Plan de idei … .3 [624122]

1 CUPRINS

Plan de idei …………………………………………… ….3
1. Introducere . Argument ……………………………… …..10
2. Istoricul cluburilor private 11
2.1 Etimologia cuvântului “club”…………………… …11
2.2 Filosofi a din sp atele conceptului de club privat ……11
2.3 Apariția și evoluția cluburilor private …………… …13
2.4 A paritia cluburilor cu membri de sex feminine …… 16
2.5 Cluburile private în România ………………… ……19
2.5.1. Jockey Club ………………………………………19
2.5.2 Rotary Club ………………………………………20
2.5.3 Club A ……………………………………………21
3. Importanța apartenenței membrilor la un club privat ……24
3.1 Conceptul “M embers only ”……………………… ..24
3.2 Capitalu l social și cultural ……………………… ….27
3.2.1 Aspectul sociologic ……………………… …27
3.2.2 Funcția capitalului social și cultural în cadrul
cluburilor private ………………………… …28
4. Specificul cluburilor private …………………………… .30
4.1 Specificul cluburilor în funcție de domeniile de
activitate ………………………… ……………… …30
4.2 Metode de administrare …………………………… .33
4.3 Taxe de administrare …………………………… .…34
5. Arhtiectura cluburilor private …………………… ………34
5.1 Tipologii de cluburi ……………………………… …35
5.1.1 Secolul XVIII ……………………………… .36
5.1.2 Secolul XIX ………………………………… 37
5.1.3 Secolul XX ……………………………… .…37
5.1.3.1. Clubu rile fără ziduri …………………….. 38
5.1.3.2. Cluburile din afara ora șelor…..…… .38 ……………………………………….

2 5.1.3.3. Cluburile din orașe …………… ………… …….39
5.2 Arhitectura interioar ă și organziarea
funcțională ……………………………… ……… ……………….39
6. Fezabi litatea cluburilor privat e… …………. ………………… 42
7. Studiu de caz : The Reform Club ………… ………… …45
8. Concluzii. R aportare la tema proiectului de diplomă :
“Clubul Arhitec ților”…………………… …………… 50
9. Bibliografie …………………………………………… …53
10. Webografie ……………… …………………………… …54

3 PLAN DE IDEI

2. Istoricul cluburilor private

2.1 Etimologia cuvântului “club”
Cea mai veche expresie scris ă în care figurează cuvântul
“club”datează din secolul al XVII -lea și îi aparține lui John
Aubrey.

2.2 Filosofia din spatele conceptului de club privat
Cluburile de tipul “Gentlemen’s Club” își au originea în zona “West
End” din centrul Londrei. Prin definiție, cluburi
exclusivitate și se desfășurau într -un cerc închis. Acestea cultivau
o mai bună înțelegere asupra a ceea ce înseamnă un ideal de
conduită, o anumită ținută vestimentară, cultura conversației, bun
gust.

2.3 Apariția și evoluția cluburilor private
Cluburile private au ap ărut în Marea Britanie , în secolul al XVII –
lea. Aceste cluburi s e puteau distinge prin două caracteristici
esențiale: spații luxoase care ofereau o gamă largă de servicii și
facilități și criterii bine definite în procesul selecției. Cluburile au
cunoscut o evoluție substațială în secolul al XIX -lea. Numărul
cluburilor a crescut semnificativ în urma acordării dreptului de
vot. Prin urmare, clasele mijlocii și -au creat propriile cluburi.
Un număr și mai mare de cluburi a fost atins când acestea au
început să facă diferențieri de tematici : politic ă, literatură, artă,
sport, automobile, călătorii.

le ofereau

4 2.4 Aparitia cluburilor cu membri de sex feminine
La sfârșitul secolului al XIX -lea s-a încercat o tactică
extindere a influenței feminine și au inceput să apară
cluburi de femei. Noile cluburi dădeau naștere unui
mediu mai “famili al”, cu reguli mai puțin rigide.
Activitățile lor se axau în special pe domeniile artistice,
literale și filantropice.
Cel mai vechi și mai faimos club privat de femei –
“University Women’s Club”.

2.5 Cluburile private în România
2.5.1 Jockey Club a fost î nființat în anul 1875.
Organizarea clubului imita modelul englezesc, destinat
exclusiv băbaților. Clubul avea ca preocupare
organizarea curselor de galop de la hipodromul Băneasa.
Clădirea de pe strada Episcopiei, în care își desfășura
activitatea Jockey Cl ub, a adăpostit Clubul Arhitecților
din București în perioada interbelică.

2.5.2 Rotary Club Atheneum a fost fondat în anul
2001, în București și este cunoscută ca o organizatie care
furnizează servicii umanitare, promovează standarde
etice ridicate si pentru încurajează prietenia intre
oameni. În prezent sunt deschise 30 de filiale în toată
țara. clubul se concentrează mai mult pe atragerea
sponsorizărilor și donațiilor din afară, decât pe propriile
acte de caritate.

5 2.5.3 Club A a fost înființat în 1969, din inițiativa lui
Emil Barbu “Mac” Popescu, într -un subsol din centrul
istoric al capitalei, pe strada Blănari.Acesta a strâns prin
chetă o sumă în valoare de 35.000 lei și a adunat o mână
de studenți care s -au ocupat de lucrări de reparație .
Clubul a funcționat după principiile unui club privat, cu
circuit închis, adresat exclusiv studenților de la arhitectură.
3. Importanța apartenenței la un club privat
3.1 Conceptul “Members only”
Procedura oficială de selecție a membrilor a reprezentat o
trăsătură distinctivă a cluburilor.de elit ă. Limitarea
accesului din exterior ducea la împărțirea persoanelor în
două categorii evidente : “insiderii” și „outsiderii ”. Scopul
principal al procedurii de selecție era utilizarea
confidențialității și a exclusivității c luburilor în vederea
sporirii capitalului social.

3.2 Capitalul social și cultural
3.2.1 Aspectul sociologic
Capitalul social se refer ă la oamenii care fac parte din
organizații și grupuri sociale și este un instrument ușor de
manevrat în creșterea indicilor lor d e performață. Putem
analiza capitalul social din două perspective: de tip “ bridging”
și de tip “ bonding” .

3.2.2. Funcția capitalului social și cultural în cadrul
cluburilor private
Apartenența la un club de elită se face pe baza capitalului
social d e tip bridging când se ia în considerație reputația și
trecutul reprezentat de istoria familiei și experiența de viată.

6 Capitalul de tip bonding unește persoanele care fac parte din
aceleași nișe sociale și se referă la mentalitate, preferințe,
cunoștințe și comportament, astfel punînd în valoare
identitatea privilegiată de a fi membru.

4. Specificul cluburilor private
4.1 Specificul cluburilor în funcție de domeniile de
activitate
Cluburile privat se pot clasifica după următoarele categorii :
artistice, litera le, teatrale, politice, sportive, universitare,
sociale.

4.2 Metode de administrare
Din punct de vedere al administrării spațiilor, au existat :
spațiile care erau în proprietatea membrilor și spațiile care
erau în proprietatea unui om “din afară”.

4.3 Taxe de administrare
Costul aderării la club era compus dintr -o taxă de intrare
și un abonament anual . Rolul taxelor este esențial în
procesul de selecție în cazul în care se dorește menținerea
prestigiului clubului

5. Arhit ectura cluburilor private
Arhitectura de zvoltă un sentimentul de apartenență și
joacă un rol important în constituirea relațiilor sociale și în
educarea direcțiilor de comportament a societății pe care o
servește.

7 5.1 Tipologii de cluburi

5.1.1 Secolul XVIII
Primele cluburi au închiriat spații în reședințele nobilimii din
secolul al XVIII -lea. Conceptul cluburilor era reprezentat de
ideea “home away from home”, iar specificul clădirilor era
următorul: trei sau patru nivele cu aspect asimetric și cu
intrare laterală.

5.1.2 Secolul XIX
A doua gene rație de cluburi a reflectat o evoluție socio –
culturală la începutul secolului al XIX -lea. . Arhitectura
adoptă expresiile stilistice ale arhitecturii clasice grecești.
Stilul arhitectural și organizarea funcțională au oferit confort
și exclusivitate. Clăd irea devine reprezentativă pentru
exigențele morale și etice ale înaltei societăți.

5.1.3 Secolul XX
A treia generație este caracterizată de fenomenul de
modernizare și urbanizare a secolului XX.

5.1.3.1. Cluburile fără ziduri
Această categorie include cluburile care nu aveau un sediu
permanent, dar închiriau diferite spații pentru întâlniri și
evenimente . Elementul care determină exclusivitatea este
calitatea de a fi membru. “Calitatea de membru este a ta și
numai a ta”.

8 5.1.3.2 . Cluburile din afara orașelor
Country Clubs au fost înființate între 1880 și 1930 de elita
societății, iar în 1907 au fost proclamate ca fiind “esența
înaltei societăți americane”. Country clubs se disting prin
gama largă de activități sporti ve în aer liber pe care le oferă.

5.1.3.3. Cluburile din orașe
Spre deosebire de celelalte două tipologii, acest tip de
cluburi este promovat de o arhitectură opulentă, care are
rolul de a accentua caracterul exclusivist de apartenență.
Sediile cluburilor se află în clădirile foarte îna lte din marele
metropole ale lumii, la etajele superioare. Fațadele elaborate
au rolul doar de a sugera viața clubului, însă doar
interioarele dezvăluie adevarul.

5.2 Arhitectura interioar ă și organziarea funcțională
Amenajările interioare erau dominate de ex travaganță și lux,
dar ofereau în același timp spații liniștite și relaxante în care
membrii puteau uita de grijile cotidiene .
Printre funcțiunile reprezentative erau : morning -room,
coffee -room, stranger’s coffee room, dining -room.
Celelalte func țiuni sunt împărțite pe verticală în funcție de
caracterul public, semi -public, semi -privat și privat .

6.Fezabilitatea cluburilor private
De la apariția cluburilor private și până în prezent, aspectul
desfășurării activităților și interesele urmărite de membri au
cunoscut o evoluție, adaptându -se mentalității societății din
fiecare perioadă istorică . Soluțiile contemporane de
adaptabilitate și deschid ere mai largă spre exterior,
tehnologizarea puternică au un potential mare de a atrage și

9 de a menține membrii într -un club pentru o perioadă lungă,
timp în care se pot c onstitui investiții profitabile care în
consecință duc la dezvoltarea economică a țării.
7. Studiu de caz : The Reform Club
În acest capitol am studiat amenajarea interioară a clubului și
relația între spațiu și caracterul societății pe care o reprezintă.
6 Concluzii. R aportare la tema proiectului de diplomă :
“Clubul Arhitec ților”

La final am explicitat rolul cluburilor în dezvoltarea relațiilor
sociale și for marea unei societăți autentice, raportându -mă la
medi ul social al arhitecților pentru care mi -am propus să
amenajez un club privat.

