ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …2… [624140]

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …2
CAPITOLUL I. CARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII PSIHICE A COPILULUI
PREȘCOLAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..6
1.1. Caracteristici generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.2. Limbajul și gândirea la copiii preșcolari ………………………….. ………………………….. ……….. 10
CAPITOLUL II. VALOAREA FORMATIV – EDUCATIVĂ A BASMULUI ……………………… 13
2.1. Consider ații generale asupra basmului ………………………….. ………………………….. …………… 13
2.2. Basmul între real și fantastic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
2.3. Basmul – mijloc de educare în spiritul unor alese virtuți morale a școlarilor ………………. 26
CAPITOLUL III. BASMUL ȘI PROIECTAREA LUI DIDACT ICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
3.1 Strategii pentru desfășurarea activităților didactice dedicate basmului în învățământul
preșcolar. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 42
3.2.Povestirea – mijloc de realizare a basmelor în învățământul preșcolar …………………………. 46
3.3. Aplicarea unor metode moderne prin intermediul basmelor ………………………….. …………. 49
CAPITOLUL I V. CERCETARE PEDAGOGICĂ INFLUENȚA VALORILOR BASMULUI
ASUPRA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR ………………………….. ………………………….. …..65
4.1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 65
4.2. Ipoteza de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 65
4.3. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 65
4.4. Eșantionul studiat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 66
4.5. Metodologia și etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 66
4.6. Metode, tehnici si mijloace utilizate ………………………….. ………………………….. ……………… 67
4.7. Proba de evaluare inițială ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 68
4.8. Proba de evaluare formativă ………………………….. ………………………….. ………………………… 71
4.9. Proba de evaluare finală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 73
4.10. Interpretarea și valorificarea rezultatelor cercetării ………………………….. ……………………. 77
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..79
BIBLIOG RAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 80

2 ARGUMENT

„Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel
mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile care -l
primesc . Ea este partea de noblețe, patrimoniul de naționalitate al unui neam, semnul
caracteristic prin care membrii aceleiași familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din
lume, lanțul tainic ce -i leagă împreună și -i face a se numi frați, altarul îm prejurul căruia toți se
adună cu inimi iubitoare și cu simțirea de devotament unii către alții” (Vasile Alecsandri –
prefață la „ Opere complete ” – 1876).
Vârsta preșcolarității aduce mari schimbări în viața copilului atât în planul dezvoltării
somatice, c ât și a celei psihice, dar și în ceea ce privește planul relațional. Copiii merg la
grădiniță unde sunt cerințe noi, deosebite de cele din familie dar și față de cele din etapa
anterioară. Diferențele de solicitări provoacă surescitarea tuturor posibilită ților de adaptare ale
preșcolarului și pe de altă parte o diversificare a conduitelor sale. Principala formă de activitate a
preșcolarului mic este jocul care lasă loc pentru timp scurt unor activități sistematice, simple în
conținut care iau tot forma joc ului. Cultivarea exprimării coerente, expresive, fluente este o
datorie a educatorului, formare de care va depinde locul copilului și omului de mai târziu în
societate.
Vârsta preșcolară este deosebit de importantă în dezvoltarea limbajului și în ridicarea
gândirii pe trepte superioare de generalizare și abstractizare. Odată cu asimilarea fondului
lexical, copilul își însușește și semnificația cuvintelor adică noțiunile care se schimbă, se
îmbogățesc și se precizează treptat, pe măsura experienței și a perf ecționării operațiilor gândirii.
Copilăria nu se poate concepe fără lumea minunată a basmelor și poveștilor. Preșcolarul
face un efort mare să –și reprezinte lumea necunoscută în care se transferă, însoțind firul poveștii.
Copilul își creează propriile imag ini iar acest lucru nu poate fi conceput în afara unei gimnastici
imense a memoriei gândirii, voinței și limbajului.
Literatura pentru copii are valențe însemnate, informative și formative. Preșcolarul
asimilează informații diverse dar în același timp își satisface nevoia de cunoaștere și
afectivitatea, se stimulează imaginația și se constituie cadrul propice de a -și exersa capacitățile
de comunicare.

3 Povestirea nu este numai un exercițiu util de dezvoltare a vorbirii și comunicării dar
joacă un rol însemn at și în educarea morală si estetică. Lucrarea de față urmărește să prezinte
aspecte teoretice legate de valențele informative și mai ales formative ale literaturii pentru copii
în activitățile cu preșcolarii precum și o cercetare aplicativă care analize ază eficiența povestirii
la problema dezvoltării competențelor comunicative a copiilor și este structurată după cum
urmează: Capitolul I Caracteristicile dezvoltării psihice a copilului preșcolar conține câteva
repere teoretice referitoare la caracteristi cile dezvoltării psihice pentru cele trei subperioade ale
preșcolarității: cea a preșcolarului mic (3 -4 ani), a preșcolarului mijlociu (4 -5 ani) și a
preșcolarului mare (5 -6 ani), formarea capacității de comunicare și particularități ale limbajulu
copilulu i. La copilul preșcolar, dezvoltarea limbajului este strâns legată de evoluția gândirii
căreia îi impune exigențele sale culturale contribuind astfel la restructurarea ei. Preșcolarul face
apel la realitate dar prin limbaj se depărtează de ea, își aminteș te situațiile trecute, face deducții
valide, stabilește raporturi. Limbajul se îmbogățește sub raport cantitativ. În grădinița de copii,
dezvoltarea capacității de comunicare este unul din obiectivele majore care se realizează gradual,
prin lărgirea rela țiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității
de a cunoaștere a obiectelor, pe de o parte, a atitudinii interogative referitoare la originea și
cauza unor fenomene, pe de altă parte. Capitolul II Valoarea formativ -educativă a basmului
analizează importan ța basmelor și poveștilor p entru preșcolari : ca mijloc principal de educare a
limbajului dar și ca mijloc de educa ție moral -civică și estetică.
Perioada școlară mică este foarte importantă în dezvoltarea copilului. Acum se dezvoltă
bazele vieții intelectuale complexe; în procesele de cunoaștere survin o serie de mutații
cantitative și calitative, legate atât de organizarea sistemului de cunoștințe cât și de trăsăturile
operative ale gândirii. Aceste mutații sunt, des igur, condiționate de achizițiile și interesele
cognitive, de formarea a numeroase trăsături de personalitate.
Basmul reprezintă o poartă deschisă spre lume unde copilul găsește răspuns la toate
problemele care -i frământă mintea . Ascultând povești și basm e din ale căror slove se vor adăpa
mai târziu singuri, copiii își îmbogățesc mintea și sufletul, devin mai înțelepți, mai pasionați de
bine și frumos.
Astfel, basmul recurge, în primul rând, la virtuțile imaginarului pentru a -l face pe copil să
se identifi ce cu altul, să se vadă în lumina unui model, acest model având universalitatea eroilor

4 de pretutindeni. Copilul se clasează, intuitiv, într -o lume general -umană, o lume care îi apare, în
același timp, localizată.
O a doua trăsătură a basmului este stereot ipia în ceea ce privește tematica, structura
compozițională, registrul personajelor, dinamica acțiunii ș.a. Ea are eficiență formativă în
educația copiilor, prin schemele tipologice, prin polarizarea personajelor reprezentând, la
antipod, binele și răul, c alitățile și defectele, prin numărul mic de acțiuni reluate mereu sub alte
înfățișări. Scopurile educative ale basmelor sunt variate și profunde. Eficiența lor crește în
condițiile organizării optime a transmiterii pe calea lecturii, a povestirii, asociate sau nu cu
imaginile video , ilustrațiile . Valoarea etică a povestirilor a fost și rămâne unanim recunoscută.
Oricât de simplu ar fi conținutul lor, povestirile, basmele și legendele pe care le adresăm copiilor
sunt pline de învățăminte. Ele scot în evidenț ă calitățile eroilor pozitivi și influențează pe această
cale formarea personalității copiilor, comportarea lor etică.
În aceeași măsură, povestirile – ca gen al artei literare – prin realizarea lor artistică,
constituie mijloace de educație estetică. Val oarea estetică este cu atât mai mare cu cât reflectă și
exprimă frumusețea morală a oamenilor, cu cât pun mai clar în fața copiilor un ideal concret și
precis spre care ei să tindă.
Capitolul III Basmul și proiectarea lui didactică în învățământul preșcola r face o
prezentare a strategiilor folosite în desfășurarea activităților didactice dedicate basmului . Se
prezintă conceptul de proiectare didactică și principalele metode folosite la lecțiile dedicate
basmului convorbirea, problematizarea, explicația, mod elarea, activitatea cu cartea, metode de
simulare, șezătoarea literară. Activitatea de povestire este una dintre cele mai utilizate activită ți
cu pre școlarii. Aceasta reprezintă o expunere orală sub formă de narațiune sau descriere prin
intermediul căreia sunt înfățișate fapte, evenimente și întâmplări îndepărtate în spațiu și timp,
fenomene ale naturii, peisaje geografice etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel . În grădinița
de copii povestirea este folosită atât ca metodă de expunere și comunicare cât și ca formă de
activitate destinată cunoașterii mediului înconjurător, dezvoltării limbajului și comunicării și
educației pentru societate. Ca în toate celelalte niveluri ale învățământului, metodele de învățare
fac parte din activitatea comună a perso nalului didactic și a copiilor educați.
Capitolul prezintă și metode interactive de grup predarea -învățarea reciprocă, pălări ile
gânditoare, explozia stelară. Situa țiile de învă țare rezolvate prin metode interactive de

5 grup dezvolt ă gândirea critică,capacitatea de comnicare, personalitatea, caracterul.
Metodele sunt ilustrate cu ajutorul basmelor Cenușăreasa și Punguța cu doi bani .
Basmul reprezintă specia literară cea mai îndrăgită de copii, iar valorificarea sa în procesul
instructiv – educativ școlar este o șansă pentru asigurarea și potențarea caracterului formativ al
acestuia .
Capitolul IV Cercetarea pedagogică . Influen ța valorilor basmului asupra
personalită ții preșcolarului este un studiu ce are ca obiective generale: însușirea mesajului
etic și moral al unor texte educative și impactul lor asupra copiilor cu nivel intelectual ridicat,
mediu și copiilor problemă , punerea în valoare a capacității creative a preșcolarilor , însușirea
unor norme de comportament , rolul metodelor in teractive în receptarea mesajului unor basme .
Testarea ipotezei generale a cercetării a presupus desfășurarea unui experiment pedagogic în
cursul anului școlar 201 3-2014, în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit Dumbrava Minunat a.
În urma acestei cercetă ri am constatat că deși mediul familial influențează în mare parte
comportamentul copiilor, printr -o muncă continuă și folosind metode și tehnici potrivite
colectivului de copii cu care lucrăm , aceste comportamente se modelează în direcția dorită. În
conc luzie, putem constata faptul că în funcție de particularitățile de vârstă, mediul familial și
capacitățile intelectuale ale fiecărui preșcolar în parte, lectura literară îi sensibilizează pe copii,
făcându -i pe aceștia să urmeze exemplele pozitive oferite de personajele din text, ajutându -i
astfel să -și însușească mai ușor și mai repede normele morale și etice transmise de acestea.
Valoarea instructiv -educativă a basmelor este deosebită. Ea aduce o prețioasă contribuție
la dezvoltarea proceselor de cunoaște re, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voință
și caracter – în general la dezvoltarea personalității copiilor.

6 CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII P SIHICE A
COPILULUI PREȘCOLAR

1.1. Caracteristici generale

Vârsta preșcolarității aduce mari schimbări în viața copilului atât în planul dezvoltării
somatice, cât și a celei psihice, dar și în ceea ce privește planul relațional. Copiii merg la
grădiniță unde sunt cerințe noi , deosebite de cele din familie dar și față de cele din etapa
anterioară. Diferențele de solicitări provoacă surescitarea tuturor posibilităților de adaptare ale
preșcolarului și pe de altă parte o diversificare a conduitelor sale. Dezvoltarea psihică a co pilului
are drept motor adâncirea contradicțiilor dintre solicitările externe și posibilitățile lui interne,
dintre dorințele, aspirațiile interesele sale și posibilitățile lui de a și le satisface; ”dintre modul
oarecum primitiv de satisfacere a unor treb uințe și modul civilizat de satisfacere a lor, în
concordanță cu anumite norme comportamentale și socio -culturale.”1
Contradicțiile enunțate nu sunt doar punctul de plecare în dezvoltarea copilului ci și
factori acceleratori ai dezvoltării comportamentelor , diferențierii și individualizării acestora și ai
socializării treptate, dar sigure, a copilului.
Perioada preșcolară este împărțită în trei subperioade: cea a preșcolarului mic (3 -4 ani), a
preșcolarului mijlociu (4 -5 ani) și a preșcolarului mare (5 -6 ani). Perioada preșcolarului mic se
caracterizează printr -o trecere de la un echilibru relativ spre o oarecare instabilitate,”o oarecare
expansiune ce exprimă o mare decentrare de pe obiecte concrete și manipularea lor pe integrarea
obiectelor în strategii mai largi de utilizare în care li se conferă funcții simbolice.2
În această perioadă observăm o creștere a intereselor, a aspirațiilor și a aptitudinilor
mărunte implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului. Drept consecință, vom asista
la complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbarea atitudinii față de mediul
înconjurător, la perfecționarea formelor de activitate ale copilului. Preșcolaritatea este etapa
descoperirii realității umane, dar și a autodescoperirii. Copilul cunoaște existența unei realități
externe care nu este dependentă de persoana sa și căreia trebuie să i se subordoneze dacă vrea să –
și atingă scopurile.

1 Golu, Pantelimon, Verza, Emil, Zlate,Mielu, Psihologia copilului, EDP,R.A.,Buc.1993, p.74
2 Șchiopu, Ursula, Psihologia vârstelor, E.D.P.Buc., p.101

7 Lumea pe care vrea să o cunoască impune reguli pe care trebuie să le respecte. Integrarea
în grădiniță, așadar adaptarea la o lume nouă, se face cu o oarecare greutate deoarece copilul
este dependent de mama sa și de ambianța familială și cu mult mai dificilă atunci când copilul nu
se exprimă clar și nu înțelege ceea ce i se spune.
Viața afectivă a preșcolarului mic o continuă pe cea a antepreșcolarului dar suportă
modificări de natură cantitativă dar și calitativă (se îmbogățesc și se diversifică formele existente,
apar forme noi). Prin imitație, copilul preia de la adulți o serie de stări afect ive, spre exemplu
teama de anumite animale, bucuria la revederea unor persoane apropiate sau la primirea unui dar.
Copiii preiau nu numai stările afective ci și expresiile și conduitele emoționale care le însoțesc.
Pentru a -și satisface diferitele trebuinț e copiii învață să simuleze diferite stări afective, plâng
dacă vor să obțină ceva, chiar și atunci când plânsul nu este expresia unor stări afective reale, de
durere.
Relațiile cu adulții din jurul său care își diversifică rolurile în raport cu acesta, de
informare, îndrumare, dirijare, pretindere, control îl tensionează, îi creează momente frustrante
dar și momente de bucurie, destindere, fapt ce îi dă posibilitatea să învețe din experiența
adultului, economisindu -și astfel timpul și efortul. Între dorinț ele copilului și nevoia de a
satisface pe adultul pe care îl iubește se produc ciocniri, ca de altfel și între restricțiile (care țin
de o anumită ordine, program) privind numeroasele tentații la care este supus, conflicte ce
generează un spectru foarte la rg de trăiri afectiv.
Copilul de 3 ani începe să își cunoască propriul corp, să perceapă deosebirile anatomice
dintre sexe, egocentrismul său primind o serioasă lovitură când conștientizează că nu toți
oamenii sunt ca el . Extinderea cadrului relațional ( cu sine, cu obiectele din jur, cu alții)
constituie una din premisele dezvoltării psihice a copilului în toate planurile.
Principala formă de activitate a preșcolarului mic este jocul care lasă loc pentru timp scurt
unor activități sistematice, simple în conținut care iau tot forma jocului. La această vârstă există
o preferință evidentă pentru jocurile de manipulare a unor obiecte sau a jucăriilor. Copilul se
joacă de cele mai multe ori singur, jocul practicat este sărac, acțiunile cu obiectele sunt mai
degrabă repetări stereotipe. Atitudinea lui față de realitate este circumspectă, preșcolarul mic este
curios, este atras de obiectele din jur „investighează”, percepe ceea ce îi sare în ochi.
Deși memorează relativ ușor, nu își propune acest lucru în mod de liberat. Gândirea este
subordonată acțiunii cu obiectele, procesele de gândire fiind în această vârstă operații ajutătoare

8 cuprinse nemijlocit în activitatea practică; limbajul este pronunțat situativ, comunicările din
timpul jocului sunt reduse, iar indic ațiile verbale ce i se dau nu sunt bine înțelese.
Jocul, activitate de bază acum, devine mai bogat în conținut, preocupările sunt mult mai
variate. Caracteristicile active de manipulare a experienței de viață, a observațiilor, a emoțiilor, a
acțiunilor și a conduitelor ce se vehiculează în ambianța sa pun în evidență experiența socială
achiziționată și capacitatea de a crea verbal și comportamental roluri. Mijloacele imitative
utilizate îi oferă posibilitatea să reconstituie episoade din realitatea înconjur ătoare. Socializarea
copilului cunoaște un ritm alert, el devine sensibil la evenimente, manifestări colective din
familie sau grădiniță, jocurile capătă un caracter colectiv. Copilul trece de la însingurare,
rivalitate, competiție, la cooperare. Caracteri stic pentru preșcolarul mijlociu este și procesul
pregnant de identificare cu grupul din care face parte. Copilul își însușește regulile necesare
conviețuirii în colectivitate, conduitele lui devin mai nuanțate și începe să încorporeze reacții și
adresări reverențioase.
Curiozitatea copilului de 4 ani devine mai amplă, el vrea să știe relațiile dintre fenomene,
raporturile de cauzalitate, dependență, de condiționare dintre ele. Îi plac poveștile, cărțile cu
imagini, prezintă interes pentru desen, modelaj, teatru de păpuși sau de marionete, desene
animate, computer. Limbajul se dezvoltă, vorbirea este în general corectă, cursivă, nuanțată
(asimilează aproximativ 50 cuvinte pe lună) se formează limbajul interior care va constitui o
cotitură esențială în dezv oltarea psihică a copilului.
La preșcolarul mijlociu este evidentă dezvoltarea deprinderilor de autoservire
(alimentare, de îmbrăcare, igienice), i se conturează caracterul voluntar al proceselor psihice:
memoria, imaginația, începe să renunțe la dorințe le sale, ceea ce înseamnă că are loc un început
al organizării voinței.
Preșcolarul mare se adaptează cu ușurință nu doar la mediul din grădiniță dar și oricărei
situații noi. Deși jocul este activitate dominantă, încep să își facă loc din ce în ce mai mu lt și
activitățile de învățare sistematică. La grădiniță cerințele sunt mai mari, și treptat copilul se
pregătește pentru competiția școlară căreia trebuie să îi facă față.
Copilul preșcolar cunoaște lumea în care se mișcă, interiorul și exteriorul locuin ței, al
grădiniței, strada pe care locuiește, cartierul, plantele și animalele. Curiozitatea lui îl face să
descopere caracteristicile obiectelor din jur; încep să se consolideze generalizări cantitative,
logica practică a relațiilor: mărimea, forma, culoa rea, grosimea, relațiile spațiale, temporale,

9 succesiunea și simultaneitatea,comparația. Percepțiile vizuale ale copiilor se organizează datorită
manipulării obiectelor, mișcării mâinilor pe liniile conturului. Modelajul și desenul sunt
mijloace foarte im portante în dezvoltarea percepției formelor obiectelor. Percepția mărimii și
constanța percepției de mărime sunt deficitare la această vârstă și este strâns legată de
dezvoltarea percepției distanț ei și timpului. Preșcolarii mari fac progrese și în citirea ceasului.
Desprinderea unor însușiri importante ale obiectelor și fixarea acestor însușiri în cuvinte
constituie premisa formării reprezentărilor. Dacă descrierea unui obiect este mai bogată și se
bazează pe un suport intuitiv sugestiv reprezentările copi lului vor fi mai clare și mai stabile.
Totodată, trebuie utilizat cuvântul pentru a facilita desprinderea obiectului din fond și a unor
însușiri ale obiectului din masa celorlalte. La vârsta preșcolarității reprezentările au un caracter
intuitiv, situativ, fiind încărcate de însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor. Caracterul
lor schematizat și generalizat se prefigurează pe la sfârșitul preșcolarității, rolul lor fiind foarte
important în în viața psihică a copilului. Reprezentările lărgesc sfera și măresc coerența vieții
psihice, dând posibilitatea copilului să cunoască obiectele și în absența acestora și pe de altă
parte să -și reactualizeze experiența trecută și să o integreze în cea prezentă sau chiar în cea
viitoare. La vârsta preșcolarității se dezvoltă nu numai reprezentările memoriei ci și ale
imaginației.
Datorită jocului, se dezvoltă planul perceptiv al reprezentărilor. ”Jocul solicită și
antrenează vigoarea, forța psihică, rapiditatea, suplețea și coordonarea, echilibrul, evaluarea
spați alității, abilitatea în folosirea diferitelor părți ale corpului, mâinii și membrelor.
Concomitent, jocul solicită coordonarea oculo -motorie, (ținta), coordonare audio -motorie
(reacție la semnale sonore), tact, sensibilitate cutanată, presiune, temperatur ă.” 3
Atenția, importantă în asigurarea desfășurării oricărei activități pe care o protejează și o
organizează, focalizează energia psihicului. Atenția voluntară este hrănită de numeroasele
dorințe și intenții, de necesitatea de finalizare. În funcționali tatea voinței apar numeroase piedici,
astfel este cunoscut faptul că principalele momente ale actului voluntar (stabilirea scopurilor,
deliberarea, luarea hotărârii, execuția) sunt insuficient stabilizate. Uneori copiii nu deliberează
deloc înaintea actulu i voluntar alteori deliberează greșit pentru că iau hotărâri pripite sau nu -și
finalizează activitatea, neștiind cum să revină asupra ei dacă s -a dovedit ineficientă. Către

3 Șchiopu Ursula, Psihologia vârstelor, E:D:P:, Buc., p.107

10 sfârșitul preșcolarității, datorită impunerii unor obligații mai riguroase, voința va căpăta un grad
mai mare de organizare.
Perioada preșcolară se caracterizează prin faptul că inteligența depășește animismul
primar, sincretismul simplist, investigația interogativă cu privire la existență, deplasându -se spre
aspecte tot mai largi și m ai distanțate în timp și spațiu.
La 3 ani fantasticul este inexistent, ca apoi, la 5 ani să fie acceptat ca o convenție în joc.”
Strategiile posibilului, fantasticului și reconstrucției realității ca joc distinct intelectual, alimentat
de energiile psihic e mai profunde, se obiectivează în imaginație. Imaginarul rămâne instrument
al vieții intime pe care o animă în continuare – dar și ca instrument de intervenție în situații noi
sau dificile – sursă de rezerve, de ipoteze, aspirații, căutare, comprehensiune intuitivă și creație,
dar și intuire a absurdului sau cel puțin al unor forme ale acestuia.”4 Aceste procese își găsesc
teren pentru desfășurare în jocurile de construcție și activitățile creative artizanale.
Domeniul imaginarului ce nu trebuie confunda t cu cel al irealului cu care copilul poate
intra în contact și în care uneori se integrează. Imaginar este orice se manifestă nu într -o realitate
efectivă, ci într -o evocare interiorizată a acesteia. Astfel imaginarul ține de domeniul
reprezentărilor în o poziție cu percepțiile imediate. De aici, apariția imaginarului ca trăsătură
fundamentală a copilului trecut de granița senzorio -motorie și capabil să trăiască mintal acțiuni
trecute sau să proiecteze mintal acțiuni viitoare. La vârsta preșcolară copilul p oate retrăi acțiuni
petrecute demult, reale sau ireale, povestite de altcineva. În imaginarul infantil, care este posibil
datorită limbajului dar mai ales contactului cu povestirile, realiste sau fictive, distincțiile sunt
altele: pe de o parte copilul se lovește de imposibilități reale pentru el care nu sunt împotriva
legilor obiective, și pe care el le soluționează compensatoriu prin integrarea imaginarului; pe de
altă parte preșcolarul concepe ca posibilități ale realului obiectiv situații incompatibile cu acesta,
dar care pentru el sunt reale sau realizabile, fără intenție de ficțiune. Astfel copilul își
construiește un univers imaginar pe baza unui „posibil ireal”.

