Introducere….pag.2 [624263]

CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………….pag.2
Capitolul I : Turismul balnear
1.1 Concepte și definiții………………………………………………………………………………………….pag.4
1.2 Evoluția turismului balnear………………………………………………………………………………..pag.6
1.3 Trăsăturile specifice ale turismului balnear și factorii naturali de cură balneară…….pag.10
1.4 Locul și importanța turismului balnear…………….…………………………………..pag.15

Capitolul II : Stadiul actual al tu rismului balnear pe plan internațional și în România
2.1 Turismul balnear internaționa l………………………………………………..………pag.18
2.2 Turismul balnear în România……………………………………………………………………………pag.24

Capitolul III : Studiul de caz al sta iunii balneare Amara ț
3.1 Poten ialul turistic al sta iunii ț ț balneare Amara……………………………………….pag.35
3.2 Analiza echipamentelor i serviciilor turistice ale stațiunii balneare Amara……………pag.37 ș
3.3 Propuneri și măsuri pentru îmbunătățirea turismului balnear în Amara…………………pag.45
Capitolul IV : Concluzii ……………………………………………………………………………………..pag.48
Bibliografie…………………………………….…………………………………………pag.52
Anexe………………………………………………………………………………………………………………..pag.54
1

Introducere
Turismul a apărut și evoluat în directă legătură cu procesul general de dezvoltare al
societății, reflectând prefacerile din interiorul acesteia. O dată cu dezvoltarea economică și
creșterea veniturilor, democratizarea și liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea în mod
intensiv a bazei tehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport și a
căilor de comunicație, turismul a devenit un fenomen de masă cuprinzând toate categoriile
sociale ale populației mondiale.
Cercetarea științifică interdisciplinară a fenomenului turistic trebuie să pornească
inevitabil de la analiza comună a problemelor social-economice cu cele ale naturii.
Interdisciplinaritatea ca metodă de cercetare este bine consolidată acolo unde unele științe
sociale și ale naturii se întrepătrund, devin complementare, contribuind astfel ca elemente
constitutive la realizarea unui întreg. Contribuțiile geografiei, psihologiei, antropologiei sau
sociologiei au devenit esențiale, cu deosebire după anul 1960, când impactul turismului
asupra mediului înconjurător, asupra comunităților umane din punctele de primire au devenit
tot mai evidente. Deosebit de importantă este contribuția istoriei și a dreptului pentru
cunoașterea evolutivă a fenomenului turistic și încadrarea sa în rigorile impuse de actele
normative care stabilesc regimul circulației turistice, al accesului, al produsului turistic, al
prestării serviciilor etc., diferite de la o regiune la alta. Turismul balnear are numeroase
valen e medicale, profilactice, de recuperare dar i un poten ial economic major. Aspectul ț ș ț
acesta reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de capital, cât i ca generator ș
de economii importante în cadrul bugetului social. Denumit în mai multe feluri, turismul
balnear reprezintă de fapt, deplasarea unor persoane de diferite sexe, vârste i profesii în ș
sta iuni balneare pentru îngrijirea sănătă ii, odihnă i cure de substan e balneare naturale (apeț ț ș ț
minerale,nămoluri etc.). Turismul balnear se detașează în cadrul celorlalte forme de turism
datorită multiplelor beneficii sociale și economice pe care le aduce ca urmare a efectelor
pozitive pe care acesta le are asupra stării de sănătate fizică și psihică a oamenilor. Creșterea
economică și evoluția condițiilor de viață ale omului modern aduc, pe lângă aspectele
pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului, dezechilibrele alimentare
calitative și cantitative, intensificarea acțiunii patogene a mediului ambiant asupra
organismului uman datorită poluării fizice și chimice, care au impact negativ asupra stării de
sănătate a populației. În vederea diminuării impactului acestor efecte negative, tot mai mulți
turiști aleg ca destinație de vacanță stațiunile balneare. Prin rezultatele eficiente obținute în
2

menținerea și consolidarea sănătății și a refacerii potențialului energetic, turismul balnear a
devenit una din formele de turism a cărei poziție pe piața turistică internațională este în
continuă creștere. Dintre țările Europei Centrale și de Est, ce au devenit state membre ale
Uniunii Europene, România are avantajul oferit de cantitatea și calitatea factorilor naturali de
cură, unii cu valoare de unicat, dar și dezavantajul unei baze tehnico-materiale depășite. Cu
toate acestea, printr-un program realist de dezvoltare generală a turismului, turismul balnear,
la rândul său, se poate repoziționa pe piața turismului românesc și pe piața turismului balnear
european. Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii,
de a căror calitate depinde reușita acestei acțiuni, care se poate concretiza atât în creșterea
cererii pentru turismul balnear românesc și integrarea stațiunilor balneare din țara noastră în
topul celor cu o bună cotă de piață din Europa, cât și în determinarea unui număr cât mai mare
de turiști români să aleagă ca destinație de vacanță o stațiune balneară. Strategiile naționale de
dezvoltare a turismului din România, trebuie să armonizeze strategiile elaborate la nivel
regional, local și al fiecărei stațiuni, ținând cont și de strategiile europene, în vederea
evidențierii bogăției ofertei românești de acest gen și pentru a trezi interesul turiștilor străini
atrași spre stațiunile balneare din statele dezvoltate ale Uniunii Europene nu numai de
calitatea ofertei dar și de promovarea susținută a acesteia. Tocmai de aceea, avantajele
deosebite oferite României de importantul potențial balnear de care
dispune trebuie să se transforme într-un avantaj competitiv, care în
condițiile unei strategii adecvate să devină unul dintre elementele cheie
ale turismului românesc. Având în vedere necesitatea dezvoltării acestui segment de
turism – turismul balnear sau de sănătate, cât i gradul avansat de uzură al societă ilor ș ț
balneare, se impun în mod stringent i obligatoriu, investi iile ca unic mod de redresare atât ș ț
din punct de vedere al bazei materiale, cât i al tratamentului balnear. ș
Pornind de la aceste premise, lucrarea își propune să evidențieze principalele direcții
de dezvoltare a turismului balnear în spațiile urbane cu tradiție în domeniu și, pe baza
acestora să contureze posibile strategii de dezvoltare, ce ar permite turismului balnear
românesc să devină competitiv.
3

Capitolul I: Turismul balnear
Turismul de tratament este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o mare
amploare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât mai ales creșterii
surmenajului și a bolilor profesionale determinate de ritmul vieții moderne. Din această cauză
el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru
apele minerale, termale, pentru nămoluri, mofete, etc. situate într-un climat de crutare. Este și
motivul pentru care el reprezintă una dintre formele de circulație turistică cele mai constante,
cu o clientelă relativ stabilă, care contribuie la creșterea coeficienților de utilizare a capacității
de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi / turist.
1.1Concepte și definiții
În lucrările de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Astfel
specialiști ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism astfel:
“ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în
valoare factorii naturali balneari (apele minerale , nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu
complexul său de factori terapeutici și altele)” 1. Dicționarul de terminologie turistică
definește turismul pentru tratament și cură balneo – medicală ca fiind: “ forma specifică a
turismului de (sejur) odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile
balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli” 2. Pentru turism balnear
în unele țări se folosește conceptul termalism. Termalismul (crenoterapia) este utilizarea în
scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă (creno= sursă fr.). Deoarece
cuvântul termal, când este vorba despre o stațiune, se referă conform Dicționarului explicativ
al limbii române, la acea stațiune “ care are izvoare calde de ape minerale” 3, specialiștii
români definesc termalismul ca fiind “ ansamblul activităților legate de valorificarea și
1 Ianc Teodor Petre, “ Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectivele
integrării europene” , editura ASE, București 2006, citat Vasile Glăvan și colectivul , “ Tendințe și
perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismului European” , ICT 1995, pag. 3
2 Aurelia Felicia Stăncioiu, “ Dicționar de terminologie turistică” , Editura Economică, București
1999, pag. 207
33 *** DEX, Editura Academiei R.S.R., pag. 950
4

utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiști aflați într-o stațiune termală” 4.
Și termenul de balneoterapie are diferite accepțiuni în literatura de specialitate din diferite
țări. Astfel în timp ce în țara noastră, prin balneoterapie se înțelege utilizarea băilor curative
pentru efectuarea unor tratamente, pentru specialiștii francezi balneoterapia este utilizarea
apei curente (nu a celei minerale, termale sau de mare) în scopuri terapeutice. Odată cu
dezvoltarea fitness-ului, paralel cu utilizarea medicală a balneoterapiei, au apărut și o serie de
utilizări ale apei în scopul relaxării utilizând piscine, băi, bazine, jacuzzi, parcuri acvative,
care sunt solicitate în prezent de către un număr tot mai mare de turiști. Dezvoltarea
turismului balnear nu ar fi fost posibilă fără cercetările întreprinse în cadrul balneologiei.
Balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica
medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice, etc. O armonizare a
conceptelor prezentate s-a produs de către noua abordare a turismului balnear, apărută de
apoximativ două decenii, și anume turismul de sănătate . În literatura de specialitate turismul
de sănătate, care include turismul curativ, medical și turismul de prevenire a fost definit în
moduri diferite. International Union for Official Tourism Organisation ( I.U.O.T.O.) definea
turismul pentru sănătate astfel: “ Asigurarea stării de sănătate utilizând resursele naturale ale
țării, în special apele minerale și climatul” 5. Definiția este destul de limitată, deoarece se
referă numai la turismul de cură balneară, punând accent doar pe doi factori naturali, din
multipli, ce permit efectuarea de cură balneo – medicală, cum ar fi apa locurilor terapeutice,
apa mărilor și oceanelor, nămolurile minerale și turbele, gazelle mofetice, etc. O altă definiție
prezintă turismul pentru sănătate ca: “Timpul liber petrecut departe de casă, în care unul din
obiective este ameliorarea stării de sănătate ”6. Evoluția economiei mondiale, societatea
industrializată și cibernetizată de azi și efectele pe care acestea le au asupra sănătății
oamenilor, determină un număr din ce în ce mai mare de turiști să aleagă pentru vacanță o
stațiune balneară. Călătoriile pentru tratament și recreere se situează printre principalele
destinații turistice.
Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci și celor care
vor să se relaxeze, să-și regăsească vitalitatea și o bună condiție fizică, mentală și spirituală.
Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice,
4 Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Țigu , “ Dicționar poliglot explicativ de termeni
utilizați în turism”, Editura ALL 2000, pag. 177
5 *** The International Union for Official Tourism Organisation (IUOTO), IUOTO Publications, Geneva,
Switzerland, 1983, pag. 7
6 Clift S. And Page J., „ Health and international tourist” , Rontledge, London and New York 1996, pag. 199
5

turismul balnear a devenit un segment major al pieței turismului internațional, spre care se
centrează importante mijloace materiale și umane, cu implicare tot mai profundă a științei și
tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel
calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția
condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației. Prin valorosul și diversificatul său
potențial turistic, ca și prin vasta experiență acumulată în domeniul exploatării turistice a
teritoriului, țara noastră ocupă o poziție bună prin țările bătrânului continent, iar în domeniul
balnear primii pași s-au făcut de mai bine de două milenii, stațiunea Băile Herculane fiind
mărturie în acest sens.
1.2 Evoluția turismului balnear
Încă din antichitate, tratamentele balneare au ocupat un loc de seamă în arsenalul
terapeutic atât al medicinei "savante", cât și a celei tradiționale. Scurgerea vremurilor și
progresul tehnologic din domeniul științelor medicale nu au reușit să diminueze însemnătatea
balneoterapiei.
Chiar acest mod de tratament s-a perfecționat și nuanțat cu indicații și contraindicații
precise, s-a îmbogățit cu proceduri noi și și-a câștigat o fundamentare științifică. Paralel cu
aceasta, numărul stațiunilor balneare și al izvoarelor de ape minerale a crescut, iar instalațiile
balneare s-au perfecționat. Semnificativ este faptul că în jurul lor s-a structurat o adevarată
industrie hotelieră și localități rurale necunoscute s-au transformat în stațiuni de balneoterapie,
moderne, în cadrul cărora toată recuzita turistică și-a găsit o amplă posibilitate de dezvoltare.
Apele minerale, în special cele termale, sunt cunoscute și valorificate încă de acum 3-4000 de
ani de către egipteni, cartagineni etrușci, greci și apoi de către romani. În timpul Imperiului
Roman însă, fenomenul termal cunoaște o dezvoltare deosebită atât din punctul de vedere al
răspândirii în teritoriu cât și din cel al rolului și importanței acestuia. Astfel, între granițele
imperiului roman au fost amenajate numeroase stațiuni balneare a căror faimă dăinuie și
astăzi: Aachen în Germania, Baden bei Zurich în Elveția, Vichy, Aix les Bains în Franța,
Herculanum în România, Aquincum în Ungaria . Dintre acestea unele au rămas celebre
datorită dimensiunilor și amenajărilor existente. Termele publice reprezentau locul cel mai
important al cetății, fapt evidențiat atât de arhitectura somptuoasă: edificii grandioase bogat
ornamentate, care aveau ca anexe biblioteci, săli de reuniuni și conferințe, spații pentru
relaxare, saună, masaj, parcuri și grădini – cât și de datorită multiplelor funcții pe care acestea
le îndeplineau. Astfel, alături de funcțiile igienice- baia reprezentând o practică cotidiană –
6

existau și funcții curative – apele minerale fiind utilizate frecvent pentru tratarea unor
afecțiuni: reumatismale, ginecologice, oftamologice. O dovadă în acest sens fiind ofrandele
sub formă de sculpturi ale organelor însănătoșite, descoperite în apropierea acestora , termele
aveau și conotații religioase , fiecare izvor termal fiind protejat de către o divinitate – dar și
socio-culturale acestea reprezentând un important loc de întâlnire și discuții .
Cruciadele au readus în atenție apele minerale7 atât din cauza numărului mare de
răniți care trebuiau îngrijiți, medicii apelând pentru aceasta la efectele terapeutice ale
termalismului, cât și ca urmare a cunoașterii obiceiurilor popoarelor orientale, în viața cărora
băile dețineau un loc privilegiat. Renașterea, prin reînvirea tradițiilor antichității, dar și prin
interesul acordat dezvoltării științelor a adus o revigorare a practicilor balneare. Astfel,
savanții vremei au început să studieze efectele apelor minerale ceea ce a reprezentat punctul
de plecare al balneologiei. Ca urmare au apărut, de multe ori în locul sau în apropierea
fostelor terme romane, amenajări balneare ca de exemplu cele de la : Bath (Anglia), Aix
Chapelle (Germania), Spaa (Belgia), Plombieres, Vichy, Bourbon (Franța) pentru ca în
secolele XVII-XVIII aceste stațiuni să fie frecventate de aristocrații și capetele încoronate ale
Europei.
Epoca modernă, respectiv secolul al-XIX-lea marchează însă adevărata renaștere și
dezvoltare a stațiunilor balneare europene8, moment în care universul termal, a început să se
structureze pe elementele definitorii ale unei stațiuni balneare moderne: stabilimentul termal,
cazinoul, parcul termal și unitățile de cazare. Orașele de apă, așa cum erau ele denumite, erau
desemnate să îndeplinească funcții complementare:
– funcția „de sănătate” datorată procedurilor/ tratamentelor propuse /efectuate;
– funcția „de loisir” prin activități ludice, culturale și sportive;
– funcția „socială” datorită relațiilor sociale pe care le stabilește.
Stațiunile balneare au devenit astfel, importante destinații de tratament, agrement și
vilegiatură dar și de întâlniri și discuții politice , spre care se îndrepta un număr important de
călători proveniți din nobilimea Europei, ceea ce a făcut ca între 1800-1900 turismul balnear
să fie considerat un termalism al elitelor. Ca urmare, a crescut numărul stațiunilor balneare, în
secolul al XIX-lea existând în Europa peste 160 de stațiuni balneare. Totodată s-au
intensificat preocupările pentru amenajarea și dezvoltarea acestora. Astfel, multe stațiuni
încep să se remarce printr-o arhitectură fastuoasă și rafinată, prin prezența unui cazinou
77 Bibirigea Ioan Romeo, “Managementul integrării turismului românesc în Uniunea Europeană” ,
Editura Chișinău 2007, pag. 24
8 Ferenț Emil, “Economia și managementul turismului” , Editura Politehnium, Iași 2007, pag. 11
7

