În proiectul de fat ă sunt prezentate pe scurt metodele de control nedis tructiv cu pulberi magnetice [624076]

În proiectul de fat ă sunt prezentate pe scurt metodele de control nedis tructiv cu pulberi magnetice
ale semifabricatelor și fabricatelor din metale .
Control nedistructiv este procesul de verificarea a produselor, materialelor sau
structurilor reale pe baza unor specifica ții tehnice prestabilite pentru a eviden ția
neconformit ăți și a stabili nivelul de calitate folosind mijloace d e investigare specifice.
Domeniul test ării nedistructive (NDT) este unul foarte larg;este un domeniu interdisciplinar care
joac ă un rol critic în îndeplinirea func țiilor componentelor structurale și a sistemelor într-un mod
eficient și în acela și timp economic. Tehnicienii și inginerii definesc și pun teste pentru a localiza
și caracterizeaz ă condi țiile materialului și defectele care ar putea provoca altfel pr ăbu șirea
avioanelor,cedarea reactoarelor, deraierea trenuril or, spargerea conductelor, o varietate de efecte
mai pu țin vizibile, dar la fel de periculoase. Testele sun t efectuate într-un mod care nu afecteaz ă
utilitatea viitoare a obiectului sau a materialului . Cu alte cuvinte, NDT permite inspectarea
componentelor și materialelor, f ără a le deteriora. Deoarece permite controlul f ără a interfera cu
utilizarea produsului final, NDT ofer ă un echilibru excelent între controlul calit ății și eficien ța
costurilor. În general vorbind, NDT se aplic ă la inspec țiile industriale. De și tehnologiile folosite
în NDT similare cu cele utilizate în industria medi cal ă, se aplic ă de obicei obiectelor lipsite de
via ță .
Metode de examinare nedistructiv ă (uzuale):
– optico-vizual (VT);
– cu particule magnetice (MT);
– cu lichide penetrante (PT);
– cu ultrasunete (UT);
– cu radia ții penetrante (RT);
– cu curen ți turbionari (ET);
– verificarea etan șeit ății (LT);
– termografiere în infraro șu (IRT);
– metode combinate.

Parametrii regimului de examinare:
Optico-vizual ă:
– tipul și intensitatea luminii de examinare;
– puterea de m ărire a sistemelor de vizualizare (lupe, microscoape , endoscoape, etc)
– geometria examin ării.
Particule magnetice:
– magnetizare: circular ă, longitudinal ă, mixt ă, multidirec țional ă;
– iluminarea obiectului examinat;
– geometria examin ării – schema de amplasare a jugului magnetic, a ele ctrozilor, a
magne ților permanen ți, a conductorilor electrici, pasul de examinare;
– parametrii electrici ai surselor de curent;
– durata de magnetizare;
– propriet ățile fizice și chimice ale particulelor magnetice utilizate, int erac țiile cu obiectul
de examinat;
Lichide penetrante:
– tipul și intensitatea luminii de examinare;
– sp ălarea și uscarea suprafe țelor de examinat;
– duratele de: penetrare, sp ălare, uscare, developare;
– propriet ățile fizice și chimice ale lichidelor penetrante utilizate;
– interac țiile cu obiectul de examinat.

Ultrasunete:
– tipul de unde utilizate: longitudinale (normale și înclinate), transversale, de suprafa ță
(unde Creeping , unde difractate folosite în TOFD) ;
– frecven ța;
– dimensiunile elementului piezoelectric;
– mărimea câmpului apropiat;
– caracteristica sonic ă a traductorului;
– unghiul de inciden ță la traductoare unghiulare;
– punctul de zero;
– rezolu ția sau puterea separatoare;
– distan ța focal ă, zona focal ă;
– geometria examin ării: amplasarea traductoarelor, pasul de examinare, direc țiile și
sensurile de examinare;
– tensiunea de excitare;
– vizualizarea semnalelor traductorului;
– afi șarea rezultatelor;
– poarta monitorului;
– amplificarea;
– examinare manual ă, automat ă sau semiautomat ă, examinare impuls-ecou reflectat, prin
transmisie, tandem etc.
– metoda de reglare a sensibilit ății de examinare (AVG, blocuri de referin ță , blocuri de

