Deși, în ultima vreme, condi țiile economice [624195]

Pagina 1

1. INTRODUCERE
Deși, în ultima vreme, condi țiile economice
s-au îmbunătă țit, Uniunea Europeană
trebuie să facă fa ță în continuare
consecin țelor crizei, printre care se
numără lipsa de investi ții și inegalită țile
din ce în ce mai mari. În acest context,
numeroase voci din rândul cetă țenilor
solicită, în întreaga Uniune, să se acorde o
mai mare aten ție justi ției sociale.
Fiscalitatea joacă un rol fundamental în
crearea unei societă ți echitabile și în
edificarea unei economii puternice. Prin
intermediul ei se poate avansa spre
eliminarea inegalită ților, nu numai prin
sprijinirea mobilită ții sociale, ci și prin
reducerea inegalită ților în materie de
venituri de pia ță.
De asemenea, politica fiscală poate avea o
mare influen ță asupra deciziilor în materie
de ocupare a for ței de muncă, asupra
nivelurilor investi țiilor și asupra
disponibilită ții întreprinzătorilor de a -și
extinde activită țile1, toate aceste aspecte
conducând la o cre ștere economică mai
puternică.
Astfel, politicile fiscale sunt evaluate prin
raportare la patru priorită ți:
 stimularea investi țiilor;

1 Pentru mai multe informații cu privire la
chestiunile abordate în prezenta fișă, a se
vedea: Comisia Europeană ( 2017), Politicile
fiscale în Uniunea Europeană: analiza pentru
2017, în curs de apariție.  sprijin pentru ocuparea for ței de
muncă;
 reducerea inegalită ților;
 asigurarea conformării fiscale.
Fișa informativă de fa ță prezintă un
rezumat al provocărilor legate de politica
fiscală cu care se confruntă țările UE în
aceste domenii. Sunt prezentate, apoi,
pârghiile politice care ar putea contribui la
găsirea unor răspunsuri la provocările
respective. În ultimul rând, fi șa prezintă o
analiză a situa ției din țările în cauză, la
baza căreia stau un set de indicatori și
recentele reforme fiscale.
Prezenta fi șă informati vă nu
abordează problema evaziunii fiscale ,
care face obiectul unei fi șe separate. În
plus, analiza prezentată aici ar trebui să
fie corelată cu fi șele tematice privind:
 Cercetarea și inovarea
 Participarea femeilor pe pia ța forței
de muncă
 Munca nedeclarat ă
 Politicile active în domeniul pie ței
forței de muncă
 Inegalitatea
 Incluziunea socială
 Combaterea corup ției
 Locuin țele
2. PROVOCĂRILE ÎN MATER IE DE
POLITICĂ FISCALĂ CU CARE SE
CONFRUNTĂ GUVERNELE DIN UE
2.1. Stimularea investi țiilor
În UE, totalul impozitelor diferă
considerabil de la o țară la alta.
SEMESTRUL EUROPEAN – FIȘĂ TEMATICĂ
FISCALITATEA

Pagina 2 În 2017, estimările indică faptul că
ponderea impozitelor în PIB2 a înregistrat,
la nivelul UE -28, varia ții ce oscilează de la
24,1 % în Irlanda la 45,6 % în Danemarca
(Figura 1).
Diferen țele dintre nivelurile totale de
impozitare reflectă, în realitate, diferen țele
legate de preferin țele sociale pentru
bunuri publice.
Până în prezent, nu există dovezi solide
privind impactul nivelului general de
impozitare asupra cre șterii economice. Cu
toate acestea, este în țeles mai bine modul
în care fiecare dintre componentele
regimului fiscal influen țează cre șterea
economică prin intermediul următoarelor
canale: productivitatea totală a factorilor
și creșterea stocului de capital sau a
ofertei de for ță de muncă.

2 Această estimare include contribuțiile la
asigurările sociale plătite efectiv, dar nu ține
seama de contribuțiile pe care anumite guverne
le consideră ca fiind plătite deoarece le -au
imputat în sarcina funcționarilor publici.

Pagina 3 Figura 1: Sarcina fiscală totală în țările UE, ca procentaj din PIB, 2012 și 2018

Sursa: Comisia Europeană, AMECO.
Impactul impozitului pe profit și al
celui pe venit asupra creșterii
economice și a investi țiilor este bine
documentat. Impozitul pe profitul
societă ților influen țează atât alegerea
locului de stabilire a acestora, cât și
investi țiile directe na ționale și străine.
Cotele de impozitare, modul în care este
definită baza de impozitare și aspectele
legate de conformarea fiscală constituie
factori determinan ți ai efectelor economice
ale impozitării. Tratamentul fiscal al
diverselor surse de finan țare, dezvoltarea
stimulentelor fiscale și timpul consacrat de
întreprinder i conformării fiscale pot
influen ța investi țiile productive.
Diferen țele în materie de impozit pe profit
pot determina societă țile multina ționale să transfere profitul dinspre țările cu un nivel
ridicat de impozitare către cele cu un nivel
scăzut.
Ratele de impozitare efective reflectă o
gamă amplă de factori care nu se
limitează la impozitul legal pe profitul
societă ților, cum ar fi elementele bazei
fiscale, sursa de finan țare (datorii,
rezultatul reportat sau majorarea
capitalului propriu) și activul în care se fac
investi ții (utilaje, clădiri, imobilizări
necorporale, stocuri și active financiare).
Figura de mai jos ilustrează diferen țele
dintre ratele medii efective ale impozitului
pe profitul societă ților, care variază de la
38,4 % în Fran ța la 9 % în Bulgaria.
Figura 2: Ratele medii efective ale impozitului pe profitul societă ților în statele membre ale
UE, în procente, 2016
Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metod ologiei Devereux/Griffith:
raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Notă: (1) Rata medie efectivă a impozitului pe profitul societă ților reflectă impozitele plătite de societă ți pe
investi ții inframarginale care generează un profit ce depă șește rentabilitatea normală a capitalului.
(2) Pentru a reflecta facilită țile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se
presupune că ratele acestor facilită ți sunt egale cu rata dobânzii p e piață indicată în model.

