fi perdantii
implementarii Politicii Agricole Comune.

Un al treilea efect va fi pozitiv sau negativ în functie de acordarea sau nu de plati
compensatorii. Daca Cehia nu va beneficia de plati compensatorii, atunci v a deveni
un contributor net la bugetul UE, contributia fiind estimata la cca. 883 milioane
ECU în fiecare an dupa aderare. Daca Cehiei i se vor acorda plati compensatorii,
atunci va deveni un beneficiar net, primind o suma neta estimata a fi cuprinsa între
390 si 440 milioane ECU în fiecare an dupa aderare. Asadar, acordarea platilor
compensatorii va reprezenta un beneficiu, iar neacordarea acestora, un cost.

39Politica regionala

Si în ce priveste adoptarea mecanismelor si instrumentelor Politicii Regi onale a
UE, în literatura de specialitate ceha sunt evidentiate mai ales efectele de natura
calitativa, astfel: cresterea competitivitatii economiei cehe, dezvoltarea
spiritului de initiativa, dezvoltarea infrastructurii regionale, echilibrarea
diferentelo r dintre regiuni, dezvoltarea zonelor rurale, dezvoltarea protectiei
mediului.

Cât priveste estimarile cantitative, acestea sunt foarte putine si fara un suport
stiintific adecvat. Una din aceste estimari apartine Ministerului Dezvoltarii
Regionale, care a calculat ca transferurile financiare anuale catre Cehia din
cadrul Fondurilor Structurale vor fi cuprinse între 950 milioane -1,09 miliarde
ECU anual dupa anul 2002, daca acesta va fi anul aderarii. Participarea Cehiei
la co -finantarea dezvoltarii region ale a fost estimata între 400 si 540 milioane ECU
anual, din care 75% vor proveni de la bugetul de stat, iar restul de 25% vor fi atrasi
local.

În ce priveste Fondul de Coeziune, sumele care i -ar reveni Cehiei au fost
estimate la cca. 240 milioane ECU an ual, contributia Cehiei pentru a putea
beneficia de aceste fonduri fiind aproximata la 40 milioane ECU .

40

Nici Bulgaria nu se remarca prin preocuparile pentru fundamentarea stiintifica a
costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana. Sing urul studiu pe care
l-am identificat, si care de altfel este de data foarte recenta (2001), se intituleaza
chiar „Costurile si beneficiile integrarii Bulgariei în Uniunea Europeana”. Autorul
este prof. dr. Ivan Angelov, membru al Institutului de Economie din cadrul
Academiei Bulgare de Stiinte.

Studiul nu realizeaza de fapt o analiza cantitativa a costurilor si beneficiilor
integrarii pentru Bulgaria, ci este mai degraba un studiu de impact, care identifica
posibilele efecte negative ale aderarii Bulgari ei la Uniunea Europeana, si mai ales
avertizeaza asupra consecintelor neglijarii acestor efecte în procesul de pregatire
pentru aderare si în fundamentarea pozitiilor de negociere.

Efecte generale

Autorul identifica trei categorii de costuri ale adera rii Bulgariei la Uniunea
Europeana:

• Costuri legislative si institutionale, determinate de preluarea si implementarea
acquisului si constructia institutionala, estimate la 5 -10% din totalul investitiilor
necesare pentru aderare
• Costuri investitionale pent ru preluarea standardelor Uniunii Europene
(standarde de mediu, transport, telecomunicatii, energie, infrastructura,
siguranta nucleara, siguranta la locul de munca, protectia consumatorului,
standarde sociale, control sanitar -veterinar si protectia animal elor, controlul
frontierelor, s.a.) Aceste costuri sunt estimate la 25 -35% din totalul investitiilor
necesare pentru aderare.
• Costuri pentru modernizarea capacitatilor de productie, în sensul cresterii
productivitatii, competitivitatii, si tranzitiei la No ua Economie. Aceste costuri
sunt considerate a fi cele mai mari, fiind estimate la 60 -65% din totalul
investitiilor pentru aderare.

Valoarea absoluta a acestor eforturi investitionale este estimata de autor la cel
putin 110 -120 miliarde de dolari , care a r trebui esalonati pe durata a 25 -30 de BULGARIA

41ani. Din necesarul de investitii, sprijinul pentru aderare va acoperi, conform
calculelor autorului, numai 6 -7%.

Pentru ca aderarea sa poata avea loc în 2010, autorul estimeaza ca va fi nevoie de o
rata anuala a inv estitiilor de 30 -31% în perioada 2001 -2010. În scenariul non –
aderarii la Uniunea Europeana, rata necesara a investitiilor în vederea tranzitiei la
economia de piata ar fi fost de 20 -21%. Diferenta de 10% reprezinta asadar
costul aderarii la Uniunea Europea na.

Piata Interna

Autorul semnaleaza, dintre costurile determinate de participarea la Piata Interna,
cresterea preturilor si falimentarea unor companii . El apreciaza ca numai 10 -15
% din produsele bulgaresti sunt conforme cu standardele de calitate al e Pietei
Interne si pot face fata presiunilor concurentiale, si ca investitiile necesare
implementarii restului de 85 -90% din standarde nu vor putea fi realizate mai
devreme de 2015 -2017. Ca atare, firmele exportatoare care nu vor reusi sa
implementeze sta ndardele Pietei Interne pâna la momentul aderarii, presupus
a fi 2010, vor fi perdanti ai integrarii.

Comertul

În ce priveste schimburile comerciale dintre Bulgaria si Uniunea Europeana,
autorul semnaleaza ca si cost al liberalizarii acestora, deterio rarea soldului
balantei comerciale si cresterea deficitului comercial . Acest efect este explicat
de Angelov prin dubla asimetrie a Acordurilor de Asociere. Astfel, pe de o parte,
Acordul de Asociere al Bulgariei la Uniunea Europeana prevede abolirea recipr oca
a taxelor vamale la importul produselor industriale, dar mai devreme cu 5 ani de
catre Uniunea Europeana, ceea ce, în principiu, ar trebui sa fie în avantajul
Bulgariei. Pe de alta parte însa, autorul semnaleaza faptul ca regimul preferential
acordat d e Uniunea Europeana favorizeaza de fapt produsele bulgaresti
necompetitive sau cu competitivitate scazuta pe piata Uniunii Europene, ceea ce nu
este de natura a stimula cresterea exporturilor Bulgariei. În schimb, pe piata
bulgareasca, se bucura de acces p referential produsele Uniunii Europene care
oricum detineau un avantaj comparativ.

42
Pentru perioada urmatoare, autorul estimeaza ca deficitul comercial va continua
sa creasca, înregistrând o rata medie de 8,5 -9% din PIB în perioada 2001 –
2010, în primul r ând deoarece Bulgaria va trebui sa importe echipamente si
tehnologii moderne pentru a -si ajusta capacitatile de productie la standardele
Uniunii Europene, pe când exporturile Bulgariei în Uniunea Europeana vor ramâne
la niveluri relativ mici, datorita comp etitivitatii scazute.

Uniunea Economica si Monetara

Angelov considera ca îndeplinirea, de catre Bulgaria, a criteriilor Uniunii
Economice si Monetare înainte de a deveni membra a Uniunii Europene14,
reprezinta o abordare gresita a politicii monetare, c are va avea repercursiuni
negative asupra cresterii economice si poate periclita aderarea însasi a Bulgariei la
Uniunea Europeana.

Astfel, în conditiile unei rate de schimb fixe, obiectivul inflatiei scazute, care este
esential pentru participarea la Un iunea Monetara, nu va putea fi atins decât prin
restrângerea consumului, care va afecta în mod nefavorabil cresterea economica.
Ori, aderarea la Uniunea Europeana necesita în primul rând convergenta preturilor,
a PIB -ului/locuitor, a productivitatii si ven iturilor, cu cele din Uniunea Europeana,
obiective care nu pot fi realizate simultan cu obiectivul inflatiei scazute.

De aceea, autorul îndeamna guvernantii bulgari sa aiba în primul rând în vedere
aderarea la Uniunea Europeana, care necesita, cel putin din punctul de vedere al
convergentei preturilor, o rata relativ ridicata a inflatiei, si numai ulterior
îndeplinirea criteriilor Uniunii Monetare.

Ca si concluzie finala, autorul estimeaza ca, pentru Bulgaria, beneficiile
aderarii, constând în cresterea productivitatii si a competitivitatii, a ritmului
de crestere economica, a ocuparii fortei de munca, a veniturilor, vor prevala
cel mai devreme dupa anul 2015. Pâna atunci, efectele nete vor fi negative,
atât în perioada de pre -aderare, cât si cel putin în primii 5 ani dupa aderare ,
conform graficului de mai jos:

14 Consiliul Monetar din Bulgaria are în vedere îndeplinirea criteriilor Uniunii Economice si Monetare înainte de
aderare.

43

44

În cadrul acestui capitol vom prezenta studiul „ Câstigatori si perdanti în procesul
de integrare europeana. O privire asupra României ”, publicat în februarie 2001
sub coordonarea lui Daniel Daianu. Am ales acest studiu deoarece, fata de alte
asemenea preocupari, dealtfel nu multe la numar, care au mai existat în anii 90 în
Rom ânia, studiul coordonat de Daniel Daianu se caracterizeaza printr -o abordare
mult mai larga si mai apropiata de obiectivul prezentei lucrari.

Studiul este o analiza sectoriala, pe ramuri, a impactului aderarii asupra industriei
românesti, din punctul de v edere al liberalizarii comertului cu Uniunea Europeana.
Analiza este una post factum , pe baza evolutiei prezente a unor ramuri industriale
facându -se si o previzionare a evolutiei viitoare posibile.

