Ana Felicia Ștef s-a născut la 6 ianuarie 1927 în comuna Supurul de Jos, județul Satu Mare. A studiat filologia clasică la Universitatea din Cluj,… [624222]

MANUAL DE GREACĂ VECHE

Ana Felicia Ștef s-a născut la 6 ianuarie 1927 în comuna Supurul de Jos, județul Satu Mare.
A studiat filologia clasică la Universitatea din Cluj, primii trei ani, iar apoi, după ce secția defilologie clasică a fost desființată la toate universitățile din țară (cu excepția celei din capitală),și-a continuat ultimul an la Universitatea din București, unde a susținut examenul de licențăîn vara anului 1951. În 1951 a fost numită asistent universitar la Catedra de filologie clasicăa Universității din București, unde a lucrat până la pensionare în 1987, perioadă în care a ob -ți nut și titlul de doctor în filologie (1951–1956, asistent universitar; 1956–1969, lector uni -ver sitar; 1969–1987, conferențiar universitar).A publicat, de-a lungul carierei, mai bine de o sută de studii, articole, lucrări științifice șitraduceri de mare valoare pentru domeniul filologic (volume de autor sau în colaborare),printre care: Herodot, Istorii, vol. I (cărțile II și IV; Ed. Științifică, 1961) și vol. II (cărțile V,VI și IX; Ed. Științifică, 1964); Strabon, Geografia, vol. I (studiu introductiv, trad. cărțile I–
IV, comentarii, note și indice de nume, Ed. Științifică, 1972), vol. II (cărțile V–X, cu notițeintroductive la cărți, note și comentarii finale, Ed. Științifică,1974) și vol. III (cărțile XI–XVII,cu notițe introductive, note și indice, Ed. Științifică, 1984); Limba elenă (în colaborare;
capitolele Fonetica, Morfologia și textele filozofice), Ed. Didactică și Pedagogică, 1965; Sintaxa
condiționalelor limbii eline, (teza de doctorat), Tipografia Universității din București (TUB),1979; Fonologia greacă, TUB, 1985; Sintaxa structurală a limbii vechi grecești, TUB, 1986;
Morfologia istorică greacă (Morfologia numelui), TUB, 1988; Dicționar de expresii juridice
latine, Ed. Oscar Print, 1995 (apoi reed.); Manual de greacă veche, Ed. Humanitas, 1996;
manuale de limba latină pentru juriști și filologi la diverse universități particulare din țară;Mitologia greco-romană, Ed. Oscar Print, 2000.

ANA FELICIA ȘTEF
MANUAL DE
GREACĂ
VECHE
Ediția a II-a,
revăzută și adăugită

Redactor: Georgeta-Anca Ionescu
Coperta: Ioana NedelcuTehnoredactor: Iuliana Constantinescu
Tipărit la Tipo Lidana – Suceava
© HUMANITAS, 2014Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ȘTEF , ANA FELICIAManual de greacă veche / Ana Felicia Ștef. – Ed. a 2-a,rev. – București: Humanitas, 2014ISBN 987-973-50-2017-0811.14’02(075.8)
EDITURA HUMANITAS
Piața Presei Libere 1, 013701 București, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e- mail: [anonimizat] telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

Mariei,
în semn de iubire
și devotament

Prefață la ediția I
A trecut mai bine de un sfert de veac de la ultima apariție în
România a unui manual universitar de greacă veche. Lipsa acestuia,
ca și a unui dicționar grec–român care să cuprindă cel puțin fondullexical principal al elinei, se simte acut, de multă vreme, în toateinstituțiile de învățământ superior cu caracter umanist. De aceea,avem bucuria să oferim acum tuturor celor dornici să cunoască înoriginal „miracolul grec“ acest instrument de lucru indispensabil.
Materialul cuprins în Manual este prevăzut pentru cel puțin patru
ani de studiu. El a fost divizat în șaizeci de lecții. Fiecare lecție areînsă un conținut mai amplu decât spațiul unei lecții practice de douăore. De aceea, el va fi parcurs în mai multe etape. Se va începe custudiul dialectului atic, deoarece acesta este cel mai cultivat idiom alelinei și el stă la temelia etapelor următoare de evoluție a limbiigrecești. Treptat, apoi, se vor învăța celelalte dialecte literare și limba
koinˇ , prevăzute și ele în Manual.
Primele zece lecții oferă datele preliminare de fonetică și mor –
fologie, începând cu alfabetul. Textele acestor lecții sunt scurte, ori -ginale, dar ușurate prin eliminarea pasajelor dificile; primele, aferentefoneticii, sunt chiar traduse. Toate zece au vocabularul tradus imediatsub text. De la lecția 11 înainte, cuvintele se caută în dicționar.
Structura lecțiilor este următoarea:
Textul lecției, precedat de un motto ce redă cel mai adesea o maximă,
o sentință și, uneori, o imagine literară deosebită, este ales înfuncție de gramatica lecției.
Explicațiile la text (sau
ERMHNEIAI ) – de la lecția 11 înainte – se axează,
în special, pe problemele de gramatică, pentru a veni în ajutorulcelui care descifrează textul.
7