calibrare).
Radia ții penetrante: (radia ții X, radia ții )
Radia ții X:
– geometria expunerii: distan ța focal ă, pozi ția unghiular ă a sursei de radia ții în raport cu
filmul și obiectul examinat, distan ța pies ă-film;
– energia radia ției;
– tensiunea anodic ă;
– intensitatea curentului anodic;
– expunerea;
– tipul filmului: dimensiuni, granula ție, densitatea de înnegrire.
Radia ții :
– geometria expunerii: distan ța pies ă-film; distan ța focal ă, pozi ția unghiular ă a sursei de
radia ții în raport cu filmul și obiectul examinat;
– tipul radionuclidului;
– activitatea;
– energia radia ției mono sau polienergetic ă;
– perioada de înjum ătățire;
– expunerea;
– tipul filmului: dimensiuni, granula ție, densitatea de înnegrire.

Curen ți turbionari:
– parametrii geometrici ai examin ării: pasul de baleiere, distan ța sond ă-pies ă;
– parametrii electrici: curent, tensiune, schema de redresare, frecven ța sau frecven țele de
lucru, amplific ările orizontale și verticale, curen ți de joas ă frecven țã, examinarea prin
curen ți de înaltã frecven țã, cu simpl ă frecven ță și cu dubl ă frecven ță ;
– examinare cu bobin ă aplicat ă, cu bobin ă de trecere;
– pozi ția punctului de zero, unghiul fazei, nivelul de exc ita ție al sondei;
– valorile filtrelor „trece sus” și „trece jos”;
– baza de timp;
– semnalizarea sonor ă și/sau vizual ă a dep ăș irii pragului prestabilit;
– tipul constructiv al bobinelor și caracteristicile geometrice ale sondei;
– vitez ă relativ ă de deplasare pies ă-traductor;
– scanare manual ă sau automat ă.

;

Ghid pentru evaluare
Cuno știn țele necesare se refer ă la:
– caracteristici ale materialului/produsului examin at care influen țeaz ă examinarea
nedistructiv ă;
– tipuri de materiale și tehnologii de prelucrare;
– discontinuit ăți posibile, probabile și originea lor;
– elemente de baz ă de desen tehnic;
– elemente componente ale documenta ției tehnice care înso țește produsul;
– metode și tehnici de examinare posibile ;
– structura unui sistem de examinare;
– mărimi ce caracterizeaz ă un sistem de examinare: sensibilitatea, rezolu ția etc.;
– modalit ăți de verificare a componentelor unui sistem de exam inare.
– modalit ăți de evaluare a m ărimii discontinuit ăților.
Capitolul II
Controlul nedistructiv cu pulberi magnetice

Aceast ă metod ă se realizeaz ă prin inducerea unui câmp magnetic într-un material
feromagnetic și pres ărarea suprafe ței cu particule de fier (fie uscat sau suspendate î n lichid).
Imperfec țiunile de suprafa ță , sau aproape de aceasta, denatureaz ă câmpul magnetic și
concentreaz ă particulele de fier lâng ă imperfec țiuni, realizând identificarea vizual ă a defectului.

Clasificarea metodelor de magnetizare

2.1 Metoda cu flux de curent prin pies ă

Pentru aceast ă metod ă, curentul care produce câmpul magnetic circul ă prin piesa de
controlat sau printr-o parte a acesteia.
Curentul poate fi introdus în pies ă de la o sursă exterioar ă (metoda cu curent electric prin
pies ă) sau produs prin metoda inductiv ă (metoda cu montaj inductiv).
În cazul metodei cu curent electric prin pies ă, curentul este introdus în piesa prin punctele
de contact.
În func ție de forma și dimensiunile piesei, ca și de puterea sursei de curent, piesa poate fi
str ăbătut ă de curent în întregime sau pe por țiuni. Câmpul magnetic format este întotdeauna
perpendicular pe direc ția curentului electric.

Se deosebesc dou ă cazuri:
a – piesa de controlat are dimensiuni transversale reduse fa ță de direc ția curentului astfel încât
întreaga sec țiune transversal ă a piesei este str ăbătut ă aproape uniform de c ătre curent. Aceasta
este situa ția barelor și țaglelor, a pieselor forjate și turnate alungite. În cazul acestei geometrii, în
conductorul electric și în jurul lui ia na ștere un câmp magnetic circular care provoac ă indica ții
ale fisurilor orientate longitudinal
(fig.2.1).