10 1. INTRODUCERE

Argument
În prezent oamenii trăiesc din ce în ce mai mult o viață virtuală,
izolați de societate și lipsiți de o conexiune directă. Din acest mot iv
are loc un proces de disociere în descoperirea și fructificarea noilor
valori. Prin urmare, acest lucru impiedică formarea armonioasă a
personalității și dezvoltarea abilităților sociale. Indubitabil,
comunicarea stă la baza funcțion ării și org anizării societății, iar
prezenț a unor spații de loisir1 de calitate favorizează reintegrarea
socială. Din păcate, majo ritatea spațiilor existente promovează o
societate de consum, orientată spre dezvoltare unilaterală.
Scopul prezentei lucrări î și asumă identific area și satisfacerea
nevoilor specifice individului contemporan în contextul unei
societăți cu exigențe morale și rafinament, prin studierea evoluției
cluburilor private și exclusiviste în decursul istoriei. Ne regăsim
într-un mediu plin de oameni intelige nți, creativi și responsabili,
dar agitați, obosiți, plictisiți, nemulțumiți și deprimați. Reunirea
sub un anumit pretext facilitează comunicarea și relațiile între
indivizi. Potrivit studiilor sociologice, apartenența membrilor la un
club privat a generat o creștere sporită a ritmului de dezvoltare a
unei zone, atragând investitori și creând oportunități.
Prin analiza evoluției de -a lungul timpului a cluburilor private, imi
propun să identific fezabilitatea acestora în prezent și aspectele
care pot fi pre luate și adaptate pentru ca un astfel de club să
genereze progres cultural și economic. Pornind de la aceste
aspecte, voi lua în considerație profilul social al omului

1 Loisir = timp liber; formă optimă de folosire a timpului, potrivit dorințelor și înclinațiilo r
individului. Condorm DEX 2009

11 contemporan, îndepărtîndu –
loisir.

2. ISTORICUL C LUBURILOR PRIVATE

2.1 Etimologia cuvântului club
Pentru prima data cuvîntul “club” a apărut în vocabularul limbii
engleze în secolul al XVII -lea. Cea mai veche expresie scris ă în
now use the wor . Prin
această frază el făcea referință la o serie de întâlniri cu un anumit

2.2 Filosofia din spatele conceptului de club privat

Filosofia cluburilor pornește de la instituțiile engleze, inițial
destinate exclusiv domni lor, întitulate “Gentlemen’s C lub”.

2 https://www.etymonline.com/word/club
Fig.1: imagine ce ilustrează ținuta membrilor dintr-un "Gentlemen's Club"mă de riscul steoritipiz ării spațiilor de
care figureaz ă cuvântul “club” îi apar ține lui John Aubrey. “We
d clubbe for a sodality in a tavern” (1659)
grup de oameni, organizate din motive specifice.

12 Astfel de cluburi cultivau o mai bună înțelegere asupra a ceea ce
înseamnă un ideal de conduită , o anumită ținută ves timentară,
cultura conversație i, bun gust. Pr in definiție, cluburile ofereau
exclusivitate, adică toate activitățile se desfășurau într -un cerc

închis, specializat într -un domeniu de desfășurare . Aderarea la un
club se făcea doar pe bază de învitați e directă din partea
memb rilor activi . Aspectul defi nitoriu al cluburilor private era
intimitatea pe care o ofereau.. Acestea reprezentau o „a doua
casă” pentru membri, care se întâlneau să citească ziare, să joace
diverse jocuri sau să discute despre politică, sport și artă. Spațiul,
atmosfera și arhite ctura declanșa u un sentiment de liniște, de
refugiu de la rutina zilnică, griji de f amilie și stresul de la muncă.
Cluburil e private din întreaga lume s -au dezvoltat și au evoluat
prin intermediul relații lor apropriate de prietenie dobândite în
cadrul aces tora
Fig. 2 – Piața St. James, Londra, sec. al XVIII-lea Fig.3 – sediul White's Club de pe strada
St. James din Londra
. Cele mai vechi precum White’s ( fondat în 1736),

13 Boodle’s (1762) și Brook’s (1764) își desfășoară activitatea până
în prezent.

2.3 Apariția și evoluția cluburilor private
Primele cluburi au apărut în Anglia, la mijlocul secolului al XVII –
lea, ca o form ă de organizare și clasificare socială. Zonele din jurul
Palatului St. James care cuprindeau străzile Pall Mall și Piccadilly
și Piața St. James au fost puternic urbanizate și au devenit niște
locații „la modă ”. Apar primele spații cu destinație gastronomi că și
de socializare : cafenele (coffee -houses), ceainării (tea -houses) și
tavernele. Unul dintre cele mai prestigioase localuri din zonă
aparținea familiei White . Ceainăria a fost înființată în anul 1693 și
era cunoscută sub numele “Mrs. White’s Chocolate House”3. După
scurt timp aceasta a ad ăpostit primul club privat de elită, care și -a
câștigat reputația prin popularitatea sălilor destinate jocurilor de
noroc.

3 https://en.wikipedia.org/wiki/White%27s
Fig.4 – publicație despre arhitectura și interioarele clubului Boodle's Fig.5 – intrarea principală în Boodle's Club de
pe strada St. James din Londra

14 Același exemplu de a transforma parțial sau integral cafenelele î n
cluburi private l -au urmat Boodle ’s, the Cacao Tree, Brook’s și
Arthur’s. După încheierea Războaielor Napoleoiene au apărut
cluburile : the Travellers (1819), the Union (1822) și Athenaeum
(1824). Aceste cluburi se puteau distinge prin două caracteristici
esențiale: spații luxoase c are ofereau o gamă largă de servicii și
facilități (de la locuri de luat masa până la biblioteci și săli de
lectură) și criterii bine definite în procesul selecției. Ele au făcut
parte din evoluția S ocietății Londoneze (The London Society) și
au fost menț ionate în literatură (opera lui J. Verne ) și în studii
sociale și politice, dar nu au fost niciodată material pentru studiu
istoric.4 Singurele publicații, cu un aport mai mare informații,
erau articolele comandate pentru comemorarea sau aniversarea
clubu rilor.
Calitatea serviciilor și atenta selecție a membrilor a dus la creșterea
numărului cluburilor. Conform cercetărilor făcute de istoricul Amy
Milne Smith, până la sfârșitul secolului al XVIII -lea în zona West
End au apărut 30 de cluburi private. Unele erau într -o continuă
concurență, altele erau în relații bune, împărțind aceeași membri.5

O evoluție substanțială a cluburilor se înregistrează în secolul al
XIX-lea, ca urmare a Reformelor din anii 1832, 1867 și 1885 și a
acordării dreptului de vot de către Parlamentul englez. Fiecare act
reformator aducea un numar mai mare de cluburi. R eprezentanții
clasei mijlocii calificați cu drept de vot considerau că se pot ridica
la rangul de „gentleman ”6și își pot asuma dreptul de adera la un

4 Morris R.J., “ Clubs, Societies and Associations” , Vol. 3, The Cambridge Social Histor y of
Britain , 1990 , pag. 395 -443.
5 Milne -Smith Amy, “London Clubland: A Cultural History of Gender and Class in Late –
Victorian Britain”, 2011
6 Gentleman – s. m. Bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins; persoană
care respectă cu strict ețe eticheta; om cu purtare curtenitoar e – DEX, 2009
Fig. 6 – Ilustrație – Coloanele corintice inspirate
din arhitectura greceasca de la parterul clădirii
clubului Athenaeum, Londra, 1825
Fig. 7 – Scara monumentală de la parterul clădirii
clubului Athenaeum, Londra , prezent

15 club sau de a crea propriile cluburi, care îi defineau ca personalități
și corespundeau cu identitățile lor politice și sociale. În consecință,
în anul 1880, în Londra funcț ionau în jur de 400 de cluburi .
Clubul a devenit o "școală de conduită", care educa manierele și
eticheta pe care trebuia să le adopte un „gentleman ”. Fiecare club
avea propriul limbaj și era reprezentat de un tip specific de
„gentleman”.

Un număr și mai mare de cluburi a fost atins când acestea au
început să facă diferențieri de tematici : politic ă, literatură, artă,
sport, automobile, călătorii . În alte cazuri legătura se forma pe baza
trecutului educational – aceeași scoală sau universitate.

Cluburile erau privite ca o “a doua casă” deoarece ofereau
intimitatea și confortul necesar pentru recreere dup ă o zi muncă.
Aici se putea socializa într -o atmosferă plăcută și relaxantă, în

*Originea cuvantului gentleman se referă la categoria de bărbați nobili englezi, cu o
bună conduit ă, dobândită prin educația corespunzătoare. Sistem strict de valori, maniere
și etichetă cerea a fi urma t cu sfințenie de cei care își doreau să câștige respect și să
exceleze. “Respectul de sine vine atunci când îi respecți pe cei din jur. – Sol Pérez
Martínez, “Club Architecture a vessel of behavior, language and politics” , PhD (c) in
Architecture and Edu cation University College London, London, England, 2014, p.106
Fig. 8 – Membrii unui club privat al clasei mijlocii

16 compania unor oameni care împărtășesc aceeași mentalitate,
interese și principii de viață. Frecvetarea cluburilor a devenit o
trăsătură comună și pentru tinerii absolvenți care se mutau la
Londra și nu își puteau permite să inchirieze un apartament sau o
casă și își găseau refugiul și adăpostul în astfel de cluburi.

Din motive de precauție, aristocrația a luat în considerație măsuri
mai stricte în ceea ce privește lungile liste de așteptare, selecția
membrilor și importanța apartenenței . Astfel apare conceptul de
“Members Only” sau angajarea în club prin proces de excludere.