Antichități ( ARCAIKA ) constituie, în structura lecțiilor, o introducere
în cultura greacă. Subiectul lor este sugerat de textul lecției. Datele
pe care le oferă lărgesc cunoștințele despre realitățile lumii elineși ajută la o mai bună înțelegere a autorilor antici.
Gramatica (
GRAMMATIKH ) constituie capitolul de bază al fiecărei
lecții. Ea este înfățișată treptat, în ordinea crescândă a dificultăților.După câteva lecții de fonetică, cea mai mare amploare se acordămorfologiei, fiind structura cea mai amplă.
Se tratează și problemele de bază ale sintaxei. Se prezintă, de ase -menea, caracterele principale ale dialectelor literare: ionic-homeric,lesbic, doric și dorismul sicilian. Caracteristicile gramaticale alelimbii
koinˇ , în special limba Noului Testament , sunt înfățișate
ceva mai de taliat decât dialectele, având în vedere că unii studențise vor orienta cu precădere spre această etapă a limbii.Datorită amplorii gramaticii grecești, este cu neputință ca un singurvolum să cuprindă și un compendiu de gramatică în partea finală aManualului. Există aici doar o tablă de materii cu capitolele degramatică tratate. Dar, într-un viitor nu prea îndepărtat, preco nizămsă publicăm și un tratat de gramatică și un dicționar grec–român.
Teme și exerciții (
QEMATA KAI ASKHSEIS ) alcătuiesc paragraful
final al fiecărei lecții, cuprinzând texte de tradus, retroversiuni,
exerciții de gramatică și de însușire a vocabularului. Cei care nusunt prea interesați de textele literare de la începutul lecțiilor șivor să-și ușureze întru câtva munca găsesc, în această secțiune,texte mai scurte și mai ușoare, axate pe aceleași probleme degramatică pe care le tratează lecția.În orice caz, temele sunt la alegere și nu este obligatoriu să fierezolvate toate și în niciun caz la prima parcurgere a materialului.Sensul cuvintelor grecești poate stârni, în multe cazuri, unele ne du –
meriri, dacă nu se cunoaște o caracteristică a vocabularului indo-eu –
ropean moștenită de greacă, și anume polarizarea: același cuvânt poatesă aibă sensuri situate la poli opuși, ca de pildă:
¢lgeinÒj , -ˇ, -Òn„care provoacă durere“ – „care suferă durere“;
¢kragˇj , -◊j„care nu strigă (mut)“ – care strigă puternic/cu ferocitate“;
¢krÒ-sofoj , -on„extrem de deștept“ – „de-o deșteptăciune superficială“;
b∂a, -aj(sens bun) „forță, vigoare“ – (sens rău) „violență, silnicie“.
8

Experiența de peste patruzeci de ani de studiu și predare a limbii
eline ne îndeamnă să facem, în încheiere, câteva recomandări, parte
primite, la rândul nostru, de la minunații dascăli de elină pe care i-amavut și cărora le purtăm o vie recunoștință – regre tatul prof. ȘtefanBezdechi și dna prof. Virginica Macrea.
Greaca veche se învață prin vârful condeiului; când rostim cuvin –
tele și paradigmele flexiunii, și e bine să le rostim cu voce tare, mânasă le scrie concomitent pe hârtie. Ele se imprimă astfel în memoriemai bine și mai repede. Se revine cu răbdare, iarăși și iarăși, asupracelor învățate, fără descurajare. De asemenea, e bine să nu se ocoleascăexplicațiile istorice ale formelor gramaticale, deoarece ele dezvăluiesistemul în care se integrează multiplele forme aberante. În sfârșit,începuturile studiului se planifică în doze foarte mici. În acest fel,succesul este garantat.
Fie ca acest Manual să contribuie în măsura dorită la formarea
multor eleniști de valoare.
Ana Felicia Ștef

