Artrita reumatoidă sau reumatismul, este o afecțiune cronică, o tulburare inflamatorie . Aceasta poate să afecteze nu doar articulațiile, ci și… [624187]

CAPITOLUL II

ARTRITA REUMATOIDĂ

II.1. Definiție

Artrita reumatoidă sau reumatismul, este o afecțiune cronică, o tulburare inflamatorie .
Aceasta poate să afecteze nu doar articulațiile, ci și plămânii, vasele de sânge, pielea, ochii, i n-
ima sau rinichii..
Artrita reumatoida este o tulburare autoimună, se car acterizează prin afectarea sinovialei,
este o boală sistemică inflamatorie cronică a cărei cauză nu este incă cunoscută. Apare atunci
când sistemul imunitar începe să atace în mod eronat propriile țesuturi ale corpului, atacă m u-
coasa articulațiilor iar zon a afectată devine dureroasă și se poate observa și apariția edemului.
Această afecțiune este destul de frecvent întalnită, în special la femeile cu vârsta de peste
40 ani, dar și copiii pot fi afectați de artrită, în acest caz se numește artrită reumatoidă juvenilă.
Poate duce la eroziune osoasă, la deformarea articulațiilor, iar în cazurile severe la dezabilitați
fizice.
Artrita reumatoidă poate provoca decesul prematur, dizabilitatea pacienților, compr o-
mițând astfel calitatea vieții. Chiar dacă femeile peste 40 ani sunt mult mai predispuse, această
boală poate afecta pe oricine și poate să debuteze la orice varstă.
Evoluează imprevizibil prin pusee urmate de perioade de remisiune, durerile fiind mai
profunde în a d oua parte a nopții și dimineața. Este asociată cu o rigiditate prelungită a artic u-
lațiilor după o perioadă de repaus.
Există aproximativ 200 de tipuri diferite de artrită și de afecțiuni înrudite.
Inflamația uneia ori a mai multor a rticulații se numește artrită, ea este însoțită de durere
artriculară care se mai numește și artralgie. Termenul de poliartrită este folosit atunci când sunt
afectate patru sau mai multe articulații.

II.2. Cauze

Cauza apariției artritei reumatoide nu este cunoscută în totalitate nici până în prezent. E x-
istă totuși câteva ipoteze . Cea mai probabilă cauză este anomalia genetică, moștenită de la
parinți, crescând astfel riscul de a dezvolta aceasta boală. S -a mai sugerat că ar put ea fi o man i-
festare de răspuns al corpului la anumiți agenți infecțioși.

Printre acești agenți patogeni suspectați se numără:
– bacteriile
– mycobacteriile
– paravirusurile

– mycoplasma
– virusul Epstein – Barr
– virusul rubeolei
– herpes simplex
– citomegalovirus

Datele existente sugerează că este puțin probabil să existe un agent patogen speci fic pentru
artrita reumatoidă. Leziunile inflamatorii repetate produse de agenții patogeni pot contribui la
deteriorarea autoimunității și a toleranței. În ceea ce privește factorul genetic a fost determinată o
strânsă legătură între artrita reumatoidă și antigenele de histiocompatibilitate HLA clasa II, cele
mai frecvente fiind DR1 si DR 4.
Mecanismul imun poate să declanșeze o inflamatie cronică a sinovialei, să distrugă cart i-
lajul articular și să slăbească tendoanele și ligamentele ce susțin articulația. Inflamația cronică
mai poate să determine dezvoltarea și îngroșarea anormală a sinovialei, purtând denumirea de
panus. Toate acestea duc la distrugerea cartilajului, a osului subcondral, a tendoanelor dar și a
ligamentelor, rezultatul final fi ind deformarea articulara.
Alte cauze probabile pe lângă cele genetice și infecțioase se mai numără și cele hormonale,
deficiențe ale sistemului imunitar.

II.3. Tabloul clinic

Artrita reumatoidă, din punct de vedere clinic, este o poliartrită cronică.
Așa cum cazurile diferitelor tipuri de artrită pot varia și pot acoperi o paleta largă de factori,
localizarea și tiparul simptomelor pot și ele să varieze în funcție de tipul de artrită de care suferă
pacientul.
Debutul acestei boli este destul de lent în majoritatea cazurilor cu o durată de săptămâni sau
luni. Cam la două treimi dintre bolnavi începe cu oboseală si anorexie, o slăbiciune generalizată,
simptome musculo – scheletice vagi, până la apariția clară a sinovitei. Toate acestea pot persista
câteva săptămâni sau luni și pot duce la întârzierea diagnosticului.
Durerea de la nivelul articulațiilor poate să fie constantă sau să apară și dispară, să fi e
izolată, localizata într -un singur loc , sau mai poate fi resimțită de către pacient în mai multe părți
ale corpului.
Simptomele specifice apar de obicei gradat, când articulațiile mâinilor, genunchilor și
picioarelor sunt afectate simetric în cele mai multe cazuri. Oboseala generală, pierderea po n-
derală, mialgiile și subfebrilitatea apar înca de la inceputul bolii și domină tabloul clinic.
Manifestările articulare sunt de tip inflamator, durerea și redoarea matinală, tumefierea, apar
în special în a doua parte a nopții și durează cel puțin o oră de la trezire. Lezarea funcțională
apare treptat și nu are loc schimbarea culorii articulației. Pe masură ce boala evoluează apar și
semne de leziuni tisulare ireversibile.
În funcție de localizarea artritei se poate constata și afectare scapulohumerală, coxof e-
murală, cot si genunchi. Din cele mai rar întalnite se pot preciza afectarea acromioclaviculară,
sternoclaviculară, temporomandibulară, cricoaritenoidiană..

În tabloul clinic întâlnim și manifestări extraarticulare :

 noduli reumatoizi – cea mai frecventă manifestare articulară
 dermatologice – noduli reumatoizi, vasculită reumatoidă, leziuni ulcerative
 pulmonare – pleurezie, fibroza interstițială, Sindrom Caplan, noduli pulmonari și mai
rar pneumotorax
 cardiace – pericardită, miocardită, endocardită, vasculită coronara
 renale – cauzate de vasculită, amiloidoza renală
 neurologice – prin vasculită, prin procese compresive, prin infiltrarea meningelui
 oculare – nodul reumatoid sub scleră, keratoconjunctivită sicca
 digestive – cauzate de tratamentul cu antiinflamatoare nonsteroidiene și preparate
hormonale, mai rar vasculită mezenterică sau hepatomegalie
 osoase – osteopenie juxtarticulară, eroziuni subc ondrale, osteoporoză generalizată
 musculare – atrofia fibrelor musculare, miozită inflamatorie nespecifică

II.4. Investigații

Examenul de laborator

Ttrebuie să cuprindă o hemoleucogramă completă unde se poate observa anemia sau le u-
cocite scăzute, se face o evaluare a funcției rinichiului, a funcției ficatului, ionogramă, lipidele și
colesterolul. Este absolut necesar să se efectueze testele de inflamțtie VSH și CRP cantitativ dar
și dozarea anticorpilor specifi ci, aceștia din urmă fiind anticorpi CCP, ANA, factorul reumatoid,
dozarea vitaminei D, dar și evaluarea virusologică pentru hepatita B,C, HIV . Modificările im u-
nologice indică FR pozitiv la 65 – 80% din cazuri si anti CCP pozitiv la 95%. Examenul lichid u-
lui sinovial va include exsudat,celularitate bogată cu predominarea PMN,
FR prezent. Biopsia sinovială este necesară în cazul mono sau oligoartritelor.