1.2. Limbajul și gândirea la copiii preșcolari

4 Ibidem, p.112

11 Dezvoltarea activităților psihice variate: gândirea, limbajul, memoria, atenția și
imaginația oferă copilului posibilitatea să se desprindă treptat de stimulul concret care acționează
asupra organelor de simț și astfel să depășească perioada experienței senzoriale. Deși insuficient
format, intelectul copilului înregistrează în perioada preșcolară o serie de restructurări
importante.
Limbajului i se atribuie trei funcții: cea de reprezentare (a unui obiect, a unei situații),
cea de expresie a stării subiectului și cea de apel, la cei care ne ascultă. Acestea sunt implicate în
comunicarea verbală într -o măsură mai mare sau mai mică. După A. Ombredane sunt cunoscute
cinci funcții: semnificativă, dialectică, practică, afectivă, și ludică.
Între gândire și limbaj există un raport care a fost subiect controversat între psihologi,
existând puncte de vedere diferite. Conform unei concepții monoiste între cele două procese
există o singură realitate ș i anume că limbajul este aspectul exterior al gândirii, iar gândirea fiind
latura sa interioară. Mentalitatea dualistă notează două poziții: unii consideră gândirea și limbajul
ca fiind funcții esențial diferite, vorbirea având rolul doar de a exterioriza, a comunica rezultatele
obținute de gândire în mod independent, iar alții aduc argumentul că, deși nu sunt activități
identice, vorbirea și raționamentul sunt interdependente, în strânsă relație atât din punct de
vedere genetic cât și structural. Cel din u rmă punct de vedere este susținut de cercetările din
ultimele decenii.
Semnificațiile sunt legate de experiența fiecărui individ în parte dar pe parcurs ele sunt
precizate și corectate de societate, vocabularul condensează de altfel experiența milenară a unei
societăți. Limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gândirii. Pentru a ne face înțeleși
trebuie să învățăm să eliminăm tot ceea ce e prea individual, afectiv, personal, iar exprimarea să
fie clară și precisă.
Gândirea preșcolarului este pre conceptuală sau cvasiconceptuală ceea ce înseamnă că ea
operează cu o seamă de constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate dar nici noțiuni
generale. Cu ajutorul cuvintelor care sunt simboluri copilul reușește să își reprezinte realitatea,
treptat preconceptele câștigă în generalitate, în precizie, ajungându -se astfel la constituirea
claselor logice. Gândirea are totuși un caracter intuitiv rămânând legată de imagine și de
demersurile individuale, de aceea, uneori este incomunicabilă. Cu toate ac estea, preșcolarul mare
este capabil să sesizeze configurația ansamblului, acest fapt conducându -l spre debutul logicii.

12 Gândirea preconceptuală și intuitivă a preșcolarului este o gândire magică și egocentrică.
Egocentrismul său derivă din incapacitatea lui de a distinge suficient de bine realitatea obiectivă
de cea personală. Copilul se crede centrul universului, își atribuie o forță mare, crede cu tărie că
totul este însuflețit și că tot ceea ce îl înconjoară este realizat de om (artificialismul). Odat ă cu
socializarea conduitei sale, cu descoperirea perspectivei altora asupra propriei realități, gândirea
preșcolarului face progrese mari dar rămâne totuși o gândire sincretică, bazată pe relaționarea,
mai mult sau mai puțin la întâmplare a însușirilor o biectelor și nu după logica lor. Copilul face
confuzii între parte și întreg, combină însușirile obiectelor iar acestea își pierd identitatea proprie.
Dezvoltarea limbajului este strâns legată de evoluția gândirii căreia îi impune exigențele
sale cultural e contribuind astfel la restructurarea ei. Preșcolarul face apel la realitate dar prin
limbaj se depărtează de ea, își amintește situațiile trecute, face deducții valide, stabilește
raporturi. Independența sporită a copilului, extinderea și complicarea ra porturilor sale cu lumea
înconjurătoare, caracterul puțin mai organizat al activității sale se răsfrâng în mod direct asupra
limbajului care se îmbogățește sub raport cantitativ. Spre 5 ani apare limbajul interior care
sporește mult posibilitățile copilulu i de a -și planifica mintal activitatea, de a și -o regla
permanent. Copilul caută și găsește soluții atunci când se află în situații problematice, dificile, își
ordonează acțiunile, își stabilește punctele modale ale activității. Prin toate acestea limbajul
interior reprezintă mecanismul fundamental în mecanismul fundamental al gândirii, fiind foarte
important pentru dezvoltarea intelectuală a copilului.
Gândirea și limbajul au nevoie pentru desfășurare normală dar mai ales pentru dezvoltare
de material care este furnizat de realitate, de povestirile adulților dar și de memoria lor proprie.
Contactul cu lumea din jur, cu colegii din grădiniță, facilitează formarea capacității de a întipări,
păstra, reactualiza experiența de viață a copilului. Astfel, alături de memorarea spontană, datorită
în mod special gândirii și limbajului interior apare memoria logică, alături de memoria
involuntară se dezvoltă memoria voluntară. Performanțele în memorare cresc, crește de
asemenea și timpul în care este posibilă recunoașt erea unui material după o singură percepție
Totuși, memoria este difuză, nediferențiată, are un caracter incoerent, nesistematizat, haotic.
Progresul învățării limbajului se face concomitent cu progresul gândirii și doar prin
comunicare putem încearcă să e lucidăm altora noțiuni, să ne precizăm nouă înșine înțelesurile și
să eliminăm neclaritățile.

13
CAPITOLUL II . VALOAREA FORMATIV – EDUCATIVĂ A BASMULUI

2.1. Consider ații generale asupra basmului

Plăsmuiri ale minții și fanteziei populare, basmele transpun într-un univers fantasti c,
fabulos proble me majore ale vieții oamenilor, comori de înțelepciune și experie nță seculară,
năzuin țe și aspirații, cre dința în bine și fru mos.
În general, basmul este definit drept o creație epică, de origine popula ră, în care
elementele realul ui se îmbină cu cele fantastice. Privit ca o specie a epicii populare, mai ales
în proză, basmul cuprinde narațiunea unor întâmplări fantastice ale unor perso naje imaginare
(feți-frumoși, zâne, animale năzdrăvane) angajate în luptă cu forțe nefaste ale naturii (zmei,
balauri, v răjitoare), pe care le v or birui, pentru a evide nția victoria binelui asupra răului.
Eveni mentele basmelor se situe ază, cum spune o expresie consacrată de știința
miturilor, in illo tempo (în vremea aceea), un timp nedeter minat și presupus a fi fost, în
concep ția populară, la origi nea timpurilor, într-un prezent etern. Basmul îl traduce prin
ritualul A fost odată ca niciodată, ec hivalat în toate li mbile.
Eroii principali nu î mbătrânesc, își red uc în ese nță biografia la vârsta perip ețiilor lor.
Caracterul etern și stabil al basmelor aduce la același numitor rețeaua perip ețiilor și a
personajel or diverse. Basmele culte, prelucrare a celor orale sau creație nouă pe tiparul
ancestral, nu pot schimba mode lul structural; ele rămân variante ale modelelor străvechi. „
De aici, ceea ce se numește stereotipia basmului în teme, motive, acțiune și în registr ul
personajelor. De aici și eficiența lor formativă în educarea copiilor favorizată de scheme
tipologice, de polaritatea eroilor sau a personajelor, reprezentând la antipod calitățile sau
defectele ca și de numărul mic de acțiu ni mereu reluate sub alte înfățișări5.”

Lupta dintre bine și rău se desfășoară pe același plan exterior între personajele –

simbol, iar sol uționarea con flictului este văzută în mod absolut: distrugerea forțel or răului.
Aceste caracteristici fac accesibile basmele pentru școlari, care îndrăgesc povestea cu
care s-au obișnuit chiar când vor să afle o poveste nouă. Orice basm auzit sau citit prima dată

5 Roșianu N. , 1973, p. 29

14 este în același timp destul de altul pentru a atrage și destul de asemănător cu cele de dinai nte
pentru a în gădui receptarea l ui.

2.2. Basmul între real și fantastic

Eposul popular, mai des ca basmul, confo rm tradițiilor sale foarte vec hi, transfigurea ză
realul utilizând din plin fantastic ul, creea ză eroi și situa ții simbolice, acordă făpturilor
supranaturale un rol decisiv în acțiune, mânuiește arbitrar noțiunea de timp și spațiu pe care
uneori le anulează complet inventându -și un tărâm al său păstrând însă cu strictețe în etern ul
lui conflict dintre Bine și Rău și în finalul său optimist sensul eticii și filozofiei populare,
profund umane, universal valabile.
Fantasticul din basme este legat prin toate firele de viață reală, de proble mele ei
majore, de viitorul omenirii. Soluțiile miraculoase din basm sunt naive, dar nu absurde.
Basmul conține epopeea măreață a luptei omului pentru stăpânirea forțelor naturii.
Ceea ce pe plan real nu se putea încă obțin e, se realizea ză prin minunile din basm. O perie
arunca tă acoperă pustiul cu păduri, o oglin dă transfo rmă uscatul într-un lac cu apă cristalină;
atingând stânca cu un toiag vrăjit, faci să răsară un izvor sau despici muntele, lăsând cale
liberă către bogă țiile ascunse în el.
Recurgând la virtu țile imaginarului, copilul se identi fică cu personajele, și totodată, se
vede pe sine însuși în lumea unui model. Imaginarul, pornit din această bucurie, de a face
ceva, de a trăi o existență care nu e a ta, contribuie la treptata dezv oltare a egocentris mului
infantil. Basmul înseamnă pentru copil – și așa se cuvine să fie – o lume aparte în care
nefirescul (obiectiv) să fie convertit în firesc (subiectiv), miraculosul să nu aibă inflexiu ni
antirealiste, iar con versația să fie le ge acce ptată.
Eroii capă tă însușiri extraordinare, obiectele din jur se însufl ețesc, timpul și spațiul își
pierd contururile reale, infinit ul e concentrat în câteva clipe, inposibilul nu mai are sens,
realitatea o biectivă se s ubiectivea ză, supunându -se voinț ei copilului.
Basmul se caracterizează prin fabula ție senină, fără mare tensiune și adânci me. În
funcție de structură, personaje și caracteristici ale narațiunii, distingem trei mari grupe de
basme: fantastice – în care dominant este elementul miraculos; nuvelistice – în care atmosfera
este mai aproape de realitățile concrete ale vieții rurale și animaliere – dezvoltate din vechi

15 legende totemice. În basmele nuvelistice, personajele acționează ajutate numai de puterile
omenești, fără intervenții supra naturale. Desfășurarea acțiunii e mai puțin uluitoare fiind că
minunile de aici au dimensiuni verosimile. Ele sunt mai noi decât cele fantastice. Între basme
și povești nu există deosebiri esențiale: în primele domină fantasticul, pe când în celelalte el
ocupă un loc secundar sau este înlocuit, uneori cu elemente din recuzita supersti țiilor.
Deosebirile nefiind todeauna clare, i-au deter minat pe unii creatori de basme să-și
denu mească produc țiile drept povești. De pildă I. Crean gă numește cunoscutul său basm
Povestea lui Harap – Alb, deși cadrul, acțiunea și perso najele aparțin fantasticului. La fel
procedează unii dintre marii creat ori de basm din literatura universa lă, care și-au intitulat
operele povești: Poveștile lui Ch. Perrault, Poveștile Fraților Grim m, Poveștile lui H. Chr.
Andersen. Din ace ste motive, bas mele și pove știle nu pot fi tratate separat.
Aceste creații au fost pentru oamenii din vremurile străvechi un mijloc de a înfățișa,
prin imagini artistice, concepțiile și rezultatele experie nței lor de viață. De aceea, basmele au,
pe lângă multe elemente fantastice, și un sensibil substrat real, deoarece au izvorât din
năzuin ța spre mai bine, din dorința de a învinge răul și greutățile provocate fie de forțele
naturii, fie de cele sociale. Creatorul anonim a introdus în basme expresia dorinței lui de
drept ate și libertate, de bine și de frumos. Neînțelegând anumite fenomene din natură, el le-a
întruchipat, cu i maginația și iscusi nța sa, în fințele fanta stice din creațiile de acest gen.
Adeseori basmele povestesc despre bogați și săraci, despre buni și răi, despre obiceiuri și
ceremonii, cutu me și caractere.
Se spune mereu că tema basmelor este lupta dintre bine și rău, care se termină
întotdeauna cu victoria binelui. Aceasta pentru că bas mul este o pl ăsmuire în care sunt
înfăți șate cupluri de opoziții precum: bunătate/răutate; frumusețe/urâțenie;
dinamism/pasivitate; adevăr/minciună surprinse artistic în opera literară. Subordonat temei
este motivul: mărul de aur sau cifrele simbolice din basme. Motivele pot fi dinamice sau
statice. În basme există o mulțime de motive. De pildă, motivul însărcinării eroul ui. Acesta
este supus mai multor încer cări sau probe pentru a-și dovedi vrednicia: un împărat cere să i se
clădească un palat într-o noapte; o împărătea să pretin de fetei sărace să toarcă o cantitate
enormă de lână sau să aleagă un sac de semințe de mac din nisipul în care erau amestecate;
Popa, ca să sca pe de argatul sau, îi porunc ește să strângă dijmă de la draci.
Subiectele basmelor sunt variate și bogate. Motivele cele mai obișnuite pornesc de la

16 executarea unui legământ: întrec erea prin forță, dibăcie sau iscusi nță cu opozanții, închipuiri
ale răului, nimicirea farmecelor unei vrăjitoare. În basmele diferitelor popoare se găsesc
subiecte și personaje asemănătoare sau identice, fapt care dovedește apropierea spiritua lă a
popoarelor, identitatea lor de aspir ații de -a lung ul veacurilor.
Personaj ele basmelor sunt, în majoritate, învestite cu puteri suprana turale. Ele sunt
grupate în doua categorii: unele reprezin tă forțele binelui și altele reprezintă forțele răului.
Specificul lor constă în faptul că nu au decât o singu ră trăsătură de caracter care este
accent uată la maximum. Fiind dotate cu însușiri excep ționale, unele sunt personi ficări ale
bună tății, dreptății, frumuseții, curajului, vitejiei, cinstei, iar altele sunt simboluri ale
fățărni ciei, urâțeniei, răutății și lașității.
Asemănător altor literaturi, în basmul românesc există numai person aje poziti ve ori
negative, personaje intermediare nu există, pentru că, în concepția populară nu se află nimic
între bine și rău.. Așadar victoria va fi totdeauna de partea binelui. Personajele, subiectele și
motivele basmelor au caracter univers al, le aflăm în toate literaturile, doar numele
personajelor se deosebesc de la o țară la alta.
Pretutindeni, basmul popular înfățișează o lume exoti că, populată de tipuri umane de o
frumusețe ideală și de un rar simț cavaleresc, precum Făt-Frumos și Ileana Cosâ nzeana. De
asemenea, creea ză tipuri stranii, monstruoase, situate la polul opus eroilor pozitivi. În ce
prive ște etica, basmul dezvoltă o poezie a relațiilor sociale bazate pe idei morale și
democratice.
Referitor la gruparea și caracterizarea person ajelor din basm, studiile de folclor au
trecut de la clasificarea simplistă (în pozitive/negative) la una bazată pe existen ța ființei
umane și a caracterului, nu după rang social, ci după starea biologică. După acest criteriu,
personajele din basm se clasifi că în:
a) grupa seniorilor sau bătrânilor, caracteriz ați prin pasivitate;

b) grupa eroilor activi sau virili;

c) grupa opozanților sau adversa rilor celor activi;

d) grupa actanților, co mpusă din confidenți, a djuvanți.

În subiect ul basmului, fiecare dintre cei amintiți ocupă o anumită poziție, sunt
introdu și folosindu -se de o manieră specifi că, de limbaj și gesturi tipice, se comportă după
anumite reg uli, de la care nu se abat.

17 Grupa personajelor pasive îi cuprinde pe împărați, pe sihastru, pe moșneag și pe babă,
pe frații mai mari ai eroului. Funcționând după regula pasivă, personaj ul din aceas tă categorie
nu întreprinde nimic în planul acțiunii. Chiar când decla ră război, împărat ul nu se remarcă
prin fapte de vitejie, cursul evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic și oropsit. Rolul
împăratului se limitează la declanșarea acțiunii basmului. Deci perso najul de acest fel se
caracterizea ză prin neputi nță, senilitate. Unii nu au copii datorită sterilității, alții au un copil
năzdrăvan, dar la bătrânețe. În alte basme, fata împăratul ui rămâne însărcina tă de un vântișor
iar unii bătrâni găsesc diferite obiecte transfor mate miraculos în copii. Cu toate defectele
amintite, rolul acest ui personaj în discursul fabulos al basmului este necesar. Prin prezența lui
se stabilește cadrul de început al acțiunii, care este unul arhaic, exotic și pitoresc. Oriunde în
basme ipostaza împăratului este ștearsă, pasivă, el nu hotărăște nimic, nici chiar când e vorba
de familia sa. De pildă, în basmul Fata de Împărat și fiul văduvei, unde fiica împărat ului
păcătuiește cu un vântișor și rămâne însărcinată, iar pentru rușinea adusă casei, împăratul
convoacă s fatul î mpărăției spre a o j udeca și pedepsi.
Asemănător se comportă bătrânii obișnu iți din basme (văduv sau văduvă). Dorința lor
este să trăiască până s ă-și vadă copiii căsă toriți în rândul oa menilor.
„ În general, împărații din basmele populare român ești sunt conturați asemănător
regilor din basmele occidentale. Ei simbolizeaza ideea imperială, care are rădăcini în
tradiția romană, completa tă de splendoarea și presti giul curților împărătești bizantine6.”
Faptul că în produc țiile românești ei sunt denumiți și prin culori: Roșu -Împărat, Verde –
Împărat, Galben -Împărat, nu are coresponde nțe cu anumite valori morale, ci denumirile
respective sunt simple nume distin ctive. Precum cei din basmele altor popoare, împărații din
cele românești sunt atât de bătrâni de își ridică genele cu cârja, fiind preocup ați fie de
rotunjirea împărăției, fie de destin ul odraslelor lor. În unele narațiuni împărații devin
năzdrăvani, se prefac în urși sau balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei, hotărâți să
plece în lume. La fel de inconsiste ntă este împărătea sa. Dacă e geloasă, își alungă fiica de
acasă. Prea puțin e interesată de condiț ia ei de împărăteas ă, ci e preocupată de datoriile ei
materne, de ocrotirea c opiilor.
Din clasa eroilor activi sau virili (virilis = bărbătesc, puternic, curaj os) fac parte cei cu
inițiative. „ Ei se caracterizează prin spirit de aventură, prin curaj și replică juveni lă,

6 Nișcov V., 1996, p.75

18 eroică7.”
Personajul sau eroul central al basmului popular românesc este fiul cel mic (Prâslea),
caracterizat prin antiteză cu frații săi mai mari. De obicei el este numit Făt-Frumos, făt este un
cuvânt arhaic, și înseamnă bărbat tânăr. Alteori numele sugerea ză obârșia eroului Pipăruș
Petru, Măzăran Vasili că. În câteva basme, numele eroului indică aparența sub care se
ascunde: Cenușotcă – adică cel care vieț uiește în cenușar, C heleș-Împărat – adică cel cu chelie
falsă. După cum numele poate sugera condi ția econo mică: Ion Sărăcuț, Sărăcuț Petru sau
poziția în familie – Suta Ion (a o suta odraslă), Mia Ion. Făt-Frumos apare în puține cazuri
dublat de fratele de cruce. Protagonistul poate fi năzdrăvan din naștere și atunci este viril,
activ, energic, înfăptuind acțiuni de unul singur. Confruntarea lui cu antagoni știi are loc pe
tărâmul minții (în basmele nuvelistice). Dar, în majoritatea situațiilor, protago nistul este un
neajut orat și atunci reușita lui depinde de auxiliari pe care trebuie să știe cum să-i câștige de
partea sa.
Fiind opus fraților și adversaril or, Făt-Frumos se distinge prin bunătate, înțelepciu ne,
curaj – calități pe care le doved ește treptat. Datorită adjuva nților, el știe să lupte, să moară și
apoi să reînvie. În această ipostază este fără pată și fără reproș, fiind animat de spirit
cavaleresc.
În partea de început a narațiunii, viitorul erou este înfățișat cititorului lipsit de trăsături
eroice numite să-i justifice ascensiu nea. El este fiul cel mic, slab și neajutorat, chiar prostănac,
de care râd frații și părinții. În basm, idealiz area lui este reală, pentru că în societatea
patriarhală, la moartea tatălui, fiul cel mare îi urma părintelui în postura de cap al familiei,
devenind păstorul bunurilor și cu drepturi nelimit ate asupra celorlalți frați. Datorită acest ui
obicei, fiul cel mic este, din capul locului, un prigonit, o victimă, „ de aceea simpatiile se
îndreap tă spre el și basmul îl tran sformă în erou8.”
În basmul fanta stic mai există și alte personale pozitive, dar unul singur devine erou
(sau eroin ă), celelalte sunt subordonate lui. Reușita lui Făt-Frumos depinde de o serie de
cond iții: de nașterea neobișnuită, de calitățile lui pozitive, de ajutorul confidenț ilor și
adjuvan ților (cal, perie, oglindă), de sursa și forța adversarului.
Toate aceste elemente ale narațiunii trezesc, de la încep ut, curiozitatea micilor cititori,

