P R O G R A M U L D E S T U D I I : M A S T E R A T [624143]

P R O G R A M U L D E S T U D I I : M A S T E R A T
P S I H O D I A G N O Z A C O M P L E X Ă A P E R S O N A L I T Ă Ț I I

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr. Filaret Sântion

Absolvent: [anonimizat]
2018

P R O G R A M U L D E S T U D I I : M A S T E R A T
P S I H O D I A G N O Z A C O M P L E X Ă A P E R S O N A L I T Ă Ț I I

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ
ȘI
OPȚIUNEA PENTRU STUDII UNIVERSITARE

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr. Filaret Sântion

Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINSUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Abrevieri…………………………………………………………………………………………….. ………………………… 1

PARTEA I: PARTEA TEORETICĂ
Secțiunea I: CONSIDERAȚII GENERALE…… ……………………………….. ………………………….. 2
§1. Introducere …………………………………………………………………………………………………… ……..2
§2. Conceptul de inteligență ……………………………………. ………………….. ………………………….. …..3
§3. Scurt istoric al apariției conceptului de EQ ………………….. ……………. ……….. ………………… 10
Secțiunea a II -a: INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ……………………. ……………………… ………14
§1. Ce este EQ ………………… ……………………………………………………………………………….. …….14
§2. Componentele EQ ……… ……….. ……………………………………………………. ……………………….16
2.1. Autocunoașterea ………………… ……… …………………………………………… …….. …….. ………21
2.1.1. Analiza SWOT ………………………………………………………………………. ……….21
2.1.2. Emoțiile și sănătatea emoțională …………………………….. …………………………24
2.2. Empatia și comunicarea interpersonală ………………………………………. ……………. ……..25
§3. Abordări ale EQ ………………………. ………………… ………………………………………………….. …31
3.1. Modelul propus de J. Mayer și P. Salovey ………… ……… …………………. …………… …….31
3.2. Reuven Bar -On………………. ……………… …………………………………………………….. ……..33
3.3. Modelul lui Daniel Goleman …………………………………………………. ……………………….35
§4. Managementul EQ …………………………………………………………………… ………………………..38
4.1. Măsurarea EQ …………………………………………… ……… ……………….. ……………………….38
4.2. Există o diferență a EQ între sexe ?………………………………………. …………………………43
4.3. Depinde inteligența de mediul sau de nivelul de trai ?……………. ………………………….45
§5. Complex itatea inteligenței ……………… ………………………………. …………………………………. 49
5.1. Modelul inteligențelor multiple al lui Howard Gardner …………… ……….. ……………..50
5.2. Legă tura IQ cu EQ ……………. ………… ………………………………… ……………………… ….54
5.3. EQ vs inteligența socială …………………………………………………….. …………. …………….61
5.4. Inimă și creier. Sentiment și raționament. Creierul emoțional …………………….. ……65
5.3.1. Interconexiunile între funcțiile cerebrale ………………… …………. ……………70
5.3.2. Emisfera dreaptă, EQ și programarea neuro -lingvistică …………………..73

Secțiunea a III -a: Intel igența emoțională . Între ereditate și educație ……….. ……………..77
§1. Etape ……………………………………………………………………………………. …………… …………….79
1.1. Copilă ria: Educația bazată pe EQ ………………………………………….. ………… ……………..79
1.2. Adolescența ………………………………………………………………………………… ………………..82
1. 2.1. O rientarea vocațională ………………………. …………………………………..82
1.2.2. Influența EQ asupra performanț ei academice ……….. ……………………84
1. 2.3. Influenț a EQ asupra imaginii ș i stimei de sine …………………………..87
1.3. Maturitatea: EQ în dezvoltarea carierei ………………………………………. ……….. ………….89
§2. Conturarea p rofilul ui psihologic ………………………………………………….. ……… ……………….91
2.1. Comportamentul celui cu EQ ridicată ……………………………………. ……………………….91
2.2. Comportamentul celui cu EQ redusă ……………………….. ……………………………… ……..92
Secțiunea a IV -a: Importanța inteligenței emoționale ……………………….. ……………………94
§1. Beneficiile EQ ………………………………………………………………………….. ………. ………………..94
§2. Dezavantajele unui EQ redus …………………….. ……………………………….. ………. ……………….97
§3. Tehnici de dezvoltare -stimulare a EQ …………………………………………… ………. ……………….98
§4. Transformările sociale în contextul
globaliză rii și a tehnologizării și impactul asupra EQ …………………….. ………………….. ….102

PARTE A a II -a: METODOLOGIA CERCETĂRII
§1. Obiectivele cercetării ………………………………………………………….. ……………………. ………..104
1.1. Obiective generale ……………………………………………………………… ……………………….104
1.2. Obiectivele metodologiei ………………………………………………………. ……………… ……..104
§2. Ipotezele cercetării ……………………………………………………………… ………………….. ………….104
§3. Meto de și instrumente de lucru folos ite în cadrul a ctivității de cercetare ……………………105
3.1. Lotul de subiecți ………………………………. ………….. ……………….. …………………….. …….105
3.2. Testele folosite ………………… …………………………………… …………………………… ……….106
§4. Prezentarea și interpretarea datelor de cercetare ……………………………….. ………………. ……112

Concluzii………………………………………….. ………………………………….. …………………………. ………..151
Bibliografie. ………….. …………. …………………………. ………………………………………………………. ……153
ANEXE

1 Abrevieri

alin.
apud
art. Alineat
citat după (trimitere la un text, citare preluată)
articol(ul)
ed. Ediția
Ed.
etc.
EQ
ibidem
idem
IE
IQ Editura
Et caetera
Coeficient de emoționalitate
în același loc
același autor
Inteligență emoțională
Coeficient de inteligență intelectuală
op. cit. opere citate
p.
P.N.L/N.L.P
PQ
SPSS
SQ Pagina
Programarea neuro -lingvistică
Acțiune
Statistical Package for the Social Sciences
Dorință
ș.a. și alții

2 PARTEA I: PARTEA TEORETICĂ
Secțiunea I: CONSIDERAȚII GENERALE
§1. Introducere

Tema acestei lucrări o reprezintă studiul asupra importanței inteligenței emoționale în
alegerea urmării studii lor superioare și performanța academică a studenților. Cercetarea pornește
de la afirmațiile referitoare la faptul că anumite persoane au rezultate deosebite în prac tică și
reușesc mai bine în viață decât altele, care au un IQ (cognitiv) mai mare.
Dacă un student are suficiente cunoștințe și raționează inteligent, dar nu -și cunoaște
emoțiile și sentimentele, astfel nereușind să le gestioneze, să -și promoveze ideile, întâmpină
dificultăți în încercarea de a -și construi relațiile cu ceilalți și de a avea performanțe academice.
Experimental, a fost dovedit că studenții cu un nivel înalt al inteligenței emoționale au o
performanță academică semnificativ mai mare decât cei cu un nivel scăzut al inteligenței
emoționale. Dezvoltarea inteligenței emoționale în cadrul instituțiilor de învățământ permite
punerea în valoare a aptitudinilor intelectuale, a creativității, asigurând mai târz iu reușite în plan
profesional.
Lucrarea este structurată pe două părți, după cum urmează:
În prima parte am abordat elementele teoretice în legătură directă cu termenul de
înteligență emoțională, încercând să acopăr pe cât posibil cele mai importante cercetări care au
fost realizate de -a lungul timpului, precum și studiile efectuate în domeniul pshihologiei, care au
condus la o definire complexă și o cunoaștere mult mai aprofundată a acestui termen.
Toate aceste noțiuni prezentate își vor găsi aplicarea practică în cea de a duoa parte a
lucrării.
A doua parte a lucrării constă într -o cercetare realizată pe un eșantion de 80 de
participan ți, studenți la două mari facultăți din București: Facultatea Politehnica și Facultatea de
Sociologie. Am ales aceste facultăți cu profile aparent total opuse (unul real și celălalt social)
pentru că în cadrul Facultății P olitehnica primează ideea de IQ, iar în cazul Sociologiei EQ este
indispensabil.
Obiectivul cercetării este asocierea inteligenței emoționale cu optiunea a studenților velor
două facultăți. Pentru acest lucru voi analiza rezultatele a 6 ipoteze legate de inteligența

3 emoțională și voi aplica subiecților 3 teste (Rocco, Raven și Holland), pentru ca apoi să prezint și
să interpretez rezultatele pentru fiecare ip oteză în parte.
§2. Conceptul de inteligență

Termenul de inteligență provine de la latinescul intelligere , care înseamnă a relaționa, a
organiza sau de la inter -legere , care presupune stabilirea de relații între oameni.
Termenul de inteligență este definit în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca și “
Capacitatea, facultatea de a înțelege cu usurință fenomenele, faptele, evenimentele, etc, de a
sesiza relațiile esențiale dintre lucruri, fenomene, etc, de a rezolva probleme noi pe baza
experiențe i acumulate anterior; ansamblul de funcții mentale prin care se realizează cunoașterea
conceptuală și rațională ; deșteptăciune, ingeniu” sau “Aptitudinea de a se adapta la o situație, de
a alege în funcție de circumstanțe, de a da sens unui lucru, etc”.1
În societatea contemporană inteligența este definită ca sistem complex de operații care
condiționează modul general de abordare și soluționare a celor mai diverse situații și sarcini
problematice de către individ. Discuția despre inteligență aduce în prim plan adaptarea la
situațiile noi, deducția și generalizarea, corelarea și integrarea într -un tot unitar a părților relativ
disparate, consecințele și anticiparea deznodământului, compararea rapidă a variantelor acționale
și reținerea celei optime, rezolvar ea corectă și ușoară de probleme cu grade crescânde de
dificultate.
Utilizat pentru a descrie diferențele dintre oameni și a explica comportamentul lor, folosit
frecvent în limbajul cotidian, termenul "inteligență" nu are o definiție precisă cu care să fi e de
acord toți specialiștii în domeniu. De -a lungul timpului, divergențele legate de conceptul de
inteligență s -au datorat fapului că inteligența este un fenomen complex cu o largă varietate de
abordări și cu reprezentări sociale multiple, oamenii de știi nță și specialiștii punându -se cu greu
de acord asupra unei definiții unitare și a unor metode singulare de măsurare.
Socrate și Platon considerau că inteligența îi permite omului să înțeleaga ordinea lumii și
de a se conduce pe sine însuși, iar Boudha mil ita pentru eliberarea omului de inteligență pentru a
ajunge la cea mai înaltă formă de fericire. Pentru gândirea occidentală, inteligența apărea a fi

1 “Dicționarul explicativ ilustrat al Limbii Romane”, Editura Arc & Gunivas, Editia 2007, pagina 918

4 atributul esențial, fundamental al omului, care face din om ceea ce el este, pentru gândirea
orientală, in teligența era redusă la minimum.
Descartes, se pare că a dat definiția cea mai apropiată de înțelegerea modernă a
inteligenței. Filozofu l francez definea inteligența: “ mijlocul de a achiziționa o știință perfectă
privitoare la o infinitate de lucruri ”. În această definire, găsim intuirea celor două poziții actuale
ale noțiunii de inteligență: ca sistem complex de operații; ca aptitudine generală. Vorbind despre
inteligență ca sistem complex de operații care condiționează modul general de abordare și
soluți onare a celor mai diverse situații și sarcini problematice, avem în vedere operații și abilități
cum ar fi: adaptarea la situații noi, deducția și generalizarea, corelarea și integrarea într -un tot
unitar a părților relativ disparate, consecințele și antic iparea deznodământului, compararea rapidă
a variantelor acționale și reținerea celei optime, rezolvarea corectă și ușoară a unor probleme cu
grade crescânde de dificultate.
Toate aceste abilități și operații relevă cel puțin trei caracteristici fundamenta le ale
inteligenței:
1. capacitatea de a soluționa situațiile noi;
2. rapiditatea, mobilitatea, suplețea, flexibilitatea ei;
3. adaptabilitatea adecvată și eficientă la împrejurări.
La începutul secolului nostru, psihologul englez C. Spe arman distingea, în seria
aptitudinilor umane, un factor G (general) ce participă la efectuarea tuturor fenomenelor de
activitate, și numeroși factori S (speciali), care corespund, operațional, numai condițiilor
concrete ale activității respective (științifice, artistice, sp ortive, etc). Factorul general este de
ordin intelectual, întrucât înțelegerea și rezolvarea problemelor este necesară în orice activitate.
De aceea factorul G a fost confundat cu inteligența.
Ulterior Davis Wechsler2 definea inteligența ca fiind “capacita tea globală a individului de
a acționa teleologic, de a gândi rațional, și de a reacționa în raport cu mediul”. În anii ’40 el se
referea atât la elemente “non -intelectuale” cât și la cele intelectuale, prin care înțelegea factori
afectivi, personali și so ciali iar in 1943,Wechsler susținea că abilitățile non -intelectuale sunt
esențiale în prezicerea abilităților unei persoane de a reuși în viață. El spunea: “întrebarea este
dacă abilitățile non -intelectuale sunt admisibile ca factori ai inteligenței genera le. Constatarea

2 Davis Wechsler, cit. in Cherniss Cary(2000) ”Emotional Intelligence:What it is and Why it Matters”, New Orleans,
pag 6

5 mea a fost că acești factori nu sunt doar admisibili dar și necesari. Am încercat să ilustrez că în
legătură cu intelectul sunt definitorii și factorii non intelectuali care determină comportamentul
inteligent.”
Psihologul american Thunston e, în această perspectivă, operând pe bază de cercetări
stabilește mai mulți factori ai inteligenței, și anume: de raționament (deductiv și inductiv), de
memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuală, de operare spațială, de înțelegere a
cuvintelor și de fluență verbală.
J. Piaget, prin psihologia genetică promovată, confirmă punctul de vedere al inteligenței
ca aptitudine generală cu o anume bază nativă. Adaptarea constă din echilibrarea dintre
asimilarea informațională la schemele preexiste nte și acomodarea sau restructurarea impusă de
noile informații ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o
identifică cu inteligența se produce precumpănitor în baza acomodărilor, a restructurărilor sau
reorganizărilor ment ale. Măsura inteligenței este echivalentă cu rata acomodărilor ce permit o
bună înțelegere și rezolvare de probleme. Dacă asimilarea este superficială, iar acomodarea (prin
prelucrarea informațiilor) nu se produce decât lent și insuficient, atunci și echil ibrarea inteligentă
este insuficientă, cei care s -au ocupat de debilitatea mentală acuzând fenomene de "vâscozitate"
mintală sau fixitate funcțională opusă flexibilității.
În accepțiunea lui Stephen Covey, avem de -a face cu 4 tipologii ale inteligenței:

6 Robert Cooper susține că omul are trei creiere (inteligențe) în:
• Cap (ceea ce numim noi creier în mod uzual)
• Inimă
• Zona intestinelor.
Creierul din intestine se situează în cavitatea intestinală. R. Cooper susține că, în urma
cercetărilor medicale amănunțite asupra acestei cavități, s -a ajuns la concluzia că aici se găsesc
peste un milion de neuroni, un număr cu mult mai mare decât cei identificați în măduva s pinării.
Specialistul susține că ar fi vorba de un sistem independent însă, în același timp, conectat la ceea
ce numim noi creier. Un exemplu al acestei inteligențe situate în cavitatea intestinală este
sentimentul de “fluturași în stomac” care deseori pre ced o întâlnire importantă, acesta fiind un
mijloc de avertizare al organismului uman asupra unor reacții care au loc în interiorul său.
Creierul din inimă este tot un sistem care acționează independent de creier (organ),
această ipoteză pornind de la idee a că în dezvoltarea unui fetus uman, inima este organul care
apare mult înaintea creierului din cap. Concluzia la care a ajuns echipa de cercetători condusă de
R. Cooper în cadrul “Center for Creative Leadership” este că singurul lucru demonstrat statistic
ca diferență între un lider de top și unul mediocru este ceea ce se numește “grija față de ceilalți”
(adică inimă, în limbaj popular).
Capacitatea maximă a unei persoane revine când sunt folosite toate cele trei tipuri de
inteligență descrise mai sus conc omitent, în strânsă interdependență. Tot R. Cooper susține că
96% din succesul unei persoane în viața personală și profesională depinde de “creierul din
intestine” și “creierul din inimă”, dar nu demonstrează cu rezultate susținute de cercetarea
științific ă.
În forma cea mai simplă, inteligența este deseori definită ca și abilitatea mentală generală
de a învăța și a aplica cunoștințele pentru a manipula mediul, precum și capacitatea de a raționa
și de avea o gândire abstractă. Alte definții ale inteligenței includ adaptabilitatea la un nou mediu
sau la schimbările din mediul actual, capacitatea de a evalua și de a judeca, capacitatea de a
înțelege idei complexe, capacitate de gândire originală și de producție, capacitatea de a învăța
repede și din experiența proprie, și, nu în ultimul rând, capacitatea de a înțelege relațiile.
Inteligența apare ca o calitate a întregii activități mintale, ca expresia organizării
superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv – motivaționale. Pe măsură ce se

7 formează și se dezvoltă mecanismele și operațiile tuturor celorlalte funcții psihice vom întâlni o
inteligență flexibilă și suplă.
Leibniz3 intuiește cel mai bine acest aspect, referindu -se la inteligența ca expresie a
efortului evolutiv al conștiinței.
Când psihologii au început să scrie și să se gândească la conceptul de inteligență, aceștia
s-au concentrat pe aspecte cognitive, punând accent pe memorie sau gândirea abstractă,
rațională, structurata. În același timp, au apărut și alți cercetători care a u început să se
concentreze pe aspectele non -cognitive. Ca de exemplu, David Wechsler4 definește inteligența:
„capacitatea globală a individului de a acționa în vederea atingerii unui anumit scop, de a gândi
rațional și de a se adapta eficient mediului în care trăiește”5. Chiar din 1940 el face referință la
elemente ale intelectului și elemente ale non -intelectului, adică la factori afectivi, personali și
sociali. Mai departe, la începutul anului 1943, Wechsler6 susține că aceste abilități ale non –
intelectu lui sunt esențiale în prezicerea succesului unei persoane în viață. El spunea: „Principala
necunoscută este dacă abilitățile afective (elementele non -intelecte) reprezintă factori majori ai
inteligenței generale. Părerea mea este nu numai că reprezintă, ci și că sunt foarte importanți. Am
încercat să demonstrez că, pe lângă factori ai intelectului, există și factori ai non -intelectului care
determină un comportament inteligent. Dacă observațiile mele sunt corecte, acest lucru ar
însemna că nu ne putem aștep ta la a fi capabili în a măsura inteligența integral până când testele
noastre nu vor include și acești factori.”7
Wechsler nu a fost singurul cercetător care a identificat aceste aspecte non -cognitive ale
inteligenței ca importante pentru capacitatea de a daptare și pentru succes. Robert Thorndike, de
exemplu, vorbea despre „inteligența socială” la sfârșitul anilor 30: "Prin inteligența socială se
înțelege capacitatea de a înțelege și de a gestiona bărbați și femei, băieți și fete – de a acționa cu

3 A fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII -lea
și începutul celu i de al XVIII -lea, unul din întemeietorii iluminismului german. Acesta a abordat binecunoscuta teză
a sensualismului: "Nimic nu este în intelect care să nu fi fost mai înainte în simțuri", în afară de intelectul însuși".
Astfel el completează cele trei pri ncipii ale logicii aristotelice cu principiul rațiunii suficiente, necesar pentru
verificarea adevărurilor faptice obținute pe calea inducției.
4 David Wechsler, psiholog American de origine română (născut la Lespezi), a absolvit Universitatea din Columbia
în 1917 și a dezvoltat în timpul primului război mondial teste psihologice pentru noii recruți sub îndrumarea lui
Charles Sperman și Karl Pearson. Printre testele sale amintim: “Wechsler Adult Intelligente Scale” (WEIS, 1939),
“Wechsler Intelligence Scale for Children” (WISC, 1949), “Wechsler Preschool and Primary Scale of Intelligence”
(WPPSI, 1967)
5 Wechsler 1958, citat din Waplan și Sacuzzo, p. 256
6 Davis Wechsler , http://www.eiconsortium.org/pdf/what_is_emotional_intelligence.pdf .
7 Wechsler, 1943

8 înțelepc iune în relațiile umane"8. Din nefericire, munca acestor pionieri a fost trecută cu vederea
până în anul 1983, când Howard Gardner9 a început să vorbească depre „inteligența multiplă”.
Vernon (1969) și Sternberg (1984) argumentau că orice definiție a inteligenței trebuie să
țină seama de contextul cultural în care este aplicată. Ceea ce într -o anumită cultură este
considerat un comportament inteligent, în alta poate fi mai puțin sau deloc apreciat.
Multe manuale actuale de psihologie acceptă definiția inteligenței ca abilitatea generală
de a îndeplini activități cognitive. Altele înclină spre o definiție orientată mai mult spre
comportament: capacitatea de a învăța din experiență sau capacitatea de a se adapta propriului
mediu. Sternberg a combinat aces te două puncte de vedere, afirmând astfel că inteligența este
capacitatea cognitivă care determină o persoană să învețe din experiență, să raționeze corect, să
apeleze ușor la informații importante din memorie și să facă față solicitărilor vieții de zi cu zi.
O înțelegere potrivită a fenomenului presupune identificarea unor expresii ale inteligenței
care nu sunt independente una de alta. În viața de zi cu zi, atât la nivel intrapersonal și
interpersonal, cât și pe plan profesional utilizăm inteligența socia lă. Inteligența înțeleasă ca
potențialitate de bază ce permite achiziția de cunoștințe și abilități cognitive, esențiale pentru o
persoană și care se dezvoltă de -a lungul vieții în interacțiunea cu mediul, a fost numită
inteligența naturală sau potențială. Inteligența academică este determinată prin intermediul
testelor de inteligență și este o combinație a potențialității unui individ și a cunoașterii
achiziționate de acesta în primii ani de viață și în perioada educației formale.
Interesul deosebit acorda t inteligenței umane a făcut posibilă apariția unei avalanșe de
publicații, articole, reviste de specialitate, cărți, în numeroase țări și limbi.
În 1994 R. Herrnstein și C. Murray de la Universitatea Harvard au publicat „The Bell
Curve”, o lucrare în care susțin că stratificarea socială pe baza inteligenței s -a dezvoltat după
începutul secolului XX, când studiile arată corelații semnificative între inteligență și diverse
realizări economice și sociale. În acest sens se fac sugestii despre politica socială și despre rolul
inteligenței și efectele ei la anumite nivele ale societății.

8 Thorndike & Stein, 1937, „An evaluation of the attempts to measure social intelligence.”, Psychological Bulletin,
34, 275 -285, p. 228
9 Howard Gardner, profesor la Universi tatea Haward, autor a peste 20 de cărți, a primit în 2011 premiul “Prince of
Austrian Award 2011 in Social Science” pentru dezvoltarea teoriei inteligențelor multiple. A fost implicat în
proiectul zero între 1972 și 2000 și a avut ca principal scop înțeleg erea și sporirea învățării, gândirii și creativității în
domeniul artelor și a disciplinelor umaniste și științifice

9 Apariția acestei cărți a dat naștere încă de la început unei dezbateri aprinse astfel încât
câțiva specialiști recunoscuți în studiul inteligenței au publicat o declarație comună . S-a încercat
constituirea unei părți solide a informației științifice reprezentând datele acumulate de psihologi
despre inteligență începând cu anii ’20. Câteva din punctele principale ale declarației acestor
experți ar putea fi10:
1. Inteligența este o a bilitate generală ce permite palnificarea, judecarea, rezolvarea problemelor,
gândirea abstractă, învățarea eficientă, învățarea prin experiență, înțelegerea ideilor complexe.
Inteligența nu este doar o abilitate academică specifică, ci ea reflectă o capac itate profundă de
conștientizare intrapersonală și interpersonală, de înțelegere a propriului mediu.
2. Inteligența academică poate fi măsurată prin variate teste care măsoară același tip de
inteligență. S -a constatat că distribuirea oamenilor în funcție d e rezultatul la aceste teste poate fi
reprezentată adecvat printr -o distribuție normală. Cu alte cuvinte majoritatea indivizilor sunt
situați în jurul valorii 100, puțini sunt cei geniali sau foarte talentați.
3. Testele de inteligență nu sunt discriminatoare din punct de vedere cultural. Membrii tuturor
grupurilor etnice sunt situați la toate nivelurile pe o scară a performanței intelectuale. De
asemenea curbele diferitelor grupuri, rezulatete din prelucrarea statistică a datelor, se suprapun,
dar grupurile tind să se diferențieze pe locul de pe curbă în care membrii lor tind să se grupeze.
4. Nivelul inteligenței este legat direct de performanțe în domenii diferite: social, economic,
educațional etc. Mai specific, nivelul ridicat de inteligență reprezintă un avantaj în viața
cotidiană din moment ce majoritatea activităților de zi cu zi cer un anumit tip de judecată sau de
luare a deciziilor, iar nivelul scăzut de inteligență reprezintă un dezavantaj mai ales în mediile
dezorganizate. Cu toate ac este concluzii la care s -a ajuns, contextul social real demonstrează că
un nivel ridicat de inteligență nu garantează succesul în viață și nicio inteligență scăzută, eșecul.
5. Pe măsură ce situațiile devin mai complexe, noi, schimbătoare, imprevizibile, c u mai multe
alternative, avantajele practice de a avea inteligență ridicată cresc.
6. Performanța educațională nu este influențată doar de diferențele de inteligență, ci și de
eficiența educației primite.
Au fost foarte controversate și funcțiile inteligenței. Unii autori și -au manifestat
încrederea aproape nemărginită în puterea inteligenței, iar alții au minimalizat -o. Pentru Hegel,
inteligența era un gardian al întregii vieți psihice (el spune că "adevăr ul și raționalitatea inimii și

10 Maranon R. C., Pueyo A. A., 2000: 171

10 voinței se pot găsi numai în universalitatea inteligenței și nu în singularitatea sentimentului"),
pentru Montaigne inteligența forma imagini eronate despre Dumnezeu, oameni și lume. De aceea
ea trebuie să se centreze pe sine însăși și opiniile cu privire la relațiile dintre inteligență și alte
funcții psihice, sunt împărțite.
Kant o vede în uniune cu sensibilitatea, numai din această întrepătrundere totală și
absolută izvorând cunoașterea. Leonardo Da Vinci legase inteligența de sensibil, înaintea lui
Kant. Cadillac, senzualistul pentru care toate cunoștințele vin prin simțuri, adăuga că inteligența
apare ca un distilator, ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizat de simțuri.
Pascal, considera că inteligen ța este inhibată de afectivitatea debordantă. Și Schopenhauer vede
inteligența ca fiind subordonată voinței, singurul element primar și fundamental.
Considerând faptul inteligenței ca o structură instrumentală, proprie personalității
individuale, trebuie să arătăm că însăși experiența de viață și cu deosebire experiența școlară și
profesională o pune în evidență și permite evaluarea ei. Empiric, inteligența se poate evalua după
randamentul învățării, după ușurința și profunzimea înțelegerii și după dificul tatea și noutatea
problemelor pe care subiectul este în stare să le rezolve.
Prin urmare termenul de inteligență are o accepțiune dublă: pe de o parte de proces de
asimilare și prelucrare a informațiilor variabile, în scopul unor adaptări optime, iar pe de alta
parte, de aptitudine rezidând în structuri operaționale dotate cu anumite calități (complexitate,
fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigură eficiența conduitei. Aceste calități
sunt caracteristice subiectului, reprezintă invari ații ce pot fi evaluate statistic și sunt situații la un
anumit nivel sau rang de valoare funcțională. Inteligența apare astfel ca sistem de însușiri stabile
proprii subiectului individual și care la om se manifestă în calitatea activității intelectuale
centrată pe gândire. Procesul central al gândirii este strâns legat, chiar îmbinat organic cu toate
celelalte.
Astăzi, persistă în psihologie întrebarea dacă inteligența este capacitatea generală de
achiziție a cunoștințelor, de rațiune și rezolvare de prob leme sau ea implică diferite tipuri de
abilități.
§3. Scurt istoric al apariției conceptului de EQ

Primul autor care a făcut referire la conceptul de inteligență ca și abilitatea de a relaționa
a fost, așa cum am mai menționat anterior, Edward Thorndike în jurul anului 1930, iar în 1940,

11 David Weschsler sugerează că există componente afective ale inteli genței ce pot fi esențiale în
atingerea succesului în viață.
Termenul "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data în 1985 de catre
Wayne Payne care introduce termenul inteligență emoțională în lucrarea sa de doctorat,
intitulată: „Studiu asu pra emoției: dezvoltarea inteligenței emoționale; integrarea în societate;
relaționarea cu frica, durerea și dorința (teorii, exemple din realitate, rezolvarea problemelor,
contracția/expansiunea; implicarea / rezultatele / renunțarea)”11. Wayne Leon Payne considera ca
aceasta este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta. În
același an, Reuven Bar -On12 a abordat inteligența din perspectiva a cinci factori.
Mai târziu, în 1990, a fost publicată lucrarea a doi prof esori americani, John Mayer13 și
Peter Salovey14, sub forma a două articole într -o publicație academică15. Aceștia încercau să
dezvolte o metodă științifică de măsurare a diferențelor dintre oameni în ceea ce privește
abilitățile în domeniul emoțiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuți în
identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur și în rezolvarea problemelor cu
conotații emoționale.
În schimb, persoana al cărui nume este cel mai des asociat cu termenul de “inteligență
emoțională” este renumitul scriitor Daniel Goleman. Daniel Goleman este autorul cărții
“Inteligența emoțională: de ce poate conta mai mult decât IQ -ul”16. Această carte i -a adus
numeroase premii și recunoașteri: premiu pentru realizările din cariera sa din partea “Asociației
Americană de Psihologie”, a fost ales Camarad al “Asociației Americane pentru Avansare în
Știință” în recunoașterea eforturilor sale de a comunica științele comportamentale publicului larg

11 În engleză: “A study of emotions: developing emotional intelligence; self -integration, relationg to fear, pain and
desire (theory, structure of reality, problem -solving, contraction / expansion, tunning in / coming out / letting go”
12 Reuven Bar -On este u n binecunoscut expert internațional care a definit, măsurat și aplicat constructul de
inteligență emoțională. A dezvoltat “BarOn emotional quotient inventory” (EQ -i, Inventarul coeficientului
emoțional Bar -On), fiind primul test publicat de o editură dedic ată. Printre cărțile și lucrările sale, amintim:
“Handbook of Emotional Intelligence”(2000), “Educating People to be emotionally ingelligent”(2006) sau
“Optimising people”(2009)
13 John Mayer, unul dintre cei mai renumiți profesori universitari de la Univer sitatea din New Hampshire, specializat
pe psihologia personalității, a dezvoltat în colaborare cu Dr. Peter Salovey renumitul test: “Testul de inteligență
emoțională Mayer -Salovey -Caruso” (MSCEIT) precum și un nou sistem al inteligenței emoționale denumit sisteme
de cadru pentru psihologia personalităților (“Systems framework for Personality Psichology”)
14 Peter Salovey, profesor la Universitatea Yale , a fost autorul a nu mai puțin de 13 cărți și 350 de articole publicate
în diverse reviste , acestea punând accent accent pe emoțiile umane și comportamente sănătoase. De -a lungul
carierei a primit numeroase premii, precum: “Medalia William Clyde Devane” pentru activitatea la Yale sau
“Premiul Lex Hixon 1963” pentru excelență în predare în științele sociale
15 Este vorba despre jurnalul “Imaginația, Cogniția și Personalitatea”
16 Goleman, “Emotional Intelligence: why it can m atter more than IQ?”, 1996, Ed . Bantam Books

12 și, nu în ultimul rând, a fost de două ori nomin alizat la Premiile Pulitzer. Pe lângă bestseller -ul
menționat, Goleman a scris și alte lucrări de mare success: “Lucrând cu inteligența
emoțională”17, “Leadership primar: conștientizarea forței inteligenței emoționale”18 sau
“Inteligența Ecologică: Cum cunoa șterea impactului ascuns a ceea ce cumpărăm poate schimba
totul”.
Începând cu anul 1995, de la prima publicare a cărții lui Daniel Goleman pe această
temă19, inteligența emoțională a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbătute în Statele
Unite ale Ame ricii. În cartea sa, Goleman prezintă o multitudine de informații interesante legate
de creier, emoții și comportament.
Îmbinând propriile analize și cercetări cu rezultatele obținute până atunci în domeniu,
Goleman arăta în prima carte că, în esență, ave m două creiere, respectiv două minți: cea rațională
și cea emoțională. Inteligența emoțională determină modul în care ne descurcăm cu propriile
emoții și cu ale celorlalți.20
Totuși, Goleman descria foarte puține idei originale, deși cartea cuprindea și cât eva din
propriile paradigme și credințe. Din 1995, Goleman s -a concentrat mai mult asupra cercetării
științifice despre inteligența emoțională.
D. Wechsler a remarcat ca adaptarea individului la mediul în care traieste se realizeaza
atât prin elementele c ognitive, cât si prin cele non -cognitive. Aspectele non -cognitive ale
inteligentei include factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita în
viata a individului.
Weschler nu a fost singurul cercetător care a identificat acest e aspecte non -cognitive ale
inteligenței ca importante pentru capacitatea de adaptare și pentru succes. Robert Thorndike, de
exemplu, vorbea despre „inteligența socială” la sfârșitul anilor 3021.

17 Editura Bantam, 1998
18 Cartea a fost scrisă împreună cu autorii Richard Boyatzis și Annie Mcke e, Editura Harward Business School
Press, 2002 25 Cartea argumentează cum noile tehnologii informaționale vor creea "transparența radicală",
permițându -ne să cunoaștem consecințele asupra mediului, sănătății și socialului a ceea ce cumparam. Cumpărătorii
folosesc comparății ecologice pentru a se ghida în achiziționarea de produse și piața va încerca să țină mereu pasul
cu exigențele ecologiei moderne, schimbând totul în mai bine.
19 Goleman, 1998, afirma; “spre deosebire de gradul de inteligență, care rămâne același de -a lungul vieții sau de
personalitatea care nu se modifică, competențele bazate pe inteligența emoțională sunt abilități învățate”
20 Gardner, Cadrele minții – Teoriile inteligențelor multiple; în engleză: Frames of Mind: The Theory of Multiple
Intelligences
21 Thorndike & Stein, 1937

13 În anii 1980, psihologul Howard Gardner a scris despre ― Teoria inteligențelor multiple.
Potrivit acestuia, inteligența posedă șapte dimensiuni diferite, și anume: spațială, kinest etică,
muzicală, lingvistică, logico -matematică, interpersonală și intrapersonală. El a argumentat faptul
că inteligența intrapersonală și interpersonală joacă un rol important pentru succesul în viață la
fel ca acele abilități cognitive, care sunt evaluat e în testele IQ standard.
În 1990, psihologii Peter Salovey și John Mayer au popularizat termenul de inteligență
emoțională, definindu -l ca o formă de inteligență socială care implică abilitatea de a monitoriza
propriile sentimente și emoții, precum și ale celorlalți și folosirea aceastei informații pentru a
influența ropriile gânduri și acțiuni.
Testele IQ erau înțelese în trecut, ca fiind niște preziceri, cu un grad ridicat de acuratețe,
legate de performanțele pe care un individ le poate avea la școală. Oricum, cu timpul cercetătorii
au înțeles că inteligența este ceva mult mai complex decât au crezut la început, și că sunt
necesare mult mai multe abilități în afară de cea intelectuală pentru a reuși în viață.
Un alt nume în domeniul inteligenței emoționa le este David Carusso. Acesta a continuat
munca de cercetare începută de Mayer și Salovey. Mergând pe aceeași idee, Carusso sugerează
că IE este adevărata formă de inteligență, care, însă, nu a fost măsurată în mod științific până
când nu s -a început munca de cercetare.
Adele B. Lynn22 a introdus metoda de auto -instruire necesară pentru monitorizarea
propriului comportament și pentru evaluarea lui. Această metodă s -a dovedit a fi foarte eficientă
în ajutarea elevilor de a -și dezvolta inteligența emoțională.
Toți cei care și -au adus contribuția la acest domeniu au dat un alt nume, cel de
“inteligență emoțională”, unor calități umane apreciate de cînd lumea: bunul simț, înțelepciunea,
empatia, caracterul, tactul etc.
De altfel, motto -ul cărții lui Goleman (199 5) este un citat din Etica Nicomahica a lui
Aristotel: "Oricine se poate înfuria – asta e ușor. Dar să fii furios pe cine trebuie, în măsura în
care trebuie, la momentul potrivit, din motivul potrivit și la modul potrivit, asta nu e ușor".
Plecandu -se de l a rolul adaptativ al afectivitatii s -a constatat ca persoanele care au cotient
intelectual (QI – indice al nivelului de dezvoltare a inteligentei, stabilit prin raportarea varstei
mentale la varsta cronologica) inalt sau o inteligenta academica foarte dezv oltata se descurca

22 în cartea sa numită „The EQ Difference: A Powerful Plan for Putting Emotional Intelligence to Work”

14 mult mai putin in viata de zi cu zi, in timp ce alta categorie de subiecti, desi au un QI mai redus
in comparatie cu primii, au rezultate deosebite in practica.
Multi psihologi si -au dat seama ca aceasta abilitate care asigura succesul i n viata
cotidiana este, pe de o parte, distincta de inteligenta academica, dar, pe de alta parte, constituie
un fel de sensibilitate specifica fata de practica si relatiile interumane. Astfel s -a nascut o noua
forma de inteligenta, cea emotionala.

Secțiunea a II -a: INT ELIGENȚA EMOȚIONALĂ
§1. Ce este EQ?

Inteligența Emoțională (EQ) reprezintă abilitatea de a identifica, de a utiliza, de a înțelege
și de a gestiona emoțiile, cu scopul de a comunica eficient, de a empatiza cu cei din jurul nostru,
de a depăși provocările și nu în ultimul rând, de a preveni și de a atenua conflictele. Inteligenta
emoționala are un impact extraordinar asupra multor aspecte ale vieții de zi cu zi, cum ar fi
modul în care interacționați cu cei din jurul dumneavoastră.
Pornind de la capacitatea de a conștientiza semnificația aspectelor legate de viața
afectivă, P. Salovey și J. Mayer23 (1990) au definit inteligența emoțională ca fiind un set de
abilități care favorizează evaluarea acurată, exprimarea și reglarea emoțional ă. Aceasta permite
oamenilor să nu își nege trăirile, să se implice activ și să își îndeplinească propriile scopuri fără
consum inutil de energie psihică. De exemplu, cei care au un coeficient ridicat al inteligenței
emoționale, în situații stresante specu lează cauzele și nu se lasă copleșiți de efectele negative ale
acestora. Ei sunt capabili să comunice propriile trăiri, sentimente, diminuându -se astfel
posibilitatea apariției simptomelor psihosomatice, ca rezultat al evenimentelor conflictuale,
tensionat e.
Steve Hein incearca o prezentare diferita a inteligentei emotionale. In perspectiva sa, EQ
inseamna: sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci in legatura
cu aceasta; sa stii sa deosebesti ce -ti face bine si ce -ti face rau; sa ai constiinta emotionala,
sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si
supravietuirea.