Examenul radiologic

Se vor executa ecografii articulare, radiografia mâinii și a antepiciorului, radiografia pu l-
monară, ecografie abdominală și rezonanță magnetică nucleară daca există indicație.
Sunt mai multe metode folosite în imagistica medicală ce pot detecta problemele din int e-
riorul unei articulații care provoacă anumi te simptome, radiografia fiind una dintre ele. Pentru
vizualizarea osului se foloseste un nivel scăzut de radiații. Radiografia va putea indica pierderea
cartilajului, gradul de deteriorare al osului sau eventualele osteofite formate pe os. O degenerare
timpurie provocată de artrită nu poate fi indicată de către o radiografie dar aceasta poate fi folos i-
tă pentru a putea urmări progresia bolii.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și tomografia computerizata (CT) sunt
metodele folosite pentr u a vedea mai bine articulațiile afectate .
Ecografia este folosită pentru a vedea imagini ale țesuturilor moi, ale cartilajelor și stru c-
turilor care conțin lichid, cum sunt bursele.

În funcție de fiecare pacient în parte, pot fi ne cesare și alte investigații cum ar fi spir o-
metria, ECG, osteodensitometrie, evaluare medicină internă și cardiologie.
Aceste investigații nu se efectuează doar la debutul bolii. Este indicat ca ele să fie rep e-
tate la cel puțin 6 luni pe tot pa rcursul vieții.
Examenul radiologic articular indică osteoporoză juxtaarticulară, epifizară și ulterior
difuză, îngustarea spațiilor datorită distrugerii cartilajului articular, se evidențiază eroziunile
marginale, geodele și miccrogeodele la interfața os – cartilaj, deformările articulare și a n-
chilozele.
La ecografia articulară se poate observa acumularea de lichid sinovial, sinovita și ten o-
sinovita, prezența panosului reumatoid la nivelul articulațiilor mici.

II.5. Evoluție

Evoluția bolii diferă la fiecare pacient în parte. Ea progresează lent sau foarte repede în
unele cazuri. Se pierde mobiliatea articulară chiar și la mișcări simple. Atunci când boala pr o-
gresează, se pierde de asemenea și capacit atea de prindere cu mâinile sau de urcat scările.
În cazuri rare se poate produce o remisiune spontană completă sau poate remite parțial,
spontan.
La 60% dintre pacienți boala debutează lent, în săptămâni sau luni.
Tratamentul precoce poate să controleze evoluția bolii.
O evoluție nefavorabilă poate fi prevazută de anumiți factori cum ar fi :

 boala nu răspunde la tratament
 dezvoltarea rapidă a nodulilor articulari
 distrucție articulară precoce

Pe timpul sarcinii, peste 75% dintre paciente prezintă o remisiune a bolii, dar la câteva
zile dupa naștere peste 80% suferă o inrăutățire a bolii.
Pe masură ce boala evoluează, durerea și anchiloza devin mai profunde, pot apărea dis-
trucții articulare grave, deformări articulare și tulburări funcționale. Încheieturile mâinilor și
mainile sunt afectate cel mai frecvent de aceste deformări. Se poate produce o ruptură a te n-
doanelor, astfel flexia și extensia degetelor devine imposibi lă.

Dupa caracterul evoluției bolii se poate clasifica în:

 evoluție intermitentă
 evoluție persistentă
 evoluție rapid – progresivă
Există 4 stadii de evoluție în funcție de modul în care sunt afectate articulațiile :

 stadiul 1 – stadiul de început în care încep să se resimtă durerea și rigiditatea la
nivelul articulațiilor. În acest stadiu artrita nu se poate detecta pe imaginile radi o-
grafice iar capacitatea fizica este normală

 stadiul 2 – aici apare inflamația, care ulterior distruge c artilajul.Articulațiile își
pierd ușor din mobilitate, apar deformările articulare și tumefacția.Activitățile
zilnice înca pot fi îndeplinite dar cu durere și cu reducerea mobilității articulare

 stadiul 3 – artrita este deja severă, doformantă. Modificări le sunt vizibile pe radi o-
grafie, Apar atrofiile musculare și anchilozele

 stadiul 4 – faza terminală. Articulațiile își pierd total mobilitatea și anchilozează.
Bolnavul devine invalid, mobilizat la pat sau în scaun cu rotile.

Sinoviala reumatoidă parcurge 3 etape:

 etapa exsudativă – în primele săptămâni sau luni

 etapa infiltrativă – proliferativă – în care domină hiperplazia intimei, Celulele care
sunt dispuse în 1 -2 straturi ajung să formeze până la 10 -20 de straturi. Se activează
limfocitul T, urmată de recrutarea crescută a celulelor T. Odată declansat produce
inflamație.

 etapa granulomatoasă – se formeaza un țesut de granulație hipertrofiat și hipe r-
vascularizat care se num ește panus sinovial, acesta poate să cântărească de 10 ori
greutatea țesutului inițial.

II.6. Complicații

Ca orice altă afecțiune și artrita reumatoidă poate avea complicații.
La nivelul plămânilor poate să apaăa o fi broză interstițială, pleurezie, cât și noduli pulm o-
nari. Pot apărea probleme ale fluxului sanguin, inflamația vaselor de sânge, vasculita, aceasta
întâlnindu -se mai frecventîin stadiile mai avansate ale bolii.
Persoanele care suferă de artrită reumatoidă au un risc mai crescut de osteoporoză. Pentru
a preveni și chiar trata, bolnavul trebuie să urmeze o dietă bogată în vitamina D și calciu, să r e-
nunțe la fumat și alcool. Totodata, există un risc crescut de a dezvolta boli ale inimii sau de a
suferi un accident vascular cerebral. Unii pacienti dezvoltă probleme la nivelul coloanei vert e-
brale, inflamație oculară, pericardită, miocardită sau chiar diabet zaharat.
Pot să apară complicații renale, neurologice, oculare, digestive, osoase, mu sculare sau
dermatologice. Depresia și anxietatea sunt complicații destul de des întâlnite, mulți dintre
pacienți fiind foarte afectați de schimbarea radicală a modului de viață.

II.7. Prognostic

Artrita reumatoidă nu este considerată fatală, însă complicațiile acesteia pot scurta durata
de viața chiar și cu 10 ani, dar totuși trebuie să se țină cont de progresia bolii care diferă de la un
pacient la altul.
Opțiunile de tratament înregistrează mari progre se de la o zi la alta, astfel noile medic a-
mente pot îmbunătăți șansele ca boala să intre în remisiune. Prognosticul poate fi înbunătățit în
mare parte de către pacient dacă respectă cu srictețe planul de tratament și o dietă adecvată.
Vaccinare a anuală împotriva gripei este recomandată, odihna dar și miscarea regulată.
Toate acestea pot înbunătăți viața bolnavilor dar și prevenirea complicațiilor .

Prognosticul este cu atât mai favorabil cu cât boala este diagnosticată m ai devreme iar p a-
cientul este supus tratamentului corespunzător.