7 Vrabie Gh., Structura poetică a basmulu i, București, Edit ura Academiei, 1975, p.47
8 Roșianu N. , 1981, p. 129

19 pentru că orientea ză anecdotica basmului spre zone fabuloase, ilogice. După naștere, la fel de
miraculoasă este creșterea viitor ului erou: „ Când era de-un an, parcă era de cinci, iară cand
fu de cinci, parcă era de cincis prezece, și de ce creștea, d-aia se facea mai frumos și
drăgă laș9.”
Pe cititorul tânăr nu-l interesează ambianța arhai că a vieții patriarhale, tr aiul oamenilor,
ci felul cum eroii reușesc să iese din încurcă tură și încercările la care sunt supuși. În acest
sens, basmul cuprinde ascensiunea eroului până în momentul schimbării statutului sau
socia l, de la individul năpăst uit și prigonit la cel de ginere de împărat sau chiar împărat.
Deși nașterea și creșterea eroului, precum și o parte din isprăvile sale aventuroa se au
caracter fantastic, miraculor, ca mod de înfățișare, el este conceput de creatorul anonim la
dimensiunile reale ale pământenilor, adică nu este dotat cu o forță fizică suprao menească, ci
își învinge adversar ii fie prin istețime, fie cu ajutorul auxiliari lor. Apoi, pe plan moral, el
întruchipe ază idealuri populare și de aceea victoria va fi înt otdeauna una de partea l ui.
Singur, Făt-Frumos nu poate înfăptui nimic. El are nevoie de confide nți, care îi dau
sfaturi bune, arătându -i drumul fără pericole (calul năzdrăvan, Sf. Vineri ș.a), pe drum capătă
adjuvan ți (animale, păsări, gâze) care-l ajută pentru că și el a fost gener os când i-a întâlnit. De
asemenea, Făt-Frumos se servește de anumite obiecte miraculoase (paloș, suliță, bici, pălărie)
numite auxiliare. Pe tot parcursul călătoriei, eroul se află într-o continuă inițiere, prin care el
rămâne p ământean.
Din perspectiva mediului social din care provine protagonistul, ascensiunea lui este
firească și se întemeiază pe conce pția colectivității privind idealizarea unui individ năpăstuit.
Eroina din basmul popular românesc și din multe basme culte este fata de împărat, cu
nume ornate, compuse cu rime și alternanțe eufonice, precu m: Ileana Cosânzea na; Ileana-
Cosânz eana-din-cosiță-floare -i-cântă-nouă -împărați -ascul tă;Chira -Chiralina; Zâna -Dobrozâna.
Calitat ea do minantă a eroinei este frumus ețea str ălucitoare, comparată cu astrul zilei: la
soare te poți uita, dar la dânsa ba. Ea locuiește într- un locaș inacces ibil pentru omul obișnuit:
în lumea de dincolo pe muntele de glajă, în căsuța din vârful copacului cu creng ile în cer.
Alteo ri se află în stană de piatră sau în dafin. De cele mai multe ori ea este prizoniera unui
zmeu sau a unei vrăji, care o ține captivă într-o piele de animal. În mod frecvent e fiica unui
împărat sau a unei zâne, uneori e zămislită din rouă. În majoritatea basmelor e nubilă și

9 Ispirescu P., 1960, p.88

20 năzdrăvană, fiind căuta tă și găsită de Făt-Frumos, cu care se va căsători. În unele basme
eroina apare înfățișată ca prigonită de mașteră sau de tatăl cu porniri incestuase. Când nu
are origine împărătească, eroina se aseamănă cu fata din popor: este modestă și harnică,
îndură multe suferințe din partea mamei vitrege ori este slujnică la o stăpână bogată și rea. În
cele din urmă, prin modestie, persevere nță și istețime, învinge toate greu tățile și este fericită
alături de soțul ales.
Dar aceste cazuri în care eroina este activă și cu inițiative proprii sunt rare. De cele
mai multe ori eroina este fată de împărat care se distinge prin frumusețe și înțelepciune,
contribuind foarte rar la ascensiunea eroului. În principal, eroina basmului fantastic este
simbolul ideii de „frumusețe râvnită10.” De regulă, personajele de acest gen sunt pasive și
există pentru a fi răpite de zmei iar, apoi să fie salvate de erou. Totuși, nu se poate nega rolul
personajelor feminine în decla nșarea acțiu nii basmului. În majo ritatea subiectel or eroul
pleacă de acasă în căutarea fetei de împărat răpită de zmeu, în căutarea logotnicei sau
soției dispărute sau pentru a -și salva sora din captivitate.
Deși nu sunt personaje active, zânele apar în basmele fantastice ca antiteza
zmeoaicelor. Ele simbolizea ză tinerețea cu toate frumusețile ei. Zânele sunt ființe cu farmec,
cu calități morale ideale. Etimologic, zâna derivă, probabil, din Diana, zeiță italică arhaică. În
mitologia romană era considerată simbol al luminii și ocrotitoare a vănâtorii. Pentru
frumusețea și puritatea lor angelică, eroii se îndrăg ostesc de ele și uneori se însoțesc cu ele
pentru restul vieții. În narațiunile fantastice, zânele, pot apărea metamorfozate în broaște,
păsări ș.a, însă au puterea miraculoa să de a se da de trei ori peste cap devenind zâne gingașe,
plăpânde și frumoase. Ele vorbesc plăcut, parcă te unge la inimă, trăiesc în palate și pot
deveni s oții ale fiilor de î mpărat, t răind în pace și liniște.
Din punct de vedere al caracterului, ele întruchipea ză iubirea ideală spre care aspiră
feți-frumoșii. Zânele nu îmbătrâne sc niciodată, însă daca se căsăt oresc își pierd puterea de
zâne. Ele locuiesc undeva departe în împărăția zânel or. Prin frumusețe și gingășie sunt
asemănate cu florile. În basm devin deseo ri ajutoarele eroului, pe care-l salvează și se
căsătoresc cu el. Într-un basm, feciorul unui sihastru este sfătuit de către cal să intre argat la
trei zâne. Scăldându -se în baia lor, devine un Făt-Frumos cu părul de aur. În altul, feciorul de
împărat se însoți cu zâna cea mică și află în palat ul ei fermecat elixirul vieții, adică tinerețe

10 Roșianu N., op.cit., p.130

21 fără bătrân ețe. Dar săvârșește o infracțiune și e nevoit să o părăsească. Adică, deși i se atrage
atenția asupra interdicției (să calce toate locurile, în afara Văii Plângerii) el, care „ se desfa tă
în palatele cele aurite, trăia în pace și în liniște cu soția și cumnatele sale, se bucura de
frumuse țea florilor și curațenia aerului, ca un fericit, pentru că, odată ce călcă în Valea
Plângerii, îl apucă dorul de părinți. Aici fericirea căpăta tă în lumea zânelor se obține numai
dacă eroul acceptă vremea uitată11”), părăsind lumea omeneas că în care s-a născut. Basmul
acesta nefiind unul clasic, ci atipic , nu este atât de acce sibil și educativ pentru copiii mici.
Din alte basme cititorul află că zânele care trăiesc cu muritori (Fata din dafin) își pierd
calitatea de nemuritoare. În general, zânele au obicei ul de a se îmbăia în locuri tainice, unde
feciorii le fură hainele și ele devin soțiile acestora. Astfel se întâmplă în basmul Lupul cel
năzdrăvan și Făt-Frumos, unde eroul o fu ră pe Zâna C răiasă cu ajutorul lupului cel năzdrăvan.
Grupa opozanților sau adversarilor îi cuprinde pe cei care se împotrivesc eroilor virili:
zmei, balauri, monstruozit ăți. Fiind operă epică, basmul se axează pe ideea de intrigă și
conflict. Eroilor le stau în cale opozanții . În timp ce eroii sunt iubiți prin felul lor de a fi și de
a lupta, adversarii sunt respi nși prin viclenia și prefidia lor. Dintre opoza nții de diferite
categ orii și grade, zmeii apar cel mai des, apoi balaurii, Muma-Pădurii, Gheonoaia, Scorpia,
diavolu l. Lor li se adau gă frații răutăcioși, mamele viclene. Datorită celor două tabere, în
basm se dezvol tă constant ideea de conflict, fapt care menține interesul citit orului mic.
Zmeii cunosc diferite ipostaze, pot fi antropo fagi, șchiopi, sluți. În limba română,
termenul de zmeu derivă din vechiul slav zmija, cu înțelesul de șarpe mare, monstru reptilian.
Ca și în basmul altor popoare, șî în cel românesc, creatorul anonim nu insistă pe înfățișarea
fizică a zmeului. Citito rul află că el este o făptură pluricefală. Poate avea trei, șase, nouă sau
douăsprezece capete. Apoi, zmeul este o făptură zburătoare, poate sufla flăcări pe nări și pe
gură. Ca trup, este de di mensiunea uri așilor: o flacără îi ajunge la răsărit, una la apus.
De obicei, zmeul are un buzdugan ori un bici năzdrăvan prin care i se vesteș te sosirea
acasă. Urmărindu -l pe erou, el se poate metamorfoza într-un balaur, buștean, făntănă, în pomi,
flori. Meta morfoza lui este un mijloc de apărare, de persec uție sau de mistificație. Jocul de-a
metamorfoza este plăcut și antrenant pentru cititor, pentru că bas mul devine o proză dina mică,
expri mată p rin imagini stranii.
Zmeul manifestă trăsături omenești, se angaje ază în luptă dreaptă cu Făt-Frumos,

11 Muthu M., Muthu Maria, 1998, p.71

22 străduindu -se așa cum am amintit, sa-l bage pe acesta în pământ pentru a-l distruge. Cu toată
forța lui fizică supranat urală, zmeul este fricos, lipsit de facultatea de a raționa, chiar nătâng,
fapt pentru care poate fi păcălit și omorât de un pământean isteț. Mai rele decât zmeii sunt
zmeoaicele. Zmeoaica bătrâ nă își iubește cu patimă feciorii, răzbunându -i cu cruzi me când
sunt omorâți. Ea are puteri uriașe: zboară, se cațără pe munți, îi împietre ște pe dușmani,
mănâncă pomii, găurește piatra. în general, zmeul este o fință dizgr ațioasă, telurică, dușman al
naturii omenești.
Balaurul este un dușman des întâlnit în basme. El este închipuit ca o reptilă mare,
trăitor în medii acv atice, mai ales în fântâni, pe care le stăpân ește tira nic și nu le cedea ză decât
în schimbul unui cap de om. Este monstruos prin dimensiu ni, putere și vitalitate, crescând u-i
la loc capetele tăiate. Datorită înfățișării lui de spaimă, balaurul este pus de pază la moșii sau
grădini. În basmul românesc, balaurii sunt de mai multe feluri: unii au aripi, aruncă pe gură
foc și smoală, au până la douăsprezece capete. Alții ajung prietenii eroului, fiindcă le vin în
ajutor. Balaurul este, în majoritatea caz urilor, distru gător și rău, el reprezin tă piedica în
drumul spre restabilirea drep tății, pe care merge Făt-Frumos.
În basmul fantastic românesc, diavolul este un personaj complex. Într-o ipostază el
întruchipe ază chipul Satanei, ca dușman ireductibil al omului: fură fete pe care le chinuie sau
le sugrumă. Există apoi ipostaza benignă a personajului, asemănat cu o brută tâmpă,
panicardă, care cedează unor trucuri ieftine și se lasă manipulat de Păcală sau de numite
personaje din bas m.
Pe lângă zmeu și balaur, Gheonoaia este o altă făptură teratolo gică (cu malformații,
monstruozități), cu apucături malefice. Face parte din specia ciocănitoarei. Ea personifică pe
femeia uracioa să, cicălitoare. Înfățișarea ei este fioroasă, ca dimensiuni este uriașă, iar ca mod
de manifestare este aprigă la mânie. Surata Ghionoaiei este Scorpia. În basm și în mentalit atea
populară, Scorpia personif ică femeia haină. Ca personaj este policefa lă, varsă foc și s moală pe
gură,, datorită răutății este turbată în manifestările ei. Ambele personaje stăpânesc moșii
Întinse și pedepsesc aspru pe oricine se încumetă să le calce. Tot atât de fioroa să este Muma-
Pădurii, antropofagă, folosind încălzitul la foc ca o viclenie pentru a-i prinde pe voinici sa-i
mănânce sau să le zmul gă inimile.
Actanții sunt agenți narativi. Fără obiecte miraculoa se (numite auxitia), fără sfatul
unor intimi cărora eroul li se destăin uie (confide nți) și fără ajutorul unor ființe (adjuvanți), el

23 nu poate reuși. Obiectele care intră în categoria auxiliilor au rostul decorativ de podoabă, însă
unele îl ajută în luptele care le dă cu opozanții. Când pleacă la drum, eroul ia paloș, suliță, arc
și tolbă de săgeți. Izgonită de acasă, eroina ia în poală cenușa pentru a găsi drumul de
întoarcere. Fiindcă mălaiul este mâncat de păsări, eroina se afundă în întune ricul pădurii.
Mara ma sau cuțitul sunt semne fatidice, buzduganul aruncat de zmei e un semn că se apropie
de casă, în alt basm, eroul se întoarce acasă și pomul înflorește pentru a-i anunța sosirea.
Aceste obiecte constituie agenți narativi care confe ră povestirii curgere epică, propriei
basmului fantastic. Prezența auxiliilor se face simțită și în relația besm-element miracul or.
Obiectele precum: biciul, mărgica, panglica, au calitatea de a fi subordonate eroului,
îndeplinindu -i dori nțele.
Când eroul se află la o răscruce a drumului său, el nu se poate salva fără calul cu
doisprezece ari pi, care îi vine în ajut or, fără chi mirașul cu care se încinge.
Așadar apar în basme tot felul de obiecte fermecate care acționează la porunca omului,
contribuind la reușita eroului: furca sau vârteln ița care lucrează singur, căciula care-l face
nevăzut pe cel care o poartă, covorul sau cizmele cu care se zboa ră prin văzduh. Trăsătura lor
caracteristi că constă în faptul că ele nu aduc foloase dacă au căzut în mâinile unui personaj
nepriceput, leneș, lacom sau necinstit. Ele slujesc unui om drept, harnic și onest. Cu ajutorul
lor, eroul basmului învinge piedicile puse înaintea sa și săvârșește minuni. Aceste imagini ale
obiectelor care lucrea ză singure rămân din copi lărie în mintea o mului matur, îl captivea ză ca o
puternică dorin ță care își cere mereu îndeplinirea.
În concluzie, așa cum există basme cu cai năzdrăvani, cu zmei și zâne, există și basme
cu obiecte miraculoase. Ele încifrează idei morale și sociale, deci valori simbolice. Ele conțin
mit și legendă, substraturi arhaice. Când posesorul lor e deposedat de acele obiecte, furate de
un diavol sau șoarece, eroul își pierde puterile și rămâne la discr eția opozantul ui. Astfel de
procedee naïve și abs urde plac micilor citit ori, prin valoarea lor a rtistică.
Confidenții sunt necesari mișcării epice și-i conferă basmului mult pitoresc. Ei dau
sfaturi eroului și îi arată drumul cel bun. Pot fi confide nți ființe precu m: un moș sau o babă,
un câine, calul, Sf. Lună, Soarele, Vântul turbat, Gheonoaia. Ei presi mt ce va urma. De pildă
o femeie roabă dăruiește eroilor închiși în butoi și arunca ți pe apă două azime și un fildeș
(obiecte casnice) pentru că eroii ajung într -o poiană și î ntemeiază o gospodărie.

În acțiunea din basm, confide nții apar după un anumit tipic, comportarea lor se

24 deosebește de a eroilor, ei au inițiative proprii. Uneori confide nții au un rol de ajutoare, sunt
adevărate monstruozități – elemente cosmogonice: Zorilă, Mizeri lă, Murgi lă. Alteori
confidenții capătă rol primordial și intră în rândul eroilor. De exemplu, Crâncu, vânătorul
codrului (Povești ardeleneș ti, de Ion-Pop Reteganul) caută foc șî îl întâln ește în drum pe
Decuseară, convorbind ca doi săteni ce se întâlnesc pe hotar. După încreștinare, Sf. Lună și
Sf. Soare sunt înloc uiți de Sf. Miercuri, Sf. Vineri, Sf. Duminică. Eroul bate la poarta
acest ora, le cere ajut or, dialoghea ză cu ele, d eși locuiesc pe celălalt tărâm.
Calul năzdrăvan este sfetnicul și prietenul cel mai apropiat al lui Făt-Frumos. El trece
de multe ori din sfera co nfide nților în aceea a a djuvanților. În multe basme, fără int ervenția lui
nu se pot petrece fapte eroice. Ca la toate popoarele, și în basmele românești calul zboară ca
vântul și ca gândul. Prin sfaturile sale, calul îl ajută pe erou să treacă cu succes pe ste opozi țiile
ivite în cale. Cu viteză supersonică, fuge din fața Zmeoaicei și la sfatul său, eroul cătăreț
scoate din ureche tot felul de obiecte trebuincioa se: gresie care se preface în munte de piatră,
perie care se transfor mă în pădure deasă, inel, săgeți, arc. Cu ajutorul lor depășește obstacole
greu de trecut. Fiind năzdrăvan, calul vorbește și dă sfaturi în limba voinicului, arătând modul
cum să acționeze. uneori se substituie lui Făt-Frumos, care nu poate face nimic fără animalul
miraculos. Când calul devine bătrân și neputincios, simțind-o chiar el, atunci îl sfătuiește pe
erou să-l ia pe fratele său, Galben -de-Soare, mai tânăr și mai sprinten. Calul poate avea până
la șapte aripi. El are roluri multiple: zboară cu Făt-Frumos în înaltul cerului, se pierde printre
nori, trece peste vaste moșii pentru a ajunge la palatul zânelor, suflă pe o mare foc și pe
cealaltă sloi de gheață, pentru a-i potrivi baia împărat ului.
Compoziția basmelor se distinge, în primul rând, prin acele formule tradiționale sau
ale „imposi bilului12”, formule pe care nu le întălnim în alte opere literare. Acțiunea este
plasa tă într-un timp neverosi mil, adică imposibil pentru logica rațiunii obișnuite: Când
curgeau râuri de lapte; Când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ; Când toate
animalele laolaltă traiau. La fel de neverosi mil este spațiul întâmplărilor din basm: într-o
pădure fără copaci, într-un sat fără case. Spațiul poate fi aerian – o împărăție solară;
subpă mântean – adică tărâmul celălalt, dar și pământea n, însă plasat undeva departe de cel în
care viețuiesc povestitorul cu ascul tătorii săi: Peste nouă mări și țări. Aceste formule expri mă
o negație printr-o afirmație. Ideea este redată metaforic, în sensul de: nicioda tă, nicăieri,

12 Roșianu N., Eroul basmului fantasti c, în vol. Eseuri despre folclo r, București, Editura Univers, 1981, p.121

25 niciunde, nicicând. Aces te formule, fie ele introductive, media ne sau finale, sunt ironice,
stimulează umorul și buna dispozi ție a cititorului, deși prin conținutul lor este negată
veridicitatea faptelor relatate. În basmele românești se întâlnesc formule ale imposibilului de
acest gen: când se potcovea puricele; când puricii în cer zburau și pe sfinți îi chișcau; când
mâncau șoarecii pe pisici; când râurile erau de lapte și malurile de mămăligă; când erau
muștele cât găluștele și le prindeau vânătorii cu puștile; când porcii vorbeau în versuri; când
se punea coc oșul de clocea; când găinile a veau dinț i.
Cercetând aceste formule, folcloriștii au observat o diferen ță între formulele
tradiționale, introd uctive și finale, care se disting prin ton glumeț și parod ic, umor și ironie, și
narațiunea propriu -zisă, unde povestitorul părăsește gluma și ironia, povestind cu ton serios
toate peripețiile din basm.
Pe de altă parte, formulele tradiționale au, mai ales pentru cititor ul tânăr, și funcții
educative și terapeu tice. De pildă, cele introductive îl transpun în atmosfera feerică a
basmului, în lumea irealului și-i captivează atenția. De la începutul narațiunii, ele situează
acțiu nea într-un timp vag, neprecizat, ca și locul unde se petrec faptele din poveste. Totoda tă
prin tema ironică a afirmațiilor, îi sugerea ză cititorul ui că lumea ficțiunii este de scurtă durată
și că nu este obligat să-l creadă întrutotul pe povestitor. De o savoare aparte sunt formulele
finale, cu rolul de a-l readuce pe cititor din planul ficțiunii în cel real, din lumea fantasticului
în aceea în care viețuiește. Obiecti vitatea naratorului din cuprinsul basmului e înloc uită de un
pronun țat ton subiectiv, adeseori ambiguu și șăgalnic, care atenuea ză într-un fel regretul că
basmul s-a terminat: „ Eram și eu p-acolo și căram la vatră lemne cu frigarea, apa cu ciurul
și gluma cu căldarea…” (Făt-Frumos cu părul de aur, din colecția lui Petre Ispirescu). Cu
umor de bună calitate se sfârșesc basmele lui Ion Crean gă. Cât privesc formulele mediane, ele
au și funcția de liant între diferite episoa de ale narațiunii, precipitând ori condensând
perip ețiile și timpul în care se petrec: Un tăciune și-un cărbune, spune poveste spune….
Pe lângă aceste formule, basmul popular are ca specific stilistic repeti ția. Eroii și
acțiu nea sunt grupate îndeosebi pe principiul trinității: ei luptă cu trei zmei, eliberează pe cele
trei fete, lupta se dă pe podul de aramă, de argint sau de aur. În basme se mai întâlnesc trei
codrii, trei palate, dar și șapte inimi, nouă mări și nouă țări. Aceste repet iții contribuie fie la
încetinirea ritmului acțiunii pentru a accentua momentele esențiale din filonul epic al
basmului, fie pentru condensarea timpului, transfor mat din unul specific naturii umane în altul

26 specific lumii fanta stice din bas m.
Basmul popular impresionează și prin stilul expresiv, vădit în formulele tradiționale
amintite. Prin ele se eviden țiază rostul basmului de a fi moment prielnic de odihnă
sufletea scă, după o zi de muncă. Formula de început are funcția să imprime povestirii nonsens
și anecdoti că, să-l introducă pe cititor într-o artă specifică. Pe parcursul relatării, povestitorul
dezvol tă un lung monolog, vorbind cu simpatie de soarta eroului. De la rama obiecti vă, fixată
de formula iniția lă, povestit orul trece la o parte lirică, subiectivă și evocatoare. În acest fel,
povestitorul devine un mediator invizibil, iar discursul capătă sens tranzitiv. Urmează miezul
basmului, care este de ese nță dialogică.

