Dezv Cognitiva J Piaget 1 [624255]

TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE A LUI
JEAN PIAGET

Jean Piaget a fost un psiholog și
epistemolog elvetian. Biologist căruia îi plăcea să stea
și să observe natura, și -a început activitatea de studiu pe
copii, la rugămintea lui Alfred Binet, cel care a făcut
primele teste de inteligentă și apoi pe proprii copii
studiind cum se naște inteligenta. O parte din munca sa
a fost aspru criticată și combătută de colegii săi
psihologi, pentru că nu ia în considera re diferentele
cognitive, subestimează capacitătile copilului și că ar
influenta fără să isi dea seama răspunsurile copiilor. El
folosește metoda observatiei și a interviului clinic
pentru studiile sale.
A observat că gândirea copiilor este profund dif erită
de cea a adultilor. Răspunsurile acestora la diferitele
întrebări puse de Piaget arată cum copiii îsi fac în minte
scheme cu care lucrează și prin care își explică
fenomenele din jur.
La copiii mici, schema pentru un obiect este sunetul
scos de acesta, apoi ele se schimbă și sunt adăugate noi
elemente din viata copilului de până atunci. Până la
achizitia unor experiente noi, copilul se află într -o stare
de echilibru. Apoi, acest echilibru este perturbat, mintea
lucrează să înteleagă și să integr eze noul în cunoștintele
pe care le are deja. După aceea, revine la starea intitială
până la aparitia unui nou perturbator.
Piaget a identificat patru stadiii ale dezvoltării
cognitive:
1. Stadiul senzorio -motor (naștere -2 ani)
2. Stadiul preoperational ( 2-6 ani)
3. Stadiul operational concret (7 -11 ani)
4. Stadiul operational formal (12 ani+)

Stadiul senzorio -motor este alcătuit din șase
substadii. Copiii învată de la băgatul mâinii în gură,
(degetul este un obiect pe care îl privește), la mânuitul
diver selor obiecte pe care reușesc să le apuce singuri
(acum se folosește de degete, de mână, pentru a face
mai mult, se concentrează pe un obiect). În primele luni
de viată, pentru copil nu există obiecte permanente,
spatiu obiectiv. Există doar fenomene fără conștiintă de
sine. Copilul nu își dă seama dacă un obiect dispare din
fata lui. Face o sincronizare între universul vizual și
universul tactil. Între 8 -10 luni, un copil este capabil să
caute un obiect ascuns. Doar între 16 -18 luni
conștientizează obiect ele și deplasările lor. Apoi încep
să le folosească pentru a trage altele spre ei.
Își coordonează mișcările din ce în ce mai bine.
Interactionează cu mediul înconjurător prin diferite
experimente, începe să vorbească. Piaget (1976) a
observat că at unci când cineva în preajma copilului,
cântă, pocnește din degete, copilul se cambrează, dă din
cap, își mișcă picioarele. Toate aceastea, pentru a face
ca activitatea să mai dureze. ”Copilul care imită pe
altcineva, numai pentru a -l face să persevereze în actele
sale, face același lucru ca și copilul care în prezenta
primului obiect apărut actionează pentru a reproduce la
nesfârșit rezultatul dorit.” (Piaget, 1976).
În substadiul șase, el trece prin învătarea din încercare
și eroare. Sugarul dobândește c apacitatea de a gândi și a
îsi aminti.
Achizitii în stadiul senzorio -motor: imitatia,
permanenta obiectului, dezvoltarea simbolică,
cauzalitatea, ideea de număr.
Până la doi ani, copilul învată despre el și despre lumea
lui înconjurătoare.
În stadiul al doilea (2 -6 ani), la întrebarea legată de
bolta cerului, Ann o fetită de 3 ani spune că ” Ea e

acolo, aproape de soare, nu?” Piaget (p.296) ”Cei
foarte mici (3 -4 ani) spun de obicei că cerul e ”din
albastru”… în cursu l primului stadiu, cerul e văzut
aproape întotdeauna ca solid”. Piaget
(p. 297). Gândirea copilului este încă egocentrică, nu
poate recunoaște punctul de vedere al altuia. Folosesc
cuvântul ”cine” pentru a întreba de materia vie,
întrebând de lucruri. Spr e exemplu: Cine este portocala
asta? Vrând să întrebe a cui este portocala. Curiozitatea
este cea care îl face pe copil să pună o multime de
întrebări la această vârstă.
Piaget a observat că la această vârstă, gândirea
copiilor este condusă de animism și artificialism
infantil. Copiii cred că astrele se mișcă dupa ei, că sunt
fabricate.
Dezvoltarea simbolică îi ajută pe copii să emită
judecăti mai corecte privind relatiile spatiale. Ei pot să
înteleagă conceptul de identitatea, să clasifice, să
compare cantitătile, să înteleagă principiile numărării.
Capacitatea de a clasifica le dezvoltă copiilor gândirea
logică.
Centrarea îi împiedică pe copii să înteleagă principiile
conservării. Logica lor este limitată de concentrare
asupra stărilor și nu asupra transformărilor.
Functia simbolică le permite copiilor să reflecteze la
persoane, obiecte și întâmplări care nu sunt prezente
fizic. Ea se manifestă în imitatia amânată și în jocul
imaginativ și în limbaj.
Achizitii în stadiul preoperational: functia s imbolică,
joc imaginativ, transductie, animism, centrare,
decentrare, egocentrism, conservare, ireversibilitate,
teorie despre minte.
În stadiul al treilea (7 -11 ani), potrivit lui Piaget,
copiii folosesc numai rationamentul inductiv. Sunt
capabili să rezolve probleme ca conservarea substantei.

Rationarea copiilor este limitată.
Dezvoltarea morală este corelată cu maturizarea
cognitivă și are loc în trei stadii, în timp ce trec de la o
gândire rigidă la una mai flexibilă.
În stadiul al patrulea (12 – vârsta adultă), operatiile
formale, în care copiii își dezvoltă capacitatea de
gândire abstractă. Pot să -și imagineze posibilităti, să
formuleze și să testeze ipoteze.
În acest stadiu, pot învăta algebra și trigonometria.
Gândirea lor le permite să facă scheme mult mai
complexe.

BIBLIOGRAFIE

Piaget, J (2005). Reprezentarea lumii la copil .
(Mariana Pricop, traducător). Chișinău: Cartier
(lucrarea initială apărută în 2003).
Piaget, J (1976). Construirea realului la copil , (Dan
Răutu, traducător). București: Editura Didactică și
Pedagogică (lucrarea initială apărută în 1967).
Piaget, J (2017). Șase studii de psihologie. București:
Trei.