23 Mihaela ROCCO , „Creativitate și inteligență emoțională”, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 131 -133

15 R. Feldman (1993) afirmă că este la îndemâna oricui să își dea dea seama că există
persoane deos ebit de dotate din punct de vedere intelectual, dar lipsite de sensibilitate sau cu
abilități foarte sărace în domeniul afectiv sau, dimpotrivă, indivizi foarte sensibili, dar nu
extraordinari de inteligenți în sensul tradițional.
Noțiunea de inteligență emoțională a fost popularizată de D. Goleman, în volumul cu
același titlu. Autorul afirmă că inteligența emoțională este la fel de puternică, uneori de două ori
mai puternică decât coeficientul de inteligență. Inteligența emoțională este capacitatea person ală
de identificare și gestionare eficientă a propriilor emoții în raport cu scopurile personale (carieră,
familie, educație etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de
conflicte inter și intra -personale.
Psihologii Peter Salovey și John Mayer, care afirmă că termenul se referă la “abilitățile în
baza cărora un individ poate discrimina și monitoriza emoțiile proprii și ale celorlalți, precum și
capacitatea acestuia de a utiliza informațiile deținute pentru a -și ghida propri a gândire și
acțiune”24.
Goleman definește inteligența emoțională ca fiind capacitatea de a recunoaște propriile
emoții și sentimente și pe cele ale celorlalți, de a ne motiva și de a face un mai bun management
al impulsurilor noastre spontane, cât și al ce lor apărute în relațiile cu ceilalți25.
Daca nivelul tău de inteligență emoțională este dezvoltat, vei putea recunoaste stările
emoționale proprii și cele ale persoanelor din jurul tău și astfel, vei putea sa -i abordezi pe oameni
intr-un mod care -i atrage catre tine. Poti folosi aceasta intelegere a emotiilor pentru a te raporta
mult mai bine fata de celelalte persoane, pentru a forma relatii sanatoase, pentru atingerea unui
succes mult mai mare la locul de munca si pentru a duce o viata mult mai implinita decat cea
actuala.
Inteligența noastră emoțională determină potențialul pe care -l avem pentru a învăța
abilitățile practice bazate pe cele cinci elemente ale inteligenței emoționale: auto -cunoașterea,
auto-motivarea, auto -reglarea, conștiința socială și abilitățile sociale. Fiecare element are o
contribuție unică la performanța obținută la locul de muncă dar, în același timp, se "trage" într -o
anumită măsură din celelalte.

24 Anna Vernon, Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educația rațională -emotivă și comportamentală, Ed. ASCR,
2006
25 Daniel Goleman. Inteligența emoțională, cheia succesului în viață, ed. cit., p. 318

16 Competența emoțională – care combină gândirea cu simțirea – arată cât din acel pote nțial
am translatat în abilitățile pe care le avem la serviciu.
Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale le corespund 25 de competențe
emoționale, dar nimeni nu le are pe toate. Însă pentru a atinge performanțe remarcabile e nevoie
să fim tari do ar în câteva din aceste competențe – în jur de șase – și ca acestea să fie “împrăștiate"
în toate cele cinci domenii ale inteligenței emoționale.
Pentru lumea afacerilor, inteligența emoțională – o combinație între inteligența
interpersonală și cea intrape rsonală a lui Gardner – este cel puțin la fel de importantă ca și cea
logico -matematică.
Inteligența emoțională cuprinde :
– Inteligența Intrapesonală – determină stări, sentimente sau alte stări mentale, care ne pot afecta
comportametul;
– Inteligența Int erpersonală sau socială – înțelegerea emoțiilor celorlalți, folosind informația ca un
ghid de comportament și pentru a construi și menține relațiile interumane.

§2. Componentele EQ

În cele mai recente cărți și articole despre acest subiect, sunt oferite mai multe modele de
inteligență emoțională, pentru a înțelege mai bine acest termen și componentele lui.
Modelul de inteligență emoțională oferit de Adele B. Lynn cuprinde 5 componente:
1. Auto -conștientizarea și auto -controlul
2. Empatia
3. Inteligența so cială
4. Influența personal ă
5. Scopul și viziunea
Un alt binecunoscut nume în domeniul inteligenței emoționale este Jeanne Segal26.
Jeanne Segal (1999) a pus în evidenta patru componente ale inteligentei emotionale si anume27:

26 Jeanne Segal, unul din liderii în domeniu inteligenței emoționale, a colaborat cu autori binecunoscuți ca Abraham
Maslow, Rollo May sau Carl Rogers. A lucrat pentru URSS în timpul război ului rece și de -a lungul carierei a
dezvoltat noi modalități de extindere a gradului de conștientizare emoțională și îmbunătățire a managementului
emoțional. Printre cărțile sale amintim: “The Success of living beyong fear: copying with emotional aspects o f life
threatening illness”(Ballantine, 1989), Raising your emotional intelligence: A practical guide for harnessing the
power of your instincts and emotions”(Holt, 1997)

17 a. Conștiința emoțională – trăirea autentică a tuturor emoțiilor fara a fi filtrate intelectual;
b. Acceptarea – care se referă la acceptarea emoțiilor conștientizate / asumarea responsabilității
propriilor trăiri afective
c. Conștiința emoțională activă – trăirea experienței pre zente și nu cea a trecutului,
constientizarea realitatii afective “aici si acum”;
d. Empatia – răspunsul nostru la sentimente și la nevoile celorlalți, fără a renunța la propria
experiență emoțională
Inteligența emoțională este formată din patru atribute:
1. Conștiința de Sine: Ȋți recunoști propriile emoții și recunoști modul ȋn care acestea ȋți
afectează gândurile și comportamentul, ȋți cunoști punctele slabe și punctele forte și ai ȋncredere
ȋn tine.
2. Managementul Sinelui: Ai capacitatea de a -ți controla sentimentele impulsive și
comportamentele de genul acesta, ȋți poți gestiona emoțiile ȋntr -o manieră sănătoasă, preiei
inițiativa, ȋți menții propriile angajamente și ai capacitatea de a te adapta noilor circumstanțe.
3. Conștientizarea Socială: P oți ȋnțelege emoțiile, nevoile și preocupările celorlalte
persoane, ai capacitatea de a citi foarte bine limbajul non -verbal al celorlalte persoane, te simți
confortabil din punct de vedere social și recunoști dinamica de putere ȋntr -un grup sau ȋntr -o
organizatie.
4. Managementul Relațiilor: Dispui de abilitățile necesare pentru a construi și a menține
relațiile din viața ta, comunici ȋntr -un mod clar, ai puterea de a -i inspira și de a -i influența pe
ceilalți, lucrezi foarte bine ȋn echipă și dispui de ab ilitatea de a gestiona conflicte.
Steve Hein a enumerat o serie de componente specifice ale inteligentei emotionale, pe
care le ordonam astfel :
• Constiinta de sine – sa fii constient de propriile emotii;
• Constiinta emotionala – sa fii capabil sa identifici, sa etichetezi sentimente specifice in
tine insuti si in altii; sa fii capabil sa discuti despre emotii, sa le comunici in mod clar si
direct;
• Empatie;
• Capacitatea de a lua decizii intelepte folosind un echilibru sanatos al emotiilor si al
ratiunii;

27 Mihaela Rocco -“Creativitate si inteligenta emotionala”,ed.Polirom,Iasi,2004,pag.145

18 • Responsabilitate emotionala – asumarea responsabilitatii pentru propria fericire si propria
motivare;

19

20

21 2.1. Autocunoașterea
Cele mai importante aptitudini pentru inteligența emoțională sunt: ascultarea activă,
interpretarea comunicării nonverbale și interpretarea propriilor stări afective. Mai precis, pentru a
înțelege mai bine inteligența emoțională trebuie să pornim mai întâi de la a ne cunoaște pe noi
înșine.
Autocunoașterea p resupune să -ți cunoști stările, preferințele, resursele și intuițiile – ca și
efectele lor asupra celorlalți. Cele trei competențe pe care le presupune sunt: conștientizarea
emoțională (în sensul de a ști ce emoții simți și de ce, de a realiza legătura dintre ele și ceea ce
gândești, spui sau faci; de a realiza ef ectele pe care le au asupra celorlalți și modul în care îți
afectează performanța), autoevaluarea realistă și încrederea în sine.
Intuiția vorbește despre capacitatea de a simți mesajele venite din rezervorul nostr u intern
de memorie emoțională. Acel tremu r pe care îl simțim în stomac, este de fapt reacția somatică la
semnalul venit din amidgală – zona din creier unde sunt "depozitate" emoțiile și expe riențele pe
care le -au evocat.
Un om care are un grad înalt de auto -cunoaștere știe de ce este capabil și nu ajunge să
eșueze din cauză că și -a asumat prea multe sarcini. El știe, de asemenea, când să ceară ajutor.
Atunci când candidează pentru un post își va admite cu franchețe eșecurile ș i le va povesti adesea
cu umor.
Cercetările făcute de Goleman au arătat că adesea, directorii executivi nu acordă acestei
calități meritul cuvenit atunci când caută potențiali lideri. Mulți directori iau sinceritatea cu
privire la sentimente drept slăbiciune și nu acordă respectul cuvenit angajaților care -și recunosc
deschis părțile slabe. Aceștia nu sunt considerați "suficient de duri" ca să -i conducă pe alții.

2.1.1. Analiza SWOT
Atat de intalnita in business, analiza SWOT te ajuta sa faci un upgrade carierei tale .
SWOT (strengths – puncte tari, weaknesses – puncte slabe, opportunities – oportunitati, threats –
amenintari) este o analiza pe cat de simpla, pe atat de folositoare.
Modelul unei analize SWOT este un tabel cu doua coloane si doua linii, cu punctele tari
si cele slabe in doua casute, pe orizontala in partea de sus a tabelului, iar oportunitatile si

22 riscurile prezentate in partea de jos. Iata o schita a unei analize SWOT care poate fi utiliza tă în
carieră :

Analiza SWOT ne ajută să descoperi m mai mult decat punctele tari si slabe ale propriei
vieti profesionale. Ne permite sa localizăm elementele e xterioare cu care interactionăm si care ne
influențează cariera . Acesti factori externi – in principal amplasam entul jobului , domeniul
profesional, compania si profesia – sunt cei care determina riscurile si oportunitatile in cariera
ta.
Priveste patratul SWOT ca pe un intreg care iti sintetizeaza cariera si vei vedea ce
directii ai de urmat pentru a o imbunatati. Iata cum sa adaptezi o analiza SWOT la propria
cariera :

Puncte tari
Punctele tari sunt atributele proprii, pozitive si aptitudinile pe care le detii vizavi de cariera :
• caracteristici personale, pozitive;
• abilitati relevante, cunostin te si experienta in cariera;
• un puternic background educational;
• retea vasta de contacte;
• entuziasm si pasiune pentru domeniul de lucru.

Puncte slabe
Punctele slabe se refera la atributele negative, de exemplu:
• caracteristici personale negative s i obiceiuri proaste la job;
• lipsa de experienta sau de experienta relevanta;
• lipsa unei educatii solide;
• retea slaba de contacte sau chiar lipsa unei asemenea retele;
• absenta unei directii sau a unor obiective de cariera ; PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
OPORTUNITATI AMENINTARI

23 • aptitudini profesionale slabe.

Oportunitati
Oportunitatile sunt evenimente externe incontrolabile care iti pot m ari potentialul si te pot ajuta
in cariera . Acestea pot fi:
• perioada favorabila pentru domeniul in care iti dezvolti cariera;
• economie in crestere;
• deschidere sp ecifica a jobului pe care il detii;
• un proiect neasteptat care iti permite dezvoltarea de noi abilitati sau punerea in valoare a
propriului potential neexplorat;
• cerere crescuta pe piata muncii pentru specializarea ta.

Amenintari
Intamplari externe, pe care nu le poti controla, amenintarile iti pot afecta in mod negativ cariera
si necesita masuri de aparare din partea ta. Exemplele in analiza SWOT pot include:
• restructurarea domeniului de lucru;
• schimbari pe piata, cu impact di rect asupra jobului tau;
• necesitati mai ridicate ale profesiei, un standard pe care nu il detii in actuala cariera ;
• scadere a nevoii de expertiza pe care o detii;
• aparitia unui competitor serios, fie la nivel de companie, fie la nivel personal;
• o decizie a companiei care nu vine in sprijinul tau.

Fa propria analiza SWOT pentru cariera si vezi care s unt demersurile necesare pentru
dezvoltare. Cele patru tipuri de actiuni pe care le poti face in cariera, ca urmare a utilizarii
instrumentului SWOT , sunt:
• imbunatatirea unor aptitudini specifice sau obtinerea unor noi expertize ca noi puncte tari;
• minimalizarea sau eliminarea punctelor slabe;
• exploatarea unei oportunitati;
• protectia propriei cariere in fata riscurilor identificate.

24 2.1.2. Emoțiile și sănătatea emoțională

Multa vreme psihologia nu a stiut aproape nimic despre mecanica emotiilor.
În ultimii 20 de ani, în urma progreselor neurobiologice s -a înteles mai clar felul cum
functioneaza emotiile, acest lucru aducând în prim plan noi remedii pentru crizele emotionale
colective.
Majoritatea oamenilor, ca urmare a educatiei primite sunt predispusi sa venereze
intelectul si sa desconsidere emotiile. Dar, oricât de inteligenti am fi, fara o constientizare a
emotiilor noastre, fara o recunoastere si evaluare a sentimentelor si fara un comportament pe
masura acestor sentimente nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni, nu ne vom putea
croi un drum în viata.Se poate spune ca atunci când, instinctiv, ascultam ce ne spune inima nu
gresim cu nimic, desi avem senzatia ca procedând astfel gresim .
Fiecare emoție ne dă impulsul de a acționa într -o direcție distinctă, fiecare ne indică
direcția cea bună în rezolvarea situațiilor problematice și cum aceste situații s -au repetat mereu în
decursul istoriei evoluției noastre, s -a format un repertoriu emoțional imprimat în structura
nervoasă, ca niște tendințe automate, înnăscute ale sufletului omenesc. De multe ori, la bine și la
rău, inteligența poate să nu mai aibă nici o importan ță, atunci când sentimentele îi iau locul.
Totusi, în zilele noastre, ca urmare a realităților sociale apărute cu repeziciune, evolutia
nu mai ține pasul cu ceea ce se întâmpla în jur. A aparut o inadecvare a reacțiilor emoționale la
situațiile concrete. C a urmare, societatea a trebuit să emită și să întărească anumite legi, pentru a
putea stăpâni excesele emoționale, care altfel ar fi fost mult prea nesăbuite, căci nu rareori ne
confruntam cu un repertoriu emoțional modelat de nevoile imediate. În esență, emoțiile sunt
impulsuri care ne determină să acționăm, sunt planuri imediate de abordare a vieții, planuri pe
care le avem înnăscute. Fiecare emoție joacă un rol unic, fiecare pregătind corpul pentru o reacție
diferită. Înclinațiile biologice de a acționa sunt modelate și de experiența de viață și de cultură a
noastră.
Cu timpul, amenințările care au creat reacțiile noastre emoționale, atât de prețioase pentru
supraviețuire, au început să fie stapânite, dar a început să dispară si armonia părților,
repertor iului nostru sentimental. Avem de fapt, două minți, una care gândește și una care simte.
Aceste două moduri fundamental diferite de cunoaștere, interacționează pentr u a crea viața
noastră mintală.

25 Cele doua minți acționează de cele mai multe ori, în strâns ă armonie (deși sunt facultăți
semi -independente), împletindu -și căile atât de diferite pentru a ne călăuzi prin lume.
Cunoașterea felului în care a evoluat creierul ne ajută sa înțelegem puterea pe care o au emoțiile
asupra gândirii.
De-a lungul evoluției , creierul a crescut de la bază spre vârf, centrii superiori
dezvoltându -se mai târziu ca o prelucrare a celor de jos, mult mai vechi.
Creierul primitiv nu ajută la gândire sau la învățare, el este programat dinainte să regleze
funcționarea corpului, ca at are și să reacționeze pen tru a asigura supraviețuirea.
Din forma cea mai veche primitivă, în trunchiul creierului, au apărut centrii emoționali,
deci a existat un creier emoțional cu mult înainte să existe cel rațional.
Cea mai veche rădăcină a vieții noas tre emoționale, stă în simțul olfactiv (lobul olfactiv),
deoarece, în vremurile primitive, mirosul era un simț de o importanță capitală pentru
supraviețuire.
Ulterior, a apărut la primele mamifere sistemul limbic sau creierul emoțional, dispus în
jurul tru nchiului cerebral și care, pe măsura evoluției și -a rafinat două instrumente extrem de
eficiente: învățatul și memoria.

2.2. Empatia și comunicarea interpersonală

Empatia constituie una dintre dimensiunile semnificative ale inteligentei emotionale. S.
Marcus (1997) o defineste ca fiind " un fenomen psihic de retraire a starilor, gândurilor si
actiunilor celuilalt, dobândit prin transpunerea psihologica a eului într -un model obiectiv de
comportament uman, permitând întelegerea modului în care celalalt in terpreteaza lumea".
Empatia se construieste pe deschiderea spre sentimentele celorlalti, pe abilitatea de a citi
informatiile primite pe cale nonverbala.S. Marcus apreciaza ca punctul nodal al conceptului
empatic îl reprezinta conduita retrairii starilor, gândurilor, actiunilor celuilalt de catre propria
persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva în psihologia partenerului.
Empatia este realizata prin transpunerea imaginativ -ideativa în sistemul de referinta al
altuia – respectiv prel uarea modului de a gândi si de a realiza rolul social – si transpunerea
emotionala, actiunea de activare a unei experiente, de substituire în trairile lui mentionate prin
identificarea afectiva a partenerului, preluarea starii lui de spirit.

26 S. Marcus a si stematizat ipostazele sub care se prezinta empatia :
– fenomen psihic;
– proces psihic;
– produs psihic – concretizat în retrairea gândurilor, emotiilor, actiunilor celorlalti;
– însusire psihica – trasatura de personalitate, aptitudine a individului;
– construct multidimensional de personalitate.
Empatia ca dimensiune a inteligentei emotionale se manifesta în special sub forma unei
trasaturi de personalitate. Trasaturile definitorii ale stilului empatic de personalitate constau în
capacitatea de trans punere în psihologia modelului extern (al altei persoane) sau de proiectie
atitudinal -afectiva îmbinata cu perceperea realitatii din perspectiva acestui model extern, ca si
cum ar fi cealalta persoana. Persoanele cu un înalt nivel al empatiei îmbina experi enta afectiva cu
flexibilitatea în planul cognitiv.
Persoanele înalt empatice sunt altruiste, generoase, tind sa acorde ajutor persoanelor care
le înconjoara, au un comportament prosocial bine conturat, sunt bine adaptate social si în general
putin anxioas e.
Dicționarul de pedagogie, precizează că etimologic conceptul de "empatie" provine de la
grecescul "empatheia -pasiune, afecțiune”, precum și de la "pathos -emoție, pasiune". Se poate
deduce că empatia ar reprezenta o comunicare afectivă cu altul, o identi ficare cu alte persoane.
Empatia ca element al inteligenței emoționale și sociale are la bază cunoașterea celor din jur și
fără această cunoaștere nu se poate realiza acel act de transpunere, de identificare cu trăirile
partenerilor. Procesul de comunicare între indivizi ține seama de toate componentele sale
psihologice, astfel sfera empatiei cuprinde atât latura cognitiv -afectivă, dar și latura volițională.
Cercetătorii în domeniu apreciază că actul empatic este acceptat ca reprezentând acea
capacitate de a gândi (cognitivul), a simți (afectivul) și a acționa (volitivul) ca și persoana cu care
intri în relație.
Dimensiunile principale ale conceptului de empa tie ar putea fi:
1. dimensiunea cognitivă – capacitatea de a înțelege ce simte o altă persoană și de ce;
2. dimensiunea afectivă – presupune trăirea acelorași stări cu o altă persoană;
3. dimensiunea conativă – presupune, pe lângă faptul că simți impreună cu celălalt, dar simți și
ce trebuie să faci pentru el28.

28 Iluț, P., (2004), Valori, atitudini și comportamente sociale, p.89, Ed. Polirom, Iași

27 Se impune delimitarea celor două concepte: cel de capacitate și cel de comportament
empatic. Empatia reprezintă o capacitate, deoarece ea poate fi considerată ca o însușire
aptitudinală care ajută in dividul să realizeze cu succes o activitate. Având valoare de aptitudine,
capacitatea empatică are o parte ereditară și o parte dobândită, oamenii nu se nasc cu această
capacitate gata formată, ci cu posibilitatea de a deveni mai mult sau mai puțin empatic i în
relațiile cu semenii lor. Capacitatea empatică se va contura treptat prin solicitarea ei pe bază de
antrenament și experiență, ajungându -se în acest fel la comportamentul empatic. Chiar dacă
oamenii au un potențial empatic înnăscut, comportamentul emp atic se învață, în primul rând prin
experiențele de socializare care își au începutul în primii ani ai copilăriei și mai apoi în tendința
de supraviețuire prin solidaritate de grup.
Evoluția umană în decursul ultimilor zece mii de ani i -a creat individului noi aptitudini
ajutându -l să se adapteze unei societăți cu totul noi, guvernată de reguli și principii diferite față
de perioada în care strămoșii noștri primitivi erau preocupați de supraviețuire și perpetuare.
Societatea complexă a zilelor noastre este rezultatul unei tranziții a valorilor tradiționale
într-un mediu competitiv urban, unde focusul muncii colective în scopul unei productivități cât
mai mari s -a deplasat pe traiectoria dezvoltării personale, indivizii având resurse și oportunități
nelimitat e de a progresa pe treapta profesională. În acest context, stabilirea relațiilor
interpersonale și implicit eficientizarea comunicării interpersonale au devenit un deziderat care
oferă recompense inimaginabile, fie că e vorba de captivarea unui public, de obținerea unui
parteneriat sau a unui nou loc de muncă, sau pur și simplu de păstrare a relațiilor cu prietenii, cu
familia în dimensiunile armoniei și a înțelegerii.
Conceptul de comunicare interpersonală expus în Teoria comunicării29 este definit ca
interacțiunea dintre o persoană (sau un grup) și alte persoane (un grup) fără ajutorul unui mijloc
mecanic în care sursa (emițătorul) transformă gândurile în discurs și/sau gesturi, procesul de
codificare constând într -o singură etapă, iar mesajele fiind transm ise pe unul sau mai multe
canale și pliate pe situația și partenerul de comunicare. Folosindu -se de receptorii care pot să
perceapă mesajul, receptorul decodifică într -o singură etapă și transmite un feedback imediat
făcând uz de canalele vizuale și auditi ve. În această situație receptorul are posibilitatea să vadă,
să audă sau să atingă emițătorul, însă mai există o situație de comunicare interpersonală ajutată

29 Vasile Tran, Irina S tănciugelu. Teoria comunicării , București, Ed. Facultății de Comunicare și Relații publice
”David Ogilvy”, 2003, pp. 81 -82.

28 de mecanisme care permite emițătorului și receptorului să fie despărțiți atât în spațiu cât și î n
timp. O altă abordare a comunicării interpersonale dintr -un punct de vedere psihosocial este cea
a lui J.C. Abric pe care Irena Chiru30 o prezintă în volumul său: ,,comunicarea umană reprezintă
modul fundamental de interacțiune psihosocială a persoanelor realizată prin intermediul
simbolurilor și al semnificațiilor social -generalizate ale realității, în vederea obținerii stabilității
ori a unor modificări de comportament individual sau de grup” . Am menționat această definiție
întrucât pune accent pe intenț ia de influențare și modificare a comportamentului interlocutorului,
una din finalitățile pe care procesul comunicării o are.
La nivelul relaționării indivizilor între ei, William Schutz31 a dezvoltat teoria FIRO
(Fundamental Interpersonal Relations Orient ation ), o teorie care explică de ce oamenii
interacționează între ei, identificând trei nevoi de bază care sunt satisfăcute în urma procesului de
comunicare: nevoia de incluziune, control și afecțiune . Observăm că toate aceste trei dimensiuni
se află sub e gida unui fond emoțional care ne direcționează acțiunile.
Nevoia de incluziune este primordială, ea fiind cea care ne determină să stabilim și să
menținem relații cu semenii noștri, bazate pe interacțiune și afiliere. Un aspect ce trebuie
menționat este as upra dualității în funcționare a acestei nevoi: pe de -o parte vrem să ne simțim
acceptați și valorificați, să avem sentimentul apartenenței și al unității raportat la grupul în jurul
căruia ne concretizăm activitățile, și, pe de altă parte ne exprimăm dori nța de a oferi incluziune,
atenție și înțelegere celor din jur.
Nevoia de control definește tendința oamenilor fie de a domina, fie de a se lăsa
controlați, în funcție de trăsăturile individuale ale fiecăruia. Am putea asocia acest aspect în
modul următor: dacă activitățile noastre zilnice ar reprezenta un joc, conform nevoii controlului
vor exista participanți care vor dori să învețe și să se conformeze acestui joc și participanți
dornici să construiască regulile jocului. În ceea ce privește nevoia de afec țiune , aceasta se
caracterizează prin gestionarea relațiilor cu cei din jur, bazate pe iubire și afecțiune, încredere și
protecție reciprocă.

30 J.C. Abric. Psihologia comunicării , Iași, Polirom, 1990, apud Irena Chiru. Comunicarea interpersonală ,
București, Tritonic, 2009, p. 17.
31 William Schutz. The Interpersonal Underworld , Calif., Science and Behavior Books, Palo Alto, 1999, pp. 18 –
20, apud Em Griffin. A first look at communication theory , McGraw -Hill, 2009, pp. 93 – 101, disponibilă la adresa
http://www.afirstlook.com/main.cfm/theory_list , accesat în 10.04.2011

29 Această teorie a lui Schutz poate fi corelată cu piramida celor cinci nevoi motivaționale
elaborată de psihologul Abraham Maslow32, care pe treptele trei și patru cuprinde în această
ordine:
1. nevoile sociale (sub forma dorinței de afiliere, individul căutând compania altor
persoane – prieteni, colaboratori, etc. – de afectivitate și de cooperare observată mai ales în
cadrul muncii în echipă);
2. nevoia de stimă , autorespect care din punct de vedere intern se traduce prin dorința de
putere, realizare, încredere, independență și libertate, iar extern ia forma dorinței de a avea un
statut, reputație, recunoaștere și apreciere.
Relațiile interpersonale presupun percepere, înțelegere, evaluare și acceptare sau
respingere a unei persoane de către o alta, cele două entități conștientizând raportul dintre ele și
reciprocitatea prin intermediul interacțiunii. Se creează un câmp mutual împărtășit33, după cum
descrie Simona Marica în volumul său, indivizii adaptându -se un ul la comportamentul celuilalt și
înglobând în câmpul conștiinței fiecăruia stimulii pe care și -i trimit. Astfel, complexul proces al
comunicării nu se rezumă doar la simpla transmitere a informațiilor, ci urmărește un întreg
ansamblu de obiective ce const ituie structura fenomenologică a interacțiunilor interpersonale. În
Arta de a comunica34 Alex Mucchielli discută despre cinci mize ale comunicării:
• miza informativă;
• miza de poziționare : presupune asumarea unei identități de -a lungul comunicării, un
rol menit să -i ateste un raport și o poziție bine definită în raport cu interlocutorul său,
comunicarea fiind un instrument al poziționării existențiale în câmpul social;
• miza de mobilizare : comunicarea este privită ca un proces de influențare a celuilalt,
destinat să producă efecte; influențarea este privită ca o aptitudine de motivare a
interlocutorului de a gândi/ acționa în sensul dorit, de a produce o schimbare în
sistemul său de reprezentări și semnificații;
• miza relațională : din prisma procesului de sedu cție comunicarea apare ca fundament
existențial al relației umane, oferind substanță și determinând natura acesteia, făcând –
o observabilă ca act în sine;

32 http://www.leadershipcenter.ro/piramida -lui-maslow.html , accesat în 10.04.2011
33 Simona Marica. Introducere în psihologia socială , București, Ed. Fundației România de Mâine, 2008, cap. VII
Relații interpersonal e, p.72.
34 Alex Mucchielli. Arta de a comunica , traducere de Giuliano Sfichi, Gina Puică și Marius Roman, Iași, Polirom,
2005, pp. 80 – 86.

30 • miza normativă : actul comunicării impune norme de referință specifice ale situației de
schimb informaț ional.
Aspectele menționate până aici evidențiază faptul că individul își construiește traictoria
existențială raportându -se la cei din jur și încearcă să își eficientizeze dezvoltarea personală prin
îmbunătățirea aptitudinilor comunicaționale. Comunicarea interpersonală este strâns legată de
bucuriile, suferințele, conceptele și acțiunile noastre. Ne construim o lume mentală proprie,
guvernată de aceste concepții și percepții, iar prin intermediul interacțiunilor generăm această
realitate în exterior, fie conștient, printr -o comunicare digitală35 (limbajul convențional al
cuvintelor, al conținutului), fie subconștient printr -o comunicare analogică (limbajul non -verbal
alcătuit din gesturi, paralimbaj, al relației dinte interlocutori). Cele două tipuri de com unicare se
utilizează complementar, limbajul digital fiind cel dezvoltat la nivelul intelectului, sub variabila
analizei și a conștiinței, iar cel analogic petrecându -se la nivelul simțirii și al experiențelor
intuitive trăite, dincolo de inteligență și vo ință, de aceea s -a inițiat ideea de existență a unui
univers al imaginii și al limbajului.
Un studiu recent36 a demonstrat că la nivelul relațiilor interpersonale intervin factori
psihologici care influențează procesul percepției și al cogniției (de exempl u: un nivel ridicat de
testosteron la bărbați este asociat cu agresivitatea), iar stările emoționale determinate de acești
factori au ele însele un efect asupra percepției realității, a codării, transmisiei, recepției, decodării
și a înțelegerii mesajului, în consecință eficacitatea și consistența comunicării se alterează.
Percepția este un fenomen prin care creierul nostru observă lucrurile din jur și le atașează
semnificații, care diferă de la individ la individ datorită diferențelor de personalitate (la nivel de
atitudini, valori), de competențe lingvistice, inteligență, cunoștințe și abilități, de aceea putem
afirma că tot procesul comunicării este expresia nu a ceea ce facem, ci a ceea ce suntem37.
Comunicarea în aceste condiții apare ca un comportament atât conștient, cât și inconștient de a
transmite un construct bazat pe anumite percepții ale unor fenomene externe sau pe anumite
nevoi, născute de stările interne.

35 Grigore Georgiu. Cultură și comunicare , București, Ed. Comunicare.ro, 2008, cap. VIII Cultură și comunicare
Abordări semiotice și comunicaționale , p.188.
36 Hardeep Singh Anant. ”Interpersonal Communication – A fresh Look”, în Working Paper Series, 2010, disponibil
la adresa http://papers. ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1520394
37 Ibidem , p.7

31 §3. Abordări ale EQ

Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutând în jurul anilor
90. În literatura de specialitate s-au conturat trei mari directii în definirea inteligentei emotionale.
Cele trei modele teoretice38 au fost propuse de:
• John D. Mayer si Peter Salovey ( modelul – abilitate) ;
• Reuven Bar -On (modelul factorial) ;
• D.Goleman ( modelul mixt) .

3.1. Modelul propus de J. Mayer și P. Salovey

Psihologii Jack Mayer si Peter Salovey39 au folosit termenul de inteligenta emotionala
referindu -se la o constelatie de abilitati cu ajutorul carora oamenii fac fata propriilor emotii si ale
celorlalti. Ulterior, cei doi cercetatori au redefinit termenul ca fiind abilitatea de a percepe
informat ia emotionala si de a o folosi spre ghidarea gandirii si actiunilor. Ei au facut o distinctie
intre inteligenta cognitiva si inteligenta emotionala, cea cognitiva fiind aceea care determina
oamenii sa aiba succes in scoala si este masurata prin intermediul testelor IQ.
Mayer si Salovey40 considera ca “inteligenta emotionala implica:
1. abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;
2. abilitatea de a accede sau genera sentimentele atunci cand ele faciliteaza gandirea;
3. abilitatea de a cunoas te si intelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova
dezvoltarea emotionala si intelectuala.
Autorii au evidentiat mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale si anume:
• Evaluarea perceptiva si exprimarea emotiilor .
Acest nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si
continutul emotional, atat la propria persoana, cat si la cel din jurul sau, la acuratetea exprimarii
si manifestarii emotiilor.
• Facilitarea emotionala a gandirii

38 Elena STĂNCULESCU, op. cit ., p. 265 -268
39 Kelly Hannum, Jean Brittain Leslie, Marian N. Ruderman, Judith L. Steed, (2001) Leadership skills and
emotional inteliggence, publicat in LIA, nr. 5, pag 83
40 Mayer si Salovey , cit. in Mihaela Rocco (2004), Creativitate si Inteligenta Emotionala, Editura Polirom, Iasi,,
pag. 140

32 La aces t nivel emotia influenteaza pozitiv gândirea. daca în primii ani de viata emotia
actioneaza ca modalitate de semnalizare si de alertare a individului, asigurându -i supravietuirea,
pe masura ce omul se maturizeaza emotiile încep sa -i modeleze gândirea, sa o influenteze,
atragându -i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau si din mediul înconjurator,
modificari necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gândirea, în
sensul ca anticiparea modului în care s -ar pu tea simti un individ în anumite situatii poate sa -l
ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului sau într -o directie sau alta. Pe de alta
parte starea emotionala a unei persoane determina perspectiva subiectului asupra unor situatii,
evenimen te etc, acest lucru influentand in mod diferit modalitatile de rezolvare. Astfel o
dispozitie emotionala pozitiva faciliteaza mecanisme creative, duce la o gândire optimista, pe
când dispozitia negativa genereaza pesimism. daca oamenii constientizeaza aces t lucru, vor reusi
sa-si schimbe starea afectiva de moment si indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona
si de a reactiona.
• Intelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale
Presupune capacitatea de a întelege emotiile; recunoasterea asemanarilor si diferentelor
dintre starile emotionale; cunoasterea semnificatiei starilor emotionale functie de situatiile si
relatiile complexe în care se produc; recunoasterea emotiilor complexe, amestecurilor si
combinatiilor de emotii; c unoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor în
functie de situatii; capacitatea de a interpreta sensul emotiilor, de a întelege sentimentele
complexe si de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta.
• Reglarea emotiilor pentru a promova cresterea emotionala si intelectuala
Acest nivel se refera la capacitatea de a fi deschis (de a accepta atât sentimente placute
cât si neplacute) ; de a utiliza sau de a se elibera de o emotie; de a monitoriza emotiile în raport
cu sine si cu cei lalti; de a manipula atât emotia proprie cât si pe a celorlalti.
Prin aceasta definitie autorii evidentiaza interconditionarile pozitive între emotie si
gândire.
Prin urmare, t eoria celor doi se bazează pe ideea că emoțiile sunt încărcate de semnificații
atribuite relațiilor interpersonale. Mayer și Salovey afirmă că inteligența emoțională presupune
existența unei percepții acurate a emoțiilor și a exprimării acestora, precum și abilitatea de a
favoriza trări emoționale care stimulează cogniția.

33 Ulterior, definiția li s -a părut autorilor incompletă și au completat -o. Ei au luat în
considerare și sentimentele ca forme superioare, complexe, relativ stabile ale afectivității, cu rol
în armonizarea dintre rațional și afectiv.

3.2. Reuven Bar -On

Reuven Bar-On41, doctor la Universitatea din Tel Aviv, în 1992, grupeaza componentele
inteligentei emotionale in felul urmator:
1. Aspectul intrapersonal (capacitatea unei persoane de a se cunoaste si de a se
autocontrola) cuprinde :
• constientizarea propriilor emotii – capacitatea de a recunoaste propriile sentimente,
precum si impactul pe care comportamentul propriu il are asupra altor persoane;
• caracterul asertiv (optimismul) – este alcatuit din trei componente de baza:
capacitatea de exprimare a senti mentelor; capacitatea de a exprima parerile si gandurile in
mod deschis; capacitatea de a sustine drepturile proprii fara a permite altora sa abuzeze
sau sa deranjeze;
• independenta – reprezinta capacitatea unei persoane de a se autodirectiona si autocontro la
in gandire si actiune si de a nu fi dependenta emotional;
• respectul de sine – capacitatea de a respecta si accepta sinele ca fiind bun in esenta sa.
Respectul de sine este capacitatea de a aprecia atat aspectele pozitive cat si negative in
conditiile m entinerii unei consideratii pozitive pentru propria persoana;
• implinirea de sine (autorealizarea) – capacitatea de implinire a capacitatilor potentiale.
Aceasta componenta se manifesta prin implicarea in obiective, activitati pline de
semnificatie, in vede rea realizarii unei dezvoltari maxime al potentialului personal.

2. Aspectul interpersonal (aptitudini personale):
• Empatia – aptitudinea de a fi constient, de a intelege si aprecia sentimentele si gandurile
altora;
• Responsabilitate sociala – capacitatea de a demonstra cooperativitate ca membru implicat
si inventiv al grupului social din care face parte;

41 Steven J. Stein, Howard E. Book (2007), Forta inteligentei emotionale, Ed. Allfa, Bucures ti, p. 21

34 • Relatiile interpersonale – capacitatea de a stabili si mentine relatii reciproc avantajoase
caracterizate prin intimitate si prin oferirea si primirea afecti unii.

3. Domeniul adaptabilitatii (capacitatea de a fi flexibil si cu simtul realitatii, de a percepe
si reactiona la o gama larga de situatii dificile):

• Solutionarea problemelor – aptitudinea de a identifica si defini problemele impreuna cu
generarea si i mplementarea unor solutii potentiale si eficiente. Solutionarea problemelor
are mai multe faze si include capacitatea de :
▪ A sesiza o problema si de a te simti increzator si motivat pentru a -i face
fata in mod eficient.
▪ A defini si formula problemele cat mai clar cu putinta.
▪ A genera cat mai multe solutii cu putinta.
▪ A lua decizii de implementare a uneia dintre solutii.
▪ A evalua rezultatele solutiei implementate.
▪ A repeta acest proces daca problema se mentine.
• Testarea realitatii – abilitatea de a stabili, evalua corespondenta dintre ceea ce s -a
intamplat si existenta obiectiva.
• Flexibilitatea – capacitatea de a adapta emotiile, gandurile si actiunile la situatii si
conditii schimbatoare.

4. Domeniul administrarii stresului (capacit atea de a rezista stresului fara a ceda, pierde
controlul sau a dispera):
• Toleranta la stres – capacitatea de a rezista unor evenimente potrivnice si unor situatii
stresante fara a ceda, facand fata in mod activ si pasiv stresului. Aceasta aptitudine se
bazeaza pe: capacitatea de a alege modalitatea de a actiona pentru a face fata stresului (a
avea resursele necesare, eficienta si capacitatea de a gasi metodele potrivite); o dispozitie
optimista atat in ceea ce priveste experientele noi si schimbarea in gen eral cat si ceea ce
priveste capacitatea personala de a depasi cu succes o anumita problema care se iveste;
un sentiment de control asupra situatiei stresante, pastrand o atitudine calma.