2.3. Basmul – mijloc de educare în spiritul unor alese virtuți morale a școlarilor

Noua realitate socială, econo mică și culturală impune ca traseul de bază al educ ației să
reactualizeze elemente și struct uri firești, naturale care au fost eliminate prin excesiva
raționalizare a procesului.
Consider că oricât de bine ar fi pregătit un elev, nu se va integra în viața socială daca
nu practică în comporta mentul civic (activ, liber, responsabil, deschis, tolerant, comunicativ,
reflexiv, autoevalu ativ), unele atitudini și valori morale (cinstea, corectitudinea, sinceritatea,
respe ctul față de prieteni, pă rinți, oa meni în general, f ață de școală, muncă).
Elevul trebuie să înțeleagă că socie tatea în care trăiește se conduce după anumite
reguli și norme, pe care și el trebuie să le cunoască, să le aplice și să le respe cte printr-un
comportament corespun zător specific vârstei, prin valori sociale și atitudini morale care să
ducă la armonia comunității și la progresul acesteia. Acea sta s-ar putea realiza prin reducerea
emoției și a tr ăirii active a nar ațiunii în care este implicat ele vul în sp ațiul școlar.
Educa ția moral civică se referă la însuș irea și practicarea virtuților civice, a unui
comportament deziderabil din punct de vedere moral. Educ ația civică oferă elevilor
cunoș tințele, valorile și aptitudi nile necesare unei preze nțe active în societate. Este un
domeniu al educa ției aflat în legătură cu dezvoltarea spirit uală, morală, socia lă și culturală a
elevilor, fiind segmentul responsa bil în cea mai mare măsură de formarea capitalului social și
de dinamica lui.
În palierul formal, noul curriculum al școlii românești este diferențiat în curriculum –

27 nucleu și curriculum la decizia școlii, curriculum virtual fiind ignorat sau suficient valorificat
în str uctura procesul ui în care su nt antren ați elevii în școală.
Curric ulum virtual este compus din totalit atea elementelor formative trans mise prin
intermediul mass-media, cinematogra fie, jocurilor pe computer, internetului, televiziunii .
Puterea formativă a televiziu nii este bazată pe forța exemplului: povestea prezin tă personaje
cu care privitorul se ide ntifică involuntar.
Desenul animat este cea mai popula ră poveste adresa tă copiilor în prezent și este tot
mai mult un tip de narațiune cu același tipar. Popeye sau Tom și Jerry sunt povești – tip în
care unul dintre personaje este în final bătut chiar până la anihilare fizică. Eroii benzilor
desenate, ai romanelor de aventură, ai trupelor de muzică pop-rock, ceea ce putem numi eroii
străzii și mai ales eroii produ cțiilor cinematografice cunosc în prezent succesul și extind erea
generală. Acești eroi se constit uie în modele cu care generația tânără se identi fică imitându -le
comportamental și vestimentar.
Basmele sunt suporturi didactice eficien te oferind modelul unui traseu educativ
natur al, ce valorifică necesitatea omului de a se raporta la/sau a imita modelele exemplare
care îi oferă reperele comporta mentale dezidera bile. Motivele pentru care aceste narațiuni
prezi ntă interes sunt următoarele: basmele sunt interacti ve; educă prin atracție și nu prin
impunere; utilizea ză puterea educativă a modelului; invită, nu obligă; rezonea ză afectiv și
capturează imaginația; narațiunile basmului au caracter performativ; basmul utilizează un
itinerar inițiatic complex, integrând elemente de ordin estetic, axiolo gic și epistemologic într-
o structu ră aducati vă eficien tă.
Valoarea formativă a basmelor constă în faptul că ele stimulează proce sele cogniti ve și
afective ale copiilor, contrib uie la formarea trăsăturilor de voință și caracter. Conținutul lor
impresionea ză tocmai prin proble matica majoră a existenței, prezen tată într-o formă
accesibilă: nașterea și moartea, căsătoria și fericirea, bogăția și sărăcia, timpul și spați ul,
valoarea conduit ei morale. Citind basme, copiii își form ează reprezentă ri și noțiuni despre
dreptate, cinste, curaj, vitejie, perse verență, hărnicie. Ei sunt captați de dinamica acțiunii, de
perspectiva amplă pe care le-o deschide miraculosul din basm, fiind influența ți de frumusețea
morală a personaj elor. Desfășurarea succesi vă și trepidantă a perip ețiilor le dezvol tă atenția și
memoria, imaginația și spiritul de observ ație. De asemenea, ei își dau seama treptat, de
conseci nțele nefaste ale minciunii și lașității, prostiei și îngânfării.

28 Desigur, copilul care a ascultat sau a citit o poveste frumoasă nu a rămas identic cu cel
dinai ntea actului lecturii. Gândirea, simțirea și voința lui sunt ușor modificate, pentru că el
trăiește, adeseori incon știent, cumulativ și condensat, emoții și procese mintale deter minate de
strădui nța eroului din basm de a trece piedicile ivite în cale și puse de alții. Pe plan imaginar,
el se substituie eroului și participă fictiv la peripețiile acestuia, consi derându -se implicat în
conflictul dintre Făt-Frumos și opozanții săi. Din punct de vedere psihologic, micul cititor
trăiește o situa ție analogă jocul ui. Adică, subconștie ntul său este antrenat și frământat în
cursul povestirii, provocându -i încântarea și cucerindu -l ca orice joc. Aceasta pentru că, atât
în basm, cât și în joc, copilul își satisface nevoia de acțiune. Identificându -se imaginar cu
eroul, copilul îi adop tă țelurile, participă la lupta și acțiu nea epică; trăiește, după împrejură ri,
când senti mente de depresie, regret, revoltă sau suferin ță, în situațiile în care eroul este
temporar înfrânt, când, la polul opus, senti mente de satisfa cție, atunci când eroul triumfă.
Predispoz iții pentru t răiri de acest gen există, în stare laten tă, în orice copil. Bas mul, zahărul și
calculatorul sunt astăzi trei mari garanții ale unei normale și fericite dezvol tări a copilului. „
Procesul fiziologic al asimilării zahărului asigură căldura corpora lă, cum basmul vine să
contribuie la căldura coeziunii și solidari tății sociale13.” Iar calculatorul îi asigu ră spațiul și
instrumentele necesare unui joc mintal.
Citind basme, cu vremea, în minte și în tainițele memoriei copil ului se sedimentea ză
figuri și fapte încărcate de un fond emotiv impresionant. Acesta formează un univers distinc t
de cel în care trăiește fizic. Granița dintre cele două lumi este oscilantă. De aceea, în
conștiința infantilă „ sunt răspâ ntii în care realitatea și ficțiunea, adev ărul și mitic ul se ating,
se împletesc și riscă să se confund14.” Tocmai aici se află terenul de contact, de interferență
între narațiune și joc. De multe ori, pentru copil, narațiunea receptată devine prete xt al
jocului, înscenare de tip teatral. După cum, jocul improvizat îi poate sugera trăsăturile
schematice al unei narațiuni. Așadar e riscant să se caute hotarul sigur dintre joc și fantezie.
Privindu -se comparativ cu adultul, copilul iși descoperă, firesc, deficiențe și
neîmpliniri, se simte și este apăsat de inferioritatea sa organică. De aceea, alături de Făt-
Frumos ori chiar substituindu -se acestuia, el caută în lumea din basm un mediu în care să
scape, fie și temporar, de complexul inferiorită ții, caută evenimente și personaje care-l bucură

13 Ibide m, p.158
14 Ibide m, p.186

29 și al căr or feri cire o savurează măcar înt r-o lume ficti vă.
Pe de altă parte, narațiunea basmului are și funcția de educare a simțului logic – un
comportament al atitudi nii etice, care-l determină pe cititor să caute dreptatea. Se știe că
atenția micului cititor nu este constantă, ci fluctuantă. Atenția prelungit ă se menține doar prin
succesiu nea perip ețiilor și impresiilor consecutive, legate între ele printr -un fir logic. Însă
acesta trebuie completat și susținut de absolvirea atenției lui involuntare de către basmele
care-l subjugă prin vraja faptelor nara te.
De asemenea, basmul îi sugerează cititorului fraged o conduită orientată spre fapte
bune, urmând ca ele să fie răsplătite. De pildă, fata moșului lipește și repară cuptorul părăsit și
stricat, fără să fie oblig ată de cineva și fără un interes persona l. Iar, la întoarcerea din
călătorie, găsește cuptorul plin de pâine caldă, fiind astfel răsplătită pentru grija și hărnicia de
bună gospodină dovedite anterior. Însă sora fetei cuminte mani festă o conduită contrară și, ca
urmare, rămâne f lămândă și pedeps ită.
Din astfel de exemple cititorul va reține faptul că numai cel care se identifi că pe deplin cu
eroul poate obține, până la urmă, darurile minții și calitățile inimii: iscusința, prevederea,
hărni cia și genero zitatea.
Din perspectivă formativă, conținutul basmului și îndeosebi eroii săi imprimă
cititor ului pasion at înclinarea imitativă. Conflictul devine un excitant și-l determină să se
substituie, fictiv și subiectiv, în aventurile eroului. Tendi nța aceasta se vede întâi în felul cum
copiii relatează filonul epic al basmului, și în al doilea rând, în inițiativa lor de a interc ala în
jocurile din afara nar ațiunii, elemente din cup rinsul ei: ge sturi imitative, comportări.
Sigur, nu spunem o noutate când afirmăm că un basm frumos are pentru copii (precum
un roman pentru adulți) și funcția pentru limpezire cathartică, de recâștigare a echilibrului
sufletesc, atât de mișcător și imprevizi bil la vârsta copilăriei. Voind, după modelul eroilor din
basmele citite, să construiască imaginati v o lume așa cum și-ar dori-o, adeseori copiii sunt
înclina ți să corecteze cursul evenimentel or, să le retușeze și să le aranjeze după bunul lor plac,
într-o formă naivă și alături de logica obișnuită a faptelor.
Cu toată invazia tehnologiei moderne, basmul rămâne o lectură plăcută și accesibilă
pentru copii. Înșiși marii creatori și-au dat seama de potențele educative ale acest uia. În acest
sens, Charles Perrault afirmă în prefața volumului său de basme (din 1695) că cei aflați la o
vârstă frage dă nu au încă limpezite noțiunile de bine și rău, de aceea este nevoie în copil ărie

30 de haina plină de vrajă și de mister a basmului. „ Toate poveștile tind să arate foloasele pe
care le ai dacă ești cinstit, răbdăto r, muncitor, ascult ător, cât și nenorocirile care-i pasc pe
toți cei care nu sunt astfel (…). Ele stârnesc dorința copiilor de a se asemui cu cei buni și
totoda tă teama de nenorocirile în care cad cei răi, datori tă răutăților lo15r.”
Cum pot fi utilizate narațiu nile basmului folcloric în procesul educa tiv speci fic noilor
realit ăți ale erei infor maționale?
Basmul poate fi utilizat ca atare, oferind un spațiu de formare și de dezvoltare a
competențelor, conform următoarel or direc ții:
● Textele pot fi citite fără a fi co mentate, efectul pe care -l au asupra elevil or fiind suficient;

● Călătoria eroului poate fi un model pentru construirea de către elevi a unui traseu
imaginar propriu;
● Etapele călătoriei eroului pot fi relevante pentru elaborarea unui segment de instruire ca o
călătorie;
● Tex tele pot fi citite și apoi se discută aspectele estetice, trăsăturile personajelor, dinamica
intrigii.
Primul exemplu real al acțiunii umane în basmul românesc este susținut de Făt-
Frumos. Acesta este un model ideal care apare pentru a releva faptul că suma calită ților
umane este superioa ră defectel or și pentru a preze nta modul în care aceste calită ți pot fi
aplicate în comporta mente și situații de viață. Făt-Frumos este din punct de vedere educativ, o
replică împotri va individualis mului egoist. Eroul reprezintă în basmul românesc un model,
expri mat prin atitudin ea acest uia în timpul itinerarul ui și a valorii cooperării. Făt-Frumos își
îndeplinește sarci nile eroice împreună cu ajuto arele sale; este semnificativ faptul că în basm
eroul nu trece niciodată încerc ările și testele singur. El își obține ajutoarele și tovarășii de
călătorie prin întreprinderea unor acte caritabile ori prin înțelepciunea dovedită în
desconsiderarea apare nțelor și aspectului exterior. Calul, cel mai important perso naj auxiliar
este descoperit de regulă sub o înfățișare absolut dezagreabilă. Sub acest aspect se ascund
atribute magice și puteri supranat urale care au un rol esențial în succes ul acțiunilor întreprinse
de Făt -Frumos.
Acest împreună care caracterizează intriga basmului este un interesant punct de reper

15 Perrault Ch., Frumoasa din pădurea adormită , Bucure ști, Editura pentru Literatură, 1968, p. 67

31 pentru ilustrarea importa nței pe care o prezin tă cooperarea prin intermediul activită ților
didactice. Cooperarea presupune depășirea egocentri smului și stă la baza activităților
presociale, a încre derii și co municării.
Făt-Frumos desemnează un model educațio nal care întruchipea ză și pune în practică

următoarele seturi de valori:

Responsabilitate Cooperare Justiție
Curaj Tolera nță Since ritate
Onestitate Empatie Echit ate
Cinste Armonie Inițiativă
Generozitate Inteligență Respect pentru sine și ceilalți
Empatia este una dintre formele eficiente de educație și moral-civică pe care o punem
în discuție. În cadrul educației pentru valori, ea poate să dezvolte capacitatea de a înțelege, a
aprecia și a co munica efectiv cu cei din jur. E mpatia este o cale de f ormare a caracterului.
Narațiunea basmului subliniază importa nța comunică rii tolerante și a empatiei: eroul
este prezentat ca un personaj care, înainte de a întreprinde acțiunile propuse, ascultă sfaturile
unui bătrân, ale părinților sau ale calului. Aspectul este subliniat de faptul că succesul său
total este datorat în mare măsură respec tării indicațiilor înțelepte.
Prețuirea muncii – Analizând manifes tările esențiale ale omului, așa cum se reflec tă
ele în basmul fantastic observă m, în primul rând, că acestea expri mă o mentalitate și o
concep ție rezultate din cond ițiile de viață colectivă. O trăsătură caracteristică ființei umane, ca
natură superioară, ce ur mărește nec ontenit să se i mpună în mediul înconju rător, e ste munca.
Ideea aprecierii individului uman în funcție de însușirile sale și în special, în raport de
atitudinea sa față de muncă, este una din coordonatele basmului popular ro mânesc.
Înțelegerea marilor sensuri ale vieții nu este posibi lă în afara procesului muncii. Mai
mult decât atât: obser vând efectele binefăcătoare ale muncii în viața de toate zilele și
înțelegând că aceasta este singura cale de înălțare pentru om, unii povestitori au introdus , în
mod conști ent, în lumea plină de fantas me a basmului, elemente și exemple pilduitoare prin
intermediul cărora să-l deter mine pe ascultător la medita ție, să-i influențeze dorința de a se

afirma în această iposta ză. Iată un exemplu succint, dar semnificativ: Petru-Păr-Frumos, ajuns
la Sfânta Miercuri și negăsind -o acasă, se apucă, din proprie inițiativă, să măture prin casă.
Atitudinea, neînse mnată în apare nță, are o importa nță hotărâtoare în realitate, căci numai
datori tă acestei deprinderi câștigă simpatia bătrânei și, implicit, spriji nul atât de necesar în

32 vederea înfăptui rii propriului ide al.
Munca este o cale sigură de afirmare a individualită ții. Dato rită însușirilor firești de a-i
simți necesitatea, Petru-Păr-Frumos se remarcă în timpul călătoriei și căutărilor sale și, ajutat
în momentele de dificultate, poate să se orienteze și să acționeze în depli nă cunoștin ță de
cauză, chiar dacă idealul către care țintește este natura eroică. O împotmolire, într-o asemenea
etapă, ar fi avut urmări nefavora bile. Se poate observa, astfel, că munca are o influe nță
hotărâtoare asupra destinului uman. Nu numai că-l înalță pe om deasupra tuturor
viețuitoarel or, ci și asigură cadrul necesar prin care să-și poată cultiva și dezvolta, curent,
gândirea, intelige nța.
La modul ideal exemplele oferite de basm tind să sugereze ideea că valoarea
individului este în raport direct și în strânsă corel ație cu calitatea muncii depuse. Fata
moșneagului nu ezită să sleias că fântâna de noroi, să lipească cuptorul, să curețe părul de
omizi. În aceas tă împrejurare tânăra dă dovadă nu numai de hărnicie ci și de afecțiune
autentică, situându -se prin faptele sale la ade văratele c ote ale o meniei.
Când fata babei, leneșă și îndărătnică, va refuza indignată să se comporte pe măsura
surorii sale vitrege, deci să dea expresie omeniei și să acorde la nevoie sprijinul său, ea se va
situa în postura unei ființe ani hilate din cauza trân dăviei și devenită inutilă pentru societate.
Disprețuind munca și conside rând-o, în ultima insta nță, drept o acțiune rușinoasă,
îngrijor ătoare, își va atrage în mod inevita bil rip osta.
Sancțiunea necru țătoare, aplicată leneviei, expri mă, de fapt, dista nța calitativă dintre
cele două elemente distincte. Primul, reprezent ant al omeniei, cu atitudine constantă și demnă
față de muncă; al doilea, exemplar limitat și vanitos, încriminat la modul absol ut și rostit
pieirii definitive spre satisfacția umană. Comunicându -se ascul tătorilor comportarea diametral
opusă acelor două individuali tăți, reprezentante a două concep ții diametral opuse, se
sugerea ză, în fond, adevăratele căi ale ascensiunii omului. Schițându-se aptitudinile definitorii
ale finței umane și demascându -se formele cele mai acute de decădere, s-au creat modele
demne de a constitui exemple edificatoare, care să contribuie direct la educarea și formarea
omului în c ultul muncii, al o meniei.
Pe de altă parte, se poate observa că, în acest cadru fabulos, ies mai pregnant în
eviden ță diferențierile dintre oameni. Dezvăluind și negând, în același timp, consecin țele
sociale ale leneviei, basmul sublinea ză superioritatea muncii.

33 Ispita unei vieți în afara muncii pare nefireas că omului din popor și, din acest motiv, în
basm sunt combinate tendințele de încălcare a normelor sociale, urmărind fără tăgadă să
împiedice extinderea fenomenului. De asemenea, prin prezentarea hiper bolizată a
nenorocirilor ce-l pândesc, în mod inevitabil, pe omul ajuns în categoria acelora care, sub o

formă sau alta, se înstrăinează de muncă, basmul caută modalități eficiente în influențare și de
înterpretare a ace stor moravuri.
Când fata babei este sfâșiată și mâncată chiar de balau rii și de șerpii cărora le arsese
gâtlejurile când le dăduse de mâncare, această întâmplare de natură fantastică constituie un
avertisment pilduitor pentru t oți aceia ce i s-ar asemăna într -un fel sau altul.
Când fata de împărat va fi, în mod implacabil, constrân să și deter minată să părăsească
pentru totdeauna casa părintească, ea nu va ezita să se angajeze, deschis, într-o muncă,
considerată efectiv înjositoare, cel puțin pentru înălțimea stratului social de unde fusese
nevoită să coboare.
În basmul fantastic, pe lângă celelalte însușiri ale eroului ca frumusețe, înțelepciune,
cumințenie, vrednicia vine să întregească și să aureoleze personalitatea umană în momentele
cruciale ale vieții, de obicei în perioada când tinerii urmează să treacă într-o nouă etapă de

viață. Din acest motiv, faptele de hărnicie au, în basm, în cea mai mare măsură, o substan ța
concretă, r eală, într-un univers și o lu me cu aspecte și dimensiuni supranaturale.
Ca atare, basmul, în evocările sale spontane, accentuea ză, într-un anume sens,
caracterul creator al muncii, atunci când este dubla tă de învățăt ura, pesimistă și hotărâre;
ilustre ază, prin exemple corespu nzătoare epocilor de gene ză a tipurilor și variantelor
respective, ingeniozitatea unor speci mene umane, necesitatea unui spor de inteligen ță și de
cunoaștere pentru a se putea depăși reperele naturale și stadiile deja atinse de înaintași. Așa,
de pildă, Prâslea cel Voinic (P. Ispirescu); Șperlă Voinicul (T. Pamfile); Ioviță Făt-Frumos
(P. Ispirescu) și alți eroi ai basmului fantastic românesc au ca atribut un dram de intelige nță în
plus față de frații mai mari, suficient pentru a desco peri soluții salvatoare situațiilor
excep ționale cu care sunt adesea siliți să se confrunte.
Prin substa nța sa ideati că, basmul asociază hărnicia cu istețimea și, în ultimă instan ță,
cu dragostea față de învăță tură și de cunoaște re, fapt ce legiferea ză rațiunea umană, căci
receptarea realită ții nu este posibilă, la un nivel superior, în afara unui proces de anali ză și

34 sinte ză. Ca atare, învățătura ca și munca sunt la fel de nec esare în procesul existan ței umane.
Pedepsirea nedrept ății – Străvechea conce pție a omului din popor, confo rm căreia
numai prin pedepsirea nedrep tății se poate asigura integritatea valorilor umane, echili brul și
evolu ția în societate, capătă un anume sens și o anume semnificație în lumea bogată în culori
a basmului.