Prefață la ediția a II-a
Ediția a II-a a Manualului de greacă veche reia, în general, conținutul
ediției I, cu aceleași 60 de lecții având structura cunoscută, cu cele patru
secțiuni: 1. un text al lecției precedat de un motto; 2. explicații la text;3. gramatică; 4. teme și exerciții. Am reeditat, în această nouă ediție, șiprefața ediției I, deoarece cuprinde toate lămuririle necesare pentruaceia care doresc să înceapă apro fundarea limbii vechi grecești.
În ediția a II-a am corectat greșelile de tipar care au scăpat la prima
ediție și am explicat mai clar unele pasaje de gramatică poate preasuccint tratate. De asemenea, am dezvoltat și îmbogățit, la multedintre lecții, sec țiunea de teme și exerciții, astfel încât problemele degramatică din lecțiile respective să fie mai ușor de asimilat.
Considerăm necesar să adăugăm câteva cuvinte despre conținutul
fiecărei secțiuni.
Fiecare lecție are o temă anume, aleasă din diverse domenii ale
culturii grecești: literatură, geografie, istorie, astronomie etc. Textulfiecărei lecții nu exemplifică doar tema de gramatică tratată, ci are șiun anumit tâlc, reprezintă o lecție de viață, un crâmpei de înțelepciune.De aceea le recomandăm cititorilor să parcurgă și textul lecției, nu doargramatica aferentă.
De exemplu: într-o lecție se prezintă un fenomen poate unic în
lume – un fluviu care vine de pe înălțimi și este proiectat de pe o stâncădirect în mare, sărind peste o plajă largă, iar oamenii se pot plimba pesub „cupola de apă“ formată pe deasupra capetelor lor fără să fie udați.
Alt exemplu: poetul Theocrit îi trimite soției prietenului său din
Milet o furcă de fildeș însoțită de o scrisoare sub formă de poezie – încare laudă inteligența și hărnicia femeii –, poezie care s-a păstrat pânăîn zilele noastre.
11

Explicațiile la text se referă în special la dificultățile gramaticale ale
unei fraze, dar întotdeauna abordează și formele literare, figurile de
stil folosite de autor în textul respectiv: epitete, metafore, sinecdocă,personificări etc.
În orice manual, gramatica tratează în paralel numele și verbul,
pentru a avansa cu toate cunoștințele necesare descifrării unui text. Opre zentare detaliată a tuturor părților de vorbire va fi inclusă în Com -pendiul de greacă veche care urmează să apară, sperăm, în curând, îm –
preună cu Vocabularul manualului, ce va cuprinde, în esență, fondulprincipal lexical al limbii vechi grecești, sub forma unui Mic dicționarelin–român.
Antichitățile explică diverse aspecte ale lumii grecești: poporul grec,
dialectele grecești, coloniile grecești, sărbătorile, cosmo gonia he siodică,unitățile de măsură, condiția femeii, teatrul, areo pagul, funcțiile militare,monedele, scholii, paradoxuri și enigme, împărțirea timpului etc.
Temele și exercițiile sunt adecvate gramaticii fiecărei lecții în parte,
pentru aprofundare, și cuprind texte mai ușoare de tradus, exercițiigramaticale care solicită anumite completări din partea studentului,traduceri și retroversiuni.
Ana Felicia Ștef

MANUAL DE
GREACĂ
VECHE

A. = activ
Abl. = ablativabs. = absolutAc. = acuzativadj. = adjectivadv. = adverb(ial)ah. = aheanao(r). = aoristaor. R. atem. = aorist radical atematicaor. R. tem. = aorist radical tematicarc. = arcadianarc.-cipr. = arcado-cipriotarg. = argianarh. = arhaicart. = articol, articulat, articulareatem. = atematicbeot. = beoțianC. = comparativ la adjectiv;
complement în sintaxă
card. = cardinalcf. = confer, compară cucomp. = comparativconj. = conjuncțieConj. = conjunctivcons. = consonantic(ă)corel. = corelativ(ă)coresp. = corespundecret. = cretanD. = dativdecl. = declinaredesin. = desinențăd(iat). = diatezădor. = doricdor. sic. = dorism siciliandu. = dualebr. = ebraice.n. = era noastrăengl. = englezesceol. = eolicepigr. = epigramaex. = exempluf. = femininfr. = fragmentG. = genitivG.N. = grup nominalhom. = homerichot. = hotărâtI. = instrumentali.-e. = indo-european(ă)imp(er). = imperativimpers. = impersonalimpf. = imperfectind. = indicativindecl. = indeclinabilinf. = infinitivinterj. = interjecțieintr. = intranzitivinuz. = inuzitation. = ionicion.-atic = ionic-aticî.e.n. = înaintea erei noastreînsufl. = însuflețitL. = locativlat. = latin, latinesclesb. = lesbiclit. = literalm. = masculinM. = mediu
14Prescurtări