Pagina 4 Decizia de a spori sau de a reduce
investi țiile este influen țată de rata
marginală efectivă de impozitare , și
anume sarcina fiscală asupra ultimului
euro investit într -un proiect care atinge
pragul de rentabilitate (investi ție
„marginală”).
Cu cât rata marginală efectivă de
impozitare este mai mică, cu atât regimul
fiscal este mai propice investi țiilor.
Există mai multe modalită ți de a reduce
rata marginală efectivă de impozitare și de a concepe un regim fiscal favorabil
investi țiilor. Printre acestea se numără:
 accelerarea calendarelor de amortizare
fiscală sau contabilizarea imediată
drept cheltuieli,
 oferirea posibilită ții de deducere a
costurilor de capital,
 îmbunătă țirea condi țiilor de reportare a
pierderilor,
 acordarea de stimulente fiscale pentru
cercetare și dezvoltare.
Figura 3: Ratele marginale efective ale impozitului pe profitul societă ților în țările UE, în
procente, 2016
Sursa: ZEW (2016), Nivelurile efective de impozitare efectivă prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith:
raport intermediar 2016. Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Observa ții: (1) Indicatorul este bazat pe modelul Devereux/Griffith. (2) Pentru a reflecta facilită țile pentru
capitalurile proprii ale întreprinderilor din Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilită ți sunt
egale cu rata dobânzii pe pia ță indicată în model.
2.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocupa rea for ței
de muncă
Fiscalitatea din domeniul muncii
influen țează atât decizia fiecăruia
dintre noi de a se angaja și cu ce
normă (oferta de for ță de muncă), cât
și decizia angajatorului de a face
angajări, întrucât acestea cresc costul
forței de muncă (ce rerea de for ță de
muncă)3. Oferta de for ță de muncă din

3 Aceste decizii depind, de asemenea, de
prestațiile sociale percepute în caz de
inactivitate sau d e ocupare a unui loc de muncă
cu fracțiune de normă. În ceea ce privește
ceilalți factori care determină impactul
anumite categorii ale popula ției (lucrători
slab califica ți, tineri, persoane în vârstă și
persoanele care sunt de a doua sursă de
venit a familiei) este deosebit de sensibilă
la impozitele și contrib uțiile la sistemul
asigurărilor sociale4.

sistemelor fiscale și de prestații sociale asupra
ofertei de forță de muncă, a se vedea diferiții
indicatori disponibili în baza de date comun ă
„Indicatori privind impozitele și prestațiile
sociale” a Comisiei Europene și a OCDE.
4 A se vedea, de exemplu, Costas Meghir și
David Phillips ( 2010), Labour Supply and
Taxes , în Institute for Fiscal Studies (ed.), The
Mirrlees Review: Dimensions of Tax Design,
Oxford University Press, p. 202-274.

Pagina 5 Figura de mai jos ilustrează rata de
ocupare a for ței de muncă din totalul
popula ției și a persoanelor cu un nivel
scăzut de educa ție. Această rată poate
eviden ția situa țiile în care o țară se
confruntă cu dificultă ți în ceea ce prive ște
ocuparea for ței de muncă în general sau
numai în cazul unor categorii specifice.
Deși, în ultimii ani, s -au constatat
îmbunătă țiri ale ratelor de ocupare a for ței
de muncă din statele membre ale UE, situația variază de la o țară la alta. De
asemenea, decalajul dintre rata de
ocupare a for ței de muncă din rândul
persoanelor cu un nivel scăzut de educa ție
și rata totală de ocupare a for ței de muncă
diferă de la o țară la alta.
Slovacia prezintă cea mai mare diferen ță
dintre ce le două rate (de 33,9 puncte
procentuale), iar Portugalia, cea mai
scăzută (de 5,9 puncte procentuale).
Figura 4: Nivelul de ocupare a for ței de muncă din totalul popula ției din rândul femeilor și
al persoanelor slab calificate, 2016

Sursa : Eurostat, 2017
Notă: (1) Grupa de vârstă vizează persoanele între 20 și 64 de ani. (2) „Nivel scăzut de educa ție” se referă la
nivelurile 0 -2 conform ISCED. (3) Rata de ocupare a femeilor este utilizată ca indicator pentru persoanele care
sunt cea de a doua sursă de venit a familiei. Se recunoa ște că acestea nu sunt neapărat identice. (4) Rata
ocupării for ței de muncă nu este măsurată în echivalente normă întreagă.

Sarcina fiscal ă asupra costului for ței
de muncă indică diferen ța
propor țională dintre costurile pe
care le generează un lucrător pentru
angajatorul său și salariul net al
angajatului. Aceasta indică, prin
urmare, atât stimulentele pentru muncă
(în ceea ce prive ște ofert a de for ță de
muncă), cât și stimulentele pentru
angajarea de personal (în ceea ce
privește cererea de for ță de muncă).
Între 2010 și 2016, sarcina fiscală asupra
costului for ței de muncă pentru
persoanele care câ știgă 50 % din salariul
mediu a scăzut, în medie, în UE. Cu toate
acestea, aceasta evoluează în direc ții
diferite de la o țară la alta; a crescut în
15 țări și a scăzut în 10. Componen ța sarcinii fiscale asupra
costului for ței de muncă este importantă
pe termen scurt, deoarece diversele sale
compo nente pot afecta fie cererea, fie
oferta de for ță de muncă.
Figura de mai jos prezintă diversele
elemente care alcătuiesc sarcina fiscală
asupra costului for ței de muncă în cazul
unui lucrător care câ știgă salariul mediu:
 impozitul pe venit pentru persoane le
fizice;
 contribu țiile sociale în sarcina
angajatorilor;
 contribu țiile la asigurările sociale care
trebuie plătite de angaja ți;
 alocațiile familiale5.
Figura indică sarcina fiscală asupra
costului for ței de muncă în cazul unui
lucrător care câ știgă 50 % din salariul
mediu.

5 În Franța și Danemarca, alocațiile familiale reduc sarcina fiscală generală asupra forței de muncă.

Pagina 6 Figura 5: Componen ța sarcinii fiscale asupra costului for ței de muncă suportate de un
lucrător cu venit redus în diferite țări ale UE, 2016

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și presta țiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe
modelul OCDE privind impozitele și presta țiile sociale, actualizată la 10.4.2017.
Observa ții: (1) Nu există date recente pentru Cipru. (2) Datele se referă la lucrători care sunt persoane
necăsătorite fără copii și câștigă 50 % din salariul mediu.
Unele dintre caracteristicile regimului
fiscal, cum ar fi creditele fiscale
transferabile și gradul de impozitare
comună , împreună cu unele dintre
caracteristicile regimului de presta ții
sociale, cum ar fi retragerea presta țiilor
acordate în func ție de venituri, pot
contribui la aplicarea unor rate
marginale ridicate pentru persoanele
care sunt cea de a doua sursă de
venit a familiei atunci când acestea
trec de la inactivitate la ocupare
profesională s au în cazul cre șterii
veniturilor acestor persoane .
Merită subliniat faptul că și alți factori,
cum ar fi disponibilitatea serviciilor de
îngrijire formală accesibile și de înaltă
calitate, inclusiv, în primul rând, a
serviciilor de îngrijire a copilului, precum
și existen ța unor politici bine concepute
privind echilibrul între via ța profesională
și cea privată, pot influen ța luarea sau
nu a deciziei de revenire în câmpul
muncii sau de mărire a programului de
lucru.
Figura de mai jos prezintă problema
capcanei inactivită ții pentru persoanele
care sunt de a doua sursă de venit a
familiei, astfel cum se manifestă în țările
UE6. În majoritatea țărilor, impozitarea
explică într -o măsură relativ importantă
capcana inactivită ții pentru persoanele
care sunt de a doua sursă de venit a
familiei, în cazurile în care celălalt
membru al cuplului câ știgă salariul
mediu.