Înainte de prezentarea principalelor concluzii ale aces tui studiu, sunt necesare
câteva precizari ale autorilor: 1. Prin „integrare” autorii înteleg apropierea treptata
a structurilor economice, politice si sociale românesti de cele ale Uniunii
Europene, si nu dobândirea statutului de membru al Uniunii Europen e, cu alte
cuvinte, prin „integrare” aici se întelege procesul si nu finalitatea acestuia. 2.
Calitatea de „perdant” sau „câstigator” a unui sector economic sau segment al
societatii nu trebuie interpretata stricto senso: în interiorul unui sector/segment
perdant/câstigator pot exista câstigatori/perdanti individuali, dupa cum faptul ca un
sector este perdant poate fi un efect benefic pentru ansamblul economiei, întrucât
se elibereaza resurse care pot fi atrase în activitati mai productive. 3. Chiar daca
analiza indica anumite sectoare ca fiind perdante, efectele negative se pot atenua
prin aplicarea unor politici corespunzatoare.

Autorii semnaleaza si câteva inconsistente ale lucrarii: posibila inacuratete/lipsa a
unor date statistice, concentrarea anali zei asupra sectorului industrial în defavoarea
celui agricol, argumente insuficiente în favoarea sustinerii unor ipoteze.

Metodologia folosita este aceea a comparatiei între avantajele comparative ale
României în comertul sau exterior cu Uniunea European a, tarile CEFTA si restul
lumii, cu acelasi indicator pentru grupul celorlalte tari CEFTA. Avantajele
comparative sunt calculate în doua variante: avantajul comparativ intern
(competitivitatea unui sector relativ la media competititivitatii celorlalte sect oare ROMÂNIA

45care produc pentru consumul intern), si avantajul comparativ extern
(competitivitatea unui sector intern fata de aceleasi sectoare din tarile partenere).
Avantajele comparative sunt calculate pe baza datelor statistice privind comertul
exterior al Rom âniei între 1991 -2000.

Agricultura

În ce priveste agricultura, autorii atrag atentia asupra faptului ca, liberalizarea
comertului cu produse agricole cu Uniunea Europeana, prevazuta a avea loc în
2002, ar putea afecta în mod negativ producatorii agric oli autohtoni, care vor fi
supusi concurentei libere a produselor din statele membre. Acest rationament se
bazeaza pe constatarea dezavantajului comparativ înregistrat de România în
comertul agricol cu tarile CEFTA, care a fost partial liberalizat în 1997. Un articol
recent aparut în revista Capital (nr. 41/2001) semnaleaza faptul ca, la sfârsitul
anului 2000, deficitul României în comertul cu produse agricole cu tarile CEFTA
era de 161,4 mil. USD, cea mai mare parte a deficitului provenind din comertul cu
Ungaria. Mai ales în situatia în care unele din tarile CEFTA vor deveni membre ale
UE înaintea României – ceea ce probabil se va si întâmpla, – exista un pericol real
ca deficitul comercial pentru produse agricole în comertul cu Uniunea
Europeana15 sa se ad ânceasca rapid , ca urmare a acesului liber, prin intermediul
tarilor CEFTA, al produselor din Uniunea Europeana pe piata româneasca.

Efecte negative vor fi resimtite si de populatia rurala. În România, predomina
agricultura de subzistenta. Marimea medie a exploatatiilor agricole este de 2,4
ha/persoana16, iar populatia ocupata în agricultura depaseste 40% din populatia
activa a tarii. Reforma agricola în vederea pregatirii pentru aderare va avea
efecte negative puternice asupra populatiei ocupate în agricu ltura în sensul
reducerii dramatice a acesteia, la un nivel comparabil cu cel din Uniunea
Europeana, de cca. 5%. Forta de munca dislocata din agricultura va suporta
astfel costuri: pierderea sursei de venit, somaj, reconversie profesionala,
migratie spre a lte zone.

15 107 milioane Euro în 2000, o crestere de aproape 3 ori fata de 1999 (37 milioane Euro) (Comisia Europeana:
Regular Report on Romania ’s progress towards accession, noiembrie 2000 si noiembrie 2001) 16 Sursa: Ministerul Agriculturii. În Fran ta, o exploatatie agricola are în medie 42 ha (Comisia Europeana: DG
Agricultura).

46
Industria

Dintre ramurile industriale care au fost afectate negativ de liberalizarea
comertului cu UE , asa cum a fost prevazuta în Acordul de Asociere, industria
chimica se detaseaza în mod clar , efect evidentiat prin urmatoarele doua
argumente: 1. Dezavantajul comparativ al României în comertul cu produse
chimice cu UE se adânceste, fata de comertul cu produse chimice cu alte tari,
pentru care România mai detine înca un avantaj comparativ. 2. Importurile de
produse chimice din Uniunea Eur opeana detin o pondere mai mult sau mai putin
constanta în totalul importurilor României din UE, pe când ponderea exporturilor
de produse chimice românesti catre UE în totalul exporturilor românesti în UE s -a
înjumatatit în ultimii cinci ani. Daca la acest ea se adauga si faptul ca, în totalul
importurilor românesti de produse chimice, Uniunea Europeana detine o pondere
de 2/3, rezulta ca, acest trend, daca va continua, va conduce la un dezechilibru
cronic al comertului cu produse chimice si va compromite în mod fundamental
restructurarea sectorului chimic.

O alta ramura industriala care a pierdut ca urmare a liberalizarii comertului cu UE
este cea a mobilei , pentru care avantajul comparativ în relatia cu Uniunea
Europeana a scazut de la 2.58 în 1993 la 1,04 în 2000, în acelasi timp cu scaderea
ponderii exporturilor de mobilier în totalul exporturilor catre UE de la 18,1% în
1992 la 6,81% în 2000.

Dintre ramurile industriale care s -au evidentiat ca perdante în urma
liberalizarii comertului cu UE, se detaseaz a în mod clar industria chimica si
cea a mobilei.

În ce priveste ramurile industriale care au câstigat în urma liberalizarii
comertului cu UE , se evidentiaza:
– produsele din lemn cu grad redus de prelucrare , care pe parcursul
ultimilor 10 ani au înregist rat un trend pozitiv crescator al avantajului
comparativ în relatia cu Uniunea Europeana, de la 0,86 în 1995 la 1,89 în
2000 (tendinta valabila de altfel pentru toate tarile CEFTA)
– produsele metalurgice , pentru care avantajul comparativ în comertul cu
Uniunea Europeana s -a mentinut la o valoare pozitiva relativ constanta de
0.8 între 1992 si 2000, mai scazuta însa decât pentru comertul cu restul
lumii, ceea ce demonstreaza existenta unui potential mai ridicat al acestui

47sector. Integrarea în UE ar putea as adar, prin înlaturarea masurilor
protectioniste în comertul cu aceste produse, oferi oportunitati sporite de
dezvoltare a sectorului.
– Piese si parti componente pentru masini si echipamente , grupa pentru
care dezavantajul comparativ cu Uniunea Europeana înr egistreaza un trend
descrescator în valoare absoluta, de la – 1,42 în 1993 la – 0,66 în 2000.

Dintre ramurile industriale care au câstigat în urma liberalizarii comertului
cu UE sau pentru care integrarea va oferi posibilitati sporite de dezvoltare,
sunt produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, produsele metalurgice si
piesele si partile componente pentru masini si utilaje.

Pentru alte câteva ramuri ale industriei: textile si încaltaminte , plastic si cauciuc,
piele, produse din celuloza si hârtie , sticla si ceramica, mijloace de transport,
aparate optice, medicale si fotografice , efectele integrarii sunt neclare.

Pentru textile , avantajul comparativ al României fata de UE, desi pozitiv, a scazut
totusi de la 0,54 în 1996 la 0,26 în 2000, iar pen tru încaltaminte , scaderea a fost
de la 1,72 în 1996 la 1,47 în 2000, în timp ce în comertul cu restul lumii, România
înregistreaza un dezavantaj comparativ pentru aceste produse. Autorii avertizeaza
asupra faptului ca, daca tendintele manifestate în preze nt de aceste industrii:
productivitate scazuta, costuri unitare cu forta de munca mai ridicate decât în
industria producatoare, valoare adaugata scazuta a exporturilor, – se vor mentine,
aceste industrii, care împreuna detin cca. 33% din exporturile catre U niunea
Europeana, îsi vor pierde competitivitatea pe termen mediu si lung.

Pentru plastic si cauciuc, pielarie, si celuloza si hârtie , avantajul comparativ al
României în relatia cu UE este negativ si în scadere, pe când importul acestor
produse a crescu t în ultimii ani. Aceasta deteriorare nu poate însa fi pusa exclusiv
pe seama liberalizarii comertului, întrucât celelalte tari CEFTA înregistreaza o
performanta superioara în comertul cu aceste produse, ceea ce înseamna ca
explicatia ar putea fi mai degra ba data de structura necorespunzatoare a productiei
românesti.

Pentru produsele din sticla si ceramica, mijloacele de transport, aparate optice,
medicale si fotografice , avantajul comparativ al României în relatia cu UE
descreste sau se mentine constant la valori negative, fara însa ca aceste produse, cu
exceptia celor din sticla si ceramica, sa fi înregistrat avantaje comparative
semnificative înainte de liberalizarea comertului cu UE. Aceste sectoare pot deveni

48net perdante daca tarile CEFTA, în comert ul cu care se înregistreaza un dezavantaj
comparativ absolut, vor deveni membre ale UE înaintea României.

Pentru industria textilelor si încaltamintei, plasticului si cauciucului, pielariei,
hârtiei si produselor din hârtie, sticlei si ceramicii, mijloac elor de transport,
instrumentelor optice, medicale si fotografice, efectele integrarii sunt înca
neclare.

Analiza ramurilor perdante si câstigatoare în urma liberalizarii comertului cu
Uniunea Europeana semnaleaza faptul ca avantajul comparativ al Români ei îl
constituie costul scazut al fortei de munca . Acest avantaj are efecte pozitive pe
termen scurt, deoarece poate contribui la atragerea investitiilor straine directe, la
impulsionarea exporturilor si la reducerea somajului. Pe termen lung însa, este de
presupus ca va avea loc o crestere a salariilor la niveluri apropiate de cele din
Uniunea Europeana, avantajul comparativ al fortei de munca ieftine va
disparea, iar ramurile care sunt în prezent competitive îsi vor pierde pozitia
pe piata.

Efecte socia le

În plus fata de efectele economice ale integrarii, autorii au estimat si efectele
sociale, asupra fortei de munca. Metodologia folosita a fost aceea de a compara
datele despre structura fortei de munca ocupate din România cu cea din Uniunea
Europeana, pornind de la prezumtia ca, într -un anume orizont de timp, structura pe
ramuri a ocuparii fortei de munca din România va fi în mare masura similara celei
din Uniunea Europeana.