II.8. Tratamentul preventiv

Formele de artrită care sunt moștenite genetic nu pot fi prevenite în mod real.
Pentru a se încerca prevenirea boli i, trebuie mai întâi de toate să se idntifice și să se evite
factorii care o declanșează, cum ar fi stresul, fumatul, noxele, intoxicație medicamentoasă, alco o-
lul.
Adoptarea unei diete sănătoase bogată în antioxidanți, fructe, legume, ulei de p este și ie r-
buri ce pot ajuta la scăderea inflamației din corp. Anumite studii sugerează că anticorpii care au
strânsă legatură cu glutenul pot fi prezenți la pacienții cu artrită reumatoidă. Din această cauză, o
dietă fără gluten poate fi de folos.
Exercițiile fizice regulate sunt foarte importante pentru menținerea flexibilității artic u-
lațiilor , practicarea înotului fiind cea mai bună metodă de activitate fizica deoarece nu pune pr e-
siune pe articulațiile bolnavului așa cum se întâmplă în cazul mersului pe jos sau a alergatului.
Un stil de viața activ, o dietă echilibrată și sănătoasă dar și odihna ar putea juca un rol
important în încercarea de a preveni artrita reumatoidă.

II.9. Tratamentul curativ

Tratamentul artritei reumatoide este în general pe viață, dar variază în funcție de stadiul și
severitatea bolii, de metodele de tratament ce au fost utilizate anterior, de disponibilitatea fina n-
ciară a pacientului, de efectele secundare și de program ul zilnic a unui anumit tip de terapie.
Este necesară combinarea exercitiilor fizice cu un plan terapeutic medicamentos. Trat a-
mentul actual nu poate decât să amelioreze simptomatologia și evoluția bolii, neexistând înca un
tratament de vindecar e completă.
Scopul urmării unui tratament este de a oferi o viață cât se poate de normală pacientului,
de a reduce pe cât posibil durerile articulare, inflamația și distrucția acestora, dar mai ales de a
preveni instalarea handicapului permanent.
În cazul diverselor forme de artrită tratamentul este axat pe ameliorarea simptomelor,
calmarea durerii și pe îmbunătățirea funcției articulațiilor. Pacientul ce suferă de artrită poate să
fie nevoit să încerce mai multe tratamente diferite sau unele combinații de tratamente înainte de a
se stabili care variantă funcționează cel mai bine în cazul său.
Terapia fizică poate să îmbunătățească paleta de mișcări pe care le face pacientul cu a r-
trită și poate să întărească mus culatura din jurul articulației afectate. Se poate recurge la diverse
metode de prindere cum sunt atelele sau curelele pentru a ajuta pacientul.

Fizioterapia joacă un rol foarte important în tratamentul artritei reumatoide și în preven i-
rea anchilozei. Este necesar ca pacientul să urmeze cu strictețe planul de tratament balneologic și
de a efectua programul de recuperare medicală de cel putin doua ori pe an, în perioadele de r e-
misie.

 masaj
 electroterapie
 comprese cu gheață
 comprese calde
 hidroterapie
 parafină
 kinetoterapie
 terapia cu laser
 ultrasunet

In combinație cu gimnastica medicalaătrebuie administrat și tratamentul medicamentos.

Medicația poate încetini, iar uneori chiar și preveni distrugerile articu lare. Se recomandă
a fi administrată încă din stadiile precoce ale bolii.
Medicamentele folosite de către medicii de specialitate pentru a trata artrita variază în
funcție de tipul de artrită de care suferă pacientul și de stadiul bolii.

Tratamentul medicamentos cuprinde :

 Analgezice – acestea nu au nici un efect asupra inflamației dar ajută la calmarea durerii

 Paracetamol
 Tramadol
 Oxycodone
 Hydrocodone

 AINS (antiinflamatoare nonsteroidiene) – reduc durerea și inflamația, nu modifică pr o-
gresia eroziunilor articulare, au efectul pur simptomatic și se manifestă numai pe durata
tratamentului

 Diclofenac
 Ibuprofen
 Piroxicam
 Nimesulid
 Meloxicam
 Aceclofenac
 Celecoxib
 Ketoprofen
 Codeină

 Corticoterapia locală – este foarte eficientă în ameliorarea simptomelor dar utilizarea ei
trebuie facută judicios.
 Corticoterapia sistemică – are un efect simptomatic cu instalare rapidă. Se administrează
pe termen scurt, în doze mari și este indicată în pusee evolutive severe
–
 Prednison, Prednisolon
 Metilprednisolon
 Dexametazonă
 Betametazonă

 Tratament de fond non biologic – are potențial de a influența pe termen lung evoluția
bolii, încetinește progresia leziunilor osteoarticulare, previne apariția leziunilor articulare,
împiedică pierderea funcțiilor articulare, are efect lent de 2 -4 luni, necesită monitorizare
continuă deoarece este potențial toxic.

 Metotrexat
 Leflunomid
 Sulfasalazină
 Antimalaricele de sinteză
 Sarurile de aur
 Azatioprină
 Ciclosporină – H
 Ciclofosfamidă

 Tratamentul de fond biologic – are acțiune tțntită asupra unui anumit component al si s-
temului imun, are potential remisiv sporit demonstrat pe studii clinice, are cel mai redu c-
tabil efect advers – complicații infecțioase sau exacerbarea celor latente

 Infliximab
 Rituximab
 Tocilizumab
 Anakinra

Terapia ocupatională – pacientul primește sfaturi practice prin care învață managementul acti v-
ităților zilnice, este învățat cum să se protejeze de viitoare accidentări sau cum să își aleagă echipame n-
tul medical de care are nevoie.

Tratamentul chirurgical

Este rezervat situațiilor în care tratamentul medicamentos nu mai oferă rezultatul dorit,
stadiilor tardive de boală sau unor complicații mecanice ale aparatului osteoarticular.
– În stadii precoce – sinovectomie, rupturi de tendon, ruptura chistului Baker, sindrom de
canal carpian, subluxație atlantoaxială, artroplastie
– În stadii tardive – anchiloze – artroplastia cu artrozare totală
În cazul agravării bolii când artrita reumato idă nu răspunde la tratament se poate încerca
utilizarea unor doze mai mari ale medicației sau combinarea mai multor feluri de medicamente.

În cazurile foarte grave se apelează la tratamentul chirurgical și se recurge fie la înlocu i-
rea totală a articulației afectate, fie la îmbunătățirea funcțională a articulației.

Medicul chirurg poate recurge la :

– operații prin care se repară articulația deteriorată. atunci când suprafețele articulare pot
fi realiniate sau pot fi nivelate, având ca scop reducerea durerii și îmbunătățirea funcției artic u-
lației
– operatia prin care se înlocuiește articulația. Articulația bolnavă se înlocuiește cu una a r-
tificială. Cele mai des întâlnite articulații înlocuite sunt cele ale șoldurilor și ale genunchilor

– operația prin care se face fuziunea articulațiilor – această procedură este utilizată mai
des pentru articulațiile mici cum sunt cele de la încheietura mâinii sau cele care alcătuiesc artic u-
lațiile degetelor sa u glezna. Prin această procedură se îndepartează capetele celor 2 oase din a r-
ticulație, după care se blochează acele capete până se vindecă într -un singur element rigid.

Alte metode alternative și de completare de tratament sunt ergoterapia, a cupunctura și
suplimentele alimentare .

CAPITOLUL III

MEDICAȚIA SPECIFICĂ ÎN ARTRITA REUMATOIDĂ

Tratamentul medicamentos este necesar în artrita reumatoidă, acesta este stabilit în
funcție de severitatea bolii, de viteza de evoluție a acesteia și de modul în care simptomatologia
îi afectează bolnavului stilul de viață.