precum și prin parcurile sau grădinile de care erau înconjurate. Această evoluție a stațiunilor
balneare9 a fost rezultatul mai multor factori: dezvoltarea balneologiei, descoperirea modului
de acțiune al apelor minerale, dezvoltarea transporturilor, a telecomunicațiilor și în legătură
directă cu acestea dezvoltarea turismului, moda romantismului (introdusă de operele
scriitorilor: J.J. Rousseau, Byron, Shelley ș.a.) care a readus în atenția oamenilor gustul pentru
natură. Viața mondenă din stațiunile balneare a fost întreruptă odată cu începerea primului
război mondial, acestea devenind centre pentru primirea și tratarea răniților, în număr din ce
în ce mai mare, ceea ce a avut însă un efect pozitiv asupra evoluției balneologiei pentru că,
din dorința de a veni în sprijinul acestora, tratamentele balneare au fost dezvoltate și
diversificate10.
Sfârșitul celui de al-II-lea război mondial a marcat un alt moment în evoluția
turismului balnear. Astfel, odată cu dezvoltarea turismului de masă, are loc, în anii –’50,
lansarea termalismului social care a influențat la rândul său dezvoltarea stațiunilor balneare.
Astfel, aceasta a însemnat, pe de o parte, creșterea numărului de curanți datorită suportării
cheltuielilor de cură integral sau parțial, după caz de către asigurările de sănătate iar pe de altă
parte a determinat mutații în structura ofertei care a devenit mult mai medicalizată, iar cererea
a devenit într-o bună măsură dependentă de măsurile în domeniul asigurărilor de sănătate,
orice inițiativă legislativă în acest sens făcându-si simțită prezența în structura cererii. Ca
urmare a acestei evoluții, curanții asigurați social, au început să ocupe un loc din ce în ce mai
important în frecventarea stațiunilor balneare ceea ce a făcut ca universul termal să fie
profund modificat, fiind treptat sărăcit de diversitatea de funcții. Toate acele activități care nu
făceau parte din domeniul medical, în special agrementul, nu subzistau decât ca accesorii în
ocuparea timpului liber al curanților, ceea ce a dus, treptat la „îmbătrânirea clientelei”, la
scăderea interesului pentru modernizarea dotărilor și a serviciilor oferite. Evoluția turismului
balnear a determinat reorganizarea stațiunilor balneare sau apariția de noi stațiuni în cadrul
cărora nota dominată o reprezintă serviciile destinate oamenilor sănătoși care solicită o
astfel de stațiune pentru îndepărtarea oboselii, stresului, refacerea capacităților fizice și
psihice, recreere, distracție, beneficiind în același timp atât de asistență medicală cât și de
toate facilitățile unui sejur propriu-zis11. În consecință, numeroase stațiuni balneare din
Europa s-au profilat pe prevenirea acestor aspecte defavorizate pentru viața oamenilor și s-au
9 Dinu Mihaela ,“The geography of tourism” ,Editura Didactică și Pedagogică, București 2005, pag. 46
10 Petre Ianc Teodor, op.cit., pag. 65
11 Ielenicz Mihai, Com ănescu Laura: “ România. Potențial turistic.”, Editura Universitară, București
2006, pag. 57
8

transformat în „cetăți ale sănătății”. În ceea ce privește apariția de noi stațiuni trebuie
evidențiate aici stațiunile de proximitate care se caracterizează prin amplasarea în apropierea
unei destinații/oraș importante, oferta acesteia structurându-se în special pe produse de
repunere în formă sau de loisir. Totodată în multe dintre țările Europei Occidentale au apărut
și stațiuni care oferă numai produse de tip „Wellness”. De asemenea în multe dintre stațiunile
balneare s-a dezvoltat, din dorința de a oferi un produs care să răspundă întregii familii,
latura ludică a ofertei reprezentată de agrementul acvatic care înregistrează forme variate de
manifestare. Astfel, de referință în literatura de specialitate este Caldea (Spania) o inovație în
domeniul agrementului acvatic care oferă multiple modele de amenajare12: există bazin cu
muzică subacvatică pentru înotători și scufundători; peșteră indiană cu baie romană cu lespezi
de marmură încălzite (saună); o cascadă, pe al cărei perete de apă se pot proiecta imagini
video.
În ceea ce privește tendințele înregistrate la nivelul unităților de cazare pot fi
remarcate următoarele aspecte: diversificarea unităților de cazare cu ofertă integrată,
apariția și dezvoltarea hotelurilor wellness. Trend-ul ascendent înregistrat de cererea pentru
produsele de tip „wellnes” a determinat construirea unor hoteluri adecvate destinate acestui
tip de produs. Acestea se caracterizează prin dotări de înaltă calitate, fiind încadrate la
categoria 3-5 stele, sunt unități integrate care reunesc toate serviciile “sub același
acoperiș”, și dispun de un număr mare de spații destinate serviciilor „wellness” a căror
amenajare se remarcă prin inovație13: de la modelul băilor romane de lux, până la amenajări
de tipul piscinelor moderne ambientate cu lumină cu proprietăți terapeutice (cromoterapie)
sau muzică (meloterapie) .
O altă tendință manifestată la nivelul cazării balneare este dezvoltarea hotelurilor
integrate care se caracterizează prin diversificarea serviciilor oferite în incinta acestora.
Acestea au apărut ca replică la creșterea numărului apartamentelor mobilate care atrag tot mai
mulți clienți din stațiunile balneare. Între acestea pot fi exemplificate: hoteluri cu baze de
tratament sau servicii de hidroterapie întâlnite în Italia, Franța (Aix-Marlioz, Dax, Vichy),
reședințe hoteliere cu servicii integrate ce se caracterizează prin îmbinarea avantajelor
unui hotel clarificat cu confortul și independența unui apartament modern: camere perfect
echipate și toate serviciile la dispoziția clientului (alimentație, tratament, servicii de menaj,
grădiniță, saloane de agrement și săli de jocuri etc.), hoteluri cu animație integrată: se
12 Melinda Cândea, Florina Bran, Cimpoieru Irina , „Organizarea, amejarea și dezvoltarea durabilă a
spațiului geografic”, Editura Universitară, București 2006, pag. 62
13 Melinda Cândea, Florina Bran, Cimpoeru Irina , op.cit., pag. 51
9

caracterizează prin prezența, în incinta hotelurilor a unui animator care organizează și
antrenează turiștii să participe la diferite activități de divertisment, cultural artistice, sportive,
organizează circuite, excursii etc. În ceea ce privește organizarea și gestiunea stațiunilor: 80%
dintre stațiuni sunt în subordinea administrațiilor locale, sub 10% aparțin statului, 15% sunt
private.
Până în secolul al XIX- lea, România a fost relativ puț in cunoscută ca țară turistică.
Călătorii care au vizitat-o erau, în special, oameni de cultură, diplomați, comercianți care își
împărtășeau impresiile favorabile unui cerc restrâns de auditori. Însă în 1930, turismul este
inclus ca preocupare a statului în cadrul Direcției Educației Poporului din Ministerul Muncii14.
La 29 februarie 1936 a fost inființat Oficiul Național de Turism, acesta preocupându-se prima
dată de clasificarea stațiunilor balneoclimaterice din țară, care se bucurau de o bună reputație
și peste hotare. Turismul românesc a început treptat să prindă contur.
1.3 Trăsăturile specifice ale turismului balnear i factorii naturali de curăș
balneară
Viitorul turismului balnear depinde de alegerile ce vor fi făcute în acest domeniu, sub
presiunea conjugată a factorilor socio-politici și a ritmului de creștere economică pe termen
mediu. În continuare vom analiza câteva din trăsăturile mai importante ale turismului balnear
și anume:
Adresabilitatea
Din punctul de vedere al organizatorului de turism, turismul balnear nu se adresează doar
persoanelor bolnave, ci numai turiștilor, inclusiv acelora care vin în mod declarat și organizat
în stațiuni pentru a-și îngriji și ameliora sănătatea, dar care nu sunt bolnavi, chiar dacă își
recuperează anumite funcțiuni organice afectate de stări anterioare de boală sau traumatisme.
De aici rezultă rolul curativ și profilactic al turismului balnear. Statisticile întocmite în
numeroase țări au evidențiat faptul că membrii populației active care au efectuat cure balneare
în timpul concediilor de odihnă pe o perioadă de mai mulți ani, au înregistrat posterior un
număr redus de zile de incapacitate de muncă, cu un număr redus de consultații medicale.
Cura balneară în scop terapeutic este urmată de bolnavii care au nevoie de un tratament
complex, în condiții de sanatorizare, unde există o bază materială corespunzatoare și asistență
medicală de specialitate. Tratamentul balnear pentru recuperarea medicală a bolnavilor cronici
cu incapacitate de muncă se realizează în stațiuni balneare profilate pe diferite afecțiuni.
14 Ferenț Emil, op.cit., pag. 15
10

Funcția balneoclimaterică a turismului balnear se completează cu cea recreativă. Excursiile în
regiune, cu o pondere tot mai însemnată, conferă stațiunilor și o funcție turistică cu caracter
specific. În acest sens, pe lângă fiecare stațiune se conturează o arie imediată de interes
turistic și o arie apropiată, aceasta din urmă formată din celelalte stațiuni și alte obiective
turistice.
Sezonalitatea
Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura formă de turism care se
bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil și independent
de condițiile atmosferice. Deci, turismul balnear nu este influențat de sezonalitate.
Prețul
Piața internă a turismului balnear este foarte dependentă de prețuri. Specialiștii
consideră ca o creștere cu 20 % a prețurilor poate duce la o scădere cu 40 % a cererii. Aceasta
se datorează în mare parte sejurului mai lung în stațiunile balneare, ceea ce face ca turismul
balnear să fie relativ mai scump decât, turismul de litoral.
Fidelitatea clientelei
Turiștii cărora li se adresează turismul balnear sunt în general persoane de vârsta a treia
care vin în mod regulat la tratament în stațiunile balneare. Durata sejurului în cadrul acestei
forme de turism este ridicată – 14, 21 sau chiar 29 de zile pe an; unele persoane vin în stațiuni
chiar de doua ori pe an. Această formă specifică a turismului denumită turism termal, turism
de tratament sau turism de sănătate joacă un rol deosebit de important în cadrul activității
turistice, datorită valențelor sale profilactice, contribuind la îmbunătățirea și refacerea stării de
sănătate a organismului uman.
Diversitatea factorilor de cură permite tratarea unei game largi de afecțiuni, valorificarea
acestor resurse determinând dezvoltarea puternică a turismului balnear15.Componenta
determinantă a factorilor naturali de cură și motivul principal pentru care s-a dezvoltat într-un
anumit loc o stațiune balneară, este valoarea substanțelor minerale terapeutice, care prin
proprietățile fizico-chimice răspunde necesităților profilactice și medicale de menținere,
consolidare, refacere, a stării de sănătate, a capacității de muncă și de reconfortare fizică și
psihică individuală. Substanțele minerale terapeutice cu efect benefic asupra sănătății se
regăsesc atât în apele minerale și termominerale, cât și în apa lacurilor terapeutice, a
nămolurilor, turbelor și mofetelor.
Apele minerale
15 Ianc Teodor Petre, op.cit., pag. 112
11

Conform definiției formulate de Federația Internațională de Termalism și Climatism (FITEC)
o apă minerală trebuie să aibă o anumită origine, să nu fie supusă unor modificări artificiale și
să se deosebească de apa potabilă prin felul și cantitatea componentelor minerale sau gazoase,
prin temperatură, radioactivitate, să posede calități terapeutice confirmate de o academie de
științe medicale16. În țara noastră există numeroase izvoare de ape minerale în jurul cărora au
fost amenajate importante stațiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de bază în
tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sărate-iodurate-bromurate, sărate-sufluroase
și izvoare de cură internă cu apă slabă mineralizată, sulfuroasă, bicarbonată, sulfatată,
calcinată sodică, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajări de gaze
(hidrocarburi ușoare printre care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentratie
mare, exploatate prin sonde. În funcție de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci
(sub 200 C), izoterme (340 – 370 C) și hiperterme (peste 370 C). Mineralizările medii, ce
depășesc frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale și
termominerale. În România se folosește o clasificare bazată pe proprietățile fizico-chimice ale
apei minerale. Astfel, apele minerale cuprind 17:
– ape oligominerale (Călimănești, Slănic – Moldova, Băile Olănești și cu caracter termal la
Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vața de Jos);
– ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborțeni, Vatra Dornei, Buziaș,
Lipova, Tușnad, Borsec);
– ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someșeni, Ocna Sibiu);
– mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltățești, Malnaș Băi);
– ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vața de Jos, Amara, Ocna
Șugatag, Bălțățești, Băile Govora, Călimănești);
– ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate, sodice,
alcaline (Băile Herculane, Călimănești, Băile Olănești, Pucioasa, Săcele);
– ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaș Băi, Vâlcele, Biborțeni, Tușnad, Vatra
Dornei);
– ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);
– ape minerale iodurate (Băile Olănești, Călimănești,Cozia, Bazna);
– ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).
Apele termominerale
16 Ianc Teodor Petre, op.cit., pag. 114
17 Colectiv de elaborare, „Studii de modernizare, dezvoltare durabilă a turismului și diversificarea
ofertei turistice românești” , I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1995, pag. 5
12