6 Capcana inactivității – sau impozitarea implicită a persoanelor inactive care revin în câmpul muncii –
indică acea parte din salariul brut suplimentar care este absorbită de impozit în cazul în care o
persoană inactivă (care nu are dreptul la prestații de șomaj, dar poate beneficia de asistența socială
acordată în funcție de venit) ocupă un loc de muncă. Cu al te cuvinte, acest indicator reflectă
stimulentele financiare în favoarea renunțării la inactivitate (și asistență socială) în vederea ocupării
unui loc de muncă.

Pagina 7 Figura 6: Capcana inactivită ții pentru persoanele care sunt de a doua sursă de venit a
familiei în țările UE, 2015.

Sursa: Baza de date „Indicatori privind impozitele și presta țiile sociale” a Comisiei Europene bazată pe
modelul OCDE privind impozitele și presta țiile sociale.
Notă: (1) Datele privind capcana inactivită ții se referă la persoanele care reprezintă cea de a doua sursă de
venit a familiei și al căror venit corespunde unei propor ții de 67 % din salariul mediu, într -o familie cu două
surse de venituri și doi copii; membrul cuplului care este principala sursă de venit a familiei câ știgă salariul
mediu (SM). (2) „Contribu ția impozitării” se referă la contribu ția impozitării la capcana inactivită ții, exprimată
în puncte procentuale (un alt factor care contribuie la această capcană fiind, de exemplu, pierderea
indem nizației de șomaj, a presta țiilor sociale și a presta țiilor pentru locuin ță).

2.3. Corectarea inegalită ților și
promovarea mobilită ții sociale
Figura de mai jos indică inegalitatea la
nivelul veniturilor disponibile (după
perceperea impozitelor și plata
presta țiilor sociale) în conformitate cu
indicele Gini, alături de procentul
popula ției expuse riscului de sărăcie în
diferite țări ale UE. Deși UE dispune de unul dintre cele mai
avansate sisteme de protec ție socială,
persistă inegalită ți notabile.
Lituania, România, Bulgaria, Letonia și
Estonia au cele mai înalte niveluri de
inegalitate a veniturilor după impozitare
și transferuri.

Figura 7: Nivelul de inegalitate a veniturilor în țările UE, 2016.

Pagina 8 Surse: Eurostat, EU -SILC. 2016
Observa ții: (1) Axa verticală: coeficien ții Gini. Scala coeficien ților este de la 0 la 100. Valoarea 0 corespunde
unei egalită ți perfecte (acelea și venituri pentru to ți), iar 100 corespunde unei inegalită ți maxime (toate veniturile
sunt distribuite unei singure persoane, iar restul nu au nimic). Pensiile sunt incluse în transferurile sociale.
(2) Axa orizontală: rata riscului de sărăcie ca procentaj din totalul popula ției. Acest indicator completează
coeficientul Gini, oferind o imagine mai exactă asupra problemelor sociale din țările UE. Indicatorul desemnează
propor ția din popula ția totală care câ știgă mai pu țin de 60 % din venitul median pe adult -echivalent după
transferurile sociale. (3) Nu au fost disponibile datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv,
au fost folosite datele din 2015. (4) Media UE -28 este calculată ca medie aritmetică a datelor na ționale
individuale, ponderată în func ție de po pulație.

Acumularea crescândă a patrimoniului
privat, care a avut loc în Europa în ultimii
40 de ani, și creșterea inegalită ților au
declan șat o dezbatere publică aprinsă cu
privire la echitatea regimurilor fiscale
existente.
Inegalitat ea în materie de patrimoniu
depă șește inegalitatea veniturilor
(Figura 7). Această situa ție a dus la recunoa șterea faptului că inegalită țile
trebuie abordate atât din perspectiva
veniturilor, cât și a patrimoniului.
Datele disponibile par să indice că
inegalitatea patrimoniului este o problemă
deosebit de importantă în Letonia,
Germania, Austria și Irlanda.

Figura 8: Nivelul de egalitate a veniturilor (2016) și nivelul de inegalitate a patrimoniului
(2014)

Surse: Calculele Comisiei Europene bazate pe Sondajul BCE privind consumul și finan țele gospodăriilor
popula ției, 2016 și Eurostat, 2016.
Notă: Patrimoniul net este definit ca diferen ța dintre totalul activelor și totalul pasivelor gospodăriilor
popula ției.

O mai mare inegalitate este asociată
cu un nivel mai scăzut de mobilitate
socială , dat fiind că inegalitatea poate
împiedica accesul la oportunită ți7.
Mobilitatea socială poate avea loc atât în
interiorul aceleia și genera ții, cât și între
genera ții.
Mobilitatea în interiorul aceleia și
genera ții se referă la probabilită țile ca o 2.4. Conformarea fiscală8
În general, evaziunea fis cală
desemnează mecanisme ilegale prin care
obliga ția de plată a impozitului este
ascunsă sau ignorată, și anume
contribuabilul plăte ște impozite mai mici
decât cele pe care este obligat să le
plătească din punct de vedere juridic,
prin neaducerea la cuno ștința

7 Corak, M. ( 2013), Income Inequality, Equality of Opportunity, and Intergenerational Mobility .
IZA Discussion Paper No 7520.
8 Problema planificării fiscale agresive și a evitării obligațiilor fiscale este discutată într -o fișă
informativă separată.

Pagina 9 persoană să dobândească un statut
superior sau inferior (pe scara
veniturilor, de exemplu) de -a lungul
vieții.
Mobili tatea între genera ții se referă la
măsura în care caracteristicile
socioeconomice ale unei persoane le
reflectă pe cele ale părin ților ei.
Mobilitatea între genera ții este un
indicator important al posibilită ților de
care dispun persoanele fizice pentru a
reuși într-o societate indiferent de mediul
lor socioeconomic. Ea este strâns legată
de egalitatea de șanse.
Un rol în sprijinirea mobilită ții sociale
revine fiscalită ții, de exemplu:
 ca sursă de finan țare pentru o
educa ție de calitate,
 ca mijloc de a red uce transmiterea
privilegiilor sau a dezavantajelor de
la o genera ție la alta,
 precum și prin redistribuirea
veniturilor și, mai ales, a bogă ției,
încurajând un comportament care
spore ște mobilitatea socială. autorită ților fiscale a unor venituri sau
informa ții.
Printre exemplele de evaziune fiscală se
numără declararea vânzărilor la un nivel
inferior celui real, cu scopul de a reduce
plățile de TVA. Un alt exemplu este legat
de munca nedeclarată, care ar e drept
consecin ță neplata impozitului pe venit
pentru persoanele fizice și a contribu țiilor
la asigurările sociale.
Există mai multe estimări cu privire la
volumul impozitelor care ar trebui să fie
colectate, fără a fi percepute în cele din
urmă. Cu toate acestea, deficitul de
încasare a TVA -ului este singurul
prejudiciu fiscal cu privire la care există
estimări comparative bazate pe o
metodologie comună care acoperă toate
țările din UE.
Deficitul de încasare a TVA -ului
reprezintă diferen ța dintre valoarea TVA-
ului colectat efectiv și valoarea estimată
a TVA -ului exigibil teoretic pe baza
normelor în materie de TVA.
Acesta măsoară eficacitatea măsurilor de
asigurare a conformită ții și a respectării
legisla ției în materie de TVA în fiecare
stat membru.
Deficitul de încasare a TVA -ului
înregistrează nivelurile cele mai ridicate
în România, Slovacia, Grecia și Lituania.
Figura 9: Deficitul de încasare a TVA -ului exprimat ca procent din datoria fiscală teoretică
în materie de TVA, 2014/2015

Sursa: CASE et al. (2017). Study and Reports on the VAT Gap in the EU -28 COUNTRIES: 2017 Final Report
(„Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA în statele membre ale UE -28: Raportul final pe
anul 2016”), TAXUD/2015/CC/131.