35 • Controlul impulsurilor – capacitatea de a rezista unui impuls sau un ei tentatii de a
actiona. Controlul impulsurilor atrage capacitatea de a accepta impulsurile agresive, de a
fi stapan pe situatie si de a controla agresivitatea, ostilitatea si comportamentul
iresponsabil.

5. Domeniul starii generale (modul in care privim vi ata, sentimentele generale de
multumire si insatisfactie):
• Fericirea – capacitatea de a fi satisfacuti de propria viata, de a te bucura de sine si de altii
si de a fi plini de entuziasm intr -o serie de activitati. Fericirea combina satisfactia
personala, s tarea generala de multumire si capacitatea de a te bucura de viata. Aceasta
este un indicator barometric al nivelului general al inteligentei emotionale si a
functionarii din punct de vedere emotional.
• Optimismul – aptitudinea de mentinere a unei atitudini realiste si pozitive chiar si in
pofida unor adversități.
Acesti cinci factori, componente ale inteligentei emotionale (I.E.) se evalueaza prin teste
specifice. Suma punctelor obtinute la aceste teste reprezint a coeficientul de emotionalitate, Q.E.

3.3. Modelul lui Daniel Goleman

A treia directie în abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman.
Modelul mixt de abordare a inteligenței emoționale propus de D. Goleman adaugă
competențe sociale, trăsături caracteriale și de comportament. Asistăm la o extensie a termenului
de inteligență emoțională, prin implicarea unor trăsături care par a ține mai m ult de caracter sau
personalitate: optimism, perseverență, capacitatea de a amâna satisfacțiile, conștiinciozitatea.
Goleman a fost preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului.
D. Goleman si -a formulat definitia inteligentei emotio nale pe baza lucrarii lui Mayer si a
lui Salovey din 1990.
În 1998 Goleman sustine ca "spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramâne acelasi
de-a lungul vietii sau de personalitate care nu se modifica, competentele bazate pe inteligenta
emotionala sunt abilitati învatate". Cu alte cuvinte, în opinia acestuia, orice om îsi poate ridica
gradul de inteligenta emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei

36 emotionale sunt tratate ca însusiri de personalitate si deci nu s -ar putea modifica pe parcursul
vietii individului.
Conform lui Goleman se evidențiază cele 4 componente42 ale Inteligenței Emoționale și
anume:
1. Autocunoașterea
• Autocunoașterea Emoțională
• Autocunoașterea Realistă și Corectă
• Ȋncrederea ȋn sine
2. Autocontrol
• Autocontrol emoțional
• Transparența & menținerea integrității
• Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare
• Orientarea spre rezultate
• Inițiativa
• Optimism & perseverență
3. Social “Awareness” (conștința socială, de grup)
• Empatie (simțirea sentimentelor și perspectivei celorlalți, un interes
real față de grijile celorlalți)
• “Awareness” la nivelul organizației
• Orientarea spre serviciu
4. Managementul relațiilor interpersonale
• Dezvoltarea altora, a abilităților acestora, coaching
• Leadership inspirațional
• Catalist al schimbării (inițierea și managementul schimbării)
Dintre acestea, elementele definitorii ale inteligenței emoționale sunt, în viziunea
autorului următoarele43:
1. conștiința de sine

42 Daniel Goleman et al., op. cit., pag. 337
43 Daniel GOLEMAN, „Inteligența emoțională”, traducere Irina -Margareta Nistor, Editura Curtea Veche, București,
2001, p. 290

37 Conștiința propriilor emoții implică recunoașterea și denumirea gamei largi de trăiri
emoționale, deslușirea cauzelor declanșării acestora, recunoașterea diferențelor dintre sentimente
și acțiunile declanșate de acestea. Cunoașterea emoțiilor personale presupune identificarea și
exprimarea lor coerentă, într -un context dat. În orice relație exprimăm informații, sentimente,
fapte, amintiri. Uneori însă, ne este greu să exprimăm clar ceea ce vrem să spunem sau simțim –
nu suntem coerenți, iar alteori ne este greu să înțelegem ceea ce ni se spune – intenția care se
ascunde în spatele cuvintelor. Aceste situații sunt generatoare de conflict. Pentru a le evita este
important să putem codifica și decodifica mesajele transmise la nivelul verbal sau non -verbal,
astfel încât să transmitem și să înțelegem corect sensul mesajelor.
2. Autocontrolul
Controlul emoțiilor presupune rezistența la frustrare, stăpânirea izbucnirilor necontrolate
și exprimarea naturală a trăirilor negative, fără manifestare agresivă. Gestionarea emoțiilor se
referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într -o anumită
situație. Pentru a ne gestiona emoțiile este important să ținem cont de: ce exprimăm, cum
exprimăm, când, unde și cui exprimăm.
3. Motivația
Motivarea personală induce necesitatea exploatării emoțiilor, într -un sens pro ductiv, prin
cultivarea responsabilității, a capacității de concentrare asupra unei sarcini.
4. Empatia
Empatia favorizează sensibilitatea față de sentimentele altora. Este posibilă prin
transpunerea imaginativ -ideativă în interioritatea celorlalți.
5. aptitudinile sociale.
Dirijarea relațiilor interpersonale presupune nu numai cultivarea abilităților de a înțelege
și analiza interacțiunile cu alte persoane, ci și capacitatea de a negocia și rezolva situațiile
conflictuale.
In cartile sale, Daniel Golem an a folosit notiunea de inteligenta emotionala pentru a
include o arie de abilitati noncognitive44 care ii ajuta pe oameni sa se adapteze la diferite aspecte
ale vietii.

44 Daniel Goleman,Richard Boyatzis,Dorneanu Sabina -„Inteligenta emotionala in leadership”editura Curtea Veche,
2005,pag.337

38 §4. Managementul EQ
4.1. Măsurarea EQ

Există mai multe metode de măsurare a Inteligenței Emoționale. Modalitățile de măsurare
a propriei inteligențe emoționale sunt instrumente create pentru a ajuta oamenii să își înțeleagă
mai bine emoțiile, punctele tari și cele slabe. Este util sa retinem c a inteligenta emotionala
cuprinde un set larg de abilitati care au fost studiate de psihologi de -a lungul anilor.
Pentru a putea evalua mai corect testele de măsurare a inteligenței emoționale trebuie
avute în vedere două lucruri:
1) cum definește testul IE?
2) ce metodă de testare folosește?
Referitor la prima întrebare pot exista mai multe răspunsuri: inteligența emoțională poate
fi privită ca o colecție de sentimente personale, ca un set de competențe fără legătură sau ca un
set unic de abilități mentale.
Pentru a putea conduce studii empirice și pentru a permite măsurarea aceste competențe
la lideri din cadrul organizațiilor sau la angajații unei companii au fost construite instrumente
care urmăresc anumite comportamente și abilități care oferă în final un s cor al inteligenței
emoționale individuale. Cele mai renumite și mai des utilizate instrumente sunt:
1. Bar-On EQ -i (Bar-On Emotional Quotient inventory)
Bazat pe modelul trăsăturilor, cuprinde mai multe seturi de competențe pe care le
măsoară axându -se pe c apacitățile noastre sociale și pe modul în care facem față și răspundem
cererilor externe (conține 66 de itemi printre care empatia, flexibilitatea, managementul stresului,
relațiile interpersonale, controlul emoțiilor etc)45;
Intrucat numeroase cercetari a u afirmat importanta inteligentei emotionale, s -a vazut
necesara evaluarea si masurarea ei. Cel mai vechi instrument este EQ-I realizat de Bar-On.
Acest raport a aparut initial dintr -un context clinic si nu dintr -unul ocupational. A fost
elaborat pentru a evalua acele calitati personale care ii faceau pe unii sa posede o stare de bine ,
mai buna decat altii. EQ -I a fost folosit pentru evaluarea a mii de oameni, insa sunt cunoscute
putine lucruri despre valoarea sa predictiva in situatiile de munca. Cu toate acestea, intr -un studiu

45 R. Anand, G. Udaya Suriyan. ”Emotional Intelligence and Its Relationship with Leadership Practices”, in
International Journal of Business and Management , volume 5, no. 2, Februrary 2010, p. 65, disponibil la adresa
www.ccsenet.org/ijbm .

39 EQ-I a fost predictiv pentru recrutii apartinand U.S. Ai r-Force46. Folosind testul pentru selectarea
personalului, Air Force a economisit aproape 3 milioane de dolari anual. De asemenea, nu au
existat diferente semnificative bazate pe etnie sau rasa.
2. MSCEIT (Mayer -Salovey – Caruso Emotional Intelligence Test)
Bazat pe măsurarea aptitudinilor, pune accent pe elementele cognitive ale inteligenței
emoționale și folosește un sistem de evaluare a perfomanței47.
Testele de abilitate sunt probabil cele mai potrivite pentru măsurarea inteligenței
emoționale a unei persoan e.
Cum se poate determina dacă o persoană are sau nu abilitățile necesare postului vizat?
Prin măsurarea directă a acestor abilități. Dacă dorești să afli dacă o persoană știe să utilizeze
calculatorul, îl testezi dându -i să efectueze o aplicație pe calcu lator. Un test de abilitate nu
întreabă persoana respectivă sau un evaluator extern cât de bine știe să lucreze la calculator, ci
pune efectiv subiectul la treabă.
Modelul dezvoltat de Mayer și Salovey al abilităților inteligenței emoționale definește IE
ca un set de competențe sau abilități. Aceste abilități pot fi măsurate ca orice altă competență.
Există trei metode de evaluare folosite în cazul unui astfel de test de abilitate: consens,
expert și grup țintă.
Metoda expert constă în folosirea răspunsu rilor unor experți în domeniul sentimentelor. Ei
definesc pur și simplu “răspunsul corect”, bazându -se pe propria analiză referitoare la întrebările
cuprinse în chestionar și la răspunsurile posibile.
Metoda grupului țintă se referă la interogarea unor persoane care se confruntă cu o situație
specifică în legătură cu ceea ce simt. De exemplu, în cazul unui test de abilitate care constă în
analizarea expresiilor faciale, cel care conduce testul ia o poză a unei anumite perso ane și îi
chestionează pe subiecți în legătură cu sentimentele pe care le au față de acea expresie (folosind
o scală detaliată de evaluare a emoțiilor).
Cea mai potrivită metodă de evaluare în cazul unui test de măsurare a abilităților în ceea ce
privește inteligența emoțională este metoda consensului . Dacă oamenii cad de acord că o anumită
expresie facială sugerează teamă, atunci aceasta va rămâne ca exprimând frică. Consensul este
posibil pentru că emoțiile cuprind informații foarte importante, informați i care au chiar valoare

46 http://www.cgrowth.com/docs/Emotional_Intelligence_backgrounder.doc .
47 Marcia Hughes, L. Bonita Patterson, and James Bradford Ter rell. ed.cit ., p. 11 – 12.

40 de supraviețuire. După cum indicau cercetările lui Darwin, există chiar un consens al expresiilor
emoționale între diferite specii, care ne permite să recunoaștem corect sentimente de teamă în
cazul unui animal sau a unui om.
În ur ma cercetărilor efectuate de către Mayer, Caruso și Salovey în 1999 a rezultat faptul că
aceste trei metode – expert, grup țintă, consens – cad de acord la modul general una cu cealaltă.
Asta înseamnă că există răspunsuri care sunt mai corecte decât altel e în cazul unor astfel de teste
de abilitate.
Testele de abilități legate de inteligența emoțională sunt noi. Ele aduc informații importante
legate de competențe personale care nu au mai fost definite sau măsurate până acum.
3. MEIS (Multifactor Emotional Intelligence Scale )
Scala multifactoriala a Inteligentei Emotionale (construit de Mayer, Caruso si Salovey )
este un test de abilitate prin care evaluatorul emite o serie de itemi construiti sa evalueze
abilitatea persoanei de a percepe, identifica, intele ge si lucra cu emotiile.
Măsurarea inteligenței emoționale s -a centrat pe folosirea celor două teste: MEIS
(Multifactor Emotional Intelligence Scale) și MSCEIT (Mayer -Salovey -Caruso Emotional
Intelligence Test)48. Ambele teste măsoară acele trăsături esenți ale ale constructului luat în
discuție: perceperea emoțiilor (identificarea emoțiilor în funcție de expresia facială a persoanelor
din imagini), cunoștiințele referitoare la diverse tipuri de emoții (primare, superioare) și
gestionarea trărilor afective.
Dacă dorești să măsori abilitățile emoționale ale unei persoane, privite a fi capacitatea de
a conștientiza și controla sentimentele, atunci trebuie folosit un test de abilități.
SMIE este un bun exemplu de astfel de test. Alte teste folosesc auto -evaluar ea (ceea ce
crezi despre tine însuți) sau evaluarea din partea observatorilor (feedback de 360 grade, sau cât
de deștept te consideră ceilalți).
Modelul abilităților inteligenței emoționale dezvoltat de Mayer și Salovey este nou și
unicat. Mai mult decît a tât, el definește un set de abilități, competențe care oferă profesioniștilor
în resurse umane, managerilor și oricărei alte persoane interesate în domeniu un instrument
explicit pentru definirea, măsurarea și dezvoltarea abilităților emoționale.
Intelige nța emoțională reprezintă un set de competențe care pot fi măsurate. Instrumentul
de măsură ce este prezentat mai jos se bazează pe abilități și poate fi adaptat în funcție de

48 Mihaela ROCCO , op. cit ., p. 142

41 situație. Instrumentul se cheamă Scala Multifactorială de măsurare a Inteligențe i Emoționale
(SMIETM) și se poate adapta în funcție de cerințele individuale sau ale organizației. Acest
instrument a fost creat de către David Caruso și Charles J. Wolfe.
Viziunea celor doi este de a oferi cele mai noi și mai bune produse și servicii în domeniul
inteligenței emoționale, bazate, în principal pe modelul Mayer Salovey și include împărtășirea a
ceea ce au învățat prin studiile proprii și experiență practică.
Una dintre cele mai importante aspecte ale modelului Mayer Salovey este faptul că se
bazează pe abilități și că orice persoană, de orice vârstă își poate îmbunătăți scorul și poate învăța
cum să fie mai inteligent emoțional.
Scala Multifactorială de măsurare a Inteligenței Emoționale (SMIETM) este un test de
abilitate conceput pentru măsu rarea următoarelor patru ramuri ale modelului de abilități ale
inteligenței emoționale descris de Mayer și Salovey:
• Identificarea Emoțiilor – abilitatea de a recunoaște cum te simți tu și cei din jurul tău.
• Folosirea Emoțiilor – abilitatea de a genera emoț ii, și apoi motive pentru aceste emoții.
• Înțelegerea Emoțiilor – abilitatea de a înțelege emoțiile complexe precum și “lanțurile”
emoționale, cum evoluează emoțiile de la un stadiu la altul.
• Controlul emoțiilor – abilitate ce îți permite să lucrezi cu emoț iile atât interne cât și ale
altor persoane.
Modelul de test SMIE necesită 20 -35 minute pentru a fi completat și evaluează abilitățile
în ceea ce privește inteligența emoțională per total cât și pe cele patru ramuri specifice, după cum
au fost definite de Mayer și Salovey: Identificarea, Utilizarea, Înțelegerea și Controlul emoțiilor.
4. ECI – Emotional Competence Inventory49.
Este un instrument 360 de grade. Aproape 40 % din itemi provin dintr -un instrument mai
vechi (Self -Assessement Questionnary – Chestionar de Auto -Evaluare) dezvoltat de Boyatzis in
anul 1994. Goleman crede ca inteligenta emotionala poate fi dezvoltata de -a lungul unei
perioade de timp si a dezvoltat Inventarul Competentei Emotionale ( ECI50 ) in asociere cu
grupul HAY, avand utilitate in evaluarea si dezvoltarea competentelor inteligentei emotionale la
locul de munca. ECI reduce cele cinci componente initiale ale inteligentei emotionale la patru:

49 http://www.eiconsortium.org/measures/eci_360.html
50 Boyatzis,R.E.,Goleman,D.,& Rhee,K. (1999) Clustering competence in emotional intelligence: Insights from the
Emotional Competence Invento ry(ECI) cit. in Bar -On,R & J.D. Parker(Ed’s), “Handbook of Emotional
Intelligence”,San Francisco:Jossey -Bass

42 • Constiinta de sine – a fi constient de propriile emotii si insemnatatea lor; a avea o
cunostinta realista a propriilor slabiciuni si puncte forte; a avea incredere in
propriile forte si capacitati ;
• Autocontrolul – a-ti controla propriile emotii, a fi onest si demn de incredere, a fi
flexibil si devotat;
• Competenta sociala – a fi empatic, a avea capacitatea de a percepe gandurile si
punctele de vedere ale altcuiva; a sesiza si a fi constient de dinamica grupului si
interrelatii; a te focaliza pe nevoile celorlalti, in special cand acestia sunt clienti;
• Aptitudini sociale – a ajuta pe ceilalti sa se dezvolte, leadership eficient, aptitudini
de a influenta pe ceilalti, comunicare interpersonala excelenta, abilitatea de a
rezolva dezacorduri si neintelegeri, abilitatea de a construi relatii bune, aptitudini
de echipa .
5. SSEIT ( Schutte Self Report Emotional Intelligence Test )51
Mai putin cunoscuta este metoda de masurare a lui Schutte, Maloff, Hall, Haggerty,
Cooper, Golden si Dornheim care au dezvoltat un instrument format din 33 de itemi bazat pe
cercetarile lui Salovey si Mayer. Scorurile inteligentei emotionale prin aceasta masuratoare au
fost asociate pozitiv cu notele studentilor din primul an de colegiu. De asemenea, scorurile erau
mai ridicate la terapeuti decat la clientii terapiei.
6. SASQ ( Seligman Attributional Style Questionnaire )52
Un alt mod de a masura inteligenta emotionala este prin intermediul unor teste de abilitati
specifice. Pentru a numi un singur exemp lu, mentionam testul lui Seligman care a fost construit
pentu a masura optimismul invatat si care a impresionat prin abilitatea sa de a identifica studenti
cu performante ridicate, agenti de vanzare si atleti.
7. Metoda Auto -Evaluării
Anumite teste folosesc metoda auto -evaluării. Această metodă este cea mai folosită în
măsurarea sentimentelor personale. Acestea includ: căldură, empatie, îngrijorare ș.a.
Testele de auto -evaluare se folosesc de zeci de ani și sunt foarte utile. Însă, ca metodă de
evaluare a inteligenței emoționale au câteva minusuri, cum ar fi: este destul de ciudat să îți pui

51 Idem
52 http://www.waldentesting.com/backup/salestests/sasq/sasqintro.htm

43 întrebări legate de propria inteligență, precum: sunt foarte deștept, știu să rezolv foarte bine
probleme, am un vocabular bogat.
Acest tip de tes t ar putea fi foarte bun dacă ai dori să afli ce gândești despre inteligența ta
și ar putea reflecta foarte bine imaginea pe care o ai despre tine, dar nu poate fi folosit pentru a
măsura abilitățile.
8. Evaluarea Observatorilor
Dacă inteligența emoțională e ste în legătură cu “abilitățile personale” ale oamenilor,
atunci este normal să solicităm informații de la cei din jurul nostru referitor la ce gândesc despre
noi.
O formă a acestei metode este prezentată în cele ce urmează: Observatorilor, care pot fi,
de exemplu, membrii din echipă, li se dă câte un formular care cuprinde întrebări despre
persoana evaluată. Câteva exemple ce pot apărea pe chestionar:
– Este capabil să “citească” oamenii din jurul său?
– Își controlează eficient emoțiile?
– Ia în considerare sentimentele celorlalți?
Aceste tipuri de teste se bazează pe observările proprii ale membrilor echipei și cuprind și
resentimentele existente. O anume persoană poate avea anumite diferende cu cel evaluat și, prin
urmare, îl poate nota s lab la toate capitolele. Sau, dacă observatorul este sub directa ta
subordonare ar putea avea dificultăți în a -ți aprecia negativ stilul de conducere. În afară de asta,
este puțin probabil ca cineva să accepte evaluarea propriei inteligențe de către cei di n jurul său.
Cercetări recente au dovedit faptul că evaluatorii sunt subiectivi în judecarea abilităților
mentale ale altor persoane. De obicei aceste abilități sunt private și neobservabile. Mai mult, o
strategie foarte inteligentă poate părea o prostie pentru persoane mai puțin instruite sau care nu
reușesc să o înțeleagă în totalitate.

4.2. Există o diferență a EQ între sexe?

Există multe teste de inteligență emoțională și majoritatea dintre ele demonstrează că
femeile au un avantaj față de barbați când vine vorba despre abilitățile de bază pentru o viață
fericită și de succes. Acest avantaj are o valoare mai mare decât oricând în mediul organizatoric

44 deoarece din ce în ce mai multe companii încep să înțeleagă avantajele unei inteligențe
emoționale dezvoltate atunci când vine vorba de vânzări, echipe și leadership.
Cu toate acestea, unele teste sugerează că femeile sunt, în medie, mai bune decât bărbaț ii
la unele forme de empatie, iar bărbații se descurcă mai bine când vine vorba de gestionarea
emoțiilor distructive. Ori de câte ori vorbim despre aceste diferențe de comportament în f uncție
de gen, ne referim la două “Bell Curves” diferite, una specifică bărbaților și cealaltă specifică
femeilor care se suprapun în mare măsură. Aceasta înseamnă că orice bărbat poate fi la fel de
empatic sau chiar mai empatic decât orice femeie, iar o f emeie poate fi la fel de bună sau chiar
mai bună decât orice bărbat când vine vorba de gestionarea neplăcerilor.
Există trei feluri de empatie: cognitivă – atunci când ești apt să știi cum văd celelalte
persoane lucrurile; emoțională – să simți ceea ce cea laltă persoană simte; preocuparea empatică
sau simpatia – când ești pregătit să ajuți pe cineva la nevoie.
Femeile tind să fie mai empatice decât bărbații, în general. Acest tip de empatizare
favorizează raporturile și chimia interumane. Oamenii care excel ează în empatia emoțională
devin buni consultanți, profesori și lideri de grup datorită acestei abilități de a simți în momentul
oportun cum ceilalți reacționează.
Neurologii ne spun că una dintre cheile empatiei constă în prezența unei regiuni a
creierulu i numită Insula care percepe semnale din întregul nostru corp. Când empatizăm cu
cineva, creierul nostru mimează ceea ce cealaltă persoană simte și Insula citește acel pattern și ne
spune care este acel sentiment.
Aici diferă femeile de bărbați. Dacă ceala ltă persoană este supărata sau emoțiile sunt
supărătoare, creierul feminin tinde să rămână cu acest sentiment. Însă, creierul masculin face
altceva: el simte acele emoții pentru un moment, apoi le direcționează către alte arii ale creierului
care încearcă să rezolve problema ce determină perturbarea.
Astfel, plângerea femeilor că bărbații sunt insensibili și a bărbaților că femeile sunt prea
emoționale – constă într -o diferență la nivel cerebral.
Niciunul nu este mai bun decât celălalt – ambii au avantajele lor. Redirecționarea
emoțiilor bărbaților funcționează bine atunci când există o nevoie de a te izola de primejdie astfel
încât să poți rămâne calm în timp ce alții din jur sunt dezechilibrați – și se focusează să găsească
o soluție pentru problema urgent a. Tendința femeilor de a se menține în acea stare hrănește și

45 oferă suport celorlalți în circumstanțele emoționale în care se află. Este un răspuns de “îngrijire și
ocrotire ” în situație de stres.
Mai există și altă abordare a diferențelor de EQ de la bă rbat la femeie. Simon Bar -On
Cohen de la Cambridge University spune că există o extremă a “creierului feminin” care are un
nivel ridicat al empatiei emoționale – dar nu atât de bun la analiza sistemelor. Prin contrast,
extrema “creierului masculin” excelea ză în gândirea sistematică și este sărac în empatia
emoțională (aceasta nu înseamnă că toți bărbații au “creier masculin” și nici că toate femeile au
“creier feminin”, bineînțeles; multe femei au abilități de gândire sistematică și mulți bărbați de
empatie emoțională.
Psihologul Ruth Malloy de la HayGroup Boston studiază excelența liderilor. Diferențele
de gen în ceea ce privește inteligența emoțională dispar: bărbații sunt la fel de buni ca femeile,
femeile sunt la fel de bune ca bărbații. Aceste lucruri a u fost descoperite de către oamenii de
știință care studiază primatele.
Când un cimpanzeu vede un alt cimpanzeu care este supărat, să spunem din cauza unei
lovituri, el mimează disconfortul, ceea ce reprezintă un mod de a -și exprima empatia.
Unii cimpanz ei vor oferi consolare cimpanzeilor supărați, mângâindu -i pentru a se calma.
Femelele cimpanzeu fac acest lucru mai des decât bărbații cimpanzeu – cu o singură excepție:
masculii alfa, liderii de grup oferă consolare mai des decât o fac femelele cimpanzeu. În structura
naturală, liderii, se pare, necesita o doză mai mare de empatie.
Goleman arăta, bazându -se și pe o analiză făcută pe mii de bărbați și femei, că atunci
când e vorba de totalul inteligenței emoționale, femeile nu sunt mai "deștepte" decît bărbații și
nici bărbații nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte și
slăbiciuni în fiecare din domeniile inteligenței emoționale. De asemenea, arăta că nivelul nostru
de inteligență emoțională nu este fixat genetic și n u se dezvoltă numai la începutul copilăriei.

4.3. Depinde inteligen ța de mediul sau de nivelul de trai ?

Alexandru Roșca, vorbind despre înzestrarea s uperioarǎ a unor copii arǎta: „un lucru este
cert: înzestrarea superioarǎ pe latura intelectualǎ și de aptitudini este produsul ereditǎții. Nici o
condiție de mediu și nici un efort voluntar nu pot sǎ înlocuiascǎ aceastǎ înzestrare. Dar dacǎ
materia primǎ furnizatǎ de ereditate își va realiza sau nu vreodatǎ potențialitǎțile, aceasta depinde

46 de factori de mediu asupra cǎrora, cel puțin teoretic, omul are controlul. Descoperirea și
utilizarea talentelor și a geniilor devine astfel una din funcțiunile cele mai importante ale unei
societǎț i organizate”. Inteligența nativǎ nu este suficientǎ pentru a atinge performanțe
intelectuale de lungǎ duratǎ sau pentru realizarea de sine. Acești copii au nevoie de orice mic
ajutor, altfel își vor pierde anumite abilitǎți sau pur și simplu nici mǎcar nu le vor pune în
valoare, vǎzând cǎ acest lucru nu este remarcat și cǎ nu este nimeni lângǎ ei care sǎ -i susținǎ.
Amplele concepții și dezbateri privind inegalitǎțile ereditare, culturale, educaționale s -au
axat asupra explicǎrii diferențelor individuale, c onturându -se douǎ curente: nativismul și
environismul. Adepții mediului, concepție potrivit cǎreia calitǎțile umane și diferențele dintre
oameni pot fi înțelese și/sau explicate numai din punct de vedere genetic, nu au oferit teorii
cuprinzǎtoare sau reali ste, deoarece majoritatea studiilor longitudinale au demonstrat lipsa unei
constanțe sau unei regularitǎți în timp a diferențelor individuale. Întotdeauna mediul (nivelul
economic și sociocultural al familiei, dimensiunea familiei, originea fraternalǎ), in teracționeazǎ
cu dezvoltarea copilului, ca partener mai mult sau mai puțin cooperant. În prezent adepții
nativismului și susținǎtorii mediului recunosc duoǎ cauze majore ale diferențelor individuale:
dezvoltarea psihogeneticǎ inegalǎ și cerințele mediului educațional53.
Supradotarea nu este o calitate generalǎ, ci mai degrabǎ o „capacitate înnǎscutǎ de a
înțelege” anumite informații din anumite domenii; rezultatul muncii celui supradotat va fi însǎ
influențat de interacțiunea factorilor interni cu cei extern i (socio -educaționali).
Familiile cu un statut socio -economic scǎzut nu reușesc adesea în a oferi o deschidere
care sǎ stimuleze dezvoltarea unor capacitǎți de gândire superioare. Experiențe utile cum ar fi
cǎlǎtoriile, activitǎțile educaționale și rezolva rea problemelor prin activitǎți comune (conversație)
pot fi neglijate. Astfel de studenți pot proveni din zone rurale izolate, orașe dezavantajate
economic sau anumite minoritǎți etnice sau culturale care nu încurajeazǎ dezvoltarea culturalǎ54.
Mai multe in vestigații au revelat faptul cǎ pǎrinții copiilor cu subrealizǎri nu sunt
mulțumiți de rolul lor parental, au niveluri proiectate și nu au încredere în posibilitǎțile și în
succesul copiilor55. Mai mult de atât ei nu pun un accent atât de mare pe educația c opiilor în
special în mediul rural, pentru ei contând mai mult ajutorul copiilor lor în „gospodǎrie”. Bǎieții

53 Stǎnescu, 2002, pp. 20 -21
54 Whitmore, 1985
55 Crețu, 1997, p.80

47 din clasele de jos prezintǎ dificultǎți destul de mari în perioada școlaritǎții, iar în comparație cu
fetele au note mult mai mici cel puțin pânǎ sǎ ajungǎ la colegiu.
Diferiți factori pot influenta riscul de subrealizare:
– factori geografici -ecologici: locuind în teritorii care -ți oferǎ puține șanse din motive
geografice sau ecologice;
– factori economici: trǎind în sǎrǎcie și neavând posibilitǎți de a-și dezvolta abilitǎțile;
– factori de gen: în majoritatea cazurilor fetele sunt dezavantajate;
– factori educaționali: școala oferǎ prea puține oportunitǎți;
– factori familiali: relații tensionate între pǎrinți și copii, atunci când un copil este ne dorit
sau respins sau existǎ un divorț sau o separare a pǎrinților;
– lipsǎ de respect fațǎ de normele societǎții; luând parte la activitǎți delincvente; fiind
foarte creativi, copiii din aceastǎ categorie pot fi presați de a se conforma mai mult.
Se știe faptul cǎ cei dezavantajați din punct de vedere cultural și în special cei din mediul
rural nu beneficiazǎ de aceleași oportunitǎți ca toți ceilalți copii, aceastǎ observație putând de
exemplu sǎ se refere doar la sursele de informații de care au atâta nev oie, lista fiind destul de
lungǎ și depinzând și de fiecare copil în parte. Pentru acești copii școala este chiar unica sursǎ
culturalǎ, iar materialele care pot fi puse la dispoziție fiind și ele destul de limitate.
Pentru identificarea copiilor cu aptitu dini înalte proveniți din categoriile de copii
supradotați predispuși la subrealizare, s -a demonstrat necesitatea utilizǎrii unor tehnici și
instrumente psihologice și pedagogice altele decât cele curente. Existǎ pericolul nereprezentǎrii
valorilor cultura le specifice grupurilor minoritare, al utilizǎrii standardelor clasei sociale de
mijloc pentru copiii sǎraci, al aplicǎrii testelor neetalonate pe eșantioane mixte de populație,
majoritarǎ și minoritarǎ, al ignorǎrii sau nediscriminǎrii varietǎții de expre sie culturalǎ a
aptitudinilor.
Ierarhizarea în funcție de scorurile obținute la asemenea probe trebuie sǎ ținǎ seama de
variabilitatea interculturalǎ în domeniile motivație, speranțǎ de realizare școlarǎ, modalitǎți de
expresie și gândire, precum și cea le gatǎ de oportunitǎțile educaționale, venituri și status social.
Alteritatea culturalǎ neasociatǎ cu statusul socio -economic reprezintǎ o altǎ sursǎ specificǎ de
risc pentru afirmarea excelenței intelectuale.
Se recomandǎ folosirea unei game cât mai largi d e procedee, în vederea acoperirii cât mai
multor aspecte ale înaltei abilitǎți, imposibil de vizat simultan într -un singur test. Este mai

48 avantajos sǎ se examineze și interpreteze fiecare rezultat obținut la probe, prin relaționarea lui la
o anume formǎ de expresie a capacitǎții superioare identificate la un subiect. Astfel se pot
decanta mai fidel semnificațiile diagnozei potențialului aptitudinal al unui individ, pentru
proiectarea traseelor curriculare celei mai adecvate (Crețu, 1998, p.51).
O concluzie care ar putea fi trasǎ din aceste rezultate este aceea cǎ ei obțin rezultate slabe
la probele verbale și din cauza mediului în care trǎiesc, ei preocupându -se mai puțin de acest
aspect decât majoritatea copiilor din mediul urban. Dacǎ doi copii vor obține același coeficient
intelectual și ei provin din medii extrem de diferite ca ambianțǎ socio -culturalǎ, este de presupus
cǎ cel care -și are originea într -un mediu sǎrac în stimulare culturalǎ are șanse mai mari de a -și
exprima potențialul lui intelectual dac ǎ ar fi inclus într -un mediu educativ, bogat în conținuturi și
situații de provocare a cunoașterii, pentru cǎ în realitate inteligența lui nativǎ este mai mare,
compensând „minusurile” sale din domeniul verbal – dependent de învǎțare și care intrǎ în
compo nența majoritǎții testelor de inteligențǎ. Mediul școlar nu satisface nevoile sociale și
emoționale speciale ale copiilor supradotați subrealizați, provocându -le, dimpotrivǎ, obosealǎ și
apatie.
Majoritatea acestor copii își ajutǎ părinții la treburile cas nice mult mai mult decât o fac
cei din mediul urban, pǎrinții nu se intereseazǎ la fel de mult de rezultatele școlare ale copiilor,
cel mai important pentru ei e sǎ termine școala și sǎ -i ajute la lucru. Existǎ și foarte mulți
profesori pe care nu -i intere seazǎ situațiile prin care trec anumiți copii (existǎ unii care au de
parcurs distanțe foarte mari ca sǎ ajungǎ la școalǎ, trebuie sǎ facǎ ei treaba în locul propriilor
pǎrinți, provin din familii cu pǎrinți despǎrțiți sau din familii cu adevǎrate probleme familiale),
chiar cred cǎ acești copii nu sunt capabili de performanțe (nici unul dintre elevii cǎrora li s -au
aplicat teste nu au participat la vreo olimpiadǎ), dacǎ elevii pun întrebǎri li se rǎspunde sǎ fie
atenți la lecție, cǎ le ajung informațiile tr ansmise.
Condițiile oferite de cǎtre școalǎ sunt minimale, materialele didactice sunt puține și
învechite, biblioteca nu deține atât de multe cǎrți de câte ar fi nevoie, clasele sunt neîngrijite, în
timpul iernii sunt probleme cu cǎldura în școalǎ (este frig în școalǎ, când se terminǎ lemnele cu
care se face focul nu mai este nimic de fǎcut și fiecare își desfǎșoarǎ activitatea în mod normal).
Cu toate aceste, mobilitatea în societatea modernă este mai legată de inteligență decât de
originea socială, ceea ce înseamnă că o persoană care a crescut într -o fami lie dezavantajată social
dar al cărui coeficient de inteligență este ridicat are o probabilitate foarte mare de a scăpa de

49 situația respectivă. De asemenea o persoană crescută într -o familie de cl asă med ie, dar cu un
coeficient de inteligență scăzut, va fi amenințată în mod constant de un n ivel economic și social
modest.
Unele legături dintre clasa socială și inteligență se datorează u nor circumstanțe
socioeconomice ale copilăriei care afectează dezvoltar ea inteligenț ei. Multe rapoarte au arătat că
nivelul de inteligență necesar unei persoane care învață să i ntre la facultate este mai mare decât
al altei persoane care a avut un mediu privilegiat pentru a învăța. Un efect asemănător a fost
observat la angaj ări, când o persoană dezavantajată socio -economic e posibil să fie nevoită să
dea dovadă de mai multă inteligență pentru a obține un se rviciu, față de o persoană care este într –
o poziție cu acces la instituții educaționale, rețele neofici ale de cunoștințe și alte forme ale
avantajului social.
Unii specialiști (Herrnstein, Murray) susțin că societatea v iitorului va fi stratificată în
funcție de diferențele de inteligență și evident mobilitatea soci ală va fi influențată de aceste
diferențe. De aici rezultă că factorul cheie în acest tip de diviziune socială este inteligența și nu
statutul social a unei persoane sau clasa sa de origine. Autorii co nsideră că această diviziune va
avea repercursiuni importante pentru dinamica socială viit oare, mergând până la a sp ecula faptul
că s-ar putea ca elita cognitivă să își impună normele ca și o autoritate centralizată, iar subclasele
cognitive vor fi su b controlul strict al acesteia.

§5. Complex itatea inteligenței

A fi deștept nu înseamnă neapărat să ai rezultate excepționale la învățătură, nici să
termi ni o facultate cu medie maximă. Cu toate acestea, pentru cei mai mulți dintre noi, termenul
de inteligență îl raportăm doar la rezultatele la învățătură ignorând alte aspecte care ar putea
contrazice ideile cu privi re la ceea ce înseamnă să fi deștept.
Modul în care reușim să gestionăm emoțiile ne aduce sau nu reușita în viață, de care se
bucură oamenii cu adevărat „deștepți”. Inteligența așa cum o cunoaștem noi ne ajută să ne
însușim cunoștințe, deprinderi, să găsi m soluții la probleme dar nu ne pregătește pentru a da
piept cu viața din exteriorul mediului școlar unde cei mai deștepți dintre noi pot cădea pradă unor
patimi și impulsuri necontrolate.

50 5.1. Modelul inteligențelor multiple al lui Howard Gardner

Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători și profesori în domeniul psihologiei cognitive
este Howard Gardner. Howard Gardner (1993) este părintele modelului Inteligențelor Multiple
(Multiple Intelligences).
În accepțiunea lui, avem de a face cu șapte inteligențe prezentate î n renumita sa carte:
„Cadrele minții: teoriile inteligențelor multiple”. El considera că omul prezintă metode diferite
de a învăța și pocesa informațiile, metode care, într -un fel sau altul depind una de alta, formând
„module ale mi nții” sau „ inteligențe multiple”.
Conform teoriei inteligențelor multiple, nu numai că indivizii posedă numeroase
reprezentări mentale și limbaje ale intelectului, însă indivizii diferă unul de altul prin formele
acestor reprezentații, mărimea lor sau uș urința cu care se folosesc de ele, dar și modul prin care
aceste reprezentări pot fi schimbate.
Acestea sunt reprezentate în tabelul de mai jos, cu explicațiile date de către teoretician
fiecăreia dintre inteligențele identificate:
Ulterior, Gardner a intr odus și tipul de inteligență existențialistă .
Această teorie a inteligențelor multiple insistă asupra faptului că inteligența nu trebuie
concepută ca un construct unidimensional, ci ca o serie de șapte inteligențe independente.
Această perpsectivă permite individului să „manifeste transformările și modificările percepțiilor
individuale” și să „recreeze aspecte ale propriilor experiențe”.56
Autorul spune că deși aceste inteligențe nu sunt neapărat dependente una de alta, rareori
ele sunt folosite independent. Orice persoană normală are un anumit coeficient din fiecare dintre
aceste inteligențe, în schimb modalitățile în care acestea variază sau se combină sunt la fel de
diferite precum chipurile sau personalitățile indivizilor.
Conform teoriei inteligențelor m ultiple, nu numai că indivizii posedă numeroase
reprezentări mentale și limbaje ale intelectului, însă indivizii diferă unul de altul prin formele
acestor reprezentații, mărimea lor sau ușurința cu care se folosesc de ele, dar și modul prin care
aceste rep rezentări pot fi schimbate.