2.4 Apariția cluburilor cu membri de sex feminin

Până în anii 1950, cluburile erau destinate exclus iv bărbaților, însă
la sfârșitul secolului XIX s -a incercat o tactica de liberalizare a
politicilor de apartenență și de extindere a influenței feminine și au
inceput să apară cluburi de femei. Noile cluburi dădeau naștere
unui mediu mai “familial”, cu reg uli mai puțin rigide. Activitățile
lor se axau în special pe domeniile artistice, literale și filantropice.
Cel mai vechi și mai faimos club privat de femei – “University
Women’s Club” – își exercită activitatea pînă în prezent. Acesta a
fost înființat în anul 1883, pe Str. Bond, nr. 31 din Londra, de către
absolventa Colegiului Girton, din regiunea Cambridge – Gertrude
Jackson. Prin propria definiție, clubul era destinat femeilor cu
studii superioare în diferite domenii. Membrii includeau femei
avocați, o ameni de știință, scriitoare și chiar femei de afaceri.
Clubul și -a păstrat locația pînă în 1894, moment în care nu a mai
putut servi scopului său din cauza supraaglomerării spațiului. În
următorii treizeci și cinci de ani, acesta a fost nevoit să -și schi mbe
Fig. 9 – Sală de desen. "The University Women's
Club", Londra, prezent.

17 locația (amplasamentul) de mai multe ori, câștigând mai mulți
membri.
Astfel, clubul se mută pe rînd, inițial pe Str. Maddox pînă în 1904,
apoi pe str. George Nr.4, în piața Hanover. La această adresă,
pentru prima data, clubul esra dotat cu dormitoar e și săli pentru
fumatoare, pe lîngă celelalte funcțiuni existente.
În cele din urmă, clubul și -a găsit locuința permanentă în 1921,
când membrii au cumpărat de la familia Russell un spațiu în
valoare de 22.500 de lire sterline. Trecerea de la un spațiu î nchiriat
la posesia unei proprietăți de prestigiu a constituit punctul
culminant din istoria clubului, marcând ambiția unor femei
suficient de puternice pentru a depăsi consecințele Primului Răzvoi
Mondial.

Ansamblul arhitectural reprezenta o casă din căr ămidă roșie de pe
Audley Square. Aceasta a fost proiectată de T.H. Wyatt și a fost
construită în 1876 pentru Lordul Arthur Russell, pe locul unei case
mai vechi care aparținea mamei sale. Caracterul spațiului nu avea
doar calități vizuale, ci reprezenta o fuziune complexă a numeroși
Fig. 10 – Sală de lectură, "The University Women's
Club", Londra, prezent.
Fig. 11 – Clădirea din cărămidă roșie de pe Audley Square, Londra.

18 factori : impresie, dispozi ție, ambianță. De la bun început aceasta
adăpostea locul de întâlnire a Soției Lordului Arthur Russell cu
alte femei distinse, precum Gertrude Bell, Vera Brittain și Virginia
Woolf. Odată cu trecerea în posesia University Women’s Club,
membrele s -au asigurat că reputația și ambian ța dobîndită de -a
lungul timpului va fi demn continuată de generația lor.
Până în 1913 clubul avea în jur de 800 de membri, iar în prezent
acesta a crescut pînă la cifra de 12 00. Una dintre cele mai atractive
trăsături ale acestui club este moștenirea istorică și diversitatea
calităților și a domeniilor de ocupație a membrilor. În prezent,
clubul se laudă cu același mediu primitor pentru femei de toate
vîrstele, din diferite sf ere de ocupație.
Alte cluburi de femei care s -au dovedit populare la momentul
respectiv au fost „Sorosi” și „New England Women ’s Club”.
Aceste cluburi au avut ca scop progresul socio -cultural și
interrelaționarea prin studierea istoriei și literaturii. P rintre
preocupările membrelor au fost instituirea spațiilor de loisir
precum biblioteci și parcuri și obținerea dreptului de acomodare a
imigranților.
Mai târziu, în secolul XX, după preluarea modelului de cluburi
englezești, au apărut cluburile de femei The Sulgrave și Colony
Club (New York), Chilton Club (Boston) și Francisca Club (San
Francisco). Spre deosebire de cluburile din Regatul Unit, acestea
puneau mai mare accent pe oferirea confortului și dezvoltarea
turistică. De exemplu, Clubul Colony dispun ea de o piscină
interioară, un teren de squash și spa. Din păcate aceste cluburi au
fost închise în 2004 din cauza unor probleme financiare și
nerespectarea normelor de conduită, care au dus la scăderea
considerabilă a reputației și a titlului de membru.

Fig. 12 – Bibliotecă. "The University Women's Club"

19 2.5 Cluburi private în România

2.5.1 Jockey Club

Primul “Jockey Club” a fost înființaț în 1750, într –un ansamblu
architectural de pe renumita stradă St. James din centrul Londrei.
Acesta este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai vechi și
exclusiviste c luburi private din lume. Numele clubului este dat de
proveniența medieval ă a cuvântului “c ălăreț ”, care era pronunțat
„yachey ”. Cei mai influenți oameni din țară se adunau din motivul
unei pasiuni commune – cursele de cai.
Acest sport a fost o ocupație im portantă în timpul liber a unor
grupuri sociale bogate , fiind de actualitate în toate perioadele
istorice. Acesta este motivul pentru care Jockey Club și -a cîștigat
popularitatea în tările din toată lumea.
În România, Jockey Club a fost înființat în anul 1 875. Clădirea
sediului nu și -a schimbat niciodată locația și se află în prezent pe
str. Episcopiei nr.9, în București. Organizarea clubului imita
modelul englezesc, destinat exclusiv băbaților. Acesta era
constituit dintr -un grup elitist, în care se intra prin vot secret.
Conform tradiției președintele de onoare al clubului era Regele –
Carol I.
“Acest club era dominat de politețe, bună cuviintă și bune
maniere”7,
Jockey Club avea o sală de lectură cu cărți, ziare și reviste la zi, o
sală de protocol, două încăperi în care se juca bridge sau table și o
sală de arme , unde se adunau personalitățile de seamă a epoii
precum Lahovari, Cantacuzino, Brătianu, Kogălniceanu și Ghica.
Pe lângă aceste activități, clubul avea ca preocupare organizarea

7 Relateaz ă fost membru – Manole Filliti
Fig. 12 – Sală pentru servirea mesei.
Jockey Club, București, prezent.
Fig. 13 – Piesă de mobilier din lemn sculptat
din holul principal. Jockey Club, prezent.

20 curselor de galo p de la hipodromul Băneasa, oferit de către
Generalul Manu. Veniturile clubului proveneau în mare parte din
biletele de intrare. La aceste curse participau personalități
cunoscute din înalta societate, diplomați, miniștri, militari, sportivi.
Cursele de ga lop erau un eveniment monden important, nu
neapărat prin desfășurarea lor, cât prin prilejul de vedea și de a fi
văzut. În timp, la Jockey Club se alătură și alte asociații – Clubul
Tinerimei (1870), Clubul Royal (1881), Societatea de Tir, Cercul
Militar, Clubul Ofițerilor de Rezervă (1891).8
Un aspect interesant despre care nu știe toată lumea este faptul că
în perioada interbelică această clădire a adăpostit Clubul
Arhitecților. Membrii, reprezentanți ai Societății Arhitecților
Români aveau un program bi ne stabilit cu Jockey Club, conform
căruia își dădeau întâlniri pentru a socializa și a face schimb de idei
și experiență.
În 1946, gărzile patriotice ale lui Petru Groza au vandalizat sediul,
iar clubul exclusivist a fost transformat într -un magazin re ntabil de
circuit deschis. În prezent, viața interna a Clubului și -a reluat
activitățile, dar doar pentru membrii pasionați de activitațile hipice,
care se întâlnesc de două ori pe săptămână, în spiritul vechii
tradiții.
2.5.2 Rotary club

Primul Club Rotary a fost înființat de avocatul P. Harris împreună
cu trei parteneri de afaceri în Chicago, în 1905. Aceștia au ales
numele de Rotary pentru că, la început, întâlnirile săptămânale ale
clubului erau găzduite pe rând de fiecare membru.9 După un an,

8http://main.radioromaniacultural.ro/bucurestiul_in_pagini_si_imagini_sonore_jockey
_clubul_din_bucurestiul_de_altadata -16467
9 https://ro.wikipedia.org /wiki/Rotary_International
Fig. 14 – Sală de jocuri. Jockey Club, București,
prezent.

21 numărul me mbrilor a crescut atât de mult, încât s -a simțit nevoia
unui loc fix de întâlnire. Următoarele cluburi au fost înființate în
San Francisco, Oakland, Los Angeles, Seattle și treptat s -au extins
în Canada, Marea Britanie, Cuba, China, India și nu în ultimul rând
în Europa. Peste puțin timp popularitatea clubului a crescut, ceea
ce a determinat schimbarea numelui asociației în în Rotary
International. În 2006, Rotary avea peste 1,2 milioane de membri
în aproximativ 32.000 de cluburi din 200 de țări. În prez ent Rotary
International are mai răspândite sucursale și este al doilea club de
servicii ca mărime din lume.
Rotary Club Atheneum a fost fondat în anul 2001, în București și
este cunoscută ca o organizatie care furnizează servicii umanitare,
promovează st andarde etice ridicate si pentru încurajează prietenia
intre oameni.
În prezent sunt deschise 30 de filiale în toată țara. Clubul își alege
membrii în limita locurilor diponibile. Sunt admiși atât bărbați, cît
și femei, iar toți membrii au drepturi egale. Președinții de club
sunt aleși prin vot pe un mandat de un an. Întâlnirile au loc o data
pe săptămână, într -o locație fixă, cu ocazia unui prânz sau cină la
care se discută proiectele în desfășurare. În principiu, clubul se
concentrează mai mult pe atrage rea sponsorizărilor și donațiilor din
afară, decât pe propriile acte de caritate.

2.5.3. Club A
Club A a fost înființat în 1969, în anii cenușii ai comunismului, în
perioada mișcărilor studențești europene . Ideea îi venise unui
student din anul VI, de la arhite ctură, pe nume Emil Barbu “Mac”
Popescu ( actualmente prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu și
președintele Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“)
cu doi înainte, dupa ce a particip at într -o excursie de studiu în

22 Polonia, pe care a câștigat -o la un concurs al Uniunii Arhitecților.
În timpul vizitei, acesta a văzut câteva cluburi bazate mai mult pe
socializare, decât pe evenimente culturale. Din acel moment,
tânărul și -a dorit să înființeze un club asemănător, exclusiv pentru
studenții de la arhite ctură din București.

Acesta a adunat o mână de studenți entuziasmați de ideea de a avea
un club al lor și gata să -și sacrifice timpul liber și câteva examene
pentru a aduna la un loc o pivniță dintr -un subsol igrasios. După ce
Mac a reușit să obțină prin chetă o sumă de bani generoasă pentru
vremea respectivă în valoare de 35.000 lei, au început lucrările în
subsolul de pe strada Blănari nr. 14 din centru istoric.