Pagina 10 3. PÂRGHII DE POLITICĂ PENTRU
ABORDAREA PROVOCĂRIL OR ÎN
MATERIE DE MĂSURI FI SCALE
Printre caracteristicile esen țiale care
trebuie luate în considerare la evaluarea
echită ții și eficien ței sistemului fiscal
merită men ționată măsura în care acesta
 încurajează investi țiile,
 sprijină crearea de locuri de muncă și
ocuparea for ței de muncă,
 corectează inegalită țile,
 atinge niveluri ridicate de
conformitate.
În ansamblu, de și uneori se fac
compromisuri între obiectivul eficien ței și
cel al echită ții, aceste două obiective nu se
sunt nicidecum opuse.
3.1. Stimularea investi țiilor
Nivelul scăzut al investi țiilor nu numai
că are drept efect o cre ștere mai
redusă , dar dăunează, de asemenea,
creșterii productivită ții și afectează
negativ, pe termen mai lung , perspectivele
de creare de locuri de muncă și pe cele de
creștere economică.
Din acest motiv, dinamizarea investi țiilor
reprezintă una dintre priorită țile politice
absolute ale Comisiei.
Este important să se elaboreze un sistem
fiscal care să men țină la un nivel scăzut
cota efectivă marginală de impozitare și să
se evite astfel descurajarea investi țiilor
profitabile.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fie
reduse cotele de impozitare. În schimb,
accelerarea calendarelor de amortizare,
contabiliza rea imediată drept cheltuieli sau
acordarea posibilită ții de deducere a
costurilor de finan țare prin capitaluri
proprii reduc impozitarea efectivă
marginală, chiar dacă această diminuare
este compensată de o modificare a cotelor
de impozitare.
Securitatea juridică și stabilitatea,
previzibilitatea și simplitatea normelor
fiscale sunt importante pentru mediul de
afaceri și pentru investitori atunci când iau
decizii. Denaturările sistemului fiscal ar putea
afecta accesul la finan țare și descuraja
investi țiile de capital.
Fiscalitatea este unul dintre
principalele instrumente de care
dispun guvernele pentru a încuraja
spiritul antreprenorial și inovarea.
Politicile fiscale pot contribui la reducerea
riscului antreprenorial și a costurilor
desfă șurării unei act ivități antreprenoriale.
Fiscalitatea contribuie la corectarea
eșecurilor pie ței; printre exemplele în
acest sens pot fi men ționate investi țiile
inadecvate în cercetare și dezvoltare,
finanțarea de risc și externalită țile de
mediu, precum poluarea.
Astfel, un sistem fiscal bine conceput ar
putea cre ște nivelul de trai prin asigurarea
de stimulente pentru investi țiile inteligente
și ecologice.
Eficien ța administra ției fiscale influen țează
nivelul de încredere a cetă țenilor în
sistem. Contribuabilii tind să aibă mai
multă încredere în organiza ții care sunt
percepute drept eficiente și eficace.
Pe lângă costurile de percepere a
impozitelor, ar trebui să se ia în
considerare, de asemenea, costurile
aferente plă ții impozitelor. Aceste costuri
sunt adesea desemnate sub denumirea de
costuri legate de respectarea
normelor fiscale . Ele pot să descurajeze
crearea de noi întreprinderi, să încurajeze
economia subterană, să sporească
neconformitatea și să dăuneze
competitivită ții întreprinderilor și țărilor.
3.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocuparea for ței
de muncă
Reducerile impozitelor pe veniturile
salariale pot fi un instrument pentru
promovarea unor niveluri mai ridicate
de ocupare a for ței de muncă , în
special în cazul în care costurile ri dicate
ale for ței de muncă descurajează
angajarea (caz în care problemele sunt
legate de cererea de for ță de muncă) sau
în cazul în care stimulentele pentru
ocuparea unui loc de muncă sunt scăzute
deoarece această op țiune nu este rentabilă
(caz în care pro blemele sunt legate de
oferta de for ță de muncă).

Pagina 11 Reduceri ale impozitelor pe veniturile
salariale orientate în mod specific către
anumite categorii vulnerabile și mai
sensibile ale popula ției, cum ar fi
persoanele cu venituri reduse sau
persoanele care su nt cea de a doua sursă
de venit a familiei, pot contribui la
creșterea nivelurilor de ocupare a for ței de
muncă și, în acela și timp, la reducerea
sărăciei și a excluziunii sociale.
Întrucât numai câteva țări dispun de o
marjă de manevră bugetară suficientă
pentru a putea să aibă în vedere reduceri
ale impozitelor pe veniturile salariale fără
nicio compensa ție, este necesar să se
examineze modalită țile de finan țare a
acestor reduceri.
Una dintre op țiunile posibile constă în
deplasarea presiunii fiscale către alte
baze de impozitare. Eventuala marjă
de manevră pentru reorientarea
presiunii fiscale depinde de structura
fiscală existentă. Se consideră că
anumite tipuri de baze de impozitare, cum
ar fi impozitele pe consum, impozitele
periodice pe locuin țe și taxele de mediu,
dăunează mai pu țin cre șterii economice.
Cu toate acestea, literatura economică
recentă atrage aten ția asupra
răspunsurilor eterogene, a efectelor
neliniare și a diferen țelor de amplitudine
între efectele pe termen scurt și cele pe
termen lung . Modul în care este conceput
în detaliu un impozit este cel pu țin la fel
de important ca structura sistemului fiscal.
Cu toate acestea, nivelurile ridicate ale
impozitării veniturilor salariale, la care se
adaugă o sarcină fiscală relativ redusă sub
formă de impozite pe consum, de impozite
recurente pe proprietă țile imobiliare sau
de taxe de mediu, pot însemna că există
posibilită ți de transfer al presiunii fiscale
către alte surse decât veniturile salariale.
De asemenea, impactul distributiv al
majorării impozitelor în aceste domenii
trebuie să fie luat în considerare în egală
măsură.
3.3. Corectarea inegalită ților și
promovarea mobilită ții sociale
Impozitarea joacă un rol în construirea
unei societă ți juste, inclusiv prin  garantarea combina ției adecvate de
venituri pentru finan țarea cheltuielilor
publice;
 atenuarea inegalită ților și/sau
 sprijinirea mobilită ții sociale și a
echită ții între genera ții.
Măsuri precum accesul egal la o
educa ție sau la asisten ța medicală de
calitate sunt destinate să crească
egalitat ea de șanse. Impozitele
finanțează aceste cheltuieli publice,
bazându -se pe mixul corect de politici
fiscale și pe respectarea efectivă a
obliga țiilor fiscale de către to ți
contribuabilii.
De asemenea, sistemele de impozite și
de presta ții sociale pot constitui
instrumente puternice de combatere a
inegalită ții veniturilor prin intermediul
redistribuirii . Este important să se țină
seama de impactul social al sistemelor
fiscale, astfel încât să se asigure echilibrul
optim între eficien ța și echitatea stru cturii
impozitelor, în func ție de preferin țele
fiecărei țări.
De asemenea, fiscalitatea poate fi utilizată
pentru a stimula anumite tipuri de
comportament.
Structura sistemului joacă un rol
esen țial. Dincolo de impozitarea
veniturilor și de presta țiile în bani,
structura generală a sistemului fiscal9
exercită un rol în reducerea inegalită ților,
atât în materie de venituri, cât și de nivel
de bunăstare, precum și în promovarea
coeziunii sociale.
Este important să se garanteze că sarcina
fiscală globală pentr u cetă țeni, care
variază în func ție de sursele lor de venit,
este progresivă și că sistemul fiscal este
coerent și eficace. Ideal ar fi ca acest
sistem să poată contribui la corectarea
inegalită ților veniturilor generate de pia ță.
Ca o ac țiune minimă, sist emul fiscal
trebuie să evite cre șterea acestor
inegalită ți.