Situatia ocuparii fortei de munca pe sectoare
România Sector
1989 1997 Grecia, Italia, S pania,
Portugalia (media 1997) Danemarca,
Olanda, Germania,
UK (media1997)
Agricultura 27,9 37,5 9,3 3,0
Mineritul 2,3 2,0 0,5 0,3
Industria prelucratoare 33,0 23,0 20,8 19,2
Electricitate, gaz, apa 1,2 2,1 0,9 0,7
Constructii 7,0 4,9 8,3 7,2
Comert 5,9 10,3 21,2 18,6
Transporturi 6,9 5,6 5,6 6,2
Finante 0,3 0,8 7,7 11,2
Servicii comunitare 15,3 13,7 25,7 30,0
Sursa: OECD Labour Force Statistics 1989 si 1998

49
Pe baza diferentelor constatate între distributia pe sectoare a fortei de m unca
ocupate din tarile candidate si tarile UE în anul 1997, autorii au calculat un indice
de restructurare care sa masoare amploarea transformarilor necesare pentru ca
structura fortei de munca pe ramuri sa devina comparabila cu cea din UE. Valoarea
acest ui indice la nivelul anului 1997 a fost de 33,1 % fata de tarile sud -europene
(Grecia, Italia, Portugalia, Spania) si 40% fata de tarile nord -europene
(Danemarca, Germania, Olanda, Marea Britanie).

Cu alte cuvinte, pentru ca structura fortei de munca ocu pate din România sa
ajunga la nivelul tarilor sud -europene (Grecia, Italia, Portugalia, Spania), în
medie 33,1% angajati ar trebui sa -si schimbe locul de munca.

Pe categorii, cei mai afectati vor fi lucratorii aproape de vârsta pensionarii din
industriil e în declin , pentru care recalificarea profesionala prezinta dificultati
majore.

Vor fi afectati în mare masura si muncitorii agricoli (ponderea fortei de munca
din agricultura este 40% în România comparativ cu 4,5 % în Uniunea Europeana17)
si minerii (ramura industriala în declin; muncitori cu calificare scazuta si care nu
sunt dispusi sa migreze spre alte zone în cautarea unui loc de munca, datorita
costului de transfer foarte mare).

Categoriile cele mai afectate de integrarea României în Uniunea Europ eana
vor fi lucratorii din industriile în declin care se apropie de vârsta pensionarii,
muncitorii agricoli si minerii.

*
* *
În plus fata de acest studiu, o observatie se cuvine a fi subliniata în legatura cu
aderarea României la Uniunea Economica si Mo netara . În studiul lor „ Slovenia
si structurile comerciale europene ”, D. Gros si G. Vandille (1995), încercând sa
estimeze oportunitatea aderarii Sloveniei la Uniunea Economica si Monetara, au
calculat un indicator al costurilor si beneficiilor care deriva din participarea la
Uniunea Economica si Monetara pentru câteva din tarile candidate, printre care si
România:

17 Sursa: Delegatia Comisiei Europene în România

50Tara Coeficientul de
corelatie a
structurii
comertului Beneficii Costuri Beneficii/costuri
Slovenia 68 54,96 18,91 2,91
Cehoslovacia 64 49,21 26,24 1,88
Ungaria 42 35,27 31,57 1,12
Polonia 34 30,78 29,64 1,04
Bulgaria 21 34,27 37,86 0,91
România 19 36,48 40,15 0,91

Dintre toate cele sase tari candidate din tabel, România avea, la data elaborarii
studiului (1995), coeficientul de integrar e comerciala cu Uniunea Europeana cel
mai scazut. Pe baza teoriei conform careia beneficiile integrarii unei tari într -o
uniune economica (si monetara) sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai mari
similaritatea structurilor comertului extern al tarilor parti cipante si volumul
schimburilor comerciale dintre acestea, cu atât beneficiile integrarii economice si
monetare sunt mai mari, rezulta, conform calculelor prezentate în tabel, ca pentru
România aderarea la Uniunea Economica ar putea determina o pierdere ne ta,
beneficiile fiind inferioare costurilor .

Desigur ca aceste calcule nu mai prezinta aceeasi relevanta la sase ani dupa
realizarea lor, însa aspectul care trebuie subliniat este acela ca structura comertului
exterior al României cu Uniunea Europeana, a sa cum reiese si din studiul lui
Daniel Daianu, se caracterizeaza înca prin preponderenta exporturilor de forta de
munca ieftina în defavoarea exportului de tehnologie. Ori, aceasta divergenta a
structurii comertului exterior, va determina, conform lui Gro s si Vandille, costuri
ridicate ale integrarii economice si monetare, în mod proportional cu abaterea
structurii comertului României cu Uniunea Europeana de la structura comertul
intra-UE.

51

În cadrul acestei lucrari, am prezentat principalele rezu ltate, atât de natura
calitativa, dar mai ales cantitativa, ale analizei costuri -beneficii ale aderarii pentru
patru dintre tarile candidate la Uniunea Europeana: Polonia, Ungaria, Slovenia si
Cehia, în ce priveste participarea la Piata Interna si Uniunea Vamala, Politica
Agricola Comuna, Politica de Dezvoltare Regionala, si Uniunea Economica si
Monetara. Separat, pentru Bulgaria am prezentat o analiza succinta de impact a
principalelor aspecte ale aderarii Bulgariei la Uniunea Europeana, iar pentru
România am prezentat o analiza sectoriala a ramurilor industriale perdante si
câstigatoare.

Un inventar succint al tuturor studiilor prezentate ne conduce la câteva concluzii, si
anume:

În ce priveste nivelul preocuparilor pentru un astfel de exercitiu al ana lizei
costuri -beneficii ale aderarii, tabloul celor cinci tari candidate prezentate este
neomogen. Este remarcabila de exemplu atentia acordata acestui aspect de catre
Slovenia, tara mica (cca. 2 milioane de locuitori) si situata în plutonul fruntas al
tarilor candidate, si este tot atât de remarcabil faptul ca, în majoritate, aceste studii
au fost elaborate la solicitarea si cu finantarea guvernului. La polul opus se
situeaza România, unde, judecând dupa marimea decalajului economic fata de
tarile Uniunii Europene, preocuparile pentru fundamentarea stiintifica a costurilor
si beneficiilor aderarii ar trebui sa constituie o preocupare majora a guvernului în
elaborarea politicii de pre -aderare.

În ce priveste evaluarile numerice ale costurilor si beneficiil or economice ale
aderarii pentru tarile candidate, acestea trebuie privite cu rezervele de rigoare. Cele
mai multe studii au fost elaborate înainte de Agenda 2000, nereusind sa surprinda
propunerile de reforma a fondurilor structurale si politicii agricole comune, si nici
perspectivele financiare pentru perioada 2000 -2006. Alte estimari se bazeaza pe
modele mult prea simplificate sau folosesc serii de date numerice care în prezent
sunt depasite.

Aceste inconsistente în evaluarea numerica a costurilor si be neficiilor aderarii
conduc uneori la valori mult diferite pentru acelasi efect, si uneori chiar si pentru
aceeasi tara. Un exemplu foarte graitor în acest sens este masurarea cresterii CONCLUZII

52importurilor Poloniei din tarile beneficiare ale Sistemului Generalizat de Preferinte
dupa aderare, careia Kawecka -Wyrzykowska (1998b) îi atribuie o valoare ipotetica
maxima de 3261,3 milioane dolari, în timp ce Orlowski (1998) considera ca
aceasta crestere va fi minora, cu numai 85 milioane dolari.

Datele numerice care au fost prezentate în aceasta lucrare trebuie asadar
interpretate ca valori pur indicative, care dau o masura a gradului de amploare, în
sensul pozitiv sau negativ, al unui efect probabil. Calcularea lor este necesara,
constienti fiind de existenta unei marje de eroare, tocmai pentru putea stabili daca
pe ansamblu beneficiile depasesc costurile, si, daca nu, pentru a putea adopta
masuri de atenuare a costurilor nesustenabile.

În ce priveste efectele generale , de natura descriptiva, ale implementarii politici lor
comune, care au fost identificate în cadrul studiilor prezentate în lucrarea de fata,
este necesar sa atragem atentia asupra faptului ca de multe ori acestea sunt
contradictorii, cercetatori diferiti având opinii diferite, bazate pe argumente
diferite. Iata câteva astfel de exemple:
• Orlowski (1996), argumenteaza împotriva acordarii de plati compensatorii de
catre Uniunea Europeana pentru sustinerea cresterii preturilor ca urmare a
adoptarii Politicii Agricole Comune, sustinând ca astfel se va încetini
restructurarea agriculturii poloneze, deoarece producatorii nu vor mai fi
motivati sa investeasca pentru eficientizarea productiei, ceea ce va determina o
încetinire a ritmului de crestere economica cu 0,1 -0,15% din PIB. Pe de alta
parte, transferurile fin anciare vor conduce la aprecierea zlotului, care va
determina scaderea competitivitatii exportatorilor polonezi, scaderea
exporturilor si cresterea deficitului comercial.
În schimb, în celelalte studii care evaluaza costurile si beneficiile adoptarii
Politicii Agricole Comune, se accentueaza necesitatea acordarii de plati
compensatorii de catre Uniunea Europeana, în caz contrar costurile suportate de
populatie si de buget fiind considerate împovaratoare.
• Somai (1998), sustine, ca, la momentul aderarii Unga riei la Uniunea
Europeana, preturile produselor agricole vor fi mai mari în Ungaria decât în
Uniunea Europeana, cel putin în cazul unor produse, ceea ce justifica pe deplin
acordarea de plati compensatorii. Ori, opinia general împartasita de ceilalti
autor i, este ca în tarile candidate va aparea un puternic soc al preturilor agricole
la momentul aderarii, în sensul cresterii acestora.
• Rowinski (1998) nu împartaseste opinia generala conform careia liberalizarea
comertului cu produse agricole va conduce la a dâncirea deficitului comercial în
comertul cu produse agricole dintre tarile candidate si Uniunea Europeana, data
fiind preponderenta produselor autohtone în consum, pe de o parte, iar pe de

53cealalta parte, costurile mari de transport determinate de perisa bilitatea acestor
produse.