Prezența apelor geotermale și termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică,
anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite
concentrații minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase,
clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă și se găsesc în stațiunile18:
Băile Herculane, Călimănești, Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea și Vața de Jos.
Lacuri terapeutice
Numeroase lacuri, prin cantitățile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri terapeutice,
venele dintre ele și-au câștigat un adevărat renume (ex.: lacul Ciucaș). Cura folosește pe lângă
apa lacurilor și nămolul terapeutic (ex.: lacul de liman Techirghiol, cu cele trei ramuri:
Techirghiol, Tuzla, Velichiori), conține apă clorurată, sulfată, sodică, magneziată și hipertonă.
Lacurile de la Sovata (Ursu, Roșu, Șerpilor, Vende) conțin apă sarată, puternic concentrată
datorită sedimentelor de sare din regiune. Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice
se împart în trei categorii distincte:
– lacuri de liman;
– lacuri de câmpie;
– lacuri din masivele de sare.
Lacurile de liman au luat naștere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un
grind fluviatil sau cordon marin. Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul
Techirghiol care are trei ramificații, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-
sulfurată, utilizată în cură externă.
Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni, Movila
Miresii, Ianca, Sărat-Brăila.Toate aceste lacuri au compoziție chimică variată alături de
sărurile de natriu fiind prezenți sulfații de magneziu și calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în
curele terapeutice externe.
Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.
Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate și gradul diferențiat de încălzire, explică
fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor
nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc valoarea balneară a
acestora și gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.
Nămoluri și turbe
Nămolurile terapeutice (peloidele) sunt substanțe ce se formează în condiții naturale sub
influența proceselor geologice și care în stare divizată și în amestec cu ape, sunt folosite în
18 Idem 17
13

tratarea terapeutică , iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet
descompuse, în condiții de exces de umiditate anacrobiană. Există nămoluri sapropelice
bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna
Sibiului) și nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi). Valoarea
terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziția chimică, acțiunea mecanică și
puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracțiunile organice și minerale pot căpăta
valoare terapeutică. Acestea se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia. Tratamente
cu nămoluri și turbe se practică în stațiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora,
Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.
Proprietăți ale nămolurilor- hidropexia- caracteristica de bază fiind capacitatea de a reține
și a absorbi apa. De aceasta depinde și calitatea de a se putea întreține și întinde cu ușurință pe
toată suprafața pielii.
Plasticitatea și consistența- termopexia- calitate a peloidelor de a reține cât mai mult
căldura înmagazinată prin încălzire.
Capacitatea de sorbțiune- indică gradul nămolului de a face schimb de ioni cu pielea pe care
se aplică. Fracțiunea coloidală, acizii humici și celuloza contribuie mai ales la acest schimb
ionic.Nămolurile se împart în: nămoluri sapropelice, turbe și nămoluri minerale.
Gazele mofetice
Prin intermediul fisurilor din scoarța terestră și în urma escavării rocilor, ajung la suprafață
gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarței terestre. În țara noastră, zona
Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanațiile gazoase numite mofete. Băile
Tușnad, Borsec, Balvanyos, Buziaș, Covasna sunt stațiunile cele mai importante unde acest
factor terapeutic este valorificat în spații amenajate. Solfatarele reprezintă emanații naturale
de gaze unde gazul carbonic include și hidrogen sulfurat. În județele Covasna și Harghita
există emanații carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Șugaș Băi,
Harghita sunt prezente asemenea emanații și utilizate în scop terapeutic.
Turismul balnear presupune atât realizarea unor tratamente complexe de recuperare în
stațiunile balneoclimaterice, cât și efectuarea de excursii și călătorii în împrejurimi și odihnă.
Valori ale patrimoniului național, factorii balneari și climatici interesează grupuri mari
sociale, cuprinse ca limite de vârstă. Rolul acestora în profilaxie este inestimabil. Ei intervin
atât în prevenirea îmbolnăvirii (profilaxie primară), cât și în prevenirea recidivelor unor boli,
tratate cu alte mijloace terapeutice, împiedicând evoluția acestora spre forme degenerative
(profilaxie secundară).
14

1.4 Locul și importanța turismului balne ar
În ultimile decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear
a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se concentrează
importante mijloace materiale și umane, cu o implicare tot mai profundă a știintei și tehnicii, a
prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ,
chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de
viață și a stării de sănătate a populației. Turismul balnear, a devenit astăzi o reală industrie
generatoare de efecte benefice de ordin multiplu:
– la nivelul economiei naționale , creator de beneficii, factor dinamizator, realizator de aport
valutar și creator de noi locuri de muncă;
– la nivel de ramură : promotor al serviciilor de calitate și accelerator al procesului de
privatizare în cadrul unei restructurări rapide, influențate precumpănitor de exigențele pieței
internaționale.
Posibilitățile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac să privim viitorul cu real optimism,
bazându-ne pe urmatoarele considerații:
1. creșterea exponențială a turismului mondial care a fost înregistrată în ultimii 45 de ani;
2. tendința de continuare a creșterii cererii de produs turistic balnear;
3. creșterea veniturilor provenite din turism în cadrul produsului intern brut al țărilor
dezvoltate și al țărilor în curs de dezvoltare.
Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de capital, cât și
la un nivel mult mai puțin vizibil și cuantificabil, ca generator de importante economii în
cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare, consumuri
de medicamente și a numărului total al zilelor de boală. Turismul balnear reprezintă un sector
major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este
cunoscut ca reprezentând aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază
Europa.
Potrivit pre edintelui Organiza iei Patronatelor din Turismul Balnear, Nicu Rădulescu, ș ț în
anul 2010, gradul de ocupare a hotelurilor din sta iunile balneare a scăzut cu 20% în primele ț
patru luni ale anului trecut, pe fondul reducerii numărului de turi ti care vin prin Ministerul ș
Muncii, dar i a celor străini ș19. Totodată, companiile din turismul balnear și-au programat,
19 http://www.adevarul.ro/financiar/Turismul_balnear-in_scadere_0_256174826.html
15

pentru anul trecut, investiții de 100 de milioane de euro, dar nu au finalizat decât jumătate,
din cauza crizei20.
În stațiunile balneare din România există 40.000 de locuri de cazare, dintre care peste 60%
sunt clasificate la una și la două stele. Din datele găsite pe site-ul Institutului Na ional de ț
Statistică, la nivelul întregului sector turistic, sosirile și înnoptările în structurile de primire
turistică au scăzut în primul trimestru cu 6,7%, la 993.100 de persoane, respectiv cu 10,2%, la
2,05 milioane de turiști. Înnoptările turiștilor români au reprezentat 77,7% din total, în timp ce
cele ale turiștilor străini au acoperit 22,3%.
O dată cu criza economică, românii au descoperit că i în ara noastră sunt destina ii ș ț ț
turistice ”demne” de vizitat. Mul i dintre cei care au tăiat de pe listă concediul în străinătate, ț
au ales să facă vacan a în sta iunile române ti prin care, nu demult, bătea vântul. Un astfel de ț ț ș
caz a avut loc anul trecut în sta iunea balneară Buzia din Timi , unde numărul turi tilor a ț ș ș ș
crescut spectaculos. Ba chiar i din străinătate, fiind atra i de tratamentele pe bani pu ini. ș ș ț
Localnicii spun că ani la rând, sta iunea Buzia a fost aproape pustie. În ultima vreme însă, a ț ș
prins din nou via ă. Hotelurile s-au animat cu turi ti. Cei mai mul i vin la Buzia pentru ț ș ț ș
tratament, iar pre urile mici atrag clien i chiar i de peste ocean. De cealaltă parte, de când ț ț ș
clien ii au început să le bată la u ă, hotelierilor li s-a luat o piatră de pe inimă ț ș21. În 2009,
sta iunea a fost vizitată de 8.000 de turi ti, un număr care, în anul 2010 a fost atins în iunie. ț ș
Turismul balnear social este în declin peste tot i sistemele de asigurări sociale, ș în
general deficitare, încearcă să se dezangajeze. Cu toate acestea, bugetul mediu alocat de
gospodăriile europene pentru sănătate iș pentru tratamente de prevenire a bolilor, continuă să
crească, ceea ce se traduce, între altele, prin dezvoltarea curelor scurte libere (cure de o
durată între 3 și 10 zile și nesubven ionate ț). În acela i timp, nivelul a teptărilor persoanelor ș ș
care urmează cure cu ape termale nu încetează să crească iar sectorul balnear trece printr-o
perioadă de schimbări profunde.
În aceste condiț ii, trebuie ca oferta turismului de sănătate să se îmbogăț ească prin adăugarea ț ț
componentei de wellness. Indica iile terapeutice ale curelor balneare se limitează din ce în ce ț
mai mult la reumatologie, pe care alopatia nu reu e te să o vindece. În schimb, formele de ș ș
medicină u oară, curele ce vizează obezitatea, antitabagismul, recuperarea post-natală, merg ș
bine. Sunt cure scurte i, de cele mai multe ori, libere. Repunearea în formă/Spa ine de ș ț
domeniul privatului i se dezvoltă peste tot, atât în cadrul hidroterapiei, cât i al talasoterapiei. ș ș
Ea este un produs de lux i este adesea legată de o linie de produse cosmetice i/sau ș ș
20 www.adevarul.ro
21 http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/criza-ii-intoarce-pe-romani-la-turism-balnear-din-romania.html
16

îmbuteliate. În schimb, ora ele balneare cu un important patrimoniu istoric construit i care ș ș
folosesc apa ca atrac ie ludică i pentru repunerea în formă devin un fel de sta iuni de litoral ț ș ț
interne, precum Amnevillé în Fran a, Baden- Baden, Karlovy- Vary, Badgastein sau Abano ț
Terme. Turismul balnear competitiv se practică în sta iuni animate, cu patrimoniu, cu o ț
abordare medicalizată: este conceptul de ”ora e termale”. Europa Centrală i de Est are o ș ș
adevarată cultură în acest domeniu. Spre exemplu, este cazul în Rusia, Ungaria sau
Republica Cehă. Curele sunt medicalizate i sta iunile sunt ”polivalente”. Tehnicile utilizate ș ț
sunt băile, tratamentele cu nămol i curele în saline ș22.
O aten ie deosebită este acordată cercetării tiin ifice i dezvoltării de noi tratamente. ț ș ț ș
Centrele termale cu caracter ludic care s-au dezvoltat în sta iunile balneare nu sunt o solu ie ț ț
viabilă, deoarece clientela este adesea incompatibilă. Diversificarea dimensiunii curative prin
adăugarea unei dimensiuni recreative este de obicei un e ec. Echipamentele termale cu ș
caracter ludic (aqua parcurile) trebuie să facă obiectul unor studii de pia ă serioase i să aibă ț ș
dimensiunile adecvate. Aceste echipamente permit ameliorarea ofertei turistice pentru
sta iunile deja cunoscute i cu poten ial turistic, fie că sunt incluse în centrele termale/ baze deț ș ț
tratament (cf. Lavrey în Elve ia sau Caldea în Andora), fie că sunt independente de acestea. În ț
general, pu ine stațiuni balneare au reu it să atragă clientela din străinătate. Turismul balnear ț ș
este, de regulă un turism na ional i de proximitate. Când este vorba de sănătate, ne place să ț ș
fim la noi de acasă. Acest lucru este adevărat în cazul talasoterapiei, care se dezvoltă în
Tunisia i în Maroc pentru o clientelă franceză- pentru că ările sunt francofone-, dar i în ș ț ș
cazul tratamentelor balneare, ale căror practici sunt specifice fiecărui popor.
Prin rezultatele eficiente obținute în menținerea și consolidarea sănătății și a refacerii
potențialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziție pe
piața turistică internă și internațională este în continuă creștere. Reluarea creșterii economice,
înregistrată după 2000, perspectiva integrării europene, strategiile formulate la nivel
macroeconomic și inițiativele investitorilor locali, ne dau convingerea că turismul balnear
românesc va reuși în efortul de realizare a unei oferte de calitate, la nivel european, devenind
o destinație atractivă pentru turiștii potențiali din Uniunea Europeană.
Capitolul II
Stadiul actual al turismului balnear pe plan internațional și în
România
22 www.mdrl.ro
17

Datorită dezvoltării din ultimele decenii, oferta țărilor cu bogate resurse naturale și
cu tradiție în practicarea turismului balnear este foarte bine structurată și deosebit de
performantă23. Cu toate acestea, piața europeană a turismului balnear este în continuă
schimbare și readaptare, ofensiva statelor din est cu o mai slabă dotare din punct de vedere al
bazei materiale și infrastructurii, dar cu o deosebită și valoroasă paletă de factori naturali de
cură, putând determina reorientarea cererii spre aceste noi destinații. România se înscrie
în rândul țărilor europene cu un remarcabil fond balnear ceea ce a făcut ca
turismul balnear românesc să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă
dezvoltare.
2.1 Turismul balnear internațional
Cele mai importante țări vest- europene în acest domeniu deținătoare de resurse
minerale de cură, o tehnologie avansată, importante stațiuni balneare și performanțe obținute
în timp, sunt Germania, Italia și Franța.
Călătoriile în afara granițelor țării au cunoscut creșteri anuale superioare evoluției altor
indicatori ai dezvoltării economice și comerciale, datorită progreselor înregistrate, îndeosebi
în tehnologiile și echipamentele utilizate în transporturi, în infrastructura de acces, dar și ca
urmare a extinderii, în ritmuri rapide, a infrastructurilor turistice, a echipamentelor de cazare,
alimentație, agrement etc.
O analiză pertinentă și eficace a turismului internațional, ca fenomen economic, trebuie
să se bazeze pe definiții cât mai clare, precise și, pe cât posibil, unanim recunoscute. Din acest
motiv, în continuare, sunt prezentate câteva dintre cele mai importante definiții utilizate în
acest domeniu. O definiție oficială a turismului internațional a fost adoptată, la solicitarea
O.M.T., în cadrul Conferinței Internaționale privind statisticile și sondajele, în iulie 1991.
Această definiție pornește de la noțiunea de „vizitator” și face distincția dintre „turist” și
„vizitator de o zi” sau „excursionist”. Orice persoană aflată într-o călătorie între două sau mai
multe țări reprezintă un călător internațional . Dacă respectiva călătorie prezintă interes pentru
turism, atunci ne referim la „vizitator”, care reprezintă conceptul de bază în ansamblul
statisticilor turismului. Conform definiției oficiale a O.M.T., nu toți călătorii sunt vizitatori.
Astfel, în cadrul statisticilor, termenul de „vizitator internațional” desemnează „orice persoană
care vizitează o țară, alta decât cea în care aceasta își are reședința sa obișnuită, pentru o
23 Ianc Teodor Petre, op.cit. , editura ASE, București 2006, pag. 104
18

perioadă care să nu depășească 12 luni și al cărei motiv principal al vizitei este altul decât cel
de a exercita o activitate remunerată în țara vizitată”. Turismul mondial a suferit schimbări
cruciale, pe parcursul ultimilor ani, iar turismul european este tot mai mult influențat de
principalele noi tendințe mondiale (“megatrends”). Comisia Europeană a Turismului (C.E.T.),
organizație fondată în anul 1948, având ca membrii organizațiile (oficiile) naționale de turism
din 38 de state Europene, atât țări membre ale UE, cât și alte țări și care și-a propus să fie o
organizație virtuală a Europei, ca destinație turistică, a realizat, recent, un raport intitulat
“Tendințe turistice în Europa”24, utilizând recomandările European Travel of Tourism Action
Group (E.T.A.G.). Acest raport cuprinde 3 părți, respectiv:
1.O analiză a contextului extern mondial al turismului: tendințele economice, politice,
sociale și de mediu.
2.Un studiu al tendințelor capabile să influențeze cererea turistică, ținând seama de
schimbările intervenite în stilurile de viață și în modelele de consum.
3.Un comentariu privind schimbările ce influențează, în mod direct, funcționarea
industriei turistice cum ar fi tendințele în domeniul vânzărilor, al transporturilor și al
tehnologiei informației.
Piața europeană a turismului balnear cunoaște astăzi o perioadă de frământări și reevaluări. În
diverse state și regiuni geografice ale Europei, ea nu este omogenă, nici din punct de vedere al
ofertei, nici al cererii. În multe țări din partea de est a Europei, prestările de servicii în
domeniul turismului prezintă avantaje, dar, din păcate, și rezerve nevalorificate de o mare
însemnătate economică. Există însă și țări care au o tradiție seculară în practicarea turismului
balnear și propun o ofertă bine structurată și performantă, atât pentru consumatorii interni, cât
și pentru cei externi. În țările în care există perioada de tranziție există mari resurse de
dezvoltare a turismului prin condițiile naturale geoclimatice favorabile, care așteaptă să fie
valorificate atât de investitorii interni, cât și internaționali. Zonele Adriaticii și Mediteranei
sunt de o frumusețe clasică, naturală, cu plaje însorite unde se practică talazo-terapia, iar
Insula Saaremaa din Estonia este o zonă de vânătoare cu munți stâncoși, păduri de brazi,
lacuri și 450 km de plajă. Slovenia este comparată cu Austria și Elveția, datorită aerului ei
nepoluat de la Alpi până la Marea Adriatică., Cehia cu vestitele băi de la Karlovy Vary și alte
frumuseți ale pesajului, câștigă aproape miliarde de dolari din turism, în Germania, întregul
parcurs al Munților Pădurea Neagră și al Dunării este împânzit de hoteluri în locuri pitorești,
24 www.etc-corporate.org , Commission Européenne du Tourisme, „Les Tendances touristiques en
Europe“
19