9 Inclusiv TVA, impozitele pe proprietățile
imobiliare, impozitul pe câștigurile de capital,
impozi tul pe succesiuni și natura progresivă a
impozitului pe venit pentru persoanele fizice.

Pagina 12 3.4. Conformarea fiscală
Îmbunătă țirea conformării fiscale, care
asigură veniturile fiscale necesare
finanțării politicilor publice din domeniile
educa ției, asisten ței medicale,
infrastructurilor, apărării etc., este
esențială pentru crearea unei societă ți
corecte.
Pentru combaterea fraudei fiscale și a
evaziunii fiscale, este important să se
aplice o strategie prin canale
multiple10. Este important să se atingă
niveluri mai ridicate nu numai pe pla nul
asigurării respectării legii și al controlului,
dar și pe cel al consolidării încrederii și al
creării unei culturi a respectării normelor.
Este necesar ca autorită țile fiscale să
revizuiască politicile și cadrele juridice
existente sau să elaboreze no i strategii,
astfel încât contribuabilii să î și
îndeplinească obliga țiile, în mod voluntar,
de preferin ță.
Caracterul transfrontalier al abuzurilor
fiscale și integrarea economiilor na ționale
la nivelul UE necesită o abordare
coordonată, nu numai prin ini țiative la
nivel european, ci și prin coordonarea
politicilor na ționale.
4. ANALIZA SITUA ȚIEI ACTUALE
4.1. Stimularea investi țiilor
Stimularea investi țiilor a reprezentat
o prioritate importantă a reformelor
fiscale recente, în special în țările
afectate de criză. De asemenea, s -au
depus eforturi pentru a simplifica mediul
de afaceri în ceea ce prive ște fiscalitatea.
Cu toate acestea, guvernele na ționale se
pot implica mai mult pentru a stimula
investi țiile prin intermediul politicilor
fiscale.
Majoritatea sisteme lor de impozitare a
societă ților oferă întreprinderilor
stimulente pentru a contracta mai multe
datorii, permi țând deducerea plă ții

10 Problema planificării fiscale agresive și a
evitării obligațiilor fiscale este discutată într -o
fișă informativă separată. dobânzilor, dar nu acordă un tratament
similar capitalurilor proprii.
Dat fiind că o investi ție prin îndatorare
beneficiază de un tratament fiscal
preferen țial, rentabilitatea minimă înainte
de impozitare necesară pentru a
compensa realizarea investi ției („costul
capitalului”) va fi mai scăzută pentru o
investi ție finan țată prin îndatorare.
Amploarea acestei tendin țe de favoriz are a
îndatorării variază de la o țară la alta la
nivelul UE.
Tendin ța de favorizare a îndatorării
conduce la cre șterea nivelurilor
datoriei, ceea ce agravează
fragilitatea întreprinderilor și
accentuează predispozi ția la crize a
economiilor. Drept urmare, această
tendin ță agravează riscurile legate de
stabilitatea financiară și riscă să conducă
la cre șterea dispropor ționată a numărului
falimentelor. Ea este deosebit de
problematică pentru întreprinderile tinere
și inovatoare, care, în numeroase cazuri,
nu au acces la finan țare externă. Acestea
ar fi dezavantajate, de și sunt importante
pentru a genera cre ștere economică în
viitor.
De asemenea, tratamentul fiscal asimetric
al datoriei și al capitalurilor proprii este
exploatat și de unele companii
multina ționale pentru a -și organiza
strategic datoria astfel încât să î și reducă
sarcina fiscală globală.
Țările care înregistrează diferen țele cele
mai mare între costurile capitalului propriu
și costul finan țării prin îndatorare
(diferen țe care eviden țiază amploarea
tendin ței de favorizare a îndatorării) sunt
Franța, Malta, Luxemburg, Portugalia și
Grecia.
Propunerea Comisiei privind o bază
fiscală consolidată comună a
societă ților (CCCTB) abordează
problema favorizării îndatorării,
acordând o deducere pentr u
cheltuielile de cre ștere economică și
investi ții. Această măsură ar urma să
permită societă ților care optează pentru
finanțarea prin majorarea capitalului
propriu în locul îndatorării să beneficieze
de o deducere fiscală. Deducerea ar urma

Pagina 13 să se calculez e prin înmul țirea varia ției
capitalului propriu cu o rată fixă, compusă
din rata dobânzii fără risc și dintr -o primă
de risc.
Această deducere ar urma să fie
consolidată prin dispozi ții foarte stricte de luptă împotriva evitării obliga țiilor fiscale.
În fe lul acesta se va asigura un nivel
similar al avantajelor fiscale pentru
capitalurile proprii și pentru datorie,
creându -se un mediu fiscal mai neutru și
favorabil investi țiilor.
Figura 10: Diferen țele de tratam ent fiscal între îndatorare și capitaluri proprii în materie de
finan țare a întreprinderilor în țările UE), 2016.