56 Gardner, H., Multiple Intelligence, Basic Books, New York, 1993, p. 173

51 (Sursa: Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences )

52 Prin urmare H.Gardner a formulat teoria inteligențelor multiple57 si a descris, în funcție
de domeniile de activitate profesională, sapte forme specializate de inteligență:
1. inteligența lingvistică (verbală);
2. inteligența logico -matematică;
3. inteligența spațială;
4. inteligența muzicală;
5. inteligența kinestezică ;
6. inteligența naturalistă;
7. inteligență personală (include două componente distincte: inteligența intrapersonală si
inteligența interpersonală).
Fiecare formă a inteligenței este definită printr -o serie de abilități specifice:
1. Inteligența lingvistică – capacitatea de exprimare verbală, cursivitate, fluență si
flexibilitate în exprimarea ideilor, înțelegerea noțiunilor si semnificațiilor
cuvintelor.
Persoanele cu scoruri mari pe scala inteligență lingvistică au abilități de comunicare,
învață repede limba maternă si limbile străine, citesc cu plăcere, folosesc metafore, utilizează un
cod lingvistic elaborat etc.
2. Inteligența logico -matematică – abilitatea de a efectua operații logice
complexe;capacitatea de calcul matematic; abilitatea de raționament numeric;
viteză si acuratețe în operațiile aritmetice; abilități de raționament inductiv si
deductiv (abilitatea de a analiza cauzele si efectele fenomenelor, înțelegerea
relațiilor dintre acțiuni, obiecte si idei, capacitatea de extrage o regulă dintr -un set
de informații).
3. Inteligența spațială – viteza de percepție; capacitatea de a identifica, discrimina,
si interpreta adecvat, prompt stimulii din câmpul perceptiv; abilitatea de
reprezentare tridimensională a obiectelor; abilitatea de a vizualiza relații le
spațiale; capacitatea de a gândi în imagini si a percepe cu acuratețe formele si
orientarea în spațiu a obiectelor.

57 Frames of Mind, 1983; Multiple Intelligences. The Theory in Practice, 1993

53 4. Inteligența muzicală – capacitatea de a folosi sunete, ritmuri, melodii si rime;
sensibilitate la tonalitatea, intensitatea, înălțimea si timbrul sunetului; abilitatea de
a recunoaste, de a reproduce si a crea muzica, folosind un instrument sau vocea.
5. Inteligența kinestezică – abilități de coordonare psihomotorie; folosirea corpului
în moduri sugestive si complexe (formă a inteligenței întâ lnită predominant la
dansatori, actori, atleți, sportivi).
6. Inteligența naturalistă – capacitate de cunoastere a mediului si de adaptare
flexibilă la condițiile externe; abilitatea de a valorifica oportunitățile create de
mediu; flexibilitate si deschidere la experiență prin receptivitate la stimulii din
mediu.
7. Inteligența interpersonală – abilități de relaționare si comunicare socială;
capacități empatice, capacitatea de transpunere în locul altei persoane cu scopul
de a o înțelege mai bine; abilitatea de a recunoaste diferențele dintre oameni si a
aprecia modul lor de gândire, motivele, intențiile si stările lor.
8. Inteligența intrapersonală – capacitate de autocunoastere si introspecție;
imagine de sine pozitivă si realistă; abilitatea de constientizare a p unctelor tari si a
punctelor vulnerabile; abilitate de planificare eficientă a activităților si
perseverență în atingerea obiectivelor personale; monitorizarea si controlul
eficient al gândurilor si emoțiilor.
Autorul propunea ideea ca nu exista un tip mon olitic de inteligenta care sa stea la baza
reusitei in viata, ci un spectru larg de inteligente. Gardner susținea că atât inteligența
„interpersonală”, cât și cea „intrapersonală” ocupă un loc la fel de important ca și ceea ce
considerăm noi IQ -ul și teste le prin care se măsoară acesta.
“Inteligenta interpersonala este capacitatea de a -i intelege pe ceilalti: ce anume ii
motiveaza, cum lucreaza, cum se poate coopera cu ei. Inteligenta interpersonala este o capacitate
corelata, orientata spre interior. Este acea capacitate de a forma un model plin de acuratete si de
veridicitate a sinelui si de a fi in stare sa folosesti acest model pentru a actiona eficienta in
viata.”58 Intr-o alta interpretare, Gardner observa ca inteligenta interpersonala presupune
“capacitati de a discerne si de a raspunde in modul cel mai nimerit la starile, temperamentele,
motivatiile si dorintele altora. La inteligenta intrapersonala el mai includ e “accesul la propriile

58 Gardner, cit. in Goleman (2008) Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Bucuresti, p . 56

54 sentimente, capacitatea de a discerne intre ele si de a le stapani in calauzirea
comportamentului”59

5.1. Legătura IQ cu EQ

În viata de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s -a întâmplat sa nu faca fata greutatilor în
timp ce alt ii cu un Q.I. modest sa se descurce surprinzator de bine. Factorul care face diferenta
dintre ei se pare ca este adesea capacitatea numita inteligenta emotionala, care include
autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi
insuflate copiilor (deci pot fi învatate), fapt care da o sansa mai mare de reusita în viata
individului, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.
În lumea de azi inteligenta emotionala poate fi un element esential al legaturii dintre
sentimente, caracter si instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiti de
autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile
sta la baza vointei si a caracterului, iar ra dacina altruismului se gaseste în empatie (capacitatea de
a citi emotiile celorlalti). Exista dovezi ca sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care
este înzestrata fiinta umana. Ele ne dau constiinta de sine, nevoia autoconservarii, ne ajuta sa n e
cunoastem pe noi însine si pe ceilalti, ne spun care sunt lucrurile esentiale în viata.
Conform lui Goleman ,,cei mai deștepți dintre noi pot cădea cu ușurință pradă unor
patimi și impulsuri necontrolate…persoanele cu un IQ ridicat pot deveni piloți uluitori de proști
atunci când se află la cârma propriei vieți,,60. Există o legătură între IQ și performanțele în viață
dar asta nu este universal valabil.
Persoanele cu un IQ scăzut ocupă în general slujbe modeste iar cele cu un IQ ridicat tind
spre slujb e mai bune. Există însă și multe excepții de la regula cum că inteligența determină
succesul de fapt existând mai multe excepții decât cazuri care se potrivesc cu regula. Inteligența
academică contribuie într -o proporție foarte mică la reușita în viață cel elalte procente căzând sub
impactul inteligenței emoționale.
Deși studiul inteligenței academice are o istorie mult mai veche, Daniel Goleman acordă
o importanță deosebită inteligenței emoționale, considerând -o factorul cheie al reușitei în viață.

59 Ibidem , p. 57
60 Daniel Gole man, Inteligența emoțională, p . 50

55 Din luc rarea sa reiese că inteligența emoțională poate fi îmbunătățită prin dobândirea unor
competențe emoționale încă de la vârsta copilăriei cu condiția de a face efortul să -i învățăm pe
copii cum să facă față frustrărilor și atacurilor emoționale. Tot în lucra rea ,,Inteligența
emoțională,, Goleman prezintă și alte cazuri prin care evidențiază faptul că inteligența academică
are foarte puțin în comun cu inteligența emoțională. În cercetările lui Goleman a constatat că
studenții care avuseseră în timpul facultăți i rezultate foarte bune la teste nu au reușit cel mai bine
în viață comparativ cu colegii lor care au avut rezultate mai slabe la teste. Cei care au terminat
facultatea cu rezultate deosebite nu au avut mari satisfacții în viață și nici cele mai fericite r elații
cu prietenii, cu familia sau în dragoste.
Un alt studiu despre care Goleman a scris în lucrarea sa este al unor 450 de bărbați
majoritatea imigranți cu niveluri de inteligență diferită. S -a constatat că indiferent de nivelul
inteligenței academice e i au reușit în viață datorită inteligenței emoționale; modul cum au reușit
să-și gestioneze frustrările, să -și stăpânească emoțiile și de a se înțelege cu ceilalți a fost factorul
de diferențiere cel mai important.
Inteligența la învățătură nu te pregăteșt e pentru ocaziile cu care te întâlnești în viață. Un
IQ ridicat nu este o garanție pentru reușita în viață, în fericire. Școlile și cultura noastră se
concentrează pe capacitățile la învățătură ignorând necesitatea dezvoltării inteligenței
emoționale, fact orul primordial al reușitei în viață. Cei care și -au dezvoltat capacități de
gestionare a emoțiilor au mai multe șanse de reușită în viață față de cei care nu și -au dezvoltat
asemenea capacități. Indiferent de nivelul inteligenței academice oamenii reușesc în viață
datorită inteligenței emoționale care îi protejează de impulsuri și porniri ce le -ar putea schimba
orientarea în viață.
În realitate mulți psihologi încă consideră că IQ este singura care poate garanta succesul.
Dacă ești o persoană deșteaptă, da că ai un înalt coeficient de inteligență, dacă ai absolvit o
universitate recunoscută, sau ai o calificare superioară, poți să nu -ți mai faci griji.
IQ este foarte importantă, însă, pentru a -ți crește competitivitatea, trebuie să îți
construiești planurile de dezvoltare ulterioară cuprinzînd și propria inteligență emoțională.
Plecând de la rolul adaptiv al afectivității s -a constatat că persoanele care au un coeficient
intelectual (IQ – indice al nivelului de dezvoltare a inteligenței, stabilit prin raport area vârstei
mentale la vârsta cronologică) înalt sau o inteligență academică foarte bine dezvoltată se
descurcă mult mai puțin în viața de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecți, deși au un IQ

56 mai redus în comparație cu primii, au rezultate deose bite în practică. De unde a apărut întrebarea:
“Cum reușesc aceștia să aibă succese în situații critice, să facă față oricând în împrejurări de
viață?”. Sternberg (1988) a rugat oamenii de pe stradă să arate ce înțeleg ei printr -o persoană
inteligentă. În urma analizei răspunsurilor la acest sondaj a ajuns la concluzia că ei dispun de o
altă abilitate decât inteligența academică, datorită căreia reușesc să depășească obstacolele vieții
de zi cu zi. Această abilitatea a fost raportată inițial la inteligența socială, care desemnează
capacitatea de a înțelege și de a stabili relații cu oamenii61.
Thorndike definea inteligența emoțională ca fiind capacitatea de a înțelege și de a acționa
inteligent în cadrul relațiilor interumane.
Spre deosebire de IQ, care se s chimbă destul de puțin după adolescență, inteligența
emoțională pare să fie, în mare parte, învățată și continuă să se dezvolte pe măsură ce trecem prin
viață și învățăm din experiență. Competența noastră în acest domeniu poate continua să crească,
iar pen tru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Spre deosebire de IQ, inteligența emoțională (IE) s -a dovedit a fi un predictor mai de
încredere al succesului în viața personală și profesională. IQ și IE nu reprezintă competențe
opuse ci, mai degrabă, se parate, dar prima nu poate funcționa la potențialul ei maxim fără cea de –
a doua.
Analizând lista de competențe necesare pentru 181 de posturi din 121 de mari companii și
organizații din lume, inclusiv companii ca Lucent Technologies, British Airways și Cre dit
Suisse, Daniel Goleman a aflat că 67% – două din trei – din abilitățile considerate esențiale
pentru performanță erau competențe emoționale.
Deci față de IQ și experiență, competența emoțională conta de două ori mai mult. Un
studiu independent i -a conf irmat concluziile.
Când a făcut o comparație, la nivelul pozițiilor de senior leadership, între cei care erau
staruri din punct de vedere al performanțelor și cei cu performanțe medii, a constatat că aproape
90% din diferența dintre profilele lor putea fi atribuită mai degrabă factorilor inteligenței
emoționale decât abilităților cognitive. Alți cercetători au confirmat că inteligența emoțională nu
numai că îi distinge pe liderii remarcabili, dar poate fi legată și de performanțe economice

61 Williams, W.M., Sternberg, R.J. 1988 – Group Intelligence. How Some Groups are Better than Others

57 ridicate. “Pe scu rt, cifrele încep să arate legătura dintre succesul unei companii și inteligența
emoțională a liderilor săi”, spune Goleman62.
Se pare că tot mai mulți specialiști recunosc importanța inteligenței emoționale, atât în
viața socială, cât și la locul de muncă. Iată motivul pentru care multe dintre cercetările în
domeniu se concentrează pe identificarea unor modalități de măsurare a nivelului acestei
inteligențe.
IQ măsoară baza informațională individuală a unei persoane – memorie, vocabular,
coordonare vizuală și motorie. EQ se referă la domeniul intrapersonal, domeniul interpersonal,
domeniul adaptibilității, domeniul controlării stresului și domeniul stării generale, fiecare cu
componentele sale, după cum urmează:
1. domeniul intrapersonal (capacitatea de auto-cunoaștere și auto -control): conștiința emoțională
de sine (capacitatea persoanei de a recunoaște cum se simte într -un anume fel, și impactul
comportamentului său asupra altor persoane), caracterul asertiv (asertivitatea), independența
(capacitatea de auto-control și autodirecționare), respectul de sine (cunoașterea punctelor forte și
a celor vulnerabile, stima de sine), împlinirea de sine (recunoașterea propriului potențial).
2. domeniul interpersonal (capacitatea de a interacționa și colabora cu alte persoane): empatia,
responsabilitatea socială, relațiile interpersonale (aptitudinea de a construi și menține relații).
3. domeniul adaptibilității: testarea realității (capacitatea persoanei de a vedea lucrurile așa cum
sunt și nu cum și -ar dori să fie), flexibilitatea (adaptarea sentimentelor, gândurilor și acțiunilor pe
măsura schimbării condițiilor, soluționarea problemelor).
4. domeniul controlării stress -ului: toleranța la stress, controlul impulsurilor.
5. domeniul stării generale: optimismul, feric irea.
Inteligenta cognitiva se refera la capacitatea de concentrare si planificare, de organizare,
utilizare a cuvintelor si de a intelege, a simila si interpreta faptele. Evident ca o parte din aceste
caracteristici contribuie la reusita in viata a unei p ersoane. “ In privinta relevantei IQ la locul de
munca, studiile au aratat ca acesta poate prezice intre 1 -20% (media fiind de 6 %) din succesul la
locul de munca. Pe de alta parte, s -a constatat ca EQ este direct responsabila pentru 27 – 45 %
dintre reusit ele la locul de munca “63

62 Goleman, D. 1998b – What makes a leader?, Harward Business Review
63 Steven Hein, op.cit. , p . 17

58 O alta diferenta majora intre inteligenta cognitiva si cea emotionala este aceea ca IQ este
destul de rigid. El tinde sa ajunga la o valoare ridicata pentru o persoana de 17 ani, ramane
constanta in perioada varstei adulte si ince pe sa scada spre varsta a treia. Spre deosebire de
acesta, EQ nu este la fel de rigid.
Un exemplu de studiu privind limitele coeficientului de inteligenta ca predictor al
performantelor profesionale este studiul Sommerville64, realizat pe 450 de subiecti de gen
masculin. Doua treimi din acestia erau din familii instarite si o treime aveau IQ sub 90. Cu toate
acestea, IQ avea o rezonanta mica in legatura cu competenta profesionala. Diferenta cea mai
mare au facut -o abilitatile din copilarie, cum ar fi modul de abordare al frustrarilor, controlul
emotiilor si modul de relationare cu oamenii .
Trebuie sa reținem ca abilitatile cognitive si noncognitive sunt relationate. Sunt cercetari
care sugereaza ca abilitatile emotionale si sociale ajuta la imbunatatirea functionarii cognitive.
De exemplu, in studiile “Marshmallow“65 de la Universitatea Standford, copii in varsta de 4 ani
au fost solicitati sa stea intr -o camera singuri cu o bezea si sa astepte sa se intoarca cercetatorul.
Li s-a spus ca daca pot astepta pana la intoarcerea lui inainte sa manance prajitura, vor fi
recompensati cu doua. Zece ani mai tarziu, cercetatorii au identificat copiii care au participat la
studiu. Au aflat ca acei copii care au reusit sa reziste tentatiei au avut scoruri la examenele SAT
cu 210 puncte mai inalte decat copiii care nu au putut sa reziste.
O problemă delicată rămâne cea legată de distincția dintre inteligența educațională și
inteligența emoțională. Într -o accepțiune larg acceptată, conceptul de inteligență poate fi descris
ca o abilitate generală, în mare măsură moștenită, de a transforma informațiile preexistente în noi
concepte și deprinderi. În majoritatea lor, teoreticienii inteligenței emoționale consideră că
inteligența educațională și c ea emoțională sunt două forme distincte de inteligență. Ele au,
desigur, și lucruri în comun. Ambele forme de inteligență operează cu cunoștințe declarative și
factuale și ambele aplică aceste cunoștințe într -o manieră flexibilă. Cunoștințele declarative
vizează înțelegerea naturii unor situații particulare, pe când cele procedurale se referă la ceea ce
trebuie realmente făcut în situații specifice. A fi flexibil în aplicarea cunoștințelor declarative și
procedurale însemnă să înțelegi ce se întâmplă într -o situație nouă și necunoscută și, respectiv, să
știi ce trebuie făcut în asemenea situații.

64 http://www.eiconsortium.org/pdf/what_is_emotional_intelligence.pdf .
65 Idem

59 Ceea ce diferențiează însă explicit cele două forme de inteligență este dat de contextele și
modalitățile în care ele fac apel și aplică cunostințele. Astfel, intel igența educațională este
implicată în mod uzual în rezolvarea problemelor bine definite, adică cele pentru care se pot
specifica complet starea inițială, starea finală, precum și pașii ce trebuie urmați pentru a trece de
la starea inițială la cea finală. P entru aceste probleme, întotdeauna există o soluție care poate fi
considerată cea mai bună. Prin contrast, inteligența emoțională este implicată în rezolvarea
problemelor slab definite, adică acelea ce pot fi interpretate în diferite moduri și pentru care nu
există o soluție optimă obiectivă; cu toate acestea, diferitele abordări pot conduce la rezultatul
dezirabil. Cele mai multe dintre problemele cu care ne confruntăm sunt de natură socială și este
unanim accceptat faptul că inteligența emoțională are o m ult mai puternică valoare predictivă
pentru succesul social decât cea conferită de inteligența educațională. O serie de cercetări au
dovedit că tinerilor ce manifestă tulburări de comportament social (agresivitate, devianță
criminală) le lipsesc deprinderi le de monitorizare și interpretare a emoțiilor celorlalți. Ei nu sunt
capabili, de exemplusă ofere o interpretare corectă a expresiilor faciale ale partenerilor sociali,
ceea ce probează absența inteligenței emoționale. De asemenea, s -a demonstrat că aprec ierile
asupra competenței sociale (un indicator fidel al inteligenței emoționale) care provin de la
prieteni, părinți, educatori și profesori sunt mult mai buni predictori ai succesului social decât
scorurile inteligenței educaționale. În baza unor astfel de descoperiri se presupune că inteligența
emoțională ar fi în măsură să prezică variabilitatea succesului social mult mai exact decât
trăsăturile de personalitate.
De fapt, deși inteligența emoțională este un construct circumscris de cadrul mai larg al
inteligenței, datele experimentale probează o legătură mult mai strânsă între inteligența
emoțională și dimensiunile personalității decât între inteligența emoțională și cea educațională.
Dacă inteligența cognitivă a facilitat omului procesul de adaptare la mediul său
înconjurător și l -a determinat să evolueze de -a lungul timpului, cercetătorii contemporani au
constatat că în contextul societății contemporane un coeficient de inteligență înalt nu este
suficient pentru a asigura omului integrarea și dezvoltare a într -un anumit cerc social. În anii `70
exista perspectiva că inteligența era doar ceea ce putea fi măsurat prin intermediul testelor IQ, o
moștenire genetică ce nu suferea modificări prin eforturi educaționale66 (unii adulți nu aveau un
IQ mai mare decât cel al copiilor și de asemenea, nu creștea de -a lungul timpului).

66 ibidem, p. 11.

60 Daniel Goleman (1995) în cercetările sale marchează diferențele foarte clare între
inteligența rațională și cea emoțională, exemplificând cum un individ cu un IQ ridicat poate avea
o viață modestă, performanțele și succesul depinzând în proporție de cel mu lt 20% de IQ, restul
revenind altor caracteristici. Un IQ ridicat nu este o garanție de prosperitate, fericire sau prestigiu
în viață pentru că școlile și cultura se concentrează asupra capacităților de învățare ignorând
inteligența emoțională, care cultiv ată corect, devine motorul interior care ne cârmuiește spre
împlinirea obiectivelor noastre personale sau profesionale.
Aptitudinile emoționale sunt meta -abilități , ce determină cât de bine putem folosi
talentele pe care le avem, inclusiv inteligența pură , ne oferă mai multe șanse de a fi mulțumiți în
viață și eficienți, de a ne stăpâni obiceiurile mintale care stau la baza propriei lor productivități67.
Savanții cognitiviști au avut o perspectivă închisă în elaborarea teoriilor asupra funcționalității
minții, ocolind explicațiile în ceea ce privește influența sentimentelor asupra intelectului și cum
raționalitatea este ghidată de către acestea. Studii recente au demonstrat că IQ -ul și inteligența
emoțională nu sunt competențe contradictorii, ci complementar e: dacă una asigură adaptarea la
nivel mintal, cealaltă facilitează adaptarea la lumea personală a individului.
Relatia dintre Inteligenta generala (masurata prin IQ) si Inteligenta Emotionala (EQ) este
cea dintre Strategie si Tactica.
Inteligenta genera la (IQ) este strategica deoarece este responsabila de capacitatea de
adaptare a individului la mediu pe termen lung. Inteligenta Emotionala este tactica si este
responsabila de adaptarea imediata a individului la mediu, si in special la cel social. Acesta este
principalul motiv pentru care EQ poate prezice cu multa acuratete succesul social in general (si
cel profesional in particular), cu deosebire in cazul profesiilor care presupun comunicare si
interactiune cu oameni.
Dincolo de aceasta insa, intre IQ si EQ nu exista o legatura directa. Exista persoane care
au un IQ ridicat, dar un EQ scazut sau invers. Studiul Inteligentei Emotionale a pornit de la
nevoia de a gasi raspunsul la intrebarea „de ce oameni foarte inteligenti din punct de vedere
cognitiv au m ai putin succes in viata decat altii care sunt mai putin inteligenti cognitiv decat ei?”.
Iar raspunsul s -a dovedit a fi Inteligenta Emotionala. Sucesul in viata depinde in egala masura de
IQ si de EQ. Iar in unele domenii de activitate EQ conteaza chiar m ai mult decat IQ.

67 Daniel Goleman. Inteligența Emoțională, ed. cit., pp. 64 – 65.

61 Principala diferenta dintre EQ si IQ este faptul ca in timp ce IQ se stabilizeaza odata cu
achizitiile de baza in jurul varstei de 5 ani (si ramane relativ constant pana la 20 de ani), dupa
care incepe sa scad a odata cu varsta, EQ creste constant odata cu varsta. Este o forma de
inteligenta care se dezvolta odata cu imbunatatirea capacitatii individului de a se cunoaste mai
bine pe sine si pe ceilalti, de a interactiona social, de a isi gestiona emotiile . Este o forma de
inteligenta care poate fi dezvoltata prin efort personal. In unele tari (ex. Canada , SUA, Australia)
importanta acordata dezvoltarii EQ este atat de mare, incat au fost initiate programe
guvernamentale (in sistemul de invatamant public) prin care copiii sunt pregatiti pentru viata
sociala prin dezvoltarea EQ.
Cu toate că unii autori susțin că inteligența emoțională prezice succesul la lucru, la școală
și în relații, la fel de bine sau chiar mai bine ca inteligența ac ademică, există puține cercetări care
să susțină sau să infirme această ipoteză. Ținând cont de gama de variabile care intră în domeniul
inteligenței emoționale, pare posibil ca cel puțin câteva dintre ele vor putea să prezică succesul,
dar este posibil de asemenea ca nu toate să poată prezice toate tipurile de succes.
În 1992 T.B.Brazelton afirmă că modul cum învață un copil este în directă relație cu
inteligența emoțională.

EQ vs inteligența socială

Definițiile timpurii ale inteligenței sociale au influențat felul în care a fost concepută mai
târziu inteligența emoțională.
Salovey și Mayer au privit inițial inteligența emoțională ca o parte a inteligenței sociale,
sugerându -se faptul că ambele concepte sunt corelate și pot reprezenta componente
interrelaționate ale aceluiași construct. S -a încercat să se explice că esența inteligenței social –
emoționale se concentrează pe abilitatea persoanelor de a recunoaște, a înțelege și a descrie
emoții.
În anii `20 Edward Thorndike pomenește despre “inteligența socială” ca fiind capacitatea
de a înțelege și de a reacționa inteligent în relațiile interumane68, urmându -i apoi Robert
Thorndike69, care a scris despre “inteligența socială” la sfârșitul anilor ’30.

68 Thorndike, E.L, Intelligence and its use, in Harper’s Magazine, 140, 1920, p.227 -235
69 J.Steven, “Forta intelige ntei emotionale”ed.Alfa 2007,p .15

62 La începutul anilor '30, anumiți cercetători reprezentativi în domeniu au ajuns la
concluzia că inteligența este de origine socială. Lucrările școlii geneveze privesc interacțiunea
socială ca un loc privilegiat al dezvoltării cognitive a copilului. Doise ș i Mugny pornesc de la
ideea conform căreia evoluția cunoștințelor are loc în situații sociale bine stabilite.
În 1940, David Wechsler, psiholog american născut în România și cel care a elaborat
setul de teste standardizate pentru inteligență Scalele de In teligență Wechsler a constatat că
”adaptarea individului la mediul în care trăiește se realizează atât prin elemente cognitive cât și
prin cele non -cognitive”70.
Cercetătorii în domeniu s -au întrebat dacă inteligența de tip social este un concept distinct
de alte concepte înrudite și au constatat spre exemplu că inteligența socială este diferită de
inteligența academică.
Din cercetările specialiștilor s -au conturat șase abilități cognitive raportate la
comportamentul social al indivizilor, prezentate de J. Kihlstrom și N. Cantor:
1. Capacitatea de a identifica stările mentale ale indivizilor;
2. Capacitatea de grupare a stărilor mentale identificate la alte persoane pe baza similarității;
3. Capacitatea de a interpreta conexiunile semnificative ale actelor c omportamentale;
4. Capacitatea de a analiza succesiunile comportamentelor sociale;
5. Capacitatea de a fi flexibil în interpretarea schimbărilor în cadrul comportamentului social;
6. Capacitatea de a prevedea ce se poate întâmpla într -o situație persoanlă.
Există definții care fac referire primordial la componenta cognitivă prin abilitatea de a -i
înțelege pe ceilalți. Alte definiții pun accent pe latura comportamentală, cum ar fi capacitatea de
a interacționa eficient cu cei din jur. Iar altele se bazează p e un fundament psihometric și
definesc inteligența socială ca abiliate de a rezolva cu succes teste referitoare la aptitudini
sociale.
O vizibilă diferențiere între cele două concepte, apare la H. Gardner și la Reuven Bar -on
care au făcut distincția între inteligența interpersonală (relațiile cu ceilalți) și cea intrapersonală
(corelată cu inteligența emoțională).
Th. Hatch si H. Gardner considera ca arta de a conduce este o forma sui -generis a
inteligentei sociale care consta în recunoasterea sentimentelor celorlalti si în capacitatea de a face
rapide conexiuni cu ei.

70 Fodor, I. D., Inteligența emoțională și stilurile de conducere, Ed. Lumen, Iași, 2009; , p.61

63 Modelul lui Goleman scoate în evidență o serie de trăsături personale și sociale:
• componentele personale: conștiința de sine (autocunoașterea emoțională,
autocunoașterea realistă și corectă, încrederea în sine), autocontrolul
(autocontrolul emoțional, transparența și menținerea integrității, adaptabil itatea la
schimbare, orientarea spre rezultate, inițiativa, optimismul și perseverența);
• componentele sociale: conștiința socială (conștiința de grup, empatia, orientarea
spre sarcină) și capacitatea de administrare a relațiilor (managementul relațiilor
interpersonale, leadership inspirațional, inițierea și managementul schimbării,
influența, managementul conflictelor, lucrul în echipă și colaborarea).
Conform lui Goleman, inteligența socială reprezintă atât capacitatea noastră de a -i
percepe pe cei din jur într-un anumit fel, cât și acțiunile voite pe care le facem ulterior pentru a -i
influența pe ceilalți într -un sens dorit de noi. Astfel, el diferențiază două elemente constitutive
ale inteligenței sociale: conștiința socială – ceea ce sesizăm despre ceila lți (emoții, gânduri etc.)
și dezinvoltura socială – modul în care acționăm și reacționăm atunci când am pus un anumit
diagnostic celui din fața noastră.71
Consacratele tipuri de inteligență propuse de Gardner au fost transpuse de către K.
Albrecht72 într-un model, considerat util în planul profesional și practic. Astfel modelul
ASPEAK presupune că oameni posedă șase dimensiuni principale de inteligență.
(A) – Inteligența abstactă: implică rațiunea, conceptele, abilitățile verbale, informațiile
matematice, si mbolice.
(S) – Inteligența socială: interacționarea eficientă și de succes cu ceilalți în contexte
sociale diferite.
(P) – Inteligența practică: capacitatea de a rezolva probleme curente și de a fi perseverent
în a duce la bun sfârșit activitățile desfășurate.
(E) – Inteligența emoțională: cunoașterea interioară și la abilitatea de a controla reacțiile
în mod pozitiv.
(A) – Inteligența apreciativă (estetică): aprecierea corectă și reală a formei, design -ului și
a relațiilor.

71 Goleman, D., Inteligenț a socială, Ed. Curtea Veche, București, 2007; p.12
72 Albrecht, K., Inteligența socială. Noua știință a succesului , Ed. Curtea Veche, București, 2007;

64 (K) – Inteligența kinestezică: capacitățile motrice ale întregului corp, care dezvoltă
abilități specifice.
Karl Albrecht a făcut o diferențiere clară între inteligența emoțională și cea socială,
elaborând un model pentru descrierea, evaluarea și definire a inteligenței sociale prin cinci
dimensiuni:
1. Conștiința situațională sau simțul situației – abilitatea de a studia situațiile și de a
interpreta comportamentul oamenilor;
2. Prezența – o serie întreagă de semnale pe care ceilalti le procesează într -o
impresi e evaluatoare a unei persoane);
3. Autenticitatea – radarele sociale ale altora asupra comportamentului nostru;
4. Claritatea – capacitatea noastră de a -i determina pe ceilalți să coopereze cu noi;
5. Empatia – ca legătură dintre două persoane care sa creeze bazele pentru o
interacțiune pozitivă și cooperare.
De-a lungul anilor numeroase studii au dezbătut problema inteligenței de tip social și s -a
constatat importanța din ce în ce mai mare acordată de cercetători problemelor care implică
factori sociali și care inf luențează personalitatea umană. O parte a condiției umane face referire
la capacitatea unei persoane de a se cunoaște pe sine însuși, dar și pe ceilalți, de a se înțelege și
colabora cu cei din jurul său, de a se angaja în interacțiuni sociale pozitive. In teligența socială
include conștientizarea situațiilor și dinamica socială care le guvernează, dar și cunoașterea
stilurilor și strategiilor de interacțiune care pot ajuta o persoană să își atingă obiectivele urmărite
atât în relația intraindividuală, cât ș i în cea interindividuală. Inteligența socială implică în mod
deosebit conștientizarea stărilor interioare și a propriilor percepții și modalități de reacție vis -a-
vis de contextul social.
De foarte multe ori competențele sociale se întrepătrund cu cele em oționale, exist ând se
pare o legătură foarte strânsă între cele două și succesul în viață.
De-a lungul timpului, conceptele de inteligență emoțională și inteligență socială au fost
definite în diferite moduri, diferențele dintre ele fiind evidențiate mai mult sau mai puțin de
diverși autori. În ultimii ani, cei doi termeni s -au răspândit la nivel mondial, fiind adoptați în
numeroase domenii, precum educație, afaceri și nu numai.

65 Inimă și creier. Sentiment și raționament. Creierul emoțional

Emotiile ne calauzesc în înfruntarea situatiilor dificile si a îndatoririlor mult prea
importante pentru a fi lasate în grija intelectului: primejdia, o pierdere dureroasa, perseverarea în
atingerea unui scop în ciuda frustrarilor, legatura cu un partener de viata, cl adirea unei familii
etc.
Fiecare emotie ne da impulsul de a actiona într -o directie distincta, fiecare ne indica
directia cea buna în rezolvarea situatiilor problematice si cum aceste situatii s -au repetat mereu în
decursul istoriei evolutiei noastre s -a format un repertoriu emotional imprimat în structura
nervoasa ca niste tendinte automate, înnascute ale sufletului omenesc.De multe ori, la bine si la
rau, inteligenta poate sa nu mai aiba nici o importanta, atunci când sentimentele îi iau
locul.Aceste reac tii emotionale sunt gravate în sistemul nostru nervos, deoarece pentru o lunga si
cruciala perioada din preistoria umana au asigurat supravietuirea.
Avem de fapt, doua minti, una care gândeste si una care simte. Aceste doua moduri
fundamental diferite de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala.Cele doua
minti actioneaza de cele mai multe ori în strânsa armonie (desi sunt facultati semi -independente),
împletindu -si caile atât de diferite pentru a ne calauzi prin lume. Cunoasterea felu lui în care a
evoluat creierul ne ajuta sa întelegem puterea pe care o au emotiile asupra gândirii. De -a lungul
evolutiei creierul a crescut de la baza spre vârf, centrii superiori dezvoltându -se mai târziu ca o
prelucrare a celor de jos, mult mai vechi. C reierul primitiv nu ajuta la gândire sau la învatare, el
este programat dinainte sa regleze functionarea corpului ca atare si sa reactioneze pentru a
asigura supravietuirea. Din forma cea mai veche primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii
emotion ali, deci a existat un creier emotional cu mult înainte sa existe cel rational.
Cea mai veche radacina a vietii noastre emotionale sta în simtul olfactiv (lobul olfactiv),
deoarece, în vremurile primitive, mirosul era un simt de o importanta capitala pentr u
supravietuire. Ulterior, a aparut la primele mamifere sistemul limbic sau creierul emotional,
dispus în jurul trunchiului cerebral si care pe masura evolutiei si -a rafinat doua instrumente
extrem de eficiente: învatatul si memoria. La om s -au dezvoltat e misferele cerebrale si
neocortexul, care reprezinta creierul rational. Acesta a reusit sa asigure o mai buna adaptabilitate
si supravietuire prin crearea de strategii si planificari pe termen lung, a permis nuantari în viata
emotionala.

66 S-a descoperit ca în momentele în care reactia impulsiva o copleseste pe cea logica,
nucleul amigdalian – un centru al sistemului limbic (considerat ca sediu al vietii emotionale),
denumit " magazin al memoriei emotionale"73 – are un rol crucial. El este un fel de" santinela"
psihologica, ce înfrunta toate situatiile, toate perceptiile si care în situatiile de criza trimite
semnale catre toate partile importante ale creierului ducând la reactii de aparare. Mai mult, el
primes te informatii directe de la simturi prin intermediul unui grup mic de neuroni care face
legatura cu talamusul, lucru care îi permite sa aiba o reactie înainte ca ele sa fie înregistrate
complet de catre neocortex.Se poate spune ca emotiile noastre au o min te proprie, una care
sustine puncte de vedere independent de mintea noastra rationala. În creier exista doua sisteme
de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu încarcatura emotionala
Emoțiile individului apar odată cu identificarea nevoilor, procesul neuronal începând
înaintea conștientizării în sine a stării de fapt. Daniel Goleman explică acest fenomen și modul în
care evoluția creierului uman a avut o bază primară emoțională. Partea cea mai primitivă a
creierului asigura și regla funcțiile de bază ale vieții, de exemplu respirația, reacțiile stereotipe și
mișcările, necesare pentru a asigura supraviețuirea74. Din această structură s -au dezvoltat mai
târziu centrii emoționali, iar din aceștia a luat formă sistemul limbic cu noile sale funcții:
memoria și învățarea, ce au cizelat reacțiile la mediul extern și au deschis calea către dezvoltarea
neocortexului cu latura sa intelectuală determinată de noul p roces, cel al gândirii. Astfel, Homo
Sapiens semnalează sentimente în legătură cu diverse idei, cu arta, simbolurile și imaginile și
supraviețuiește datorită analizării și construirii unor strategii pe termen lung. Existența unui
creier emoțional înaintea celui rațional explică dihotomia inimă – minte, simțire – rațiune, noi
acționând în conformitate cu ceea ce ne dictează o minte care gândește și o minte care simte.
Toate emoțiile sunt impulsuri care ne determină să acționăm, să ne modelăm hotărârile și
să abordăm viața, iar sentimentele ajung să fie esențiale pentru gândire, la fel cum gândirea este
pentru sentimente. Dezechilibrul intervine atunci când mintea emoțională preia controlul asupra
celei raționale și ne lăsăm conduși de pasiuni puternice. Centr ul acestor pasiuni este nucleul
amigdalian ce funcționează la nivelul memoriei afective, iar inteligența emoțională este expresia
modului în care acest nucleu preia percepțiile și semnalele externe și trimite mesaje către
neocortex pentru formularea reacți ilor. Aceste explicații științifice au menirea de a oferi o

73 D.Goleman
74 Daniel Goleman. Inteligența Emoțională , București, Curtea Veche,2001, p. 39 – 42.

67 imagine cât mai clară proceselor comportamentale și mai ales justificarea exagerărilor de reacție
în anumite contexte.
Emoțiile sunt definite prin reacții structurate, traversând mai multe subsis teme
psihologice, incluzând sistemele psihologice, cognitive, motivaționale și experimentale75 și
reprezintă procese care stârnesc, sprijină și direcționează activitatea. Există cinci tipuri de emoții
după cum sunt menționate în volumul The origin of emotio ns76:
1. concepțiile (iubirea maternă, invidia, gelozia celui părăsit, mândria egoistului)
2. senzațiile (foame, singurătate, plictiseală, entuziasm, dezgust)
3. reflexele (frica)
4. expresiile involuntare (groaza, plânsul, încruntarea și zâmbetul temporare, roșitul)
5. expresiile voluntare (râsul, mânia).
În vreme ce primele patru tipuri sunt adaptări biologice și se transmit către o nouă
generație prin reproducerea lor, expresiile voluntare sunt adaptări culturale și sunt transmise prin
intermediul interacțiunii.
Canda ce Pert77 în studiul său asupra emoțiilor le asociază cu molecule proteice care
transmit informații în tot sistemul nostru despre ce se întâmplă în organism, asigurănd o legătură
între minte și corp și oferindu -le o origine biochimică. De aceea stările de t ristețe, bucurie, mânie
pot fi influențate sau conduse de noi, în măsura în care organismul metabolizează componentele
chimice (ex. andrenalina). Chimia emoțiilor ne poate ajuta să ne schimbăm perspectivele asupra
lumii, în funcție de starea pe care o avem : când construim și menținem gânduri pozitive despre
noi și lumea din jurul nostru, ne alimentăm cu stări emoționale pozitive, cum ar fi optimismul,
motivarea. Ne putem imagina emoțiile ca pe o legătură invizibilă care conectează oamenii între
ei pentru că ele constituie un câmp de informație specifică pe care o receptăm și o decodificăm
prin limbajele primitive instinctuale ale expresiei faciale, mirosului, posturii corpului și
întregului arsenal al limbajului nonverbal.
Folosindu -ne inteligența cognitivă și limbajul semantic putem eticheta aceste sentimente
oferindu -le o întreagă varietate de semnificații simbolice. Emoțiile joacă un rol critic în

75Barbara A. Alston, Barbara R. Dastoor. ”Emotional Intelligence and Leadership: A Study of Human Resource
Managers”, in International Journal of Business and Public Administration , volume 7, no. 2, Fall 2010, p.62
76 Mark Devon. The origin of emotions , Char leston, South Carolina, USA, 2006, copie electronică disponibilă la
adresa http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1379606 .
77 Marcia Hughes, L. Bonita Patterson, and Jam es Bradford Terrell. Emotional Intelligence in Action , San Francisco,
Pfeiffer, 2005, p. 10.