Fig. 2.1. Trecerea curentului prin pies ă pentru detectarea fisurilor
orientate longitudinal sau oblic într-o pies ă alungit ă

Intensitatea H a câmpului magnetic la suprafa ța conductorului se poate determina din
rela ția:
uI
dIH==π (2.1)

unde d și u reprezint ă diametrul, respectiv circumferin ța piesei str ăbătute de curent, iar I este
intensitatea curentului.
Din aceasta rela ție se poate calcula cât de intens trebuie s ă fie curentul pentru a se realiza
o anumit ă intensitate a câmpului magnetic la suprafa ța piesei:

uHdHI ⋅=⋅=π (2.2)
b – piesa de controlat are o extindere transversal ă mare comparativ cu sec țiunea de
contact
Modifica !

În acest caz curentul care circul ă între cele dou ă puncte de contact se distribuie în
sec țiunea piesei. Aceasta înseamn ă ca cea mai mare densitate de curent și deci și cea mai ridicat ă
intensitate a câmpului magnetic se realizeaz ă pe linia de leg ătur ă dintre contacte, cu un minim în
por țiunea median ă.
Transversal pe aceast ă linie, valorile men ționate scad continuu în ambele p ărți câmpul
electric are cea mai mare extindere în planul media n dintre punctele de contact, liniile singulare
de curent sunt cercuri care trec prin cele dou ă puncte de contact (fig.2.2).

Fig. 2.2. Trecerea curentului prin piese de control at de dimensiuni mari pentru
detectarea fisurilor orientate in lungul liniilor d e curent sau oblic fa ța de acestea

Distribu ția intensit ății câmpului este deci neuniform ă. În principiu, sunt detectate cel mai
bine fisurile care sunt orientate în lungul liniilo r de curent și deci perpendicular pe liniile de
câmp magnetic.
Metodele cu flux de curent prin pies ă nu dau na ștere la poli magnetici,
adic ă liniile de câmp magnetic formeaz ă un circuit închis atunci când piesa
nu con ține nici o fisur ă. Sunt necesare totu și puncte de contact.
Cu ajutorul montajului tip transformator, curentul poate fi indus f ără contacte electrice
într-o pies ă doar când aceasta prezint ă un orificiu prin care s ă fie introdus ă o bar ă feromagnetic ă
ce scurtcircuiteaz ă din punct de vedere magnetic polii unui jug. Se fo rmeaz ă astfel înf ăș urarea
secundar ă în scurtcircuit a unui transformator (fig.2.3).

Fig. 2.3. Principiul montajului inductiv (tip trans formator) pentru detectarea
fisurilor circumferen țiale și oblice pe întreaga suprafa ță a pieselor

Din cauza rezisten ței electrice sc ăzute pentru ob ținerea curentului pentru magnetizare
este necesar ă doar o tensiune redus ă, îns ă o putere considerabil ă.
Se pot asigura valori optime printr-o dispunere ade cvat ă a bobinei primare și o realizare
pe cât posibil f ără pierderi a miezului transformatorului.
Deoarece transformatorul poate func ționa doar cu curent alternativ, acest principiu de
control nu intra în discu ție în cazul curentului continuu.
Deoarece metoda nu da na ștere la poli magnetici și nici nu necesit ă contacte electrice,
apar indica ții de fisuri de pe întreaga suprafa ță , adic ă de pe fa ța exterioar ă, interioar ă și lateral ă
piesei (fig.2.3).
Din cauza fenomenelor de satura ție din fier, pentru transmiterea energiei electroma gnetice,
trebuie s ă fie disponibil ă o anumit ă sec țiune minim ă a conductorului magnetic ajut ător.
Pentru evitarea pierderilor prin curen ți turbionari, miezul de fier s ă fie din tole (table
sub țiri izolate, dispuse una lâng ă alta).
Cu cât este mai mare diametrul exterior, respectiv circumferin ța piesei,
cu atât mai mare este necesarul de energie și puterea de magnetizare a bobinei primare și a
sec țiunii transversale a miezului transformatorului.

Rela țiile fundamentale ale transformatorului mult simpificate, se prezint ă astfel:
21
21
nn
UU= (2.3)

Tensiunile U se afl ă în acela și raport cu num ărul de spire n.