Scopurile utilizării medicamentelor sunt:

– de a reduce durerile
– de a îmbunătăți funcționalitatea articulară
– de a reduce inflamația ( gradul de umflare, sensibilitate și a limitării ariei de mișcare )
– de a preveni sau de a întârzia deformarea și distrugerea articulară
– de a îmbunătăți calitatea vieții

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

DMARDs

Încă din etapele precoce ale artritei reumatoide , toți pacienții sunt considerați candidați
pentru acest tip de terapie, deoarece aceste medicamente au un efect de prevenire și de încetinire
în ceea ce privește distrugerea articulară. Aceste medicamente mai poartă numele de “medic a-
mente antireumatice cu acțiune lentă “ ( SAARDs ), sunt dovite a fi utile și la utilizarea pe te r-
men lung pentru păstrarea efectelor de prevenire a evoluției bolii.

În funție de modul în care acționează DMARDs -urile , se pot împărți în două categorii:
– sintetice – acestea se administrează oral, ele interferă cu producerea celulelor imunitare impl i-
cate în inflamația articulară.
– de natură biolog ică – se administrează sub formă injectabilă, neutralizează proteinele ( factorul
de necroză tumorală ) produse de celulele imunitare implicate în inflamație.Acești inhibatori pot
fi utilizați ori singuri ori în asociere cu alte DMARDs – uri pentru încetin irea evoluției bolii.
Se mai poate folosi și terapia combinată în care se folosesc mai multe feluri de medicamente, cel
mai frecvent două sau trei DMARDs – uri deodată. În acest caz se utilizează doze mai mici din
fiecare medicament, ducând la scăderea ap ariției factorilor de risc ce apar la dozele mai mari.

Anumite tipuri de medicamente care se utilizează în tratamentul artritei reumatoide pot
determina apariția anumitor defecte congenitale și din acest motiv se recomandă un consult de
specialitate pentru femeile gravide sau cele care încearcă să rămână însărcinate, medicul ajustând
medicația în aceste cazuri.

 DMARDs – uri sintetice uzuale :
– medicația antimalarică – hidroclorochine
– metotrexat
– sulfasalazină ( Azulfidina )
– leflunomida ( Arava )

 DMARDs – uri sintetice mai puțin uzuale ( tratament de fond non -biologic ) :
– azatioprina ( Imuran )
– penicilamina ( Cuprimina sau Depen )
– săruri de aur ( Ridavra sau Aurolat )
– minociclina ( Dynacin sau Minocin )
– ciclosporina ( Neoral sau Sandimmune )
– ciclofosfamida ( Cytoxan sau Neosar )

 DMARDs – uri de natură biologică :
– etanercept ( Enbrel )
– infliximab ( Remicade )
– anakinra ( Kineret )
– adalimumab ( Humira )

Medicația care este folosită în atenuarea si mptomatologiei cum ar fi durerea, redoarea sau
inflamarea articulației, este de asemenea utilă. Din această categorie fac parte antiinflamatoarele
nesteroidiene .(AINS) . Cu toate ca sunt utile în managementul durerii și inflamației , nu au efect
și în con trolul evoluției bolii.

 AINS :
– Diclofenac
– Ibuprofen
– Piroxicam
– Nimesulid
– Meloxicam
– Aceclofenac
– Celecoxib

Corticosteroizi sunt utilizați și ei pentru reducerea inflamației și activității bolii, dar acest
tip de medicație nu este indicat a se utiliza pe o perioadă lungă de timp, fiind indicat în special
pentru perioadele de acutizare ale bolii.

 Corticosteroizi :
– Prednison , Prednisolon
– Metilprednisolon
– Dexametazonă
– Betametazonă

Analgezicele (antialgicele) – acest tip de medicamente nu reduc inflamația, dar pot ajuta în
controlul simptomatologiei dureroase.

 Analgezice :
– paracetamolul ce conține si codeină ( Tylonol )
– paracetamolul cu hidrocodonă ( Vicodin )
– tramadolul
– propoxifenul ( Darvon )

 Suplimente :
– calciu
– vitamin D
– alendronat ( Fosamax )
– risedronat ( Actonel )
– omega 3

CLOROCHIN

DCI ( denumire comună internațională) – Chloroquinum – Clorochin , Delagyl, Res o-
chin, Nivaquine, Aralen
Face parte din grupa antimalaricelor de sinteză.
Difosfatul este o pulbere albă, solubilă în ¼ apă, se absoarbe bine în tubul digestiv după
administrare orală sau rectală. Este puțin metabolizat, se acumulează în rinichi, ficat, plămâni,
splină, ochi și piele. Eliminarea este lentă, prin urină, aproximativ 80 -90% din cantitatea admi n-
istrată sub formă nemodificată și 10 -20% sub formă de metaboliți. Acidifierea urinei accelerează
eliminarea renală, a lcalinizarea urinei are un efect opus T1/2 48 de ore.
Mod de administrare – oral, în timpul meselor. În artrita reumatoidă se administrează 250
mg pe zi sau câte 250 mg de două ori pe zi în primele două saptămâni.
Reacții adverse și efecte secundare – greață, diaree, anorexie, dureri abdominale sau
vărsături. Poate să apară slăbiciune musculară, surzire nervoasă, vertij, cefalee, nervozitate. Mai
rar pot să apară neuropatia, cardiomiopatia, convulsiile și psihoza. Hidroxiclorochina poate pr e-
cipita atacuri de psoriazis. La nivelul ochilor apare retinopatia cu modificări de pigmentare, d e-
fecte ale câmpului vizual, modificări ale corneei (edem și opacifiere), vedere încețoșată sau fot o-
fobie. De asemenea apar modificari de pigmentare la nivelul pielii și membranelor mucoase, a l-
birea parului și alopecie .
Atenționări specifice – tulburări oculare, hepatite, ulcer gastric și duodenal, tulburări ne u-
rologice, psoriazis, sarcină, discrazii sanguine.