68 identificarea și definirea propriei persoane, raportul eu – tu/ei trecând p rin filtrul capacității
individului de a -și remodela, actualiza și retușa identitatea, pentru a rezolva conflictele și
problemele, pentru a convinge celelalte persoane să treacă de la ”nu” la ”da”, toate acestea fiind
dependente de modul în care conștient sau inconștient individul își gestionează emoțiile. Când o
persoană este inconștient absorbită în secvența automată a condiționării stimul – răspuns, se va
percepe pe sine ca pe o victimă a acestei lumi, intrând în cercul obișnuinței, pe când prin
procesul introspecției și al reflectării va fi capabilă să prelungească timpul de analiză între
receptarea stimulului și elaborarea răspunsului. Altfel spus, individul devine conștient de
procesele care îi vor determina comportamentul, va fi mult mai flexibil și t olerant, cu un
repertoriu bogat de comportamente și capabil să genereze decizii mai bune și soluții mai creative
la problemele cu care se confruntă în viața de zi cu zi.
Procesarea emoțiilor este un fenomen non -conștient, pe care îl desfășurăm intuitiv și care
ne ajută să anticipăm comportamentul interlocutorului întru -un mod direct și mult mai rapid față
de limbaj, oferind caracterul nemijlocit al inteligenței emoționale. Creierul este setat să proceseze
impulsurile emoționale fără a le considera rațional e. Sistemul limbic sau creierul emoțional
răspunde la întrebări de genul: ”cum mă simt?”, ”cum te simți?”, ”cum ne simțim interacționând
unul cu celălalt?”, însă creierul nu este singurul care guvernează inteligența emoțională, inima
jucând un rol importan t în acest proces de înțelegere și de emitere a răspunsurilor către lumea
noastră. Inima comunică chimic cu restul organismului producând hormoni, generatori ai
anumitor stări, dar și mecanic prin valurile de presiune transmise prin sistemul vascular, un f el de
feedback oferit corpului asupra modului în care întregul sistem funcționează. Cercetări au arătat
că ființele umane nu pot lua decizii cognitive fără a procesa informațiile emoționale care
încorporează sentimentele noastre față de o anumită situație. Inteligența emoțională este sinteza
funcțiilor inimii și ale creierului generând împreună gânduri și sentimente în fabrica experințelor
umane.
Mihaela Rocco , in cartea sa „Creativitate si inteligenta emotionala” spune ca inteligenta
emotionala isi are se diul in creierul limbic sau creier visceral. Acest sistem nervos raspunde de
afectivitate, fiind considerat „centrul fiziologic al emotiilor”. „Prin sistem limbic se inteleg toate
formatiunile nervoase care nu sunt incluse in cortex. Se afla la baza creier ului si in marginea
cortexului si a trunchiului cerebral.” Emotiile, declansate prin stimuli care actioneaza asupra
sistemului limbic, nu se afla sub controlul cortexului. Altfel spus, frica, emotiile foarte puternice

69 nu dispar pe cale rationala. Creierul limbic are o anumita autonomie fata de cortex. O emotie
foarte puternica provoaca o reactie a sistemului limbic si poate bloca reactia zonelor corticale.
Creierul limbic are rol selectiv si detectiv. El este un filtru care face o selectie a stimulior dupa
placere, interes, motivatie, reusita…
Creierul limbic are un rol important in constituirea MLD -memoria de lunga durata.
Actiunea traita este inregistrata de sistemul limbic si, trecuta prin cortex, devine reflectie. Modul
de manifestare al acestui creier e ste mai intai actiunea, apoi reflectia.
Judecam lumea prin emotii, operand cu un sistem de valori: bun/rau, placut/neplacut,
iubim/uram, suntem tematori, tristi, rusinati, maniosi, optimisti…
Mielu Zlate a studiat relatia dintre afectivitate si cognitie si a conchis ca, desi sunt diferite
prin natura lor, ele sunt inseparabile in cadrul activitatii individului, fiind intr -o stransa
interactiune. Daca apar dezacorduri intre rational si afectiv, mai ales la niveluri diferite, acestea
au efecte dezadaptative .
Emotiile sunt importante deoarece ele ne asigura: supravietuirea, luarea deciziilor,
stabilirea limitelor, comunucarea, unitatea. Sentimentele si emotiile noastre sunt o sursa
valoroasa de informatii. Ele ne ajuta sa luam hotarari dar, daca sunt afectati centrii nervosi din
emisferele cerebrale, omul nu mai poate lua nici cele mai simple decizii, pentru ca nu stie ce va
simti in legatura cu deciziile sale.
Charles Dickens scria despre sentimente ca sunt universale, ca sentimentele ne unesc, iar
convingeril e ne despart.
Mayer si Salovey accentueaza corelatiile dintre emotie si gandire astfel ca ei revin in
1997 asupra definitiei initiale, considerand ca ea se referea doar la emotia observabila si omitea
sentimentele. Se afirma ca sentimentele favorizeaza int eractiunile optime dintre emotionalitate si
rationalitate si ca IE inseamna si abilitatea de a intelege emotiile astfel incat ele sa poata
contribui la dezvoltarea intelectuala si emotionala.
Bar-On afirma si el relatia dintre gandire si afectivitate si considera ca functionarea IE
implica si o serie de elemente cognitive, de tipul rezolvarii de probleme (capacitatea de a defini
problemele, de a implementa potentiale solutii), flexibilitatii gandiri i etc.
Formarea inteligentei emotionale este in mare masura rezultatul unui proces de invatare,
bazat pe o serie de modele emotionale identificate in familie sau in mediul scolar. Inteligenta

70 academica este din acest punct de vedere mai flexibila si m ai independenta de contextele
concrete in care se construieste78.
Relatia dintre gandire si afectivitate este evidenta la nivelul empatiei, care este
considerata drept o componenta de baza a IE. Abilitatile emotionale sunt importante pentru
adaptarea prof esionala deoarece ele furnizeaza o anumita buna dispozitie, care va impulsiona
persoana intr -un stil moderat, echilibrat si o va ajuta sa -si indeplineasca cu succes sarcinile
propuse79.
Platon a fost primul om care a exprimat ideea că ar exista două aspecte disctincte în
creierul nostru. Unul din aceste aspect se cheamă “Logistikon”, partea rațională a ființei umane,
celălalt se cheamă “Nous”, partea intuitivă. De asemenea, cu trecerea timpului, o serie de teorii
s-au format pe seama celor “două creiere”.

5.3.1. Interconexiunile între funcțiile cerebrale

Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce
coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite. De fapt, nu toate
informațiile de la nervii periferi ci ajung până la scoarța cerebrală, ci sunt prin împletiturile
nervilor (plexuri) reținute la unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau bulbul
rahidian. Deci, la unele informații reacționăm inconștient prin reflexe. La animalele cu un sistem
nervos superior, ca și la om, există acest sistem nervos autonom, care funcționează independent
de sistemul nervos central (din creier). Acesta coordonează mai rapid, ușurează activitatea
cerebrală, iar atunci cand este supraîncărcat de informații, poate a junge la blocarea activității
cerebrale (inhibiția corticală). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot
aminti: respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și reproducția (înmulțirea
speciei). Funcțiunea creierul ui se realizează printr -o rețea densă de neuroni – această activitate a
creierului se măsoară prin EEG (electro -encefalo -gramă) – care stabilesc intensitatea
biocurenților produși la acest nivel. Astfel că diferențierea structurală și funcțională a celulel or
nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligenței și a
capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale. Pe scurt, specialiștii împart creierul

78 Rocco , 2001
79 Goleman, 1995

71 în trei părți principale: anterioară, medie și posterioară, unde cel anterior este împărțit în două
jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală dreaptă și emisfera cerebrală stângă, pe care le vom
aborda în detaliu în acest capitol.
De-a lungul timpului, creierul a reprezentat o evoluție spectaculoasă unde specialiștii
amintesc de cele 3 etape principale: creierul reptilian, creierul limbic și cortexul. Creierul
reptilian este cunoscut și sub denumirea de creier primitiv, aici aflându -se universul nonverbal de
gesturi și comportamente automatizate, com portamente care răspund la satisfacerea nevoilor
fundamentale. Cunoscut ca și creierul amigdalian, acesta comandă agresivitatea, privește grija
pentru teritoriu, este sediul gesturilor automatizate, vizează comportamentul nonverbal.
Creierul limbic are ca principal scop asigurarea supraviețuirii printr -o bună adaptare la
mediul social și când menționăm de mediul social ne referim la : empatie, statut social,
integrarea în grup, convingerile și credințele, impulsul de atac sau de apărare, sentimentul de
securitate sau insecuritate, etc. De asemenea, el ocupă un rol important în constituirea memoriei
de lungă durată, are rol selectiv (funcționează ca un filtru pentru selecția unor criterii precum:
plăcere, motivație, interes, reușită) și detective. Este sediul emoțiilor, al impulsurilor (informația
nonverbală apare mult mai înainte de cea verbală), al memoriei de lungă durată, al acțiunii
imediate (negândite) și al elaborării de imagini.
Creierul limbic are un rol cognitiv care consta in producerea de imagini. O persoana care
are un sistem limbic foarte dezvoltat are mai multa usurinta decat alta in a elabora imagini, fiind
de preferat sa comunici cu ea la nivelul imaginilor.
Sistemul limbic este sediul emotiilor, impulsurilor, al MLD, al actiunii imediate
(negandite) si al elaborarii de imagini. Functia lui esentiala este sa asigure supravietuirea printr -o
buna adaptare la mediul social prin: empatie, statut social, integrare in grup, convingeri si
credinte, impulsul de atac sau de aparare, sentimentul de secur itate sau insecuritate.
Emisfera stanga se manifesta in : limbaj, cuvant, cifre, calcul logic, rationament,
capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a proceda metodic; gust pentru dictionare, grija
de a numi oobiectele si clasele. Este arta de a structura fraze si de a face planuri , preferinta
pentru detalii si nu pentru ansamblu, prezentarea logica a faptelor, relatii de la cauza la efect.
Specific emisferei stangi este abordarea rationala, inlantuirea logica a eta pelor unui demers.
Emisfera dreapta este universul gandirii fara limbaj, al recunoasterii formelor, al perceptiei
spatiale. Emisfera dreapta da tonul si intonatiile vocii, ea priveste stilul de manifestare al unei

72 persoane. Este locul ritmului, al muzicii, al imaginilor si a l imaginatiei, este locul visului, al
culorii, al vederii in relief. Sarcina ei este sa exprime experienta noastra intr -o imagine.
Modalitatile ei de exprimare sunt nonverbale, modul de functionare se bazeaza pe asociatii.
Functiile ei dominante sunt imagi natia si intuitia, astfel, este socotita sediul competentei artistice
si muzicale. Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale), ea se realizeaza prin asociatii de
idei, prin sinteza relatiilor dintre obiecte -ca sa reconstituie informatiile intr -un tot unitar . Judeca
lucrurile in dependenta de contextul istoric, geografic, economic, sociologic… Nimic nu poate fi
luat izlat – un fel de relationare cat mai completa pe orizontala, fata de emisfera stanga, unde
relationarea este pe verticala. Abordarea p are putin dezordonata dar, avansarea se face in spirala,
putin cate putin elementele se leaga intre ele , cat mai suplu posibil.
In mod similar, s -a formulat ideea ca ratiunea, care este localizata in sistemul cortical, se
opune emotiei care este situata i n sistemul limbic, ratiunea avand caracter dominant obiectiv, iar
emotia fiind subiectiva.
Cortexul reprezintă stadiul recunoașterii obiectelor ca realitate externă într -un spațiu dat,
dar și operarea cu simboluri, limbaj și gândire abstractă. “Mamă a inve nției, tată al gândirii
abstracte, cortexul permite apărarea și procesarea ideilor”80. Acesta s -a dezvoltat foarte mult
luând locul celorlalte formațiuni mai vechi așa cum limbajul a luat locul intuiției și comunicării
nonverbale. Creierul este împărțit în 2 secțiuni: creierul stâng și creierul drept și este format din 4
zone: lobul frontal, lobul pariental, lobul temporal și lobul occipital, care sunt specializate în
îndeplinirea unor funcții senzoriale și motrice.
Din cercetările și experimentele specialiș tilor s -a observat că:
a. Creierul drept și cel stâng lucrează în strânsă legatură unul cu cealalt și depind una de alta: de
exemplu limbajul, structura cuvintelor, memoria este localizată în secțiunea stângă, pe cand
exprimarea cuvintelor, imaginația se regăsesc în cea dreaptă.
b. Dacă o parte din creier ar fi afectat, anumite abilități pot fi estompate (de ex: dacă o anumită
parte din creierul stâng care ține de memorie este afectată, persoana respectivă va începe să uite
mare parte din viața personală, din trecutul ei, dar va simți anumite trăiri atunci când se va lovi
de lucruri personale, poate chiar intime)

80 Mac Lean a formulat pentru prima oară în jurul anului 1960 teoria creierului trinitar care împarte creierul în trei
faze principale ale evoluției sale: creierul reptilian, creierul limbic și cortexul. În 1990 a elaborat această teorie în
detaliu în cartea sa: The Triune Brain in Evolution

73 c. Inteligența analitică, logică este la fel de importantă ca și cea emoțională. În opinia mea,
secolul XX a reprezentat perioada când inteligența analitică, întâlnită de noi toți sub denumirea
de IQ (Intelligent Quotient) a cunoscut un real succes capturând atenția atât a specialiștilor cât și
a oamenilor de afaceri sau a instituților publice și private. Mulți oameni angajau folosind în
procesul de recrutare un test IQ cu scopul de a atrage în echipă cei mai destepți și mai inteligenți
angajați, dar au omis faptul că acest IQ depinde în mare măsură de EQ (emotional Quotient) și că
nu e suficient să fii deștept, dacă nu ști să îți coordonezi emoțiile , să empatizezi, să dirijezi
relațiile interpersonale sau să autoreflectezi. Destul de târziu, abia în 1985 acest concept a prins
contur și a fost apreciat la adevărata sa valoare. Așadar, secolul nostru, secolul 21 reprezintă
perioada optimă pentru toata lumea să valorifice acest concept extrem de important atât în viața
personală cât și cea profesională.
d. Cele șapte inteligențe ale lui Gardner, au fost descrise și repartizate pe harta creierului uman
de către domnul profesor Iulian Leahlu, astfel: Inteligențele intra – și interpersonale se regăsesc în
lobii frontali, cea muzicală în lobii drepți frontali și temporali, cea spațială în lobul parental drept
și zonele posterioare adiacente, inteligența chinestezică în ganglionii bazali inferiori și cereb elul
din emisfera stângă, inteligența logico -matematică în lobul pariental stâng și zonele temporal și
occipital adiacente, cea verbal -lingvistică în lobul temporal stâng și, nu în ultimul rand,
inteligența naturalistă care a fost insuficient localizată.

5.3.2. Emisfera dreaptă, EQ și programarea neuro -lingvistică

Emisfera cerebrală stânga este dominantă la majoritatea dreptacilor, Emisfera stângă
cuprinde aria cerebrală consacrată vorbirii, de aceea se ocupă de citit și vorbit, controlează
procesul gând irii, limbajul, scrierea, calculul și memoria pe termen scurt. Procesează informațiile
în mod simbolic prin cuvinte, idei, concepte, cifre. Deși toti oamenii folosesc limbajul, numai cei
din emisfera stângă transformă totul în cuvinte și gândesc în cuvinte sub forma unui dialog
intern, putând învăța mai ușor, dacă informațiile sunt prezentate sub formă de cuvinte.
În mod normal, emisfera stângă lucrează cu fapte logice, funcționând logic și analitic
asemenea unui calculator, fiind orientată spre conexiuni a bstracte, relații simbolice și analize de
detaliu elaborate logic. Cei care au dezvoltată emisfera stângă, au darul vorbirii, deoarece ei se
ocupă în general, de limbaj, la nivelul ei aflându -se centrul vorbirii.

74 La stângaci este, în general, mai dezvoltat ă emisfera dreaptă, lobul ei frontal fiind mai
mare decat al emisferei stângi. Ea controlează mâna, ochiul, urechea și piciorul de pe partea
stângă, capacitatea de sinteza și generalizare, percepțiile spațiale, estetice, intuiția și creativitatea,
dar nu c ontrolează raționamentul dezvoltat. Ea operează cu imagini, mai ales de acelea de tip
spațial, deține funcții de manipulare a relațiilor spațiale și de configurare a imaginilor, este
centrată pe emoții și sentimente, imaginație și intuiție și activează zon e cerebrale informaționale
puțin accesate realizând nivelurile cele mai complexe ale prelucrării informațiilor.
Emisfera dreaptă este lipsită în mare parte de relațiile cu lumea exterioară, lăsând grija
conducerii și deciziei comportamentale în seama emis ferei stângi. Emisfera dreaptă percepe
senzațiile vizuale, auditive, muzica, armonia, mișcarea, rima, poezia, imagini sugerate, culori,
forme. Logica ei este de tip metaforic, imaginativă, intuitivă, sintetizatoare, percepând relațiile
spațiale tridimensio nal. De asemenea, umorul și frumusețea aparțin tot emisferi drepte.
În plus, această emisferă percepe informațiile global, simultan (vede tot tabloul general
dintr -o dată), învățarea se face de la general spre particular, de la întreg spre parte. Acționeaz ă
asupra informațiilor în manieră sintetică făcând sinteze rapide și complexe permițând înțelegerea
globală, imediată, sub formă simbolică, ca o revelație, și sesizează greu informațiile care sunt
prezentate din aproape în aproape. Se mai spune că persoane le stângace au o intuiție foarte clară
și uneori precisă, dar și un comportament agresiv și dezorganizat, spre deosebire de dreptaci
care, dau dovadă de calm, toleranță și un bun raționament.
Pentru cei care au dezvoltat armonios ambele emisfere, viețile l e sunt îmbogățite, ei
procesează informațiile prin ambele metode – atât simbolice, cât și în imagini – își folosesc
creierul în totalitate, sunt diverși și talentați, au multe preocupări, simțind că nu le ajunge ziua
pentru tot ce au de facut. Ei fac unele acțiuni cu emisfera stângă, altele cu cea dreaptă, folosind -o
pe fiecare în functie de situație. Atunci când activitatea cerebrală devine echilibrată între cele
două emisfere, este momentul de maximă creativitate și eficiență, deoarece emisferele sunt
complementare și atunci când lucrează împreună produc sinergia.

75 Cercetătorul Ned Herrmann81 ne arată în detaliu cum cele patru zone ale creierului se
intersectează, explicând comportamentele noastre umane.
Modelul prin care toate cele patru zone se intersectează este descris astfel: fiecare sistem
cortical (gândirea) este conectat cu sistemul lui limbic (emoțiile). Sistemul limbic stâng are o
influență preponderentă atunci când este dominant sistemul cortical stâng (planifică, organizează,
structurea ză, controlează). Sistemul limbic drept, se află în legătură directă cu sistemul cortical
drept fiind sursa activității afective, acționând cu preponderență atunci când ne aflăm în relație
cu ceilalți. Acest model de funcționare a creierului realizează o s inteză între specializarea pe
orizontală și cea pe verticală, putând să explice varietatea comportamentelor umane prin
combinări între cele patru specializări cerebrale.
Sectorul cortical stâng – când acest sector este activat, persoana consideră lucrurile sau
ideile prin componentele lor (sectorul având ca element predominant analiza), preferând să

81 Ned Herrmann este un binecunoscut cercetător specializat pe gândirea creativă și dominanța cere brală . A
dezvoltat chestionarul “Herrmann Brain Dominance Instrument “ (HBDI), “Herrmann Participant survey form” și
atelierul ACT, “Applied creative thinking workshop”. A fost profesor la Universitatea Cornell și manager în
educație la General Electric î n 1970.

76 utilizeze un raționament logic, înțelegând ușor concepțiile tehnice și stiințifice, percepând și
înțelegând cifrele, manipulându -le cu ușurință (simț matematic) . Ea, de asemenea, are gust
pentru gândirea riguroasă și precisă, adunând toate faptele înainte de a decide, analizând toate
posibilitățile și ținând seama de aspectele financiare. Sectorul limbic stâng – activarea acestui
sector face ca persoana să aibe g rija emoțiilor sale, aceasta având tendința de autocontrol afectiv
exagerat, tendința de a stăpâni, din teama ca nu cumva să transpară mai mult din comportamentul
afectiv. De asemenea, persoana are tendința de a urma obișnuințele pentru a avea siguranța, a ltfel
ar fi dezorientată. Ea planifică, organizează, aranjează, ordonează, clasifică tot pentru a fi
coerent, având grija detaliilor, organizând totul până la cele mai mici amănunte. Persoanei nu -i
place schimbarea căutând să se mențină pe locul pe care îl ocupă. Sectorul cortical drept – Când
este activat acest sector, persoana gândește o problemă, vizualizându -i toate datele, apelând la
intuiție și imaginație. Ea acceptă ambiguitatea și nu se teme de faptul că ar putea răsturna
regulile stabilite făcând s inteza elementelor disparate pentru a creea ceva nou. Persoana este
plină de idei, inventează soluții de perspectivă, vede lucrurile în ansamblu, nereducându -le la
componente, pleacă de la cazuri particulare, concepte, idei, gânduri și dezvoltă concepții
generale. Ea este dedicată unor activități artistice: pictură, muzică, sculptură. Sectorul limbic
drept – persoana cu acest sector activat este foarte interesată de relații umane, simțindu -se bine în
grup, dar și în intimitate. Simte reacțiile celorlalți și dorințele acestora fără să fie nevoie să
vorbească, înțelege intuitiv sentimentele și emoțiile altora și surprinde nonverbal problemele
interpersonale. Ea folosește comunicarea empatică, nefiindu -i frica de emoțiile sale, se simte
bine sub raport afectiv, entuziasmându -se de valori și de ideal. Ea, de asemenea, se
exteriorizeaza și îi place să vorbească mult.
Programarea neuro -lingvistică, P.N.L sau N.L.P. cum este cunoscută ea în cărțile de
specialitate este un concept relativ recent apărut, dezvoltat de J. Grinder (lingvist) și R. Bandler
(matematician) și reunește cunoștințele de psihologie, lingvistică și neurologie, cu cele
referitoare la modalitatea în care creierul uman este împărțit.
Autorii s -au concentrat pe creierul drept, unde este situat centru l comunicării nonverbale,
afirmând că fiecare om are o hartă proprie de reprezentare a lumii, hartă care este important să o
putem descrifa atât la noi cât și la alte persoane, astfel încât să reușim să ne cunoaștem pe noi
mai bine, să cunoaștem lumea în c are trăim și modalitatea de a intra în contact cu ea. Știm cu
toții, de altfel, că de cele mai multe ori calitatea relației dintre două persoane este intens

77 influențată de nivelul inconștient al comunicării (sentimentele, emoțiile, etc), iar scopul P.N.L.
este să maximizeze acest aspect, ajutând omul să comunice și să coopereze cu alte persoane, sa
învețe și să se adapteze mediului social, să ia decizii și să le pună în practică, dar cel mai
important să percepem lumea și să o interpretăm.
În cazul nostru, o persoană cu un nivel ridicat al inteligenței emoționale care rezonează
(empatizează) cu ușurință cu alte pesoane, cunoaște și înțelege sentimentele, reacțiile și emoțiile
proprii, dar și ale altor persoane vor prezenta nivele ridicate în programarea neur o-lingvistică.
Aceștia sunt capabili să înțeleagă și să interacționeze cu lumea din jurul lor cu mare ușurință,
fiind stăpâni pe propriile emoții.
Sistemul educational uman pune în mod traditional accentul pe cele trei activitati
fundamentale – scris, citit , socotit – toate caracteristice emisferei stângi (dominata de rationalitate),
excluzând aproape educarea facultatilor emisferei drepte care este sediul imaginatiei, orientarii
spatiale, decodarii muzicii, culorii, ritmului, creativitatii (dominanta sa fiin d intuitia).
Cercetarile din ultimul deceniu accepta alaturi de IQ (coeficientul de inteligenta) si EQ
(coeficientul emotional). Acestia se afla într -o relatie de interdependenta, fiind incompleti si
ineficienti unul fara celalalt. EQ ridicat face sa traim intens ceea ce ni se întâmpla si sa ne
cunoastem mai bine, pe noi si pe ceilalti.
Mai mult, daca IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit ca
posibilitati de dezvoltare si de crestere.

Secțiunea a III -a: Inteligența emoțională. Între ereditate și educație

Psihologii au fost preocupați de întrebarea: Cui îi revine cea mai importantă influență în
dezvoltarea unor trăsături diferențiale ale inteligenței? Eredității (moștenire genetică) sau
mediului (totalitatea influențelor și exp eriențelor la care este supus individul din momentul
concepției)?82
Există un dezacord legat de caracteristica înnăscută sau dobândită a inteligenței
emoționale ( înzestrare naturală versus educație) , dar se consideră totuși că, spre deosebire de
gradul de inteligență cognitivă (care, odată inițiat, rămâne constant de -a lungul vieții), inteligența
emoțională, componentele ei pot fi în cea mai mare parte învățate. Astfel, gradul de inteligență

82 Diferente individuale, Ann Birch, Sheila Hayward, ed .Tehnica, Bucuresti, 1999.

78 emoționa lă poate fi crescut prin educație și exerciții (deși unele componente ale inteligenței
emoționale sunt tratate ca trăsături de personalitate, acestea fiind mai greu de modificat).
Specialistii care au studiat creierul au descoperit ca dezvoltarea acestuia este mult
influentata genetic. In pubertate, faza de tranzitie intre copilarie si maturitate, presupune
schimbari semnificative la nivelul morfologiei creierului, transformari de care depinde adaptarea
optima a adultului la mediu. Studii recente au aratat faptul ca variatiile in materia cenusie si alba
a creierului adult este, in principal (70 -90%) determinata genetic.
Analizând inteligența lingvistică, inteligenta matematică (lucrul cu cifrele), spatială
(orientarea in spatiu), inteligenta muzicală (capa citatea de a simti si intelege muzica) si
inteligentă chinestezica (capacitatea de a manui obiectele) – aceste lucuri sunt innascute si se
dezvolta in context prielnic pana la varsta de 16 ani.
În schimb, inteligenta intrapersonală (capacitatea de a lucra cu tine, de a -ti intelege
trairile, emotiile, de a -ti accepta greselile) și inteligenta interpersonală (capacitatea de a relationa
cu celalti) – aceastea se dobandesc se dezvolta in timp..
Fiecare dinte aceste tipuri de inteligenta se afla la un anumit nivel de dezvoltare. Ele sunt
"sisteme" independente, adica poti dispunde de inteligenta muzicala dar nu si de inteligenta
matematica, dar se pot potenta unele pe altele.
Inteligenta, ca aptitudine generala, are atat un caracter ereditar, cat si un carac ter
dobandit. Nu se poate stabili ponderea exacta, ca de altfel aceeasi problema se intalneste la orice
latura a psihicului uman (cu exceptia temperamentului – care are un caracter innascut mai
pronuntat, sau caracterul, care se formeaza mai cu seama in ur ma interactiunii cu mediul social).
Inteligența academică, noțiune ce se raportează la modele ale cunoașterii științifice, este
mai flexibilă, mai independentă de contextele concrete în care se construiește. Totuși este de
remarcat că atât sensibilitatea n aturală, inteligența emoțională, cât și inteligența generală sau
tradițională au un caracter adaptativ, asigurând supraviețuirea persoanei.
Modelul genetic (J. Piaget) este centrat pe studiul evoluției proceselor intelectuale în
timp, teoretizând dezvoltar ea stadială a inteligenței, de la naștere până la perioada maturității.
Inteligența se dezvoltă treptat, etapizat, în interacțiunea cu lumea externă, îndeplinind funcții
adaptative în relația dintre organism si mediu. Piaget defineste inteligența ca o form ă de adaptare
eficientă si rapidă la stimulii din mediul extern. Adaptarea este conceptualizată ca echilibru între
asimilare (achiziția de noi informații) si acomodare (înțeleasă ca restructurare si reorganizare a

79 sistemului de cunostințe, în funcție de no ile informații asimilate). Piaget abordează inteligența în
termenii dezvoltării potențialului genetic (capacitățile intelectuale sunt condiționate genetic de
complexitatea si plasticitatea sistemului nervos central), subliniază continuitatea între sistemel e
reprezentative si sistemele conceptuale si descrie patru etape ale dezvoltării intelectului:
a) stadiul senzorio -motor (0 -2 ani);
b) stadiul preoperațional (2 – 7 ani);
c) perioada operațiilor concrete (7 -11 ani);
d) perioada operațiilor formale (11 -17 an i)
Fiecare se naste cu o anumita capacitate intelectuala, dar daca aceasta nu este exersata iar
dezvoltarea ei nu este favorizata de mediul in care traieste, aceasta va ramane la un stadiu
rudimentar. In acelasi timp, prin "munca", fiecare om poate evolua p este "prescriptiile" impuse
de ereditate.
Formarea inteligenței emoționale este într -o mare măsură tributară unor obișnuințe /
automatisme învățate, având ca bază modele emoționale în familie sau mediul școlar.

§1. Etape
1.1. Copilăria: Educația bazată pe EQ

Educația copiilor este un proces complex și de durată. În timp ce majoritatea părinților
consideră că învățarea cât mai devreme a cititului, scrisului sau număratului stă la baza
inteligenței și succesului școlar al copilului, specialiștii susțin că nu acestea au cel mai important
rol.
Psihologul Daniel Goleman, în cartea sa "Inteligența Emoțională", propune tehnica "A fi
pe propriile picioare – Heart Start" și lansează astfel o revoluție în psihologie, susținând
importanța crucială a emoțiilor în d ezvoltarea personalității umane. Raportul "Pe propriile
picioare – Heart Start" evidențiaza rolul crucial al înclinațiilor emoționale și sociale ale copilului
în reușita școlară.
Specialiștii în psihologie susțin că inteligența emoționala și capacitatea co pilului de a
relaționa și de a stabili relații cu cei din jur stau la baza succesului la școală, dar și a succesului în
viață.

80 Mulți părinți nu înțeleg încă faptul că performanțele școlare ale copiilor au foarte puțină
legatură cu abilitatea micuțului de a citi la o vârstă fragedă sau de a rezolva ecuații înainte de
vreme. Mintea este esențială în dezvoltarea unui copil inteligent și descurcăreț, însă și emoțiile
au un rol esențial în succesul micuțului în viață. Iar cei responsabili cu antrenarea și educar e
minții și a emoțiilor copiilor sunt în principal părinții. Acest "antrenament" al emoțiilor și
trăirilor copiilor, precum și al minții începe încă de la nașterea bebelușului.
Felul în care bebelușul simte emoțiile și stările mamei și este afectat de acestea și modul
în care îndrumi și controlezi aceste stări astfel încât să se transforme în ceva constructiv poate
forma un copil de succes. Viața de familie și atmosfera din sânul ei reprezintă primul "curs" la
care asistă copilul în formarea inteligențe i emoționale.
Cu alte cuvinte, felul în care îl tratezi pe copil, atenția pe care i -o acorzi, răbdarea cu care
îl ajuți să depășească problemele, comunicarea, stilul disciplinar pe care îl aplici, toate acestea
contribuie la dezvoltarea emoțională a copilu lui – crucială în reușita școlară.
Goleman susține că mulți părinți greșesc în abordarea și educarea copiilor lor, ignorându –
le sentimentele, trăirile, emoțiile, tratâdu -i superficial, fiind prea indulgenți sau arătâdu -le lipsă
de respect pentru sentimente le lor.
Toate contactele sau schimburile dintre părinți și copii au un substrat emotional și
contribuie la dezvoltarea inteligenței lor emoționale.
Goleman susține că primii 4 ani de viață ai celui mic sunt esențiali în dezvoltarea lui
emoțională și felul în care te comporți și îl lași să iși exprime și să iși controleze emoțiile până la
această vârstă contribuie la reușita lui în viața la maturitate.
Și alți cercetători au demonstrat că elevii care au un sistem emoțional stabil la vârsta de 4
ani au rezult ate mult mai bune la diversele examinări de admitere în facultate. Capacitatea de a
recunoaște și de a face față emoțiilor duce la performanțe mai mari la școală, în mu ncă și în
relațiile interumane.
Dacă cel mic va avea sau nu succes la școală se poate pr ezice în funcție de abilitățile și
înclinațiile lui emoționale și sociale. Iată care sunt principalele elemente de care depinde reușita
școlară a micuțului:
• încredere (în propriile forțe, puterea controlului și stăpânirii de sine etc.);
• intenție (dorință, perseverență, nevoia de a -și pune amprenta asupra unor lucruri sau
probleme și de a le rezolva);

81 • curiozitate;
• comunicare (dorința de a comunica, de a stabili relații verbale cu ceilalți, de a -și exprima
sentimentele, trăirile, emoțiile în cuvinte);
• coopera re (capacitatea de a împărți lucruri, de a -și aștepta rândul, "spiritul de echipă",
adaptarea nevoilor personale la nevoile unui grup etc.);
• implicare (capacitatea de a se implica, de a -i întelege pe ceilalți și de a fi înțeles).
În concluzie, nu capacitat ea copilului de a citi sau de a face socoteli este esențială în
procesul de învățare și în reușita școlară, ci mai degrabă capacitatea de a ști cum să învete lucruri
și să facă față provocărilor la nivel emoțional.
Semnele și comportamentul unui copil inte ligent emoțional
• are capacitatea de a vorbi liber despre ceea ce simte;
• cunoaște și identifică propriile emoții prin care trece și pe cele ale celor din jurul lui;
• comunică ușor cu cei din jurul lui; este deschis la dialoguri;
• știe să -și controleze sentime ntele negative și impulsurile;
• este motivat (descoperă plăcerea din spatele anumitor activități și este orientat spre
performanță sau succes);
• se adaptează ușor la situații noi;
• are prieteni și stabilește cu ușurință relații cu cei din jurul lui;
• este capa bil să iși impună propriile preferințe și să pună întrebări.
Diferența între un individ cu QI mare, care se integrează cu dificultate în viața socio –
profesională și unul cu un QI modest care se descurcă surprinzător de bine este dată de
inteligența emoțion ală, care include autocontrolul, perseverența, capacitatea de automotivare83.
Toate aceste caracteristici le pot fi insuflate copiilor, pentru a avea o șansă în plus în
viață, independent de potențialul intelectual primit pe linie genetică. La nivel mondial se
înregistrează o creștere a problemelor emoționale ale copiilor: aceștia s unt mai emotivi,
deprimați, anxioși, instabili, agresivi. De aceea nu ar trebui ignorată educarea inteligenței
emoționale a copiilor. Acest lucru ar fi posibil prin introducerea unor cursuri inovatoare în
curriculum, care să permită familiazarea copiilor c u specificul unor calități umane deosebit de

83 Elena STĂNCULESCU, „Psihologia educației: de la teorie la practică”, Editura Universitară, București, 2008, p.
264

82 importante în viață: conștiința de sine, autocontrolul și empatia, arta de a asculta, de a rezolva
conflictele, de a coopera.
Karen Stone McCowen, fondatoare a Nueva School este creatoarea programei unei
discip line care să dezvolte competențele cheie ale inteligenței emoționale. Aceasta consideră că
nu trebuie să existe o breșă între dezvoltarea cognitivă și cea afectivă.
Programa Științei Sinelui există de aproape 20 de ani84 și este un model de predare al
inteligenței emoționale. Uneori lecțiile sunt surprinzător de sofisticate.
La Știința Sinelui nu se dau note; viața în sine este examenul de diplomă. Dar la sfârșitul
clasei a opta, când elevii se pregătesc să plece la liceu, fiecare dă un test socratic, un examen oral
de cunoaștere de sine.
Subiectele preferate în cadrul noii d iscipline (întâlnită sub diferite denumiri: știința
sinelui, dezvoltare socială, capacități necesare în viață, studiul social și emoțional) sunt preluate
din viața cotidiană, prin discutarea unor cazuri reale care îi preocupă pe copii: neînțelegerile care
pot degenera în acte violente, suferința de a fi marginalizați, neputința în fața eșecului, invidia,
mânia. Stăpânirea de sine se bazează pe înțelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment,
precum și asumarea responsabilității față de comportamentu l tău.
Deficitul inteligenței emoționale sporește spectrul de risc pe termen lung, eșuarea în viața
de cuplu, în rolul de părinte, antrenând apariția violenței, instabilității psihice, dependențelor de
tot felul (alimentare, toxicomanie, alcoolism).

1.2. Adolescența

Mulți dintre adolescenți sunt nehotărâți în privința carierei pe care o vor urma și caută
ajutor pentru a se putea decide. În procesul de decizie vocaționala concură o multitudine de
factori: familia, profesorii și instituțiile de invățământ , grupul de prieteni, mass -media etc.