10 Emil Barbu Popescu ( Albina subnumită, cofetărie din vecinătatea Institutului era locul
unde își petreceau timpul studenții de la Arhitectură – nota editorului).
Fig. 15 – Seară de Jazz din Club A Fig. 16 – Stundeți care dansează în Club A
10„A sosit timpul s ă lăsăm inerția care nu ne caracterizeaz ă și să ne
lăsăm de Albina”

23

Tinerii studenți au f ăcut lucrări de reparație : au tur nat mosaic
venetian, au construit bolți gotice și au confecționat corpuri de
iluminat, iar mobilierul l -au comandat la o întreprindere care făcea
butoaie de varză, din lemn de stejar . Amenajările au durat un an și
jumătate , perioadă în care fondarii au ini țiat și un program artistic.
Clubul urma să funcționeze după principiile unui club privat, cu
circuit închis, adresat exclusiv studenților de la Arhitectură, care în
calitate de membri, aveau obligația de a aduce invitați o dată pe
săptămână. S -a întocmit un program de activități diferite de la o zi
la alta:
– Luni – teatru
– Marți – cafenea politică
– Miercuri – seară de poezie
– Joi – seară de jazz
– Vineri – cinematecă
– Sâmbătă – concerte de pop, rock și folk
– Duminică – zi dedicate întâlnirii membrilor fondatori
În zilele săptămânii clubul funcționa până la miezul nopții, iar în
weekend – până dimineața.
Club A a fost o veritabilă rampă de lansare pentru talentele
autohtone, mai mult sau mai puțin cunoscute. Au urcat pe scena
clubului arhitecți, studenți de la te atru, conservator și arte plastice,
muzicieni de jazz, pop, rock și muzică clasică, coruri și grupuri
satirice, actori și regizori, oameni care fac parte în prezent din elita
artistică, culturală, chiar politică a capitalei.
Fig. 18 – Artist în timpul concertului din Club A“…jos era o pivni ță fără pardoseal ă, fără nimic, cu câteva stive de
material metalic. Am ob ținut de la Ministerul Comer țului Interior
să ni-l atribuie, l- am luat în proprietate și am început amenajarea.”

24 Amintiri frumoase au rămas în u rma serilor în care au cântat
formațiile Roșu și Negru, Iris, Basorelief, Holograf, a recitat
poezii Nichita Stănescu și s -au vizionat în premiera fimele Odiseea
Spațială și Portocala Mecanică.
Club A a organizat, în 1969 și în 1971, la Sala Palatului pri mul și
al doilea Festival Național de Muzică Pop (și Folk), semnificând
primele mișcări de anvergură ale muzicii de acest gen din țară11

La 25 de ani după deschidere, odată cu Revolutia, clubul a suferit o
lovitură grea. Activitatea a rămas neîntreruptă pâ nă în prezent, însa
s-au pierdut tradițiile și farmecul. Clubul se află într -o stare de
degradare, nefiind reabilitat de la înființare. Clubul nu mai e de
circuit închis și este accesibil pentru toată lumea.

3. IMPORTANȚA APARTENENȚEI
MEMBRILOR LA UN CLUB P RIVAT

3.1 Conceptul „Members Only”

Procedura oficială de selecție a membrilor a reprezentat o trăsătură
distinctivă a cluburilor.de elit ă. Procesul varia de la club la club ,
însă principiul era același: noii membri puteau fi aleși doar de către
membrii actua li în cadrul respectivului club. Limitarea accesului
din exterior ducea la împărțirea persoanelor în două categorii
evidente : “insiderii” și „outsiderii ”. Amy Milne -Smith12 explică un
criteriu important pe care trebuia să -l îndeplinescă un outsider ca
să po ată deveni membru al unui club. Punțile sociale câștigate prin

11 http://www.cluba.ro/despre -cluba
12 Milne -Smith Amy : „London Club Land: A Cultural History of Gender and Class in late –
Victorian Britain”, Palgrave Macmillan, 2011.

25 reputația în afaceri, finanțe, politică, științe și arte, luate în
considerație în egală măsură cu istoria familiei, educația, forța
financiară, statutul social și profesional, vârsta, sexul ș i rasa
constituiau avantaje pentru pretedenți. Totuși, împrejurările
favorabile definitorii erau relațiile cu membrii clubului respectiv.
Legăturile slabe de tipul “prietenul unui prieten”13 sunt cele care
dau naștere legăturilor strânse. Pentru membrii eli tei acceptarea
într-un asemenea club înseamna confirmarea statutului social, iar
pentru persoanele care au urcat recent pe această treaptă era o
dovadă de ascensiune/progres.

Pentru a păstra integritatea clubului, s -a recurs la două metode de
selecție: prin vot ul secret sau la discreția C omitetului. Ca metodă
de votare, de cele mai multe ori se apela la blackballing . Această
metodă constituie o tehnică de respingere într-o formă tradițională
de vot secret , în care sunt folosite bile albe și bile negre. Regula

13 “friend of a friend” – Kendall Diana: “ Members Only: Elite Clubs and the Process of
Exclusion ”, Rowman & Littlefield Publishes, 2008, pag.3.
Fig. 19 – Ilustrație. Întîlnirea domnilor. (Gentlemen's meeting)

26 este simplă : bila alb ă reprezintă vot în sprijin, iar bila neagră –
opoziție.
Alegătorilor le sunt oferite mai multe bile de ambele culori.
Fiecare participant are voie să arunce o singură bilă sub capacul
cutiei învelit într -o bucată de material, ast fel încât cei de față să nu
poată vedea alegerea făcută. La sfârșit, după ce toată lume a votat,
cutia este deschisă și bilele afișate. Numărul de voturi pro este
adesea irelevant, cu excepția cazului în care e nevoie de o dovadă
de cvorum14. Important și d efinitoriu era numărul bilelelor negre.
În multe cazuri, în cluburile mai mici și mai exclusiviste, chiar și o
bilă neagră putea fi în detrimentul candidatului.

Regulile cluburilor mai mari nu abordau aceeași tactică. O
categorie limitată avea dreptul să voteze mai degrabă decât toți
membrii. Comitetul desemnat de membrii clubului avea
responsabilitatea de a organiza alegerile și apoi de a face selecția
conform unor criterii de eligibilitate bine definite. În unele cazuri,
alegerile puteau fi repetate pen tru a se asigura că nu s -a emis nici o
eroare.

Leonore Davidoff în lucrarea sa “The Best Circles” descrie detaliat
etapele prin care un membru trece etapele de inițiere. În continuare
le voi descrie succind.
Prima etapă era intervierea. Persoana era întrebată din ce motive
dorește să adere la club. A doua etapă era schimbul de contacte
între membri, necesar pentru stabilirea ulterioarelor întâlniri. De
obicei î ntâlnirile aveau loc dimineața sau în a doua parte a zilei, în
dependeță de natura lor, mai pro tocolar ă sau mai intim ă. Eticheta

14 cvorum sn [At: DA ms / Pl: ~uri / V: quo~ / E: lat quorum ] Număr de membri
necesar, conform legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o
hotărâre valabilă. – DEX , 2009
Fig.20. Fig.21 – Cutie de Blackballing

27 presupun ea că apelurile trebuie să fie scurte, de aproximativ 15
minute, discuția fiind continuată la cină. Ultima etapă era
informarea noului membru despre codul de reguli din cadrul
clubului. 15

Scopul principal al acest ei proceduri stricte era utiliza rea
confidențialității și a exclusivității cluburilor în vederea spori rii
capitalul ui social, iar acest lucru putea fi îndeplinit doar prin
selecția interese lor ideologice. Deasemenea, procesul de selecție
reprezenta garanți a reputației și prestigiul clubului.

3.2 Capital social cultural

3.2.1 Aspectul sociologic

Datori tă relevanței în sociologie, capitalul social este unul din cele
mai dezbătute subiecte ale ultimei decade. Capitalul social se
refer ă la oamenii care fac p arte din organizații și grupuri sociale și
este un instrument ușor de manevrat în creșterea indicilor lor de
performață.
Definițiile clasice ale capitalului social sunt cele ale lui J.
Coleman, P. Bourdieu și a lui R. Putnam. Cea mai influentă este
cea a lui R. Putnam. "Capitalul social (..) este creat când relațiile
dintre oameni se schimbă în așa mod încât facilitează acțiunea"
grup în virtutea implicării într -o rețea durabilă de relații de

15 Davidoff Leonore, “ The Best Circles: Women and Society in Victorian England” ,
Journal of Social History, 1973, pag. 116 Capitalul social este "suma resurselor
actuale și virtuale care se acumuleaz ă la nivel individual și de

28
referă la caracteristici ale organizării sociale, cum ar fi rețelele
sociale, normele și încrederea, care facilitează coordonarea ș i

Putem analiza capitalul social din două perspective: de tip
“bridging ” și de tip “bonding ”. Capitalul social de tip “bonding ”
se referă la grupuri mici, închise, bazate pe relații în interiorul
grupului de apartenență, în timp ce capitalul de tip “bridgind ” se
referă la relații cu alte grupuri de capital social.

În studiile recente apare o nouă dimensiune a capitalului social –
“linking social capital ” – „capacitatea de a atrage resurse, idei și
informa ții de la institușii oficiale din afara
comunităț ii”pag (Woolcock, M. “Social Capital and Economic
Development:Toward a Theoretical Synthesis and olicy
Framework.”, 1998 )17 și este legată de capitalul social de tip
“bridging ”.

3.2.2 Funcția c apitalul ui social și cultural în cadrul cluburilor
private
La prima vedere apartenența la un club de elită se face pe baza
capitalului social de tip bridging , adică se ia în considerație atât
reputația și poziționarea membrilor (în bussiness, industrie, cifr a de
afaceri și venituri anuale ), cât și trecutul reprezentat de istoria
familiei și experiența de viată.

16 Petrovici Norbert, “ Capital social. Comunitatea înțeleasă ca resursă ”, pag .51
17 Negu ț Adriana, “ Economie social ă, capital social și dezvoltare locală ”, pag. 198 cunoaștere reciproc ă". "Capitalul social se
cooperarea pentru beneficiu mutual." .

29 În timp, valoarea legăturilor între membri poate trece la alt nivel.
Cu ajutorul capitalului social de tip bonding , aceștea ajung să se
trateze nu doa r ca asociați, dar ca prieteni apropiați sau chiar parte
a familiei (odată cu căsătoria copiilor ). Capitalul de tip bonding
unește persoanele care fac parte din aceleași nișe sociale și se
referă la mentalitate, preferințe, cunoștințe și comportament,
astfel punînd în valoare identitatea privilegiată de a fi membru.