Basmul a insuflat de-a lungul mileniilor un putern ic îndemn la luptă împotriva
nedrep tății. Departe de a constitui o excepție, acest veritabil deziderat trans pare cu claritate
din conținutul său, expri mând scopul nobil din sufletul omului. Dacă ne vom opri numai
asupra celor mai reprezentative exemp le, prezentate în numeroase tipuri și variante, va fi
ilustr at, în mare măsură, punctul de vedere enunțat anticipat, conform căruia numai prin
pedepsirea nedrep tătii se poate asigura integritatea valorilor umane, echili brul și evoluția în
societate.
Pedepsirea nedrep tății, în concepția omului din popor, este văzută ca un mijloc
educativ, căci trebuie să deter mine, în esență, pe cei care ascultă, la cumpăta re, la acțiuni care
să asigure contin uitatea ordinii construite. Urmărind să pedepsească pe cei care furaseră
merele de aur pentru a împiedica și elimina definitiv pericolul unei recidive care ar fi putut
provoca din nou nemulțumirea împăratului, Prâslea descoperă și alte fărădel egi săvârșite de
zmeii implicați în sustragerea merelor. Aceștia răpise ră trei fete de împărat sfidând, în acest
fel, obicei urile și legile pământenilor.
Acțiunea întreprinsă de erou, într-un anumit scop, capătă acum un nou imperativ:
salvarea ființel or năpă stuite. Numai în felul acesta ideal ul de viață al eroul ui va reflecta
adevăr ata substan ță. Coeziunea umană în fața nedrep tății, în opinia lui Eugen Speran ția, și
solidari tatea sufle tească ce se naște și se dezv oltă spontan, indiferent de adversi tățile care i-ar
desparte în alte împreju rări pe oameni, este de natură etică și aceasta asigu ră triumful
dreptății.
Într-un univers în care legile omeniei sunt călcate în picioare, unde lăcomia și abuzul
nu cunosc limite, sunt necesare măsuri radic ale. Pedeapsa aplica tă zmeilor, pentru înfăptuirea
idealului de dreptate, pare a fi singura posibi lă și, de fapt, unica șansă de supravieț uire a
eroului din momentul în care s-a încumetat să calce tărâmul zmeilor. Dezno dământul este însă
totdeau na rezultat al luptei cinstite.
Se poate afirma că, prin basm, cu ajutorul hiperbol ei se transmit într-un anumit fel

35 noțiuni de morală populară. Împotriva nedrep tății se ridică, în mod suprin zător, tinerii care,
până în acele clipe, au fost pur și simplu ignorați. Lupta pentru victo rie, pentru triumful
dreptății, se asociază, la acești eroi, cu însăși substanța și sensul vieții lor. Calea de întoarc ere
fără izbândă nu poate fi concepu tă, indiferent de natura și gravitatea obstacolelor ce s-ar putea
ivi în drumul lor.
Conceptul de pedepsire a nedrep tății caracteristic psihologiei popoarelor, în general, și
nu numai, unei anumite colectivi tăți, a izvorât pretutindeni din experiența de viață, ca un
reflex spontan de apărare împotriva primejdiil or și a cruzi milor cu care a fost lovit, hăituit
adesea, omul. Natura pedepsei este varia tă, de la luarea vieții până la ispășirea cu lacrimi și
metamorfozarea în ani male.
În privința aplicării uneia sau alteia dintre pedepse interesea ză, în mai mare măsură,
adânci mea ecoului produs în conștiința membrilor colectivității de efectele ei, și în mai mică
măsură, forma sub care s-a aplicat și dacă există într-adevăr raport de echitate între
repercusiunea faptelor săvârșite și gravitatea pedepsei.
Uneori, vom observa că există, de altfel, în basmele fantastice ale popoarelor,
modalit ăți de pedepsire care sunt sub o vădită influe nță a timpurilor moderne. În aceste cazuri,
răufăcătorii sunt pedeps iți mai rațional, supliciul fizic fiind înlocuit, în mod curent, cu
conda mnarea la închisoare. Așa de pildă, zgripțuroaica de babă, care pusese la cale eliminarea
fizică a împărăției, pentru a-și putea căpăt ui pocitania de fiică, a fost conda mnată – alături de
impostoare – la înc hisoare.
Sunt și situații care pun în lumină atitudi nea de sfidare, pe care o au clasele nobile și,
în speță, vârfurile, expone nții acest ora, fată de cei din păturile sociale de jos: „ Maștera și cele
două fiice ale ei încremeniră de spaimă auzindu -l pe feciorul de împărat ce zice, și ciuda le
învenină într-atât că se traseră la față și se făcură galbene ca șofranul. Dar feciorul de
împărat nu le învred nici nici măcar cu o căutătu ră, și luând -o pe Cenușăreasa, pe cal lângă
sine, porni cu ea către casă16.”
Colecti vitatea a avut totdeauna în centrul preocupărilor probleme funda mentale ale
existenței. Climatul vieții de familie, întărirea și păstrarea raport urilor sacre de credin ță și
devota ment între membrii familiei ocupă un loc deosebit în bas mele tuturor popoarelor.

16 Perrault Ch., Frumoasa din pădurea adormită , Bucure ști, Editura pentru Literatură, 1968 , p. 80

36 A accepta cu pasivitate strâmbătățile de tot felul, ar însemna că omul însuși
abandonea ză de la idealul realizării unei lumi a binel ui și a drept ății. Ori, faptele sale
demonstrează, în esență, contrariul. Basmul pledea ză cu prisosin ță în favoa rea acestei idei,
motiv pentru care pedeapsa apare în chip necesar ori de câte ori, în planul social sau personal,
a avut loc o prejudiciere. Ca atare, se poate constata că, pe toată aria basmului fantastic,
riposta împotriva prejudicierii acționează ca o necesitate. Cazurile de mărinimie sau de iertare
sunt extrem de rare. În ase menea situ ații, prejudicierea a rămas în faza de tentati vă.
Așadar, cu toate intervențiile, uneo ri inspi rate, alteori fatale pentru basm, ca operă de
artă ce dă expresie simțămintelor și concepțiilor poporului însuși, nu se poate nega puterea de
influențare pe care a exercitat -o asupra maselor, contributia directă adusă la formarea omului
în spiritul cinstei și dreptă ții, subliniind totdeauna gravitatea faptelor săvârșite, a abaterilor de
la nor mele morale statornicite, fată de care singurul re mediu nu putea fi decât pedeapsa.
Iată de ce pedepsirea nedrep tății, în basmul fantastic românesc, ca și în cel de
pretutindeni, este o expresie a dorin ței omului de perfe cționare, de înălțare către ținta
supre mă: o lu me a binelui și a dreptății.
Imaginea părinților – În basmul fantastic popular imaginea părinților capătă un
puternic accent moralizator dat fiind intensitatea cu care se dezvăluie gestul de recuno ștință al
copiilor fată de cei ce le-au dat viață. Atât cât poate fi dragoste și datorie, în același
timp, implic area părinților în nara țiune, în cadrul acțiunii întreprinse de erou, constituie o
dovadă în plus a existenței unor senti mente specifice ființei umane. Atașa mentul nelimitat,
legăturile indivizibile dintre părinți și copii sunt afinități ce contrib uie la dezvăluirea
omenescului din sufletul oamenil or, la trăinicia co eziunii sociale.
Deteri orarea raporturilor dintre părinți și copii se produce adesea datorită urzelil or
puse la cale de mama vitregă. Acestea au ca urmare îndepărtarea copiilor din casa părintească.
Copilul este dus în pădure cu intenția vădită de a fi omorât. Uneori i se impun fiului, chiar de
către mama sa bună, la sugestia zmeului, cerințe și fapte care-l pun în pericol de moarte. În
anumite împreju rări, fiica este mutilată prin t ăierea bra țelor din porunca ma mei vitrege.
Cu toate acestea, după ani și ani, când feciorul oropsit a reușit să se înalțe, datorită
însușiri lor și virtuților personale, pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei sociale, el n-a uitat că pe
lume ar putea să mai existe încă ființele ce i-au dat viață și, tocmai când bătrâ nii pierduse ră
orice nădejde, feciorul le pricepe gândul și se d uce mai aproape .

37 Cu toată instabilitatea fenomenelor din viața socială și din natură, dragostea omului
față de părinți are un substrat deosebit, expresie a unor raporturi indestructibile și a unor acte
de sprijin și de afecțiune de substan ță inefabi lă. De aceea, acest sentiment dăinuiește în
conștiin ță, indiferent de vitejiile și absurdi tățile incredibile ce i-ar putea despărți pe copii de
părinți. Urmărind semni ficația fragmentelor prin care se conturea ză succint imaginea
părințiilor, intuim, cu mai multă ușurință, fondul uman al eroului; asistăm la o manifestare
spontană ce ne dez văluie, insta ntaneu, frumusețea și adânci mea sufletul ui uman.
Evocarea imaginii părin ților sau a dorului ce iradiază sufletul eroulu i, chiar atunci
când se află la mari depărtări, angajat în luptă pe viață și pe moarte pentru refacerea
preju diciilor și salvarea împilaților, este un motiv de largă răspân dire în basm, dar și o
modalitate de a-l pune pe acesta, ori de câte ori este necesar, în legătură afectivă cu lumea
căreia îi aparține. Și aceasta deoarece basmul are o funcție socială bine deter minată în
concep ția poporului, aceea de a-l ajuta pe om să găseas că totdeauna drumul binelui și al
dreptății. Acceptând această idee și în sensul că, atât dragostea față de părinți, cât și alte
trăsături specifice omului sunt o manifestare a superiorit ății și frumuseții lui morale, vom
putea descoperi numeroasele sensuri și rezonan țe ale mesajului trans mis de basmul fanta stic,
mesaj ce se conturează și cap ătă adevăr ate se mnificații.
Într-o măsură, imaginea părinților apare mai rar și mai estompată în basmele altor
popoare. Cu toate acestea, se întrezăresc și aici senti mentele de drago ste și devota ment pe
care copiii de pretutindeni le au fa ță de fii nțele cărora le d atorează viață, existența.
În per manentizarea sentimentelor de recun oștință, ce se cuvin părin ților, un rol
important îl are și concluzia moralizatoare. Când Pipăruș Petru este legat de frații invidioș i,
gândurile lui se îndreap tă spontan spre ființa cea mai dragă a cărei imagine și amintire se
păstrează pentru totdeauna în gândurile și inima omului: mama. Indiferent de nuanțe,
imaginea părinților exprimă întotdeauna simțămintele lăuntrice, legătura indivizibilă dintre
copii și părinți.
Și, ori de câte ori imaginea părinților se conturează în orizontul de viață al eroului,
procesele sufletești nu sunt sărăcite de conținutul lor, ele sunt, dimpotri vă, foarte adesea,
încărcate de sensuri noi, preze ntând în afară de acestea deplasări de accent și de valoare. Prin
aceste acumulări se adâncește conștiința de sine, dar și senti mental de solidaritate, de
îndat orire față de părinți. Omul este deschis în permanență spre semenii săi și protecția eului

38 său are corespondențe nelimitate, în special, cu cei de aceeași origine sau cu care se află în
raport de înrudire direc tă.
Prețuind așa cum se cuvine înțelepciunea și experie nța de viață a părinților, copiii
iubitori și recunosc ători, în a celași timp nu concep să î ncalce doleanț ele acestora. Ei le
îndeplinesc cu străsnicie și chiar cu sfințenie. Având un înțeles și o semnificație aparte,
exemplele, în cadrul cărora se profilează imaginea părinților, sunt totuși o oglindă a trăirii
umane, o modalit ate de raport are la problemele mari, semnificative, ale existe nței și
convieț uirii.

Influența basmului sporește, în anumite cazuri, și prin confirmarea calităț ii ființei
umane, printr -o contin uă raport are la realitățile vieții ; întorcându -se victorios și după ce primi
și daruri împărătești, gândul lui Țugulea fu să meargă a-și mai vedea părinții. Afecțiu nea
copiilor față de părinți se dezvăluie mai puter nic în contextul vieții sociale. Hotărârea lui
Țugulea de a nu-i mai lăsa singuri pe părinții săi evidențiază frumusețea morală a ființei
umane. Dragostea și datoria față de părinți sunt sunt sentimente ce nu pot fi atinse de uitare, în
contra st cu toate cele trecătoare. Dacă, în natură, tot ceea ce-i vechi e sortit pieirii, în
confruntarea cu noul, senti mentele de stimă și prețuire, ce se cuvin părinților pentru sacrificiul
și devota mentul lor anterior, nu pot fi amenințate de îmbătrânire, căci ele se reglementează cu
fiecare nouă gener ație și capătă astfel eter nitate.
Sunt momente și situații de viață când imaginea părinților declan șează în mintea și în
sufletul copiilor adevărate retrospe cții. Ei sunt purtați atunci de amintiri ce reflectă crâmpeie
semnificative din viața lor. Prin ele se conturează tot mai expre siv căldura sufletească și
spiritul de dăruire al părinților, dragostea lor mărginită fată de copii. În aceste clipe de
comunicare și infuziune de senti mente, copilul dobând ește un spor de vitalitate și de
cuteza nță, căci legăturile sale cu lumea exterioară au un reazim de nezdruncin at în proprii săi
părinți: „Făt-Frumos ajunse într-o vale frumoa să, care atât de minunat semăna cu grădina
părinteas că, încât i se părea că e din nou acasă. Atunci își aminti de împăratul cel bătrân
(tatăl lui), cât de trist era la plecare și cu câtă grijă trebuia să se gândeas că la el17.”
Dragostea de părinți este un senti ment ireductibil, ce izvorăște din cele mai calde zone

17 Ispirescu , Petre, Basme, legende, snoave , Bucur ești, ESPLA, 1960 , p. 89

39 suflete ști și se revarsă cu o vibra ție unică în funcție de sensibilitatea și personalitatea fiecăr ei
ființe umane. Cât de nemărginite sunt zonele de reflectare a imaginii părinților, adânci mea
senti mentel or și a ecourilor ce răzbat în conștiința copiilor atunci când cunt cupri nși de
senti mente de dragoste și de dor fată de părinți, ne-o poate sugera, într-o oarecare măsură,
basmul românesc Tiner ețe fără bătrânețe și viață fără de moarte din culege rea lui Petre
Ispirescu.

Deși a reușit, în urma unei călătorii temerare, să descopere ținutul tinereții veșnice și
să dobândească tinereț ea fără bătrânețe și viața fără de moarte, Făt-Frumos nu s-a înstrăinat,
în mod ireversibil, de lumea lui. Atitu dinea și manifestările sale, în componentele cele mai
intime, ni-l dezvăluie pe o mul ce poartă v eșnic în suflet și în minte imaginea ființelor care i -au
dat vi ață și a locurilor u nde și-a pet recut copilă ria.
Oricât de încântătoare ar fi priveliștea locurilor unde este posibi lă nemurirea, gândirea
eroului deter minată de senti mente ce-l definesc exclusiv pe om, rămâne, în permanen ță, în
legătură cu lumea din mijlocul căreia s-a înălțat. Sensib ilitate definitorie, dragostea față de
părinți nu poate fi anihilată definitiv nici măcar atunci când eroul a fost trans mutat într-o altă
lume. Și chiar dacă, în plan simbolic, Valea Plângerii provoa că renașterea dorului în sufletul
lui Făt-Frumos, nu poat e fi nega tă existen ța sa a nterioară.
Iată de ce, în momentul de răscruce al vieții sale, când de hotăr ârea sa este legat,
definitiv și irever sibil, propri ul său destin, Făt Frumos, ca fiu și urmaș al omului, se dovedeș te
a fi, prin manifest ările sale esențiale, un adevărat repreze ntant al s peciei u mane.
În concluzie, evocarea imaginii părinților în structura basmului fantastic are în primul
rând un scop moralizator, fapt ce eviden țiază cu pregnanță valoarea sa etică, căci eroii de
basm au căldura vi eții, coboară î ntre oa meni, se identi fică cu ei.
Întrajutorarea – Unul dintre motivele etice ce se bucură de o largă circula ție în basm
și care, în acela și timp, scoate în relief și anumite particularități de structură și de conce pție
ale fiecărui popor, este întrajuto rarea. Nevoia de sprijin și de colaborare a fost simțită de om
încă de la primele sale confruntări cu mediul înconjur ător. Aceas tă necesitate se oglindește în
mod evident și în bas m.
Într-o continuă confruntare cu realitatea, omul s-a izbit neîncetat de obstac ole ce
păreau de-a dreptul inevita bile. În această situație, întraj utorarea, unirea eforturilor în lupta
pentru supunerea naturii, pentru învingerea forțel or ostile, a constituit sursă viabi lă și de

40 sprijin pentru omul dintotdeauna. Uneori, în mod cu totul surprin zător, ajutorul i-a venit
omului din partea unor neînse mnate viețuitoare. Spriji nit pe acest ea, el a devenit tot mai
puter nic a renunțat treptat la unele prejude căți. Așa s-a cristalizat, în timp, prietenia dintre om
și alte a nimale. Din tre acestea, câinele și c alul ocupă locurile cele mai insemnate.
Nuanța miraculoasă a prieteniei dintre om și alte viețuitoare, transmisă până la noi de
basm, este de natură ontologică. Ajutorul generos acordat de om, în clipele de grea cumpănă,
semenilor săi sau altor viețuitoare, nu poate fi considerat incidental, ci mai degra bă ca fiind o
manifestare consta ntă, o particul aritate a str ucturii sale s pirituale.
Plecat pe tărâmul celăl alt să caute pe răpitorii merelor de aur, Prâslea sare în ajutorul
fetelor de împărat dintr -un senti ment de solidaritate umană. Acest sentiment se manifestă cu
aceea și intensitate la om indiferent de coordonate și spațiu.Asistând la lupta dintre Prâslea și
zmeu și luând act de curajul și voinicia celui dintâi, „fata, cu ochii plini de lacrimi, îi mulțumi
că a scăpat -o de zmeu, și -l rugă să-i fie milă și de surorile ei18.”
Perspectiva ce li se deschide, pe neașteptate, celor trei fete de împărat, dacă ne
rapor tăm la cond iția lor de captivitate și izolare totală, este de-a dreptul fascinantă. Ele vor
putea să se reînto arcă în propria lor lume, spre care le mână amintiri și afinități, ce nu se pot
expri ma nicidecum în cuvinte. Din acest motiv, sprijin ul generos, omenesc în substanța sa,
acordat fetelor de Prâslea, poartă, în primul rand, amprentele curajului și vitejiei, dar și pe
acelea ale fondului de omenie: O mul bun la ne voie se cun oaște.
Când Făt-Frumos se încumetă să ajungă până la palatul unde locuiește Tiner ețe fără
bătrâ nețe și viață fără de moarte, află că aceasta este înconjurată cu o pădure deasă și înaltă,
unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume; ziua și noaptea păzesc neîncetat și sunt
foarte multe. Din acest motiv, călăuza sa năzdrăvană – calul – se hotărăște a o trece în zbor,
pe deasup ra; dar se pare că aceas tă tentati vă nu este lipsită de pericol și nu poate fi, în nici un
caz, sigură. Senti mentul de a veni în sprijinul lui Făt-Frumos și al calului pare declanșat de
curiozitatea ce a cuprins-o, instanta neu, pe zână, în clipa când a zărit, pentru prima oară, un
suflet de om prin ținuturile sale. Dar, indifer ent de mobilul unor manifestări de acest gen, este
demonstrată necesitatea întrajut orării, frumusețea resorturilor datori tă cărora devine posibi lă.

Întrajut orarea apare și ca o expre sie a solidarității dintre gener ații. Pentru a putea face

18 Ispirescu P., Basme , legende, snoave , Bucur ești, ESPLA, 1960 , p. 103

41 față vicisitudinilor inerente vârstei, cei bătrâni se bizuie, în mare măsură, pe sprijinul celor
tineri. Ac eștia, la rândul lor, sunt ajutați de înai ntași.
Nevoia de ajutor este resimțită uneo ri cu acuit ate, mai ales atunci când forța fizică sau
morală este secătuită, când omul se află singur sau izolat în fața unui pericol iminent ori a
căzut pradă unor forțe ostile.Un bătrân, rămas singur pe lume, nu uită că la bătrâne țe ar putea
avea nevoie de sprijin. În context ul acestei aspirații, își ia copil de suflet un șarpe, cu învoirea
since ră și volunta ră să-l poarte veșnic în cârcă. După ani și ani, bătrân ul abia se mai târăște pe
pământ sub greut atea copil ului-șarpe. Simțind că nu va mai rezist a, omul încear că să-l
înduplece pe fiul adoptiv să-l mai slăbea scă din când în când să se mai dea jos, să mai aibă
nițel răgaz, să mai răsufle și el. Încercarile sale sunt zadar nice căci fiul nici nu vrea să audă de
așa ceva.
Motivul întrajuto rării, ca și celelalte, de altfel, se diferențiază de la popor la popor
încât se pot constata unele note distinctive. Cu toate acestea, ori de câte ori se simte
necesitatea întrajuto rării, se descope ră în basmele tuturor popoarelor, forme specifice și forțe
care s-o asigure. Întrajutorarea, ca proces precumpănitor al sufletului uman, capătă, în
structura basmului fantastic al tuturor popoarelor, o multitudine de sensuri. Prin întrajutorare,
omul își intensi fică într-un fel propria sa natură. Întrajutorarea, ca expresie umană, se

revendică în structura basmului ca o trăsătură caracteristică, difere nțiată de sensul ajutorului
miraculos, fiind, de fapt, o modalitate aparte de reflectare, în cadrul acelui aș context, a
realit ățiior de solidaritate din tre oameni, ca reprezenta nți ai acelor ași aspira ții și idealuri.
În viziunea poporului, creat or de precepte morale, întraj utorarea apare ca un act, ca o
trăsătură funda mentală a ființei umane, ca o formă de manifestare a omenescul ui din sufletul
oamenilor.
În concluzie putem spune că basmul oferă modelul unui traseu educ ațional care
integrează aceste valori, apropiindu -se mai mult de realitatea trăită a vieții. Elevii nu întâlnesc
situații în care este pusă în discuție o singu ră trăsătu ră etică, ci întregul cod moral. Basmul
vorbește despre fiecare experie nță pe care o trăim, despre calea pe care o urmăm în
dezvoltarea persona lă și despre modul în care putem ajunge eroi sau monștri.