Diversitatea acestor opinii este o dovada în plus a gradului de dificultate a
examinarii posibilelor implicatii pozitive si negative ale aderarii pentru tarile
candidate.

Însa nu numai cercetatori diferiti au opinii diferite, dar chiar si preluarea uneia si
aceleiasi politici va reprezenta în sine sursa unor efecte contradictorii. De exemplu,
accesul la Piata Interna va oferi, pe de o parte, noi oportunitati de crestere a
exporturilor, însa, pe de alta parte, va determina scad erea exporturilor unor
sectoare, ca urmare a pierderilor de competitivitate suferite prin obligativitatea
preluarii acquisului Pietei Interne si cresterii presiunilor concurentiale. Ceea ce
conteaza în mod deosebit sunt efectele nete ale tuturor acestor ev olutii, cu alte
cuvinte, daca implementarea unor anumite politici comunitare va fi, pe ansamblu,
benefica sau mai degraba daunatoare. Iata cum se prezinta raspunsul la aceasta
întrebare pentru cele 4 domenii ale integrarii studiate în cadrul proiectului Ph are-
ACE:

În ce priveste libera circulatie a bunurilor , trebuie facuta o diferentiere între trei
categorii de efecte:
• efectele determinate de liberalizarea schimburilor comerciale cu Uniunea
Europeana
• efectele determinate de preluarea tarifului vamal comu n si a politicii
comerciale comune fata de terti ale Uniunii Europene
• efectele preluarii acquisului Pietei Interne.

În ce priveste efectele liberalizarii comertului între tarile candidate si Uniunea
Europeana, se poate afirma, fara a gresi, ca acestea s -au produs deja în cea mai
mare parte, urmare a transpunerii în practica a Acordurilor de Asociere, încheiate
în anii 1991 -1996 între tarile candidate si Uniunea Europeana, care prevad crearea
unei zone de liber schimb pentru produsele industriale pe parcur sul unei perioade
de 10 ani. În prezent, procesul crearii zonei liber schimb este aproape finalizat:
Uniunea Europeana a abolit taxele vamale la importurile de produse industriale
(mai putin produse agricole si textile) din tarile candidate înca din anul 1 995,
urmând ca în anii 2002 -2003, tarile candidate sa elimine la rândul lor ultimele taxe
vamale la importurile de produse industriale din Uniunea Europeana. Adaugând
faptul ca tarile candidate desfasoara cea mai mare parte a schimburilor comerciale

54cu Uni unea Europeana (în medie, 65% în 199918), efecte spectaculoase ale
liberalizarii reciproce a schimburilor comerciale nu mai sunt de asteptat. În aceasta
situatie, analiza costuri -beneficii devine mai mult o analiza retrospectiva, a
efectelor care s -au produ s pâna în prezent. Studiile prezentate în cadrul lucrarii de
fata se axeaza de fapt pe previzionarea efectelor implementarii complete a
Acordurilor de Asociere, fara a realiza estimari peste acest orizont de timp.

În literatura de specialitate, conform te oriei liberului schimb, sunt identificate ca
efecte pozitive ale liberalizarii comertului, crearea de comert, adâncirea
specializarii, economii de scara, crestere economica. Conform acestei teorii,
integrarea economica asigura beneficii pentru toate tarile participante, indiferent de
nivelul de dezvoltare, deoarece ofera fiecarei tari posibilitatea de a se specializa în
productia si exportul acelor produse/servicii pentru care înregistreaza un avantaj
comparativ. Oponentii acestei teorii aduc argumente empi rice ca integrarea unor
tari cu nivele diferite de dezvoltare favorizeaza de fapt tot tarile dezvoltate, care îsi
atrag cea mai mare parte a beneficiilor19.

A avut asadar liberalizarea schimburilor comerciale dintre tarile candidate si
Uniunea Europeana un efect pozitiv sau negativ asupra tarilor candidate?

Pe ansamblu, din studiile prezentate, nu se poate trage o astfel de concluzie.
Opiniile autorilor sunt împartite: Orlowski (1998) apreciaza ca liberalizarea
reciproca a schimburilor comerciale dintre Po lonia si Uniunea Europeana va
contribui la accelerarea cresterii economice a Poloniei cu 3% pe an timp de 5 ani.
Caf si Damijan (1995) apreciaza ca, pentru Slovenia, implementarea Acordului de
Asociere va avea efecte pozitive de ordinul a 2,4 -2,7% din PIB. Din calculele lui
Havasi et al (1994) pentru Ungaria, reiese însa ca beneficiile obtinute ca urmare a
relaxarii regimului protectiei tarifare sunt mult inferioare cresterii exporturilor
Ungariei în Uniunea Europeana, cu alte cuvinte, liberalizarea schimbu rilor
comerciale a adus beneficii suplimentare nesemnificative pentru economie.
Angelov (2001) subliniaza faptul ca regimul preferential acordat de Uniunea
Europeana favorizeaza numai produsele bulgaresti cu grad redus de
competitivitate, ceea ce nu stimul eaza dezvoltarea ramurilor care detin un avantaj
comparativ si ar putea deveni un motor al economiei bulgaresti. Abordarea
sectoriala, folosita în studiul lui Daianu (2000) si al lui Potocnik si Majcen (1996),
18 Eurostat: „Statistics in Focus -the 13 candidate countries ’ trade with the EU in 2000”, 17.10.2001,
http://europa.eu.int/comm/eurostat 19 A se vedea Paul Krugman si Anthony Venables (1990): „Integration and the competitiveness of Peripheral
Industry” în C. Bliss si J.B.de Macedo, eds: „Unity with Diversity in the Euoropean Eco nomy: the Community ’s
Southern Frontier”; Mick Dunford (1994): “Winners and Losers: The New Map of Economic Inequality in the
European Union” în „European Urban and Regional Studies”, nr. 1, vol.2, 1994

55evidentiaza faptul ca integrarea comerciala va favoriza unele ramuri si va
defavoriza altele, fara sa se arate însa daca, pe ansamblu, efectul final va fi pozitiv
sau negativ.

Evidenta empirica aduce câteva elemente de analiza suplimentare. Pe de o parte, de
la semnarea Acordurilor de Asociere, s -a produs o crestere semnificativa a
volumului schimburilor comerciale cu Uniunea Europeana20, si a exporturilor
tarilor candidate în tarile Uniunii Europene. Pe de alta parte însa, balanta
schimburilor comerciale dintre tarile candidate si Uniunea Europeana s -a deteriorat
dupa implementarea Acordurilor de Asociere:

Soldul balantei comerciale în comertul dintre tarile candidate si Uniunea Europeana, 1990 -2000
(mld. Ecu/Euro)
1990 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Polonia -0,065 -2,6 -2,2 -3,0 -7,6 -9,3 -12,0 -11,4 -10,5
Ungaria -0,02 -1,5 -2,0 -1,1 -1,2 – -2,2 -1,3 -1,1
Rep. Ceha – -1,4 -1,5 -2,6 -4,2 -4,1 -2,1 +0,1 -2,3
Slovenia – -0,4 -0,5 -0,9 -0,9 -0,9 -0,9 -1,1 -1,8
Romania – -0,4 – -0,5 – – -1,1 -0,6 -1,1
Bulgaria -0,2 -0,4 -0,3 -0,2 +0,2 + 0,3 -0,2 -0,5 -0,1
Slovacia – – – – -0,6 -0,8 -0,3 +0,5 +0,4
Estonia – -0,2 -0,4 -0,4 -0,6 -0,9 -1,0 -0,5 -0,1
Letonia – -0,2 – -0,4 -0,4 -0,5 -0,5 -0,3 -0,1
Lituania – – -0,2 -0,3 -0,4 -0,9 -1,1 -0,6 -0,7
Sursa: Comisia Europeana, DG Comert Exterior; diverse publicatii Eurostat

Conform celor mai multi autori, deficitul balantei comerciale pe termen lung
reprezinta un cost. Conform altora (Orlowski 1998), deficitul balantei comerciale
nu trebuie interpretat ca un cost daca acesta finanteaza bunuri de i nvestitii. În
numarul 8/2001 al Eurostat21, se arata ca 47% din importul celor 13 tari candidate
din Uniunea Europeana în anul 2000 este dat de importuri de masini si
echipamente industriale si vehicule, asadar, conform lui Orlowski, deficitul
comercial nu reprezinta un cost. Pe de alta parte însa, aceeasi analiza arata ca cele
13 tari candidate înregistreaza cele mai mari surplusuri comerciale la produsele cu
grad redus de prelucrare, si anume articole si accesorii de îmbracaminte si
mobilier. Cu alte cuvin te deci, importurile de masini si echipamente industriale au
avut un impact limitat asupra restructurarii productiei industriale în tarile
20 de 2,2 ori între 1995 si 2000 (Eurostat: „Statistic s in Focus -the 13 candidate countries ’ trade with the EU in
2000”, 17.10.2001, http://europa.eu.int/comm/eurostat ). Pentru România, cresterea este de peste trei ori (Ministerul
Afacerilor Externe:
http://domino.kappa.ro/mae/dosare.nsf/IntegrareEng/8A49E54B289C9C0CC2256A8800307367?OpenDocument ) 21 Statistics in Focus -the 13 candidate countries ’ trade with the EU in 2000, 17/10/2001

56candidate. Daniel Daianu clarifica si mai mult acest aspect în cazul României,
observând ca masinile si echipamente i ndustriale importate sunt destinate de fapt
productiei acelor bunuri cu grad redus de prelucrare si valoare adaugata scazuta.

Asadar, deteriorarea deficitului balantei comerciale dintre tarile candidate si
Uniunea Europeana în defavoarea primelor, corela ta cu ponderea majoritara
a Uniunii Europene în comertul exterior al tarilor candidate si cu gradul
redus de prelucrare al produselor pentru care tarile candidate înregistreaza
cele mai mari surplusuri comerciale, indica faptul ca, cel putin pâna în
prezen t, liberalizarea schimburilor comerciale a fost mai degraba
nefavorabila tarilor candidate.