Puterea P 2 disponibil ă în secundar este, în cazul ideal (f ără pierderi) egal ă cu puterea P 1
din înf ăș urarea primar ă:
1 2P P= (2.4)
Știind ca P=UI, rezult ă din aceste dou ă rela ții c ă valorile curen ților disponibili trebuie s ă fie
invers propor ționale cu num ărul a de spire:

12
21
nn
II= (2.5)

Deci, când piesa de controlat const ă dintr-o singur ă spir ă în scurt circuit, prin ea circul ă
un curent electric mare la o tensiune comparativ re dus ă.

2.2. Magnetizarea cu conductor parcurs de curent

La aceasta metod ă, conductorul electric prin care circul ă curentul de magnetizare nu este
identic cu cel din piesa de controlat, aceasta fiin d str ăbătut ă doar de fluxul magnetic.

Magnetizarea se poate realiza cu conductori auxilia ri (ex. cabluri, bare de cupru) sau cu o
bobin ă cu configura ție fix ă.
În cazul metodei cu conductor auxiliar, prin orific iul unei piese de form ă inelar ă sau
tutbular ă (fig.2.4), se introduce un conductor electric prin care circul ă curentul de magnetizare.

Fig. 2.4. Principiul metodei cu conductor de ajutor pentru detectarea fisurilor
orientate axial/radial sau oblic pe toate fe țele piese

Câmpul magnetic produs se propag ă circumferen țial. Astfel se pot detecta fisurile
longitudinale, adic ă fisurile orientate axial sau radial, aflate pe ori care din fe țele piesei
(exterioar ă, laterale sau interioar ă). Pentru aceasta metod ă, care nu con ține contacte electrice și
nu produce poli magnetici, sunt valabile acelea și rela ții ca în cazul metodei cu curent prin piese
masive cu sec țiune transversal ă limitat ă.
O magnetizare prin metoda conductorului auxiliar se poate realiza și la table plane sau
curbate, ca și la obiecte mari prin folosirea unui cablu pentru curent electric.
Pentru aceasta, cablul este a șezat în apropierea sec țiunii de controlat, calculul intensit ății
câmpului se poate face conform rela ției:

uHdHI ⋅=⋅=π (2.6)

Intensitatea câmpului magnetic poate fi m ărit ă prin aranjarea corespunz ătoare a cablului –
curen ții trebuie s ă circule în cele 2 ramuri în aceea și direc ție (fig.2.5).

Fig. 2.5. Magnetizare cu conductor auxiliar la o îm binare sudat ă,
pentru detectarea fisurilor cu orientare longitudin al ă

Din cauza parcursului comparativ mare al liniilor d e câmp magnetic în aer, densitatea de
flux în piesa de controlat este relativ redus ă. Se poate realiza o cre ștere ulterioar ă, dac ă fluxul
este obligat s ă se închid ă nu prin aer, ci de exemplu printr-un profil din fi er în forma de U
(fig.2.6).

Fig. 2.6. Cre șterea valorii fluxului magnetic
prin a șezarea unui profil U din fier deasupra cablului de ajutor
Un astfel de control nu necesit ă contacte electrice, îns ă da na ștere la poli magnetici, dup ă cum se
constat ă din figura 4.7.

Fig. 4.7. Distribu ția liniilor de for ță și formarea polilor
în cazul unei table magnetizate prin conductor auxi liar

La magnetizarea cu un solenoid, bobina plan ă este înlocuit ă de un cablul flexibil înf ăș urat
în jurul piesei de controlat. În principiu, ambele geometrii ale cablului auxiliar au acela și efect,
anume magnetizarea longitudinal ă (fig.4.8).

Fig. 4.8. Principiul magnetiz ării longitudinale cu solenoid
pentru detectarea fisurilor orientate transversal și oblic

Câmpul magnetic orientat pe direc ția axei solenoidului produce indica ții ale fisurilor
transversale. Metoda nu necesit ă contacte electrice dar creaz ă poli magnetici.
La baza calcului intensit ății câmpului magnetic H din interiorul solenoidului st ă formula
general ă:
2 2I dnIH
+⋅= (4.7)

unde: n este num ărul de spire, d – diametrul bobinei, 1 -ungimea bob inei,

I – intensitatea curentului.