m.m.c.pf. = mai mult ca perfect
mit. = mitic, mitologicmultipl. = multiplicativmuz. = termen muzicaln. = neutruN. = nominativneg. = negație, negativnehot. = nehotărâtneînsufl. = neînsuflețitnr. = numeral, numărnr. adv. = numeral adverbialnr. card. = numeral cardinalnr. ord. = numeral ordinalnr. distrib. = numeral distributivNT = Noul Testamentopt. = optativord. = ordinalP . = pozitiv, la adjectiv; pasiv, la verbpart. = participiup(er)s. = persoană, personalpf. și perf. = perfectpl. = pluralpoet. = poeticpos. = posesivpostp. = postpozițieprep. = prepozițiepr(ez). = prezentpron. = pronumeps. = persoanăR. = rădăcină, radicalrad. = radicalrecipr. = reciprocredupl. = reduplicațierefl. = reflexivrel. = relativ (pronume)rom. = română, românescS. = superlativ, la adjectiv; subiect, însintaxăsc. = scilicet („adică“)
sg. = singularsl.v. = slavă vechesq. = sequens („și următoarea“)
subst. = substantivsupl. = supletivT. = temă, la verb; termen al compara –
ției, la adjectiv
tem. = tematicthess. = thessalian(ă)tip = tip morfologictrad. = traduceretr(anz) = tranzitivurm. = următor(ul), următoareav. = viitorV. = vocativvb. = verbvoc. lg. = vocală lungă
Ach. = Acharnienii
Alc. = AlceuAn. = AnabasisAnt. = AntigonaAp. = Apologia lui SocrateApoc. = ApocalipsaAnacr. = AnacreonApp. = AppianAr. = AristofanArist. = AristotelArr. = ArrianAthen. = Athenaios
Bacch. = Bacchylides (autor) și
Bacchante (operă)
Bibl. = Bibliotheca
Cor. = Corinteni
Civ. = Civilia (Războaiele civile)
Cyr. = CyrupaediaDem. = Demostene
Demod. = DemodocosDissert. Epict. = Dissertatio EpictetiDialog. mort. = Dialogurile morților
15Prescurtări: autori și opere

D.K. = Diels-Kranz
D.L. = Diogenes LaertiosD.S. = Diodor din SiciliaEl. = Electra (la tragici); Elegii (la lirici)Emped. = EmpedocleEp. Corint. = Epistola către corinteniEp. Thess. = Epistola către thessaloniceniEphor. = EphorosEtym. M. = Etymologicum MagnumEur. = EuripideFab. = FabuleFapt. (apost.) = Faptele apostolilor
F .H.G. = Fragmenta HistoricorumGrae corumFilip. = Filipice (Philippica)Flor. = FlorilegomenaGeogr. = GeografiaGorg. = GorgiasHclt. = HeraclitHdt. = HerodotHell. = Hellanicos (autor)
și Hellenica (operă)
Hes. = HesiodHipp. = HippolytHp. = Hipocrate din CosHom. = HomerId. = IdileI.G. = Inscriptiones GraecaeIl. = IliadaIst. = IstoriiLc. = Luca
Luc. = LucianLys. = Lysias (autor)
și Lysistrata (operă)Mant. = Peri Mantitheou
Mc. = MarcuMen. = MenandruMetaf. = MetafizicaMt. = MateiNub. = Nubes (Norii)O.C. = Œdip la ColonosOd. = OdiseeaO.R. = Œdip RegePhaid. = PhaidonPhys. = Fizica sau Despre natură
Plat. = PlatonPlut. = PlutarhPoet. = PoeticaPolyb. = PolybiuPosthom. = PosthomericaPr. = PrometeuPurif. = PurificăriSaf. = SafoSept. = SeptuagintaSim. = SimonideSof. = SofocleStrab. = StrabonTes. = TesaloniceniTheocr. = TheocritThc. = ThucydideThgn. = TheognisTheog. = Theogonia (la Hesiod)Thesmoph. = ThesmophoriiVesp. = ViespileXanth. = Xanthos LydianulXen. = Xenofon
16Semne
/ = sau, alternanță
| ¯ | deasupra vocalei = vocală lungă| ˘ | deasupra vocalei = vocală scurtă
-oj³ = adjectiv cu trei terminații: -oj, -h, -on
formă de du² = aceeași formă pentru persoanele a doua și a treia dual

1
Prîton d∂dagma
(Prōton didagma = prima lecție)
Alfabetul grecesc. — Fonetica: 1. Clasificarea sunetelor. 2. Pronunția gre cească. —
Exercițiu de lectură. — Màqoi. — Vocabular. — Teme și exerciții.
'Arc¾ œx Ñl∂gou
arche ex oligu = „începutul din puțin (se naște)“
A a, B b
(alpha beta = alfabet)
Aceste semne sunt primele litere ale alfabetului grecesc și începutul primului
sistem de scriere din lume care notează fonemele. Dintre numeroasele alfabetelocale, grecii au generalizat alfabetul ionic, compus din 24 de semne.
Alfabetul grecesc
17minuscule majuscule corespondențe
românești denumirea
grecească transcrierea
denumirii
a A a ¥lfa alpha
b B b bÁta bēta
g G g g£mma gamma
d D d d◊lta delta
e E e œ yilÒn e psilon1
z Z z zÁta zeta
h H ē Ãta ēta
q Q th qÁta thēta
i I i ≥îta iōta
k K k k£ppa kappa
l L l l£mbda lambda