METOTREXAT

DCI – Methotrexat Ebewe – este o substanță ce are efecte antiinflamatorii, scade reacțiile
nedorite de apărare contra propriului organism(imunosupresor).
Substanța activă este metotrexat. Un ml de soluție injectabilă conține 10 mg de metotrexat
sub formă de metotrexat disodic 10,97 mg. Celelalte componente sunt : hidroxid de sodiu,
clorură de sodiu și apă pentru preparate injectabile.
– o seringă cu 0,75 ml soluție injectabilă conține 7,5 mg met otrexat
– o seringă cu 1 ml soluție injectabilă conține 20 mg metotrexat
– o seringă cu 1,5 soluție injectabilă conține 15 mg metotrexat
– o seringă cu 2 ml soluție conține 20 mg metotrexat
Mod de administrare – dozele recomandate depind de greutatea corporală a pacientului.
Nu este recomandată administrarea acestui medicament copiilor mai mici de 3 ani. Dozele a d-
ministrate vârstnicilor trebuie să fie mai mici datorită reducerii funcțiilor renale și hepatice dar și
a rezervelor mici de folați . Se administreaza de la 7,5mg , una pe săptămână per os sau intramu s-
cular. Doza poate fi crescută cu 2,5 mg . Doza medie săptămânală este de 15 – 20mg metotrexat
și nu trebuie să se depășească doza săptămânală de 20mg. Acest tratament este de lungă durată ,
iar ameliorarea simptomelor ar trebui să apară după 4 -8 săptămâni de tratament.
Reacții adverse și efecte secundare
o grave – tuse uscată iritativă, dureri toracice, febră, bradipnee, vezicule la nivelul pielii
sau descuamare severă, sângerări n eobișnuite, echimoze, diaree severă, melenă, hem a-
turie, icter, dureri și dificultăți la urinare, convulsii, vedere încețoșată sau pierderea c u-
noștinței
o foarte frecvente – inflamație la nivelul gurii, indigestie, pierderea poftei de mâncare,
greață, vărsătu ri, inflamații și ulcerații în gât și în gură, creșterea valorilor enzimelor h e-
patice
o frecvente – cefalee, insomnie, stare de oboseală, diaree, modificări ale numărului
celulelor din sânge și al trombocitelor, erupție la nivelul tegumentului și mâncărimi.
o mai puțin frecvente – vertij, stare de depresie sau de confuzie, convulsii, afectarea
plămânilor, sângerări la nivelul tractului digestiv, tulburări hepatice, diabet zaharat,
scăderea proteinelor din sânge, fotofobie, căderea părului, dureri articulare și osoase, i n-
flamații sau ulcerații la nivelul vezicii urinare, hematuria, reacții alergice severe.
o rare – lichid în jurul inimii, inflamații ale mucoasei care căptușește inima, tulburări de
vedere severe, hipotensiune arterială, astm bronșic, melenă, acnee, insuficiență renală,
fracturi osoase.
o foarte rare – insuficiență severă a măduvei osoase, infecții, dureri, insomnie, slăbiciune
musculară, inflamații ale învelișului creierului producând vărsături sau paralizii, afectarea
retinei, pleurezie, proteinurie, infecții fungice, infertilitate.
Atenționări specifice – nu se utilizează acest medicament dacă există alergii la oricare dintre co m-
ponentele medicamentului, dacă pacientul are probleme hepatice sau renale, dacă sistemul imunitar
este compromis , dacă au existat sau există în prezent infecții în organism, dacă pacientul are ulcer ga s-
troduodenal, în sarcină sau alăptare. De asemenea , se administrează cu precauție dacă pacientul are

diabet zaharat tratat cu insulină are hepatita B sau C, dacă este supraponderal sau dacă este
deshidratat.
În timpul tratamentului cu metotrexat, băuturile alcoolice sunt strict interzise, de asemenea
trebuie să se evite pe cât posibil consumul de cafea sau de băuturi răcoritoare ce conțin cafeină
sau ceai negru. Acest medicament nu se administrează pe timpul sarcinii, alăptării, sau dacă p a-
cienta încearcă să rămână gravidă.Capacitatea de a conduce vehicule poate fi influențată.
SULFASALAZINA

DCI – Sulfasala zinum, Salazosulfapiridina – este un promedicament de tip azoderivat. În
proporție de 90% din cantitatea ingerată ajunge la nivelul colonului, iar acolo este metabolizată
sub acțiunea azoreductazelor bacteriene la mesalazină și sulfapiridină.Mesalazina are caracter
antiinflamator si imunosupresiv iar sulfapidrina are caracter antibacterian local. Ambii metaboliți
sunt activi.
Mod de administrare – se începe cu 0,5 g pe zi și se crește cu 0,5g la fiecare săptămână
până la doza de întreținere de 2 sau 3g /zi , în funcție de toleranță. Începând cu săptămâna a
doua, doza zilnică se împarte în două prize, dimineața și seara. Efectele favorabile ar trebui să
apară după 1 -2 luni de tratament. Dacă cu 3g pe zi nu se obțin efecte favorabile după 20 de
săptămâni, atunci se renunță la acest tratament. Dacă încep să apară efecte adverse, se reduce
treptat doza până la cea maximă tolerată, dar nu sub 1,5g pe zi.
Reacții adverse și efecte secundare – reacțiile adverse importante apar cam la 25% di ntre
pacienți. Cele mai frecvent întâlnite sunt pierderea apetitului, greață, erupții cutanate , cefalee,
dereglări dispeptice, citopenie sanguină, sindrom Lyell sau hepatite. De asemenea mai pot să
apară și dificultate la respirație sau înghițire, frisoan e și febră, tuse, oboseală, paloare, sângerări
cutanate, dureri abdominale intense, icter, vertij, convulsii, halucinații sau dificultăți în coord o-
narea mișcărilor.
Atenționări specifice – nu se utilizează acest medicament dacă există hipersensibilitate la
sulfasalazină, sulfonamide, salicitați, sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
Nu se administrează bolnavului ce suferă de porfirie acută intermitentă sau copiilor cu
vârsta mai mică de doi ani. Trebuie informat medicul în cazul în care există alte afecțiuni cronice
sau tulburări metabolice. Pe toată durata tratamentului este necesar să se consume cantități mari
de lichide pentru a se evita formarea calculilor renali.
Acest medicament nu este recoman dat dacă pacientul suferă de boli hepatice sau renale,
astm bronșic, boli de sânge, deficit de glucozo 6 fosfat dehidrogenază sau alergii.
LEFLUNOMIDA

DCI – leflunomid e winthrop – substanța acitivă se numește leflunomidă. Este un medi c-
ament identic cu Arava, disponibil sub formă de comprimate, cele rotunde sunt de culoare albă și
sunt de 10 și de 100 mg, iar cele de culoare galbenă sunt triunghiulare și sunt de 20mg.

Substanța activă este un imunosupresor, reduce inflamația prin diminuarea producției de celule
imune care sunt responsabile pentru inflamare. Leflunomida actionează prin blocarea unei e n-
zime numite dihidroorotat dehidrogenază de care au nevoie limfocitele pe ntru a se
înmulți.Atunci când sunt mai puține limfocite și inflamația scade , astfel ajutând la controlarea
simptomelor de artrită.
Mod de administrare – acest tratament se va începe cu o doză de încărcare de 100mg pe
zi timp de 3 zile , după ca re urmează doza de întreținere, aceasta fiind de 10 -20mg pe zi. Efectele
favorabile vor începe să apare între 4 și 6 săptămâni de la începerea tratamentului.
Reacții adverse și efecte secundare – leucopenie, reacții alegice ușoare, parestezie,
hipertensiune arterială, amețeală, dureri de cap, greață, diaree, vărsături, ulcerații orale, dureri
abdominale, valori crescute ale enzimelor hepatice, alopecie, erupții cutanate, prurit, tenosin o-
vita, astenie, pierdere în greutate și a apetitului alimenta r.
Atenționări specifice – acest medicament nu se administrează persoanelor ce prezină
hipersensibilitate la leflunomidă ori la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.
Nu trebuie administrat pacienților cu boală hepatică, stări imunodeficitare severe, la cei cu
funcție medulară deprimată sau număr scăzut de celule sanguine cauzată de alte afecțiuni, infecții
grave , boală renală moderată sau severă, hipoproteinemie severă, la femeile gravide, cele ce
doresc să rămână gravide sau la cele ce alăptează.
AZATIOPRINA

DCI – Imuran – substanța activă este azatioprina. Fiecare comprimat conține 50mg az a-
tioprină. Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, amidon pregelat inizat, amidon de
porumb, acid stearic,stearat de magneziu, hipromeloză, macrogol 400. Se prezintă sub formă de
comprimate rotunde și biconvexe, sunt de culoare galbenă și au o linie mediană. Pe una din fețe
este marcată cu GX CH1.
Mod de admini strare – doza depinde de la un pacient la altul. Se administrează cel mai
frecvent 1 -3mg/kg .Doza poate să fie modificată în funcție de eficiența tratamentului până când
este stabilită o doză de întreținere.
Reacții adverse și efecte secundare – dureri musculare sau osoase, afectiuni renale, diaree
severa, dureri abdominale, icter, reacție cutanată severă, cancer al sângelui, al linfei sau al pielii,
febră , infecții, echimoze, tuse, dificultați în respirație, oboseală, vertij, căderea părului.
Atenționări specifice – se evită expunerea excesivă la soare, nu se fragmentează compr i-
matele înainte de administrare, nu se utilizează acest medicament dacă pacientul prezintă sens i-
bilitate la oricare dintre componentele medicamentului sau dac ă este alergic la Puri -nethol (me r-
captopurină).
PENICILAMINA

DCI – Penicillaminum – Cuprenil, Cuprimine, Metalcaptase, Trolovol.
Este o pulbere albă hidroscopică, este solubilă în apă 1/1. 1% soluție are pH 1,6 – 2,2.