În ce priveste efectele adoptarii tarifului vamal comun si a politicii comerciale
comune fata de terti, din studiile prezentate, reiese faptul ca, cel putin pe te rmen
scurt, acestea vor fi negative . Nivelul mediu de protectie tarifara practicat de tarile
candidate este mai ridicat decât nivelul de protectie tarifara din Uniunea Europeana
(cu exceptia Estoniei, care si -a liberalizat unilateral schimburile comerciale ).
Aceasta înseamna ca, la aderare, noile tari membre îsi vor reduce nivelul protectiei
tarifare fata de terti, si deci vor fi mai expuse penetrarii cu produse din tari terte.
Pentru Polonia, Orlowski (1998) a calculat ca importurile din tarile terte ar pu tea
creste cu 550 milioane dolari.

Un alt aspect al adoptarii politicii comerciale comune fata de terti este acela ca
tarile candidate vor trebui sa preia schema de preferinte tarifare unilaterale a
Uniunii Europene, cunoscuta sub numele de Sistemul Gene ralizat de Preferinte,
acordata tarilor în curs de dezvoltare (în prezent numarul tarilor eligibile este de
14222). În special pentru tarile cunoscute sub denumirea ACP (Asia -Caraibe –
Pacific), accesul pe piata Uniunii Europene este, pentru marea majoritate a
produselor, scutit de taxe vamale. Tarile candidate practica în prezent propriile
scheme de preferinte tarifare, dar care difera ca amploare si structura de schema
Uniunii Europene. Obligativitatea preluarii SGP -ului de catre tarile candidate va
conduce la cresterea importurilor din tarile beneficiare de preferinte si a deficitului
balantei comerciale, la scaderea veniturilor bugetare (calculata la 247,1 milioane
dolari pentru Polonia (Kawecka -Wyrzykowska (1998b)), si la cresterea presiunilor
concurential e pentru producatorii autohtoni. Nu putem trage însa o concluzie ferma
cu privire la amploarea acestor efecte, întrucât calculele pentru Polonia difera
foarte mult. Astfel, Kawecka -Wyrzykowska (1998b), a calculat o cresterea a
importurilor din tarile SGP c u 3261,3 milioane dolari, în timp ce Orlowski (1998)
22 Comisia Europeana, DG Comert, http://www.europa.eu.int/comm/trade/miti/devel/ngsp_reg.htm

57considera ca aceasta crestere va fi de 85 milioane dolari. Desigur ca, pe termen
lung, conform teoriei zonelor de liber schimb, aceasta relaxare a regimului tarifar
fata de tarile terte ar trebui sa cond uca la efecte pozitive de crestere economica, pe
termen scurt însa, efectele preluarii tarifului vamal comun si politicii
comerciale comune ale Uniunii Europene vor fi preponderent negative.

În ce priveste preluarea acquisului Pietei Interne, acesta va d etermina cresterea
costurilor de productie ale firmelor , generate de obligativitatea armonizarii
standardelor tehnice, de calitate, de mediu, de siguranta la locul de munca, etc, cu
cele din Uniunea Europeana. Costurile de productie mai ridicate vor determ ina o
pierdere de competitivitate , care va conduce la scaderea exporturilor tarilor
candidate , atât Uniunea Europeana, cât si în tarile terte, la cresterea
importurilor , si deci la deteriorarea balantei comerciale . Pentru Polonia,
Orlowski (1998) a calcula t ca deteriorarea balantei comerciale va fi de ordinul a
2,6 miliarde dolari. Efectele pozitive ale preluarii acquisului Pietei Interne:
cresterea încrederii consumatorilor, atât nationali cât si din Uniunea Europeana, o
mai buna stare de sanatate a popula tiei, conditii mai sigure la locul de munca, un
mediu mai curat, sunt necuantificabile si fara vizibilitate pentru producatori, care
vor trebui sa preia asupra lor costurile ajustarii la standardele europene. Asadar,
preluarea acquisului Pietei Interne va reprezenta cu certitudine un cost
pentru tarile candidate, cel putin pe termen scurt.

Orlowski (1998) propune ca solutie pentru atenuarea costurilor participarii la Piata
Interna, cresterea productivitatii firmelor autohtone, obiectiv la realizarea caru ia
guvernul poate contribui prin crearea unui mediu macroeconomic stabil si a
cadrului legislativ pentru functionarea unei economii de piata, prin privatizarea si
restructurarea întreprinderilor de stat. Mortensen si Richter (2000) atrag atentia
asupra fap tului ca este foarte important ca eforturile investitionale necesare
ajustarii la standardele europene sa nu se concentreze în timp, pe parcursul a
câtorva ani, ci sa fie distribuite pe o perioada cât mai lunga, astfel încît costurile sa
poata fi sustenabi le si sa se bazeze pe cresterea productivitatii. Aceasta ar însemna
ca tarile candidate sa negocieze perioade de tranzitie cât mai lungi pentru
implementarea partilor celor mai costisitoare din acquisul Pietei Interne, cum sunt
cele care se refera la respe ctarea standardelor de mediu. Pozitia Uniunii Europene
este însa de a nu acorda nici un fel de perioade tranzitorii în ce priveste
transpunerea si implementarea acquisului Pietei Interne, si, dealtfel, nici tarile

58candidate nu au cerut perioade de tranziti e, cu câteva exceptii23 care nu se refera la
eforturi investitionale.

Ramâne asadar de vazut în ce masura tarile candidate îsi vor putea respecta
angajamentele luate în cadrul procesului de negociere, si mai ales în ce masura
acestea vor afecta competitiv itatea propriilor firme exportatoare. Un sondaj realizat
de Eurochambres si SBRA în 2001 în legatura cu stadiul pregatirii pentru Piata
Interna în tarile candidate, arata ca firmele mai trebuie sa implementeze în medie
cca. 35% din acquis:

Analiza gradul ui de armonizare a standardelor firmelor
din tarile candidate cu acquisul pietei interne
(1 – foarte scazut, 4 – complet)
Segmentul de acquis Gradul de armonizare mediu
Certificarea produselor, reguli
tehnice, standarde 2,7
Protectia consumatorilor si
responsabiliatea producatorilor 2,7
Reguli privind concurenta 2,7
Siguranta la locul de munca 2,6
Calitatea si siguranta
alimentelor 2,6
Protectia mediului 2,6
Etichetarea, marcile, patentele 2,5
Sursa: „A company survey on the State of Preparations fo r the Single Market”,
Eurochambres si SBRA, 2001

În orice caz, trebuie subliniat faptul ca nici actualele tari membre nu au
implementat în totalitate acquisul Pietei Interne. Numarul din mai 2001 al Internal
Market Scoreboard arata ca deficitul implement arii legislatiei Pietei Interne
variaza între 4,8% pentru Grecia si 0,5% pentru Suedia24.

Asadar, cele trei categorii de efecte, determinate de liberalizarea schimburilor
comerciale, preluarea tarifului vamal comun si a politicii comerciale comune
fata de terti, si preluarea acquisului Pietei Interne, ar putea conduce,
cumulate, la cresterea deficitului comercial al tarilor candidate în primii ani
dupa aderare, aceasta fiind de altfel si experienta extinderilor anterioare
(Mortensen si Richter 2000). Dintr e studiile prezentate, singurul care ia în
23 Sloveniei si Lituaniei li s -a acordat o perioada de tranzitie pâna în 2007 privind reînnoirea autorizatiilor de
comercializare a produselor farmaceutice; Poloniei i s-a acordat o perioada de tranzitie pâna în 2005 privind
validitatea licentelor pentru aparatura medicala 24 Comisia Europeana, DG Piata Interna

59considerare toate aceste aspecte este cel al lui Orlowski (1998), care a calculat ca,
dupa aderarea la Uniunea Europeana, Polonia va înregistra un deficit al balantei
comerciale de 4,1 miliarde dolari25 (din care d eficitul cu Uniunea Europeana va fi
de 2,2 miliarde dolari26), care va fi rezultatul unei cresteri a exporturilor cu 3
miliarde dolari, si a unei cresteri a importurilor cu 7,1 miliarde dolari.

*
* *

În ce priveste politica de dezvoltare regionala, efectele nu sunt foarte clare.
Tarile candidate au toate un nivel de dezvoltare mult sub media Uniunii Europene.
PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat în unitati ale puterii de cumparare, este cuprins
între 22% din media Uniunii Europene pentru Bulgaria, si 71% pentru Slovenia.
Asadar, toate tarile candidate se încadreaza în Obiectivul 1 al Politicii Regionale si
sunt eligibile pentru sume din cadrul Fondurilor Structurale si Fondului de
Coeziune. Aceste transferuri nerambursabile, reprezentând un aflux de resur se
financiare în economie, sunt beneficii certe ale aderarii la Uniunea Europeana.
Toate studiile prezentate încearca deci sa estimeze valoarea aproximativa a
transferurilor, folosind diverse scenarii ale momentului aderarii si criteriilor de
repartitie a Fondurilor Structurale. Estimarile acestor sume sunt rezumate în tabelul
de mai jos:

25 Cifra este depasita: la sfârsitul anului 2000, deficitul comercial al Poloniei era de 17,2 miliarde dolari ( Institutul
de Statistica al Poloniei, nr. 5/2001) 26 Cifra este depasita: la sfârsitul anului 2000, deficitul comercial al Poloniei cu Uniunea Europeana era de 7,8
miliarde dolari (Institutul de Statistica al Poloniei, nr. 5/2001)