Observații.
1,4Psilón înseamnă, simplu, atribut pe lângă | e | scurt și | y | lung și scurt.
Denumirea e târzie, anume dintr-o perioadă în care și aise pronunța | ē |,
iar ei, oi, ui, care nu mai erau simple, ci compuse din câte două litere, se
pronunțau | i |.
2nnotează nazala dentală n; dacă aceasta figurează înainte de o guturală ( k, g,
c, x), ea se notează prin gși se rostește n velar, ca în rom. înving.
3Literele sigma se repartizează astfel:
sla inițială și în interiorul cuvântului,
jnumai în finală.
FWNHTIKH
1. CLASIFICAREA SUNETELOR: A. vocale, B. consoane, C. diftongi.
A. Vocalele grecești se caracterizează prin timbru și cantitate.
Există: – 5 vocale scurte: a, e, o, i, u
– 7 vocale lungi: a, h, ei, w, ou, i, u
Corespondența lor în limba română:
a= a; e= e; o= o, i= i; u= ü
õ= ā; h= ē; ei= ē închis; w= ō deschis; ou= ōînchis (> ū); i= ī;
u= ü
Notă. Semnele: | Ñ| = scurt; | –| = lung; | ˛ | = deschis; | . | = închis.
18minuscule majuscule corespondențe
românești denumirea
grecească transcrierea
denumirii
m M m mà my
n N n nà ny2
x X x x√ xi
o O o × mikrÒn o micron
p P p p√ pi
r R r ˛î rhō
s, j S s s√gma sigma3
t T t taà tau
u U y ß yilÒn y psilon4
f F ph f√ phi
c C ch c√ chi
y Y ps y√ psi
w W ō í m◊ga o mega

Locul de articulare a vocalelor:
vocala cea mai deschisă (gura
cea mai deschisă în pronunțare)
vocale medii, cu în chiderecres cândă de sus în jos
vocale închise
B. Consoanele cuprind: 9 oclusive, 2 siflante, 7 sonante (și o fricativă)
1) Oclusivele, după locul de articulare, sunt:
– labiale (rostite cu buzele): p, b, f
– dentale (articulate la dinți): t, d, q
– guturale (pronunțate în gât): k, g, c
După participarea sau nu a coardelor vocale în rostirea lor,
distingem:
simple: p, t, k
oclusivesurdeaspirate: f, q, c
sonore: b, d, g
Corespondența lor în română:
p= p; t= t; k= c; f= ph; q= th; c= ch; b= b; d= d; g= g.
În rezumat:
2) Siflante sau șuierătoare sunt două:
una surdă: ssau j= s
alta sonoră: z= dz (sau z)sonoritate
loc de art. surde sonoresurde
aspirate
labiale p b f
dentale t d q
guturale k g c
19prepalatalepostpalataleh
ei
e
æo
çouwô

3) Sonante sunt șapte:
llaterală = l2 lichidervibrantă = rh
mlabială = m
3 nazalendentală = n
gnotat gvelar = n rostit în gât,
ca în rom. învin g (înainte de guturale și de x)
jprepalatală notată i,
pronunțată ca în rom. i arnă2 semivocalewpostpalatală notată u,
pronunțată ca în engl. w ell „bine“
În rezumat:
4) Fricativa surdă | h|, rom. h ușor, se întâlnește numai la inițiala
vocalică a cuvântului și provine din căderea consoanelor inițiale s-,
j-, w- urmate de vocală: ≤stor∂a (historia), Ð= ho; ¹= hē(articol).
În genere, | h | nu se consideră o consoană, ci începutul mai dur
al aspirației inițiale, numindu-se spirit aspru. Acesta figurează și pe ˛-
sau -¸˛-, deoarece și de pe lângă ra căzut una din cele trei consoane.
Se notează grafic | `| .
Notă. Trei litere, y, xși z, notează consoane duble: y= ps; x= ks; z= dz.
C. Diftongii, în greacă, sunt formați dintr-o vocală propriu-zisă (ā
sauă, ē sau ĕ, ō sau ŏ) și o semivocală (j , w, notate i, u), totdeauna în
această ordine.
După cantitatea vocalei, se disting: a) diftongi cu primul element scurt
sau diftongi propriu-ziși, și b) diftongi cu primul element lung sau dif –
tongi improprii, deoarece se pronunță, în mare parte, ca o vocală lungă.lichidelaterală
lvibrantă
r—
nazalelabială
mdentală
nvelară
g
semivocaleprepalatală
j(i)postpalatală
w(u)—
20

Astfel:
a) Diftongi propriu-ziși
ai= ai au= au
cu j: ei= ei cu w: eu= eu
oi= oi ou= u(< ou)
(confundându-se cu
ÿ= olung închis)
b) Diftongi improprii
aisau a> õi sau ö au= āu
cu j: hisau V= ē cu w: hu= eu
wisau J = ō (wu= ou) lipsă
Notă. Greaca și-a creat și un diftong impropriu, din alăturarea celor două
semivocale: ui= üi, în cuvinte ca u≤Új sau u≤Òj„fiu“.
2. PRONUNȚIA GRECEASCĂ
Greaca veche este rostită astăzi în două moduri: reuchlinian
(propus de învățătorul german J. Reuchlin, 1445–1523), și erasmic(propus de Erasmus din Rotterdam, 1467–1536).
a) Pronunția reuchliniană este identică cu cea a limbii grecești
moderne, în care:
i, u, h, V, ei, oise rostesc | i |;
aise pronunță | e |;
au, eusunt rostite af/av, ef/ev.
b) Pronunția erasmică acordă fiecărui fonem rostire proprie, deci:
i= i ei= ei au= au
u= ü oi= oi eu= eu
h, V= ē ai= ai hu= eu
Erasmus a combătut pronunția modernă a elinei, aducând împo –
triva ei următoarele argumente:
– este absurd să se redea același sunet prin mai multe semne (cum
este i), fără o motivare etimologică;
– inscripțiile încrustate în piatră, de cele mai multe ori de oameni sim –
pli, ar fi înregistrat unele greșeli, ceea ce nu se adeverește. Ex.: nuapar
forme ca *lÚkipentru lÚkoi „lupi“ sau *șt∂h pentru a≥t∂ai „cauze“;.
21