42 CAPITOLUL III. BASMUL ȘI P ROIECTAREA LUI DIDACTICĂ ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

3.1 Strategii pentru desfășurarea activităților didactice dedicate basmului în învățământul
preșcolar.

Procesul de învățământ este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre
predare și învăț are, cu o finalitate bine stabilită, aceea de transpunere în practică a idealului
educațional și de a dezvolta integral – vocațional personalitatea elevului.
Activitatea desfășurată de cadrele didactice în ciclul preșcolar necesită o atentă si
minuțioasă proiectare și planificare a acesteia.
Prin strategia didactică se înțelege modul prin care cadrul didactic reușește să aleagă, să
combine și să organizeze într -o ordine cronologică ansamblul de metode, materiale și mijloace în
vederea atingerii anumitor o biective.
Ținându -se seama de particularitățile evolutive ale gândirii copiilor, în procesul învățării
distingem: strategii inductive care conduc copilul de la analiza faptelor la elaborarea noțiunilor
noi, de la percepția intuitivă la gândirea abstract ă, de la cazuri concrete la idee, de particular la
general, etc.;strategii deductibile ce conduc elevul pe un traseu invers celui inductiv, adică de
plecare de la definiții la concretizări sau exemplificări, de la noțiune la exemplu con cret, de la
general la particular etc.; strategii analogice bazate pe modelare; strategii mixte. După gradul de
dirijare (nondirijare a învățării), strategiile pot fi diferențiate în: strategii algoritmice; strategii
semi -algoritmice; strategii nealgoritmice.
Pentru lecțiile dedicate basmului, ținem cont de bogatele și realele valențe formative ale
priceperii strate giilor didactice corespunzătoare.
În grădiniță, ca și în celelalte niveluri ale învățământului, metodele de învățare fac parte
din activitatea comună a personalului didactic și a copiilor educați. În afară de eficiența limitată,
concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri și de economia de timp și de
mijloace necesare educației, metodele sunt importante și pentru că vor genera atitudin i pozitive
față de propria educație, față de educația organizată, sistematică, în general. precum și pentru că
vor iniția un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puțin productiv,mai mult sau mai puțin
aducător de rezultate și satisfacții, ceea ce const ituie aporturi formative majore.

43 Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele grecești metha (către, spre) și
odos(cale,drum). Astfel, în didactică, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la
atingerea obiectivelor educaționale, cale parcurs ă de profesor pentru a le înlesni copiilor
descoperirea unor instrumente de lucru proprii.
Dintre metodele și procedeele expozitiv – euris tice, în lecțiile dedicate basmului sunt
potrivite următoarele: Convorbirea – reprezintă una din metod ele specific utilizată în scopul
dezvoltării vorbirii și comunicării în ciclul preșcolar. Convorbirea, în esența ei, ca și conversația,
se bazează pe ace lași principiu fundamental: circulația informației între doi sau mai mulți
interlocutori.
Datorită efectului ei dinamizator, convorbirea repre zintă importante valențe formative:
a) în primul rând, activează starea generală a preșcolarilor, stimulându -i la o participare activă;
b) solicită procesele intelectuale, creând o stare tensională pro pice unei activități eficiente;
c) este mai eficace pentru actualizarea fondului de cunoștințe și implicit pentru activizarea
vocabularului;
d) sporește mult capacitatea de concentrare a actului;
e) cultivă, în măsura cea mai largă, vorbirea dialogată care este superioară vorbirii monologate;
f) prin tematica convorbirilor și prin modul cum sunt dirijate solicită diferitele laturi al
personalității intelectuală, morală, estetică. Problematizarea 19 – constă într -o suită de procedee
prin care se urmă rește cre area unor situații – problemă care oferă elevilor po sibilitatea să
surprindă diferite realități între cunoștințele anterioare și noile cunoștințe pe care ei înșiși, sub
îndruma rea învățătorului, le elaborează.
Problematizarea este o metodă mai puțin ut ilizată în lecțiile dedicate basmului, dar nu
trebuie neglijată. O folo sim atunci când le cerem copiilor să compună basme sau să continue pe
cele cu început dat. O mai putem utiliza pentru a rezolva situațiile conflictuale create de
comportarea perso najelor pozitive și negative din basm. Explicația – prin această metodă se
urmărește lămurirea și clasi ficarea unor noțiuni, a legăturilor cauzale dintre obiecte, fe nomene.
Ea solicită într -un grad mai mare operațiile gândi rii. Folosind explicația a pelăm la diferite
procedee cum ar fi cel inductiv,deductiv, al comparației și analogiei, al analizei cauzale,

19 I. Cerghit, I.T. Radu,E. Popescu, L. Vlăsceanu : Didactica, Bucure ști, Editura Didactică și Pedagogică, 1993,p.
81

44 explicația se folosește împreună cu povestirea pen tru a lămuri copiilor lucruri pe care nu le
înțeleg.
Modelarea – modelul este un sistem material sau teoretic care reproduce la altă scară
structura unui alt sistem pe care ne propunem să -l cunoaștem. Sistemul original, obiect, fenomen
sau proces real este reprodus cu ajutorul modelului.
Pentru lecțiile aloc ate basmului, se folosesc modele didactice figurative. Sunt acelea
care reproduc obie ctul original cu ajutorul imaginii. De exemplu, din argilă sau plastilină pot fi
modelate diferite personaje din basme. Alteori, pot fi aduse în fața elevilor mulaje pent ru recu –
noașterea diverselor planșe. Modelul este important pentru creație.
Activitatea cu cartea
Deși nu știu să citească, preșcolarii folosesc incipient și această metodă. Răsfoind cărți cu povești
ce au alături de text, imagini, ei citesc p ovești, privesc desenele, le comentează. Însăși ținerea
corectă a cărții, răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârșit, cunoașterea firului logic al
basmului din fiecare carte sunt achiziții importante pentru preșcolari. Distincția dintre scris și
imagine , recunoașterea unor litere sau cuvinte familiare – cum ar fi titlurile basmelor, etc. sunt
aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. Acestea constituie un
ansamblu de acțiuni prin care se urmărește formarea priceperilor și deprinderilor necesare în
vederea utilizării corecte și eficiente a manualelor și a cărților.
Metode de simulare – acestea sunt jocurile didactice și învățarea prin dramatizare
frecvent utilizate în ciclul preșcolar.
a) Jocuril e didactice satisfac nevoia de motricitate si gândire concretă a preșcolarilor. Ele
îmbină spontanul cu imaginarul, elemente specifice acestei vârste, cu efortul solicitat și
programat de procesul învățării. După conținutul și obiectivele urmărite se pot d istinge jocuri
senzoriale, de dezvoltare a vorbirii, de imaginație, de creație; după materialul vorbit: jocuri orale,
jocuri cu întrebări („Cine știe câștigă”), jocuri – ghicitori, etc. Organizarea învățării sub forma
unor activități cu caracter de joc ad uce voioșie și destindere și bucurie înviorând procesul de
învățământ.
b) Învățarea prin dramatizare se practică sub forma interpretării unor roluri ce interpretează
personaje din basme, povestiri, fragmente literare, etc. Cu acest prilej, preșco larii trăiesc mai viu
și mai intens ceea ce învață, înțeleg și rețin mai bine unele cunoștințe.

45 În lecțiile dedicate basmului utilizăm și strategii didactice de tip evolutiv – stimulativ.
Șezătoarea literară reprezintă o formă atractivă, recreati vă și dinamizatoare foarte potrivită
pentru realizare cu succes a obiectivelor propuse în domeniul lecturii literare. Este o modalitate
foarte eficientă de îmbogățire a cunoș tințelor și implicit de cultivare a capacității de vorbire. Prin
conținutul infor mațional vehiculat în cadrul șezătorii, prin intermediul celor mai accesibile
producții literare (povestiri, basme, povești, proverbe, zicători, etc.) copiii află, culeg o bogăție
de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan și sincer situațiile create. Ac eastă experiență dobândită
într-un astfel de cadru se fixează în memorie mai puternic.
Concursuri literare – gen: „Cine știe câștigă”, „Recu noașteți basmul”, „Recunoașteți
personajul”, pe teme literare se pot organiza în cadrul grupei sau cu preșcolari di n serii paralele
ale grădiniței sau pe grupuri de grădinițe din cadrul unui localități/ cartier. Se fixează bibliografia
ce trebuie studiată de preșcolari pe un timp mai îndelungat. Concursul trebuie să fie dotat cu
premii pentru stimularea câștigătorilor.
Alte activități care se pot organiza cu preșcolarii ar putea fi: seri de ghicitori, seri de
întrebări și răspunsuri pe temă literară, calatorii imaginare, seri de basme, dimineți de basm, etc.
Aceste activități se pot organiza în sala de g rupă sau în cadrul bibliotecii școlare, al căminului
cultural din comună, etc. Asemenea activități comportă modalități metodologice de activizare și
antrenare a unui numă r tot mai mare de copii, iar eficiența lor depinde în mare măsură de gradul
perfecțion ării și valorificării unor materiale și mijloace didactice care pot fi folosite și în afara
clasei.
Între componentele strategiei didactice în învățământul preșcolar, alături de metode,
materialele și mijloacele de învățământ au un rol însemn at, ele fiind legate de gândirea concretă a
copiilor ca și de principiul didactic al cunoașterii concret – intuitive.
Metodele, materialele didactice și mijloacele de învățământ pot fi utilizate singure sau în
combinație. Indicată este asoc ierea lor și nu folosirea izolată sau excesivă. Modul în care
educatoarea reușește să aleagă, să combine și să organizeze ansamblul de metode, mijloace și
materiale în ve derea atingerii obiectivelor stabilite, ține de pregătirea, profesionalismul și
măies tria fiecăruia.
În activitățile didactice și extradidactice dedicate basmului se pot utiliza diverse
materiale și mijloace didactice: ilustrații, planșe cu diferite scene din povești, diapozitive,
diafilme, casete audio și video, discuri, ben zi etc. O parte din mijloacele menționate devin

46 utilizabile prin intermediul unor aparaturi tehnice deosebite: videoproiectorul, diascopul, CD –
player, aparat video, etc. Acestea alcătuiesc așa numitele mijloace tehnice audio -vizuale și
utilizarea lor frecv entă exprimă un efort de înnoire și moder nizare a procesului de învățământ în
acord cu evoluția tehnicii contemporane.

3.2.Povestirea – mijloc de realizare a basmelor în învățământul preșcolar

În grădinița de copii, prin material ilustrativ elocvent, da r mai ales prin cuvântul viu, li se
trezesc copiilor emoții și li se orientează atenția față de cele comunicate.
Activitatea de povestire este una dintre cele mai utilizate activități cu preșcolarii. Aceasta
reprezintă o expunere orală sub formă de narați une sau descriere prin intermediul căreia sunt
înfățișate fapte, evenimente și întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale naturii,
peisaje geografice etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Povestirea este o specie a
narațiunii căreia î i este caracteristică prezentarea unei întâmplări simple,în mod exemplar,de
către un participant la fapte, deci la persoana I.
Ca activitate specifică învățământului preșcolar, povestirea dezvoltă următoarele procese
psihice:
•gândirea logică , copiii treb uind sa rețină desfășurarea evenimentelor și să le expună pe baza
unor procedee si mijloace specifice (de exemplu, pe baza întrebărilor formulate de educatoare, pe
baza unor ilustrații sau desene );
•imaginația, proces cognitiv complex de exersare prin cr earea unor imagini noi pe baza
prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive anterior formate;
•limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul si gândirea se intercondiționează, se
constituie ca unitate între comunicațional ( transmitere de informație ) și cognitiv. Gândirea se
dezvoltă având ca suport limbajul, iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gândirii.
Povestirea contribuie, de asemenea, la dezvoltarea atenției datorită căreia copiii
memorează numele personajelor, fra gmente de povestiri și poveș ti, rețin succesiunea
întâmplărilor, trăsături și comportamente ale personajelor s.a.
Prin conținutul lor, povestirile lărgesc orizontul de cunoaștere al preșcolarilor prin
multitudinea de aspecte la care ea face apel. Prin var ietatea, bogăția și noutatea ideilor pe care le

47 cuprind, dar mai ales prin felul în care scriitorul și apoi povestitorul le prezintă și reușesc să -l
convingă pe copil, povestirile contribuie la dezvoltarea personalității acestuia.
În grădini ță, activitatea de povestire se desfă șoară sub două forme:
1. povestirile educatoarei;
2. povestirile copiilor (repovestiri și povestiri create).
Lectura basmului de către educatoare este primul contact al copilului cu basmul; acum
se trezesc și primele elemente ale educației morale, trăirea afectivă alături și împreună cu
personajele îndrăgite din basm.
Expunerea conținutului basmului se va face folosind o serie de mijloace care să
sublinieze în țelesul cuvintelor, al propozi țiilor, al frazelor. Pentru aceasta și pentru a subli nia
unele stări afective ,în expunerea basmelor se va folosi și un ton adecvat, imprimând basmelor
mai multă expresivitate și mărind starea emo țională a ascultătorilor.
Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât si cele fantasti ce, care
corespund nevoii lor de cunoaștere și de afectivitate și care le pot influența comportarea.
Poveștile si povestirile au teme variate:
•lumea copilăriei și viața adulților;
•povestiri despre viețuitoare;
•povești în care elementele realiste se îmbi nă cu cele fantastice. Multe basme au ca temă
relația dintre copii și părinți ( de exemplu: mama vitregă, împărăteasa rea din Albă ca Zăpada și
cei șapte pitici de Frații Grimm, baba din Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă ș.a.
).Tematica operel or literare expusă în activitatea de povestire se diferențiază de la o grupă de
vârstă la alta. La grupa mică povestirile trebuie să fie scurte, accesibile, atractive, sa dezvolte
sentimente și stări afective pozitive. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa -i
familiarizeze pe copii cu diverse aspecte ale vieții și să le influențeze comportamentul. La grupa
mare povestirile devin mai complexe, au ca scop sesizarea planului real și a celui ireal,
stimularea creativității copiilor, exersarea c apacității de comunicare.
La grup a mică povestirea trebuie să fie simplă, neîncărcată, cu multe comentarii și fără
multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura înțelegerea și reacția
afectivă adecvată, educatoarea trebuie să fo losească stilul literar oral, să apeleze la comparații
plastice, să folosească imagini de o reală calitate estetică, cu posibilități de sensibilizare adecvate
vârstei preșcolare. Copilul trebuie să folosească toate expresiile și cuvintele folosite în poves tire,

48 altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaște și de a le atribui semnificații
eronate.
La grupa mare, copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe povești .
Preșcolarul îi cere celui care povestește fidelitate față de prima versiune a poveștii. El acceptă
ușor ficțiunea, planul ireal al povestirii, dar o dată expusă o variantă, e necesară păstrarea ei.
Altfel, copilul contestă adevărul și calitatea povestirii. Explicația o constituie caracterul relativ
rigid al gândi rii copilului.
Conversa ția în legătură cu tema, con ținutul și personajele principale ale povestirii,
reproducerea fragmente lor semnificative din basm,cât și mimarea unor acț iuni caracteristice
personajelor sunt câteva procedee de fixare și consolidare a su biectului basmului.
Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru că le dă posibilitatea de a
pătrunde în lumea imaginarului, de a fi ascultați și de a se afirma.
Cu ajutorul repovestirilor , copiii re țin mult mai u șor ac țiunea basmului, își însu șesc
morala lui ascunsă sub haina fabulosului.
În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a
copilului. Acesta urmărește cu atenție datele povestirii, memorează, compară și analizează
diferitele situați i, stabilește pe plan mintal unele relații, fapte și însușiri ale personajelor. Astfel,
gândirea copilului este viu stimulată și face posibilă înțelegerea faptelor, gândurilor și
sentimentelor eroilor. Prin intermediul povestirilor expuse de către educatoa re, copiii sunt
familiarizați cu structura limbii, cu bogăția formelor sale gramaticale, cu frumusețea și
expresivitatea limbajului, ceea ce contribuie la dezvoltarea vorbirii și gândirii lor.
În măsura în care educatoarea expune povestea într -o formă cât mai corectă din punct de
vedere gramatical și stilistic, pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare specifice, atât ale
limbii literare, cât și ale celei populare, se favorizează însușirea fără dificultăți a unor forme
stilistice, expresii poetice (ep itete, hiperbole etc.); odată cu acestea se fac cunoscute și sunt
asimilate de către copii diverse forme flexionare ale cuvintelor. Mai mult, chiar, ascultând
povestiri sau basme, copiii nu numai că sesizează mijloacele verbale folosite de educatoare, dar
și memorează cuvintele cu care încep și se încheie basmele, expresiile care se repetă în basme.
Astfel, limba literară și cea populară, cu mijloacele stilistice proprii, intră în limbajul curent al
copiilor.

49 Odată cu lărgirea orizontului noțional, prin in termediul literaturii, copiii își îmbogățesc
substanțial vocabularul, iar operarea cu structurile limbajului literar și asimilarea unor asemenea
structuri în vorbirea de toate zilele contribuie la precizarea, activizarea și nuanțarea fondului
lexical al co piilor.
Creațiile valoroase pentru copii, modele de limbă literară, facilitează însușirea structurii
gramaticale corecte a limbii. Lectura perfecționează deprinderea cititului – acest prim instrument
de muncă intelectuală.
Literatura pentru copii cultivă d ragostea pentru limba maternă, inepuizabilă în resurse
poetice, gustul pentru frumos, sensibilitatea și discernământul în selecția valorilor, imaginația
creatoare. Motive îndestulătoare și elocvente pentru afirmația că literatura pentru copii constituie
un auxiliar prețios și în realizarea sarcinilor instructiv -educative cuprinse în programa preșcolară
și școlară.
Totuși, marile simboluri ale basmului, lecția de optimism și energie, credința tonifiantă în
durabilitatea atributelor morale ale omului ( îndrăz neala și loialitatea în luptă, bunătatea față de
cei ce suferă și asprimea neînduplecată față de cei ce asupresc și înșeală, omenia și spiritul de
dreptate, iubirea de frumos și statornicia în dragoste, convingerea că toate acestea vor fi răsplătite
până l a urmă, oricât de grele ar fi încercările prin care trec eroii) fac ca basmul să -și afle
numeroși iubitori și astăzi, nu numai printre copii.
3.3. Aplicarea unor metode moderne prin intermediul basmelor

In teoriile moderne se vorbește din ce în ce mai mul t de învățarea experențială de
profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învățare, de valorizarea si dezvoltarea
potențialului fiecărui copil.
Metode interactive: Metode de predare – învățare; Metode de fixare, de consolidare și
evaluare ; Metode de creativitate; Metode de rezolvare de probleme; Metode de cercetare.
Importan ța metodelor interactive de grup:
Metodele interactive de grup îmbracă forma unor jocuri cu reguli, jocuri de învățare, de
cooperare, distractive și acționează direct a supra modului de gândire și manifestare a copiilor;
Prin utilizarea acestor metode, copiii învață să rezolve probleme cu care se confruntă, sa
ia decizii în grup și să aplaneze conflictele;

50 Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive de grup d ezvolta gândirea
democratica, prin exersarea gândirii critice, găsesc soluții, aduc argumente, dau sfaturi (învață să
condamne comportamente nu persoana); performanțele obținute sunt percepute de copii și -i
responsabilizează pentru sarcinile viitoare; grupul se implică în rezolvarea sarcinilor, și înțelege
să nu -și marginalizeze partenerii, să aibă răbdare, să se tolereze reciproc; stilul didactic al
dascălului va fi adaptat în funcție de fiecare tip de copil: timid, agresiv, pesimist, nerăbdător,
pentru fi ecare găsind gestul, mimica, sfatul, orientarea, lauda, aprecierea potrivita.

1.Metoda Predarea – învă țarea reciprocă presupune o strategie de învă țare pe
text/imagine sau imagine/text pentru dezvoltarea comunicării copil -copil și experimentarea
rolulu i educatoarei.
Această metodă stimulează și motivează, dezvoltă tehnici de muncă intelectuală,
capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei (analiza, sinteza, concretizarea,
generalizarea, abstractizarea) și capacitatea de ascultare activă, stimulează capacitatea de
concentrare asupra textului citit și priceperea de a selecționa esențialul.
Se poate desfășura pe grupe sau cu toată clasa.
Metoda învățării reciproce este centrată pe patru strategii de învățare și se poate aplica
atât în jocur ile libere cât și în activitatea frontală.
Între cele patru stagii există o înlănțuire logică, ele fiind integrate într -o anumită etapă a unei
activități de povestire, lectură după imagini, poezie,descriere etc.
Aceste strategii sunt:
♦ Rezumarea
♦ Punerea de întrebari
♦ Clarificarea datelor
♦ Prezicerea (Prognosticarea )
Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s -a citit; se face
un rezumat(5 -7 minute). Propozițiile vor fi rezumate într -o sinteză logică ce exprimă rodul
gândirii colective și mesajul textului sau imaginii date/audiate.
Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informațiile citite;
cel ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînțeles și răspunsul.

51 Pot formula în grup cât mai multe întrebări. Se face apoi selecț ia lor. Copiii selectează
problema din imagine/text sau text/imagine pe care doresc să o înțeleagă și adresează întrebări
pentru a se convinge cu toții că alegerea a fost corectă. Întrebările vizează aspecte relevante ale
problemei puse în text/imagine bazate pe personaje, timp, acțiune, loc de desfășurare, mod de
rezolvare, de acțiune.
Clarificarea datelor presupune identificarea cuvintelor și expresiilor literare din text, a
comportamentelor, atitudinilor care sun t neclare pentru ceilalți și găsesc împreună răspunsul
corect pentru a clarifica toat e noutățile. Unul dintre copii formulează explicații, lămuriri încât
toată grupa va avea clare toate aspectele noi din text. Acest grup clarifică atât neclaritățile
copiil or din grup cât și a celorlalte grupuri care nu au sesizat anumite aspecte. Clarificatorii pot
accesibiliza intervenția folosindu -se de diverse materiale didactice. Ei pot solicita sprijinul
educatoarei. Educatoarea îndrumă, sfătuiește, orientează grupul spre esențialul problemei.
Prezicerea (pronosticarea ) se referă la exprimarea a ceea ce cred pre școlarii că se
va întâmpla în continuare, bazându -se pe ceea ce au audiat/vizionat.
Etapele :
1. Explicarea scopului și descrierea metodei și a celor p atru strategii;
2. Împărțirea textului pe fragmente literare cu logică între ele;
3. Organizarea pe grupe a câte 4 -5 copii în grup;
4. Se distribuie rolurile fiecărui grup( grupul 1 – rezumatorii, grupul 2 – întrebătorii, grupul 3 –
clarificatorii, grupul 4 – prezicătorii).
5. Copiii rezolvă în grup sarcinile de învă țare astfel:
 Rezumatorii – fac rezumatul textului;
 Întrebătorii – formulează întrebări;
 Clarificatorii – clarifică problema;
Prezicătorii – fac predic ții
6. Grupurile analizează textul/imaginil e având în vedere rolul asumat;
7. Pe rând grupurile joacă rolurile asumate, încât copiii audiază pe rând sinteza
pove știi, răspund la întrebări, î și clarifică noută țile și problemele textului; î și
urmăresc în continuare textul pentru a -l compara cu predic ile colegilor.
Se pot propune două variante de desfășurare a strategiei .
Varianta nr. 1:

52 Se oferă întregii clase, același text spre studiu. Clasa este împărțită în patru grupuri
corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiași rol.
De exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de
întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea
termenilor noi și grupul D dezvoltă predicții.
În final fie care grup își exercită rolul asumat.
Varianta nr. 2:
Pentru textele mai mari se procedează în felul următor:
− se împarte textul în părți logice;
− se organizează colectivul în grupe a câte 4 -5 copii;
− aceștia au fiecare câte un rol:
 rezumator;
 întrebăt or;
 clarificator;
 prezicător;
− se distribuie grupurilor textul/imaginile corespunzătoare fiecărui fragment literar;
− echipele lucrează pe text/imagini, fiecare membru concentrându -se asupra rolului primit.
Trebuie precizat că pentru a încuraja învățarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros,
același rol poate fi împărțit între doi sau trei copii.
− în final fiecare grup află de la celălalt despre ce au audiat/vizionat; membrii fiecărui grup își
exercită rolurile asumate , încât copiii audiază p e rând sinteza pove știi, răspund la întrebări, î și
clarifică noută țile și problemele textului și urmăresc în continuare textul pentru a -l compara cu
predicile colegilor.
Beneficiile metodei sunt:
– Învață să analizeze un text pe baza unei strategii exacte: să asculte activ
textul , să asculte activ ideile principale ,să adreseze întrebări , să facă
predicții , să explice pentru a clarifica pentru sine și pentru toți noutățile.
– Învață să coopereze în grup pentru îndeplinirea aceluia și rol;
– Responsabilizează impl icarea individuală și de grup;
– Învață să cedeze, să argumenteze și să sus țină o idee.