unde cea mai mare stațiune balneară este la Baden-Baden. În Ungaria, turismul reprezintă
10% din PIB, lacul Balaton fiind unul din punctele de atracție ale turiștilor.
O mare valoare o are plaja Mării Negre din Bulgaria, cu vestitele ei nisipuri de aur, dar
și zonele cu băi termale, unde există cel mai mare număr de băi romane din lume. În Ucraina,
în afară de zona munților Carpați, este o zonă deosebit de frumoasă, reprezentată de regiunea
Odessa și peninsula Crimeea. Aici, pe lângă turismul de agrement, se fac tratamente balneare
pentru diverse afecțiuni. La toate aceste frumuseți naturale, se alătură plaja Mării Mediterane
cu vestita Coastă de Azur și insulele din Mediterană. În aceste țări, motivația unui segment
important de turiști este aceea de a vizita în cadrul turismului cultural monumente istorice și
culturale intrate de mult în patrimoniul culturii universale. Se observă în prezent o diminuare
a turiștilor europeni care frecventează stațiunile de turism balnear. Până înainte de Primul
Război Mondial, deplasarea la stațiunile balneare nu presupunea în mod obligatoriu tratarea
unor afecțiuni, ci mai degrabă o motodă de petrecere a timpului liber sau a vacanței de vară
„la băi”. În ultimul timp, o dezvoltare importantă a turismului se constată în Țările Baltice. Cu
toate că în aceste țări clima este mai rece pe parcursul unui an, s-au creat astfel de condiții în
turism, încât turiști din țările din sudul Europei preferă să-și petreacă an de an vacanțele în
Suedia, Norvegia, Danemarca și în alte țări din nordul continentului. Un punct de atracție în
aceste țări sunt terenurile de golf amenajate în concordanță cu cele mai înalte criterii ale
clientelei care preferă jocul de golf, numărul vizitatorilor din SUA și Canada, în aceste locuri,
fiind foarte mare. Contractele de timesharing au un succes deosebit în ultima perioadă,
acestea stând la baza cumpărării sau închirierii pentru o anumită perioadă din an a unui
apartament, vilă sau cabană dintr-o țară sau dintr-un lanț hotelier integrat sau voluntar. Se
observă penetrarea pe piața turismului european a unor lanțuri hoteliere din SUA, cum ar fi
Holiday Inn, care se numără printre cele mai mari lanțuri hoteliere integrate din lume.
În țările Europei de Est se observă intrarea pe piața turistică a următoarelor lanțuri
hoteliere: Hilton, Sheraton, Accor și Mariott. Dar cele mai importante țări vest-europene în
acest domeniu deținătoare de resurse minerale de cură, importante stațiuni balneare, o
tehnologie avansată și performanțe probate în timp, sunt: Germania, Italia și Franța.
A) Germania – în Germania, în cele 16 landuri, există în prezent circa 330 de stațiuni
balneare, recunoscute de stat, iar în noile landuri federale sunt recunoscute circa 60 de stațiuni
balneare. În marea lor majoritate, aceste stațiuni îndeplinesc condițiile legale specifice și
necesare, pentru a putea funcționa. Spre deosebire de alte țări, în Germania se consideră
stațiuni balneare și stațiunile balneare de cură, situate la litoral, precum și stațiunile pentru
cura kneipp. Aceste stațiuni din urmă sunt specific germane, fiind o creație a preotului
20

Sebastian Kneipp, cel care a inițiat tratamentul respectiv acum 100 de ani. Este vorba despre
un complex terapeutic, în care se acordă o atenție deosebită ordinii, alimentației, mișcării,
hidroterapiei, fitoterapiei și – ca în tratamentul clasic – se bazează pe principiul tradițional al
refacerii regulatorii adaptive. În Germania mai există tratamente curative și de recuperare,
stabilite de comun acord cu sursele de subvenționare ale acestora, iar în funcție de statutul
pacientului, curele se efectuează ambulatoriu sau staționar. Durata tratamentului poate fi
prelungită de către medicul curant din stațiune. Tratamentele curative ulterioare se realizează
în mare măsură în clinici pentru cură și în complexe speciale din stațiuni. O formă nouă de
tratament ambulatoriu este „cura compactă”, care reprezintă rezultatul tratativelor
îndelungate dintre Asociația Patronală Balneară Germană și reprezentanții Caselor de
asigurări de boală. Cura compactă este o variantă a tratamentului ambulatoriu, în acest caz
pacientul alegându-și singur locul de cazare. Acest tratament se efectuează în grupe de până
la 15 persone pentru care sunt valabile aceleași indicații medicale. Este vorba despre o cură
intensivă a cărei calitate este asemănătoare cu cea a tratamentului staționar. Pacienții sunt
asistați de un personal calificat, iar periodic se efecutează controale ale modului de realizare
a tratamentului25. Sursa de subvenționare a curei se stabilește în funcție de statutul profesional
al fiecărui pacient în parte, o dată la trei ani. Circa 80% dintre stațiunile balneare sunt în
subordinea administrațiilor locale, sub 10% din stațiuni sunt unități de stat, iar 15% dintre
stațiuni sunt private. 40% din totalul înnoptărilor în Germania reprezintă înnoptări în stațiuni
balneare. Circa 1,5 milioane de turiști beneficiază de tratamente balneare, subvenționate de
Casele de asigurări sociale, iar restul sunt turiști, veniți pe cont propriu în stațiuni. Contribuția
Caselor de asigurări sociale la tratamentele din stațiuni se ridică la 70%. Stațiunile balneare
germane asigură 310.000 de locuri de muncă, dependente direct sau indirect de activitatea de
tratament. În Germania, turismul contribuie cu 5% la crearea PIB, ca de altfel și industria
automobilului, care este o industrie-cheie a Germaniei.
B) Italia – baza turistică balneară italiană este structurată în circa 300 de „centre
termale” răspândite pe întreg teritoriul Italiei, din care 70% angrenează o structură hotelieră.
În prima perioadă a anilor ’90, turismul balnear italian a cunoscut o perioadă evidentă de
declin, înregistrând o pierdere de circa o jumătate de milion de turiști de cură balneară,
reprezentând aproximativ 30% din totalul sosirilor în stațiunile balneare la sfârșitul anilor ’80.
Toate stațiunile balneare italiene funcționează în baza aprobării Serviciului Sanitar Național.
Diverse instituții de ajutor și asigurări își trimit clienții în complexe termale, pe bază de
25 http://www.scritube.com/geografie/turism/Particularitatile-turismului-b1052111820.php
21

convenții și chiar în hoteluri obișnuite, atașate unor baze de tratament. Statul italian este
acuzat de către toți analiștii cauzelor care au determinat scăderea semnificativă a
consumatorilor de turism balnear, principala acuzație fiind lipsa unei necesare „Legi a
termalismului”, care să atribuie în mod corect gestionarea întreprinderilor termale publice și
să definească tipurile și principalele caracteristici ale stațiunilor balneare italiene. Statul mai
este acuzat și de lipsa implicării în îndeplinirea sarcinii de planificare a exploatării corecte a
resurselor minerale de cură, în scopul unei valorificări corecte, adecvate rolului curativ
integrat: profilactic, recuperator și de menținere a condiției fizice. Se ia în considerare tot mai
mult, ca soluție în favoarea relansării turismului balnear italian, privatizarea, pe baza unui
proiect guvernamental, a majorității întreprinderilor termale, după modelul stațiunii Eagat. Se
preconizează ca statul italian să treacă de la o atitudine pasivă, la o inițiativă strategică, bazată
pe gestiunea de tip industrial și susținerea inițiativei private a întreprinzătorilor în domeniu.
C) Franța – pe teritoriul Franței se regăsesc circa 1.200 de surse de ape minerale și
termale și 100 de stațiuni balneare. Localitățile balneare au beneficiat de alocații suplimentare
de la stat, iar mai târziu s-a preluat ideea în sensul vărsământului unei alocații suplimentare de
la bugetul de stat. Același principiu are ca scop luarea în considerare a nevoilor financiare
specifice pentru compensarea cheltuielilor suplimentare rezultate din activitatea de cură
balneară din stațiune. Segmentul de turism balnear generează direct sau indirect circa 30.000
de locuri de muncă. Se remarcă faptul că administrația locală joacă un rol important în
dezvoltarea stațiunilor balneare franceze, tendința în cadrul acestora fiind de a se orienta către
forme de gestiune de tipul „societăților economice mixte” sau „regiilor municipale”, stațiunea
balneară devenind o întreprindere care trebuie gestionată și promovată către public. Durata
sejurului, recomandată de 21 de zile, este apreciată astăzi a fi mult prea mare, ținând cont de
tendința generală de reducere a duratei sejurului sau vacanței petrecute în același loc. Se
estimează că, în Franța, cheltuielile totale pentru o persoană, sunt de minim 7.000 de franci
francezi repartizate aproximativ jumătate pentru costurile sejurului și jumătate pentru cura
balneară, acestea din urmă fiind acoperite în măsură diferită de către diversele tipuri de
asigurări (socială, medicală etc.). Există multe state vest-europene în care oferta este redusă,
deținând un număr limitat de stațiuni sau centre balneare (de exemplu: Belgia are 5 centre), și
în care, datorită absenței unei game largi de factori minerali de cură, s-au dezvoltat
metodologii alternative, de tipul centrelor de talazoterapie sau al celor de fitness și remise-en-
forme, cure antistress etc.
Pierderea cea mai importantă în acest domeniu se manifestă în Marea Britanie, unde
infestarea microbiologică a apelor termale (din care cea mai mare și de tradiție stațiune
22

termală, Bath), a dus la închiderea stabilimentelor balneare și reorientarea tipurilor de cură
spre latura „soft”, de odihnă și remise-en-forme, preluată ca „modă” din SUA, antrenând după
sine efecte similare și la nivelul celorlalte stațiuni mici și, implicit, dispariția ofertei balneare
clasice de pe piața turistică engleză. Cererea turistică pentru curele balneare în stațiuni
cunoaște și ea variații, uneori foarte mari, de la o țară la alta și la nivel regional, datorate în
special unor factori economici, culturali și tradiționali. Ponderea din populația totală a
turiștilor de cură balneară în unele state europene este: Franța – 3%, Italia – 8%, Germania
– 7,5%, Polonia – 7%. Țările central și est-europene cele mai cunoscute în trecut pentru
oferta lor balneară tradițională sunt: România, Cehia, Slovacia, Rusia, Polonia, statele
desprinse din fosta Iugoslavie, Bulgaria26.
România deține circa 1/3 din totalul resurselor minerale de cură din Europa și 40 de
stațiuni balneare deschise turismului internațional. Țara noastră se prezintă astăzi ca o
destinație tot mai interesantă pentru consumatorii de cură balneară și agențiile touroperatoare
europene. Scăderea ratei de creștere demografică, urmată de îmbătrânirea populației, mai
evidentă în țările europene dezvoltate economic, dar care a început să se manifeste și în
România, reprezintă o premisă ce poate antrena consecințe favorabile asupra turismului
balnear, crescând nevoia de a proteja populația de vârsta a treia, pentru a menține un timp cât
mai lung în activitate și în condiții de sănătate normale, scăzând astfel presiunea asupra
bugetului asigurărilor sociale.
2.2 Turismului balnear în România
Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci și celor care
vor să se relaxeze, să-și regăsească vitalitatea și o bună condiție fizică, mentală și spirituală.
Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice,
turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se
centrează importante mijloace materiale și umane, cu implicare tot mai profundă a științei și
tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel
calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția
condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației. Astfel, în anul 2009 față de anul 2008,
frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare se caracterizează prin
26
2 www.wall-street.ro/articol/Turism
23

creșterea capacității de cazare turistică în funcțiune și prin scăderea numărului de turiști
români și străini. În anul 2009, atât sosirile vizitatorilor străini în România cât și plecările
vizitatorilor români în străinătate au înregistrat scăderi comparativ cu anul 200827. Dintre
toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura
formă de turism care se bazează pe un potențial permanent28, de mare
complexitate, independent de condițiile atmosferice. Analiza comparativă a
ofertei turistice balneare a României cu cea europeană reprezintă o valoroasă sursă de
informații care, în urma analizei punctelor tari și slabe oferă posibilitatea identificării celor
mai potrivite strategii menite să asigure creșterea competitivității ofertei turistice balneare a
României. În ceea ce privește analiza comparativă realizată la nivelul factorilor naturali de
cură29 trebuie evidențiate atu-urile României din acest punct de vedere. Astfel, cu cele peste
3000 de izvoare minerale și termominerale, țara noastră deține aproximativ o treime din
rezervele hidrominerale ale Europei. Alte țări europene care dețin importante resurse
hidrominerale sunt Spania 2000 de izvoare, Franța peste 1200 de izvoare și Germania 900 de
izvoare. Totodată trebuie evidențiat faptul că acest volum important de ape termominerale
este dublat de faptul că pe teritoriul țării noastre se găsesc toate tipurile de ape minerale în
cantități importante. O mare diversitate de ape minerale se întâlnește și în Franța, Polonia,
Spania în timp ce Germania deține în proporție de 50% ape minerale clorurato-sodice, iar în
Italia, Ungaria, Austria, predomină apele termominerale. Referitor la analiza comparativă a
echipamentelor stațiunilor balneare din Europa cu cele din România, se impune evidențiat
faptul că aceasta este mai greu de realizat30 pentru că, pe de o parte obținerea unor date
complete despre toate componentele acestora (dezvoltarea infrastructurii, numărul unităților
de cazare, alimentație, tratament etc. și capacitatea acestora ) este foarte dificilă, iar pe de altă
parte pentru că fiecare stațiune îndeplinește pe lângă funcția balneară și alte funcții ca de
exemplu stațiunile montane care sunt destinate și practicării sporturilor de iarnă, odihnei și
recreerii, punct de plecare în efectuarea drumețiilor, iar cele de litoral și practicării curei
heliomarine, agrementului – fiind greu de delimitat care echipamente răspund cerințelor
balneare și care altor cerințe.
27 http://www.insse.ro28 Ielenicz Mihai, Comînescu Laura, “România. Potențial turistic” , Editura Universitară București,
2006, pag. 48
29 Cristureanu C. , “Economia și politica turismului internațional “ , Ed. Abeona, Bucuresti, 1992,
pag. 4630 Glăvan V. , “Amenajarea turistică a teritoriului “ , Ed. Eden, București, 1996, pag. 52
24