60
Tara Modalitatea de
calcul Suma transferurilor Autorul
Repartitie conform
regulilor comunitare 2,5 miliarde Euro anual (fonduri structurale +
fondul de coeziu ne +programe comunitare),
reprezentând 7,7% din PIB -ul Ungariei Horvath si
Illes (1997)
Pe baza sumelor
primite de Grecia,
Irlanda si Portugalia 2,4 miliarde Euro anual (fonduri
structurale+fondul de coeziune) Dorgai
(1997)
Pentru a face fata
cofinant arii 1,4 miliarde Euro anual (fonduri structurale,
fondul de coeziune si participarea la
programe comunitare) Dorgai
(1997) Ungaria
Conform cu Agenda
2000 722 milioane Euro în 2002 si 2 miliarde Euro
în 2006 (fonduri structurale, fondul de
coeziune si participar ea la programe
comunitare) Szemler
(1998)
Polonia În functie de
capacitatea de
absorbtie si
cofinantare,
transferurile catre
Spania 1,5-2 miliarde Euro anual în primii ani ai
dupa aderare, reprezentând 1 -1,5% din PIB Kwiecinski
(1995)
Cehia – 1,19-1,33 m iliarde Euro anual (fonduri
structurale si fondul de coeziune) Ministerul
Dezvoltarii

Sunt doua conditii care trebuie îndeplinite pentru ca noile tari membre sa
beneficieze de aceste fonduri: identificarea de proiecte de dezvoltare regionala care
sa fie acceptate de Uniunea Europeana, si participarea la finantarea politicii
regionale, atât prin aport la bugetul comunitar, cât si prin cofinantare cu resurse
proprii. În ce priveste necesitatea cofinantarii, se ridica problema identificarii
acestor surse fin anciare. În general, proiectele finantate de Uniunea Europeana sunt
cele de investitii în infrastructura. Ori, daca, pentru a cofinanta aceste proiecte, vor
fi reduse sumele care anterior erau alocate învatamântului sau sanatatii de
exemplu, se pune întreb area daca nu cumva investitia în infrastructura este mai
degraba un cost decât un beneficiu (Mortensen si Richter 2000), cu atât mai mult
cu cât vor aparea si costuri de întretinere ulterioara a investitiei realizate (Horvath
si Illes 1997). Cu alte cuvint e deci, daca proiectele agreate de Uniunea Europeana
nu se înscriu printre prioritatile politicii nationale de dezvoltare regionala, fie
aceste obiective vor trebui abandonate, fie ele se vor realiza în continuare, dar vor
trebui identificate alte surse de cofinantare pentru proiectele agreate de Uniunea
Europeana, ceea ce va creste presiunile asupra bugetului. În cadrul unui seminar pe
probleme de mediu organizat recent de Institutul European din România, invitatul
din partea Primariei Municipiului Bucures ti a exprimat punctul de vedere ca la

61nivelul Primariei, exista retineri majore în contractarea fondurilor de pre -aderare
ISPA, acordate de Uniunea Europeana pentru finantarea investitiilor de mediu si
infrastructura, tocmai datorita criteriului cofinantar ii, pentru care bugetul local nu
detine fonduri.

Chiar si în situatia optimista în care cerinta de cofinantare nu depaseste sumele
alocate oricum de guvern dezvoltarii regionale, iar proiectele agreate de Uniunea
Europeana nu difera mult de propriile obi ective de dezvoltare regionala, Szemler
(1998) avertizeaza asupra situatiei posibile în care, în primii ani dupa aderare,
statele candidate sa fie de fapt contributori si nu beneficiari ai politicii regionale.
Acest efect este posibil daca se tine cont de propunerile, pâna acum cele mai de
actualitate, exprimate de Comisie în Agenda 2000, de a creste gradual în timp
sprijinul structural pentru noile tari membre, pentru a evita problemele cauzate de o
capacitate de absorbtie scazuta. În aceasta ipoteza, tran sferurile vor fi cele mai mici
în primii ani ai aderarii, rezultatul imediat putând fi, dupa cum calculeaza Szemler
(1998), net negativ.

Asadar, pe termen scurt, efectul aplicarii politicii regionale a Uniunii
Europene în viitoarele tari membre este necl ar, si beneficiile, daca vor exista,
ar putea fi mult limitate ca marime. Pe termen lung însa, pe masura ce toate
aceste dificultati vor fi depasite, efectul final va fi unul net pozitiv.

*
* *

În ce priveste Politica Agricola Comuna , majoritatea studi ilor prezentate se
concentreaza asupra a doua aspecte care sunt considerate a influenta în mod
semnificativ balanta costuri -beneficii: preturile produselor agricole si platile
compensatorii.

În ce priveste preturile, autorii considera (aproape27) în unani mitate ca, la
momentul aderarii, va exista un „soc” al preturilor produselor agricole destul de
pronuntat, în sensul cresterii acestora, datorita diferentelor mari dintre nivelul
preturilor produselor agricole din tarile candidate si cele membre ale Uniuni i
Europene. Aceasta crestere accentuata a preturilor va fi un beneficiu absolut
pentru producatorii agricoli, ale caror venituri si nivel de trai vor creste, dar în
acelasi timp va reprezenta un cost absolut pentru consumatori, ale caror cheltuieli
27 Somai (1998) crede ca, l a momentul aderarii Ungariei la Uniuenea Europeana, preturile la produsele agricole vor
fi mai mari decât cele din Uniunea Europeana, cel putin în cazul câtorva produse

62pentru alimente vor creste. Acest din urma efect devine deosebit de important mai
ales în conditiile în care în tarile candidate ponderea cheltuielilor pentru alimente
în cosul de consum este foarte mare, fiind în medie de 36,3% (cel mai mult în
România – 58%, ce l mai putin în Slovenia – 23,5 %), fata de numai 17,4% în tarile
candidate28.

Dincolo de aceste efecte evidente, cresterea preturilor agicole va produce efecte
propagate în lant, putând deveni în cele din urma un factor destabilizator pentru
întreaga econ omie. Este suficient sa ne gândim de exemplu ca, cresterea preturilor
la alimente, va determina cresterea preturilor în industria turistica, scaderea
competitivitatii operatorilor din turism, reducerea numarului de turisti, a încasarilor
din turism, s.a.m. d. În mod analog, cresterea preturilor agricole va exercita presiuni
pentru cresterea salariilor, atât în mediul public, cât si în cel privat, ceea ce va
conduce la cresterea cheltuielilor bugetare, aferente cresterii salariilor din sectorul
public, si la scaderea competitivitatii firmelor din sectorul privat.

În ce priveste platile compensatorii, tot (aproape29) în unanimitate, autorii studiilor
prezentate considera ca efectele asupra bugetului vor fi net pozitive sau net
negative în functie de acordarea sau neacordarea lor. Daca platile compensatorii si
subventiile la export ar fi extinse si asupra noilor tari membre, transferurile vor
putea fi de ordinul a 390 -440 milioane ECU anual pentru Cehia (beneficii nete,
dupa ce s -a scazut contributia Cehiei la b ugetul alocat Politicii Agricole Comune),
1,25 miliarde ECU transferuri anuale totale pentru Ungaria (Halmai si Velikovszky
1998 -transferurile nete nu sunt calculate), 2 -2,3 miliarde ECU anual pentru Polonia
(Piskorv si Plewa 1996 – transferurile nete nu s unt calculate). În schimb, daca nu s –
ar acorda plati compensatorii, pierderile nete ar fi de ordinul a 14 milioane ECU
pentru Slovenia (Erjavek, Majcen si Rednak 1997), sau 883 milioane ECU pentru
Cehia.

Datorita varietatii si complexitatii acestor trans formari, este foarte dificil de spus
daca efectul net al preluarii mecanismelor Politicii Agricole Comune va fi în
final pozitiv sau negativ . Efectul net va depinde, în cele din urma, de evolutia
ulterioara a Politicii Agricole Comune, de gradul de converg enta dintre
agriculturile tarilor candidate si cea a Uniunii Europene, si de rezultatul
negocierilor de aderare. Piskorz si Plewa (1996) considera ca, pentru prevenirea si
28 Comisia Europeana, Directoratul General pentru Agricultura: „Politici si instrumente de preaderare în
agricultura”, Fact sheets, septembrie 2001. Date din 1998. 29 Orlowski (1996) este singurul autor care se declara împotriva acordarii de plati compensatorii, pe motiv ca
acestea vor întârzia restructurarea agriculturii în Polonia, vor cond uce la aprecierea zlotului si la scaderea
competitivitatii producatorilor. El propune în schimb o perioada de tranzitie mai lunga, pe parcursul careia cresterea
preturilor sa fie graduala si sa se bazeze numai pe cresterea productivitatii

63atenuarea efectelor negative, este necesar ca ajustarea preturilor agricole sa aiba loc
gradual, pe parcursul unei perioade de tranzitie, si numai cu sprijinul financiar al
Uniunii Europene, sub forma platilor compensatorii si subventiilor la export, chiar
si asa, consumatorii tot trebuind sa suporte preturile mai mari. Orlowski (1996)
merge chiar mai departe, recomandând ca, în perioada de tranzitie, sprijinul
financiar al Uniunii Europene sa fie îndreptat în exclusivitate spre masuri active de
restructurare si crestere a productivitatii în agricultura, astfel încât cresterea
preturilor a gricole sa aiba o baza reala. Opinia lui, desi singulara, s -ar putea sa fie
de fapt cea mai realista, deoarece Consiliul European de la Berlin (martie 1999), pe
baza propunerilor exprimate de Comisie în Agenda 2000, a adoptat pozitia
conform careia platile compensatorii nu vor fi acordate noilor state membre, pe
motiv ca ele reprezinta, dupa cum arata si termenul, o compensatie acordata
fermierilor vestici pentru a mentine un nivel constant al veniturilor acestora, în
conditiile scaderii preturilor pe piata internationala. Ori, în tarile candidate, nu se
pune problema ca preturile produselor agricole sa scada, ci, din contra, sa creasca,
ulterior adoptarii Politicii Agricole Comune.

*
* *

În ce priveste Uniunea Economica si Monetara , nici unul din studiil e prezentate,
mai putin cel pentru Slovenia (Gros si Vandille 1995), nu realizeaza o estimare
numerica a efectelor. Chiar si pentru Slovenia, indicatorul folosit este unul
simplist, bazat pe similaritatea structurii comertului exterior cu media structurii
comertului intra -UE.

În rest, efectele aderarii la Uniunea Economica si Monetara sunt identificate numai
sub aspect descriptiv. Majoritatea autorilor accepta în mod unanim efectele
benefice de stabilizare si crestere macroeconomica, însa, tot aproape în
unanimitate, avertizeaza asupra pericolului aderarii prea timpurii la Uniunea
Economica si Monetara.