1. 2.1. Orientarea vocațională
Familia poate și are datoria să contribuie în procesul consilierii vocaționale prin:
sprijinirea copiilor în alegerea liberă a viitoarei cariere, în găsirea unui viitor loc de muncă;
eliminarea stereotipiilor și prejudecaților cu privire la muncă; încurajarea mobilității în vederea

84 Mihaela ROCCO , op. cit ., p. 157

83 formării profesionale sau exercitării unei profesii; susținerea formării profesionale; furnizarea de
informații cu privire la dinamica economică și ocuparea for ței de muncă.
De foarte multe ori influența părinților în alegerea carierei este decisivă. Modelele
comportamentale vehiculate în familie și atitudinile parentale autoritare/neutre/de tip
compensator vor fi preluate de copii, contribuind la conturarea alegerilor. Datorită legăturilor
psiho -afective intrafamiliale specifice, părinții își supraapreciază copiii și le impun trasee
educaționale și filiere profesionale la care aceștia nu adera sau care nu sunt compatibile cu
structura lor de personalitate, cu aptitudinile și interesele lor. Dezacordul dintre părinți și copii cu
privire la traseul vocațional va influența alegerea, în sensul că aceasta se va contura dificil iar
adeziunea la decizie va fi redusă.
În etapele mai mici de vârstă „criteriile” alegeri i vocaționale sunt afectiv -motivaționale.
Pe măsură ce copiii sunt incluși în niveluri mai înalte de școlarizare, „criteriile” pe care le
au în vedere părinții în influențarea deciziei vocaționale se referă la:
• siguranța și viitorul profesiei pe piața munc ii;
• durata studiilor necesare atingerii obiectivelor de carieră;
• costurile financiare;
• avantajele materiale estimate;
• poziția socială conferită de profesie;
• potențialele riscuri ale muncii în exercitarea profesiei;
• conservarea unei tradiții familiale;
• supra -protecția copilului.
În procesul de consiliere vocațională, sporirea eficienței intervențiilor părinților este
posibilă prin: sprijinirea lor în cunoașterea mai realistă a resurselor personale ale propriilor copii;
reducerea/ eliminarea impactului pr ejudecaților și stereotipiilor cu privire la profesii și lumea
muncii; conștientizarea lor că în procesul alegerii carierei copiilor lor trebuie să manifeste o
atitudine activă, dar echilibrată, să fie implicați, dar să acorde o anumită independență; să
furnizeze informații cu privire la rețeaua școlară și piața forței de muncă; să încurajeze interesele
școlar -profesionale ale copiilor.
Părinții trebuie să se asigure că -l vor sprijini pe tânăr să ia o decizie liberă, conformă cu
aspirațiile acestuia și să n u-și impună punctul de vedere sau profesia ca model. În sprijinirea
copiilor în vederea alegerii carierei, părinții trebuie: să cunoască temerile, ezitările, succesele

84 copiilor; să ofere sugestii dar să nu le impună; să -și trateze copiii cu respect și să a ibă încredere
în aspirațiile și interesele lor; să fie informați în ceea ce privește ofertele de educație, formare,
angajare; să pună la dispoziție și să încurajeze copiii să citească reviste, ziare ce conțin reclame
sau anunțuri ale diferitelor instituții sau firme despre locuri de muncă; să încurajeze tinerii în
conturarea intereselor profesionale; să evite inocularea de idei preconcepute și stereotipuri cu
privire la anumite profesii; să informeze tinerii cu privire la piața muncii și dinamica ei; să ofe re
un suport afectiv propriilor copii; să -și îndrume copiii spre un consilier vocațional.
Grupul de prieteni are o reală valoare pozitivă, de sprijinire a socializării și dezvoltării
comunicării cu semenii, de întărire a sentimentului de securitate persona lă, de suport emoțional
în situații de stres, de refugiu în caz de conflict cu alte persoane. Cu toate acestea, părinții percep
grupul de prieteni ca pe un inamic și nu ca pe un aliat. Părinții, în dorința lor de a -și îndepărta
copiii de grupul considerat nociv/ distructiv, îi ridiculizează, critică, culpabilizează, îi pedepsesc
și nu adoptă atitudini de genul: aprobarea preocupărilor și activităților dezirabile, realizarea de
discuții deschise, calme, argumentate. Reacția copilului în situația unei dezapro bări agresive este
de apărare, de „îndepărtare” de sursa atacului, de adeziune puternică la grupul refuzat de părinți.
Rolul școlii în realizarea orientării vocaționale poate fi identificat la cel puțin trei
niveluri: în organizarea sistemului de educație, în conținutul educației și la nivelul acțiunilor
specifice de orientare în școala. Sistemul de educație permite coexistența unor tipuri diferite de
instituții școlare, cu profiluri școlare și specializări diferite ce se constituie în elemente
favorizante pentru definirea alegerii vocaționale. Conținutul învățământului reprezintă
principalul instrument prin care se realizează inițierea cunoașterii realității, afirmarea
personalității fiecărui individ.
Acțiunile specifice de cunoaștere a personalității elevu lui și de informare școlară
contribuie, de cele mai multe ori, decisiv la realizarea maturizării vocaționale a elevilor
Specialiștii în consiliere vocațională sunt de părere că serviciile oferite de școli au o mai
mare adresabilitate, o rată de exactitate a recomandărilor mai înaltă în comparație cu serviciile
oferte în afara școlii, o stabilitate și o rată de succes a alegerilor mai mare.

1.2.2. Influența EQ asupra performanței academice

Procesul de învățare ocupă un loc interesant în dezvoltarea inteligenței emoționale.

85 “Cum să învățăm” a devenit un deziderat major al școlii de azi, adeseori corelat cu inteligența
emoțională.
În fiecare moment al unei lecții, elevul, dar și profesorul s e confruntă cu provocări la
nivel emoțional. Cu toate încercările profesorilor de a influența comportamentul elevilor,
manifestările neplăcute nu oglindesc neapărat o alegere conștientă din partea lor, Ceea ce elevii
consideră auto -apărare, profesorului îi apare într -o cu totul altă lumină.
Mintea lor procesează realitatea într -un mod diferit. De aceea adulții nu trebuie să -și
piardă calmul și să încerce să înțeleagă ce anume i -a determinat pe elevi să se comporte într -un
anumit fel. Acest mod de a aborda p roblemele trebuie transmis și elevilor.
Cercetările au dovedit că dezvoltarea inteligenței emoționale poate reduce drastic
incidența comportamentelor antisociale, a agresivității, a abandonului școlar și a problemelor de
disciplină.
Pe de altă parte, îmbun ătățește performanțele personale și sociale, participarea la cursuri,
obținerea de rezultate superioare la învățătură.
Dezvoltarea socială și emoțională este cheia succesului școlar. Integrând inteligența
emoțională în actualele programe școlare putem să î mbunătățim performanțele copiilor și să le
asigurăm succesul în viață.
În zilele noastre, școlile au tendința de a integra în propria filozofie dezvoltarea
inteligenței emoționale. Se recunoaște astfel importanța „echipării” copiilor cu abilități de
relaționare, de management al conflictelor, empatie, sinceritate și auto -disciplină. Toate acestea
sunt cărămizile succesului profesional.
Copiilor li se oferă exemple concrete de relații autentice, dominate de respect. De aici și
accentul pus asupra comun icării zilnice profesor -profesor și profesor -elev, ținând cont de faptul
că profesorii sunt modelele și de ei depinde climatul instaurat în sălile de clasă.
În relația profesor -elev, este important să se aibă în vedere nevoia profesorului de a -și
impune au toritatea, pe de o parte și relația sufletească, pe de altă parte. Ideală ar fi îmbinarea
ambelor aspecte pentru a încuraja o relație apropiată cu copiii, fără a lipsi însă autoritatea care
impune reguli și le conferă un sentiment de siguranță.
Profesorul trebuie să fie mai degrabă sigur pe sine decât dictatorial, să folosească un
limbaj direct și explicit, nu amenințător. Să dea de înțeles elevilor că se așteaptă, din partea lor,
la un comportament adecvat, respectuos, iar manifestările nepotrivite vor fi corectate fără ca

86 autorul lor să se simtă umilit. Este la fel de important ca elevii să învețe să exprime ceea ce simt,
dar și să -și stăpânească emoțiile. Ei trebuie să se obișnuiască să -și manifeste sentimentele într -o
manieră adecvată, astfel încât să se facă ascultați și acceptați.
Tratată astfel, recunoașterea și înțelegerea trăirilor copiilor nu devine pură indulgență. Pe
măsură ce elevii înaintează în anii de școală, sunt implicați treptat în viața comunității lor,
învățând de la profesorii lor promov area unei societăți deschise, corecte, în care diferențele să fie
respectate. În acelasi timp, ei dobândesc abilități de relaționare care le vor fi de folos întreaga
viață.
Profesorii cu o inteligență emoțională ridicată stiu să -și motiveze elevii, manifes tă spirit
inovativ, obțin performanțe superioare, folosesc eficient timpul și resursele materiale, dovedesc
calități de lideri și spirit de echipă.
Dezvoltarea inteligenței emoționale a devenit un obiectiv obligatoriu în domeniul
învățământului și cei mai mulți profesori consideră formarea acestor abilități o prioritate în
dezvoltarea elevilor lor.
Este importantă alegerea unui program care include, în mod explicit, formarea abilităților
de a percepe corect, de a înțelege și de a stăpâni emoțiile. Învățarea acestor abilități se bazează,
în principal, pe abordarea practică în defavoarea celei teoretice.
Cel mai important lucru este exersarea abilităților emoționale, astfel încât să devină o a
doua natură în comportamentul elevilor.
Oamenii de știință care au investigat activitatea creierului admit acum faptul că
experiențele repetate lasă o amprentă iar creierul este într -o continuă formare de -a lungul vieții.
Experiențele din copilărie au o influență decisivă în acest proces.
Aceasta înseamnă că anii de școal ă sunt o adevărată „fereastră a oportunităților” din
punct de vedere neurologic, cea mai bună șansă de a oferi copiilor experiențe de viață adecvate,
care să -i ajute mai apoi în carieră și în viața personală.
Copiii se ridică la cel mai înalt nivel academi c atunci când emoțional se simt în siguranță,
încurajați și apreciați, într -o atmosferă educațională bazată pe optimism și empatie. Incă din
primii ani de școală, copiii învață abc -ul emoțiilor.
Ei sunt încurajați să coopereze, să găsească soluții împreună , să conștientizeze
apartenența la un grup.

87 Capacitatea de a -și percepe propriile emoții, de a le decodifica și de a depăși o stare de
spirit negativă are o influență crucială asupra sănătății mentale a elevului, echilibrul psihic
influențând în mod decisiv rezultatele sale academice.
Elevii cu o inteligență emoțională redusă sunt predispuși stresului și problemelor
emoționale, în timpul anilor de studiu. Aceștia ar avea un plus de beneficiu în urma formării
abilităților de adaptare emoțională, care i -ar ajuta să facă față provocărilor de orice fel.
Inteligența emoțională ar putea acționa ca un catalizator al oglindirii abilităților cognitive
în performanța școlară.
Elevii cu o inteligență emoțională ridicată au o frecvență mai bună la cursuri și se im plică
activ, față de colegii lor cu un coeficient scăzut, aceștia din urmă fiind predispuși abandonului
școlar.
Coeficientul ridicat de inteligență emoțională îi ajută pe cei dintâi să facă față cerințelor
complexe și stresului care altfel i -ar debusola.

1.2.3. Influența EQ asupra imaginii și stimei de sine

Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a persoanei privitor la
propria sa valoare. Stima de sine cuprinde credinte (de tipul sunt sau nu sunt competent) si
emotii (de genul triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine se poate aplica la o anumita
situatie particulara (de exemplu referitor la profesie) sau are extindere globala (sunt o persoana
buna, sau nu sunt bun de nimic). Stima de sine este o caracteristica personal a stabila, cu mici
variatii in decursul timpului.
Stima de sine implicita se refera la inclinatia persoanei de a se auto -evalua in maniera
spontana, automata sau inconstienta. Stima de sine explicita este evaluarea constienta dupa auto –
reflectie. Atat stim a de sine implicita, cat si stima de sine explicita sunt elemente ale conceptului
global de stima de sine. Stima de sine implicita a fost definita ca „efectul identificat introspectiv
al atitutdinii fata de sine in relatie cu obiecte si disociat de obiecte ”.
Un aspect important este acela ca experienta de socializare a persoanei va afecta nivelul
stimei sale de sine implicite.
Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia dintre persoana si familia sa,
prietenii apropiati, colegii de servi ciu, grupul religios/politic din care face parte. Aceasta

88 deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima de sine negativa este un factor de
risc pentru tulburarile de comportament alimentar cum sunt bulimia si anorexia. Cresterea stimei
de sine este prima interventie in consilierea scolara si vocationala.
Tehnicile de crestere a stimei de sine sunt generic cunoscute sub numele de intarirea
eului, acestea fiind de domeniu integrativ, si putandu -se realiza prin mijloace cognitiv
comportamental e, de tip gestalt, in cadrul programarii neurolingvistice sau prin tehnici de
hipnoterapie.
Motivația este esențială în activitatea psihică și în dezvoltarea personalității constituindu –
se ca prim element cronologic al oricărei activități, cauza ei internă , selectând și declanșând
activitățile corespunzătoare propriei satisfaceri prin susținere energetică. Motivația contribuie,
prin repetarea unor activități și evitarea altora, la formarea și consolidarea unor însușiri ale
personalității, reprezentând forț a unei persoane care determină un anume comportament.
La rândul ei, personalitatea funcționează ca un filtru pentru anumite motive: cele
conforme orientării ei generale sunt reținute, cele contrare sunt respinse. Motivația și stima de
sine acționează la nivel individual constituindu -se ca elemente principale în devenirea ființei
umane.
Privind și mai departe imaginea de sine nu ne apare ca un simplu epifenomen, ci ea este
însoțită de modificări pe toata scala sistemului bio -psiho -social.
O imagine de si ne pozitivă va da posibilitatea actorilor sociali de a stabili o ștachetă mai
înaltă pentru reușita în viață, îi poate transforma în persoane ce rezolvă problemele și nu care le
acumulează, poate controla stresul pentru ca acesta să nu se transforme în dis perare, poate ajuta
la obținerea relaxării necesare sănătății fizice, sau poate indica drumul de urmat spre o direcție
pozitivă.
Stima de sine este profund legată de raportul dintre sinele autoperceput și sinele ideal
(dorit), adică modul în care oamenii a r vrea să arate, sub multiple aspecte, ca persoane. S -a
constatat că o diferență mare între sinele actual (perceput) și sinele dorit conduce la stări
deprimante. Cercetătorii din psihologie subliniază faptul că distanța dintre sinele actual și cel
dorit co nferă măsura prețuirii (stimei) de sine. Pe parcursul aprofundării acestei problematici, în
cadrul tezei de doctorat am identificat existența unor corelații semnificative între inteligența
socială, inteligența emoțională, empatie și elemente motivaționale alăturate stimei de sine, toate
acestea contribuind la propunerea investigativă a prezentului demers, în dorința de a prezenta

89 modalitatea în care acestea funcționează ca un bun și potrivit instrumentar, de evaluare și
optimizare în aria psihologiei.

1.3. Maturitatea: EQ în dezvoltarea carierei

Inteligența emoțională joacă un rol important în multe domenii din viața noastră. O
recentă carte despre cele mai bune oportunități de dezvoltare a carierei examinează detaliat
abilitățile și aptitudinile necesare succesului viitor în carieră. CareerSmarts: Jobs With a Future85,
scrisă de expertul în carieră Martin Yate, vorbește despre rolul inteligenței emoționale în
planificarea carierei și chiar analizează nivelurile de inteligență emoțională necesare pentru
fiecare stadiu al carierei.
Anumite posturi nu necesită un înalt grad de inteligență emoțională. Aceste tipuri de
carieră se concentrează în principal asupra unor responsabilități care pot fi îndeplinite individual
sau prin lucrul cu ceilalți prin metode fi xe, stabilite și structurate dinainte. Asta nu înseamnă,
însă, că dacă ai un înalt nivel de inteligență emoțională, nu vei reuși în astfel de poziții. De fapt,
chiar inteligența emoțională poate fi chiar elementul care te diferențiază de ceilalți colegi și te
ajută în obținerea succesului.
Anumite posturi necesită contacte multiple cu alte persoane sau necesită implicarea în
lucrul în echipe informale. Altele solicită din partea ocupantului capacitatea de fi empatic, de a -i
înțelege pe ceilalți. Dacă nu ai un înalt nivel al inteligenței emoționale, atunci poți considera
astfel de posturi ca fiind dificile sau, chiar nesatisfăcătoare.
În Anexa 2 este exemplificată corespondența dintre anumite posturi specifice și nivelul de
inteligență emoțională necesară, pe o scală de la 1 la 5.
Oamenii cu competente emotionale crescute actioneaza mai bine decat cei cu inteligenta
emotionala scazuta in situatii dificile pentru o companie; ei gandesc mai clar si gandesc
constructiv in situatii -limita sau cand lucreaza sub pre siune, au grija de ei și de ceilalti – clienti,
colegi, sefi, subordonati, interactioneaza usor in echipa. Intr -o situatie de criza, oamenii tind sa
caute pe cineva care sa aiba: experienta, o pozitie un status clar si carisma. Liderii tind sa fie
alesi, i n timp ce managerii sunt, in majoritatea cazurilor, numiti.

85 Ballantine, 1997

90 Capacitatea de a lucra cu oamenii este unul dintre cei mai importanți factori în
determinarea succesului la locul de muncă.
Evident, stăpânirea pe plan tehnic a jobului tău este esențială. Pregătirea profesională este
insuficientă fără capacitatea de relaționare86.
Stăpânirea tehnică nu este suficientă pentru a garanta succesul profesional încă. Oamenii
cu abilități tehnice își pierd jobul câteodată, pentru că nu sunt capabili să se înțeleagă cu colegii
lor.
Un studiu cu privire la motivele pentru care oamenii sunt concediați arată că 90% dintre
concedieri sunt rezultatul unei atitudini necorespunzătoare, al unui comportament inadecvat sau
al unor dificultăți de relaționare, în ciuda deținerii abilităților necesare pentru job.
Abilitățile tehnice te conduc către o poziție de management, dar capacitatea de a lucra cu
oamenii este cea care te menține la acest nivel.
Companiile caută oameni care au abilitate tehnică și experiență pentru a -și face meseria
bine. Câteodată, ele îi promovează cu speranța că aceștia îi pot conduce pe alții care fac muncă
similară cu ce au făcut ei până să fie promovați. Odată promovat, un lider trebuie să demonstreze
abilitatea de a lucra cu oamenii.
Pornind de la ideea dezvoltării și aplicării inteligenței emoționale în viața de zi cu zi, în
cadrul grupului de prieteni și al familiei, cercetările conduse de Daniel Goleman au arătat cum la
nivel corporativ managerii caută să își aleagă viitorii angajați după alte criteri i față de cele
tradiționale. Astăzi, managerii de resurse umane urmăresc un profil diferit al angajatului, bazat
nu atât pe cunoștințele brute care se pot învăța în timp, cât pe competențele care să -l ateste ca un
candidat ideal în ceea ce privește integra rea într -o echipă de lucru, comunicarea eficientă.
Desigur, acest lucru se extrapolează și la nivelurile de conducere în măsura în care s -a
observat că managerii care sunt conștienți de emoțiile lor și de cele ale persoanelor din jur sunt
mai capabili să o fere provocări, să își motiveze și să își inspire echipele de lucru pentru a
desfășura o muncă productivă, față de managerul tradițional care separă partea emoțională de
locul de muncă. Încercând să cuantifice acest concept, mai multe cercetări din ultimii 10 ani au
arătat că superioritatea inteligenței emoționale este strâns legată de succesul carierei și de
promovarea la locul de muncă, devenind un criteriu de selecție care a eclipsat inteligența

86 Adele B. Lynn – Inteligența socială si empatia – componente ale inteligenței emoționale

91 cognitivă și alte abilități manageriale când vine vorba de promovarea de la nivel middle către top
management87.

§2. Conturarea profilului psihologic

Deosebirea dintre inteligența emoțională (IE), al cărui nivel de structurare se apreciază
prin coeficientul emoțional (QE), și inteligența academică, care se raportează la gândirea logică
și se dobândește preponderent în școli, evaluată prin coeficientul intelectual (IQ), se poate face și
în termeni accesibili tuturor și anume: „glasul inimii și vocea rațiunii”. Cele două forme de
inteligență se referă la două feluri de cunoaștere, una bazată pe afectivitate, cealaltă bazată pe
rațiune.
După efectuarea unei cercetări privind inteligența emoțională, Jack Block88 (Universitatea
Berkeley din California) a stabilit profiluri tipologice pentru bărbați și femei, care s e află într -una
din următoarele situații:
a) coeficient intelectual înalt și coeficient emoțional mai redus;
b) coeficient emoțional înalt și coeficient intelectual peste medie;

2.1. Comportamentul celui cu EQ ridicată

Profilul psihologic pentru un bărbat cu abilitate sau coeficient înalt al inteligenței
emoționale (QE): Posedă un echilibru social în relațiile interumane. Are o capacitate remarcabilă
de a se angaja în rezolvarea problemelor altor persoane, se poate dedica unor cauze nobile, este
responsabil din punct de vedere social și are în vedere latura morală a împrejurărilor în care este
implicat. Este simpatic și grijuliu în relațiile interpersonale. Are o viață afectivă bogată, nuanțată
în privința propriei persoane. Se simte confortabil cu si ne și cu alții în universul social în care
trăiește.
Profilul psihologic al unei femei cu un coeficient emoțional (QE) înalt: Tinde să fie
afirmativă (pozitivă) exprimându -și direct, natural sentimentele, simțindu -se bine în pielea ei,

87 James Kunnannat. ”Emotional Intelligence: the next big HR investment”, in Development and learning in
organizations , Vol. 23, No.3, 2009, p. 34 – 35, disponibil la adresa www.emeraldinsight.com/1477 -7282.htm
88 Mihaela ROCCO , op. cit ., 148 -150

92 gândurile despre pro pria persoană fiind pozitive. Pentru ea viața are sens și merită trăită din plin.
Este o ființă sociabilă, care își exprimă adecvat sentimentele și se adaptează bine la stres. Este
echilibrată din punct de vedere social, face ușor cunoștință cu persoane no i, se simte confortabil
cu sine fiind glumeață, jucăușă, spontană, naturală în plan sexual. Foarte rar se simte anxioasă.
O persoană cu un înalt nivel de IE:
• Își exprimă sentimentele clar și direct utilizând fraze care încep cu: “Eu simt…”;
• Nu îi este teamă să își exprime sentimentele;
• Nu este dominată de sentimente negative precum: teamă, griji, rușine, jenă, dezamăgire,
lipsă de speranță, lipsă de putere, dependență, victimizare, descurajare;
• Este capabil să distingă elementele non -verbale ale comunicării;
• Lasă sentimentele să îl conducă spre alegeri “sănătoase” și fericire;
• Contrabalansează sentimentele cu rațiune, logică și realitate;
• Acționează din dorință, nu din sentimentul de datorie, vină, forță sau obligație;
• Este independent, î ncrezător în propriile forțe și are un moral puternic;
• Este motivat intrinsec;
• Nu este motivat de putere, bunăstare, poziție, faimă sau aprobare;
• Este în majoritatea timpului optimist, dar totodată realist, și poate să fie și pesimist când
este cazul;
• Nu internalizează eșecurile;
• Ține cont de sentimentele celor din jurul său;
• Vorbește cu nonșalanță despre sentimente;
• Nu se blochează în caz de frică sau îngrijorare;
• Este capabil să identifice sentimente concurente multiple.

2.2. Comportamentul celu i cu EQ redusă
Profilul psihologic pentru un bărbat cu coeficient intelectual înalt și coeficient emoțional
mai redus : Este ambițios și productiv, perseverent, calm, imperturbabil cu privire la ceea ce -l
privește, fiindcă socotește că are dreptate și nu poate fi vulnerabil. Este predictibil, poți să vezi
cum se va comporta în deferite situații, cum va reacționa în cele mai diverse contexte
profesionale și sociale.

93 Tinde să fie critic și condescendent, cusurgiu, dificil și inhibat, stânjenit și jenat în
experiența sexuală și senzuală, inexpresiv și detașat, în plan emoțional fiind stupid și neprietenos.
Profilul psihologic al unei femei cu un coeficient intelectual (QI) înalt: Are încredere în
intelect, în forța de cunoaștere a rațiunii. Are fluență în expr imarea gândurilor. Apreciază în mare
măsură valorile intelectuale dând dovadă de interes pregnant pentru domeniile intelectuale și
estetice. Are tendința spre introversiune, fiind orientată spre propria persoană. Este predispusă la
anxietate, disecarea fir ului în patru, exacerbarea greșelilor proprii care o macină în timp și
vinovăție. Ezită să -și exprime sau să -și arate supărarea sau mânia într -un mod firesc, deschis.
O persoană cu un scăzut nivel de IE89:
• Nu își asumă responsabilitatea propriilor sentimen te ci dă vina pe cei din jur pentru ele;
• Are dificultăți în formularea propozițiilor care încep cu “Eu simt…”;
• Nu poate spune de ce se simte într -un anumit fel, sau nu poate spune fără să arunce vina
pe altcineva;
• Atacă, dă vina, comandă, critică, întrerupe, ține prelegeri, dă sfaturi în stînga și dreapta,
emite judecăți de valoare despre cei din jur;
• Încearcă să te analizeze, de exemplu cînd îți exprimi sentimentele;
• Începe deseori propoziții cu “Cred că tu…”;
• Dă vina pe ceilalți;
• Ascunde informații sau chiar minte în legătură cu sentimentele proprii;
• Exagerează sau minimalizează propriile sentimente;
• Îi lipsește integritatea și simțul conștiinței;
• Poartă ură, nu iartă;
• Nu îți spune niciodată unde te situez i în raport cu ea;
• Se simte inconfortabil “să fie prin preajmă”;
• Acționează în funcție de sentimente, mai degrabă decât vorbește despre ele;
• Este indirectă și evazivă;
• Este insensibilă la sentimentele celor din jur;
• Nu este empatică, nu simte compasiu ne;
• Este rigidă, inflexibilă, are nevoie de reguli clare pentru a se simți în siguranță;

89 Adaptat după: “EQ for everybody” de Steve Hein, 1996

94 • Este o persoană “rece”;
• Nu se gândește la sentimentele celorlalți înainte de acționa;
• Acționează fără să se gândească la sentimentele viitoare;
• Evită responsabilitatea prin fraze de genul: “Ce era să fac? Nu am avut de ales!”;
• Poate fi mult prea pesimistă, ducând la distrugerea bunei dispoziții a celor din jur;
• Poate fi supra optimistă, până la punctul în care devine nerealistă, negând temerile
fundamentate ale celorlalți;
• Se lasă “purtată de val” în ciuda bunului simț, sau renunță la primul semn de probleme;
• Se încăpățânează la propriile idei, fiind prea nesigură pentru a fi deschisă la noi păreri;
• Se concentrează asupra faptelor mai degrabă decât asupra sentimentelor.

Secțiunea a IV -a: Importanța inteligenței emoționale
§1. Beneficiile EQ

Oamenii inteligenți emoțional își folosesc mintea pentru a detecta și controla tendințele
instinctuale ale creierului de a depăși raționalul prin emoții.
C.G. Jung este cel care în anii 20 subliniază importanța și semnificația domeniului
afectivității în structurarea personalității . Remarca, alături de logică ca forma de raționalizare,
afectivitatea. Sentimentul este o capacitate prin care raționezi în privința a ceea ce te apropie sau
distanțează de lucruri, în funcție de valoarea acestora pentru tine. Em oțiile, ca nivel primar,
spune Jung, pot fi masterizate la nivelul EUlui și transformate într -o funcție de cunoaștere a lumi
reale. Un EU capabil să -și gestioneze relațiile cu lumea în funcție de conștiința valorilor
emoționale, este un eu eficient și empa tic.
Achizitiile in planul inteligentei emotionale sunt susceptibile sa faciliteze obtinerea de
performante contextuale – dezvoltarea și aplicarea inteligenței emoționale în viața de zi cu zi,
în cadrul grupului de prieteni și al familiei,în societate sau la locul de muncă.
Cercetările conduse de Daniel Goleman au arătat cum la nivel corporativ managerii de
resurse umane u rmăresc un profil diferit al angajatului, bazat nu atât pe cunoștințele brute care se
pot învăța în timp, cât pe competențele care să -l ateste ca un candidat ideal în ceea ce privește
integrarea într -o echipă de lucru, comunicarea eficientă.

95 Cercetarile de psihologie organizationala au ajuns la concluzia ca managerii, ca si
angajatii cu un coeficient emotional ridicat, au mai mult succes decat cei care au doar o buna
calificare tehnica.
S-a mai observat că managerii care sunt conștienți de emoțiile lor și de cele ale
persoanelor din jur sunt mai capabili să ofere provocări, să își motiveze și să își inspire echipele
de lucru pentru a desfășura o muncă productivă, față de managerul tradițional care separă partea
emoțională de locul de muncă. Încercând să cua ntifice acest concept, mai multe cercetări din
ultimii 10 ani au arătat că superioritatea inteligenței emoționale este strâns legată de succesul
carierei și de promovarea la locul de muncă, devenind un criteriu de selecție care a eclipsat
inteligența cogni tivă și alte abilități manageriale când vine vorba de promovarea de la nivel
mediu către top management90.
O parte semnificativa din cercetarea de baza asupra competentelor emotionale o
reprezinta studiul realizat de Lyle Spencer91 . Punctele forte ale celor cu inteligență emoțională
crescută s -au dovedit a fi: dorinta de a obtine rezultate, abilitatea de initiativa, aptitudinea de a
lucra in echipa si capacitatea de a conduce o echipa.
Exista domenii in care inteligenta emotionala joaca un rol mai important decat in altele,
dar cert este ca aceasta abilitate nu trebuie subestimata. Tinand cont de impactul pe care il poate
avea asupra activitatii organizatiei, se recomanda chiar imbunatatirea ei, intrucat, spre deosbeire
de IQ, EQ este controlabil intr -o mai mare masura, si prin eforturi sustinute, poate fi crescut.
Din punctul de vedere al angajatorului nivelul inteligentei emotionale al salariatilor sai
este foarte important, pentru ca acesta are motiv atia de a creste productivitatea muncii in
organizatia pe care o conduce. Testarea inteligentei emotionale este recomandata mai ales in
mediile de afaceri ultra competitive, putand fi utilizata ca instrument de screening in procesul de
recrutare si select ie a unor angajati inteligenti si sanatosi emotional, cu un potential ridicat de a
avea succes.
Un QE ridicat se cere cu deosebire in profesiile din industriile de marketing si
comunicare, finante, asigurari, vanzari etc. O alta profesie in care QE este criteriu predictor al
succesului este cea de management. Studiile arata ca principala dimensiune care este intalnita la
toti managerii de succes este abilitatea de a transmite viziunea lor sau a companiei angajatilor

90 James Kunnannat. ”Emotional Intelligence: the next big HR investment”, in Development and learning in
organizations , Vol. 23, No.3, 2009, p. 34 – 35, disponibil la adresa www.emeraldinsight.com/1477 -7282.htm ,
91 Ibidem, p . 62

96 acesteia ; de a ii insufleti si de a ii face parte din efortul comun al acesteia; de a interactiona si a
comunica cu succes cu oamenii.
Un indice ridicat de QE poate face o diferenta dramatica intre doua persoane care
lucreaza in meserii in care succesul si eficien ta in munca depind major de intepretarea si
controlul emotiilor sau de abilitatile de relationare cu ceilalti.
Prin urmare, abilitatile de care beneficiază cel cu inteligentă emotională dezvoltată si care
contribuie major atât în viață cât și la succesul activitatii profesionale sunt:
• abilitatea de comunicare si relationare cu ceilalti,
• abilitatea individului de a se adapta la situatii care se modifica rapid ,
• capacitatea de cunoaste si decodifica rapid propriile emotii si ale celorlalti,
• capacitatea de a gestiona situatii stresante,
• capacitatea de a te accepta si respecta pe sine, putere interioara si incredere in sine
• capacitatea de a accepta si exprima des chis emotiile
• responsabilitate sociala
• capacitatea de a adapta universul interior la realitatea exterioara
• flexibilitate
• capacitatea de a identifica si gestiona probleme prin oferirea de solutii
• capacitatea de rezista impulsurilor, tentatiilor, frustra rilor – managementul emotiilor
• perspectiva asupra vietii este una optimistă și fericită.
• capacitatea de a dezvolta la maxim propriul potential
• abilitatea de a negocia eficient și de a vinde.
Astfel performantele mărite la locul de munc ă se vor datora:
1. Unui leadership si management eficient
2. Motivației imbunatățite care va spori și puterea inovatoare a individului
3. Abilitatății de a crea sau pastra o atmosfera placuta de lucru in echipa și, prin
urmare, de a munci eficient in echipă
Aspectele circumscrise inte ligentei emotionale sunt din ce in ce mai puternic valorizate
de societatile moderne. In unele situatii acestea sunt chiar mai relevante – in ceea ce priveste
adaptarea individului la mediul social – decat aspectele „traditionale” ale inteligentei generale .

97 §2. Dezavantajele unui EQ redus

Se poate observa adesea că cei mai deștepți oameni nu sunt neapărat cei mai de succes
sau cei mai ȋmpliniți oameni. Se cunosc exemple de persoane care sunt geniali din punct de
vedere academic și totuși sunt inadaptați din punct de vedere social. Inteligența intelectuală nu
este suficientă pentru a avea succes ȋn viață.
IQ-ul poate ajuta la obținerea unei medii mari ȋn facultate, dar EQ -ul este cel care
contribuie la gestionarea stresului și emoțiilor atunci când student ul se confruntă cu examenele
finale.
În viața de zi cu zi, o inteligență emoțională redusă poate afecta:
A. Performanța individului la locul de muncă
Framantarile ii fac pe oameni sa -si foloseasca mai putin inteligenta emotionala, intrucat
emotiile negative perturba abilitatile sociale si calitatile empatice. Calitatea dispozitiei dicteaza
calitatea muncii. Cand oamenii se simt bine, ei dau tot ce au mai bun, sunt mai increzatori in
abilitatea lor de a atinge obiective, sunt mai creativi, mai apti in a lua d ecizii si mai dispusi sa isi
ofere ajutorul.
Cheia performantelor superioare ale unui lider bazata pe inteligenta emotionala in folosul
tuturor sta in modul in care conducatorul se raporteaza la propria persoana cat si la relatiile sale.
“Emotiile negative , in special furia si anxietatea cronice sau sentimentul de inutilitate, perturba
munca, deturnand atentia de la activitatea desfasurata “92.
B. Sănătatea fizică
Atunci când o persoană se află ȋn imposibilitatea de a -și gestiona nivelul de stres, acest
lucru îi poate cauza grave probleme de sănătate. Stresul poate crește tensiunea arterială, poate
inhiba funcționarea eficientă a sistemului imunitar, crește riscul de atac de cord și de accident
vascular cerebral. Primul pas către o ȋmbunățățire a inteligenței e moționale este reprezentată de
eliberarea stresului din viața persoanei.
C. Sănătatea mentală
Nivelurile ridicate de stres pot avea un impact negativ asupra sănătății noastre mentale,
lăsându -ne ȋntr -o stare de vulnerabilitate față de anxietate și depresie. Dacă ne aflăm ȋn

92 Daniel Goleman, Richard Boyatis, Annie McKee (2005), Inteligenta emotionala in leadership, Editura Curtea
Veche, Bucuresti, p . 32

98 imposibilitatea de a ne ȋnțelege și de a ne gestiona emoțiile, putem fi, de asemenea, predispuși la
schimbări dese de dispoziție, ȋn timp ce inabilitatea de a forma relații puternice ne poate face să
ne simțim singuri și izolați.
D. Relațiil e interumane
Prin ȋnțelegerea emoțiilor proprii și prin controlarea acestora ne putem afla ȋntr -o poziție
mult mai bună care ne va ajuta să ne exprimăm mai bine și să ȋnțelegem modul ȋn care se simt
celelalte persoane din jurul nostru. Acest lucru ne permi te să comunicăm mai eficient și să creăm
relații puternice, atât la locul de muncă cât și ȋn viața personală.

§3. Tehnici de dezvoltare -stimulare a EQ

Conform unor studii recente și a lui Goleman, Inteligența Emoțională poate fi dezvoltată
ȋn timp (termenul la care face referire Goleman este maturitatea inteligenței emoționale).
Pentru a avea acces la o gamă largă de opțiuni și la o gamă largă de decizii, trebuie să ne
educăm propriile emoții și să ni le aducem ȋntr -o stare de echilbru cu puterea vo inței. De
asemenea, memoria este strâns legată de emoțiile noastre. Ȋnvățând să rămânem conectați cu
ambele emisfere cerebrale ale creierului nostru, ne putem extinde varietatea de opțiuni pe care le
putem acces a ȋn anumite situații dificile.
Acest lucru ne poate ajuta să evităm repetarea greșelilor anterioare.