Sursa: ZEW (2016), Effective Tax Levels Using the Devereux/Griffith Methodology intermediate report 2016.
(Nivelurile efective de impozitare prin utilizarea metodologiei Devereux/Griffith: raport intermediar 2016).
Proiect realizat pentru Comisia Europeană
Observa ții: (1) Figura ilustrează tendin ța de favorizare a îndatorării reflectată în cadrul sistemului de impozitare
a întreprinderilor și calculată ca diferen ța dintre costul capitalului pentru noile investi ții prin capitaluri proprii și,
respectiv, prin îndatorare. Costul capitalului se referă la randamentul minim înainte de impozitare pe care
trebuie să îl ob țină o investi ție reală („inves tiția marginală”) pentru a ob ține acela și randament după impozitare
ca o investi ție sigură pe pia ța de capital. Ipoteza standard aplicată de ZEW cu privire la randamentul real al unei
investi ții sigure este de 5 %. (2) Pentru a reflecta facilită țile pentru capitalurile proprii ale întreprinderilor din
Cipru, Belgia și Italia, se presupune că ratele acestor facilită ți sunt egale cu rata dobânzii pe pia ță indicată în
model. În cazul Ciprului, există în continuare o u șoară diferen ță de tratament fiscal, deoare ce această deducere
nu se aplică investi țiilor în activele financiare.

Pagina 14 Stimulentele fiscale pentru cercetare
și dezvoltare (C -D) bine concepute
încurajează investi țiile și inovarea.
Deducerile fiscale sau creditele pentru
impozit bazate pe costurile reale ale
activită ților de C -D sunt considerate bune
practici în compara ție cu sistemele bazate
pe rezultate, precum regimurile fiscale
favorabile pentru brevete.
Regimurile fiscale favor abile pentru
brevete acordă o relaxare fiscală pentru
produc ția care rezultă din activită țile de C -D. Studiile au demonstrat că aceste
regimuri nu stimulează C -D și pot fi
utilizate, în schimb, ca instrument de
transfer al profiturilor, cauzând importante
pierderi de venituri.
În total, 25 de state membre ale UE
folosesc în prezent stimulente fiscale
pentru a încuraja investi țiile în C -D. Figura
de mai jos indică tipurile de stimulente
fiscale care sunt utilizate în fiecare țară.

Figura 11: Numărul de stimulente fiscale pentru C -D în statele membre ale UE, 2016
Sursa: CPB (2014) și actualizările realizate de serviciile Comisiei, atunci când sunt disponibile.
Observa ții: (1) DE, EE și FI nu acordă stimulente fiscale pentru C -D. (2) Stimulentul se poate aplica impozitelor
pe profitul societă ților și pe venitul persoanelor fizice, contribu țiilor de asigurări sociale și impozitelor pe salarii.
(3) Figura prezintă numai stimulentele fiscale. Sprijinul direct nu es te inclus.

Stimulentele fiscale pentru capitalul de risc
și pentru investitorii providen țiali au
devenit o componentă din ce în ce mai
importantă a mixului de politici în materie
de investi ții și de inovare atât în UE, cât și
în afara acesteia. Stimulente fiscale de
acest tip au fost puse în aplicare în 13 țări,
după cum se arată în figura 11.
Deși investi țiile cu capital de risc și cele
realizate de investitorii providen țiali
creează locuri de muncă și permit
creșterea productivită ții, dezvoltarea
acestora este frânată de o serie de factori.
De exemplu, aceste investi ții sunt foarte
riscante, iar informa țiile referitoare la
acestea sunt deseori incomplete.
Fiscalitatea poate îndeplini un rol important în depă șirea acestor obstacole
prezente în calea investi țiilor.

Un studiu recent11, realizat în contextul
uniunii pie țelor de capital, a identificat
caracteristicile pe care ar trebui să le
prezinte structura stimulentelor fiscale
pentru capitalul de risc și pentru
investitorii providen țiali. De exemplu,
sistemele de stimulente fiscale ar putea

11 PWC și IHS ( 2017), Effectiveness of tax
incentives for venture capital and business
angels (Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru
capitalul de risc și pentru investitorii
providențiali).

Pagina 15 contribui la reducerea riscului investi țiilor
în IMM -uri și în întreprinderi nou -înființate,
prin oferta de credite pentru impozit în
avans sau prin compensarea pierderilor în
condi ții favorabile. Ava ntajele fiscale pentru câ știgurile de capital sunt o
caracteristică legată de performan țe și ar
trebui să promoveze investi țiile de calitate.

Figura 12: Numărul stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii
providen țiali oferite de țările UE și în afara Europei.

Sursa: PWC și IHS (2017), Effectiveness of tax incentives for venture capital and business angels, Final report
(Eficacitatea stimulentelor fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providen țiali, Raport final). Studiu
comandat de Comisia Europeană.
Notă: Mixul de politici înseamnă o combina ție de tipuri de stimulente. Figura descrie situa ția din fiecare țară la
data de 31 octombrie 2016. Între timp, au fost create mai multe sisteme fiscale noi în Cipru și Ungaria.

Între țările UE există încă diferen țe
importante în ceea ce prive ște
costurile de conformare fiscală.
Complexitatea sistemelor de impozitare,
nivelul ridicat al costurilor de conforma re
și lipsa de securitate fiscală consumă
resurse productive și acționează ca o
barieră în calea afacerilor și a investi țiilor.
Nivelul ridicat al costurilor de conformare
fiscală are consecin țe deosebite asupra
IMM-urilor.
Costurile de conformare provin în principal
din timpul dedicat acestei sarcini, nefiind
costuri directe, precum cele legate de
contabilitate.
Figura 12 prezintă numărul anual de ore
de care are nevoie o întreprindere mijlocie
pentru a -și îndeplini obliga țiile fiscale.
Timpul dedicat inc lude numărul de ore
necesare pentru a gestiona impozitul pe
profit, taxa pe valoarea adăugată și
impozitele aferente salaria ților, inclusiv
impozitele pe salarii și contribu țiile la
asigurările sociale. Timpul de care au
nevoie întreprinderile de acest tip pentru a-și îndeplini obliga țiile fiscale poate oferi
un bun indicator cu privire la nivelul
costurilor de conformare fiscală din țara în
cauză.

Pentru a îmbunătă ți mediul de afaceri,
reforma sistemelor de impozitare poate fi
articulată pe următoarele tr ei axe:
1. simplificarea și reducerea
obliga țiilor fiscale, în special pentru
antreprenorii în devenire și pentru
întreprinderile de dimensiuni mai
mici,
2. extinderea gamei de servicii
electronice și punerea la dispozi ție
a acestora în ghi șee unice,
3. desfă șurare a de ac țiuni de
sensibilizare, informare și consiliere
a contribuabililor societă ți
comerciale, în scopul de a le ajuta
să se conformeze reglementărilor
fiscale, inclusiv prin intermediul
canalelor de comunicare socială.

Pagina 16 Valorificarea oportunită ților oferi te de
noile modele economice inovatoare
este importantă pentru a pregăti
sistemele fiscale să răspundă
provocărilor viitorului. Țările UE se
bazează tot mai mult pe integrarea
digitală pentru a facilita conformarea
fiscală și sunt încurajate să simplifice și să
clarifice în continuare aplicarea reglementărilor fiscale în cazul economiei
colaborative. Ele sunt încurajate, de
asemenea, să faciliteze și să amelioreze
colectarea impozitelor prin valorificarea
poten țialului platformelor colaborative,
care sunt î ncurajate să coopereze cu
autorită țile na ționale.