Țara noastră se află în inferioritate din cauza gradului redus de dezvoltare a bazei
materiale generale și specifice. Această situație se manifestă atât în comparație cu țările
deținătoare de resurse balneare din Europa Occidentală cât și cu țările Europei de Est ca:
Ungaria, Cehia, Bulgaria și chiar Rusia. Astfel, în cazul infrastructurii, în timp ce în Europa
Occidentală accesibilitatea celor mai importante stațiuni este foarte bună, multe din aceste
stațiuni situându-se în apropierea gărilor TGV sau a altor mijloace de transport rapide, în țara
noastră doar 36% dintre stațiunile destinate turismului internațional au o accesibilitate foarte
bună, majoritatea acestora aflându-se în apropierea granițelor (excepție făcând Călimănești) și
doar trei dintre acestea respectiv Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord se bucură de
prezența celor trei tipuri de transport (rutier, feroviar, aerian). În ultimele decenii, prin
importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear a devenit un segment major al
pieței turistice internaționale, spre care se centrează importante mijloace materiale și umane,
cu implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale
de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale
omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.
Turismul balnear este singura formă de turism din țara noastră care se bazează pe un potențial
permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. Având în vedere că deținem aproape o
treime din apele termale și minerale de pe continent, această valoare este accentuată de
complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceeași stațiune a factorilor principali
de mediu, alături de o gamă largă de substanțe minerale de cură, cu efecte polifactoriale
benefice și de existență în România a tuturor tipurilor de substanțe minerale balneare care pot
fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare, putem spune că țara noastră
se înscrie printre țările europene cu un fond balnear remarcabil.
România are 160 de stațiuni și localități balneare ce dețin resurse minerale de cură, din
care 24 sunt considerate de importanță națională cu recunoaștere și pe plan european . Cele 24
de stațiuni de importanță națională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din
România în funcție de gradul de dotare al acestora. Acest gen de clasificare poate fi
considerat limitat și nerealist reflectând înzestrarea la un moment dat a stațiunilor balneare, de
obicei incompletă și mai ales insuficientă pentru valorificarea complexă și rațională a
resurselor balneare. Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară
alinierea la sistemul internațional de apreciere a stațiunilor, care face o ierarhizare științifică și
obiectivă a stațiunilor balneare în special. Evaluarea fondului balnear și ierarhizarea
stațiunilor în contextul ofertei balneare generale și în detaliu pe profile de tratament este
benefică atât în plan turistic cât și socioeconomic. Stațiunile balneare de mare interes turistic
25

cu indice de atractivitate între 3.00 și 2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate
favorabil cu valori între 1.99 și 1.50 sunt grupate în tabelul nr.2.2.1. Pentru a ilustra
diferențele între clasificarea aceasta, bazată pe indicele de atractivitate și clasificarea folosită
în România am înscris în tabelul nr. 2.2.1. , la coloana 4, stațiunile de interes național.
Tabel nr. 2.2.1. Ierarhizarea stațiunilor în plan general și după gradul de dotare
Nr.
crt.Stațiuni balneare de mare
interes turisticIndice de
atractivitate
între 3,00 și
2,00Stațiuni balneare cu
indice de atractivitate
favorabil (între 1,99 și
1,50)Stațiuni
balneare
de interes
naționalNr.
crt.
01 23 45
1Băile Herculane 2,23 •1
2Călimănești-Căciulata 2,20 •2
3Slănic Moldova 2,18 •3
4Eforie Nord –Techirghiol 2,14 •4
5Băile Tușnad 2,12 •5
6Vatra Dornei 2,12 •6
7Mangalia Sud 2,11 •7
8Covasna 2,11 •8
9Borsec 2,10 •9
10Băile Olănești 2,09 •10
11Băile Govora 2,08 •11
12Sovata 2,05 •12
13Geoagiu Băi 2,04 •13
14Buziaș 2,02 •14
15Băile Felix – 1 Mai 2,00 •15
1Amara 1,96 •16
2Sângeorz Băi 1,94 •17
3Slănic Prahova 1,90 •18
4Neptun 1,88 •19
5Balvanyos -Turia 1,84 20
6Stâna de Vale 1,83 •21
7Sinaia (balnear) 1,82 •22
8Moneasa 1,79 •23
9Borșa 1,74 •24
10Ocna Sibiului 1,74 25
11Lacul Sarat 1,72 •26
12Bazna 1,72 27
13Tinca 1,69 28
14Lipova 1,65 29
15Brădet 1,65 30
16Vața.Băi 1,53 31
17Mangalia Sud •32
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței
internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului.
26

Se observă că cele mai bune stațiuni din România, din punct de vedere al indicelui de
atractivitate, corespund cu cele de interes național, spre deosebire de cele cu indice de
atractivitate favorabil, care sunt în număr mai mare decât cele apreciate ca fiind de interes
național. Avem și excepția reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de
atractivitate favorabil dar intră în categoria stațiunilor de interes național datorită gradului de
dotare. Dacă poziționăm stațiunile din tabelul nr.2.2.1 pe harta României ( Anexe) , aceasta
ne oferă imaginea bunei repartiții pe teritoriul țării a resurselor balneare. Având în vedere că
punctele marcate reprezintă sub 20% din totalul localităților cu resurse balneare, se poate
realiza adevărata dimensiune pe care o poate căpăta turismul balnear românesc pe piața
turistică din Europa prin extinderea ariei de valorificare a factorilor naturali de cură existenți
în țara noastră, efectele economice și sociale pe care le poate genera schimbarea cantitativă
dar și calitativă a factorilor ce definesc oferta balneoturistică. Grupa stațiunilor balneare de
mare interes turistic (col. 2) din tabelul nr.2.2.1. cuprinde stațiunile cu o ofertă
balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât și al
dotărilor. Toate stațiunile din acestă grupă sunt de interes național, cu tradiție în activitatea
turistică, multe dintre ele fiind cunoscute și pe plan internațional. Stațiunile din această grupă
prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori
apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate fiind Băile Herculane (2.23),
Călimănești-Căciulata (2.20) și Slănic Moldova (2.18)31. Toate au un potențial balnear
valoros, dar atractivitatea lor turistică este influențată negativ, într-o măsură mai mare sau mai
mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi:
– modul defectuos de exploatare a resurselor în stațiunile Băile Felix, Călimănești-Căciulata,
Slănic Moldova, Tușnad, Mangalia Sud, Borsec, Govora,Geoagiu;
– gradul scăzut de cunoaștere al zăcământului în stațiunile Borsec, Mangalia, Buziaș;
– poluarea accentuată a aerului, sonoră, în stațiunile: Călimănești, Băile Herculane, Băile
Tușnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix etc. și a apei în stațiunea Techirghiol;
– valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul stațiunilor: Băile Herculane-Vicol,
Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;
– structuri de cazare cu uzură fizică și morală avansată în stațiunile: Băile Herculane, Slănic
Moldova, Techirghiol, Borsec și parțial în Băile Tușnad, Olănești, Govora, Geoagiu Băi,
Buziaș;
31*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței
internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului.
27

– uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane, Călimănești, Slănic
Moldova, Techirghiol, Borsec, Olănești, Govora, Sovata, Buziaș, dar mai ales uzura morală în
cadrul tuturor bazelor de tratament;
– diversitatea redusă a structurilor de alimentație publică în toate stațiunile;
– densitatea mare a construcțiilor în spații publice locuibile limitate în stațiunile Băile
Herculane, Călimănești, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile Felix;
– numărul redus, calitatea și diversitatea necorespunzătoare a structurilor de agrement din
toate stațiunile;
– comerțul general și specific necorespunzător în toate stațiunile;
– calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate stațiunile cu excepția stațiunii
Mangalia Sud;
– impactul cu turismul la sfârșit de săptămână în stațiunile: Slănic Moldova, Olănești, Geoagiu
Băi, Sovata, Buziaș, Băile Felix.
Prezentarea succintă a acestor aspecte evidențiază faptul că dincolo de particularitățile
stațiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziția lor în teritoriu și fondul
balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care include calitatea și
diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei și agrement, comerțul general și specific și
calitatea unor dotări de infrastructură. În scopul creșterii competitivității pe plan intern, dar
mai ales, pe plan internațional,
strategia dezvoltării viitoare a acestor stațiuni va urmări ameliorarea deficiențelor semnalate
în prezent, care diminuează valorea lor turistică.
Grupa stațiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.99- 1.50 ) este
favorabil dezvoltării activității balneoturistice. Stațiunile cuprinse în această grupă sunt
considerate ca stațiuni de interes național sau zonal în funcție de gradul lor de dotare. Ele au
ca elemente de atractivitate32:
– potențial balnear valoros sub aspect calitativ și cantitativ;
– ambianța exterioară și din cadrul lor în stațiunile: Neptun (balnear), Balvanyos, Stâna de
Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borșa, Tinca, Sîngeorz Băi și Brădet;
– tradiția balneoturistică în stațiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna Sibiului, Bazna, Lipova,
Lacul Sărat;
– apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre emitente de turiști: Slănic
Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu Sărat, Brădet;
32 http://www.scribd.com/doc/36173067/3/Ierarhizarea-sta%C5%A3iunilor-in-plan-general
28

– structuri balneoturistice ample în stațiunile Amara, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear),
Moneasa, Sîngeorz Băi, Vața Băi;
– condiții de practicare pe o scară extinsă a activităților balneare cu caracter preventiv și a
odihnei active.
Includerea acestor stațiuni în grupa de interes balnear este determinată de potențialul mai mic
al resurselor balneare în stațiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de lipsa de diversitate a
factorilor de cură, care în ultimă instanță au influențat modul de dotare al stațiunilor Amara,
Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna,
Sîngeorz Băi, Vața Băi și Lacu Sărat pe de-o parte, iar pe de altă parte de posibilitățile mai
reduse de valorificare a factorilor de cură, îndeosebi al celor din grupa substanțelor
terapeutice, cel mai frecvent întâlnite.
Elemente defavorizante în valorificarea prezentă și viitoare, pot fi considerate:
– insuficienta cunoaștere a zăcămintelor balneare și a calității factorilor din stațiunile Stîna de
Vale, Sinaia (balnear), Borșa;
– deficiențe de ordin tehnic în exploatarea substanțelor din stațiunile Slănic Prahova,
Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi;
– poziția excentrică în teritoriu a stațiunilor Stâna de Vale, Moneasa, Borșa, Sîngeorz Băi,Vața
Băi.
Remedierea unora din deficiențele menționate va contribui la sporirea interesului
pentru produsele turistice respective și constituirea lor ca stațiuni de mare importanță pe plan
național, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate. În acest sens, perspectivele cele mai
favorabile le prezintă stațiunile Amara, Slănic Prahova, Stîna de Vale, Borș, Moneasa,
Sîngeorz Băi, Lacu Sărat. Pentru aceste stațiuni, ansamblul elementelor de atractivitate
determină dezvoltarea în perspectivă a funcției balneoturistice corelată cu potențialul
resurselor și cererea turistică. Valoarea cantitativă și calitativă a resurselor și a mediului
ambiant determină o cerere prezentă și de perspectivă cu caracter strict local. Analiza
indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative stațiuni balneare din țara
noastră. În afara acestora, există un număr foarte mare de stațiuni și localități cu resurse și
dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităților
balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea centrelor
urbane mai importante.
În continuare, pe baza informațiilor luate de pe site-ul Institutului Național de
Statistică, am încercat să fac o analiză a echipamentelor de cazare și a circulației turistice
aferente turismului balnear din România. Astfel, în tabelul nr.2.2.2 se poate observa că
29

numărul spațiilor de cazare în anul 2009 ( 377 unități de cazare) a crescut față de anul 2005
( 369 unități de cazare), dar a scăzut comparativ cu anul 2008 ( 382 unități de cazare).
Analizând evoluția numărului echipamentelor de cazare de-a lungul perioadei 2005- 2009,
observăm că anul 2005 a înregistrat valoarea cea mai mică, iar anul 2008 valoarea cea mai
mare.
Tabel nr.2.2.2 Evoluția echipamentelor de cazare turistică, în stațiunile balneare din
România, în perioada 2005- 2009
AnulNr.unități de cazare Capacitatea existentă ( nr.locuri) Gradul de ocupare ( %)
2009377 37.419 20,2
2008382 38.462 51,1
2007372 38.404 51,7
2006377 39.413 51,0
2005369 39.090 49,5
Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/20/20%20Turism_ro.pdf
În ceea ce privește numărul locurilor existente în spațiile de cazare turistică, putem vorbi de o
adevărată involuție a anului 2009, astfel înregistrând scăderi față de anul 2008 de aproape trei
procente ( – 2,71%), iar față de anul 2005, o scădere și mai mare, și anume de – 4,27%. Gradul
de ocupare însă, prezintă o involuție și mai mare a anului 2009 comparativ cu anii 2008 și
2005, înregistrându-se scăderi chiar duble față de aceștia.
Referitor la analiza circulației turistice, conform datelor din tabelul nr.2.2.3, numărul
sosirilor turiștilor străini rămâne practic constant, pe când numărul sosirilor turiștilor români
înregistrează creșteri din anul 2005 până în anul 2008, urmând ca în 2009 să scadă iar,
ajungând la exact același număr de sosiri din anul 2005.
Tabel nr.2.2.3 Evoluția circulației turistice în spațiile de cazare, în stațiunile balneare
din România, în perioada 2005- 2009
Anu
lNr.sosiri ( mii-turiști) Nr.înnoptări ( mii-turiști) Durata medie a șederii
( zile) TotalStrăiniTotalStrăini
200650365.304148 8,2
30

9
200
8728275.312105 7,3
200
7742365.442157 7,3
200
6702365.454142 7,8
200
5650365.304148 8,2
Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/20/20%20Turism_ro.pdf
În ceea ce privește durata medie a șederii, se poate observa că anul 2009 înregistrează aceleași
valori ca în anul 2005, crescând față de anul 2008.
Figura nr.2.2.1 Evoluția sosirilor de turiști în stațiunile balneare din România, în
perioada 2005- 2009
10110210310410510610710810
20052006200720082009Total
Români
Străini
În figura de mai sus, se observă clar că linia sosirilor numărului de turiști români aproape se
confundă cu linia totalului sosirilor, pe când linia sosirilor numărului de turiști străini indică o
evoluție constantă de-a lungul perioadei 2005- 2009.
Figura nr.2.2.2 Evoluția numărului de înnoptări ale turiștilor, în stațiunile balneare din
România, în perioada 2005-2009
31

100110021003100410051006100
20052006200720082009Total
Români
Străini
Și în cazul înnoptărilor, numărul înnoptărilor turiștilor români aproape se identifică cu
numărul total al înnoptărilor. Observăm că în perioada 2005- 2007 nu se înregistrează creșteri
foarte mari, urmând ca în anul 2008 să scadă, iar în 2009 să se înregistreze aceleași valori ca
în anul 2005.
Tabel nr.2.2.4 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (număr de locuri- zile),
pe tipuri de structuri și destinații turistice, în perioada 2008- 2009
2009 2008
Total 9.371.165 10.392.482
Hoteluri 7.643.289 8.465.245
Moteluri 80.517 79.988
Hanuri turistice – –
Hosteluri 63.419 64.720
Vile turistice 723.003 –
Bungalouri 9.240 874.860
Cabane turistice 21.862 6.888
Sate de vacanță – 21.778
Campinguri 130.768 –
Tabere de elevi și preșcolari 187.671 155.215
Popasuri turistice 42.624 279.907
Pensiuni turistice 332.007 50.764
Pensiuni agroturistice 132.517 283.137
Căsuțe turistice 4.248 99.296
Spații de cazare pe nave – 10.684
Sursa: 1. http://www.insse.ro/cms/files%5Cpublicatii%5Cbreviar%20turism_2010.pdf
2. Breviar statistic, „ Turismul României” – 2009, pag. 30 ( pentru datele din anul 2008)
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune ( tabel nr.2.2.4) a structurilor de primire
turistică în anul 2009 a fost mai mică cu aproximativ 0,10% față de anul 2008. În anul 2009,
32