53 Fiecare copil luat separat ob ține pr opriile performanț e care îl va motiva să înve țe pentru
a putea învă ța pe al ții.
Materiale necesare:
 Palete pentru întrebători

 Ecusoane pentru cele patru grupuri

R

 Coroni țe pentru lideri

Pentru a re ține rolurile, copiii fiecărui grup vor purta ecusoane, iar liderul desemnat și o
coroni ță simbol care-l va motiva, disciplina, entuziasma.
Rolul actorilor metodei -predarea/învă țarea reciprocă

REZUMATORII ÎNTREBĂTORII CLARIFICATORII PREZICĂTORII
rezumă;
sintetizează;
elaborează;
formulează;
prelucrează;
descriu;
structurează; formulează;
listează;
chestionează;
analizează
răspunsurile.

clarifică;
explică;
găsesc;
aleg/selectează;
conving;
precizează;
dezbat; formulează predic ții;
prognozează;
reflectează;
analizează;
exprimă opinii;
prevăd;
anticipează; Din ce
cauză? De ce? Cum? Când? Cine? Ce?
P C ?

54 analizează;
înlătură.
lămuresc;
soluționează;
simulează;
dramatizează;
găsesc sensuri noi;
solicită sprijin. elaborează;
propune;
înțeleg;
imaginează;
prelucrează;
integrează;
urmăresc.

Grupurile
– experimentează; – negociază; – rețin;
– discută, dezbat; – evoluează; – hotărăsc;
– relaționeaz ă; – interpretează; – influen țează;
– combină; – se joacă; – responsabilizează

– îndrumă; – diferen țiază;
– demonstrează; – stimulează;
– motivează; – direc ționează;
– monitorizează; – atribuie rol uri.

Educatoarea

55 Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității
participanților care se bazează pe interpretarea de roluri prin care copiii î și exprimă liber
gândirea dar în a cord cu semnifica ția culorii pălăriu țelor care definesc rolul20.
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru
și negru. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum
consid eră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să
fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul.
Astfel:
Pălăria albă:
• Oferă o privire obiectivă asupra informațiilor;
• Este neutră;
• Este concentrată pe fapte obiective și imagini clare;
• Stă sub semnul gândirii obiective;
Pălăria roșie:
• Dă frâu liber imaginației și sentimentelor;
• Oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor;
• Roșu poate însemna și supărarea sau furia;
• Descătușează stările afective;
Pălăria neagră:
•exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata;
•oferă o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție;
•reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;
Pălăria galb enă
•oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației;
•culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
•este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;
Pălăria verde
• exprimă ideile noi, stimulând gândire a creativă;
• este simbolul fertilității, al producției de idei noi, inovatoare;

20 M. Dulamă, Modele, strategii și tehnici didactice activizante , Editura Clusium, Cluj -Napoca,2002,p 304

56 Pălăria albastră
• exprimă controlul procesului de gândire;
• albastru a rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător și
atotcunoscător;
• supraveghează și dirijează bunul mers al activității;
• este preocuparea de a controla și de a organiza;

Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare :
Pălăria albă – gânde ște obiectiv, nu este părtinitoare. Cel ce poartă pălăria albă t rebuie să –
și imagineze un computer care oferă informații și imagini atunci când acestea i se cer.
Calculatorul este neutru și obiectiv. Nu oferă interpretări și opinii. Când “poartă” pălăria albă,
gânditorul trebuie să imite computerul; să se concentreze s trict pe problema discutată, în mod
obiectiv și să relateze exact datele.
Gânditorul pălăriei albe este disciplinat și direct. Albul (absența culorii) indică neutralitatea.
Pălăria roșie este pălăriu ța cu multă imagina ție. Purtând pălăria roșie, gânditorul poate
spune așa: ”Așa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoțiile și sentimentele ca
parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roșie permite
gânditorului să exploreze sentimentele celorlalți parti cipanți la discuție, întrebându -i care este
părerea lor “din perspectiva pălăriei roșii”, adică din punct de vedere emoțional și afectiv. Cel ce
privește din această perspectivă nu trebuie să -și justifice feeling – urile și nici să găsească
explicații logic e pentru acestea.
Pălăria neagră gânde ște negativ dar logic și critic. Este pălăria avertisment, concentrată
în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău,
incorect și care sunt erorile. Explică ce nu se po trivește și de ce ceva nu merge; care sunt
riscurile, pericolele, greșelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare
obiectivă de a evidenția elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar
dacă nu se potrivește cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”
Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparținând pălăriei roșii, după cum
aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie
folosită înaintea pălăriei negre .

57 Pălăria galbenă . Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Se
concentrează asupra aprecierilor pozitive, așa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele
negative. Exprimă speranța; are în vedere beneficiile, valoarea informații lor și a faptelor date.
Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice și practice pentru aceste beneficii
și valori. Oferă sugestii, propuneri concrete și clare. Cere un efort de gândire mai mare,
Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid și trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria
verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau
soluții, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Pălăria verde . Simbolizează gândirea creativă . Verdele exprimă fertilitatea, renașterea,
valoarea semințelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria
verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte și noi percepții, noi variante, noi posibilități.
Gândirea later ală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație.
Pălăria albastră . Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. E
gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei
și cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce
întrebările, reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile principale și
concluziile la sfârșit. Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă
conflictele și insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din când în când și de asemeni
la sfârșit. Poate să atragă atenția celorlalte pălării, dar prin simple interjecții. Chiar dacă are rolul
conducător, este pe rmis oricărei pălării să -i adreseze comentarii și sugestii.
Pălăria albastră(Cerul rece deasupra tuturor) → clarifică
Pălăria albă(Neutră) → informează
Pălăria ro șie(Furioasă/Supărată) →spune ce simte
Pălăria verde(Germina ție/Vegeta ție) → generează ideile noi și efortul
Pălăria galbenă(Strălucitoare ca lumina soarelui) → aduce beneficii creative
Pălăria neagră (Tristă/ Întunecată/ Sumbră)→ identifică greșelile
Avantajele acestei metode sunt:
a) stimulează creativitatea participan ților, gândirea colectivă și individuală;
b) dezvoltă capacită țile sociale ale participan ților, de intercomunicare și toleran ță
reciprocă,de respect pentru opinia celuilalt;
c) încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor;

58 d) dezvoltă competen țele inteligen ței lingvistice, inteligen ței logice și inteligen ței
interpersonale;
e) este o tehnică u șor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste;
f) poate fi folosită în diferite domenii de activitate și discipline;
g) este o strategie ce încurajează copiii să privească conceptele din diferite
perspective;
h) determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii;
i) încurajează gândirea laterală, gândirea constructivă și completă.
Cerin țe pentru copii
 Să cunoască semnifica ția fiecărei culori;
 Să comunice liber gândurile dar din perspectiva semnifica ției culorii;
 Să privească/ analizeze problema/ tema din mai multe perspective.
La un moment dat trebuie respectată ordinea:
Rezultatele acestei metode vor fi evidente la sfâr șitul pre școlarită ții dacă va exista
consecven ță și educ atoarea va încuraja încercările lor.
Metoda poate fi integrată în diferite momente ale activită ților, la diferite categorii de
activită ți. Într -o poveste copiii pot analiza conflictul și găsi alte solu ții, idei care modifică
finalul.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativită ții, o modalitate de relaxare a
copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și de noi
descoperiri21. Începe din centrul conceptului și se împră știe în afară, cu întrebări la fel ca o
explozie stelară.
Obiective : Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de
copii în grup prin interac țiune ș i individual, pentru rezolvarea unei probleme.
Descrierea metodei:
1. Copiii a șezați în semicerc propun problema de rezol vat – pe steaua mare se scrie
sau se desenează ideea centrală.
2. Pe cele cinci stelu țe mai mici se scriu întrebările: Ce? Cine? Unde? De ce?
Când?, iar cinci copii din grupă extrag câte o întrebare.

21 Breben, S., Gongea, E., Ruiu,G., Fulga, M., Metode interactive de grup , Editura Arves, Craiova, 2002, p.44

59 Fiecare copil î și alege câte 3 -4 colegi cu care se org anizează în grupe.
3. Grupurile colaborează în elaborarea întrebărilor.
4. La expirarea timpului copiii revin în semicerc în jurul stelei mari și comunică
întrebările elaborate.
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări.
5. Se apreciază întrebările copiilor , efortul acestora de a le elabora precum și modul
de colaborare și interac țiune.
 Explozia stelară se utilizează ori de câte ori propunem rezolvarea unei probleme;
 Trebuie stimu lată creativitatea individuală ș i de grup pentru formularea întrebărilor;
 Treb uie confec ționată steaua și stelu țele (de culori diferite);
 Trebuie create jocuri, exerci ții și utilizate întrebările elaborate de copii;
 Trebuie apreciate permanent întrebările formulate în grup și/ sau individual pe
marginea unei idei, unei probleme;
 Copiii trebuie învă țați să formuleze întrebări, familiariza ți cu cele cinci întrebări;
 Trebuie respectate etapele metodei;

Inventar de verbe utilizate în aplicarea metodei explozia stelară:

Pentru copii Pentru educatoare
 văd;
 observă;
 reprezintă;
 întreab ă;
 răspund aleg;
 apreciază;
 aplaudă;
 ajută;
 colaborează! etc.  enumeră;
 privesc;
 citesc;
 adresează;
 formulează.

Beneficiile metodei
 Este o nouă cale de realizare a obiectivelor programei;
 Se utilizează în activită ți: povestiri, lecturi după imagini, conv orbiri, jocuri didactice,
activită ți matematice, poezii, în activită ți de evaluare;

60  Stimulează creativitatea în grup și individuală;
 Facilitează crearea de întrebări la întrebări în grup și individual, pentru rezolvarea
problemei propuse;
 Dezvoltă și exers ează gândirea cauzală, divergentă, deductivă; inteligen țele multiple,
limbajul, aten ția distributivă.

Trebuie re ținut că basmele, pove știle lungi plictisesc, pe când fragmentarea acestora și
interven ția cu întrebări activează grupa ș i fixează pas cu pas con ținutul.
Metoda explozia stelară este eficientă în etapa conexiunii inverse, a obț inerii
performan ței. După audierea fragmentului și elaborarea întrebărilor, dispare comunicarea
rezultatelor muncii în grup. Aceasta se fac e după ce s -au audiat toate fragmentele pove știi.

CINE?

UNDE?

CE?

CÂND

DE CE ?

61 Se desfă șoară jocuri, exerci ții de comunicare și adresare a întreb ărilor finale pentru a
implica ș i activiza to ți copiii. Totodată copiii sunt încuraj ați copiii și li se pun întrebări eferitoare
la con ținutul pove știi expuse.
Sinteza întrebărilor formulate în grup
Fragmentul 1
 Ce i-a spus mama fetei înainte de a muri?
 Ce făcea fata zilnic?
 Ce a făcut tatăl fetei?
 Cine era fata?
 Unde se ducea fata zilnic?
 De ce a rămas fata singură?
 Când a chemat -o mam a pe fată la căpătâi?
 Când și-a luat omul altă nevastă?
Fragmentul 2
 Ce fel de femei a adus tatăl fetei în casă?
 Ce i-au spus cele două surori vitrege fetei?
 Cine o „batjocorea” zilnic pe fata orfană?
 Unde au dus -o pe fata cea vitregă?
 Unde dormea ea?
 De ce i-au spus Cenu șăreasa?
 De ce, cele trei o necăjeau și îi vorbeau urât Cenu șăresei?
 Când au început zilele pline de amărăciune pentru Cenu șăreasă?
Fragmentul 3
 Ce le -a întrebat tatăl fetei?
 Ce au cerut cele trei fete tatălui lor?
 Ce a făcut Cenu șăreasa cu crengu ța de alun?
 Cine îi îndeplinea orice dorin ță Cenu șăresei?
 Unde a plantat Cenu șăreasa crenguț a de alun?
 De ce mergea Cenu șăreasa la mormântul mamei?
 Când și-a amintit tatăl de rugămintea Cenu șăresei?
Fragmentul 4

62  Ce s-a întâmplat înt r-una din zile?
 Ce au făcut fetele și mama lor?
 Ce a făcut Cenu șăreasa?
 Cine a ajutat -o pe Cenu șăreasă să aleagă lintea?
 Unde au fost poftite fetele și mama lor?
 Unde a alergat Cenu șăreasa să ceară ajutor pentru a alege lintea din
cenu șă?
 De ce îi arunca maștera lintea în cenu șă?
 De ce nu o luau și pe Cenu șăreasă la petrecere?
 Când a reuș it Cenu șăreasa să îndeplinească poruncile mamei vitrege?

Fragmentul 5
 Ce l-a rugat Cenu șăreasa pe alunul de la mormântul mamei?
 Ce a primit Cenu șăreasa pentru a merge la petrecere?
 Ce a făcut feciorul de împărat pentru a nu pierde urma frumoasei fete cu
care a dansat toată petrecerea?
 Cine a ajutat -o pe Cenu șăreasă să facă rost de haine alese pentru petrecere?
 Unde mergea Cenu șăreasa după petrecere pentru a nu fi descop erită de cei
de acasă?
 De ce pleca Cenu șăreasa înainte de a se termina petrecerea?
 Când a reu șit feciorul de împărat să -i ia condurul Cenu șăresei?
Fragmentul 6
 Ce a făcut tânărul Crai cu condurul rămas în smoală?
 Ce au făcut cele două fete pentru a le î ncăpea condurul?
 Ce a făcut feciorul de împărat cu cele două fete?
 Cine l -a aten ționat pe Crai că cele două fete nu sunt miresele adevărate?
 Cine era mireasa adevărată?
 Unde și-a pierdut Cenu șăreasa condurul?
 De ce feciorul de împărat nu s -a lăsat păcălit de fete și de mama lor?
 De ce ma ștera nu lăsa și pe Cenu șăreasă să încerce condurul?
 Când a recunoscut -o Craiul pe Cenu șăreasă?

63

Tabloul exploziei stelare din povestea Cenușăreasa

64
1.Cine era Cenu șăreasa?
2.Cine îi îndeplinea Cenuș ăresei orice dorin ță?
3.Cine era mireasa adevărată? 1. Unde mergea feti ța zilnic?
2. Unde a plantat crengu ța de alun?
3. Unde au dus -o pe Cenu șăreasă
mama și surorile vitrege?
4.Unde și-a pierdut Cenu șăreasa
Condurul?

1.Ce știți despre Cenu șăreasa?
2.Ce i s -a întâmplat Cenu șăresei?
3.Ce a cerut Cenu șăreasa tatălui de la
iarmaroc?
4.Ce pedeapsă a primit Cenu șăreasa de la
mama vitregă pentru a o lua la petrecere?

1.Când au început zilele grele pentru Cenu șăreasă?
1.De ce i -au spus Cenu șăreasa? 2.Când a reu șit feciorul de împărat să -i ia condurul

2.De ce n -o luau pe Cenu șăreasă la petrecere? Cenu șăresei?
3.Când a recunoscut -o craiul pe cenu șăreasă?
3.De ce mama vitregă n -o lăsa pe Cenu șăreasă

să încerce condurul?

CINE?

UNDE?

CE?

CENUȘĂREASA

CÂND

DE CE ?

65 CAPITOLUL I V. CERCETARE PEDAGOGICĂ INFLUENȚA
VALORILOR BASMULUI ASUPRA PERSONALITĂȚII
PRE ȘCOLARILOR

4.1. Scopul cercetării

Grădinița și școala reprezintă factorul hotărâtor de instruire și educare a tinerei generații.
Ea le asigură copiilor un sistem variat de cunoștințe, priceperi și deprinderi, norme morale și
etice pentru asigurarea unui larg orizont cultural, necesar pentru buna integrare în viața socială.
Educația morală fiind una dintre cele mai complexe laturi ale educației, este necesar să i
se acorde o importanță deosebită în procesul de învățământ, fiind o normă morală cu un puterni c
caracter abstract greu însușit de unii copii.
Prin cercetarea de față îmi propun să testez predarea basmelor prin metode interactive.
Lumea în care trăim se schimbă și o dată cu ea și educația. Sursele de informare se înmulțesc
întrucât pentru cei atrași de nou, de spectaculos, una pare mai atractivă decât alta.
Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de
cunoaștere, de abordarea altor demersuri decât cele clasice prin corelațiile elaborate interacti v în
care copiii formulează și verifică soluții, elaborează sinteze în activități de grup, individual sau în
perechi.
4.2. Ipoteza de lucru

Având în vedere acest lucr u se pornește de la ideea ca nu toți copiii au capacitatea
necesară să fie receptivi față de normele morale și etice și să se conformeze cu acestea . De aceea,
mi-am propus să observ însușirea normelor morale în raport cu vârsta, nivelul intelectual și
mediul social al copilului, în urma studierii unor basme sau povești specifice particularităț ilor de
vârstă ale copiilor.

4.3. Obiectivele cercetării

Această ipoteză distinge câteva obiective generale:
– însușirea mesajului etic și moral al unor texte educative și impactul lor asupra copiilor cu nivel
intelectual ridicat, mediu și copiilor prob lemă

66 – punerea în valoare a capacității creative a preșcolarilor
– însușirea unor norme de comportament
– cultivarea disciplinei mintale
– rolul metodelor interactive în receptarea mesajului unor basme

4.4. Eșantionul studiat

Cuprinde un numă r de 20 preșcolari încadrați în grupa mare. Acest eșantion este un grup
valoric în funcție de mediul familial de proveniență.
Studiul a fost desfășurat în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit Dumbrava Minunata ,
județul Vâlcea , pe parcursul anului școlar 2013 -2014, pe un eșantion de 20 copii, cu vârsta între
5-6 ani, încadrați în grupa mare.
Se pornește de la ideea că toți copiii au datoria să fie receptivi față de normele morale și
să se conformeze acestora. Se va studia evoluția însușirii câtorva norme: cinstea , binele,
adevărul,hărnicia, prietenia, respectul, modestia, politețea, perseverența.

4.5. Metodologia și etapele cercetării

Metodele și procedeele de cercetare pedagogice fac parte din categoria metodelor și procedeelor
de cercetare, deoarece își propun să descopere însușirea normelor morale.
Componentele metodologiei cercetării pedagogice desfășurate sunt:
l. Sistemul metodelor de colectare a datelor cercetării:
– metoda observației directe;
– analiza portofoliilor (a produselor activității elev ilor);
– observația curentă și selectivă
– experimentul natural și provocat
– conversația dirijată pe baza unui plan
2. Instrumentele de cercetare utilizate sunt : grile de observație, grafice și histograme,
rezultatele produselor în urma activității pre școlarilor.

67 4.6. Metode, tehnici si mijloace utilizate

Alegerea metodelor și instrumentelor de cercetare am făcut -o având în vedere integrarea
acestora într -un sistem coerent în funcție de obiectivele și ipoteza cercetării.
Cercetarea a constat în execu tarea unor jocuri didactice.
Probele aplicate: „Lada cu surprize", „Poveștile pe dos", „Salata de povești"
Metode interactive folosite: metoda col țurilor, explozia stelar ă, metoda pălăriilor
gânditoare.
Pentru desfășurarea cercetării se vor folosi câteva b asme din programă care se bucură de
popularitate atât în grădinița cât și în familie și anume :" Fata moșneagului și fata babei „de Ion
Creangă, „ Albă ca Zăpada și cei șapte pitici" de Frații Grimm . Copiii vor avea de realizat
următoarele sarcini:
a) să r ețină care sunt personajele basmului;
b) să redea în mod logic, coerent conținutul basmului;
c) să reproducă ce au reținut din aceste basme, urmărind în același timp în ce măsură s -au
desprins de conținutul lui, în ce măsură s -au deprins cu vorbirea coeren tă, corectă, expresivă și în
ce măsură se folosesc expresiile literare ;
d) să creeze noi povești pornind de la un aspect la libera alegere din basmele învățate;
e) să selecteze personajele pozitive de cele negative argumentând alegerea făcută.
Un accent d eosebit s -a pus și pe deprinderea valorilor educative, acestea contribuind la
educarea copiilor, la formarea bunelor deprinderi și la comportare civilizată. Printr -o activitate
mai intensă s -a urmarit realizarea dezvoltării eficiente a forțelor intelectual e și în același timp
formarea atitudinii social -educative a copiilor.
Iată pașii urmați în cadrul Domeniului Limbă și comunicare și Domeniului Om si
societate. Aceștia i -au ajutat pe copii să poată simți ceea ce transmite basmul, să extragă morala.
1)" F ata moșneagului și fata babei ", povestea este construită pe un motiv întâlnit și în basmele
populare: fata bună oropsită de mama vitregă. Povestea scoate în evidență antagonismul dintre
oamenii buni, perseverenți, cinstiți, modești, harnici și cei cleveti tori, răi la suflet și leneși care
disprețuiesc munca și o fac în silă.
a) Hărnicia, perseverența, bunătatea, cinstea, prețuirea pe care o merită fata moșneagului este
reliefată și prin faptul că atât cățelușa bolnavă, cât și fântâna, cuptorul și părul i s e adresează cu

68 aceleași cuvinte: "Fată frumoasă și harnică", „Bună la inimă și muncitoare", ea nu se dă înlături
de la nicio muncă.
b) Modestia reiese din faptul că se mulțumește cu cea mai mică și mai simplă ladă drept
recompense pentru munca ei.
Ascultân d acest basm, copiii au înțele s că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și
dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăruia și ajung
să prețuiască munca,să aprecieze rezultatele ei și să urască lenea,viclenia,invid ia și răutatea.
2) " Albă ca Zăpada și cei șapte pitici ", frumusețea Albei ca Zăpada trezește gelozia și răutatea
mamei vitrege. Aceasta îl pune pe vânător s -o ucidă. Salvată în cele din urmă, Albă ca Zăpada
ajunge la casa piticilor, unde datorită bunătăți i, hărniciei și modestiei rămâne să locuiască
împreună cu ei.
a) Naivitatea, încrederea în necunoscuți se pedepsește aspru. Dragostea, perseverența și prietenia
piticilor o ajută să treacă peste acest impas care era s -o coste viața.
b)Cinstea, hărnicia bun ătatea, prietenia și respectul sunt răsplătite, iar binele învinge orice rău,
iar Albă ca Zăpada se căsătorește cu feciorul de împărat ajungând să trăiască acolo unde îi este
locul.
În urma citirii basmelor am supus preșcolarii unei convorbiri pentru a ved ea ce învățătură
au tras din acestea. La sfârșitul convorbirii am integrat răspunsurile preșcolarilor în patru
categorii în funcție de receptarea și redarea basmelor citite, a sentimentelor, valorilor morale și
etice transmise de basme:
A – copii care au r eceptat și redat cu ușurință cele amintite mai sus însușindu -și-le în
comportament; (Fb)
B – copii care au receptat și redat dar într -o măsură mai mică însușindu -și parțial aceste norme
morale; ( B )
C- copii care au receptat textul, dar îl redau cu aj utorul întrebărilor aplicând sporadic ce -au
învățat; ( S )
D – copii care conștientizează aceste valori etice și morale într -o măsură mai mică, dar nu le
respectă. (I)

4.7. Proba de evaluare inițială

69 „Lada cu surprize"
Forma de realizare: jocul didac tic
Metoda folosită:metoda colțurilor
Materiale didactice folosite: jetoane de diferite culori, patru cutii de patru culori ca jetoanele
reprezentând lăzile de la Sfânta Duminică;
Copiii au fost împărțiți în patru echipe în funcție de jetonul ales și fieca re a mers la colțul unde
era pe masă o ladă de culoarea jetonului ales.
Fiecare echipa va deschide cufărul (lada) ales și va avea de îndeplinit următoarele sarcini:
Să povestească fragmentul din imaginea scoasă din „Lada cu surpriza'' ;
Să recunoască perso najele, basmul din care fac parte și autorul;
Să argumenteze ce personaj este (pozitiv sau negativ);
Să găsească alt final basmului;
Să redea învățătura desprinsă din basm.
Să realizeze harta poveștii.