Cea mai elaborată sinteză a capitalului social de tip bonding de la
debutul sociologiei este cea a lui E. Durkheim, care explica
conceptul de solidaritate organică .
”
diferențiere socială și pe individualism. Ea este o ordine a
indivizilor care se asociază conștient "în vederea" obținerii unui
profit sau împlinirii unui interes care ar presupune costuri prea
mari pentru a fi împlini te de către un individ ”18

Legături puternice se creează , deasemenea, pe „principiul
homofiliei” , care sugerează faptul că indivizii se bucură de
aceleași lucruri și împărtășesc aceleași interese, altfel spus „cine se
aseamănă, se adună”.

De aici, de duce m o trăsătură importantă a cluburilor de elită –
faptul că acestea oferă membrilor șansa de a interacționa într -un
mediu familiar, de a se cunoaște și de a dezvolta sentimentul de
încredere reciprocă. Interacțiunea naște speranța că prin cooperare
ei vor d obândi beneficii mutuale și nu vor fi explotați sau fraudați
de alți membri. Încrederea este un element important al capitalului
social. Din domeniul științelor politice provine perspectiva lui

18 Petrovici Norbert, “Capital social. Comunitatea înțeleasă ca resursă”, pag .47
Solidaritatea organic ă se întemeiaz ă pe diviziunea muncii, pe

30 Putnam asupra capitalului social, ale cărui elemente centrale sunt
rețelele, normele și încrederea, care permit indivizilor să acționeze
mai eficient împreună pentru atingerea obiectivelor comune.19

Deobicei, cluburile de elită au un cod de reguli bine definit , astfel
încât oferă un grad înalt de siguranță. Ele creea ză un mediu privat
pentru distracție, administrarea afacerilor și mărirea capitalului
social. Apartenența la un club exclusivist înseamnă dobândirea
încrederii, respectului și aprecierii. Indubitabil reputația și
integritatea în societate nu se obține doar din nume, ocupație sau
capital economic, dar se câștigă în timp, interacționând cu oamenii
de același nivel.

4. SPECIFICUL CLUBURILOR PRIVATE

4.1 Specificul cluburilor în funcție de domeniile de activitate

Cluburile privat se pot clasifica după următoar ele categorii :
artistice, literar e, teatrale, politice, sportive, universitare, sociale.

Cluburile sociale sunt cel mai greu de definit. Acestea sunt o
combinație a mai multor tipuri de cluburi și reflectă o societate mai
eclectică, mai exclusivistă. Sc opul acestor cluburi este interațiunea
socială prin participarea la diverse evenimente. Spre deosebire de
cluburile tradiționale, acestea nu se limitează la un interes special,
ci includ o gamă largă de evenimente în calendarele lor lunare – de
la activită ți sportive și petreceri sociale până la balet, teatru și
lansări de carte.

19 Negu ț Adriana, “Economie social ă, capital social și dezvoltare locală” , pag.137
Fig. 22 – Ilustrație – Eccentric ClubExemple: Eccentric Club , Landsdowne Club

31
Celelalte categorii de cluburi și -au exercitat activitatea în jurul
unui interes specific sau a unui domeniu de activitate.

Cluburile mi litare s-au bucurat de cea mai mare popularitate și
număr mare de membri în anul 1870. Ele au fost primele cluburi
de mare amploare de la începutul secolului XIX.
Exemple : The Guards, The United Service.

Cluburile politice au înregistrat o evoluție co nsiderabilă în anul
1880. Numărul membrilor la aceste cluburi era de 4 ori mai mare
decât la celelalte. În 1890, acestea ajung să dețină 47% din toate
cluburile existente. În scurt timp acestea și -au pierdut din
popularitate, ajungând în valoare de 27% în anul 1910.
Exemple : The Reform Club , The Conservative Club

Cluburile sportive de la apariție au fost dedicate elitei, iar
evenimentele organizate erau de mare amploare. Printre activitățile
sportive preferate erau următoarele : polo, rugby, tenis, golf, curse
de cai. Aceastea au cunoscut cea mai mare notorietate în perioada
anilor ’90.
Exemple: Roehampton Club , Queen's Club , Jockey Club
Cluburile universitare era un termen generic pentru cei care au
terminat un anumit nivel de studii, la universități specifice.
Exemple : The University Women’s Club, Oxford Club,
Cambridge Club.

O creștere sporită a popularității cluburilor artistice și literar e s-a
înregistrat la începutul secolului XX.
Exemple : The Athenaeum Club, The Arts Club, The Architecture
Club of Chicago, Savage Club
Fig. 23 – Arhitectura sediului clubului
"The United Service", sec. XIX, Londra
Fig. 23 – Interiorul clubului "The United Service"

32
Raportându -mă la tema proiectului de diplomă, am ales în
continuare să descriu specificul mai detaliat un club de
arhitectură din secol ul XX din Statele Unite.

Clubul Arhitecților din Chicago a fost înființaț în 1925, sub
conducerea membrilor Institutului American al Arhitecților și
Societății Arhitecților din Illinois. Motivul din care s -a născut
impulsul pentru crearea noului club și p entru care aceste două
instituții au decis să se unească a fost dat de necesitatea unei clădiri
reprezentative. Astfel, au fost luate măsuri juridice pentru
achiziționarea Casei Glessner ca sediu permanent și a Casei
Kimball pentru trimestrele intermediare . După cum era menționat
în buletinul clubului, obiectivele principale erau oferirea unui
mediu social favorabil pentru profesiile implicate în proiectarea de
arhitectură și crearea și suplimentarea permanentă a unei biblioteci
cu material dedicate arhitec turii. Spre deosebire de Institutul
American al Arhitecților, Clubul Arhitecților din Chicago nu s -a
concentrat pe bussiness, ci mai degrabă pe design, proiectare și
soluționarea problemelor sociale prin intermediul arhitecturii.
Motto -ul clubului era “pr ogress before precedent”20. Unul dintre
membrii de onoare ai clubului a fost Frank Lloyd Wright.
Arhitectul a organizat expoziții în cadrul c ărora prezenta lucrările
membrilor și ținea prelegeri. Intr -un discurs bulversant, el
argumentează că “ un arhitect c are proiectează o casă mica care
îmbină forma, utilitatea și confortul are un aport de muncă mai
valoros decât unul care proiectează un întreg oraș în
circumstanțele unei forme prestabilite .”

20 McCarter Robert, “Frank Lloyd Wright”, Reaktion Books LTD, 2006.
Fig. 24 – Ilustrație ce reprezintă Clubul Arhitecților
din Chicago, 1925.

33 4.2 Metode de administrare a cluburilor

Din punct de vedere al administrării spațiilor, au existat :
– Spațiile care erau în proprietatea membrilor
Era necesar să se inițieze un comitet de membri care erau dispuși
să aloce o sumă de bani suficientă să acopere cheltuielile pentru
achiziționarea spațiului. După aceea, se adoptau niște criterii de
gestionare ulterioară a bugetului intern, care trebuiau să fie
respectate de toți membrii clubului.

– Spațiile care erau în proprietatea unui om “din afară”.
În acest caz erau implicate persoane cu bani, care nu aparțineau
clubului, dar se ofereau pe conștiință proprie să suporte cheltuielile
necesare. Dezvantajul era că membrii depindeau de programul
impus de proprietar . Dacă clubul era de succes, aceștea aveau
norocul să -și revindece cheltuielile alocate din suma taxelor de
aderare la club și din abonamentele anuale.

Mecanismele de administrare, detaliile planurilor de afaceri și
aranjamentele complicate la care se lucrează pentru a asigura
confortul și bunăstarea membrilor necesită multă implicare.
Managementul unui club es te asemănător ca principiu cu
managementul unui hotel. Singura diferență este că un hotel
funcționează pe un profit, în timp ce un club privat funcționează pe
o marjă de echilibru financiar. Totuși intenția apartenenței la un
club nu este de a scoate un pr ofit, ci de a savura plăcerea de a
interacționa cu oameni care împărtășesc același sistem de valori.

34 4.3 Taxele de administrare

Costul aderării la club era compus dintr -o taxă de intrare și un
abonament anual. Cluburile militare aveau costurile taxei d e intrare
cele mai mari. Printre cluburile cu cele mai mari taxe de intrare se
numărau the United Service, the Junior United Service și the Army
and Navy.
După anul 1890, cluburile sociale au preluat locul celor militare.
Acestea aveau tendința de a solici ta costuri mai mari și față de cele
cu un scop specific deoarece se dorea un proces de selecție mai
strict. Din păcate reputația acestora a scăzut în timp. Listele de
așteptare erau mari și probabil din cauză ca nu fost mărite taxele de
intrare aceste club uri acestea au rămas la un nivel scăzut. Prin
urmare, deducem că rolul taxelor este esențial în procesul de
selecție în cazul în care se dorește menținerea prestigiului clubului.
Taxele de intrare mici creează concurență între cluburi. Cluburile
exclusivis te nu se includ în această categorie pentru că ele
concurează după alte criterii.

5. ARHITECTURA CLUBURILOR PRIVATE

“Arhitectura este oglinda gusturilor epocii, clădirile nu mint
niciodată”21

Arhitectura este un element intrisec al vietii de zi cu zi , o pov este a
efortului, o luptă a mentalităților și o victorie a imaginației
oamenilor. Latura atractiv ă a cluburilor private este faptul că

21 A spus academicianul Răzvan Theodorescu

35 acestea inspiră curiozitate din moment ce nu oricine face parte din
ele.
Există o legătură puternică între caracterul spațiului și nivelul
societății pe care o servește. În cazul cluburilor private, a rhitectura
dezvoltă un sentimentul de apartenență și joacă un rol important în
constituirea relațiilor sociale și în educarea direcțiilor de
comportament a societății pe care o servește.

5.1 Tipologii de cluburi

5.1.1 Secolul XVIII
Analizând tipologia arhitecturală a cluburilor englezești, se pot
distinge trei momente importante în evoluția lor.
Moment ul care marchează începutul este asociat cu momentul în
care au înființate reședințele unor familii nobile de secolul XVIII –
townhouse – care adăposteau funcțiuni de cafenele și restaurant.
Cluburile închiriau aceste spații pentru un anumit interval de ore
sau uneori chair pentru o perioadă mai îndelungată. Conceptul
cluburilor era reprezentat de ideea “home away from home ”22, iar
specificul clădirilor era următorul: trei sau patru nivele cu aspect
asimetric și cu int rare laterală. Elementul care di stingea o ca să
ocupată de un club față de o casă obișnuită era b ovindo -ul23.
Acesta rep rezenta trecerea din spațiul public în cel privat.