Aderarea tarilor candidate la Uniunea Economica si Monetara nu este obligatorie:
vor adera numai acele tari care vor dori si care îndeplinesc criteriile de aderare ,
adica criteriile de convergenta de la Maastricht si participarea timp de doi ani la
Mecanismul Ratelor de Schimb (Exchange Rate Mechanism), în cadrul caruia
tarile candidate trebuie sa îsi fixeze ratele de schimb ale monedelor lor nationale
relativ la moneda EURO. O data aceste criterii îndeplinite, devine posibila aderarea
la Uniunea Economica si Monetara, care echivaleaza, pentru tarile participante, cu

64cedarea suveranitatii asupra politicii monetare în favoarea Bancii Central
Europene.

Ader area tarilor candidate la Uniunea Economica si Monetara va fi însa în
dezavantajul acestora daca vor avea rate de inflatie mai mari decât în statele
membre actuale, deoarece, în conditiile monedei unice, inflatia ridicata va însemna
o pierdere continua de competitivitate a producatorilor si exportatorilor autohtoni,
care va determina deteriorarea balantei comerciale. Deficitul comercial nu va mai
putea fi corectat prin devalorizare, si nici instrumentul ratei dobânzii nu va mai
putea fi utilizat pentru scad erea inflatiei, asadar vor trebui adoptate alte masuri
deflationiste (cresterea fiscalitatii de exemplu) care vor contracta consumul,
productia si cresterea economica.

Ori, în tarile candidate, stabilitatea macroeconomica este înca fragila (a se vedea în
acest sens evolutia macroeconomica a Poloniei), iar transformarile necesare
tranzitiei la economia de piata nu s -au finalizat. De aceea, autorii studiilor
prezentate recomanda ca, pentru tarile candidate care nu pot sa -si controleze
presiunile inflationis te, optiunea pentru aderarea la Uniunea Economica si
monetara sa fie întârziata pentru o perioada de câtiva ani, timp în care sa obtina o
stabilizare macroeconomica reala. Altfel, efectul net va fi, cel putin pe termen
scurt, unul negativ, de încetinire a cresterii economice. Oricum, în conditiile în
care prima extindere a Uniunii Europene este prognozata a avea loc în 2002, noile
tari membre nu vor putea sa adere la Uniunea Economica si Monetara mai devreme
de 2006, întrucât vor fi necesari cca. 2 ani pent ru ratificarea tratatelor de aderare, si
înca 2 ani de participare la Mecanismul Ratelor de Schimb.

*
* *

În ce priveste România , faptul ca, cel mai probabil, un numar de 8 tari candidate
din Europa Centrala si de Est vor adera mai devreme la Uniunea E uropeana, va
reprezenta un avantaj pentru tara noastra din punctul de vedere al identificarii
costurilor -beneficiilor aderarii. Experienta primilor ani în calitate de membru a
acestor tari va semnala o parte din efectele negative pe termen scurt, confirmân d
sau infirmând unele din previziuni si usurând astfel într -o oarecare masura
eforturile cercetatorilor si guvernantilor români de a identifica aceste efecte. În
mod cert însa, efectele pe termen mediu si lung, vor trebui analizate cu atentie,
pentru a evi ta evolutiile de natura a produce destabilizare macroeconomica.

65Sumarul concluziilor prezentate este urmatorul:
1. Efectele liberalizarii comertului s -au produs în cea mai mare parte.
Efecte spectaculoase privind comertul cu Uniunea Europeana nu mai
sunt d e asteptat dupa aderare. Evidenta empirica sugereaza ca, cel
putin pâna în prezent, efectele liberalizarii comertului au fost mai
degraba nefavorabile tarilor candidate.
2. Efectele pe termen scurt ale preluarii tarifului vamal comun al Uniunii
Europene si a Sistemului Generalizat de Preferinte vor fi negative,
constând în cresterea importurilor din tarile terte si deteriorarea
balantei comerciale. Din studiile prezentate, nu se poate trage o
concluzie cu privire la amploarea acestor efecte.
3. Efectele pe term en scurt ale preluarii acquisului Pietei Interne vor fi
negative, deoarece necesita eforturi investitionale pentru ajustarea la
standardele europene, care vor determina o scadere de competitivitate a
firmelor autohtone, scaderea exporturilor, si deteriorar ea balantei
comerciale.
4. Efectele pe termen scurt ale adoptarii Politicii Regionale a Uniunii
Europene sunt neclare. Este posibil ca ele sa fie chiar negative, daca în
primii ani dupa aderare fondurile alocate vor fi mici, conform
propunerilor din Agenda 2 000. Daca efectele pe termen scurt vor fi
pozitive, acestea vor fi limitate ca importanta.
5. Efectele adoptarii Politicii Agricole Comune sunt neclare. Ele vor
depinde de diferentele de pret dintre tarile candidate si tarile Uniunii
Europene la momentul ade rarii, ca si de evolutia ulterioara a Politicii
Agricole Comune. Cei mai multi autori considera ca efectele vor fi
negative daca nu se vor acorda plati compensatorii si subventii pentru
export.
6. Efectele pe termen scurt ale aderarii la Uniunea Economica si Monetara
vor fi negative daca aceasta va avea loc prematur, înainte ca în tarile
candidate sa se încheie procesul de tranzitie la economia de piata si sa se
creeze cadrul propice pentru stabilizarea macroeconomica.

În concluzie, este de asteptat ca, în primii ani ai aderarii la Uniunea
Europeana, toate aceste efecte cumulate: deteriorarea balantei comerciale,
scaderea competitivitatii firmelor, cresterea preturilor produselor agricole,
identificarea de fonduri pentru cofinantarea proiectelor de dezvolta re
regionala, contributia la bugetul comunitar, sa determine un efect net negativ.
Efectele pozitive ale aderarii la Uniunea Europeana, de stabilitate si crestere
economica, vor prevala în cele din urma, dar ele se vor face simtite numai pe
termen mediu si lung.

TABLOUL COSTURILOR SI BENEFICIILOR ADERARII TARILOR CANDIDATE LA LA PIATA INTERNA SI
UNIUNEA VAMALA, POLITICA AGRICOLA COMUNA, POLITICA REGIONALA, SI UNIUNEA ECONOMICA SI
MONETARA
Beneficii Costuri
Piata Interna si
Uniunea vamala o Accelerarea cresterii ec onomice pe termen
lung (calculata la 0,3% pe an pentru Polonia
(Orlowski 1998), 2,4 -2,7 % pentru Slovenia –
Caf si Damijan 1995)
o Cresterea exporturilor sectoarelor orientate
catre export si cu nivel redus al protectiei
vamale
o Scaderea costurilor de producti e ale firmelor
datorita economiilor de scara (cu 5 -8 %
pentru Slovenia -Caf si Damijan 1995) o Contractia sectoarelor sensibile la liberalizarea
comertului (în general, sectoarele orientate spre
piata domestica si cele protejate în mod
traditional)
o Penetrare sporita cu produse din tari terte,
datorita micsorarii nivelului protectiei tarifare
o Scaderea exporturilor, determinata de pierderea
competitivitatii întreprinderilor prin preluarea
acquisului Pietei Interne si cresterea presiunilor
concurentiale
o Deterior area balantei comerciale pe termen
scurt
o Posibila destabilizare economica si monetara
o Scaderea veniturilor la buget, aferente
încasarilor din taxe vamale
Politica Agricola
Comuna o Accesul la Fondul European de Orientare si
Garantare Agricola
o Cresterea pr oductiei agricole si a contributiei
acesteia la buget
o Cresterea competititvitatii industriei
alimentare
o Scaderea cheltuielilor statului pentru
subventionarea agriculturii
o Cresterea exporturilor de produse agricole
o Cresterea veniturilor producatorilor agric oli
o Dezvoltarea zonelor rurale o Cresterea cheltuielilor pentru hrana ale
populatiei (în Polonia, cu 2 mld. Euro daca se
acorda plati compensatorii si cu 5 mld. Euro
fara acordarea de plati compensatorii (Piskorz si
Plewa 1996)
o Încetinirea dezvoltarii unor ramuri (lactate,
carne, cereale) prin impunerea de cote de
productie
o Aprecirea monedei nationale ca urmare a unei
capacitati de absorbtie scazute
o Cresterea inflatiei datorita cresterii artificiale a
preturilor (în Ungaria, cu 7 -10%- Halmai si
Velikovszky 1 998)

Beneficii Costuri
Dezvoltarea regionala o Accesul la fondurile structurale ale Uniunii
Europene (2 miliarde Euro pentru Ungaria în
2006 – Szemler 1998)
o Dezvoltare economica echilibrata
o Dezvoltarea infrastructurii regionale
o Accesul la know -how-ul Uni unii Europene
privind elaborarea de masuri de politica de
dezvoltare regionala
o Atractivitate sporita pentru investitorii straini o Presiuni asupra bugetului sau sacrificarea unor
obiective nationale, date de o posibila
neconcordanta între obiectivele nationa le si
proiectele finantate de Uniunea Europeana
o Costuri bugetare determinate de cerinta de co –
finantare (0,8 -1,3% din PIB pentru Ungaria –
Horvath si Illes 1997)
o Aprecierea monedei nationale ca urmare a unei
capacitati de absorbtie scazute
o Costuri ulterioa re cu întretinerea proiectelor de
investitii realizate cu sprijin comunitar
Uniunea Economica
si Monetara o Stoparea fenomenului inflationist
o Stabilizare macroeconomica
o Reducerea costurilor de tranzactionare
o Atractivitate sporita pentru capitalul strain,
datorita climatului macroeconomic stabil
o Folosirea de politici „sanatoase” pentru
reglarea dezechilibrelor balantei de
comerciale, ca alternativa la devalorizare o Posibila scadere a PIB -ului, însotita eventual de
cresterea somajului, data de aplicarea de pol itici
deflationiste excesive pentru corectarea
deficitului balantei comerciale si/sau de plati

68
Bibliografie

1. Angelov, Ivan (2001): „Costs and Benefits of Bulgarian Integration in the
European Union” (Costurile si beneficiile integrarii Bulgariei în Uniunea
Europeana), Academi a Bulgara de Stiinte