Hot ărâtor pentru intensitatea câmpului în interiorul un ui solenoid este, în afar ă de
configura ția sa (exprimat ă prin numitorul raportului de mai sus), a șa-numitul num ăr amperi-spire
I·n. Aceasta înseamn ă c ă o bobin ă (se presupune o geometrie constant ă) poate fi confec ționat ă
fie din multe spire din sârm ă sub țire pentru intensit ăți mici de curent, fie din spire pu ține dintr-un
conductor cu sec țiune mare pentru intensit ăți mari de curent. Intensitatea câmpului de
magnetizare este aceea și când produsul I·n r ămâne constant.
Alegerea modului de realizare depinde în primul rân d de punctul de vedere practic, adic ă
de problemele constructive și de tehnica de utilizare. Aceea și afirma ție este valabil ă și pentru
configura ția bobinei (raportul lungime/diametru).

2.3. Magnetizarea cu jug

Magnetizarea cu jug nu se deosebe ște fizic de magnetizarea cu solenoid. Cu aceast ă
metod ă se ob ține acela și efect, ea oferind îns ă anumite avantaje la manipulare.
Miezul de fier transmite în afara bobinei câmpul ma gnetic folosit pentru control, format
în interiorul bobinei.
Forma de baz ă a jugului magnetic este de potcoav ă (în cazul jugului închis), circuitul
magnetic închizându-se prin piesa de controlat.
Bobina jugului poate fi amplasat ă fie pe travers ă (fig.2.9),

Fig. 4.9. Principiul magnetiz ării cu jug pentru detectarea fisurilor
orientale transversal și oblic; bobin ă de magnetizare pe traversa jugului

fie divizat ă în dou ă, pe cele dou ă bra țe ale jugului (fig.4.10).

Fig. 4.10. Principiul magnetiz ării cu jug;
bobina de magnetizare divizat ă in dou ă p ărți, pe bra țele jugului

Jugul magnetic (electromagnet sau magnet permanent) se amplaseaz ă pe suprafa ța controlat ă
astfel încât liniile de for ță ale câmpului magnetic, între cei doi poli, s ă traverseze perpendicular
discontinuit ățile presupuse a exista în piesa controlat ă (fig.4.11). Orientarea liniilor de câmp se
poate eviden ția cu ajutorul indicatorul de flux, magnetic.

2.4. Magnetizarea cu electrozi de contact

Electrozii mobili de contact sunt confec ționa ți din cupru sau aluminiu și sunt lega ți prin
cabluri la sursa de curent. Ei sunt folosi ți pentru introducerea curentului electric în piesa
examinat ă, în vederea magnetiz ării acesteia (fig.4.16).
Distan ța dintre electrozi se calculeaz ă cu rela ția: I = 4,7 x d [A] în care I este intensitatea
curentului debitat de surs ă (se folose ște o surs ă de curent alternativ care furnizeaz ă un curent de
500 A).
Se apreciaz ă zona de examinare c ă are forma unei elipse cu semiaxa mare egal ă cu distan ța
dintre electrozi și cu semiaxa mic ă egal ă cu jum ătatea acestei distan țe.

Fig. 4.16. Magnetizarea cu electrozi de contact

Anexe

1. Instala ții de tip mese de control

2. Instala ții de tip bancuri de control

3. Jug magnetic DEUTROPULS

Concluzie

În urma prezent ării principiului de func ționare cât și a o parte din modurile de utilizare a
procedeului de control cu pulberi magnetice, rezult ă c ă aceste sunt înc ă o parte important ă în
domeniul defectoscopiei.
Defectoscopia cu pulberi magnetice are avantajul c ă ofer ă o imagine de ansamblu destul
de clar asupra localiz ării defectelor și în acela și timp, este o metod ă destul de simpl ă, care nu
necesit ă o preg ătire extensiv ă.
Întocmirea acestui proiect m-a ajutat s ă îmi îmbog ățesc cuno știn țele legate de acest
domeniu și s ă în țeleg mai bine modul de diagnosticare a defectelor m aterialelor prin acest
procedeu.
Bibliografie

1. Ilinoiu G. Evaluarea conformit ății betonului, Ed. Cartea Universitarã, Bucure ști, 2006.
2.SR EN 583-1/01 Examinãri nedistructive. Examinare a cu Pulberi magnetice.
6.STAS 9552/74 Defectoscopie Magnetic ă. Examinarea îmbin ărilor sudate prin topire
7. www.wikipedia.com
8. www.howstuffworks.com
9. http://web.mit.edu