22 “A doua casă” – mediu care depășește o simplă nevoie de adăpost, dar creează un
sentiment de familiaritate și apartenență
23 Bovindou (cuvânt provenit din engleză: bay-window ) este o construcție ieșită în afara
planului pereților exteriori ai unei clădiri, aflată în prelungir ea planșeului, ca un balconaș
închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre, în scopul măririi suprafeței etajului

36

5.1.2 Secolul XIX
A doua generație de cluburi a reflectat o evoluție socio -culturală la
începutul secolului al XIX -lea. Odată cu creșterea notorietății
cluburilor, membrii au conștientizat importanța aspectului
arhitec tural al clădirilor și relația de proporționalitate între
splendoarea edificiului și exclusivitatea păturii sociale. Arhitectura
adoptă expresiile stilistice ale arhitecturii clasice grecești . Stilul
arhitectural și organizarea funcțională au oferit confort și
exclusivitate . Clădirea devine reprezentativă pentru exigențele
morale și etice ale înaltei societăți. Amenajările interioare
impregnate cu o bogată înc ărcătură culturală reprezentau o evadare
cotidiană, prin transpunere într -o altă lum e în care nu există
mediocritate. Materialele utilizate ilustrau trăsăturile nobile ale
utilizatorilor. În unele cazuri se foloseau obiecte și materiale de
import de înaltă calitate și foarte costisitoare. De exemplu c lubul
Thatched House Tavern din Londra a folosit marmur ă din Ita lia și
Fig. 25 – Secțiune Townhouse

37 statui antice de proviniență grecească . Clubul The United Service a
scos în evidență alte aspecte dominante în arhitectura cluburilor
secolului XIX – scara monumentală și holurile largi.
5.1.3 Secolul XX
A treia generație este caracterizată de fenomenul de modernizare și
urbanizare a secolului XX. Î n studiul sociologului Diana Kendall ,
am identificat trei categorii de c luburi care rezultă din intenție,
amplasament , context urbanistic și cultură locală: cluburile “f ără
ziduri” (wall -less), cluburile cu “ cu ziduri înalte ” (high -walls) și
cluburile din orașe (city clubs).

5.1.3.1 Cluburile fără ziduri – “Wall -less Clubs”
Această categorie include cluburile cu nume consacrat care nu
aveau un sediu permanent, dar închiriau diferite sp ații pentru
întâlniri și evenimente. Activitățile se desfășurau fie în restaurant e
sau cafenele luxoase, fie la reședințele membrilor. În ciuda
regulilor stricte de apartenență, aceste cluburi au oferit cea mai
mare vizibilitate outsiderilor. O calitate de osebită era relația
strânsă intre membri care înlocuia existența fizică a clubului,
acesta căpătând o latură filosofică. Elementul care determină
exclusivitatea este calitatea de a fi membru. “Calitatea de membru
este a ta și numai a ta”.24
În acest caz, c aracterul spațiu lui nu este doar o calitate vizuală, ci
reprezintă o fuziune complex ă a numeroși factori: impresie,
dispozi ție, ambianță. Absența unui obiect arhitectural propriu zis
este înlocuită de tradiții, conduita morală și culturală.

24 “the membership is y ours and yours alone” – Kendall Diana: Members Only: Elite
Clubs and the Process of Exclusion, Rowman & Littlefiel d Publishers, 2008, pag.8
Fig. 26 – Scara monumentală de la parterul clădirii
clublui "The United Service"

38 5.1.3.2 Cluburile din af ara orașului – “Country Clubs”
Această categorie este reprezentată de cluburile din afara orașului
– country clubs. Country Clubs au fost înființate între 1880 și 1930
de elita societății, iar în 1907 au fost proclamate ca fiind “esența
înaltei societăți a mericane”25. Fie că sunt ampl asate în oraș sau în
afara orașului, aceste cluburi au fost de la bun început niște
organizații exlusiviste unde a existat concurență pentru numărul
limitat de locuri. Country clubs se disting prin gama largă de
activități sport ive în aer liber pe care le oferă. Printre cele mai
îndrăgite sunt golful, tenisul și înnotul. Nu lipsesc sporturile
indoor, sălile pentru servirea mesei, cafenelele , spa și alte facilități
de recreere și divertisment.
Acest tip de club a renunțaț la o pa rte din principiile de fondare a
cluburil or private tradiționale și s -a orientat spre dezvoltarea
economică a zonei. Existența unei comunități de identitate comună
și cu un capital social ridicat favorizează dezvoltarea socio –
economică locală. Revitalizar ea unei zone este provocată de
creșterea valorii terenurilor, care atrage interesul investitorilor.

5.1.3.3 Cluburile din orașe – “City clubs ”

Spre deosebire de celelalte două tipologii, a cest tip de cluburi este
promovat de o arhitectură opulent ă, care are rol ul de a accentua
caracterul exclusivist de apartenență . Sediile cluburilor se află în
clădiri le foarte înalte din marele metropole ale lumii, la etajele
superioare. Arhitectura pune la dispoziție o perspectivă largă spre
exterior, dar în același timp oferă intimitatea “de a nu fi obsevat”

25 "the very essence of the American upper -class." – Gordon John Steele, “The
Country Club” , American Heritage , nr.6 , 1990, pag. 75

39 din afar ă. Această latură atractivă a cluburilor inspiră curiozitate
din moment ce nu oricine face parte din ele. Arhitectura lor este
delimitată de verticalitatea accentuată care desparte mediul public
de cel privat, unde doar membrii pot avea acces. “Sus în cer”26
stimulează și confirmă sentimentul de superioritate al membrilor,
reprezentați în special de oameni de afaceri, politicieni și mari
investitori care patronează instituții, centre de cercetare și cluburi
sportive de renume mondial. Fațadele elaborate au rolul doar de a
sugera viața clubului, însă doar interioarele dezvăluie adevarul.
Spațiile mobilate și amenajate au ca obiective principale confortul
și satisfacția estetică, nu doar prin utilizarea unor materiale și
finisaje de înaltă calitate, ci și prin atenția acordată detaliilor legate
de funcționalitate și design. Conceptul este valorificat de soluții
special adaptate nevoilor anticipate. Caracterul exceptional al
interioarelor este aprobat de expozițiile de a ntichități, picturi și
librării unice, de mare valoare.

5.2 Arhitectura interioară și o rganizarea funcțională

Spre deosebire de arhitectura de exterior, accesibilă vizual tuturor,
arhitectura de interior a cluburilor private a explorat dimensiunile
intimită ții.
“Intimitatea nu se reduce la afectivitate, deși o implică.
Dimensiunea intimității interzice orice confuzie cu exterioritatea
geometrică a spațiului, fără a i se opune, căci însăși opoziția
interior -exterior, subiectiv -obiectiv îi e străină”27

26 “high in the sky” –Kendall, Diana: Members Only: Elite Clubs and the Process of
Exclusion, Rowman & Littlefield Publishers, 2008, pag.15
27 Bachelard Gaston, “ Poetica spațiului ”, Editura Paralela 45, 2003, pag. 6
Fig. 27 – Imagine panoramica asupra orașului.
Clădirea clubului "Headliners" din Austin,
Statele Unite.

40 Un spa țiu privat e un spațiu pe care și -l poate închipui oricine cu
imaginația bine dezvoltată , dar pe care puțini ajung să -l înțeleagă ,
deoarece acesta concentrează limite care îl protejează . Pornind de
la întrebările : cum s -au constituit spațiile secrete, unde își găsesc
repaosul pozițiile privilegiate și cum își capătă refugiile efemere un
adăpost intim, mi -am propus o cercetare asupra intimității
cluburilor private.
Deși erau dominate de extravaganță și lux, interioarele cluburilor
ofereau spații liniștite și relaxante în care membrii puteau uita de
grijile cotidiene. Designul interi or s-a diferențiat de la un club la
altul în funcție de perioada istorică, curentele stilistice și calitățile
membrilor. De la influențe clasice până la reprezentări retro,
cluburi le private au încercat să atragă atenția membrilor prin
interpretări originale și curajoase.
Din punct de vedere funcțional, cluburile private au urmărit același
șablon pînă în prima jumătate a secolului XX. Spațiile secundare
care includeau bucătăria, c rama, depozitările și spațiile destinate
angajaților se aflau în subsolul clădirii, iar spațiile care includeau
funcțiunile principale începeau de la nivelul parterului.
Intrarea principală se făcea din stradă și accesul spre zona de
primire se făcea prin tr-un vestibul generos. Lângă intrare se afla un
spațiu anex, care reprezenta biroul portarului. Acesta avea
respo nsabilitatea de a întâmpina membrii și de a expedia scrisori,
invitații sau telegrame.
La parter se aflau sălile în care se membrii desfășurau diferite
activități în diferite momente ale zilei.
– Morningroom era o sală în care membrii se întâlneau de
dimineată să -și bea cafeaua și să citească ziare.
Fig. 28 – Card-room, White's Club, Londra,
sec. XVIII.
Fig. 29 – Fig. 28 – Morning-room, White's Club,
Londra, sec. XVIII.

41 – Coffee -room era locul întâlnirilor private din a doua parte a zilei
în care se puteau servi gustă ri și antreuri.
– În unele cluburi exista stranger ’s coffee room în care erau primiți
musafirii ocazionali sau prietenii apropiați ai membrilor.
– Dining -room era destinat evenimentelor și meselor festive. Cine la
care participau toți membrii erau organizate cel puțin o dată pe
lună.
La primul etaj erau amenajate spațiile de recreere și divertisment :
săli de desen și artă manuală, săli de șah, săli de biliard, săli
destinate jocurilor de cărți, biblioteci, săli pentru fumători . Tot la
parter erau amplasate sp ațiile administrative : birourile și sălile de
conferintă.
Etajele superioare erau destinate zonei de noapte cu dormitoare
pentru membri .
Spațiul a fost astfel împărțit pe verticală , de jos în sus, în funcție de
caracterul public, semi -public, semi -privat și privat pentru a oferi
intimitatea și confortul necesar.
În prezent spați ile interioare capătă noi valenț e. Arhitecți i își
propun maximizarea potențialului funcțional al spațiilor, apelând la
soluții de compartimentare și mobilare multifuncțională. Lumea
contemporană puternic tehnologizată a adus cele mai noi inovații
în materie de automatizare. A apărut conceptul de smart -house ,
care este de fapt controlul automatizat al tuturor instalațiilor și
realizarea intercomunicării între acestea . Luminile se apr ind ș i se
sting automat, senzorii controlează temperatura și umiditatea
ideala, comenzile de voce îndeplinesc diverse scenario, toate
printr -o singura apasare de buton.