Se absoarbe 50% digestiv, cu picul plasmatic după 1 -2 ore. Excreție renală destul de rapidă, în
24 de ore după i.v. aproximativ 80% , însă în sânge se mențin concentrații mici încă 48 de ore.
Mod de administrare – se administrează în artrita reumatoidă atunci când sărurile de aur
sunt netolerate sau ineficace. Se administrează în special în cazurile cu tendințe de anchiloze. Se
recomandă 3 -6 comprimate pe zi dupe mese, iar în cazurile grave poate fi crescută doza zilnică
până la 16 comprimate. Dozele sunt crescute gradat, o doză inițială fiind de 0,500 – 1,750g pe zi
fracționat, se asociaza cu vitamine, produse cu fier și vitamina B6.
Reacții adverse și efecte secun dare – alergie la peniciline, trombopenie, leucopenie, boli
hepatice și renale. Pot să apară erupții cutanate, prurit, greață, cefalee, icter sau afectare gangl i-
onară
Atenționări specifice – Pot crește eozinofilele, pot să scadă hematocritul, hemoglobina,
numarul de eritrocite, leucocite și trombocite. Pot crește creatinina, ureea, colesterolul, cuprul,
fierul, cistina, mercurul, fierul, plumbul și proteinele.

SĂRURI DE AUR

DCI – Natrii aurothiosulfos – Sanocrysin, Natrii aurothiomalas – Tauredon,Myochrysine,
Auranofinum – Ridaura.
Acționează antiinflamator și stimulator pentru sistemul reticuloendotelial, inhibă citoliza
leucocitelor stimulată de anticorpi, diminuează eliberarea enzimelor li zozomiale.
Tauredonul se prezintă în fiole cu 10mg, 20mg și 50mg aurotiomalat de sodiu (46% aur).
Unele săruri de aur se absorb puțin și neregulat în tubul digestiv. În administrarea rep e-
tată se ajunge la stabilizarea concentrațiil or serice după aproximativ 8 -12 săptămâni. Eliminarea
aurului absobit se va face prin urină, lent, (60%) și prin fecale (40%). Sărurile de aur au fost ev i-
dențiate și în moleculele de colagen din țesutul conjuctiv blocând valențele imunologice active
ale ac estor molecule. Se acumulează în ficat, rinichi și splină. Se secretă renal aproximativ 50%
în primele 24 de ore și încă 10% în 7 zile.
Mod de administrare – Tauredonul se administrează treptat. În prima săptămână se a d-
ministrează 10mg (o dat ă pe săptămână), următoarea săptămână 20mg, iar apoi câte 50mg timp
de 20 de săptămâni până la doza totală de 3g. Poate fi aplicată și schema lui Mathies, și anume 2
injecții pe săptămână. La injecția 1 -3 se administrează câte 10g de aur, la injecția 4 -6 câte 25mg.
La a 7 -a injecție câte 50mg aur odată până la doza totală de 0,8g aur.
Reacții adverse și efecte secundare – erupții cutanate, prurit, dermatită exfoliativă,
căderea părului, gastroenterocolită, conjunctivită, traheobronșită, hematur ie, albuminurie, tu l-
burări hepatice până la necroză, nevrite, encefalită.
Atenționări specifice – nu se administrează în diabet, sarcină, hipertensiune arterială, i n-
suficiență cardiacă, renală,hepatică, anemie, tbc evolutiv, alergii, dermatoze cronice, eozinofilie,
leucopenie, lupus eritematos. Pot crește eozinofilele, leucocitele, bilirubina, colesterolul. Pot
scade hematocritul, hemoglobina, eritrocitele, trombocitele, leucocitele.

MINOCICLINA

DCI – Minociclină – Minoz MR.Substanța activă este clorhidratul de minociclină și
aparține unui grup de medicamente numit tetracicline. Acestea sunt antibiotice cu spectru larg și
sunt utilizate în tratamentul infecțiilor bacteriene. Se prezintă sub formă de capsule, fiecare
conținând clorhidrat de minociclină 100mg.
Minoz MR se prezintă sub formă de cutie cu 5 blistere a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
Aceste capsule conțin un amestec de granule albe până la galben și cenușii – gălbui până la
brune.Pe cap este inscripționat R/MCNMR iar pe corp 100.
Mod de administrare – doza recomandată este de 100mg o dată pe zi. Se poate administra
de asemenea o doza de atac în prima zi de 200mg minociclină. Tratamentul se face pe o perioadă
de minim 6 săptămâni.
Reacții adverse și efecte secundare – șoc, hipotensiune arterială,dispnee, hepatită, pne u-
monie, pericardită, miocardită, erupții cutanate, vasculită, cefalee, pierderea vederii, lupus
eritematos sistemic, amețeli, confuzie, al opecie, afectarea funcției tiroidiene.
Atenționări specifice – nu se administrează acest medicament dacă pacientul prezintă se n-
sibilitate la clorhidratul de minociclină sau la oricare dintre componentele medicamenului. Nu se
administrează în sarcină, alăptare, copiilor sub 12 ani, dacă funcția ficatului este afectată sau cea
renală, în lupus eritematos, dacă există presiune intracraniană crescută, dacă există sensibilitate
la lumina naturală sau cea artificială , sau în miastenia gravis.
CICLOSPORINA

DCI – Sandimmun Neoral. Substanța activă este ciclosporina. Aparține unui grup de
medicamente numite imunosupresoare.Se prezintă sub formă de capsule moi de 25mg, 50mg și
100mg.
Mod de administrare – în artrita reumatoidă, doza zilnică recomandată este de 3mg/kg și
zi, și de 5mg/kg și zi în două prize. Durata tratamentului este diferită pentru fiecare pacient în
parte, fiind stabilită de către medic.
Reacții adve rse și efecte secundare – tumori, diferite tipuri de cancer dar în special cancer
de piele, pierderea memoriei, modificari ale vederii, dificultate de vorbire, de întelegere, slăb i-
ciune musculară, leucoencefalopatie, orbire, paralizie, comă, afecțiuni ale rinichilor, cefalee,
hipertensiune, creșterea excesivă a părului pe corp și față, nivel crescut al grăsimilor în sânge,
probleme la nivelul ficatului, glicemie crescută, episoade epileptice, febră, acnee, bufeuri,
oboseală, spasm muscular, ulcer stomacal, creșterea în greutate.
Atenționări specifice – trebuie evitată expunerea la soare pe cât posibil pe durata trat a-
mentului, nu se administrează dacă există probleme hepatice sau renale, în hipertensiune, dacă

nivelul magneziului în organism este s căzut, la pacienții cu gută, la alcoolici, la epileptici, la
femeile gravide sau cele care alăptează. Acest medicament conține alcool.
CICLOFOSFAMIDA