99 Pentru a dezvolta inteligența emoțională și abilitatea de luare a deciziilor este necesară
ȋnțelegerea și gestionarea propriilor emoții. Gestionarea propriilor emoții este o aptitudine ce
poate fi dezvoltată cu ajutorul instrumentelor de control și de gestionare a stresului și a celor care
au capacitatea de a dezvolta comunicarea.
Inteligența Emoțională se dezvoltă prin eliminarea stresului, prin ȋmbunătățirea
concentrării și prin menținerea unei conectivități față de propria persoană și față de cei din jur.
Competențele cheie de dezvoltare a inteligenței emoționale pot fi ȋnvățate de oricine,
oricând. Cu toate acestea, există o mare diferență ȋntre cunoașterea despre inteligența emoțională
și aplicarea acesteia ȋn viața ta. Doar pentru că știi să faci ceva, asta nu ȋnseamnă că o vei face, ȋn
special ȋn acele momente când te simți c opleșit de stres, element care poate deturna cele mai
nobile intenții. Cu scopul de a -ți schimba permanent comportamentul tău actual ȋntr -unul care
face față presiunilor, este necesar să ȋnțelegi cum poți elimina stresul din viața ta chiar ȋn
momentul ȋn c are acesta și -a făcut apariția. Acest lucru ȋnseamnă că este necesar ca aceste
informații să fie aplicate zilnic, ultimul scop fiind acela de a le internaliza.
Inteligența Emoțională se poate dezvolta prin ȋnvățarea unor noi aptitudini.
• Aptitudini care su nt esențiale pentru controlul și gestionarea stresului:
1. Abilitatea de a reduce stresul rapid stresul atunci când apare, ȋntr -o
varietate de ȋmprejurări.
Nivelulrile ridicate de stres pot copleși mintea și corpul, acest lucru stând ȋn calea
aptitudinii noastre de interptretare corectă a situațiilor, de a -i asculta pe cei din jurul nostru, de a
fi conștienți de propriile sentimente și nevoi și de a comunica ȋntr-un mod clar. Abilitatea de a te
calma rapid și de a diminua nivelurile de stres vă ajută să ramâneți echilibrați, concentrați și ȋn
controlul situațiilor, idiferent de provocările pe care le intâlniți sau de dificultatea situațiilor.
Eliminarea stresu lui: cum să funcționezi eficient ȋn momentul prezent Dezvoltați -vă abilitățile de
eliminare a stresului folosindu -vă de următorii trei pași: Realizează atunci când ești stresat –
Primul pas către reducerea nivelurilor de stres este acesta: realizează atunc i când ești stresat.
Cum reacționează organismul tău atunci când ești stresat? Mușchii tăi și stomacul sunt ȋncordați
sau relaxați? Palmele tale sunt ȋncleștate? Respirația este superficială? Conștientizarea
răspusurilor fizice ȋn fața stresului vă vor aju ta să reglați tensiunea ȋn momentul ȋn care apare.
Identifică modul ȋn care reacționezi la stres – Fiecare dintre noi reacționăm diferit ȋn fața
stresului. Dacă ai tendința de a deveni nervos sau agitat atunci când ești supus presiunii stresului,

100 activităț ile recomandate sunt cele care te calmează, meditația sau plimbările ȋn natură de
exemplu. Dacă ai tendința de a deveni depresiv sau izolat ȋn momentele ȋn care ești stresat,
activitățile recomandate sunt cele care te pot stimula, ȋnotul de exemplu. Dacă a i tendința de a
ȋngheța atunci cănd ești supus stresului, este necesar să te implici ȋn activități care ȋți oferă, ȋn
același timp, atât confort cât și stimulare.
2. Abilitatea de a recunoaște emoțiile și de a nu se lăsa copleșit de acestea
Abilitatea de a te conecta la propriile tale emoții, abilitatea de a ȋnțelege moment de
moment modul ȋn care popriile tale gânduri ȋți influențează emoțiile și invers, este esențială
pentru ȋnțelegerea de sine și pentru a ramâne calm și concentrat atunci când apar situații
tensionate. Mulți oameni sunt deconectați față de propriile lor emoții, ȋn special cele puternice
(furie, tristețe, frică și bucurie). Acest fenoment se datorează de cele mai multe ori anumitor
experiențe negative din copilărie, experiențe ce te -au făcut s ă te ȋnchizi din punct de vedere
emoțional. Cu toate că ne putem denatura, nega sau ne putem amorți sentimentele, nu le putem
elimina. Acestea continuă să se afle acolo, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de existența
lor. Din păcate, fără conștienti zarea emoțională nu ne putem ȋnțelege pe deplin propriile noastre
motivații și nevoi și nici nu putem comunica ȋntr -un mod eficient cu cei din jurul nostru. Suntem,
de asemenea, supuși unui mai mare risc de a deveni copleșiți de acestea ȋn cazul situațiilo r care
par a fi periculoase.
• Aptitudini ce ajută la ȋmbunătățirea aptitdunilor de comunicare .
1. Abilitatea de conectare emoțional cu celelalte persoane folosind limbajul
non-verbal.
Competența de a comunica eficient necesită mult mai mult decât abilități le verbale și
capacitatea de gestionare a stresului. De multe ori, ceea ce spui este mult mai puțin important ȋn
comparație cu modul ȋn care o spui. Gesturile pe care le faci, postura corporală, cât de repede sau
cât de tare vorbești, cât de aproape stai s au modul ȋn care privești ȋn ochi persoana căreia -i
vorbești cântăresc mult mai mult ȋn comparație cu ceea ce spui. Pentru a le menține atenția celor
din jurul tău și de a te conecta cu aceștia este necesar să fii conștient de importanța comunicării
non-verbale și să răspunzi la indiciile non -verbale oferite de interlocutorii tăi. Aceste mesaje nu
se opresc ȋn momentul ȋn care cineva se oprește din vorbit. Chiar și atunci când ești tăcut, o
formă de comunicare există ȋn continuare. Gândește -te la ceea ce tr asmiți și dacă ceea ce
transmiți se află ȋn concordanță cu ceea ce simți ȋn interior. Mesajele tale non -verbale pot

101 produce un sentiment de interes, ȋncredere, entuziasm sau pot genera frică, confuzie, neȋncredere
și dezinteres.
2. Abilitatea de a folosi umo rul și joaca pentru a se menține conectat ȋn
situațiile dificile.
Râsul, umorul și joaca sunt atidoții naturali ai dificultăților vieții; aceștia ne ușurează
viața și ne ajută să privim lucrurile ȋn perspectivă. Râsul reduce stresul, ȋmbunătățește dispozi ția
și ne echilibează sistemul nervos. Comunicarea glumeață ajută la extinderea inteligenței
emoționale și vă ajută să: Depășiți mult mai ușor dificultățile. Permițându -vă să vizualizați
frustrările și dezamăgirile dintr -o nouă perspectivă veți supraviețui mult mai ușor situațiilor
dificile. Treceți mai ușor peste diferențe. Folosindu -vă de umor, adesea puteți spune numite
lucruri pe care altfel nu le puteați spune. Te relaxezi și te energizezi ȋn același timp. Comunicarea
glumeață ameliorează oboseala și v ă relaxează organismul. Astfel veți deveni mai creativi, vă
veți elibera de modul de gândire rigidâ și veți putea observa lucrurile dintr -o altă perspectivă.
Cum vă puteți dezvolta acest stil de comunicare: Niciodată nu este prea târziu să ȋți dezvolți ace st
stil de comunicare și să -ți ȋmbrățisezi partea ta jucăușă, plină de umor. Fă -ți timp pentru
activitățile de calitate. Cu cât vei glumi mai mult, cu cât vei râde mai mult, cu atât mai ușor va
deveni. Joacă -te cu cei mici și cu oamenii plini de viață care apreciază schimbul de replici
jucăușe.
3. Abilitatea de a rezolva conflictele ȋntr -un mod pozitiv și cu ȋncredere..
Conflictele și argumentele sunt o parte nelipsită a oricărei relații. Două persoane nu pot
avea aceleași nevoi, aceleași opinii și aceleași aș teptări. Cu toate acestea, nu este un lucru rău.
Rezolvarea conflictelor ȋntr -o manieră pozitivă poate ȋntări ȋncrederea ȋntr -o relație. Atunci când
conflictul nu este perceptut ca fiind o amenințare, acesta stimulează libertatea, creativitatea și
siguranț a ȋn relații. Capacitatea de a gestiona conflictele ȋntr -o manieră pozitivă este susținută de
cele patru abilități anterioare. De ȋndată ce le vei internaliza pe cele patru, vei fi mult mai bine
echipat și vei face mult mai bine față situațiilor ȋncărcate emoțional și vei putea dezamorsa
situațiile ȋnainte ca acestea să degenereze.
Fiecare aptitudine se bazează pe ȋnvățarea și practicarea abilităților anterioare
Din fericire si spre deosebire de IQ, care este o moștenire genetică si care cu greu se
modifica in timpul vietii, inteligenta emotionala se poate imbunatati la orice varsta si de catre
oricine.

102 §4. Transformările sociale în contextul
globalizării și a t ehnologizării și impactul asupra EQ

Starea actuală a societății contemporane îi determină pe fiecare dintre membrii ei să
reflecteze adânc asupra schimbărilor ce se produc în comunitate, în viața lor profesională și
personală. Atât viteza cu care intervin aceste schimbări, cât și dramatismul lor, incertitudinea și
caracterul lor contradictoriu fac ca personalitatea să -și revizuiască manifestările
comportamentale, conturându -și alte priorități valorice. Astfel, pentru a rezista și a face față
tuturor provoc ărilor, cele mai semnificative și relevante priorități, în acest sens, devin cele
orientate spre stabilitatea trăirilor afective, echilibrul emoțional, priceperea de a relaționa, a
coopera, a înțelege și gestiona corect emoțiile proprii și ale celor din ju r. Conștientizând aceste
lucruri, tot mai des relevăm importanța emoțiilor și a stărilor afective în sprijinirea controlului
asupra situațiilor social dificile, inducând la un comportament corect, adecvat, garantând un nivel
normal de socializare și integr are morală, stimulând motivația comunicării interpersonale active.
Complexitatea mereu crescândă a societății contemporane face ca inteligența probată în
contextul educațional să fie insuficientă pentru mulți dintre noi în contextul rezolvării
problemelor cotidiene. Sunt bine cunoscute cazurile a numeroși studenți geniali a căror
performanță, pe durata școlarizării, depășește sensibil reușitele colegilor lor, dar care nu reușesc
mai apoi să -și valorifice potențialul, eșuând în plan profesional din cauza lipsei deprinderilor
practice și a celor sociale. Se atestă și reversu l acestei situații: unele persoane, deși modest dotate
intelectual, dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte, fiind considerate
oameni de succes.
Nu trebuie omis faptul că în cele două medii, educațional și social, problemele cu ca re ne
confruntăm sunt calitativ diferite. Mediul educațional impune pentru rezolvare, prioritar,
problemele bine definite, adică problemele pentru care, de regulă, există un singur răspuns
corect. Prin contrast, problemele vieții cotidiene sunt slab defini te, ceea ce permite abordarea lor
din mai multe perspective, căci, pentru ele, nu există niciodată o soluție perfectă.
Dezvoltarea abilităților socioemoționale în cazul populației școlare și universitare reflectă
necesitatea de a oferi un răspuns adecvat și inspirat la provo cările societății contemporane.
Direcțiile fundamentale de acțiune, potrivite cu programele educaționale pot fi sintetizate
pe o bază multidirecțională caracterizată, de valori sociale acceptate în mediul social de

103 apartenență. Se pot i dentifia în acest sens următoarele componente specifice programelor
curriculare din școli și universități: modalități și atitudini dezvoltate de comportament social,
învățarea tiparelor relațiilor interumane, autocontrol, capacități de natură empatică.
Modelul învățării aptitudinilor socioemoționale urmează un traseu prestabilit specific
învățământului preuniversitar, precum și în cazul celui universitar. Primul palier de interes, din
perspective vieții educaționale este legat de pregătirea tinerilor pentr u viața activă. Un al doilea
palier de analiză a formării educaționale vizează utilitatea capacităților de natură
socioemoțională, alături de cele cognitive în dobândirea independenței de gândire și acțiune pe
care fiecare adult trebuie să o manifeste în v iața socială activă. În aceeși ordine de idei, de
amintit este importanța dezvoltării abilităților interpersonale pentru a realiza reușita în viață.
Se știe că oamenii pun lucruri diferite ca priorități în funcți e de mai mulți factori; dar cel
mai importan t este că fiecăruia îi este dată oportunitatea de a ajunge atât de departe cât îi permite
personalitatea, energia, caracteristicile proprii și mai ales inteligenț a sa.
Crucial pentru o societate armonioasă nu este egalitatea rezultatelor , ci abundența
oportunităților.

104 PARTEA a II -a: METODOLOGIA CERCETĂRII

§1. Obiectivele cercetării
1.1. Obiective generale

Obiectivul urmărit în cercetare este reprezentat de studiul asocierii inteligenței
emoționale cu optiunea si performanta academică a studenților. În conceptul de „performanță
academică” se regăsesc atât schimbările de natură culturală (acumularea cunoștințelor), cât și
cele de dezvoltare a personalității.
Obiectivul general a vizat identificarea nivelului inteligenței emoționale la diferite
categorii de subiecți și relația dintre inteligența emoțională și inteligența cognitivă care definesc
performanța școlară a studenților.

1.2. Obiectivele metodologiei

Cercetarea a fost elaborată pe baza următoarelor obiective:
O1. Determinarea nivelului inteligenței emoționale în rândul studenților cu profil real și al celor
cu profil umanist.
O2. Determinarea unei ierarhizări a nivelului de inteligență emoțională în rândul p opulației
masculine și celei fe minine.
O3. Determinarea relației între nivelul inteligenței emoționale și performanțele academice în
rândul populației masculine și celei feminine.
O4. Determinarea valorificării conținutului inteligenței emoționale în rândul studenților proveniți
din mediul urban și cel rural sau provenind din diferite pături sociale.

§2. Ipotezele cercetării

Având în vedere obiectivele cercetării, lucrarea de față are următoarele ipoteze :
H1. Se prezumă că persoanele de sex feminin au un grad de inteligenta emotionala mai ridicat
decât persoanele de sex mas culin.

105 H2. Se prezumă că persoanele cu grad ridicat de inteligenta emotionala vor alege ca prima
optiune o facultate cu profil socio -uman.
H3. Se prezumă că persoanele cu grad ridicat de inteligenta academica vor alege ca prima
optiune o facultate cu prof il real.
H4. Se prezuma ca persoanele din mediul urban sau cu un nivel cel putin mediu de trai au un
grad ridicat de inteligenta academica.
H5. Se prezuma ca persoanele din mediul rural sau provenind din familii cu posibilități
financiare scăzute au un gra d scăzut de inteligenta emotionala.
H6. Se prezumă că persoanele cu grad ridicat de inteligenta emotionala au facut alegerea corecta
in privinta studiilor urmate.
§3. Metode și instrumente de lucru folosite în cadrul activității de cercetare
3.1. Lotul de subiecți

La activitatea de cercetare au participat 80 de studenti din cadrul Universității Politehnica
Bucuresti și din cadrul Universității de Sociologie București.
Am ales câte 40 de studenți din fiecare facultate, cu precizarea că împărțirea pe sexe s -a
făcut în mod egal. Astfel, subiecții cercetării sunt reprezentați de:
• 20 studente la Politehnica Bucuresti
• 20 studenți la Politehnica Bucuresti
• 20 studente la Sociologie
• 20 studenți la Sociologie

Sex Masculin
Sex Feminin50% 50%Studenți la
Politehnică
Studente la
Sociologie
Studente la
Politehnică
Studenți la
Sociologie

106 3.2. Testele folosite

Obiectivele lucrării cu privire la inteligența emoțională au fost evidențiate prin
administrarea unui număr de trei teste studenților antrenați în activitatea de cercetare a acestei
lucrări.
Este vorba de:

1. Testul pentru Inteligență Emoțională (adaptat de M. Rocco după Bar -On și D.
Goleman) (Vezi Anexa 5)
Testul este elaborat de Daniel Goleman și adaptat de Mihaela Rocco si consta in 10
intrebari ce prezinta unele situatii (șcenarii) in care se poate afla o persoana.
Completarea testului are in vedere, pe de o parte, asigurarea pe cat posibil a transpunerii
individului in situatia respectiva, iar pe alta parte, alegerea uneia dintre variantele de raspuns din
cele patru posibile, care reprezinta unele modalitati concrete de a reactiona in situatiile indicate
de intrebar i.
Scenariile continute de itemi sunt urmatoarele:

Itemul 1.
Persoana se afla intr -o situatie critica ce ii ameninta viata. Trei dintre variantele de
raspuns privesc capacitatea de a fi constient de emotiile personale, de a cunoaste situatia din
punct de vedere afectiv si de a raspunde adevcat, echilibrat la situatiile neobisnuite, critice sau
stresante.

Itemul 2.
Un copil este foarte suparat, iar adultii care se afla in preajma lui incearca sa -l ajute sa
depaseasca aceasta stare emotiona la negativa. Parintii, educatorii sau adultii in general, cel care
au nivel ridicat al inteligentei emotionale, folosesc situatie pentru a -i antrena emotional pe copii,
ajungandu -i sa inteleaga de unde provine starea emotionala negativa (supararea), ce anu me ii
determina sa fie suparati, sa inteleaga ceea ce simt, sa observe alternativele pe care le pot incerca
pentru a gasi solutiile adecvate.

107 Itemul 3.
Un subiect adult se afla intr -o situatie care trebuie sa fie modificata in vederea obtinerii
unor beneficii. Acest item al testului se refera la motivatia proprie, intrinseca, la capacitatea de a
elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrari si capacitatea de a urmari un scop. Este
vizata „speranta” ca dimensiune a inteligentei emotional e.
Itemul 4.
Scenariul prezentat se refera la o persoana care are esecuri repetate intr -o anumita
directie. Doar una dintre variantele de raspuns se refera la gradul de optimism al persoanei, care
o ajuta sa treaca peste piedici, sa continue, sa pe rsevereze fara a se blama pe sine sau a se
demoraliza.
Itemul 5.
In situatia prezentata de test se urmareste comportarea persoanei fata de minoritati,
atitudinea ei cu privire la diversitatea etnica, culturala, etc, doar una dintre variantele de ra spuns
indica modul optim de a crea o atmosfera deschisa diversitatii. Este vizata schimbarea
prejudecatilor prin actiune asupra lor si prin adoptarea unui model democratic de stapanire a
furiei.
Itemul 6.
Acest item se refera la modul in care se po ate calma o persoana furioasa. Varianta corecta
de raspuns se refera la capacitatea empatica a persoanei, la modalitatile de stapanire a furiei.
Itemul 7.
Reprezinta o situatie in care unul dintre personaje este stapanit de agresivitate, este
manios . Cel mai indicat raspuns in cazul unei dispute puternice este sa ia o pauza, interval in care
persoana se poate calma, si astfel nu mai distorsioneaza perceptia situatiei in care se afla, nu se
mai lanseaza in atacuri violente pe care le regreta ulterior. Dupa aceasta perioada de relaxare,
persoana respectiva poate fi mult mai bine pregtita pentru o discutie utila, productiva.
Itemul 8.
Intr-un colectiv de munca trebuie gasita o solutie pentru o problema delicata sau
plicticoasa. Prin raspunsul dat se arata ca membrilor unei echipe trebuie sa li se asigure relatii
armonioase, un climat psihic confortabil care sa le permita exprimarea ideilor personale intr -un
mod natural degajat si creativ.

108 Itemul 9.
Un copil, un tamar sau un adult se poat afla in situatii relativ stresante datorita, pe de o
parte, timiditatii lor personale, iar pe de alta parte situatiilor relativ noi neobisnuite, care le
accentueaza starea de teama. Raspunsul corectvizeaza implicare persoanelor respective in situatii
noi, atragerea lor in mod progresiv in relatii interpersonale.
Itemul 10.
Se arata ca o persoana care are initiativa schimbarilor in activitatea ei este mult mai
pregatita sa se angajeze cu placere intr -un nou gen de actiune, invata mai repede cum sa obtina
performante superioare.Este important ca cineva sa fie capabil sa incerce si altceva decat ceea ce
face in mod curent, dezvoltandu -si astfel unele talente ascunse.
Modul de notare si interpretare a raspunsurilor la testul de inteligenta emotionala c onsta
in a aduna punctele corespunzatoare celor patru variante de raspuns de la cei zece itemi, dupa
care se raporteaza punctajul obtinut la etalon.

2. Testul inteligență cognitivă Raven (vezi Anexa 6)
Testul Raven este un test omogen de inteligențǎ generalǎ, care face parte din categoria
testelor non -verbale. Testul a fost construit astfel încât sǎ acopere niveluri variate ale abilitǎții
mintale și sǎ fie aplicabil la toate categoriile de vârstǎ, indiferent de nive lul de școlaritate,
naționalitate sau condiție fizicǎ. Matricele progresive standard nu mǎsoarǎ pur și simplu o
performanțǎ intelectualǎ, ci o capacitate generalǎ de organizare a gestaltului și de integrare a
relațiilor. Scorul total la aceste matrici este influențat de capacitatea inductivǎ de înțelegere a
relațiilor spațiale și de factori non -intelectuali de personalitate (temperament, afectivitate,
motivație).
Testul cuprinde 60 de itemi, fiecare item constând dintr -un desen abstract sau dintr -un
grupaj de figuri, din care lipsește o parte, un element. Dedesubtul matricii se gǎsesc 6 sau 8 IE – ROCCO
Pana la 100p IE sub medie
100p – 125p IE medie
125p -175p IE peste medie
175p – 200p IE exceptionala

109 figuri, printre care se aflǎ și figura care întregește matricea. Cele 60 de probleme sunt grupate în
5 serii, notate A, B, C, D, E, iar fiecare serie cuprinde 12 matric i. Fiecare temǎ dezvoltǎ o temǎ
diferitǎ: seria A are ca temǎ stabilitatea de relații în structura matricii continue, seria B vizeazǎ
analogii între perechile de figuri ale matricii, seria C – schimbǎri progresive în figurile matricii,
seria D – permutǎri (regrupǎri de figuri în interiorul matricii), iar seria E – descompuneri în
elemente ale figurii matricii. Matricea progresivǎ standard, deși cuprinde un singur gen de
sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidenția capacitatea de restructurare (mobi litate,
rigiditate mintalǎ) și capacitatea de transfer, întrucât subiectul își exerseazǎ tehnica de rezolvare
în timpul parcurgerii probelor.
Fiecare sarcinǎ începe cu o sarcinǎ ușoarǎ, urmatǎ de 11 probe de dificultate crescândǎ.
Seriile se succed tot în ordinea dificultǎții gradate, ceea ce favorizeazǎ o învǎțare treptatǎ pe
parcursul probei în ansamblu. Dupǎ efectuarea probei persoanelor cǎrora li s -a aplicat testul li se
calculeazǎ coeficientul de inteligențǎ conform acestui test.
Pe baza acestui coef icient subiectul este inclus într -una din categoriile urmǎtoare:

IQ – RAVEN
Peste 140 inteligență extrem de ridicată
120 – 140 inteligență superioară
110 – 119 inteligență deasupra nivelului mediu
100 – 109 inteligență de nivel mediu (bună)
90 – 99 inteligență de nivel mediu (slabă)
80 – 89 inteligență sub medie
70 – 79 inteligență de limită
50 – 69 deficiență mintală ușoară (debilitate mintală)
20 – 49 deficiență mintală medie (imbecilitate)
0 – 19 deficiență mintală gravă (idioție)

Matricea Progresivă Standard (SPM) a fost construită pentru evaluarea inteligenței
persoanelor cu vârsta cuprinsă între 6 și 80 de ani. Timp de execuție : 40 minute

110 3. Testul de interese profesionale Holland (Vezi Anexa 7)
Chestionarul cuprinde 6 factori, fiecare factor descriind 6 tipuri de personalitate descrise
de Holland. Fiecărui tip de personalitate îi corespunde un ansamblu de activități profesionale
specifice prin intermediul a 20 de itemi.
Se adună, pe verticală, toate punctele înscrise în toate c ele 6 coloane ale testului. Fiecare
coloană corespunde unui anumit tip de personalitate după cum urmează:
1.TIPUL REALIST (1,7,13, 19, 25, 31, 37, 43, 49, 55, 61, 67, 73, 79, 85, 91, 97, 103,
109, 115) – profesii care au un caracter executiv finalizate pr in produse concrete. Sunt profesii
tehnice care dau sentimentul de satisfacție prin reușita executării sarcinilor cerute .
Tipul realist (motor) – îi plac activități care impun forță fizică; este agresiv, are o
organizare motorie bună; nu are deprinderi verbale si de relaționare interpersonală; preferă să
rezolve problemele concrete și nu pe cele abstracte; este nesociabil. Se îndreaptă spre acele
activități care presupun manipularea obiectelor și instrumentelor (mașinilor). Achiziționează
competențe manu ale în domeniul mecanic, agricol, tehnic. Îi displac activitățile sociale și
educaționale.
2. TIPUL INTELECTUAL (4, 10, 16, 22, 28, 34,40, 46,52, 58, 64, 70, 76,82, 88, 94,
100, 106, 112, 118) – profesii ce oferă posibilitatea de a învăța ceva nou, de a aplica idei noi și
de a inventa lucruri noi: profesii științifice ce presupun studii de cercetare în diferite domenii.
Tipul intelectual (investigator) – este orientat în sarcină, gândește problemele;încearcă să
înțeleagă și să organizeze lumea; îi plac s arcinile ambigue și este orientat spre abstract.
Preferințele sale se orientează spre acele activități care implică investigații creatoare ale
fenomenelor fizice, biologice și culturale. Achiziționează competențe științifice și matematice. Îi
displac activ itățile persuasive, sociale și repetitive
3. TIPUL ARTISTIC (6, 12, 18, 24, 30, 36, 42, 48, 54, 60, 66, 72, 78, 84, 90, 96, 102,
108, 114, 120) – profesii ce permit punerea în valoare a capacităților artistice, a simțului estetic în
domenii de artă teatrală, cinematografică, muzicală, literară etc.
Tipul artistic( estetic) – preferă relaționarea personală indirectă, printr -o auto -exprimare
proprie mediului artistic. Preferințele sale sunt axate pe activități nestructurate, care presupun
manipularea materialelor pentru a crea forme artistice noi. Achiziționează compet ențe artistice în
domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar. Îi displac activitățile ordonate,
administrative, sistematizate, de afaceri.

111 4. TIPUL SOCIAL (3, 9, 15, 21, 27, 33, 39, 45, 51, 57, 63, 69, 75, 81, 87, 93, 99, 105,
111, 117) – profesii care privesc munca cu oamenii și care contribuie la ameliorarea vieții
acestora: medicină, asistență socială, relații umane, sociologie, psihologie, învățământ.
Tipul social ( de susținere) – alege roluri de predare și/sau terapeutice; îi plac lucr urile
sigure; are deprinderi verbale și interpersonale; este orientat social. Preferințele sale se îndreaptă
spre acele activități care implică informarea, pregătirea, dezvoltarea , grija pentru alte persoane.
Achiziționează competente în stabilirea unei b une relaționări cu alte persoane. Îi plac activitățile
manuale și tehnice, care presupun utilizarea de materiale, mașini, unelte de lucru.
5. TIPUL ÎNTREPRINZĂTOR (5, 11, 17, 23, 29, 35,41, 47, 53, 59,65, 71,77, 83, 89,
95, 101, 107, 113, 119) – profesii care prin natura lor dau posibilitatea de a planifica și organiza
munca altora , de a desfășura activități diverse care contribuie la prestigiul și bunăstarea lor.
Tipul întreprinzător(persuasiv) – preferă să -și folosească deprinderile sale verbale în
situa ții care –i furnizează ocazii de vânzare, de dominare, de conducere a altora. Preferă acele
activități în care solicită alte persoane pentru atingerea scopurilor sale organizatorice sau
financiare. Are competențe de lider, de persuasiune, de relaționare int erpersonală. Îi displac
activitățile științifice de observare.
6. TIPUL CONVENȚIONAL (2, 8, 14, 20, 26, 32, 38, 44, 50, 56, 62, 68, 74, 80, 92, 98,
104, 110, 116) – profesii care implică utilizarea computerului în munca la birou.
Tipul convențional (confor mist) – preferă activitățile în care folosește cifre; alege roluri
de subordonat; își realizează scopurile prin conformism; este loial șefilor. Preferă activitățile care
solicită folosirea sistematică și ordonată a datelor.
În calcularea codului pot apărea mai multe variante, în funcție de punctele localizate,
obținute la cele 6 coloane.
Varianta a: Codul va fi format din combinația a două scoruri cu punctajele cele mai
mari din cele 6. De exemplu, dacă s -a obținut cel mai mare punctaj în coloana 5, iar scor ul
imediat superior este în coloana 4, codul este INTREPRINZĂTOR -SOCIAL.
Varianta b: Dacă două sau trei domenii de interes pentru carieră sunt egale ca scor și se
situează pe primul loc (cele mai multe puncte), se scriu toate tipurile de personalitate .
Varianta c: Dacă există un singur domeniu de interes cu scor foarte mare, dar sunt două
sau mai multe scoruri egale pe locul 2, se notează domeniul cu scorul cel mai mare urmat de cele
cu scoruri egale situate pe locul doi.

112 PERSONALITATE PROFESIE – HOLLAND
Realist inginer mecanic, optician, polițist, constructor, arheolog, tâmplar,
tehnician dentar, bijutier, electrician, instalator
Investigativ informatician, economist, consultant management, chimist, biolog, fizician,
antropolog, farmacist, psiholog, inginer de sistem, geograf, geolog
Artistic actor, arhitect, fotograf, profesor de teatru, dans, designer în publicitate,
designer de modă, designer de interioare, editor, jurnalist
Social profesor, psiholog, asistent medical, medic, asistent social, logoped, mass –
media, polițist
Întreprizător manager, publicitate, avocat, procuror, relații cu publicul, agent de
asigurări, jurnalist, agent de turism
Convențional contabil, casier, analist financiar, secretară, bibliotecar, operator telefonie,
operator calculator, asistent administrativ

§4. Prezentarea și interpreterea datelor de cercetare

Pentru început am decis să fac o prezentare generală a datelor analizate în cercetare.
Pentru cercetare am aplicat 3 teste unui număr de 80 de studenți, ani diferiți, din cadrul
facultății Politehnica București (40) și facultății de Sociologie București (40).
Răspunsurile la întrebările din teste au fost introduse în programul SPSS și au format o
bază de date pentru diferite analize.( Vezi Anex a 3)
Pentru a realiza analizele propuse în obiectivul acestui proiect, am început prin a creea
baza de date. Acest proces presupune prezentarea datelor într -o formă care să permită
organizarea și efectuare analizei lor și constă în două etape:
1. definirea variabilelor și
2. introducerea datelor.
Am definit variabilele în coloanele foii Variable View din fereastra Data Editor . Pentru
fiecare variabilă introdusă trebuie să -i precizăm atributele:
• numele variabilei;
• tipul variabilei (numeric, alfanumeric);
• lungimea (numărul de caractere, numărul de zecimale);

113
• eticheta și valorile etichetei;
• modalitatea de măsurare a variabilei (scală, ordinal, nominal).
Variabilele definite, în număr de 10, sunt prezentate în figura de mai jos:
În cazul varia bilelor de tip String, am recodificat fiecare categorie în parte,
transformându -le în variabile nominale. Pentru variabilele categoriale (nominale) am precizat
valorile luate de variabile și etichetele corespunzătoare acestora.

114
Prin utilizarea programului SPSS am încercat să obțin informații privind repartiția
studenților pe sexe, pe facultăți și pe mediul din care provin. Totodată, mi -am propus să reprezint
grafic aceste repartiții.
Pentru a realiza o analiză mai complexă, am considerat utilă și aplicarea procedeului
ANOVA pentru a studia influența genului studenților și a facultății alese de fiecare (grupate
concomitent) asupra nivelului inteligenței emoționale și academice. Deasemenea, analiza prin
corelație mi -a permis studierea legăturii dintre gen, me diu, alegerea făcută în privința facultății
cu IQ -ul, IE -ul și tipul de personalitate al fiecărui student.
Așa cum am precizat, eșantionul este alcătuit din 80 de participanți, din care 40 sunt fete
și 40 sunt băieți.

Am ales să găsesc studenți proveniți atât din mediul urban, cât și din mediul rural.

115

Mediul din care provine
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Urban 53 66.3 66.3 66.3
Rural 27 33.8 33.8 100.0
Total 80 100.0 100.0
Studenții sunt aleși din cadrul a două mari universități cu profile diferite.
Am încercat să observ câte studente și câți studenți provin din mediul urban și câți din
mediul rural.

116

Se poate observa ușor că cei mai mulți provin de la oraș. Dar în cadrul variabilei GEN,
procentajul este similar între sexe.

Verificarea normalității distribuțiilor

Ca procedee numerice pentru testarea normalității nivelului de IQ și IE am folosit
asimetria (Skewness) și boltirea (Kurtosis).
Valorile pentru asimetrie obținute pentru distribuțiile după variabilele IQ și IE sunt mai
mari decât 0 (0,605 și respectiv 0,114) indicând o asimetrie la dreapta (pozitivă).
Valorile pentru boltire obținute nu diferă foarte mult pentru cele două variabile. Pentru
variabilele IQ și IE valoarea coeficientului de boltire este negativă ( -0,200 și – 1.306) relevând o
distribuție platicurtică.

Principiul verificării normalității unei distribuții pe baza testului Kolmogorov -Smirnov –
Lilliefors (K -L-S) constă în compararea frecvențelor reale cumulate cu frecvențele teoretice
cumulate extrase din tabelul Gauss.
Nivelul gradului de
semnificație obținut pentru
cele două variabile (Sig.)
arată că distribuțiile după IQ
și IE diferă de forma
distribuției normale. Mediul din care provine * Genul studentului
Crosstabulation
Count
Genul studentului
Total Masculin Feminin
Mediul din care
provine Urban 26 27 53
Rural 14 13 27
Total 40 40 80
N Range Minimum Maximum MeanStd.
Deviation Variance
Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Std. Error Statistic Std. Error
Nivelul de
inteligenta
cognitiva80 80 100 180 128.20 17.920 321.124 0.605 0.269 -0.200 0.532
Nivelul de
inteligenta
emotionala80 115 80 195 140.94 32.638 1065.249 0.114 0.269 -1.306 0.532
Valid N
(listwise)80Descriptive Statistics
Skewness Kurtosis

117 Am vrut să cercetez nivelul de corelație dintre inteligența emoțională și inteligența
cognitivă, să pot vedea dacă între ele există o legătură potivă puternică sau dacă se confirmă
faptul că nu există o legătură directă între ele.
Pentru asta le -am analizat separat si apoi am încercat să le corelez. Vom incerca să
observăm ce f el de corelație există între inteligența emoțională și cea cognitivă.
După cum putem observa din norul de puncte, intre inteligența emțională și inteligența
cognitvă nu există o corelație pozitivă puternică, ceea ce înseamnă că în cadrul eșantionului
nostru, studenții cu inteligență emoțională crescută nu au neapărat un nivel de inteligență
academică crescută și invers. Pot exista cazuri în care un participant să aibă atât nivelul IE cât și
nivelul IQ înalte, sau ambele scăzute, dar acest fapt nu reprezint a regula.
Calculăm coeficientul de corelatie Spearman deoarece avem distributii anormale.
Correlations Nivelul de
inteligenta
cognitiva Nivelul de
inteligenta
emotionala
Spearman's rho Nivelul de inteligenta
cognitiva Correlation Coefficient 1.000 .143
Sig. (2 -tailed) . .205
N 80 80
Nivelul de inteligenta
emotionala Correlation Coefficient .143 1.000
Sig. (2 -tailed) .205 .
N 80 80
Avem coeficientul de corelație Spearman în valoare de 0.143, care este foarte puțin mai
mare decât pragul de semnificație 0,01. Coeficientul relevă o corelație pozitivă extrem de slabă
între cele doua variabile (IQ și IE) ceea ce demonstrează că nu există o legătură evidentă între
cele două tipuri de inteligențe.

118 În ceea ce privește testul de personalitate Hollan d, am observat următoarele:

Tipul de personalitate in care se incadreaza (Holland)
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid Realist 6 7.5 7.5 7.5
Investigativ 6 7.5 7.5 15.0
Artistic 6 7.5 7.5 22.5
Social 7 8.8 8.8 31.3
Intreprinzator 3 3.8 3.8 35.0
Conventional 6 7.5 7.5 42.5
O combinatie de
personalitati 46 57.5 57.5 100.0
Total 80 100.0 100.0
Putem observa că cel mai frecvent tip de personalite este reprezentat de o combinație de
personalități, o combinație dintre 2 sau 3 din cele 6 tipuri de personalități analizate de Holland.
Țin să precizez că am presupus că nu contează care combinație anume de personalități
este fiecare participant, grupându -i pe toți in categoria O combinație de personalități pe care am
presupus -o versatilă în ceea ce privește alegerea studiilor. Participanții încadrați în această
categorie pot urma cursurile mai multor facultăți din moment ce personalitatea lor este complexă.
(Vezi Anexa 4)

119 4.1.1. IPOTEZA 1

H1. Se prezumă că persoanele de sex feminin au un grad de inteligență emoțională mai
ridicat decât persoanele de sex masculin.

4.1.1.1. INDICI DE START

Pentru inteligența emoțională avem următoarele rezultate:
80, 90, 90, 95, 95, 95, 100, 100, 100, 100, 100, 100, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 115,
115, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 125, 125, 125, 125, 130, 130, 130, 135,
135,140 , 140, 140, 145, 145, 145, 145, 145, 150, 150, 155, 160, 165 , 165, 165, 165, 165, 170,
170, 175, 175, 175, 175, 175, 180, 180, 180, 180, 180, 185, 185, 185, 185, 190, 190, 190, 190,
190, 195, 195
Am caracterizat distribuțiile statistice după sexul respondentului și nivelul inteligen ței
emoționale calculând indicato rii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.

Statistics
Nivelul de inteligenta emotionala
N Valid 80
Missing 0
Mean 140.94
Median 137.50
Mode 120
Std. Deviation 32.638
Variance 1065.249
Skewness .114
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.306
Std. Error of Kurtosis .532
Range 115
Minimum 80
Maximum 195
Sum 11275

120
Pentru variabila IE a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor
calculați:
• Mediana se afla intre 135 și 140, adică este 137,5 așa cum confirmă și tabelul de statistică.
• Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 140,94.
• Range= Maximum – Minimum= 195 -80=115
• Mode= cel mai frecv ent scor= 120
• Abaterea standard= 32.638
• Eroarea standard= 3.649
• Kurtosis (boltirea) = -1.306 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = 0.114 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).

4.1.1.2. HISTOGRAMA

121 4.1.1.3. CALCUL STATISTIC

Coeficientul Kolmogorov ne arată ca avem o distribuție anormală, coeficientul “Sig.” de
0.003 fiind mai mic de 0,05. Prin urmare eșantionul nu este omogen.
Frecvența participanților pe sexe este următoarea:
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid Masculin 40 50.0 50.0 50.0
Feminin 40 50.0 50.0 100.0
Total 80 100.0 100.0
Procentajul general al scorurilor la proba de inteligență emoțională este:

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid IE sub medie 12 15.0 15.0 15.0
IE medie 23 28.7 28.7 43.8
IE peste medie 29 36.3 36.3 80.0
IE exceptionala 16 20.0 20.0 100.0
Total 80 100.0 100.0 Descriptives
Statistic Std. Error
Nivelul de inteligenta
emotionala Mean 140.94 3.649
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 133.67
Upper Bound 148.20
5% Trimmed Mean 140.97
Median 137.50
Variance 1065.249
Std. Deviation 32.638
Minimum 80
Maximum 195
Range 115
Interquartile Range 64
Skewness .114 .269
Kurtosis -1.306 .532
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic Df Sig. Statistic df Sig.
Nivelul de inteligenta emotionala .127 80 .003 .936 80 .001
a. Lilliefors Significance Correction

122 Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile: Genul studentului și
Nivelul de inteligenta emotionala.
Distribuția eșantionului de respondenți observați simultan după cele două variabile
considerate poate fi obținută prin opțiunea Crosstabs a comenzii Descriptive Statistics din meniul
Analyze.
Distribuția de frecvență „Genul studentului * Nivelul de inteligenta emotionala” este
obținută în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câte persoane de sex feminin și câte de sex masculin au IE sub medie,
medie, peste medie și IE exceptională.

Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția după genul studentului și nivelul de
inteligență emoțională. Genul studentului * Nivelul de inteligenta emotionala
Count
Nivelul de inteligenta emotionala
Total IE sub medie IE medie IE peste
medie IE
exceptionala
Genul studentului Masculin 10 16 10 4 40
Feminin 2 7 19 12 40
Total 12 23 29 16 80

123
Coeficientul de corelație Pearson este .399 ceea ce înseamnă că, în cazul nostru, corelația
dintre sexul participanților la test și nivelul scorului de inteligență emoțională este pozitivă și,
prin urmare, înseamnă că ipoteza este corectă.
Am aplicat procedeul de analiză ANOVA unifactorială (On e-Way ANOVA) care
analizează varianța pentru o variabilă dependentă (nivelul de inteligență emoțională) de o singură
variabilă factor (genul studentului).
Prin ANOVA se compară inteligența emoțională pentru cele 4 subpopulații definite de
variabila de grup are (GEN _UNIV ). Am împărțit studenții în 4 categorii:
1. Feminin Poli – studentele la Politehnică
2. Masculin Poli – studenții la Politehnică
3. Feminin Socio – studentele la Sociologie
4. Msculin Socio – studenții la Sociologie
În SPSS, am ales opțiunea One -Way ANOVA din comanda Compare Means a meniului
Analyze.
Nivelul de inteligenta emotionala
N Mean Std. Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for Mean
Lower Bound Upper Bound
Feminin Poli 20 138.00 26.675 5.965 125.52 150.48
Masculin Poli 20 117.75 27.265 6.097 104.99 130.51
Feminin Socio 20 169.75 22.330 4.993 159.30 180.20
Masculin Socio 20 138.25 31.924 7.138 123.31 153.19
Total 80 140.94 32.638 3.649 133.67 148.20

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite restricțiile cerute de ANOVA am bifat casetele de
validare Descriptives, Homogeneity of variance și Means plot. Restricțiile impuse unei analize
ANOVA și verificarea lor constau în:

Correlations
Genul
studentului Nivelul de inteligenta emotionala
Genul studentului Pearson Correlation 1 .399**
Sig. (2 -tailed) .000
N 80 80
Nivelul de inteligenta
emotionala Pearson Correlation .399** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 80 80

124 – restricția de normalitate (pentru a verifica normalitatea putem folosi:
rezultatele din tabelul Descriptives, diagrama Boxplot – vezi figura 5,
diagrama Q -Q – vezi figura 3, testul K -L-S);
– restricția de homoscedasticitate (pentru a verifica dacă varianțele grupelor sunt
egale folosim testul Levene – Test of Homogeneity of Variances);
– restricția de independență;
Descriptives
Nivelul de inteligenta emotionala
Minimum Maximum
Feminin Poli 95 180
Masculin Poli 80 185
Feminin Socio 110 195
Masculin Socio 95 195
Total 80 195

Test of Homogeneity of Variances
Levene Statistic df1 df2 Sig.
Nivelul de inteligenta
emotionala Based on Mean 1.576 3 76 .202
Based on Median .972 3 76 .411
Based on Median and with
adjusted df .972 3 65.552 .411
Based on trimmed mean 1.587 3 76 .200

În tabelul ANOVA am obținut valoarea statisticii test Fisher, valoarea semnificației Sig.
și elementele de calcul pentru statistica test F (Fisher).
ANOVA
Nivelul de inteligenta emotionala
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 27673.438 3 9224.479 12.412 .000
Within Groups 56481.250 76 743.174
Total 84154.688 79
Statistica test F se calculează după relația:
22
RE
SSF=

SE2 reprezintă estimatorul varianței intergrupe (Between -Groups);

125 SR2 reprezintă media varianțelor de grupă și arată varianța din interiorul fiecărei grupe
(Within Groups).
Valoarea statisticii F este 12.412 iar semnificația Sig. corespunzătoare este egală cu
0,000. Deoarece Sig. este mai mic decât 0,05, se acceptă ipoteza, deci, există un nivel mai înalt al
inteligenței emoționale la femei decât la bărbați.
Graficul corespunzător pentru mediile din cele trei domenii de activitate este prezentat în
figura de mai jos:

4.1.1.4. REZULTAT ȘI COMENTARII

Din cei 80 de respondenți care studiază la cele 2 facultăți din București, 12 au o
inteligență emoțională sub medie, 23 medie, 29 peste medie și 16 excepțională.
Din cei 12 doar 2 sunt studente. Ceea ce înseamnă că de cinci ori mai mulți student au IE
sub medie. În schi mb în ceea ce priveste IE peste medie, fetele sunt de două ori mai multe iar în
cazul IE excepționale, numărul fetelor este de 3 ori mai mare decât al băieților.
Prin urmare, ipoteza se confirmă: persoanele de sex feminin au un grad de inteligență
emoționa lă mai ridicat decât persoanele de sex masculin.

126 4.1.2. IPOTEZA 2
H2. Se prezumă că persoanele cu grad ridicat de inteligenta emotionala vor alege ca prima
optiune o facultate cu profil socio -uman.

4.1.2.1. INDICI DE START

Pentru inteligența emoțională avem următoarele rezultate:
80, 90, 90, 95, 95, 95, 100, 100, 100, 100, 100, 100, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 115,
115, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 125, 125, 125, 125, 130, 130, 130, 135,
135,140 , 140, 140, 145, 145, 145, 145, 145, 150, 150, 155, 160, 165, 165, 165, 165, 165, 170,
170, 175, 175, 175, 175, 175, 180, 180, 180, 180, 180, 185, 185, 185, 185, 190, 190, 190, 190,
190, 195, 195
Am caracterizat distribuțiile statistice după facultatea aleasă și nivelul inteligen ței
emoționale calculând indicatorii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.

Statistics
Nivelul de inteligenta emotionala
N Valid 80
Missing 0
Mean 140.94
Median 137.50
Mode 120
Std. Deviation 32.638
Variance 1065.249
Skewness .114
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.306
Std. Error of Kurtosis .532
Range 115
Minimum 80
Maximum 195
Sum 11275

127
Pentru variabila IE a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor
calculați:
• Mediana se afla intre 135 și 140, adică este 137,5 așa cum confirmă și tabelul de statistică.
• Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 140,94.
• Range= Maximum – Minimum= 195 -80=115
• Mode= cel mai frecvent scor= 120
• Abaterea standard= 32.638
• Eroarea standard= 3.649
• Kurtosis (boltirea) = -1.306 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = 0.114 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).

4.1.2.2. HISTOGRAME

128 4.1.1.3. CALCUL STATISTIC

Coeficientul Kolmogorov ne arată ca avem o distribuție anormală, coeficientul “Sig.” de
0.003 fiind mai mic de 0,05. Prin urmare eșantionul nu este omogen.

Frecvența participanților pe fiecare universitate în parte este următoarea:
Universitatea la care studiaza
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Politehnica 40 50.0 50.0 50.0
Sociologie 40 50.0 50.0 100.0
Total 80 100.0 100.0

Descriptives
Statistic Std. Error
Nivelul de inteligenta
emotionala Mean 140.94 3.649
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 133.67
Upper Bound 148.20
5% Trimmed Mean 140.97
Median 137.50
Variance 1065.249
Std. Deviation 32.638
Minimum 80
Maximum 195
Range 115
Interquartile Range 64
Skewness .114 .269
Kurtosis -1.306 .532

Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
Nivelul de inteligenta emotionala .127 80 .003 .936 80 .001
a. Lilliefors Significance Correction

129
Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile: Universitatea la care
studiază și Nivelul de inteligenta emotionala.
Distribuția eșantionului de respondenți observați simultan după cele două variabile
considerate poate fi obținută prin opțiunea Crosstabs a comenzii Descriptive Statistics din meniul
Analyze.
Distribuția de frecvență „Universitatea la care studiază * Nivelul de inteligenta
emotionala ” este obținută în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câte studenți de la Politehnică și câți studenți de la Sociologie au IE sub
medie, medie, peste medie și IE exceptională..

Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția după genul studentului și nivelul de inteligență
emoțională. Universitatea la care studiaza * Nivelul de inteligenta emotionala Crosstabulation
Count
Nivelul de inteligenta emotionala
Total IE sub medie IE medie IE peste
medie IE
exceptionala
Universitatea la care
studiaza Politehnica 10 12 14 4 40
Sociologie 2 11 15 12 40
Total 12 23 29 16 80

130 Coeficientul de corelație Pearson este .403 ceea ce înseamnă că, în cazul nostru, corelația
dintre nivelul scorului de inteligență emoțională al participanților la test și facultatea aleasă este
una pozitivă și, prin urmare, înseamnă că ipoteza este corectă.
Am analizat diferențele calitativ e ale acceptării sau nu a ipotezei prin calculul și
interpretarea lui hi -pătrat (Pearson Chi -Square).
Chi-Square Tests
Value Df Asymptotic Significance (2 -sided)
Pearson Chi -Square 9.411a 3 .024
Likelihood Ratio 10.086 3 .018
Linear -by-Linear Association 8.231 1 .004
N of Valid Cases 80
a. 0 cells (0.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 6.00.
Putem constata că valoarea lui hi -pătrat 9.411 are semnificația de .024, care e mai mică
de 0.05 (pragul critic pentru a considera o relație semnificativă), deci între cele două variabile
există o asociere semnificativă din punct de vedere statistic.
4.1.1.4. REZULTAT ȘI COMENTARII
Din acest graficul Crosstabs se poate observa intersectarea dintre nivelele de inteligență
emoțională și facultatea urmată, cu observația că intr -adevăr studenții la facultatea de Sociologie
au un nivel de IE preponderent peste medie, respectiv excepțional.
Valoarea Sig. corespunzătoare coeficientului de corelație Pearson este egală cu 0,00, deci
putem concluziona că am obținut un coeficient de corelație semnificativ.
Valoarea Sig este egală cu 0,024 și deci este mai mică decât 0,05. În concluzie, se
acceptă ipoteza. Conform ipotezei H 2, există asociere între nivelul IE și facultatea aleasă. Correlations
Universitatea
la care
studiaza Nivelul de
inteligenta
emotionala
Universitatea la care
studiaza Pearson Correlation 1 .403**
Sig. (2 -tailed) .000
N 80 80
Nivelul de inteligenta
emotionala Pearson Correlation .403** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 80 80
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

131 4.1.3. IPOTEZA 3
H3. Se prezumă că persoanele cu grad extrem de ridicat de inteligenta academica vor alege
ca prima optiune o facultate cu profil real.

4.1.3.1. INDICI DE START
Rezultatele la testul de inteligență cognitivă sunt următoarele:

100, 102, 103, 104, 105, 105, 105, 106, 107, 107, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 111, 111, 112,
112, 113, 115, 115, 115, 117, 119, 120, 120, 120, 121, 121, 122, 122, 122, 122, 123, 123, 124,
124, 125, 125 , 125, 125, 126, 126, 130, 130, 131, 131, 132, 134, 1 34, 135, 135, 136, 136, 137,
137, 139, 140, 140, 142, 143, 144, 145, 145, 145, 146, 147, 152, 152, 154, 156, 156, 156, 160,
165, 165, 166, 180

Am caracterizat distribuțiile statistice după facultatea urmată și nivelul inteligen ței
cognitive calculând indi catorii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.

Statistics
Nivelul de inteligenta cognitiva
N Valid 80
Missing 0
Mean 128.20
Median 125.00
Mode 110
Std. Deviation 17.920
Variance 321.124
Skewness .605
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -.200
Std. Error of Kurtosis .532
Range 80
Minimum 100
Maximum 180
Sum 10256

132
Pentru variabila IQ a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor
calculați:
• Mediana se afla intre 125 și 125, adică este 125 așa cum confirmă și tabelul de statistică.
• Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 128,2.
• Range= Maxim – Minim= 180 -100= 80
• Mode= cel mai frecvent sc or= 110
• Abaterea standard= 17.920
• Eroarea standard= 2.004
• Kurtosis (boltirea) = -.200 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = .605 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).

4.1.3.2. HISTOGRAME

133 4.1.3.3. CALCUL STATISTIC

Descriptives
Statistic Std. Error
Nivelul de inteligenta
cognitiva Mean 128.20 2.004
95% Confidence
Interval for Mean Lower Bound 124.21
Upper Bound 132.19
5% Trimmed Mean 127.38
Median 125.00
Variance 321.124
Std. Deviation 17.920
Minimum 100
Maximum 180
Range 80
Interquartile Range 28
Skewness .605 .269
Kurtosis -.200 .532

Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic Df Sig.
Nivelul de inteligenta cognitiva .111 80 .016 .958 80 .011
a. Lilliefors Significance Correction
Coeficientul Kolmogorov ne arată ca avem o distribuție anormală, coeficientul fiind mai
mic de 0,05. Coeficientul “0.016”( Kolmogorov -Smirnov) ne arată că eșantionul nu este omogen.

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Nivelul de inteligenta
cognitiva 80 100 180 128.20 17.920
Valid N (listwise) 80

Se observă că cel mai mic nivel de IQ înregistrat este 100, iar cel mai înalt este de 180 de puncte.

134
Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile: Universitatea la care
studiază și Nivelul de inteligenta cognitivă.
Distribuția eșantionului de respondenți observați simultan după cele două variabile
considerate poate fi obținută prin opțiunea Crosstabs a comenzii Descriptive Statistics din meniul
Analyze.
Distribuția de frecvență „Universitatea la care studiază * Nivelul de inteligenta cognitivă”
este obținu tă în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câți studenți la Politehnică și la Sociologie au IQ medie, peste medie,
superioară și IQ extrem de ridicată.
Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția după universitate și nivelul de inteligență. Universitatea la care studiaza * Nivelul de inteligenta cognitiva Crosstabulation
Count
Nivelul de inteligenta cognitiva
Total Inteligenta
medie inteligenta
peste medie inteligenta
superioara inteligenta
extrem de
ridicata
Universitatea
la care
studiaza Politehnica 6 8 12 14 40
Sociologie 4 8 23 5 40
Total 10 16 35 19 80

135
Coeficientul de corelație Pearson este -.126 ceea ce înseamnă că, în cazul nostru,
corelația dintre nivelul scorului de inteligență cognitivă al participanților la test și facultatea
aleasă este una negativă și, prin urmare, înseamnă că ipoteza este incorectă.
Atât în cadrul facultății de Soc iologie, cât și la Politehnică, studiază studenți cu o
inteliegență superioară și chiar extrem de ridicată studiază.
Chi-Square Tests
Value Df Asymptotic
Significance
(2-sided)
Pearson Chi -Square 8.120a 3 .044
Likelihood Ratio 8.358 3 .039
Linear -by-Linear Association .346 1 .556
N of Valid Cases 80
a. 0 cells (0.0%) have expected count less than 5. The minimum expected
count is 5.00.
Putem constata că valoarea lui chi -pătrat 8.120 are semnificația de .044, care e mai mică
de 0.05 (pragul critic pentru a considera o relație semnificativă), deci între cele două variabile
există o asociere semnificativă din punct de vedere statistic.
Cu toate acestea asocierea este foarte slab semnificativă 0.44 fiind doar ușor mai mic decât
pragul cr itic.
4.1.3.4. REZULTAT ȘI COMENTARII

Se poate observa că o inteligență extrem de ridicată (peste scorul de 140 de puncte) o au
cu frecvență studenții de la Politehnică. Cu toate acestea, studenții de la Sociologie se bucură de
un nivel superior a intelig enței cognitive într -un număr aproape dublu față de cel al studenților la
Politehnică. Cât despre inteligența medie și cea peste medie, numărul studenților catalogați ca
atare este asemanător în cadrul celor două facultăți.
Urmărind coeficientul Pearson și valoarea lui hi -pătrat ajungem la concluzia că ipoteza
este respinsă, nivelul inteligenței cognitive neavând un aport important în alegerea vreuneia din
cele două facultăți.
Correlations
Universitatea la
care studiaza Nivelul de
inteligenta
cognitiva
Universitatea la care
studiaza Pearson Correlation 1 -.126
Sig. (2 -tailed) .264
N 80 80
Nivelul de inteligenta
cognitiva Pearson Correlation -.126 1
Sig. (2 -tailed) .264
N 80 80

136 4.1.4. IPOTEZA 4
H4. Se prezuma ca persoanele din mediul urban au un grad ridicat de inteligenta
academica.
4.1.4.1. INDICI DE START
Rezultatele la testul de inteligență cognitivă sunt următoarele:

100, 102, 103, 104, 105, 105, 105, 106, 107, 107, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 111, 111, 112,
112, 113, 115, 115, 115, 117, 119, 120, 120, 120, 121, 121, 122, 122, 122, 122, 123, 123, 124,
124, 125, 125 , 125, 125, 126, 126, 130, 130, 131, 131, 132, 134, 1 34, 135, 135, 136, 136, 137,
137, 139, 140, 140, 142, 143, 144, 145, 145, 145, 146, 147, 152, 152, 154, 156, 156, 156, 160,
165, 165, 166, 180

Am caracterizat distribuțiile statistice după facultatea urmată și nivelul inteligen ței
cognitive calculând indicatorii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.

Statistics
Nivelul de inteligenta cognitiva
N Valid 80
Missing 0
Mean 128.20
Median 125.00
Mode 110
Std. Deviation 17.920
Variance 321.124
Skewness .605
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -.200
Std. Error of Kurtosis .532
Range 80
Minimum 100
Maximum 180
Sum 10256

137
Pentru variabila IQ a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor
calculați:
• Mediana se afla intre 125 și 125, adică este 125 așa cum confirmă și tabelul de statistică.
• Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 128,2.
• Range= Maxim – Minim= 180 -100= 80
• Mode= cel mai frecvent scor= 110
• Abaterea standard= 17.920
• Eroarea standard= 2.004
• Kurtosis (boltirea) = -.200 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = .605 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).

4.1.4.2. HISTOGRAME

138
4.1.4.3. CALCUL STATISTIC
Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile: Mediul de proveniență
și Nivelul de inteligenta cognitivă.
Distribuția eșantionului de respondenți observați simultan după cele două variabile
considerate poate fi obținută prin opțiunea Crosstabs a comenzii Descriptive Statistics din meniul
Analyze.
Distribuția de frecvență „Mediul din care provine * Nivelul de inteligenta c ognitivă” este
obținută în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câți studenți din mediul urban și rural au au IQ medie, peste medie,
superioară și IQ extrem de ridicată..
Mediul din care provine * Nivelul de inteligenta cognitiva Crosstabulation
Count
Nivelul de inteligenta cognitiva
Total Inteligenta
medie inteligenta
peste medie inteligenta
superioara inteligenta
extrem de
ridicata
Mediul din care
provine Urban 5 11 23 14 53
Rural 5 5 12 5 27
Total 10 16 35 19 80
Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția mediu și nivelul de inteligență cognitivă.

139 Am aplicat procedeul de analiză ANOVA unifactorială (One -Way ANOVA) care
analizează varianța pentru o variabilă dependentă (nivelul de inteligență cognitivă) de o singură
variabilă factor (mediul de proveniență al studentului).
Prin ANOVA se compară inteligența cognitivă pentru cele 4 categorii de mediu definite
de variabila de grupare ( UNIV_M ) pe care am împărțit -o în 4 categorii:
5. Poli U – studenți la Politehnică d in zona urbană
6. Poli R – studenți la Politehnică din zona rurală
7. Socio U – studenți la Sociologie din zona urbană
8. Socio R – studenții la Sociologie din zona rurală
Apoi am codificat variabilele String.
Variabila UNIV_mediu
Poli U 1
Poli R 2
Socio U 3

Socio R 4

În SPSS, am ales opțiunea One -Way ANOVA din comanda Compare Means a meniului
Analyze.
Descriptives
Nivelul de inteligenta cognitiva
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
POLI U 27 132.48 21.299 4.099 124.06 140.91 102 180
POLI R 13 126.23 20.608 5.716 113.78 138.68 105 166
SOCIO U 26 125.62 15.208 2.983 119.47 131.76 100 160
SOCIO R 14 126.57 12.214 3.264 119.52 133.62 105 145
Total 80 128.20 17.920 2.004 124.21 132.19 100 180

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite restricțiile cerute de ANOVA am bifat casetele de
validare Descriptives, Homogeneity of variance și Means plot. Restricțiile impuse unei analize
ANOVA și verificarea lor constau în:
– restricția de normalitate (pentru a verifica normalitatea putem folosi:
rezultatele din tabelul Descriptives, diagrama Boxplot – vezi figura 5,

140 diagrama Q -Q – vezi figura 3, testul K -L-S);
– restricția de homoscedasticitate (pentru a verifica dacă varianțele grupelor sunt
egale folosim testul Levene – Test of Homogeneity of Variances);
– restricția de independență;

Test of Homogeneity of Variances
Levene Statistic df1 df2 Sig.
Nivelul de inteligenta
cognitiva Based on Mean 3.099 3 76 .032
Based on Median 2.361 3 76 .078
Based on Median and with
adjusted df 2.361 3 65.641 .079
Based on trimmed mean 2.922 3 76 .039

În tabelul ANOVA am obținut valoarea statisticii test Fisher, valoarea semnificației Sig.
și elementele de calcul pentru statistica test F (Fisher).

ANOVA
Nivelul de inteligenta cognitiva
Sum of Squares Df Mean Square F Sig.
Between Groups 756.169 3 252.056 .778 .510
Within Groups 24612.631 76 323.850
Total 25368.800 79

Statistica test F se calculează după relația:
22
RE
SSF=

SE2 reprezintă estimatorul varianței intergrupe (Between -Groups);
SR2 reprezintă media varianțelor de grupă și arată varianța din interiorul fiecărei grupe
(Within Groups).
Valoarea statisticii F este 0.778, iar semnificația Sig. corespunzătoare este egală cu
0,510. Deoarece Sig. este mai mare decât 0,05, se acceptă ipoteza că inteligența cognitivă este
mai ridicată pentru cei ce sunt din mediul urban.
Graficul corespunzător pentru mediile din cele trei domenii de activitate este p rezentat în
figura de mai jos:

141

4.1.4.4. REZULTAT ȘI COMENTARII

Se poate observa în cazul nostru că studenții provenind din mediul urban, au avut un scor
mult mai înalt la testul de inteligență cognitivă, numărul celor cotați cu o inteligență peste medie,
superioară sau extrem de ridicată fiind mai mare decât al studen ților proveniți din mediul
rural.Cu toate acestea, proporția dintre rural și urban nueste egală, din 80
studenți doar 27 provin din mediul rural.

142 4.1.5. IPOTEZA 5

H5. Se prezuma ca persoanele din mediul rural sau provenind din familii cu posibilități
financiare scăzute au un grad scăzut de inteligenta emotionala.
4.1.5.1. INDICI DE START
Pentru inteligența emoțională avem următoarele rezultate:
80, 90, 90, 95, 95, 95, 100, 100, 100, 100, 100, 100, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 11 5,
115, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 125, 125, 125, 125, 130, 130, 130, 135,
135,140 , 140, 140, 145, 145, 145, 145, 145, 150, 150, 155, 160, 165, 165, 165, 165, 165, 170,
170, 175, 175, 175, 175, 175, 180, 180, 180, 180, 180, 185, 185, 185, 185, 190, 190, 190, 190,
190, 195, 195
Am caracterizat distribuțiile statistice după facultatea aleasă și nivelul inteligen ței
emoționale calculând indicatorii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.
Statistics
Nivelul de inteligenta emotionala
N Valid 80
Missing 0
Mean 140.94
Median 137.50
Mode 120
Std. Deviation 32.638
Variance 1065.249
Skewness .114
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.306
Std. Error of Kurtosis .532
Range 115
Minimum 80
Maximum 195
Sum 11275

Pentru variabila IE a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor calculați:
• Mediana se afla intre 135 și 140, adică este 137,5 așa cum confirmă și tabelul de statistică.

143 • Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 140,94.
• Range= Maximum – Minimum= 195 -80=115
• Mode= cel mai frecvent scor= 120
• Abaterea standard= 32.638
• Eroarea standard= 3.649
• Kurtosis (boltirea) = -1.306 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = 0.114 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).
4.1.5.2. HISTOGRAME

4.1.5.3. CALCUL STATISTIC
Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile: Mediul de proveniență
și Nivelul de inteligenta emotională.
Distribuția de frecvență „Med iul din care provine * Nivelul de inteligenta emoțională”
este obținută în crostabelul de mai jos.

144
Tabelul ne arată câți studenți din mediul urban și rural au au IQ medie, peste medie,
superioară și IQ extrem de ridicată..
Mediul din care provine * Nivelu l de inteligenta emotionala Crosstabulation
Count
Nivelul de inteligenta emotionala
Total IE sub medie IE medie IE peste
medie IE
exceptionala
Mediul din care
provine Urban 6 16 19 12 53
Rural 6 7 10 4 27
Total 12 23 29 16 80

4.1.5.4. REZULTAT ȘI COMENTARII

Din tabelul și graficul de mai sus, se poate observa că conform rezultatelor la testul de
inteligență emoțională, studenții provenind din mediul urban au înregistrat scoruri mult mai
ridicate decât cei din mediul rural.
Cu toate acestea nu este de neglijat faptul că numaărul studenților provenind din mediul
rural este aproape de 2 ori mai mic decât al celor din mediul urban, iar rezultatul analizei nu
poate fi generalizat sau în totalitate corect

145
4.1.6. IPOTEZA 6
H6. Se prezumă c ă persoanele cu grad ridicat de inteligenta emotionala au facut alegerea
corecta in privinta studiilor urmate.

4.1.6.1. INDICI DE START

Pentru inteligența emoțională avem următoarele rezultate:
80, 90, 90, 95, 95, 95, 100, 100, 100, 100, 100, 100, 110, 1 10, 110, 110, 110, 110, 110, 110, 115,
115, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 120, 125, 125, 125, 125, 130, 130, 130, 135,
135,140 , 140, 140, 145, 145, 145, 145, 145, 150, 150, 155, 160, 165, 165, 165, 165, 165, 170,
170, 175, 175, 175, 175, 175, 180 , 180, 180, 180, 180, 185, 185, 185, 185, 190, 190, 190, 190,
190, 195, 195
Am caracterizat distribuțiile statistice după facultatea aleasă și nivelul inteligen ței
emoționale calculând indicatorii tendinței centrale, dispersiei și formei prin selectarea opțiunii
Frequencies din comanda Descriptive Statistics a meniului Analyze.
Statistics
Nivelul de inteligenta emotionala
N Valid 80
Missing 0
Mean 140.94
Median 137.50
Mode 120
Std. Deviation 32.638
Variance 1065.249
Skewness .114
Std. Error of Skewness .269
Kurtosis -1.306
Std. Error of Kurtosis .532
Range 115
Minimum 80
Maximum 195
Sum 11275

146
Pentru variabila IE a respondentului am obținut următoarele valori ale indicatorilor
calculați:
• Mediana se afla intre 135 și 140, adică este 137,5 așa cum confirmă și tabelul de statistică.
• Media nivelelor de inteligență emoțională este așa cum se poate constata 140,94.
• Range= Maximum – Minimum= 195 -80=115
• Mode= ce l mai frecvent scor= 120
• Abaterea standard= 32.638
• Eroarea standard= 3.649
• Kurtosis (boltirea) = -1.306 – Valoarea negativă a coeficientului de boltire relevă o distribuție
platicurtică.
• Skewness (asimetria) = 0.114 – Valoarea pozitivă a coeficientului de asimetrie indică o asimetrie
la dreapta (pozitivă).

4.1.6.2. HISTOGRAME

147 4.1.6.3. CALCUL STATISTIC
Mi-am propus să studiez gradul de asociere dintre două variabile în trei cazuri:
1. Tipul de alegere făcută și Nivelul de inteligenta emotională.
Distribuția de frecvență „Tipul de alegere făcută * Nivelul de inteligenta emoțională” este
obținută în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câți studenți au ales corect sau grețit având un anumit nivel de IE.
Tipul de alegere făcuta (comparând ce faculta te a ales deja cu ce i s -ar potrivi) * Nivelul de
inteligenta emotionala Crosstabulation
Count
Nivelul de inteligenta emotională
Total IE sub medie IE medie IE peste medie IE exceptionala
Tipul de alegere facuta
(comparand ce facultate
a ales deja cu ce i s -ar
potrivi) GRESITA 2 0 2 2 6
CORECTA 10 23 27 14 74
Total 12 23 29 16 80

Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția tipul de alegere și inteligența emoțională.

148 2. Tipul de alegere făcută și genul studentului.

Distribuția de frecvență „Tipul de alegere făcută * Genul studentului” este obținută în
crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată genul studenților care au ales corect și al celor care au făcut o alegere
greșită..

Tipul de alegere facuta (comparand ce fac ultate a ales deja cu
ce i s -ar potrivi) * Genul studentului Crosstabulation
Count
Genul studentului
Total Masculin Feminin
Tipul de alegere facuta
(comparand ce facultate a
ales deja cu ce i s -ar potrivi) GRESITA 4 2 6
CORECTA 36 38 74
Total 40 40 80

Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția tipul de alegere și genul studentului.

149
3. Tipul de alegere făcută și mediul din care provine studentul.

Distribuția de frecvență „Tipul de alegere făcută * Mediul din care provine” este obținută
în crostabelul de mai jos.
Tabelul ne arată câți studenți din mediul urban și rural ales corect și câți au făcut o
alegere greșită..

Tipul de alegere facuta (compa rand ce facultate a ales deja cu
ce i s -ar potrivi) * Mediul din care provine Crosstabulation
Count
Mediul din care provine
Total Urban Rural
Tipul de alegere facuta
(comparand ce facultate a
ales deja cu ce i s -ar potrivi) GRESITA 3 3 6
CORECTA 50 24 74
Total 53 27 80

Am reprezentat grafic, prin bare, distribuția tipul de alegere și mediul studentului.

150 4.1.6.4. REZULTAT ȘI COMENTARII

Din grafie se poate observa că opțiunea pentru facultate a fost făcută preponderent
corect, din 80 de alegeri doar 6 fiind greșite. Asta înseamnă ca din 80 de studenți, doar 6 nu au
ales facultatea corespunzător personalității lor.
De precizat că numărul celor cu o combinație de personalități este extrem de mare,
alegerea lor privind studiile neputând da g reș. Asta înseamnă că o personalitate complexă poate
alege ori Politehnică, ori Sociologie, chiar și ambele în același timp, fără să considerăm că a
făcut o alegere greșită.
Pentru că am concluzionat deja că studentele au o inteligență emoțională mai mare decât
a studenților, voi analiza corectitudinea alegerii și în funcție de gen pentru a observa coerența
analizei.
Prin urmare, din cei 6 studenți care au făcut o alegere greșită, doar 2 dintre ei sunt de sex
feminin, restul de 4 fiind de sex masculin. Pen tru că inteligența emoțională este mai ridicată la
sexul feminin, cele mai multe alegeri corecte au fost făcute de studente, băieții greșind mai mult
Vom analiza si legătura dintre mediu și alegerea făcută.
Am concluzionat mai sus că cei din mediul rural c are au rezolvat testul de inteligență
emoțională au avut scoruri mai mici deît cei din mediul rural. Asta ar trebui să insemne că cei din
mediul urban vor face mai multe alegeri corecte decât cei din mediul rural.
Din tabelul și graficul de mai sus constat ăm că numărul greșelilor făcute de studenții din
mediul rural și cel urban este egal.
Cu toate aceastea, trebuie să reamintesc faptul că studenții din mediul rural sunt aproape
de două ori mai puțini și cu toate aceastea au făcut același număr de greșeli î n ceea ce privește
alegerea facultății. Ceea ce prin raționament logic înseamnă că dacă erau la del de mulți ca cei
din mediul urban, existau și mai multe șanse să facă mai multe alegeri greșite decât aceștia.

151 Concluzii

Inteligenț a emoț ională este un concept inovativ și neconvențional în ziua de azi .
Promotorii acestui concept subliniază importanța acesteia în cadrul tuturor activităților pe care un
individ le întreprinde, ca factor primordial al succesului în viața personală sau profesională.
Este im portant să se înțeleagă faptul că inteligența emoțională nu este ș i nu ar trebui să fie
gîndită ca un înlocuitor sau substituent al abilităților, cunoștiințelor sau priceperii căpătate în
timp. Inteligența emoțională creste șansele de succes, dar nu îl gar antează în absenta
cunoștinț elor necesare. Dacă facem o paralela cu modelul Inteligențelor Multiple a lui Howard
și Gardner, inteligența intrapersonală joacă un rol foarte important în cadrul nivelului inteligenței
emoțional e, aceasta din urma fiind o sumă a mai mult or tipuri de inteligențe din modelul amintit
mai sus.
Trăim într -o societate în continuă dezvoltarea, iar complexitatea acesteia face ca
inteligența probată în context educațional să fie insuficientă pentru multe persoane în rezolvarea
problemel or cotidiene. Se cunosc nenumărate cazuri în care studenți eminenți, șefi de promoție,
întâmpină probleme serioase în plan profesional, acolo unde ar trebui să pună în practică
cunoștințele pe care le -au acumulat în anii de facultate. Aceștea nu reușesc să -și valorifice
potențialul, și ca atare nu fac fața la locul de muncă. La celălalt capăt, sunt studenții care deși nu
au auvut rezultate foarte bune în anii de studiu, dovedesc o bună adaptare socială în mai multe
contexte.
Numeroase studii de specialitate au arătat că inteligența emoțională joacă un rol mult mai
important decât intelectul în obținerea reușitei în viață.
Atenț ia tot mai mare acordată acestui concept la nivel internaț ional și mai nou și în țara
noastră , ar trebui să ridice un semn de exclama re asupra a ceea ce se considera pâ nă acum a fi
"inteligent", susținerea unor programe de dezvoltare a inteligenței emoționale reprezent ând
adevărate instrumente de popularizare și conștientiza re a impactului acesteia în viaț a de zi cu zi,
precum și în asi gurarea succesului în viață și în carieră .
Analizele aplicate prin utilizarea programului SPSS au permis atingerea obiectivul ui
general urmărit în cercetare reprezentat de studiul asocierii inteligenței emoționale cu optiunea si
performanta academică a studenților.

152 Obiectivul general a vizat identificarea nivelului inteligenței emoționale la diferite
categorii de subiecți și relația dintre inteligența emoțion ală și inteligența cognitivă care definesc
performanța școlară a studenților.
Am putut descoperi astfel nu numai că majoritatea celor care dețin un nivel foarte ridicat
al inteligenței emoționale au optat pentru facultatea de Sociologie, dar și că cei cu un nivel înalt
de inteligență emoțională au făcut o alegere corectă în ceea ce privește alegerea urmării unei
anumite facultăți care să se potrivească perfect personalității și pasiunilor lor.
Deasemenea am determinat nivelul inteligenței emoționale în râ ndul studenților cu profil
real și al celor cu profil umanist care au participat la testare, descoperind că studenții umaniști au
avut un scor mult mai bun decât studenții cu profil real .
Am realizat o ierarhizare a nivelului de inteligență emoțională în r ândul p opulației
masculine și celei fe minine și am concluzionat prin faptul că într -adevăr femeile dețin un nivel
mult mai ridicat de inteligență emoțională decât bărbații .
Am determinat legătura între nivelul inteligenței emoționale și performanțele cogni tive în
rândul populației masculine și celei feminine , ajungând la concluzia că nu între cele două tipuri
de inteligență nu este o legătură directă, nefiind obligatoriu ca cel cu un IQ ridicat să se bucure și
de un nivel al IE la fel de crescut .
Și mai apo i am supus analizei și nivelul inteligențelor în rândul studenților proveniți din
mediul urban și cel rural sau provenind din diferite pături sociale. Comparația, deși
proporționalitatea numărului studenților din mediul urban și al celor din mediul rural p articipanți
la testare a fost inegală, a relevat faptul că, deși este nedrept, lipsa tuturor oportunităților de care
s-au bucurat majoritatea studenților provenind din mediul urban de -a lungul copilăriei, a făcut ca
studenții provenind din mediul rural să obțină scoruri mai mici decât ceilalți studenți.
Având în vederea importanța uriașă pe care o are inteligența emoțională în procesul
dezvoltării personale a fiecărui individ și consecințele lipsei acesteaia când individul ajunge la
maturitate, este impera tivă elaborarea în școli a unui program de opțional cu activități care au ca
scop sigurarea unei dezvoltări optime a competențelor socio -emoționale ale elevilor.

153 Bibliografie

I. DOCTRINĂ:

1. Fodor, I. D., Inteligența emoțională și stilurile de conducere, Ed. Lumen, Iași, 2009
2. Georgiu Grigore, Cultură și comunicare, Ed. Comunicare.ro, București, 2008.
3. Goleman Daniel , “Emotional Intelligence: why it can matter more than IQ?”, Ed. Bantam
Books, 1996
4. Goleman Daniel, Inteligența emoțională, Ed. Carte a veche, București, 2001
5. Goleman Daniel . Inteligența emoțională, cheia succesului în viață , Ed. Allfa, București,
2004
6. Goleman Daniel, Inteligența socială, Ed. Curtea Veche, București, 2007
7. Howard Gardner, Cadrele minții – Teoriile inteligențelor multiple; în engleză: Frames of
Mind: The Theory of Multiple Intelligences
8. Hughes Marcia, L. Bonita Patterson, and James Bradford Terrell. Emotional Intelligence in
Action, San Francisco, Ed. Pfeiffer, 2005.
9. Iluț, P., Valori, atitudini și comportamente sociale, Ed. Polirom, Iași, 2004
10. Irena Chiru. Comunicarea interpersonală , București, Ed. Tritonic, 2009
11. J.C. Abric, Psihologia comunicării , Iași, Ed. Polirom, 1990
12. Kelly Hannum, Jean Brittain Leslie, Marian N. Ruderman, Judith L. Steed, () Leadership
skills and emotional inteliggence, publicat in LIA, 2001
13. K. Albrecht, Inteligența socială. Noua știință a succesului, Ed. Curtea Veche, București, 2007
14. Lynn B.Adele – Inteligența socială si empatia – componente ale inteligenței emoționale, The
EQ Difference: A Powerfu l Plan for Putting Emotional Intelligence to Work, American
Management Association, New York, 2005
15. Marica Simona, Introducere în psihologia socială, Ed. Fundației România de Mâine,
București, 2008
16. Mucchielli Alex, Arta de a comunica, traducere de Giuliano Sfichi, Gina Puică și Marius
Roman, Iași, Polirom, 2005
17. Rocco Mihaela, “Creativitate si inteligenta emotionala”,ed.Polirom, Iasi, 2004

154 18. R. Anand, G. Udaya Suriyan. ”Emotional Intelligence and Its Relationship with Leadership
Practices”, in International Journal of Business and Management, volume 5, no. 2, Februrary
2010.
19. Stănculescu Elena, „Psihologia educației: de la teorie la practică”, Ed. Universitară,
București, 2008
20. Steven J. Stein, Howard G. , Forta inteligentei emotionale, Ed. Allfa, Bucuresti, 20 07
21. Thorndike & Stein, „An evaluation of the attempts to measure social intelligence.”,
Psychological Bulletin, 1937
22. Thorndike & Stein, The EQ Difference: A Powerful Plan for Putting Emotional Intelligence
to Work”, 1937
23. Vasile Tran, Irina Stănciugelu. Teor ia comunicării, , Ed. Facultății de Comunicare și Relații
publice ”David Ogilvy”, București, 2003.
24. Vernon Anna, Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educația rațională -emotivă și
comportamentală, Ed. ASCR, 2006
25. Wechsler Davis, Emotional Intelligence:What i t is and Why it Matters, New Orleans, 2000
26. Williams, W.M., Sternberg, R.J. – Group Intelligence. How Some Groups are Better than
Others, 1988
II. DICȚIONARE
• “Dicționarul explicativ ilustrat al Limbii Romane”, Ed. Arc & Gunivas, ed. 2007

III. DOCUMENTE ONLINE:

• Mark Devon. The origin of emotions , Charleston, South Carolina, USA, 2006, copie
electronică http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1379606
• James Kunnannat. ”E motional Intelligence: the next big HR investment”, in Development
and learning in organizations , Vol. 23, No.3, 2009, p. 34 – 35, disponibil la adresa
www.emeraldinsight.com/1477 -7282.htm
• James Kunnannat. ”Emotional Intelligence: the next big HR investment”, in Development
and learning in organizations , Vol. 23, No.3, 2009, p. 34 -35, disponibil la adresa
www.emeraldinsight.com/1477 -7282.htm
• Alston Barbara A., Barbara R. Dastoor. ”Emotional Intelligence and Leadership: A Study
of Human Resource Managers”, in International Journal of Business and Public
Administration, volume 7, no. 2, Fall 2010, disponibilă la adresa www.ccsenet.org/ijbm