Cuprins
Prefață la ediția I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Prefață la ediția a II-a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Prescurtări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Semne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1. Alfabetul grecesc. — Fonetica: 1. Clasificarea sunetelor.
2. Pronunția grecească. — Exercițiu de lectură. — Màqoi . —
Vocabular. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2. 'Elege∂a (Exercițiu de lectură și scriere) — Traducere
și vocabular. — Antichități: poporul grec. — Fonetică:
1. Punctuația. 2. Spiritele. 3. Semnele accentului. 4. Consoanele finale. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.
”Erwj . — Traducere. — Antichități: dialectele grecești. —
Fonetică: 1. Accentul. 2. Regulile de accentuare. 3. Cuvintele atone. — Teme și exerciții. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.
`RÁnoj kaπ 'AdoÚaj (Exercițiu de lectură) — Vocabular. —
Antichități: regiunile continentale ale Greciei. — Gramatică: 1. Părțile de vorbire. 2. Categoriile gramaticale ale numelui. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5.
`H Massal∂a . — Vocabular. — Antichități: regiuni grecești
în Asia Mică. — Gramatică: 1. Declinările. 2. Categoriile gramaticale ale verbului. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
6.
O≤ P◊rsai . — Vocabular. — Antichități: colonii
grecești apusene. — Gramatică: 1. Masculine de declinarea I. 2. Nume contrase de declinarea I. 3. Indicativul prezent tematic. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . 50
7.
`O gewrgÕj kaπ o≤ u≤o∂ . — Vocabular. — Antichități:
sărbători panelenice. — Gramatică: 1. Declinarea a II-a. 2. Imperfectul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
491

8. O≤ 'Albano∂ . — Vocabular. — Antichități: sărbători ateniene.
— Gramatică: 1. Declinarea a II-a contrasă. 2. Declinarea a II-a
atică. 3. Indicativul viitor. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
9. `H 'Attikˇ . — Vocabular. — Antichități: sărbători dorice. —
Gramatică: 1. Declinarea a III-a. 2. Aoristul sigmatic
la indicativ. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
10. O≤ g∂gantej . — Vocabular. — Antichități: cosmogonia
hesiodică. — Gramatică: 1. Teme nominale în -nt-.
2. Participiul. 3. Adjectivul p©j, p©sa , p©n. — Teme și exerciții . . . . 84
11. `H `Urkan∂a . — Explicații la text. — Antichități:
unități de măsură. — Gramatică: 1. Teme nominale în nazală. 2. Tema perfectului. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . 93
12.
TÕ ¹dÝ kaπ tÕ luphrÒn . — Explicații la text. —
Antichități: boulˇ . — Gramatică: 1. Teme în lichidă.
2. Indicativul perfect. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
13. K£lamoj kaπ œla∂a . — Explicații la text. — Antichități:
Ecclesia. — Gramatică: 1. Sintaxa participiului. 2. Perfectul cu radical consonantic — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . 110
14.
TÕ s£koj . — Explicații la text. — Antichități: versificația
greacă. — Gramatică: 1. Teme nominale în siflantă (I). 2. Mai mult ca perfectul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
15.
”Areioj p£goj . — Explicații la text. — Antichități:
areopagul. — Gramatică: 1. Teme nominale în siflantă (II). 2. Viitorul II. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
16.
Sunous∂a M∂dou kaπ Seilhnoà . — Explicații la text. —
Antichități: `H o≥koum◊nh . — Gramatică: 1. Teme în iot.
2. Infinitivul. 3. Acuzativul cu infinitivul. — Teme și exerciții . . . . . . 134
17. TÕ gunaike√on fàlon . — Explicații la text. — Antichități:
condiția femeii. — Gramatică: 1. Teme nominale în |w|sau |#|.
2. Conjunctivul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
18. A≤ guna√kej to√j ¢ndr£si m◊mfontai . — Explicații la text. —
Antichități: teatrul. — Gramatică: 1. Teme nominaleîn diftong. 2. Optativul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
19.
`O Sadu£tthj basileÚj . — Explicații la text. — Antichități:
liturghia. — Gramatică: 1. Teme nominale în -h#-.
2. Teme nominale atematice aberante. 3. Imperativul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
492