DCI – Cyclophosphamidum – Endoxan. Un drajeu conține 1 H2O 53,5mg . Endoxan
200mg – un flacon injectabil conține 304mg substanță uscată, un flacon de 500mg injectabil
conține 760mg substanță uscată, iar un flacon injectabil de 1g conține 1519mg substanță uscată.
Mod de a dministrare – poate fi injectat intramuscular, intrapleural și intraperitoneal, ca și
intralimfatic și intratecal. Tabletele filmate sunt folosite în perioada de întreținere.
Tratamentul se începe cu injecții intravenoase zilnice de 200 -400mg ori terapie intermittent –
masivă de 500 -1000mg, cu interval fără terapie de 2 -5 zile. Trebuie administrat dimineața cu
cantități mari de lichide. În terapia de întreținere se pot administra 50 -200mg pe zip e cale orală.
Monitorizarea pacienților este necesară , mai ale s în cazurile în care prezintă probleme hepatice
sau renale.
Reacții adverse și efecte secundare – toleranța generală este bună. În cazuri rare apare
greața, cefaleea sau vomă. Mai pot să apară alopecia, scăderea leucocitelor, complicații alevezi cii
urinare, alergii.
Atenționări specifice – nu este indicat persoanelor ce doresc să rămână gravide sau în
primele 3 luni de sarcină. Nu se administrează dacă există intoleranță la ciclofosfamidă, în d e-
pleție medulară severă.
ETA NERCEPT

DCI – Enbrel – componenta activă Etanerceptul. Este pulbere sau solubilă pentru soluție
injectabilă. Pulberea este de culoare albă. Celelalte component sunt manitol , zahar și trometamol.
Fiecare flacon conține Etanercept 10, 25 sau 50 mg, rolul lui fiind de a reduce inflamația. Acest
medicament poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexatul.
Mod de administrare – cardul de avertizare trebuie furnizat tuturor pacienților care iau
acest medicament. Doza recomandată în artrita reumatoidă este de 25 mg Enbrel de două ori pe
săptămână ori 50 mg o data pe săptămână. De regulă, răspunsul clinic este obținut în decursul a
12 săptămâni de tratament. În cazul în care pacinetul nu răspunde la tratament în această perioa –
dă, continuarea acestuia trebuie evaluate atent de către medic. Enbrel se administrează prin inje c-
tare subcutanată iar cel pulbere pentru soluție trebuie reconstituit înainte de administra re cu 1 ml
solvent.
Reacții adverse și efecte secundare – cele mai frecvente reacții sunt la locul de injectare și
anume durerea, pruritul, tumefierea,sângerările sau eritemul. Pot să apară infecții ale tractului
respirator superior, bronșita, in fecții cutanate sau infecții ale vezicii urinare, reacții alergice,

febra, poate afecta sistemul imunitar, se poate produce septicemia, pot să apară diferite mali g-
nități, cum ar fi cancerul de sân, cutanat, ganglionar și de plămân.
Atenționări sp ecifice – acest medicament trebuie administrat numai la indicațiile medic u-
lui. Hepatita B se poate reactiva , hepatita C se poate agrava, Enbrel asociat cu Anakinra poate
determina infecții grave, dacă este asociat cu Abatacept poate duce la reacții advers e grave. Nu
se administrează în timpul sarcinii sau la femeile care doresc să rămână gravide.
INFLIXIMAB

DCI – Remicade – substanța activă este Inflixim ab – pulbere pentru concentrate pentru
soluție perfuzabilă. Pulberea este o peletă alba liofilizată. Fiecare flacon conține infliximab 100
mg. Este un anticorp monoclonal. După reconstituire fiecare flacon conține 10mg infliximab. În
asociere cu metotrexat ul, Remicade este indicat pentru diminuarea semnelor și simptomelor la
pacienții care prezintă boala în forma activă, dacă răspunsul terapeutic a fost inadecvat după ce
au fost administrate medicamentele de tip DMARDs .
Mod de administrare – trebuie administrat intravenos timp de 2 ore. Pe durata tratame n-
tului , alte terapii concomitente cum sunt cele cu corticosteroizi sau imunosupresoare trebuiesc
optimizate. Doza recomandată este de 3mg/kg , urmată de doze suplimentare de perfuzie de
3mg/kg la intervale de 2 și 6 săptămâni upă prima perfuzie, după care se administrează o dată la
8 săptămâni. Trebuie administrat concomitent cu metotrexatul. Răspunsul clinic favorabil apare
d obicei în decursul a 12 săptămâni de tratament.Dacă după acest timp u n pacient un răspunde
favorabil se poate crește doza de la 1,5mg/kg până la 7,5mg/kg la fiecare 8 săptămâni.
Reacții adverse și efecte secundare – pot să apară infecții virale, bacteriene, infecție fu n-
gică, tuberculoză, meningită, infecții para zitare, hepatita B se poate reactiva, limfom, boala
Hodgkin, leucemie, cancer cervical, neutropenie, limfocitoză, agranulocitoză, lupus, reacții an a-
filactice, depresie, cefalee, insomnie, vertij, convulsii, cianoză, conjunctivită, tahicardie, insuf i-
ciență cardiacă, hipotensiune sau hipertensiune arterială.
Atenționări specifice – pacientul trebuie monitorizat cel puțin 2 ore după administrarea
perfuziei pentru că pot să apară reacții adverse, chiar și șoc anafilactic. Se administrează sub s u-
pravegherea medicului în cazul în care pacinetul prezintă diverse infecții, la vârstnici sau copii.
Nu se administrează în timpul sarcinii, la femeile care alăptează sau la cele care doresc să
rămână gravide.
ANAKINRA

DCI – Anakinra – kineret 100 mg soluție injectabilă. Substanța activă este anakinra.Este
un medicament imunosupresor. Se administrează în asociere cu metotrexat, pentru tratarea se m-
nelor și simptomelor artritei reumatoide . Este administrat în special la pacienții la care metotre x-
atul singur nu a dat rezultatele dorite.

Mod de administrare – doza recomandată este de 100mg prin injectare subcutantă o dată
pe zi, la aproximativ aceeași oră. Nu este necesară ajustarea dozei la bătrâni sau cei cu insuf i-
ciență renală moderată. În schimb, pentru cei ce prezintă insuficiență hepatică severă, medic a-
mentul se administrează cu precauție.
Reacții adverse și efecte secundare – pot să apară roșeața, invinețir ea sau umflarea la lo c-
ul injectării, neutropenia care poate crește riscul apariției infecțiilor, febra, pneumonia, infecții
ale pielii.
Atenționări specifice – nu se administrează dacă există sensibilitate la substanța activă
sau la oricare dint re excipienții sau proteinele derivate din E coli. Nu se utilizează la bolnavii cu
insuficiență renală severă. La pacineții bolnavi cu neutropenie tratamentul cu Kineret nu trebuie
nici măcar început. Trombocitopenia de intensitate ușoară a fost observată și la pacienții cu
CAPS.