Figura 13: Numărul de ore de care are nevoie anual o întreprindere mijlocie pentru a -și
îndeplini obliga țiile fiscale, 2012 și 2015

Sursa : Banca Mondială (20 16), Doing Business 2017: Equal Opportunities for All. (Clasamentul Doing
Business 2017: egalitate de șanse pentru to ți.) Washington, DC: Banca Mondială.

4.2. Sprijin pentru crearea de locuri
de muncă și pentru ocuparea for ței
de muncă
În ultimii ani, numeroase țări din UE
au redus impozitarea globală a
veniturilor salariale. Câteva dintre
aceste țări au redus impozitele asupra
veniturilor salariale pentru lucrătorii cu
venituri salariale mici și pentru alte
categorii specifice, majorând în paralel
impozitarea veniturilor salariale pentru
categoriile cu venituri mai mari.
Cu toate acestea, nu se conturează nicio
tendin ță clară în ceea ce prive ște modul în
care au fost gestionate aceste reduceri
fiscale în ceea ce prive ște finan țarea. Atunci când se identifică surse alternative
de venituri, este important să se
examineze și eventualele efecte
distributive regresive ale majorării
impozitelor în aceste domenii.
Figura de mai jos prezintă veniturile
provenite din impozitele pe consum ,
exprimat e ca procent din PIB, pentru
fiecare țară din UE. Figura indică, de
asemenea, cotele de impozitare implicită a
consumului în țările UE. Aceasta este
definită ca raportul dintre veniturile
provenite din toate impozitele pe consum
și cheltuiala pentru consum final al
gospodăriilor popula ției.

Pagina 17 Figura 14: Veniturile fiscale din impozitele pe consum și cota de impozitare implicită a
consumului, 2010 -2015
Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendin țe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: În cazul Croa ției nu este disponibilă cota de impozitare implicită a consumului.
Impozitele recurente pe proprietă țile
imobiliare sunt al d oilea tip de
impozitare care ar putea fi considerată ca
fiind o modalitate de a compensa
reducerile impozitării veniturilor salariale.
Figura de mai jos prezintă veniturile
provenite din impozitele recurente pe
proprietă țile imobiliare, exprimate ca
proce nt din PIB, în fiecare țară din UE.
Impozitele recurente pe proprietă țile
imobiliare continuă să fie scăzute în
majoritatea țărilor UE și există un anumit
poten țial de majorare a acestora. În țările în care sistemele actuale de
impozitare a locuin țelor se bazează într -o
măsură deosebit de mare pe taxele pe
tranzac ții, o tranzi ție internă de la taxele
pe tranzac ții la impozitele recurente ar
putea aduce, de asemenea, câ știguri în
materie de eficien ță12.
O analiză detaliată în acest sens poate fi
consultată în fișa tematică privind pia ța
locuin țelor.

12 Taxele pe tranzacții tind să descurajeze tranzacțiile care ar atribui proprietățile imobiliare într -un
mod mai eficient, restrângând astfel piața. Aceste taxe au, de asemenea, un impact negativ asupra
mobilității forței de muncă, din cauza nivelului ridicat al costurilor pe care le implică tranzacțiile pentru
schimbarea proprietății.

Pagina 18 Figura 15: Veniturile fiscale din impozitele pe proprietă țile imobiliare, exprimate ca
procent din PIB, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendin țe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: Datele nu includ impozitului pe venit pentru persoanele fizice pentru chiriile imputate.

Taxele de mediu reprezintă cel de al
treilea tip de impozitare care ar putea fi
considerată ca fiind un mijloc de
compensare a reducerilor aplicate
impozitării veniturilor salariale. De
asemenea, acest lucru poate contribui la
asigurarea echită ții, dat fiind că permite
luarea în considerare a costurilor
externalită ților negative ale poluării sau
ale altor activită ți dăunătoare și
contribuie la a stimula schimbările
comportamentale.
Figura de mai jos indică veniturile
generate de taxele de mediu — taxele pe
energie, pe transporturi, pe poluarea și
pe resursele — ca procentaj din PIB.
Veniturile generate de taxele de mediu
au crescut u șor ca pondere din PIB din
2010 până în prezent, de și au scăzut
ușor ca procent din totalul taxelor și
impozitelor. Veniturile din taxele de mediu reprezintă
în medie aproximativ 2,4 % din PIB și
aproximativ 4,1 % în țara cu cele mai
ridicate venituri de acest tip în raport cu
PIB-ul (Croa ția).
Schimbări le intervenite pe planul
veniturilor din taxele de mediu sunt
determinate nu numai de modificările
aduse cotelor de impozitare, ci și de
modificările aduse bazei de impozitare.
Merită subliniată scăderea accentuată
înregistrată, în aceea și perioadă, atât d e
consumul intern brut, cât și de consumul
final de energie.

Pagina 19 Figura 16: Veniturile din taxele de mediu, 2015
Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendin țe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: Taxele de mediu se împart în patru categorii principale: energia, transporturile, poluarea și resursele.
Taxele pe energie includ taxele pe produse energetice utilizate atât în scopuri de transport , cât și pentru
utilizarea în instala ții fixe. Taxele din domeniul transporturilor cuprind taxele legate de dreptul de proprietate
asupra autovehiculelor și de utilizarea acestora. De asemenea, ele includ taxele aplicate altor echipamente de
transport, pre cum aeronavele, și serviciilor de transport conexe. Taxele pe emisiile poluante includ taxele pe
emisiile atmosferice, măsurate sau estimate (cu excep ția taxelor pe emisiile de dioxid de carbon) și pe apă, pe
gestionarea de șeurilor și pe zgomot. Taxele pe resurse includ orice taxe legate de extrac ția sau utilizarea unei
resurse naturale.

4.3. Corectarea inegalită ților și
promovarea mobilită ții sociale
Fiscalitatea are un rol de jucat în
atenuarea inegalită ților și în sprijinirea
mobilită ții s ociale, indiferent că
îndepline ște acest rol prin redistribuire
prealabilă și prin redistribuire sau prin
corectarea ori încurajarea anumitor
comportamente.
În Europa există diferite modele sociale,
iar cuantumul fondurilor publice necesare
pentru finan țarea acestora este variabil.
Asigurarea unor fonduri suficiente pentru
finanțarea cheltuielilor publice ar trebui să
se bazeze pe:
1. combina ția adecvată de impozite,
ținând seama de investi ții și de
ocuparea for ței de muncă și
2. pe asigurarea faptului că fiecare
membru al societă ții sale plăte ște partea care îi revine în mod
echitabil.
Modul în care sunt concepute regimurile
fiscale diferă între țările UE în ceea ce
privește cotele de impozitare și alegerea
activită ților impozabile.
Figura 17 expune diferitele st ructuri ale
impozitării în raport cu func țiile economice
în țările UE, eviden țiind diferen țele dintre
aceste țări.
Impozitarea capitalului poate fi un mijloc
adecvat de îmbunătă țire a echită ții
șanselor și de repartizare mai egală a
bunăstării, acordând at enția cuvenită
aspectelor legate de eficien ță.
Cu toate acestea, există dificultă ți de ordin
practic legate de asigurarea conformării
fiscale în ceea ce prive ște impozitarea
capitalului.