în figura nr.2.2.3, hotelurile au deținut cea mai mare pondere ( 81,56%) în totalul capacității
de cazare turistică în funcțiune, fiind urmate de vilele turistice ( 7,71%), pensiuni turistice
( 3,54%), tabere de elevi și preșcolari (2%), pensiuni agroturistice ( 1,41%) și campinguri
( 1,40%).
Figura nr.2.2.3 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe
tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2009
81,56%7,71%3,54%2%1,41%1,40%
Sursa: http://www.insse.ro/cms/files%5Cpublicatii%5Cbreviar%20turism_2010.pdf
Campinguri Tabere de elevi și preșcolari Vile turistice
Pensiuni agroturistice Pensiuni turistice Hoteluri
În concluzie, în urma analizei echipamentelor de cazare dar și a indicatorilor
circulației turistice, observăm că anul 2009 în raport cu ceilalți ani, înregistrează adevărate
involuții. În ceea ce privește echipamentele de cazare, numai în cazul numărului unităților de
cazare, anul 2009 înregistrează o mică creștere de aproximativ 2% față de anul 2005, în rest
având numai descreșteri. Gradul de ocupare scade chiar dublu față de abul 2008.
33

În urma analizei evoluției indicatorilor circulației turistice, putem spune că turismul
nostru balnear nu a evoluat deloc, ba chiar am involuat ajungând la valorile anului 2005. Atât
numărul sosirilor cât și cel al înnoptărilor înregistrează descreșteri nu foarte mari, dar sunt
involuții și nu evoluții ale turismului nostru balnear. Nu este de mirare faptul că numărul
turiștilor străini a crescut comparativ cu anul 2008, având în vedere că România este si așa
țara cu nivelul de trai cel mai scăzut din Uniunea Europeană33, plus faptul că am fost și
suntem afectați în continuare de criza economică. Cum să nu le convină turiștilor străini să
vină în țara noastră, pe bani puțini și să beneficieze de cele mai bune condiții și servicii? Deși
asta se întâmpla în anul 2009, în anul 2010 situația turismului nostru balnear, și nu numai, este
și mai proastă, turiștii străini preferând alte destinații din cauza condițiilor, raportului calitate-
preț care sunt net superioare României.
Capitolul III: Studiul de caz al stațiunii balneare Amara
Prin acest studiu de caz vreau să evidențiez importanța turismului
balnear în cadrul economiei unui spațiu urban și totodată faptul că prin
adoptarea unor strategii de dezvoltare adecvate pot fi valorificate
resursele specifice turismului balnear pentru a obține efectele economice
dorite de managerii stațiunilor de turism balnear.
3.1 Potențialul turistic al stațiunii balneare Amara
Orașul Amara este situat în zona centrală a Câmpiei Bărăganului, pe malul de Nord-
Vest al Lacului Amara, la 7 km de orașul Slobozia și 126 km de București. Localitatea Amara
a fost atestată documentar în timpul Domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea
„Sfinții Voievozi”, ridicată de el în Slobozia cu întinse terenuri în jurul lacului Amara.
Primele așezări stabilite în actualul teritoriu al orașului Amara sunt consemnate prin
anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți de prin părțile Făgărașului și
Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adaugă alte grupuri de păstori, veniți de prin
aceleași locuri. Toți și-au construit bordeie și colibe în preajma lacului, formând un cătun
cunoscut, la început, sub numele de Basica Galbena sau Movila Galbena. În 1864, prin
secularizarea averilor mănăstirești, aceștia au primit pământ pe moșia satului Slobozia câteva
familii din comunele județului Buzău, Prahova, Slobozia și Ialomița. În 1896, la patru ani
33 http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t715429.html
34

după ce autoritățile județene au decis să înființeze un serviciu al băilor, însărcinat cu
exploatarea instalațiilor de băi calde, Amara este folosită amplu de populatie, sezonier.
Documentele timpului rețin ca bilanț al unui sezon de cură: un “număr de 452 de bolnavi și
3200 de băi”34 În timpul primului război mondial, instalațiile de băi calde și cele aferente au
fost distruse în totalitate de ocupanții germani, care le-au utilizat pentru încălzirea încăperilor
și construirea unor barăci militare. În aceeași perioadă, localnicii au făcut în locuințele lor
instalații primitive de băi, încălzind apa și nămolul în cazane. Imediat după primul război
mondial, în Amara este înființat un comitet balnear, care se va ocupa de repunerea în folosință
a instalațiilor. S-au luat printre altele, măsuri care să asigure popularizarea localității pe plan
central. S-au procurat fonduri pentru buna funcționare a instalațiilor, făcându-se și primele
amenajări ale terenului. Între anii 1922 și 1937 în stațiune vor amenaja stabilimente și spații
de cazare, diverși investitori locali (firma comercială ”Instalațiile de băi calde cu pensiune”,
stabilimentul de băi calde ”Sănătatea – nămolul Amara”). Începând cu anul 1937 au fost
ridicate primele stabilimente ale bazei de tratament. Construirea acestor stabilimente,
creșterea rolului economic al zonei, construirea unor obiective edilitar-gospodărești au
determinat Oficiul Național de Turism al României să declare în anul 1937 orașul Amara
stațiune balneară. Ca urmare a acestui lucru, s-a înființat aici un oficiu balnear, cu scopul
asigurării celor necesare bunului mers al hotelurilor particulare, buna funcționare a
instalațiilor, asigurarea asistenței sanitare etc. Naționalizarea stabilimentelor de băi calde și a
hotelurilor în anii 1948 – 1949 a constituit o primă etapă a profundelor transformări pe care le
va cunoaște stațiunea în anii următori. Administrarea lor a fost trecută mai întâi în subordinea
Prefecturii județului Ialomița și a sfatului Popular Regional, până în 1952. Apoi, o parte din
instalații s-au aflat în custodia Consiliului Central al Sindicatelor. Începand din anii 1971,
1973 și 1976 s-au înființat 3 complexe balneare. Prin HG 1122 din 10.10.2002 , Amara este
declarată stațiune turistică de interes național, ca mai tarziu Legea nr. 134/2004 să declare
comuna ca oraș. Unicitatea stațiunii Amara este dată de proprietățile curative ale lacului
Amara. Lacul Amara are o suprafață umedă de cca. 162 ha și o adâncime maximă de 4 m, cu
maluri în general abrupte. Datorită speciilor de păsări întâlnite în zona Lacului Amara, acesta
a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică prin H.G nr. 2151/2004 . În zona
lacului Amara sunt întâlnite specii de păsări a căror protejare este atât de interes comunitar cât
și național, necesitând atenție deosebită în ceea ce privește conservarea și protecția, specii
34 Primăria orașului Amara, „ Dezvoltarea infrastructurii de turism în stațiunea balneoclimatică
Amara prin reamenajarea plajei și lacului din complexul de agrement PERLA, înființarea unui centru
de informare turistică și reabilitarea principalelor căi de acces către unitățile hoteliere ” , august 2010
35

precum: egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebăda de vară, eretele de stuf, chira de
baltă, corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria,
florinte, cormoranul mare, rața mare, nagâțul, lișița .
Valoarea terapeutică a lacului, cât și efectele tămăduitoare ale nămolului extras din lac
sunt cunoscute și exploatate de localnici de multă vreme, aceste considerente stând și la baza
dezvoltării turismului balnear în localitate. La nivelul stațiunii Amara, serviciile turistice se
concentrează în general pe serviciile de tratament și mai puțin pe cele de relaxare. Acest lucru
se datorează și factorilor de cură întâlniți în jurul lacului Amara care sunt propice dezvoltării
serviciilor ce țintesc tratarea unor afecțiuni precum afecțiuni ale aparatului locomotor
(reumatisme degenerative, reumatisme articulare și inflamatorii), afecțuni și sechele post-
traumatice, afecțiuni neurologice periferice, afecțiuni asociate și altele. Oferta de produse
balneoclimaterice înregistrează la nivelul stațiunii Amara acceași tendință observată și la nivel
național, cu accent pus pe tratamentul medical – prin elemente naturale cu proprietăți
terapeutice și pe cel de convalescență – prin aplicarea unui proces de recuperare prin
stimulare și mai puțin pe componenta de întreținere. În prezent serviciile operatorilor de
turism din stațiune se concentrează în general pe segmentul serviciilor de tratament balnear
prin exploatarea proprietăților curative ale lacului și mai puțin pe cel al serviciilor de relaxare
și recreere. Acest lucru se datorează în primul rând factorilor de cură existenți, pretabili la un
profil al turistului caracterizat în general de o vârstă înaintată al cărui scop este tursimul de
sănătate și mai puțin cel de recreere.
3.2 Analiza echipamentelor i serviciilor turistice ale stațiunii balneare Amara ș
La nivelul stațiunii Amara se înregistrează urmatoarele unități de cazare:
♦ Hotel Ialomița (3*) – str. Lacului;
♦ Hotel Parc (3*) – str. Ana Ipătescu;
♦ Hotel Lebăda (2*) – str. Lacului;
♦ Motel Diamant (3*) – la intrarea în stațiune pe DN 2C;
♦ Vila Irina – str.Ana Ipătescu;
♦ Vila Eclipsa – str Ana Ipătescu;
♦ Pensiunea Silvicultorilor – Str. Ana Ipătescu;
♦ Campingul Perla – la intrarea în stațiune pe DN 2C.
Hotelurile oferă posibilitatea prestării unor servicii de relaxare și servicii balneare de
tratament. Pe lângă serviciile de tratament oferite turiștilor un rol important îl are petrecerea
36

timpului liber în locuri special amenajate de promenadă și agrement care în prezent, la nivelul
stațiunii, sunt aproape inutilizabile. Această situație se datorează faptului că aceste spații
respectiv, parcul, aleile de promenadă și complexul PERLA (ștrand și lac de agrement) se află
într-o stare precară. În acest context putem exemplifica:
♦♦ Complexul de agrement PERLA
Complexul de agrement PERLA (ce include și zona de camping) se află situat imediat la
intrarea în stațiunea balneoclimaterică Amara la cca. 300 m, pe DN 2C și este alcătuit din
urmatoarele componente:
-plaja și zona verde de agrement, locuri de joacă pentru copii, cu ieșire directă către lacul
Amara pe latura de Nord și Est și către lacul de agrement pe latura de Sud;
-lacul de agrement destinat plimbărilor cu hidrobicicleta;
-zona de parcare;
-restaurantul și campingul aflate pe latura de Vest către drumul național 2C.
În prezent în funcțiune se află numai restaurantul și campingul, celelalte componente fiind
într-o stare avansată de degradare datorită faptului că nu au fost întreținute și nu au mai fost
realizate investiții.
♦♦ Parcul balnear Amara
Parcul este situat în intravilanul orașului Amara în apropierea zonei hoteliere. Are o suprafață
de cca. 64 ha și deține două accese importante care se fac din Strada Ana Ipătescu și din
Strada Libertății. În prezent starea vegetației este haotică și circulația pietonală lasă de dorit
datotită faptului că aleile existente sunt într-o stare avansată de deteriorare și mobilierul urban
practic inexistent.
♦♦ Căile de acces către unitățile hoteliere, aleile de promenadă
Accesul către principalele unități hoteliere ale stațiunii se face din drumul național 2C prin
intermediul Str. Lacului și Aleii Plajei cât și prin intermediul unor rețele de alei precum:
Parcului, Trandafirilor, Macului, Soarelui, Baladei etc. Rețeaua de alei constituie și un loc de
promenadă al turiștilor, Aleea Plajei având vedere directă în partea de Sud, Sud-Est către lacul
Amara iar celelalte alei străbătând o zonă cu foarte multă vegetație. În prezent facilitățile
oferite turiștilor pentru promenadă lasă foarte mult de dorit din cauza trotuarelor aflate într-o
stare avansată de degradare, lipsa băncilor, coșurilor publice de gunoi și a unui iluminat
public inadecvat. De asemenea, confortul și siguranța turiștilor este afectată printr-un acces
deficitar atât pietonal cât și cu autovehiculele de la intrarea în stațiune până la principalele
unități hoteliere pe drumul național 2C, și strada Lacului deoarece lipsesc sau se află într-o
stare precară, porțiuni semnificative de trotuare iar suprafața carosabilului este uzată.
37

Pe lângă informațiile prezentate mai sus, în tabelul nr.3.2.1 am prezentat datele
aferente stațiunii balneare Amara, cu privire la evoluția echipamentelor de cazare și circulația
turistică în perioada 2005- 2009.
Tabel nr.3.2.1 Analiza echipamentelor de cazare și a circulației turistice a stațiunii
balneare Amara, în perioada 2005- 2009
Tipuri de unități de
cazare20052006200720082009
Unități de cazare –
(total) număr99988
Hoteluri 44333
Moteluri –111
Vile turistice 22211
Campinguri 11111
Unități tip căsuță 11111
Tabere de elevi și
preșcolari11111
Locuri în unități de
cazare – (total)
număr21642164207320982168
Hoteluri 17811781166017851845
Moteluri –282828
Vile turistice 1221221222626
Campinguri 3636383444
Unități tip căsuță 105105105105105
Tabere de elevi și
preșcolari120120120120120
Total-locuri-zile 408458467769444784460076433756
Hoteluri 389956433399404480328060398722
Moteluri –102201024810220
Vile turistice 59821836618204895044784
Campinguri 18401364-103048990
Tabere de elevi și
preșcolari1068014640118802196011040
Sosiri-total-număr 1626619206269582400821305
Hoteluri 1581817759240021828019535
Moteluri –141411741083
Vile turistice 189680636348034
Campinguri 1040-180183
Tabere de elevi și
preșcolari249727906894470
Înnoptări-total-
număr209228250448290823263412240808
Hoteluri 203830233528277716199931232719
Moteluri –157114211368
Vile turistice 262410342717056956181
Campinguri 108720-23402580
Tabere de elevi și 26665898436627643960
38

preșcolari
Sursa: Fișa turismului stațiunii balneare Amara 2004- 2009.pdf – fișă furnizată de Primăria orașului
Amara
Tipurile de structuri de primire turistică, conform tabelului nr.3.2.1, întâlnite în stațiunea
balneară Amara sunt următoarele: „hotel”, „motel”, „vile turistice”, „campinguri”, „unități tip
căsuță”, și „tabere de elevi și preșcolari”. Observăm că cele mai multe structuri de primire
turistică sunt reprezentate de hoteluri, urmate de vilele turistice și restul structurilor de cazare
turistică. Din același tabel observăm că din anul 2007, apare ca tip de structură de cazare
turistică și un motel, tot în anul 2007 numărul vilelor turistice scăzând de la două vile turistice
la una singură.
Figura nr.3.2.1 Evoluția numărului unităților de cazare, în stațiunea balneară Amara, în
perioada 2005- 2009
00,511,522,533,54
20052006200720082009Hotel
Motel
Vile turistice
Campinguri
Unități tip căsuță
Tabere de elevi și
preșcolari
În figura nr.3.2.1 se poate observa că pe întreg parcursul perioadei analizate, trei tipuri de
unități de cazare și-au păstrat constantă evoluția, și anume: camping-ururile, unitățile de tip
căsuță și taberele de elevi și preșcolari. Hotelurile și-au păstrat constantă evoluția până în anul
2006, urmând ca din anul 2007 să scadă cu o unitate, menținându-și aceeași evoluție în
continuare. Vilele turistice și-au menținut același număr până în anul 2007, urmând ca de anul
următor să scadă cu o unitate, iar un motel și-a „făcut apariția” abia prin anul 2007, păstrându-
și neschimbată evoluția.
Figura nr.3.2.2 Evoluția capacității existente în spațiile de cazare turistică, cu funcțiuni
de cazare turistică, în stațiunea balneară Amara, în perioada 2005- 2009
39