DICLOFENAC

DCI – Diclofenac – Medicament sub formă de gel, unguent, tabletă sau supozitor. Face
parte din grupul medicamentelor numit antiinflamatoare nesteroidiene. Reduce durerea și i n-
flamația dar nu are efect asupra cauzei.
Mod de administrare – gelul sau unguentul – se aplică local, prin masaj ușor pe zona afe c-
tată. În cazul tratamentului cu pastile, doza zilnică est e de 100 – 200mg pe zi. Nu trebuie
depășită doza de 200 mg pe zi. Se recomandă administrarea în timpul meselor, trebuiesc înghițite
întregi cu un pahar de apă. Este indicat a nu se folosi pe o perioadă prea lungă de timp.
Reacții adverse și efe cte secundare – pt să apară reacții alergice grave, durere de cap,
amețeli, somnolență, greață, vărsături, diaree, erupții cutanate, astm bronșic, arsuri sau sângerare
la nivelul stomacului, inflamația ficatului, icter, edem, tulburări de memorie, convuls ii, anxietate,
tremor, tulburări de vedere, hipertensiune, pneumopatie, pancreatită, insuficiență hepatica,
căderea părului.
Atenționări specific – o grijă deosebită la administrarea acestui medicament trebuie să o
aibă pacienții care suferă de sângerări sau perforații la nivelul stomacului, cei cu astm, dacă e x-
istă probleme la nivelul ficatului sau rinichilor, în tratamentul cu corticosteroizi orali, femeile
gravide sau cele care doresc să rămână gravide.
IBUPROFEN

DCI – Ibuprofen – este un antiinflamator nesteroidian utilizat pentru a ameliora durerea de
intensitate ușoară până la moderată dar și pentru a scădea febra. Poate să fie utilizat de către
adulți și de adolescen ții cu vârsta de peste 12 ani și peste 40kg.
Mod de administrare – în artrita reumatoidă doza uzuală este de 400mg de 3 ori pe zi sau
600mg de 2 ori pe zi. Nu se vor utiliza mai mult de 6 comprimate de 400mg sau mai mult de 4
comprimate cu conc entrația de 600mg în 24 ore .

Reacții adverse și efecte secundare – scaune de culoare negru închis ori cu sânge,
vărsături cu sânge, umflarea feței , a limbii, edem , dispnee, tahicardie, hipotensiune severă până
la șoc, reactive alergică brus că, eruptive cutanată, agranulocitoză, epistaxis, arsuri la stomac, v e-
dere încețoșată, pierdere a vederii, greață, vărsături, diaree sau constipație, inflamația rinichilor,
hipertensiune sau insuficiență cardiacă.
Atenționări specifice – nu se u tilizează ibuprofen la copiii sub 12 ani, dacă pacientul e
allergic la ibuprofen sau la oricare dintre celelalte componente, dacă există ulcer la nivelul
stomacului sau duodenului, dacă sunt probleme severe la nivelul ficatului sau rinichiului,
sângerare c erebrovasculară, în caz de deshidratare severă, la femeile gravide în special în ultim i-
le 3 luni de sarcină.
PIROXICAM

DCI – Piroxicam – este un antiinflamator nesteroidian din clasa oxa milor, are proprietăți
antiinflamatoare, analgezice, antipiretice. Comprimatele conțin 20mg piroxicam, în cutii a câte
20 comprimate, supozitoare ce conțin 40mg piroxicam în cutii cu câte 6 supozitoare și sub formă
de unguent ce conține 3 g piroxicam excip ienți până la 100g.
Mod de administrare – de obicei se administreză 20mg/zi doză unică, dar în anumite c a-
zuri doza poate varia între 10 -30mg /zi . În cazurile mai avansate se poate începe în primele 3
zile cu 40 mg pe zi și se poate continua cu 20 mg . Supozitoarele se administrează seara la cu l-
care. Un supozitor pe zi. Supozitoarele pot fi asociate cu tratamentul oral dar fără a se depăși 40
mg pe zi. Unguentul se aplică prin masaj local de 1 -2 ori pe zi.
Reacții adverse și efecte se cundare – chiar dacă este un medicament destul de bine tolerat,
reacțiile adverse sunt posibile. Câteva dintre acestea ar fi dureri epigastrice, vomă, greață,diaree,
constipație, meteorism cefalee, amețeli, palpitații, dispnee, erupții cutanate, leucopenie , tro m-
bocitopenie.
Atenționări specifice – se administrează cu prudență la pacienții cu tulburări gastrointest i-
nale, la cei cu ciroză hepatică, insuficiență cardiacă congestivă, afecțiuni renale, pacienților ca r-
diaci sau la hipertensiune. Interacționează cu anticoagulantele orale, medicamentele cu afinitate
mare pentru proteinele plasmatice, aspirina, preparate cu litiu.
MELOXICAM

DCI – Meloxicam – face parte din grupa antiinflama toarelor nesteroidiene. Reduce i n-
flamația la nivelul articulațiilor și mușchilor. În artrita reumatoidă se poate folosi pe termen lung.
Medicamentul se prezintă sub formă de comprimate rotunde de culoare galben deschis și are o
linie mediană pe una din fe țe. Este ambalat în cutii 1,2,3,6 sau 10 blistere a câte 10 comprimate.
Supozitoarele sunr de câte 7,5 sau 15 mg.
Mod de administrare – doza uzuală este de 7,5 mg pe zi, dar în cazuri mai grave se pot
administra și 15 mg /zi. Nu se utilizează mai mult de 15 mg de meloxicam pe zi.Se administrează
cu mult lichid în timpul meselor. În cazul supozitoarelor, se administrează un supozitor de 7,5
mg pe zi sau se poate crește doza până la 15 mg pe zi.

Reacții adverse și efecte secundare – umflarea feței, limbii, gâtului, leșin, febră, dureri în
gât, afectare urinară, diaree, anemie, paloare, amețeli, indigestie, eruptive cutanată, edem, pa l-
pitații, hipertensiune, retenție hidrosalină, insuficiență renală.
Atenționări specifice – se utilizează cu precauție la pacienții ce prezntă semne de alergie la
oricare dintre componentele medicamentului, în astmul bronșic, polipi nazali,edem angionurotic,
dacă există afecțiuni grave la nivelul ficatului sau rinichilor,la femeile gravide în al tre ilea tr i-
mestru sau la cele care alăptează.
CELECOXIB

DCI – Celebrex, substanța activă este celecoxibul – face parte din grupa antiinflam a-
toarelor nesteroidine, acționează prin inhibarea specifică a COX -2. Fiecare capsulă conține
100sau 200mg celecoxib. Capsulele sunt gelatinoase, tari, opace, albe, marcate cu 100mg cu ce r-
neală albastră sau cu 200mg cu cerneală aurie .Cutiile sunt cu câte 1,2,3 blistere a câte 10 ca p-
sule.
Mod de administrar e – doza uzuală în artrita reumatoidă este de 200 mg în fiecare zi, doza
poate fi crescută până la 400 mg pe zi.Nu se administrează mai mult de 400mg pe zi și nu se
administrează copiilor.
Reacții adverse și efecte secundare – diaree, indigesti e, insomnia, amețeli, infecții respir a-
torii, edem, erupții cutanate, anxietate, depresie, tinitus, palpitații, hipertensiune arterială, greață,
vărsături, infecții urinare, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, ulcere digestive, accident va s-
cular cereb ral, reacții alergice grave, șoc anafilactic.
Atenționări specifice – nu se administrează dacă există istoric de reacții alergice la
medicamente din grupul sulfonamidelor, istoric de astm bronșic, congestive nazală severă, după
administrarea asp irinei, boli inflamatorii intestinale, boli grave ale ficatului sau rinichilor, insuf i-
ciență cardiacă, istoric de atac vascular cerebral sau de infarct miocardic acut.
PREDNISON

DCI –