Pagina 20 Figura 17: Structura impozitării în raport cu func ția economică a bazei de impozitare, 2015

Sursa: Comisia Europeană (2017), Taxation trends in the EU: 2017 edition, (Tendin țe în fiscalitatea din UE:
ediția din 2017), pe baza datelor Eurostat.
Notă: În sensul prezentei figur i, impozitarea „capitalului” include toate celelalte categorii care nu sunt clasificate
drept muncă sau consum.

Impozitarea progresivă a venitului
pentru persoanele fizice constituie o
importantă măsură de redistribuire
care poate fi aplicată de sistemele
fiscale și de presta ții sociale. Figura de
mai jos indică gradul de progresivitate a
impozitării veniturilor sal ariale comparând
sarcina fiscală suportată de angaja ții cu
venituri ridicate cu cea suportată de
angaja ții cu venituri scăzute.
Gradul de progresivitate este teoretic și se
bazează pe cotele standard. Acesta nu
reflectă frauda fiscală, evitarea obliga țiilor
fiscale sau evaziunea fiscală. Progresivitatea sistemelor de impozitare a
veniturilor, în special sarcina fiscală
impusă persoanelor cu venituri reduse,
este, de asemenea, importantă pentru
crearea de locuri de muncă, care oferă o
posibilitate de eli berare de sărăcie și de
excluziunea socială.
Sistemele de impozitare a veniturilor din
muncă din Irlanda, Fran ța, Regatul Unit și
Țările de Jos prezintă cel mai ridicat grad
de progresivitate, în timp ce sistemele din
Ungaria, Bulgaria și Letonia prezintă cel
mai scăzut grad de progresivitate.

Pagina 21 Figura 18: Gradul de progresivitate a impozitării veniturilor din muncă în țările UE, 2016

Sursa: Baza de date a Indicatorului de impozite și presta ții sociale al Comisiei Europene, bazată pe date
furnizate de OCDE.
Notă: (1) Datele privind sarcina fiscală se referă la gospodăriile cu un singur salariat, fără copii. (2) Nu există
date recente pentru Cipru. (3) Țările sunt clasificate în ordine descrescătoare în func ție de valoarea raportului
dintre sarcina fiscală existentă la 167 % din salariul mediu și sarcina fiscală existentă la 50 % din salariul mediu.
(4) Datele aferente anului 2016 nu sunt încă disponibile pentru MT, HR, LT, RO, BG.
Figura d e mai jos prezintă capacitatea
corectivă a sistemelor fiscale și de
presta ții sociale , prin compararea
coeficientului Gini al veniturilor de pia ță cu
coeficientul Gini al venitului disponibil
(atât în valori absolute, cât și relative).
Figura demonstrează că, de și sistemele
fiscale și de presta ții sociale combat
inegalită țile în materie de venituri în toate
țările UE, anvergura efectului lor este
variabilă. Inegalitatea veniturilor este în continuare
ridicată în unele dintre țările UE, în special
în statele în care efectul de redistribuire al
impozitelor și al presta țiilor sociale este
relativ scăzut.
Cele mai puternice efecte de redistribuire,
exemplificate de reducerea relativă a
coeficientului Gini, sunt înregistrate în
Finlanda, Belgia și Danemarca.

Pagina 22 Figura 19: Capacitatea corectivă a sistemului fiscal și de presta ții sociale în țările UE

Sursa: Eurostat, 2016
Notă: (1) Diferen ța dintre coeficien ții Gini pentru inegalitatea veniturilor de pia ță (adică înainte de impozitare și
presta țiile sociale) și inegalitatea la nivelul veniturilor disponibile (adică după impozitare și presta țiile sociale).
Datele privind veniturile sunt ajustate în func ție de mărimea gospodăriei (egalizare). (2) Nu au fost disponibile
datele aferente anului 2016 pentru IE, IT și LU. Din acest motiv, au fost folosite datele din 2015.

4.4. Conformarea fiscală13
Asigurarea respectării acestor obliga ții a
fost și rămâne un instrument esen țial
pentru cre șterea gradului de echitate a
sistemelor fiscale. Este vorba despre
utilizarea pe deplin a puterii de care
dispune autoritatea publică pentru a obliga
contribuabilii să ac ționeze în mod corect.
Aceasta include cooperarea
transfrontalieră, audituri eficace și acce sul
la informa ții și la date operative, precum și
proceduri rapide de recuperare.
Mai mult decât atât , este esen țial să se
promoveze încrederea, transparen ța
și o cultură a respectării obliga țiilor
fiscale prin diferite mijloace :
 acțiuni eficace de comunic are destinate
contribuabililor privind valoarea
serviciilor prestate datorită veniturilor
fiscale; monitorizarea și comunicarea
rezultatelor activită ților derulate de
autorită țile fiscale;
 încurajarea contribuabililor să
acționeze mai etic plătindu -și
impozitele, organizarea de campanii de
comunicare și educare pentru a explica

13 Problema planificării fiscale agresive și a
evitării obligațiilor fiscale este discutată într -o
fișă informativă separată. de ce este important ca fiecare
contribuabil să î și plătească partea de
impozite care îi revine în mod echitabil.
Aceste măsuri ar trebui să aibă drept
public -țintă în special tineri i, care sunt
viitorii contribuabili;
 cooperarea cu întreprinderile pentru a
îmbunătă ți conformarea fiscală,
utilizând, în acela și timp, aprecieri
bazate pe economia comportamentală
pentru a încuraja contribuabilii să
acționeze în mod corect și la momentul
potrivit.
În 2016 și 2017, țările UE au continuat să
ia măsuri pentru a -și îmbunătă ți sistemele,
continuând tendin ța observată în ultimii
ani.
Cu toate acestea, în pofida progreselor și
reformelor realizate, evaziunea fiscală și
frauda fiscală continuă să reprezinte o
provocare majoră pentru Europa. Prin
urmare, combaterea evaziunii fiscale
continuă să reprezinte o prioritate pentru
Comisie, fapt reflectat în numeroasele
inițiative din acest domeniu.
Una dintre acestea este modernizarea
sistemului privind TVA, menită să
contribuie la combaterea fraudei. În 2017
și 2018, Comisia a lucrat la adoptarea unui
pachet cuprinzător de măsuri privind
reforma TVA, care are drept obiectiv

Pagina 23 combaterea riscului tot mai mare de
fraudă fiscală, simplificarea obliga țiilor în
materie de TVA pentru întreprinderi și
sporirea flexibilită ții de care dispun statele
membre pentru a stabili produsele care ar
trebui impozitate la cote reduse. 5. RESURSE UTILE:
 Comisia Europeană, Tax policies in
the European Union: 2017 Survey
(Politici le fiscale în Uniunea
Europeană: analiza pentru 2017, în
curs de apari ție)
 Comisia Europeană ( 2017), Taxation
trends in the EU: 2017 Edition,
(Tendin țe în fiscalitatea din UE: edi ția
din 2017), Luxemburg, 2017.

Data: 28.9.2017