2. Barta, Vit (1999): „Measurement of Costs and Benefits of Accession to the
European Union for Selected CEECs. Country report for the Czech
Republic” (Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea
Europeana pentru câteva tar i candidate. Cazul Republicii Cehe), mimeo,
WIIW

3. Biroul Comitetului pentru Integrare Europeana din cadrul guvernului
polonez (1997): „National Strategy for Integration” (Strategia nationala
pentru integrare) în Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea cost urilor
si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate.
Cazul Poloniei”

4. Bobek, V. et al, eds. (1996): „Strategy of International Economic Relations –
From Associated to Full -Fledged Membership in the European Union”
(Strategia r elatiilor economice internationale: de la asociere pâna la aderarea
deplina), în Boris Majcen (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor
aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

5. Caf, D si J. Damijan (1995): „Welfare Effects of Trade Liberalisation and
Integration on the Slovene Economy: A General Equilibrium Analysis”
(Efecte pozitive ale liberalizarii comertului si integrarii în Uniunea
Europeana asupra Sloveniei – o analiza de echilibru general) în Majcen,
Boris (19 99): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea
Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

6. Capital (2001): „România vrea sa sparga CEFTA”, nr. 41, p. 17

7. Cizelj, Boris (2001): „Corporate Readiness for Enlargement in Central an d
Eastern Europe: A company survey on the State of Preparations for the
Single Market”, Bruxelles: Eurochambres si SBRA

698. Czyzewski, B si W.M.Orlowski (1993): „Simulation model of Polish
Agricultural Policy” (Model de simulare a politicii agricole în Poloni a), în
Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea costurilor si beneficiilor
aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Poloniei”

1. Daianu, Daniel (2001), coordonator: „Câstigatori si perdanti în procesul de
integrare europeana. O privir e asupra României”, Bucuresti: Centrul Român
de Politici Economice

2. De Grawe, P si Y. Aksoi (1997): „Inclusion of the Central European
Countries in the European Monetary Integration Process” (Participarea
tarilor din Europa Centrala si de Est la procesul i ntegrarii monetare), în
Majcen, Boris (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la
Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

3. Dorgai, Laszlo (1997): „Can We Count on the Assistance of the EU in the
Treatment of Regional Inequalities?” (Se poate conta pe sprijinul Uniunii
Europene în rezolvarea problemelor regionale?), în Szemler (1999):
„Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru
câteva tari candidate. Cazul Ungariei”

4. Erjavek, E., Rednak, M . Si Volk, T.(1997), eds: „Slovene Agriculture and
European Union” (Agricultura Slovena si Uniunea Europeana), în Boris
Majcen (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea
Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

5. Erjav ek, E, B. Majcen si M. Rednak (1997) „The Effects of Inclusion of
Slovenia into the International Integration on the Slovene Agriculture:
Slovene Agriculture and the European Union” (Efectele includerii Sloveniei
în structurile integrationiste internationa le asupra agriculturii: agricultura
slovena si Uniunea Europeana), în Boris Majcen (1999): „Masurarea
costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari
candidate. Cazul Sloveniei”

6. Eurostat: „Statistics in Focus: the 13 candidate countries trade with EU in
2000”, nr. 8/17.10.2001

7. Gros, Daniel si G. Vandille (1995): „Slovene and European Trade
Structures” (Slovenia si structurile comerciale europene), în Majcen, Boris

70(1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniune a Europeana
pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

8. Halmai, Peter si Laszlo Velikovszky (1998): „Quantitative Analysis of the
Expected Agricultural Effects of the EU membership of Hungary” (Analiza
cantitativa a efectelor preconizate ale aderarii U ngariei la Uniunea
Europeana asupra agriculturii), în Szemler (1999): „Masurarea costurilor si
beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate.
Cazul Ungariei”

9. Havasi, Eva et al (1994): „The Effect of the Europe Agreement on the
Performance and Competitiveness of the Hungarian Economy” (Efectele
Acordului European, în special în ce priveste reglementarile de libera
circulatie a bunurilor, asupra performantei si competitivitatii economiei
unguresti), în Szemler (1999): „Masurarea cos turilor si beneficiilor aderarii
la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Ungariei”

10. Horvath, Gyula si Ivan Illes (1997): „Regional Development and Policy.
Tasks of Strenghtening the Economic and Social Cohesion in Hungary in the
Period of the Accession to the European Union” (Politica de dezvoltare
regionala. Masuri pentru întarirea coeziunii economice si sociale în Ungaria
în perioada de pre -aderare), în Szemler (1999): „Masurarea costurilor si
beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pe ntru câteva tari candidate.
Cazul Ungariei”

11. Institutul de Cercetare a Economiei Agricole, Praga (1997, 1998): „Impactul
estimat al aderarii la UE asupra agriculturii cehe”, în Barta, Vit (1999):
„Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Eu ropeana pentru
câteva tari candidate. Cazul Republicii Cehe”

12. Kawecka -Wyrzykowska, Elzbieta (1998a): „Measurement of Costs and
Benefits of Accession to the European Union for Selected CEECs. Country
Report Poland” (Masurarea costurilor si beneficiilor ader arii la Uniunea
Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Poloniei)

13. Kawecka -Wyrzykowska, Elzbieta (1998b): „Consequences of the Adoption
by Poland of GSP tariff preferences system of the EU” (Consecintele
adoptarii Sistemului Generalizat de Preferinte Tarifare al Uniunii Europene
de catre Polonia), în Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea costurilor

71si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate.
Cazul Poloniei”

14. Kwiecinski, Andrej (1995): „Structural Funds in the European Union.
Possible Benefits for Poland” (Fondurile structurale în Uniunea Europeana –
posibile beneficii pentru Polonia), în Kawecka -Wyrzykowska (1998a):
„Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru
câteva tari candidate. Cazul Poloniei”

15. Lutkowski, Karol (1997a): „European Monetary Union and Strategy for
integration in Poland” (Uniunea Monetara si strategia integrarii Poloniei), în
Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea costurilor si beneficiilor
aderarii la Uniunea Europeana p entru câteva tari candidate. Cazul Poloniei”

16. Lutkowski, Karol (1997b): „Poland ’s Preparation to Membership of the
European Union ” (Pregatirea Poloniei pentru aderarea la Uniunea
Europeana), în Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea costurilor si
benefici ilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate.
Cazul Poloniei”

17. Majcen, Boris (1995): „Foreign Trade Liberalisation of Industrial and
Agriculture Products” (Liberalizarea comertului exterior cu produsele
industriale si agricole), în Majce n, Boris (1999): „Masurarea costurilor si
beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate.
Cazul Sloveniei”

18. Majcen, Boris (1999): „Measurement of Costs and Benefits of Accession to
the European Union for Selected CEECs. Country Rep ort Slovenia”
(Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru
câteva tari candidate. Cazul Sloveniei), Liubliana: Institutul de Cercetari
Economice

19. Mortensen, Jorgen si Sandor Richter (2000): „Measurement of Costs and
Benefits o f Accession to the European Union for Selected CEECs. Final
Report” (Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana
pentru câteva tari candidate. Raport final), WIIW Working papers

20. Orlowski, Witold (1996): „Road to Europe. Macroeconomi cs of Integration
into the European Union” (Un drum spre Europa. Macroeconomia aderarii la
Uniunea Europeana), în Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea

72costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari
candidate. Cazul Poloniei”

21. Orlowski, M. Witold (1998): „Results of Poland’s Accession to the EU
Customs Union”, (Rezultatele aderarii Poloniei la Uniunea Vamala) în
Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea costurilor si beneficiilor
aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Poloniei”

22. Piskorz, W si Jerzy Plewa (1996): „Scenarios for Integration of Polish
Agriculture with the European Union” (Scenarii ale integrarii agriculturii
poloneze cu agricultura Uniunii Europene), în Kawecka -Wyrzykowska
(1998a): „Masura rea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana
pentru câteva tari candidate. Cazul Poloniei”

23. Potocnik, J. si B. Majcen (1996): „Possible Effects of Slovene Integration
into the EU” (Efecte posibile ale integrarii Sloveniei în Uniunea Europea na),
în Majcen, Boris (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la
Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

24. Rowinski, Janusz. (1998): „Agriculture – A Key Issue” (Agricultura – o
problema fundamentala), în Kawecka -Wyrz ykowska (1998a): „Masurarea
costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari
candidate. Cazul Poloniei”

25. Somai, Miklos (1998): „The Chances of the Hungarian Agricultural Sector
on the Threshold of the EU Accession Talks” (Sansele agriculturii unguresti
în apropierea momentului aderarii), în Szemler (1999): „Masurarea
costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari
candidate. Cazul Ungariei”

26. „Strategia Sloveniei de aderare la Uniunea Europeana” (1997), în Boris
Majcen (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea
Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Sloveniei”

27. Szemler, Tamas (1998): „The Economic Benefits for Hungary of EU
Accession” (Beneficiile economice ale aderarii Ungar iei la Uniunea
Europeana), în Szemler (1999): „Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii
la Uniunea Europeana pentru câteva tari candidate. Cazul Ungariei”

7328. Szemler, Tamas (1999): „Measurement of Costs and Benefits of Accession
to the European Union fo r Selected CEECs. Country Report Hungary”
(Masurarea costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru
câteva tari candidate. Cazul Ungariei), Budapesta: Institutul pentru
Economie Mondiala al Academiei de Stiinte a Ungariei

29. Szlachta, J. (19 97): „Programming of Regional Development in the
European Union” (Programarea dezvoltarii regionale în Uniunea
Europeana), Varsovia: Wydawnyctvo Naukowe PWN

30. Welfe, W, A. Welfe si W. Florczak (1997): „Alternative Scenarios of Long
Term Growth of Polish Eco nomy” (Scenarii alternative de crestere
economica pe termen lung în Polonia”, Centrul Guvernamental pentru Studii
Strategice, Varsovia, în Kawecka -Wyrzykowska (1998a): „Masurarea
costurilor si beneficiilor aderarii la Uniunea Europeana pentru câteva tari
candidate. Cazul Poloniei”