20. T¦ prÕj ¢natol¦j ⁄qnh . — Explicații la text. —
Antichități: arhonții. — Gramatică: 1. Adjectivul.
2. Verbe contrase în -e-. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
21. `H 'Attik¾ dhmokrat∂a . — Explicații la text. —
Antichități: funcții militare. — Gramatică: 1. Flexiunea unor adjective aberante. 2. Verbe contrase în
-a. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
22. O≤ “Ellhnej tÕ p£lai . — Explicații la text. — Antichități:
monede. — Gramatică: 1. Gradele de comparație în -tero- ,
-tato -. 2. Verbe contrase în -o-. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . 187
23. PrÒlogoj . — Explicații la text. — Antichități: scholii. —
Gramatică: 1. Comparația în -ion-, -isto -. 2. Atributul.
3. Verbe în l, r, m, n. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
24. 'OrfeÚj . — Explicații la text. — Antichități: proxenii. —
Gramatică: 1. Prenumele personal. 2. Aoristul radical tematic. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
25.
'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (I). — Explicații la text. —
Antichități: amficționiile. — Gramatică: 1. Pronumele demonstrative. 2. Aoristul radical atematic cu rădăcină vocalică. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
26.
T¦ tÁj fÚsewj par£doxa . — Explicații la text. — Antichități:
paradoxuri și enigme. — Gramatică: 1. Pronumele aÙtÒj , -ˇ, -Ò.
2. Pronumele reflexiv. 3. Verbe atematice cu flexiunea medie. 4. Complementul de timp (I). — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . 220
27.
'Ap£thj mest¾ ¹ di¦ tîn Ñmm£twn sk◊yij . — Explicații
la text. — Antichități: biblioteci moderne de manuscrise grecești. — Gramatică: 1. Aoristul intranzitiv cu lărgire în vocală lungă. 2. Pronumele relativ. 3. Pronumele interogativ. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
28.
Po∂hsij kaπ ≤stor∂a . — Explicații la text. — Antichități:
aparatul critic. — Gramatică: 1. Pronumele reciproc și posesiv. 2. Particula modală. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
29.
TÒg' ¥meinon . — Explicații la text. — Antichități: Iliada. —
Gramatică: 1. Pronumele nehotărâte. 2. Aoristul atematic cu radical consonantic. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
30.
'Aristot◊lhj . — Explicații la text. — Antichități: olimpiada
(datarea). — Gramatică: 1. Numeralul (1–10). 2. Verbele în -mi.
Probleme generale. Verbele: fhm∂, șm∂. — Teme și exerciții . . . . . . . . 248
493

31. O≥ktrÒtatoj luk£baj . — Explicații la text. — Antichități:
împărțirea timpului. — Gramatică: 1. Numeralul
de la 11 în continuare. 2. Verbul t∂qhmi . — Teme și exerciții . . . . . . 255
32. D◊dorkaj koÙ bl◊peij . — Explicații la text. — Antichități:
originea artei dramatice. — Gramatică: 1. Adverbul. 2. Verbefrazeologice. 3. Verbul
o≈da. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . 267
33. 'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (II). — Explicații la text. —
Antichități: organizarea socială a atenienilor. — Gramatică:
1. Adverbul cu sufixe; adverbe din forme cazuale pietrificate. 2. Verbul
e≈mi. 3. Propoziția temporală. — Teme și exerciții . . . . . . . 275
34. 'Al◊xandroj œpπ toÝj G◊taj (III). — Explicații la text. —
Antichități: jertfele. — Gramatică: 1. Adverbele de negație.2. Grupul nominal
ZeÝj swtˇr „Zeus Salvator“.
3. Propoziția finală. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
35. T¦ gignÒmena kÚklJ periiÒnta . — Explicații la text. —
Antichități: cărți și ediții. — Gramatică: 1. Adverbe
și adjective corelative. 2. Verbul d∂dwmi . 3. Sintaxa
optativului. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
36. OÙk ⁄st'¢krib‹j kritˇrion . — Explicații la text. — Antichități:
clasele sociale. — Gramatică. 1. Adjectivele verbale.
2. Verbul ∑hmi. 3. Prepozițiile e≥j, œn, œk. — Teme și exerciții . . . . . . 297
37. `H nÒsoj (I). — Explicații la text. — Antichități: medicina în
Grecia antică. Cele patru caractere. — Gramatică: 1. Prepoziții.
2. Subiectul logic. 3. Perioada condițională. — Teme și exerciții . . . . 305
38. `H nÒsoj (II). — Explicații la text. — Antichități: Războiul
Peloponesiac. — Gramatică: 1. Prepoziții. 2. Verbul ∑sthmi .
3. Propoziția consecutivă. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
39. 'Ekfor£ . — Explicații la text. — Antichități: cetățenii
atenieni. — Gramatică: 1. Prepoziții. 2. Verbul de∂knumi .
3. Propoziția relativă. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
40. `H ¢qum∂a . — Explicații la text. — Antichități: structura
tragediei. — Gramatică: 1. Prepoziții. 2. Verbul p∂mplhmi .
3. Propoziția cauzală. 4. Complementul de cauză. —
Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 326
41. PatroklÁoj purˇ . — Explicații la text. —
Antichități: libațiile. — Gramatică: 1. Flexiunea heteroclită a
substantivului Patrocle. 2. Aoristul radical atematic mediu. 3. Perfectul A.
t◊qnhka și b◊bhka . 4. Complementul de mod.
5. Propoziția comparativ-modală. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . 332
494