42 6. FEZABILITATEA CLUBURILOR PRIVATE

De la apariția cluburilor private și până în pre zent, aspectul
desfășurării activităților și interesele urmărite de membri au
cunoscut o evoluție, adaptându -se mentalității societății din fiecare
perioadă istorică. Cluburile continua să reprezinte niște asociații și
grupări sociale de success, care răsp und nevoilor sociale și care
creează un mediu potrivit pentru anumite categorii și clase sociale.
Astăzi există păreri diferite referitor la importanța și fezabilitatea
cluburilor private. Unii sunt de părere că acestea constituie un loc
de consolidare a relațiilor sociale, alții susțin că este o enclave de
misoginism. Din punctul meu de vedere nici una dintre aceste
păreri nu poate fi considerată greșită, din moment ce apatenența la
un club este o alegere personală în urma unui proces de analiză
subiectiv ă.
Percepția negative asupra cluburilor private se datorează faptului
că acestea au tendința de a se izola de public într -un mediu intim,
iar lucrurile ascunse sunt interpretate ca fiind un pericol sau
nesiguranță pentru cei care din afară.
Eu susțin ide ea că mentalitata societății contemporane a evoluat
destul de mult și este aptă să înființeze cluburi care pot oferi un
mediu prielnic pentru cultivarea valorilor și dezvoltarea unor relații
sociale frumoase și de durată. Formarea unui loc de refugiu de la
stres și rutina zilnică, în care se adună un grup de oameni pentru a
impărți viziuni asupra unui domeniu de interes specific, ajută la
menținerea unui etalon și a unei norme de conduită. Trăim într -o
lume democrată, în care se încurajează libertatea de ex primare și
egalitatea în drepturi. Așadar, se exclude orice fel de discriminare

43 de sex, rasă, vârstă sau capital financiar. Intimitatea nu este
discriminare.
„Intimitatea reprezinta in acelasi timp un spatiu si un timp de care
fiecare are nevoie, esential pentru a se putea intalni, pentru a
putea comunica cu el insusi.” – Jacques Salomé28
Noile generații de cluburi nu urmăresc realizarea unui spațiu privat
pentru excluderea contactului cu lumea exterioară, ci mai degrabă
e o protecție împotriva piedicilor d e natură culturală sau financiară.
În ciuda izolării, activitățile cluburilor au un rol important în
dezvoltarea socială, economică, politică și pot avea consecințe
benefice chiar și pentru cei care nu fac parte din ele. Acestea se
ocupă de obținerea donaț iilor și sponsorizărilor și investiția
adecvată a banilor în scopuri nobile. Mai mult decât atât o întreagă
zonă poate fi revitalizată cu condiția existenței unui pretext ce
atrage membrii unui club și investitorii.
Din cauza absenței cluburilor private de calitate din România,
multe persoane aleg să beneficieze de oportunitățile unor cluburi
private din afara țării. Această consecință nu este în avantajul
dezvoltării economice a Romîniei. Crearea și dezvoltarea unor
asociații și cluburi locale care ar av ea potențialul de a concura cu
cluburile internaționale ar avea ca consecință păstrarea resurselor
investite de memri în interiorul tării.
Soluțiile contemporane de adaptabilitate și deschidere mai largă
spre exterior, terhnologizarea puternică au un poten tial mare de a
atrage și menține membrii într -un club pentru o perioadă lungă,
timp în care se pot constitui investiții profitabile.

28 http://www.itsybitsy.ro/nevoia -de-intimitate/

44 În general, tendința din ultima vreme a cluburilor private este de a
face publicitate la televizor, radio sau pe internet p entru a atrage
interesul oamenilor. Aceștia descriu sau afișează facilitățile și
dotările de care dispun, confortul pe car îl oferă, luxul amenajărilor
interioare.
Există diferite abordări de a atrage investiții și sponsorizări, care
oferă multe beneficii inclusiv membrilor.
În studiul său economic, J.Buchanan29 identifică aspectele
importante care trebuie urmate de un club pentru a -și îndeplini
optim funcțiile și responsabilitățile. Una dintre condiții se referă la
găsirea unui echilibru între cerere și o fertă și presupune fie
posibilitatea de extindere și dezvoltare a clubului, fie reorientarea
unor activități ce se dovedesc a nu fi viabile. Altă condiție
importantă este gestionarea corectă a competiției. Succesul unui
club este direct proportional cu abi litatea acesuia de a găsi soluții
inovative și de a evolua în timp, astfel încât să mențină calitatea
serviciilor. O altă condiție importantă este limitarea extinderii și
evitarea aderării membrilor la alt club prin consolidarea
permanent a relațiilor.
Cluburile au existat și vor exista în viitor deoarece abordează una
dintre aspectele esențiale ale naturii umane – aspectul social. Ceea
ce trebuie să conștientizeze societatea este rolul cluburilor în
dezvoltatea socio -culturală.

29 Buchanan James M., „An economic Theory of Clubs”, Economica, New Series,
Vol.32, Nr.125, 1965, pag. 1 -14

45 7. STUDIU DE CAZ
Clubul Reformator – “The Reform Club ”
Clubul Reformator a fost un club politic și social creat în urma
Reformei din 1832. Scopul acestui club a fost unirea tuturor
partidelor liberale în promovarea relației sociale a r eformatorilor
din Regatul Unit. Reforma a dat naștere la o pe rioadă în care
politica a fost unul dintre motivele și scopurile de socializare cele
mai comune ale cluburilor30. Cu toate acestea, în timp ce cluburile
sociale au încercat să lase politica deoparte pentru a proteja
atmosfera calmă și lin iștită a clubului, cluburile politice au
organizat evenimente politice specifice, încercând să "creeze
legături între lideri și conducători, să maximizeze votul și să
coordone ze acest proces între alegători "31. La un an după
înființarea Clubului Reformator, comisia a ales șapte arhitecți
talentați și cu experiență pentru a face planuri și estimări de buget
pentru un sediu nou al clubului32 . În acest scop, în anul 1837, a
fost ales arhitectul Sir Charles Barry , cel care a proiectat Clubul
Călătorilor (Travel lers Club) din vecinăt ate. Clubul a fost înființat
pe Str. Pall Mall nr. 104, separat doar de o stradă îng ustă de Clubul
Carlton (Clubul C onservatorilor ). Opoziția politică dintre aceste
două organizații nu a fost doar expusă în parlament, ci și în
context ual urban al orașului, unde sedile lor se vor afla față în fața.

30 Taddeil Antonia , “London Clubs in the late nineteeth century”, University of Xxford,
1999
31 Sharpe Michael. “The Political Committee of the Reform Club ”, Survey of London ,
1996.
32 Sheppard, F. H. W. . “Pall Mall, South Side, Existing Buildings: The Reform Club”.
Survey of London. Vol. 29 -30,
pag. 408 -415.
Fig. 30 – Cupola de sticlă. The Reform Club, Londra,
prezent

46 Ca și în cazul oricărui club privat , este dificil de descris atmosfera
Clubul Reformator unei persoane din afară; informațiile sunt
restricționate și există un număr limitat de imagini dispo nibile cu
ambianța și amenajările interio are. Mai mult decât atât, o parte din
caracterul exclusivist se baz ează a nume pe menținerea acestui gen
de restricții. Chiar dacă textele disponibile sunt suficient de
detaliate în descrierea arhitecturii sale, este greu să înțelegem
întocmai atmosfera Clubului și relația dintre spațiu și utilizatorii
săi. Clădirea care găzduia clubul a fost complet restaurată în
contrast cu reprezentări le existente în literatură , însă s -au păstrat
elemente arhitectura le și piese de mobilier autentice care pot oferi
indicii referitor la istoricul vieții sociale a membrilor.
După cum am menționat anterior în prezenta lucrare, în club
membrii își desfășoară activitățile în conformitate cu regulile și
eticheta casei, iar amenajările int erioare specifice sunt asociate cu
un anumit fel de conduită . Fiecare spațiu găzduiește un a lt fel de
interacțiune social ă.
Accesul în Clubul Reformator se face prin intermediul scărilor,
metaforic asociate cu un pod ce separă clădirea de stradă, și dă
naștere unui spațiu intermediar – vestibul . La intrare, stă un portar
care rolul de a selecta cine intră în club și cine nu. Această
strategie ține oaspetele într -un spațiu de trecere , așteptând să fie
acceptat în club. Alte scări separă vestibulul de sala d e primire de
la parter, o sală cu tavan înalt, luminată de o cupolă de sticlă.
Contrastul luminii și culorilor creează un efect impresionant care îi
face pe vizitator să se oprească pentru a -și ajusta viziunea și
atitudinea. (fig.6) Holul, reprezentat de o curte interioară italiană
acoperită , este considerat un element distincitv al Clubului
Reformator . Fiind un punct de interacțiune a spațiilor în plan, fără
Fig. 31 – Holul mare cu coloane. The Reform Club

47 să îndeplinească o funcție specifică, permite găzduirea întâlnirilor
ocazionale.
Într-unul dintre pereții salonului principal este ascunsă cea mai
importantă scară de acces a c lubului . Aceasta apare ca o piesă de
mobilier fix prins în perete pentru necunoscători . De asemenea, din
acest motiv primul etaj este mai retras decât parterul. Oglinzile de
pe pereți măresc vizual spațiul, dar în același timp creează un efect
ușor derutant, care face parte din scenografie. O altă scară duce
spre un hol generos, care este punctul de intersecție a tuturor
încăperilor de la primul etaj și care, de asemenea, este un spațiu
pentru conversații private .