Echipa l (jeton de culoare roșie):
l .Din ce basm fac parte imaginile din cufăr ?
2. Cine este în imagine și cum este ea? (fata moșului -descriere)
3.De ce a plecat fata moșului de acasă?
4.Povestește ce vezi în imagine .
5.Alcătuiți harta basmului.

Echipa 2 (jeton de culoare galbenă):
l. Cine a scris aceas tă poveste?
2.De unde ne dăm seama că fata moșului era modestă?
3.Cum s -a a adresat părul fetei moșului?
4.Povestește cum a fost răsplătită fata moșului.
5.Găsește alt sfârșit basmului.

Echipa 3 (jeton de culoare verde):
l. Ce basme scrise de I. Creanga m ai știți?

70 2.Cine este în imagine și cum este?(fata babei – descriere)
3. Povestește ce le -a răspuns fata babei: cățelușei, părului, cuptorului și fântânei?
4.Voi cum ați fi procedat dacă erați în locul fetei babei?
5.Ce învățătură ați desprins din acest ba sm?

Echipa 4 (jeton de culoare albastră):
l .Cum se numește bătrâna la care au slujit cele două fete ?
2.Cine erau copiii Sfintei Duminici?
3.Cu cine ați vrea să semănați și de ce?
4.Povestiți cum au fost pedepsite baba și fata sa și de ce.
5.Spuneți un proverb desprins din învățătura basmului.

Punctaj:
A: 9 -10 puncte Fb – ( comportament atins);
B: 7 -8 puncte B – ( comportament în curs de dezvoltare);
C: 5 -6 puncte S – ( comportament satisfăcător);
D: 3 -4 puncte I – (compor tament nesatisfăcător).
Prezentarea rezultatelor:
Prin aplicarea probei de evaluare inițială folosind jocul didactic „Lada cu surprize",
copiii au obținut următoarele rezultate:
Din cei 20 copii, 12 au rezolvat corect sarcinile primite, deci un procenta j de 60%; 3 au
rezolvat corect o parte din sarcini, dar s -au încurcat la altele adică 15%; 3 copii au rezolvat
sarcinile cu ajutor -15%; 2 copii s -au plictisit efectuând eronat sarcinile primite, adică 10%.

71
Rezultatele pe care le -am obținut în ur ma acestei probe sub formă de joc a constituit
punctul de sprijin în desfășurare următoarelor probe desfășurate tot sub formă de joc prin metode
interactive.

4.8. Proba de evaluare formativă

„Poveștile pe dos" – joc didactic Metoda folosită : Explozia s telară
Material didactic: o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.
Obiective:
– să înțeleagă conținutul și mesajul basmului;
– să redea conținutul basmului folosind cuvinte și expresii din text;
– să-și însușească valo rile morale si etice;
– să recunoască personajele pozitive și pe cele negative ,argumentând încadrarea făcută.
În vederea transpunerii corecte în activitate a acestei metode, am respectat etapele cerute:
– am obișnuit copiii să adreseze întrebări în scopul efectuării de noi descoperiri;
– am confecționat împreună cu copiii o steluță mare și cinci mai mici (corespunzătoare direcțiilor
de investigare stabilite prin întrebările coordonatoare);
– am scris pe steaua mare ideea centrală iar pe cele 5 steluțe am s cris câte o întrebare de tipul:
Ce? Cine?Unde? De ce? Când?;
Sarcini : să formuleze întrebări conform schemei și să răspundă la ele.

Desfășurarea jocului:
Am împărțit grupa în cinci subgrupe formate din câte 4 copii fiecare având sarcina de a
formula între bări specifice basmului Albă ca Zăpada determinate de întrebările coordonatoare,
conform schemei amintite.
Grupurile au cooperat în elaborarea întrebărilor.
La expirarea timpului, copiii au revenit în semicerc în jurul steluței mari și au comunicat
întrebă rile elaborate, individual, în funcție de potențialul fiecăruia. Am apreciat întrebările
copiilor, efortul lor de a elabora întrebări corecte, creativitatea în adresarea întrebărilor, precum

72 și modul de cooperare și interacțiune, întrebările copiilor au fo st înregistrate în Portofoliul
exploziei stelare.
1.Cine vrea s -o omoare pe Albă ca Zăpada?
2. Cine a otrăvit -o pe fată?
3 Cine a descoperit pieptenul și cingătoarea la Albă ca Zăpada?
4.Cine a scris povestea Albă ca Zăpada?
5. Cine o ia de soție pe Albă c a Zăpada?

l .Ce avea împărăteasa? l .Unde a lăsat -o vânătorul pe Albă ca Zăpada ?
2.Ce s -a întâmplat cu mama fetei? 2.Unde a ajuns fata?
3.Ce s -a întâmplat cu Albă ca Zăpada! 3.Unde a greșit fata?
4.Ce pedeaps ă a primit mama vitrega 4.Unde a dus -o feciorul de împărat pe fată?
pentru răutatea ei? 5.Unde mergeau piticii în fiecare zi?
5.Ce i-a dat împărăteasa fetei s -o omoare?
l .De ce o ura împără teasa pe Alba ca Zăpada! l.Când a aflat împărăteasa că fata
2.De ce au lăsat -o piticii pe fată să stea la ei? trăiește?
3.De ce vânătorul n -a omorât -o pe fată? 2. Când a plecat cocoșul de -acasă?
4.De ce a leșinat fata? ? 3..Când s -a trezit Albă ca Zăpada?
5.De ce împărăteasa a fost pedepsită? 4. Când i -a sărit mărul din gât?
5.Când aflat împărăteasa că vâ nătorul
n-a omorât fata?
Punctaj:
A – 9 – 10 puncte – Fb (comportament atins)
B – 7 – 8 puncte – B (comportam ent în dezvoltare)
C – 5 – 6 puncte – S (comportament satisfăcător)
D – 3 – 4 puncte – I (comportament nesatisfăcător )
Prezentarea rezultatelor : În cadrul probei de evaluare formativă, unde am folosit jocul didactic
„Poveștile pe dos", copiii au fost puși să formuleze ei întrebările pe baza cărora s -a desfășurat
jocul și au obținut următorul punctaj: 13 copii au obținut 9 -10 puncte (maxim) 65%; 3 copii au
obținut 7 -8 puncte 15%; 3 copii au obținut 5 -6 puncte adică 15 %; l copil a obținut 2 -4 punc te,
adică 5 %. Prezentarea grafica a rezultatelor este următoarea:

73

4.9. Proba de evaluare finală

„Salata de povești ” joc didactic
Metoda folosită: metoda pălăriilor gânditoare
Material didactic folosit: șase pălării de diferite culori
Obiecti ve:
Să redea textul unor basme învățate folosind cuvinte și expresii specifice basmului;
Să facă diferența între basm și poezie;
Să știe să descrie personajele pozitive și pe cele negative;
Să găsească soluții la situațiile create;
Să denumească basmel e învățate și personajele întâlnite;
Să spună ce învățătură au tras din aceste basme.
Desfășurarea jocului:
Grupa de copii a fost împărțită în șase echipe, individualizate prin culorile de pălării: albe, roșii,
negre, galbene, verzi și albastre.
Am stabi lit sarcini clare pentru fiecare echipă.

Sarcinile fiecărei echipe au fost:

74 • Pălării albe – discută în general despre poveștile citite;
• Pălăriile roșii – discută despre personajele pozitive;
• Pălăriile negre – discută despre personajele negat ive;
• Pălăriile galbene -corectează greșelile;
• Pălăriile albastre – trag concluzii, învățăminte;
• Pălăriile verzi – prezintă soluțiile posibile și generează idei creative.
Am adresat câte o întrebare întregii grupe, atenționând copiii că trebu ie să răspundă numai cei
din echipa cu sarcina adecvată tipului de întrebare. Fără ca echipele să fie atenționate, întrebările
au fost dirijate pe rând spre câte o echipă, prin rotație, așa încât restul copiilor să nu se
plictisească și să rămână în atenți e până la încheierea jocului.

Setul I de întrebări:
Pentru pălăriile albe – Spuneți ce basme cunoașteți?
Pentru pălăriile roșii – Ce trăsături de caracter au personajele pozitive?
Pentru pălăriile negre – Ce trăsături de caracter au personajele nega tive?
Pentru pălăriile galbene – Credeți că personajele negative s -ar putea schimba în personaje
pozitive?
Pentru pălăriile albastre – Ce învățăm noi din povești?
Pentru pălăriile verzi – Care este șansa succesului dacă ascultați basme ?

75 Setul II de întrebări:
Pentru pălăriile albe – Care sunt formulele specifice unui basm?
Pentru pălăriile roșii – Dați exemple de personaje pozitive din basmele cunoscute.
Pentru pălăriile negre – Dați exemple de personaje negative din basme.
Pentru pălăriile galbene – Ce se întâmplă cu oamenii care sunt ca personajele din basme?
Pentru pălăriile albastre – De ce dorim să fim și noi personaje pozitive?
Pentru pălăriile verzi – Cum poți reuși atunci când ești pus în situații periculoase?

Setul III de întrebări:
Pentru pălăriile albe – Care este diferența dintre un basm și o poezie?
Pentru pălăriile roșii – De ce preferați personajele pozitive?
Pentru pălăriile negre – De ce nu îndrăgiți personajele negative?
Pentru pălăriile galbene – De ce credeți că sunt pedeps ite personajele negative?
Pentru pălăriile albastre – De unde ne dăm seama că un om/copil seamănă cu unul dintre
personajele din basme?
Pentru pălăriile verzi – Găsiți și o altă explicație de ce nu vă doriți să fiți asemenea personajelor
negative!

76
Setul IV de întrebări:
Pentru pălăriile albe – Ce basme mai știți?
Pentru pălăriile roșii – Care sunt personajele pozitive din basmele învățate de voi?
Pentru pălăriile negre – Care sunt personajele negative din aceste basme ?
Pentru pălăriile galbene – Sunteți de acord cum se termină basmele ? Explicați.
Pentru pălăriile albastre – Cum ne propunem să ne comportăm noi? – ca personajele pozitive
sau ca cele negative? Explicați!
Pentru pălăriile verzi – Cum mai putem îndrepta un comportament negativ?

Setul V de întrebări:
Pentru pălăriile albe – Câte feluri de personaje întâlnim în basme?
Pentru pălăriile roșii – în cine trebuie să aveți voi încredere și în cine nu ? De ce?
Pentru pălăriile negre – Ce calități au personajele pozitive?
Pentru pălăr iile galbene – Ce facem noi când întâlnim în viața de toate zilele un personaj
negativ (o persoană cu trăsături negative de caracter)?
Pentru pălăriile albastre – Cine credeți că poate ajuta copiii să fie buni, cuminți, harnici și
deștepți?
Pentru pălări ile verzi – Găsim și un alt final acestor basme.
Prezentarea rezultatelor finale:
Din cei 20 copii, în urma acestei probe ,15 copii au obținut 9 -10 puncte, adică calificativul Fb,
deci comportament atins; 3 copii au obținut 7 -8 puncte, adică calificativul B, deci comportament
în curs de dezvoltare; 2 copii au obținut 5 -6 puncte, adică calificativul S, deci comportament

77 satisfăcător și 0 copii au obținut 3 -4 puncte, adică calificativul I, deci în categoria celor cu
comportament nesatisfăcător sunt 0 copii.

Agenda:
A – 9 – 10 – (Fb) – (comportament atins ) -15 copii
B – 7 – 8 puncte (B) – (comportament în dezvoltare) – 3 copii
C – 5 – 6 puncte (S) – (comportament satisfăcător) – 2 copii
D – 3 – 4 puncte (I) – (comportament nesatisfăcător)

4.10. Interpretarea și valorificarea rezultatelor cercetării

Analizând structura și graficele din figurile 1,2,3 putem desprinde câteva concluzii
referitoare la legătura dintre gradul de însușire a normelor morale prin intermediul basmului
folosind metode i nteractive.
Se poate observa în urma aplicării acestei cercetări o evoluție în receptarea normelor
morale și etice. Din analiza graficului privind receptarea normelor morale selectate se observă
că, copiii cu probleme familiale prezintă dificultăți în conș tientizarea normelor morale transmise
de text, în timp ce copiii cu un mediu familial sănătos receptează cu ușurință aceste norme.
În urma acestui studiu este evidentă legătura dintre mediul familial și însușirile normelor
morale.
Din fig.3 care reprezintă nivelul de receptare al normelor morale, putem concluziona
faptul că preșcolarii cu cât înaintează în vârstă reușesc să își însușească un număr din ce în ce

78 mai mare de norme. În concluzie, putem constata faptul că în funcție de particularitățile de
vârst ă, mediul familial și capacitățile intelectuale ale fiecărui preșcolar în parte, lectura literară îi
sensibilizează pe copii, făcându -i pe aceștia să urmeze exemplele pozitive oferite de personajele
din text, ajutându -i astfel să -și însușească mai ușor și mai repede normele morale și etice
transmise de acestea. Valențele morale oricât de competent pot fi concepute și implementate își
pot atinge scopul propus numai dacă subiectul are o atitudine pozitivă față de norme, în timp ce
indiferența sau atitudinea n egativă pot reduce la zero valoarea oricărui demers educațional.
Sub 15% din preșcolarii studiați prezintă dezinteres față de normele morale prezentate și
se constată o aplicare greșită a acestora. Toți acei preșcolari care prezintă abateri față de normele
morale provin din medii familiale dezorganizate. Se impune explicarea conținutului normelor
morale și crearea de situații practice de aplicare a acestora. Toate acestea sunt o condiție a
creșterii randamentului educațional.
În urma acestei cercetări am constatat că deși mediul familial influențează în mare parte
comportamentul copiilor, printr -o muncă continuă și folosind metode și tehnici potrivite
colectivului de copii cu care lucrăm , aceste comportamente se modelează în direcția dorită.
Valoarea instructiv -educativă a basmelor este deosebită. Ea aduce o prețioasă contribuție
la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voință
și caracter – în general la dezvoltarea personalității copiilor.
Relația dintre evaluarea inițială și evaluarea finală este prezentată în graficul următor:

79 75% – FB – comportament atins
15% – B – comportament în curs de dezvoltare
10% – S – comportament satisfăcător
CONCLUZII

Rolul și importanț a basmelor în instruirea și educarea copiilor sunt de mult cunoscute.
În antichitate Aristotel le recomandă ca mijloace însemnate și potrivite primei copilării pentru că
ele plac și nu obosesc copiii. Prin conținutul lor, basmele și povestirile furnizează copiilor
cunoștințe privitoare la cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, îi familiarizează
cu natura înconjurătoare (lumea animală, lumea vegetală, cea a fenomenelor fizice). Pe de altă
parte, prin exemplul eroilor săi, basmul educă as cultătorii și cititorii săi, cultivând virtuți morale
fundamentale: dragoste pentru adevăr, bine și frumos, cinstea, demnitatea, curajul, năzuința de
împlinire, etc.
Zestrea de cunoștințe în privința basmului cu care vin copiii din mediul fami liei la
grădiniță și apoi la școală este adeseori bogată și ea sporește în mediul preșcolar și cel al școlii
primare, aprofundându -se totodată. Ceea ce caracterizează, în linii mari în privința basmului,
procesul instructiv – educativ din grădiniță și din ciclul primar este dezvoltarea spirituală și cea
morală a copiilor, deopotrivă cu conștientizarea progresivă a acestei specii literare și a
trăsăturilor sale. Tocmai pe această bază, educatoarea și, mai târziu, învățătorul stimulează
creația de povești și basme de către copiii înșiși, ceea ce exprimă în grad maximal asimilarea
valorilor instructiv – educative ale speciei precum și însușirea trăsăturilor și a structurii ei
formale.
Lucrarea de față reliefează locul și rolul prioritar al basmulu i în cadrul literaturii pentru
copii cu referință aplicativă la programa instructiv -educativă în grădiniță . Ea pune în evidență
trăsăturile specifice ale basmului, ca specie a literaturii pentru copii cu o referință deosebită la
trăsăturile de ordinul con ținutului și al formei care fac această specie cea mai adecvată la
particularitățile de vârstă ale copiilor și cea mai îndrăgită de aceștia . În același timp, lucrarea a
subliniat valorile instructiv – educative ale basmului, deopotrivă cu modalitățile de i mplementare
în educația copiilor, în cadrul strategiilor didactice de predare -învățare în învățământul preșcolar .
Metodologia însușirii basmului în ciclul preșcolar are specificitatea ei și se constituie ca una

80 dintre cele mai eficiente modalități de forma re a valorilor morale în conștiința și comportamentul
școlarilor mici, de formare a personalității acestora .

BIBLIOGRAFIE

1. Andrei, Alexandru , Valori etice în basmul fantastic românesc , Societatea Relief românesc ,
București, 1974 ;
2. Bratu, Bianca , Preșcolarul și literatura, Editura Didactică și Pedagogică, Bucure ști, 1977
3. Bîrlea, Ovidiu , Folclorul românesc , vol. I, Editura Minerva, București, 1981;
4. Breben, Silvia , Stimularea activității la vârsta preșcolară în „Cunoașterea copilului
preșcolar”, Colecția Cathedra, Editura Revista de pedagogie, București, 1992 ;
5. Breben, S., Gongea, E., Ruiu,G., Fulga, M. , Metode interactive de grup , Editura Arves,
Craiova, 2002
6. Călinescu, George , Estetica basmului , Editura pentru literatură, București, 1965 ;
7. Cerghit, I. , Orizonturi noi în structura și conținutul învățământului primar , în Învățământul
primar , nr. 2/1991 ;
8. Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu,L. , Didactica, Bucure ști, Editura Minerva,
1999;
9. Crețu, Elvira , Îndrumător metodic , Editura Didactic ă și Pedagogică, București, 2001 ;
10. Cristea, Sorin, Dogaru, Anca, Psihologie și pedagogie școlară , ediția a II -a, Ovidius
University Press, Constanța, 2003
11. Dulamă,M., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj -Napoca,
2002;
12. Ezechil Liliana, Mihaela Păi și Lăzărescu, „ Laborator preșcolar” ,editura V&I INTEGRAL,
Bucure ști, 2004;
13. Gherghina, D.,Oprescu, Nicolae , Metodica activită ților instructiv – educative în învă țământul
preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova,2007;
14. Golu, Pantel imon, Zlate, Mielu, Verza, Emil „ Psihologia copilului ” , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1993 ;

81 15. Ionescu, Miron :„ Strategii și demersuri tipice și creative în predare și învățare ” în vol. „
Educația și dinamica ei”, Editura Tribuna Învățământul ui, București, 1998;
16. Ispirescu, Petre, Basme, legende, snoave , Bucur ești, ESPLA , 1960
17. Molan, Vasile, Manolescu, Marin : „ Proiectarea și evaluarea didactică în învățământul
primar. Limba română ”, Editura Procion, București, 1997;
18. Munteanu, Georgeta, Bolog, Elena, Goia, Vistian , Literatura pentru copi i, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1982;
19. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, Bucure ști, 2003
20. Păiși Lăzărescu, Mihaela , Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și
preșcola r, Editura Paralela 45, Pite ști,2011;
21. Perrault, Charles, Frumoasa din padurea adormită , Editura pentru literatura, 1968
22. Pop, Mihai, Ruxăndroiu, Pavel , Folclorul literar românesc , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1991 ;
23. Propp, V.I. , Morfologia basmulu i, Editura Univers, București, 1970;
24. Propp, V.I. , Rădăcini istorice ale basmului fantastic , Editura Univers, București, 1973 ;
25. Radu, I.T. , Evaluare și notarea performanțelor școlare în vol. Educația și dinamica ei (
Miron Ionescu -coord.), E ditura Tribuna Învățământului, București, 1998;
26. Rodari, Gianni , Gramatica fantezie i, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
27. Roșianu, Nicolae , Eroul basmului fantasti c, în vol. Eseuri despre folclo r, București, Editura
Univers, 1981
28. Tzvetan Todor ov, Introducere în literatura fantastică , Editura Univers, București, 1973,
29. Vrabie, Gheorghe , Structura poetică a basmulu i, București, Editura Academiei, 1975