42. 'Ek d'a∏hj pror◊ousi p£nta . — Explicații la text. — Antichități:
principia rerum. — Gramatică: 1. Prepoziții. 2. Adjective în -ent-.
3. Principalele prepoziții. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 339
43. T£de m◊llete ¢kou◊men . — Explicații la text. — Antichități:
Odiseea. — Gramatică: 1. Verbul m◊llw . 2. Auxiliarul Ñf◊llw .
3. Propoziția concesivă. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
44. Martur∂a . — Explicații la text. — Antichități: instituții
juridice. — Gramatică: 1. Verbul ⁄cw. 2. Propoziția completivă.
3. Complementul direct. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354
45. PÒteron e≥rˇnhn ¥gein À poleme√n de√ ; — Explicații la text. —
Antichități: procedura juridică. — Gramatică: Topica. —
Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362
46. Pîj ¢p◊qanej. — Explicații la text. — Antichități:
Infernul. — Gramatică: Acordul. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . 369
47. `Istia√oj Ð tÁj Milˇtou tÚrannoj . — Explicații la text. —
Antichități: cosmos. — Gramatică: 1. Complementul comparației. 2. Graiul ionic. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . 377
48.
'Alex£ndrJ 'AmÚntv . — Explicații la text. — Antichități:
familia. — Gramatică: dialectul doric. — Teme și exerciții . . . . . . . . 386
49. KÁnoj ∏soj q◊oisin . — Explicații la text. — Antichități:
cledonism. — Gramatică: graiul literar lesbic. — Teme și exerciții . . . 393
50. 'Alak£ta . — Explicații la text. — Antichități: biblioteci antice. —
Gramatică: dorismul sicilian. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . 403
51. Poà d‹ a≤ faidraπ lamp£dej; — Explicații la text. —
Antichități: scriitorii creștini. — Gramatică: sistemul vocalic al limbii
koinˇ . — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
52. TÕ ¢polwlÕj prÒbaton . — Explicații la text. — Antichități:
periodizarea etapei koinˇ . — Gramatică: sistemul consonantic
al limbii koinˇ . — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419
53. EÙfranqÁnai kaπ carÁnai ⁄dei . — Explicații la text. —
Antichități: limba Scripturii. — Gramatică: 1. Verbul
f◊rw ; 2. ”Hkouse sumfwn∂aj kaπ corîn .
3. Stilul indirect liber. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
54. Fron∂mwj œpo∂hse. — Explicații la text. — Antichități: elemente
ebraice (arameice) în limba Noului Testament. — Gramatică: 1.
Koinˇ : morfologia numelui. Tema -o/e. 2. Vocabular târziu
și de împrumut. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 429
495

55. `Upokrita∂ . — Explicații la text. — Antichități: diviziunile
limbii koinˇ . — Gramatică: koinˇ : nume cu tema (ā). —
Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434
56. P£ntwj foneÚj œstin Ð ¥nqrwpoj oátoj . — Explicații la text. —
Antichități: Învățătura lui Moise. — Gramatică:
1. Koinˇ : nume cu tema în oclusivă. 2. Adverbe devenite
prepoziții în koinˇ . — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
57. `H p∂stij sou s◊swk◊ se . — Explicații la text. — Antichități:
Ierusalimul antic. — Gramatică: 1. Koinˇ : nume atematice
în sonantă. 2. Complementul de loc. — Teme și exerciții . . . . . . . . . 445
58. M¾ merimn©te tÍ yucÍ Ømîn . — Explicații la text. —
Antichități: Templul din Ierusalim. — Gramatică: 1. Koinˇ :
verbul. 2. Complementul indirect. — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . 451
59. PragmateÚsasqe Ÿwj ⁄rcomai . — Explicații la text. —
Antichități: Învățătura creștină. — Gramatică: 1. Elemente de sintaxă a limbii Noului Testament (I).
2. Complementul de timp (II). — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . 458
60.
'En ¢rcÍ Ãn Ð LÒgoj . — Explicații la text. — Antichități:
din măreția Învățăturii creștine. — Gramatică: 1. Elemente de sintaxă a limbii Noului Testament (II). 2. Regularizarea
unor nume aberante, în
koinˇ . — Teme și exerciții . . . . . . . . . . . . . . 465
Verbe neregulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481
Lista autorilor folosiți, operele lor și abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483