Zonele de ședere sunt alcătuite din m obilier ul fix, prins pe o latură
de pereți și pe altă latură de balustrade. Acest tip de aranjament ,
care nu comunică, diminu ează interacțiunea socială cu trecătorii.
Zonele de trecere reprezintă niște galerii înconjurate de balustradă
și coloane. Accesul dintr -o galerie spre o cameră este delimitat de
un spațiu perimetral înconjurat de un contrast puternic de lumină și
culoare, care forțează simțurile să se adapteze. Barry fo losește
Fig. 32. Fig. 33 – Galerii cu locuri de ședere. The Reform Club

48 tehnica chiaroscuro33, creând o atmosferă distinctă pentru fiecare
spațiu . Spre deosebire de interiorul colorat și puternic iluminat al
salonului principal, lumina din clubrooms este slabă deoarece
golurile înguste ale ferestrelor nu au un potențial mare de iluminare
naturală. Scopul acestui contrast este de a crea o paletă de culori
profunde și bogate. La amenajarea camerelor sunt folosite țesături
puternic texturate , piele, catifea și lemn de culoare închisă. De
asemenea, se simte o diferență a cal ității aerului, de la unul
proaspăt în salon, la unul ușor sufocant în camerele , cauzat de
sistemele de încălzire ascunse în pereți. Acest sistem complex de
încălzire și ventilație ascuns în tavane și pereți a marcat o
caracteristică deosebită a Clubului R eformator în acea perioadă.
Camerele aveau calități acustice bine studiate. Pereții erau tratați
cu materiale fono -absorbante în spațiile care necesitau mai multă
intimitate pentru eventuale discții private.
Ilustrațiile existente dovedesc faptul că int eracțiunea socială se
desfășura în general în grupuri mici d e la două până la opt
persoane (fig.9). Camerele sunt do tate cu mobilier dedicat
socială rii, adică canapele, fotolii, scaune, banchete și masuțe
aranjate în jurul unui punct de foc, reprezentat de șeminee și alte
surse de iluminat punctual.
Ferestrele din coffee -rooms34 au doar un rol de iluminare naturală,
dar nu permit posibilitatea “de a privi afară "35, rupând astfel
conexiunea cu exteriorul. În schimb, oglinzile înlocuiesc
ferestrele, substituind contemplația asupra mediului exterior cu
analiza propriului comportament și creând spații introspectiv e.

33 Clarobscur , de multe ori clar-obscur , este un termen desemnând un procedeu grafic
și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor, perspectivei și a "adâncimii"
unei imagini fie prin redarea gradată și clară a umbrelor și a luminii, fie prin folosirea
contrastelor puternice între lumină și întuneric – https://ro.wikipedia.org/wiki/Clarobscur
34 Idem.
35 “Extend no invi tation to gaze outside” – Olley, J. “The Reform C lub: Barry”,
Architect’s Journal, nr. 9, 1985, pag. 34 -60.
Fig. 34 – Dining-room. The Reform Club

49 Barry a folosit oglinzi pentru a atrage atenția asupra oamenilor și a
spațiului, pentru a atrage atenția spre interior, nu exterior. Mai
mult decât a tât, chiar și ieșirea fumului prin horn este deghizată de
oglinzi, ca și cum Barry își dorea să ascundă ieșirea fumului în
lumea exterioară "(Crook 1981: 13)36.
Odată ajuns în spațiul privat al membrilor clubului nu mai există
contraste și diferențieri spațiale. D in pun ct de vedere al
apartenenței, i erarhiile sunt estompate de neutralitatea amenajărilor
interioare . Nu există tribune sau spații i zolate pentru cei mai
puternici, există doar scaune care permit cea mai bună
comunicare. Aici, Barry și-a dorit să creeze spații care favorizează
egalitatea între membri.
În concluzie, rolul nesfârșit al arhitecturii lui Barry a fost de a crea
metafore care au structurat existența acestui club exclusivist și au
mascat luxul care reflect ă caracterul rafinat și elegan t al nobil imii.

36 “By using unpaired mirrors on wall surfaces he produces a sequence of optical
effects which is unequalled in London. Instead of seeing vistas or parallels, you
see reflections; as you go up the s taircase, the reflections are multiplied” –
Crook, J. Mordaunt, “The Architecture of Clubland”, AA Files, 1981, pag. 13
Fig. 35 – Efect "chiaroscuro" creat de arhitectul
Barry. The Reform Club

50 8. CONCLUZII.
RAPORTARE LA TEMA PROIECTULUI DE DIPLOM Ă:
„CLUBUL ARHITECȚILOR ”

În procesul continuu de evoluție a ființei umane s -a modificat
comportamentul și relațiile sociale dintre oameni, modalitatea de
gândire exprimată la nivel intele ctual și cultural, viziunea față de
conceperea lucrurilor.
Un lucru important pe care societatea deseori îl uită este faptul că
aceasta își menține existența prin dezvoltarea relațiilor sociale. În
mod prioritar la formarea unei societăți adevărate, trebui e
valorificat procesul de instruire și educație.
În prezent, societatea are tendința de a limita acțiunea individului
în procesul de evoluție. Aici aș vrea să fac o referință la sistemul
de învățământ școlar sau chiar universitar, care de multe ori nu știe
să aducă contribuția corectă la formarea omului în creștere și la
formarea unei societății autentice care reprezintă imaginea reală a
existenței umane într -un mediu social.
Clubul Arhitecților din București își propune să aducă o schimbare
în evoluția culturii și învățământului, în relațiile dintre arhitecți și
studenți și în fenomenele contradictorii apărute odată cu trecerea
timpului și schimbul de generații. Clubul se concentrează pe
perfecționarea procesului instructiv -educativ a societății
arhitecțil or și are la la bază dezvoltarea conceptului de valoare și
conduită adecvată.
În acest scop, amenajările interioare stimulează interacțiunea între
oameni de diferite vârste și generații, care au trecut prin experiențe

51 diferite, care au diverse pasiuni și interese în multitudinea de
acțiuni pe care le -au realizat în urma intersecției dintre cultura
generală și intelect. Identitatea valorilor lor întruchipează pasiunea
față de opere de artă, muzică, teatru, literatură, știință, filozofie. Pe
acești oameni, a tât de diferiți și atât de asemănători în același timp,
îi unește o pasiune comună – arhitectura.
Scopul principal al clubului este de a dezvolta conexiuni, acțiuni
de socializare și integrare socială. În acest scop, inspirată din
tradițiile și specificul cluburilor private englezesti, am prevăzut
funcțiunile necesare în conformitate cu nevoile societății
contemporane.
Consider că aceste funcțiuni pot stimula activități ce marchează o
creșterea spirituală și intelectuală, iar prin respectarea sistemului
de valori impus se pot naște idei și cunoștinte, care ulterior pot
contribui la schimbarea viitorului. Omul în pas cu societatea tinde
mereu către lucruri noi, evoluție și perfecțiune.
„omul este sortit creației, are un destin creator permanent,
simbolic, c are-l detașează de natură”.37 (Lucian Blaga)
Noi suntem cei care dăm esență și valoare vieții. Prin valorile
culturale și spirituale societatea arhitecților devine un fondator al
frumosului și al valorilor estetice.

Tudor Vianu afirmă: „ valoarea este pentr u ființa umană expresia
unei anumite posibilități, a posibilității unei adaptări
satisfăcătoare între lucru și conștiință. Oamenii sunt mereu alții,
nevoile lor se schimbă… Rămâne în aceasta ceva permanent, și

37 http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/11/03/omul -ca-fondator -al-frumosului -1/

52 anume valoarea, ca expresie ideală a unui acor d între ea și lucrul
care poate fi oricând realizat”.38
Concluzionând, nivelul de cultură și educație demonstrează
capacitatea și nivelul de dezvoltare a unei națiuni. Nemijlocit,
interacțiunea sau corelația om-societate -școală -sistemul de
valori este acel component, care menține și motivează în
permanență evoluția noastră.

38 https://galinamartea.wordpress.com/2015/11/02/omul -societ atea-scoala -si-sistemul -de-
valori/

53 9. BIBLIOGRAFIE

– Bachelard Gaston, “Poetica spa țiului”, Editura Paralela
45, 2003 .
– Buchanan James M., „An economic Theory of Clubs”,
Economica, New Series, Vol.32, Nr.125, 1965 .
– Crook, J. Mordaunt, “The Architecture of Clubland”, AA
Files, 1981, pag. 13
– Davidoff Leonore, “ The Best Circles: Women and
Society in Victorian England” , Journal of Social History,
1973 .
– Gordon John Steele, “The Country Club” , American
Heritage, nr.6, 1990.
– Griffins M. Arthur , “Clubs and clubmen ”, London
Hutchinson & Co, 1907 .
– Kendall Diana: “ Members Only: Elite Clubs and the
Process o f Exclusion ”, Rowman & Littlefield Publishes,
2008.
– Martínez Sol Pérez, “Club Architecture a vessel of
behavior, language and politics” , PhD (c) in Architecture
and Education University Colleg e London, London,
England, 2014.
– McCarter Robert, “Frank Lloyd Wright”, Reaktion Books
LTD, 2006.
– Milne -Smith Amy, “London Clubland: A Cultural
History of Gender and Class in Late -Victorian Britain”,
2011 .
– Morris R.J., “Clubs, Societies and Associations”, Vol.
3,The Cambridge Social History of Britain, 1990, pag.
395-443.
– Negu ț Adriana, “Economie social ă, capital social și
dezvoltare locală”, pag. 137-198
– Olley, J. “The Reform Club: Barry”, Architect’s Journal,
nr. 9, 1985, pag. 408 -415.
– Petrovici Norbert, “Capital social. Comunitatea înțeleasă
ca resursă”, pag. 47-51
– Sharpe Michael. “The Political Committee of the Reform
Club”, Survey of London, 1996.
– Sheppard, F. H. W. . “Pall Mall, South Side, Existing
Buildings: The Reform Club”. Survey of London. Vol.
29-30.

54 – Taddeil Antonia, “London Clubs in the late nineteeth
century”, University of Oxford, 1999 .
– Tatulescu Eliza Rodica, „Cluburi Private – Istoric și
evoluție ”, Lucrare de disertație, Universitatea de
Arhiectur ă și Urbanism Ion Mincu, București, 2009 .
– Woolcock, M. “Social Capital and Economic
Development:Toward a Th eoretical Synthesis and Policy
Framework ”, 1998.

10. WEBOGRAFIE

– https://www.etymonline.com/word/club
– https://en.wikipedia.org/wiki/White%27s
– http://main.radioromaniacultural.ro/bucurestiul_in_pagini_s
i_imagini_sonore_jockey_clubul_din_bucurestiul_de_altad
ata-16467
– https://ro.wikipedia.org/wiki/Rotary_International
– http://www.cluba.ro/despre -cluba
– http://www.itsybitsy.ro/nevoia -de-intimitate/
– http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/11/03/omul -ca-fondator –
al-frumosului -1/
– https://galinamartea.wordpress.com/2015/11/02/omul –
societatea -scoala -si-sistemul -de-valori/
– https://londontopia.net/londonism/the -secret -history –
londons -private -members -clubs/
– https://www.citylab.com/life/2017/04/the -elite-women s-
clubs -you-thought -didnt -exist -anymore/523674/
– http://digital –
libraries.saic.edu/cdm/ref/collection/findingaids/id/14409