05001000150020002500
20052006200720082009Line 3
Capacitateaexistentă
Line 1
Analizând per total evoluția numărului locurilor de cazare existente în structurile de primire
turistică, în perioada 2005- 2009, se constată o fluctuație a acesteia astfel: anii 2005 și 2006
înregistrează o evoluție constantă, urmând ca în anul 2007 să scadă cu 4.20%. În anul 2008
însă, numărul acestora crește cu aproximativ 1.21% și în 2009 cu 3.34% față de 2008.
Figura nr.3.2.3 Evoluția capacității în funcțiune a spațiilor de cazare turistică, cu
funcțiuni de cazare turistică, în stațiunea balneară Amara, în perioada 2005- 2009
0100000200000300000400000500000
20052006200720082009Capacitatea înfuncțiune
Line 1
În schimb, în ceea ce privește evoluția capacității în funcțiune ( figura nr.3.2.3) , se observă
o creștere de 14.52% a anului 2006 față de 2005. Se continuă cu o involuție a anului 2007 de
4.91% , urmând o evoluție a anului 2008 de 3.44%, finalizându-se iar cu o involuție a anului
2009 de 5.72% .
După cum se poate observa, numărul sosirilor de turiști în stațiunea balneară Amara, are o
evoluție crescătoare ( figura nr.3.2.4) din anul 2005 până în 2007, atingând în acest an ( 2007)
valoarea maximă. În anul 2008 și 2009, numărul acestora scade, înregistrând descreșteri de
aproximativ 11% a anului 2008 față de 2007, respectiv de 11.26% a anului 2009 față de
2008.
Figura nr.3.2.4 Evoluția numărului sosirilor de turiști, în stațiunea balneară Amara, în
perioada 2005- 2009
40

050001000015000200002500030000
20052006200720082009Număr sosiri
Line 1
Figura nr.3.2.5 Evoluția numărului înnoptărilor de turiști, în stațiunea balneară Amara,
în perioada 2005- 2009
050000100000150000200000250000300000350000
20052006200720082009Număr înnoptări
Line 1
Referitor la evoluția numărului de înnoptări, avem oarecum aceeași situație ca în cazul
numărului de sosiri. Numărul acestora crește până în anul 2007, atingând aici valoarea
maximă, urmând ca în următorii ani să descrească din ce în ce mai mult. Astfel se
înregistrează o scădere de 9.43% a anului 2008 față de 2007, și de 8.58% a anului 2009 față
de 2008.
Pe baza informațiilor din tabelul nr.3.2.1 am făcut o previziune a numărului turiștilor pe
trei ani și anume perioada 2010- 2013 . În vederea efectuării previziunii, pentru fiecare
indicator (serie de date) se vor folosi cel puțin două metode de previziune și se va alege cea
pentru care coeficientul de variație este mai mic de 5% 35. Pentru previziunea numărului de
turiști am folosit trei metode: metoda sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică și a
35 M. Ioncică, M. Pădurean, A. Șchiopu, M. Țală, „ Economia serviciilor- Culegere de probleme și
studii de caz”, editura Uranus, București, 2002, pag. 96
41

trendului linear. Algoritmul de calcul pentru previziunea numărului de turiști, în stațiunea
balneară Amara este prezentat în partea de „ ANEXE” a licenței.
Evoluția numărului sosirilor de turiști, în stațiunea balneară Amara, în 2005- 2009
Tabel nr. 3.2.2 1. Metoda sporului mediu: ȳi = yi + Δ * ti;
Anul yitiȳi=yi+ Δ*ti(yi-ȳi)2
200516266016266 0
200619206117525.75 4743749115.015625
200726958218785.5 66789756.25
200824008320036.25 15774798.0625
200921305421305 0
Total107743–4826313669.328125
Δ = ( yn – yi)/ n-1= ( 21305 – 16266) / 4 = 1259.75
= 107743/ 4 = 26935.75ȳ
ȳi = yi + Δ * ti
σ = √ Σ ( yi – ȳi )2 / Σ yi = 14703509.68
υ = (σ / ) * 100= ȳ5.458% > 5%
Tabel nr. 3.2.3 2. Metoda indicelui mediu: ȳi = yi * Īt1;
Anulyitiȳi ( yi – ȳi )2
200516266016266 0
2006192061167377.14 279508509746064
20072695821722310.7 295707540430201
200824008317722577 313239344647761
2009213054182365317.33 332570312590552743184
Total107743–332571201045947567210
Ī = ( n-1) * √ yn / yi = 10.29
= 26953.75ȳ
ȳi = yi * Ī t1
σ = √Σ ( yi – ȳi)2 / n = 8155626291.658385
υ = (σ / ) * 100= ȳ3027.80% > 5%
Tabel nr.3.2.4 3. Metoda trendului liniar: ȳi = ( a + b) * ti , unde a = = 26935.75 , ȳ
și b = Σ yi * ti/ Σ ti2
42

Anulyi
(mii turiști)titi2yi * tiȳi(yi – ȳi )2
200516266-24-3253243201.75725534628.0625
200619206-11-1920646141.75725534628.0625
20072695800026935.75 495.0625
200824008112400850943.75725534628.0625
200921305244261048240.75725534628.0625
Total107743-1014880215463.7529021385122995.0625
ȳi = ( a + b) * ti , unde a = = 26935.75 , ȳ
și b = Σ yi * ti/ Σ ti2
= 26935.75ȳ
σ = √Σ ( yi – ȳi)2 / n = 48174.1839
υ = (σ / ) * 100= ȳ0.0178% < 5%
Având în vedere că metoda de previziune cu cel mai mic coeficient de variație ( υ = 0.0178%)
este metoda trendului liniar, rezultă că această metodă ajustează cel mai bine seria de date,
prin urmare va fi folosită în continuare la previzionarea numărului de turiști.
Tabel nr.3.2.5 Previziunea numărului de turiști în stțiunea balneară Amara, în
perioada 2010- 2013
Anulti ȳi
2010533234.5
2011634494.25
2012735753.25
2013837013.75
În urma previzionării numărului total de sosiri turiști, am observat că acesta este în continuă
creștere. Acest lucru va aduce numai beneficii întrucât se vor ocupa locurile de cazare din ce
în ce mai mult, și astfel vor crește și indicii de utilizare netă a capacității turistice.
43

3.3 Propuneri și măsuri pentru îmbunătățirea turismului balnear
în stațiunea Amara

Creșterea gradului de atractivitate al unei stațiuni se face prin valorificarea
potențialului existent al stațiunii în cauză. Acest lucru este valabil și pentru stațiunea balneară
Amara din județul Ialomița. Consider că, un prim pas în acest sens, îl constitutie dezvoltarea
infrastructurii de turism în stațiunea balneoclimaterică Amara prin reamenajarea plajei și
lacului din complexul de agrement Perla, înființarea unui centru de informare turistică și
reabilitarea principalelor căi de acces către unitățile hoteliere. Mai concret propun luarea unor
măsuri de intervenție în scopul reabilitării turismului balnear din orașul Amara prin
următoarele:
1. Modernizarea și extinderea căilor de acces auto și pietonal către și în incinta
principalei zone hoteliere a stațiunii;
2. Reabilitarea zonei de agrement din cadrul complexului PERLA;
3. Construirea unui centru de informare turistică;
4. Sporirea atractivității turistice a zonei;
5. Revitalizarea comunității locale;
6. Crearea a noi locuri de muncă;
7. Dezvoltarea spiritului civic și al constiinței cetățenești;
8. Inducerea sentimentului de mândrie și de apartenență la comunitate.
În ceea ce privește modernizarea și extinderea căilor de acces auto și pietonal către și în
incinta principalei zone hoteliere a stațiunii , accesul către principalele unități hoteliere ale
stațiunii se face din DN 2C prin intermediul Str. Lacului și Aleii Plajei cât și prin intermediul
unor rețele de alei precum: Parcului, Trandafirilor, Macului, Soarelui si Baladei etc.
Rețeaua de alei constituie și un loc de promenadă al turiștilor, Aleea Plajei având vedere
directă în partea de Sud, Sud- Est către lacul Amara iar celelalte alei străbătând o zonă cu
foarte multă vegetație. În prezent facilitățile oferite turiștilor pentru promenadă lasă foarte
mult de dorit din cauza trotuarelor aflate într-o stare avansată de degradare, lipsa băncilor, a
coșurilor publice de gunoi și a unui iluminat public inadecvat. De asemenea, confortul și
siguranța turiștilor este afectată printr-un acces deficitar atât pietonal cât și cu autovehiculele
44

de la intrarea în stațiune până la principalele unități hoteliere pe drumul național 2C și strada
Lacului, deoarece lipsesc sau se află într-o stare precară, porțiuni semnificative de trotuare iar
suprafața carosabilului este uzată. Pentru îmbunătățirea acestor aspecte se vor realiza
următoarele:
· Pentru porțiunea drumului național 2C de la intrarea în stațiune dinspre Slobozia
până la intersecția cu Str. Lacului:
1. Introducerea accesului pietonal de-a lungul DN 2C prin realizarea de trotuare pe ambele
sensuri și reabilitarea parcării adiacente complexului Perla și parapetului metalic de protecție
din dreptul bazinului de agrement;
2. Refacerea peisagistică a zonei adiacente DN 2C;
3. Introducerea iluminatului public;
4. Refacerea fântânii de lângă intrarea în cadrul complexul PERLA;
5. Introducerea de coșuri de gunoi.
· Str. Lacului:
1. Refacerea stratului de uzură a carosabilului;
2. Reabilitarea și extinderea trotuarelor pe ambele părți de circulație;
3. Refacerea peisagistică;
4. Refacerea iluminatului public;
5. Introducerea de coșuri de gunoi.
· Pentru aleile : Plajei, Parcului, Macului, Trandafirilor, Soarelui și Baladei :
1. Refacerea părții carosabile;
2. Refacerea trotuarelor;
3. Refacerea peisagistică;
4. Refacerea iluminatului public;
5. Introducerea de mobilier urban și coșuri de gunoi.
Complexul de agrement PERLA ( punctul 2) , ce include și zona de camping, se află situat
imediat la intrarea în stațiunea balneoclimaterică Amara la cca. 300 m, pe DN 2C la intrarea
dinspre Slobozia. Acesta este mărginit pe laturile de nord și est de Lacul Amara și este alcătuit
din urmatoarele componente:
-plaja și zona verde de agrement, locuri de joacă pentru copii cu ieșire directă către lacul
Amara pe latura de Nord și Est și către lacul de agrement pe latura de Sud;
-lacul de agrement destinat plimbărilor cu hidrobicicleta;
-zona de parcare;
-restaurant și camping aflat pe latura de vest către drumul național 2C;
45

În prezent în funcțiune se află numai restaurantul și campingul cu o capacitate de cazare de 22
de locuri, celelalte componente fiind într-o stare avansată de degradare datorită faptului că nu
au fost întreținute și nu au mai fost realizate investiții. Ca măsuri de îmbunătățire a acestor
aspecte se vor face următoarele:
1. reabilitarea căii de acces în complex din DN 2C, aleilor interioare pietonale, parcării și
amenajarea unui spațiu pentru micul comerț de sezon (pozarea unor căsuțe de lemn);
2. reabilitarea debarcaderului;
3. reabilitarea grupurilor sanitare existente și introducerea de dușuri;
4. amenajarea de locuri de joacă pentru copii;
5. refacerea spațiului verde și amenajarea peisagistică;
6. reamenajarea spațiului destinat plajei de-a lungul malului Lacului Amara;
7. introducerea iluminatului public în incinta complexului;
8. reabilitarea și extinderea utilităților necesare (alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu
energie electrică );
9. reabilitarea lacului de agrement destinat plimbărilor cu hidrobicicleta și pozarea unor
fântâni arteziene (reabilitare mal și dragare);
10. dotarea cu mobilier urban și coșuri de gunoi;
În urma studiului de caz realizat la stațiunea balneară Amara din județul
Ialomița, precum și a cercetării întreprinse în mod individual din diferite surse de informare,
consider că dezvoltarea turismului balnear găsește în prezent un context
deosebit de favorabil datorită existenței unei cereri în creștere,
diversificate precum și datorită preocupărilor diferitelor organisme pentru
prevenirea apariției unor afecțiuni. După o perioadă de declin cauzată de
neadecvarea ofertei și produselor specifice la noile cerințe și mutații în
plan motivațional – turismul balnear a devenit în ultimele decenii, prin
importantele sale efecte sociale și economice, un segment major și tot mai
dinamic al pieții turistice internaționale.
Spre acest sector se concentrează cu tot mai mult interes, în țările
dezvoltate și cu tradiție balneoturistică, importante mijloace materiale și
umane, o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, pentru prestarea
unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel
calitativ, pentru a putea satisface cerințele vitale ale omului modern,
generate de evoluția condițiilor de viață și de starea de sănătate a
46

populației. Transformările profunde prin care trece acest tip de turism
elocvente fiind tendințele, acțiunile și faptele concrete prezentate în
capitolele anterioare – au drept cauză o nouă viziune asupra turismului
balnear, potrivit căreia el trebuie privit și tratat ca “turism de
sănătate”.
Acest nou concept care nu neagă turismul balnear ci îl redefinește
îmbogățindu-i conținutul și aria de cuprindere spre noi direcții de acțiune
în vederea dezvoltării, diversificării sale. Pe de altă parte implicațiile
favorabile pe care dezvoltarea acestei forme de turism le are în plan
economic și social o recomandă ca fiind atractivă din punct de vedere
investițional.
Totodată este necesar ca această strategie să vizeze o dezvoltare
durabilă, în deplină armonie cu mediul natural și cu cel socio-uman, care
să asigure în egală măsură rezultate economice benefice. În vederea
valorificării tuturor acestor oportunități este necesară o implicare a tuturor
factorilor implicați : guvern, comunități locale, agenți economici, angajatori
s.a. și deci utilizarea unor politici adecvate care să contribuie la realizarea
tuturor obiectivelor propuse.
Capitolul IV: Concluzii
În Europa ultimilor douăzeci de ani a avut loc, după cum apreciază specialiștii în
domeniu, o revenire fără precedent a termalismului iar secolul XXI a început cu o imagine
incomparabil mai bună pentru această formă de turism, datorită dezvoltării susținute a
turismului de bunăstare alături de cel tradițional. În cazul nostru, schimbarea de sistem politic,
economic și social produsă în 1989 și revenirea țării noastre în eșalonul democrațiilor
europene a însemnat pentru turismul balnear intrarea într-o perioadă de criză. Perioada
prelungită de tranziție, căderea economiei, scăderea puterii de cumpărare, managementul
defectuos, lipsa investițiilor, a cadrului legislativ, au generat degradarea bazei materiale din
stațiuni, atât din punct de vedere al echipamentelor învechite și depășite moral din hoteluri,
restaurante și baze de tratament, cât și al dotării edilitate, amenajărilor publice (parcuri,
pavilioane de cură internă, captări de izvoare) și protecției factorilor naturali de cură,care s-au
degradat considerabil.
47

Din acest motiv, până în anul 2000, în loc să diminuăm diferențele dintre oferta
noastră în domeniu și cea a statelor cu tradiție, discrepanțele s-au accentuat.
Creșterea economică înregistrată de țara noastră după anul 2000 s-a reflectat și într-un
reviriment al ofertei din turismul balnear românesc, o tendință de modernizare a structurilor
hoteliere și de tratament, de diversificarea ofertei, ceea ce reflectă convingerea societăților ce-
și desfășoară activitatea în domeniu că această formă de turism va înregistra o creștere
continuă a cererii. Pe de altă parte, strategiile societăților comerciale și ale investitorilor din
stațiuni vor avea succes în măsura în care se vor încadra în programele stabilite la nivel
național. Strategiile societăților cu activitate de turism balnear, cu sprijinul autorităților
regionale și locale, vor defini însă adevărata față a viitoarelor stațiuni balneare românești.
Acestea vor trebui să răspundă noilor cerințe ale clienților și noului concept, "turismul de
sănătate, cu oferte complexe, diversificate, de înaltă calitate, atât la structurile de primire și
alimentație, cât și la tratament, variatele tipuri de cură și agrement." Stațiunile balneare ale
viitorului din România vor avea succes dacă vor reuși transformarea cu ajutorul strategiilor
propuse în centre moderne de sănătate și bunăstare care să valorifice extraordinarul potențial
al factorilor naturali de cură. Pentru a putea răspunde cerințelor manifestate pe piața turistică
balneară este necesară crearea unor stațiuni polivalente prin lărgirea și diversificarea profilului
de bază al stațiunii, paralel cu apariția unor stațiuni cu profiluri noi. Stațiunile balneare
moderne, care vor avea produse cu un conținut complex, vor oferi cure balneare terapeutice și
de recuperare dar și cure pentru turismul de bunăstare, de sănătate, cu accent pe calitatea vieții
strâns împletită cu apărarea sănătății sunt soluția învingătoare pentru turismul balnear. Aceste
stațiuni pot deveni centre de referință pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor.
Dintre problemele generale obligatorii pentru edificarea stațiunilor balneoturistice moderne
am enumera: analizele temeinice pentru stabilirea registrului de factori naturali de cură,
rezervele de substanțe minerale utile și nivelul de utilizare al acestora, stabilirea profilului și
specializărilor optime ale stațiunii ca elemente de bază privind amploarea și structura
modernizărilor bazei materiale și/sau crearea centrelor de bunăstare, conturarea celor mai
bune soluții pentru zonarea funcțională și elementele de infrastructură generală și specifică. O
valorificare strategică a potențialului turismului balnear românesc va permite repoziționarea
acestuia pe piața internă și internațională. Reușita acestei acțiuni depinde de implicarea
hotărâtă a factorilor de decizie de la nivel macro și microeconomic, iar efectele economice și
sociale vor fi favorabile pentru România.
48

Turismul balnear se detașează în cadrul celorlalte forme de turism datorită
multiplelor beneficii sociale și economice pe care le aduce ca urmare a efectelor pozitive pe
care acesta le are asupra stării de sănătate fizică și psihică a oamenilor.
În condițiile actuale, în care pe plan mondial se manifestă tendința de înlocuire treptată a
tratamentelor alopate cu unele mai blânde, mai puțin toxice cum sunt cele bazate pe factorii
naturali de cură, paralel cu mutarea centrului de greutate dinspre tratare spre prevenire, rolul
turismului balnear devine din ce în ce mai important. Aceasta, cu atât mai mult cu cât,
tendințele manifestate pe plan mondial evidențiază o evoluție pozitivă a cererii pentru
componenta „wellness” din cadrul turismului de sănătate.
Creșterea economică și evoluția condițiilor de viață ale omului modern aduc, pe
lângă aspectele pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului,
dezechilibrele alimentare calitative și cantitative, intensificarea acțiunii patogene a mediului
ambiant asupra organismului uman datorită poluării fizice și chimice, care au impact negativ
asupra stării de sănătate a populației. În vederea diminuării impactului acestor efecte negative,
tot mai mulți turiști aleg ca destinație de vacanță stațiunile balneare. Prin rezultatele eficiente
obținute în menținerea și consolidarea sănătății și a refacerii potențialului energetic, turismul
balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziție pe piața turistică internațională este
în creștere continuă. Dintre țările Europei Centrale și de Est, ce au devenit state membre ale
Uniunii Europene, România are avantajul oferit de cantitatea și calitatea factorilor naturali de
cură, unii cu valoare de unicat, dar și dezavantajul unei baze tehnico-materiale depășite.
Cu toate acestea, printr-un program realist de dezvoltare generală a turismului, turismul
balnear, la rândul său, se poate repoziționa pe piața turismului românesc și pe piața turismului
balnear european. Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor
strategii, de a căror calitate depinde reușita acestei acțiuni, care se poate concretiza atât în
creșterea cererii pentru turismul balnear românesc și integrarea stațiunilor balneare din țara
noastră în topul celor cu o bună cotă de piață din Europa, cât și în determinarea unui număr
cât mai mare de turiști români să aleagă ca destinație de vacanță o stațiune balneară.
Strategiile naționale de dezvoltare a turismului din România, trebuie să armonizeze
strategiile elaborate la nivel regional, local și al fiecărei stațiuni, ținând cont și de strategiile
europene, în vederea evidențierii bogăției ofertei românești de acest gen și pentru a trezi
interesul turiștilor străini atrași spre stațiunile balneare din statele dezvoltate ale Uniunii
Europene nu numai de calitatea ofertei dar și de promovarea susținută a acesteia.
49

Tocmai de aceea, avantajele deosebite oferite României de importantul potențial
balnear de care dispune trebuie să se transforme într-un avantaj competitiv, care în condițiile
unei strategii adecvate să devină unul dintre elementele cheie ale turismului românesc.
Pornind de la aceste premise, lucrarea își propune să evidențieze principalele direcții de
dezvoltare a turismului balnear în spațiile urbane cu tradiție în domeniu și, pe baza acestora să
contureze posibile strategii de dezvoltare, ce ar permite turismului balnear românesc să devină
competitiv. În măsura în care va face obiectul unei strategii unitare, coerente și realiste
stabilite la nivel macroeconomic și microeconomic, pe baza unor obiective de dezvoltare
durabilă, turismul balnear, și nu numai, are perspective să devină un element dinamizator al
întregii economii naționale având în vedere potențialul turistic valoros de care dispune țara
noastră precum și dinamica cererii potențiale interne și externe.
În condițiile în care România dispune de un potențial balnear de excepție
caracterizat nu numai prin faptul că deține o treime din apele minerale existente în Europa dar
și prin cea mai mare diversitate de factori naturali de cură între care unii cu valoare de unicat
sau puțin răspândiți în Europa, turismul balnear în condițiile adoptării unor politici adecvate
poate deveni cheia de boltă a turismului românesc.
50

Bibliografie
1. Bibirigea Ioan Romeo, “Managementul integrării turismului românesc în Uniunea
Europeană” , Editura Chișinău, 2007;
2. Cândea Melinda, Florina Bran, Cimpoieru Irina , „Organizarea, amejarea și dezvoltarea
durabilă a spațiului geografic” , Editura Universitară, București, 2006;
3. Colectiv de elaborare, „Studii de modernizare, dezvoltare durabilă a turismului și
diversificarea ofertei turistice românești” , I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1995;
4. Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței
internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului ;
5. Clift S. And Page J., „ Health and international tourist” , Rontledge, London and New
York 1996;
6. Cristureanu C. , “Economia și politica turismului internațional “ , Ed. Abeona, Bucuresti,
1992
7. Dinu Mihaela ,“The geography of tourism” ,Editura Didactică și Pedagogică, București,
2005;
8. Ferenț Emil, “Economia și managementul turismului” , Editura Politehnium, Iași, 2007;
9. Glăvan V. , “Amenajarea turistică a teritoriului “ , Ed. Eden, București, 1996
51

10. Ielenicz Mihai, Comînescu Laura, “România. Potențial turistic” , Editura Universitară
București, 2006
11. Ioncică M., M. Pădurean, A. Șchiopu, M. Țală, „ Economia serviciilor- Culegere de
probleme și studii de caz ”, editura Uranus, București, 2002
12. Petre Ianc Teodor, “ Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în
perspectivele integrării europene” , editura ASE, București 2006, citat Vasile Glăvan și
colectivul, “ Tendințe și perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismului
European” , ICT 1995;
13. Stăncioiu Aurelia Felicia, “ Dicționar de terminologie turistică” , Editura Economică,
București 1999 ;
14. Stănciulescu Gabriela, Nicolae Lupu, Gabriela Țigu , “ Dicționar poliglot explicativ de
termeni utilizați în turism” , Editura ALL 2000
15. *** DEX, Editura Academiei R.S.R. ;
16. *** The International Union for Official Tourism Organisation (IUOTO), IUOTO
Publications, Geneva, Switzerland, 1983;
17. ***Breviar statistic, „ Turismul României” – 2009
18.***Primăria orașului Amara, „ Dezvoltarea infrastructurii de turism în stațiunea
balneoclimatică Amara prin reamenajarea plajei și lacului din complexul de agrement
PERLA, înființarea unui centru de informare turistică și reabilitarea principalelor căi de
acces către unitățile hoteliere ” , august 2010
19.***Fișa turismului stațiunii balneare Amara 2004- 2009.pdf – fișă furnizată de Primăria
orașului Amara
20. http://www.adevarul.ro/financiar/Turismul_balnear-in_scadere_0_256174826.html
21. www.adevarul.ro
22.http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/criza-ii-intoarce-pe-romani-la-turism-balnear-din-
romania.html
23. www.mdrl.ro
24.www.etc-corporate.org ,, Commission Européenne du Tourisme, „Les Tendances
touristiques en Europe“
25. http://www.scritube.com/geografie/turism/Particularitatile-turismului-b1052111820.php
26. www.wall-street.ro/articol/Turism
27. http://www.insse.ro
28. http://www.scribd.com/doc/36173067/3/Ierarhizarea-sta%C5%A3iunilor-in-plan-general ;
29. http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/20/20%20Turism_ro.pdf
52

30. http://www.insse.ro/cms/files%5Cpublicatii%5Cbreviar%20turism_2010.pdf
31. http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t715429.html
32. http://www.ghidromania.ro/atractii-turistice-statiuni-balneo.php
ANEXE
Lista stațiunilor balneare din România
53

Sursa: http://www.ghidromania.ro/atractii-turistice-statiuni-balneo.php
Algoritmul de calcul pentru previziunea numărului sosirilor de turiști, în
stațiunea balneară Amara, în perioada 2010- 2013:
Evoluția numărului sosirilor de turiști, în stațiunea balneară Amara, în 2005- 2009
Tabel nr. 3.2.2 1. Metoda sporului mediu: ȳi = yi + Δ * ti;
54

Anul yitiȳi=yi+ Δ*ti(yi-ȳi)2
200516266016266 0
200619206117525.75 4743749115.015625
200726958218785.5 66789756.25
200824008320036.25 15774798.0625
200921305421305 0
Total107743–4826313669.328125
Δ = ( yn – yi)/ n-1= ( 21305 – 16266) / 4 = 1259.75
= 107743/ 4 = 26935.75ȳ
ȳi = yi + Δ * ti
ȳ1= 16266 + 0 = 16266
ȳ2 = 16266 + 1259.75 = 17525.75
ȳ3 = 16266 + 1259.75*2 = 18785.5
ȳ4 = 16266 +1259.75*3 = 20036.25
ȳ5 = 16266 +1259.75*4 = 21305
( yi -ȳ1)2 : 1. ( 16266 – 16266)2 = 0
2. ( 19206 – 17525 .75)2 = 1680.252 = 4743749115.015625
3. ( 26958 – 18785 .5)2 = 8172.52 = 66789756.25
4. ( 24008 – 20036 .25)2 = 3971.752 = 15774798.0625
5. ( 21305 – 21305)2 = 02 = 0
σ = √ Σ ( yi – ȳi )2 / Σ yi = 14703509.68
υ = (σ / ) * 100= ȳ5.458% > 5%
Tabel nr. 3.2.3 2. Metoda indicelui mediu: ȳi = y1 * Īt1;
Anulyitiȳi ( yi – ȳi )2
200516266016266 0
2006192061167377.14 279508509746064
20072695821722310.7 295707540430201
200824008317722577 313239344647761
2009213054182365317.33 332570312590552743184
Total107743–332571201045947567210
Ī = ( n-1) * √ yn / yi = 10.29
= 26953.75ȳ
55

ȳi = yi * Ī ti
ȳ2005 = 16266*10.290 = 16266
ȳ2006 = 16266*10.291 = 167377.14
ȳ2007 = 16266*10.292 = 1722310.7
ȳ2008 = 16266*10.293 =17722577
ȳ2009 = 16266*10.294 = 182365317.33
( yi -ȳi)2 : 1. – 167185082 = 279508509746064
2. – 171961492 = 295707540430201
3. ( 26958 – 18785 .5)2 = 8172.52 = 66789756.25
4.– 176985692 = 313239344647761
5. – 182365104282 = 332570312590552743184
σ = √Σ ( yi – ȳi)2 / n = 8155626291.658385
υ = (σ / ) * 100= ȳ3027.80% > 5%
Tabel nr.3.2.4 3. Metoda trendului liniar: ȳi = ( a + b) * ti , unde a = = 26935.75 , ȳ
și b = Σ yi * ti/ Σ ti2
Anulyi
(mii turiști)titi2yi * tiȳi(yi – ȳi )2
200516266-24-3253243201.75725534628.0625
200619206-11-1920646141.75725534628.0625
20072695800026935.75 495.0625
200824008112400850943.75725534628.0625
200921305244261048240.75725534628.0625
Total107743-1014880215463.7529021385122995.0625
ȳi = ( a + b) * ti , unde a = = 26935.75 , ȳ
și b = Σ yi * ti/ Σ ti2
= 26935.75ȳ
ȳ1 = 26935.75 + [( -32532) / 4] * (-2) = 43201.75
b1 = (-32532)/4 = 16266
ȳ2 = 26935.75 + (-19206)*(-1) = 46141.75
b2 = -19206
ȳ3 = 26935.75 + 0*0 = 26935.75
b3 = 0/0 = 0
ȳ4 = 26935.75 + 24008*1 = 50943.75
b4 = 24008/1 = 24008
56

ȳ5 = 26935.75 + 10652.5*2 = 48240.75
b5 = 42610/4 = 10652.5
(yi – ȳi )2 : 1. ( 16266 – 43201.75)2 = – 26935.752 = 725534628.0625
2. ( 19206 – 46141.75)2 = – 26935.752 = 725534628.0625
3. ( 26958 – 26935.75)2 = 22.252 = 495.0625
4. ( 24008 – 50943)2 = – 26935.752 = 725534628.0625
5. ( 21305 – 48240.75)2 = – 26935.752 = 725534628.0625
σ = √Σ ( yi – ȳi)2 / n = 48174.1839
υ = (σ / ) * 100= ȳ0.0178% < 5%
Tabel nr.3.2.5 Previziunea numărului de turiști în stțiunea balneară Amara, în
perioada 2010- 2013
Anulti ȳi
2010533234.5
2011634494.25
2012735753.25
2013837013.75
= 26935.75ȳ
ȳ2010 = 26935.75 + 1259.75 * 5 = 33234.5
ȳ2011 = 26935.75 + 1259.75 * 6 = 34494.25
ȳ2012 = 26935.75 + 1259.75 * 7 = 35753.25
ȳ2013 = 26935.75 + 1259.75 * 8 = 37013.75
57