Lucrare de licenta
Controlul fisurilor cu pulbere macnetica
Introducere
Fisurile in special cele de la suprafata pieselor s upuse permanent solicitarilor, reprezinta zonele
defecte cele mai periculoase. Nu doar consideratiil e teoretice , ci si rezultatele cercetarilor ,
avariile arata ca mai ales fisurile de suparafata d uc la distuugerea pieselor, deoarece chiar in

acele zonesunt , prezente , de obicei, cele mai mar i solicitari.Parearea raspandita in trecut nu
numai printre controlori , ca orice fisura cat de m ica ar duce cu timpul in mod cert la o ruptura nu
se mai justifica , ca urmare a cunostintelor despre mecanica ruperii.Cu toate acestea , detectarea
fisurilor se afla pe primul loc in cadrul operatiil or de control nedistructiv ( CND ) . Daca aceasta
problema a fost in prezent rezolvata la piesele cu geometrie simpla de tipul bare, tevi, bolturi ,
inele si altele , in special prin control de serie , de preferinta prin ultrasunete ,m curenti turbion ari
sau prin conmtrol automat cu flux de dispersie , in cazul pieselor cu forma complicata din
materiale feromagnetice , nu exista un procedeu mai adegvat de control pentru fisurile de
suprafata decat metoda de control ( al fisurilor ) cu pulbere magnetica ( PM ) Aceasta denumire
va fi folosita in lucrarea pe care o voi prezenta . Aceasta denumire caracterizeaza metoda mai
clara decat termenii folositi in standardele ,, met oda flux magnetic de dispersie" (1) , ,,controlul
cu pulbere magnetica" (2 la 4) , decat denumireile de asemenea utilizate ,, control magnetic al
fisurilor" , ,, controlul magneto – elastic ' sau d e cat expresia raspandita ,,fluxare" Nu datorita
regulilor severe actuale de asigurare calitatii ci mult inainte a fost introdus controlul PM in
industria auto si a furnizorilor acesteia , forje t urnatorii , fabrici de rulmenti. In aceste ramuri
industriale , PM este cea mai folosita metoda de CN D. Afirmatia este valabila nu numai in
legatura cu cantitatea zilnica de piese care se con troleaza , ci in primul rand in raport cu numarul
persoanelor care se ocupa de acest tip de control.I n mod suprinzator , nu exista nici o carte de
specialitate pentru controlori. Mult folosita carte a a lui E.A.W.Muler ,, Controlul materialelor
prin metoda pulberi magnetice" ( 5) a fost editata ultima oara in 1951 , apoi a fost inglobata in
,,Manual de control nedistructiv al materialelor " (6) al aceluiasi autor.Autorii lucrarii – un savant
, un cercetatorde aparate si un specialist in aplic arera controlului – doresc sa acopere acest gol.Ei
si-au propussa descrie intr-un limbaj accesibil sta rea actuala a controlului PM. Pe langa
posibilitatile tehnice de control , treuie clarific ate si limitele metodei , ca posibilitate de folosi re
ale altor metode de CND. Notiunea de fisura nu este univoc definita.Descrierea continuta intr-un
standard german (8) "o fisura este o separare local limitata a structurii materialului , cu latimea
redusa, insa adesea cu lungime si adancimie conside rabile"este inexactadin punct de vedere
cantitativ.
Intr-o alta norma germana (9) , fisura este defini ta ca o "separare limitata a materialului, cu
extinderea preponderenta in doua dimensiuni". Folos irea unor notiuni nedefinite , ca "redus" sau
"preponderent" apare ca nesadisfacatoare. O delimit are mai exacta fata de alte neomogenitati , ca
incluziuni , restasuri, sufluri sau zagrieturi , es te oferita de descrierea fisurii ca fiind o separar e
tridimensionala de material , ale carei dimensiuni se afla intre ele in raport minim 1:10:100.Prin
aceasta descriere, un defect este desemnat ca fiind fisura daca lungimea sa este de cel putin 10
ori mai marec decat adancimea , iar aceasta depases te , la randul ei latimea de cel putin 10 ori.
Cutele de forjare, suprapunerile si fisurile datora ta fulgilor constitue cazuri speciale. Stratificari le
sunt fisuri interne conditionate de procesul de fab ricatie(35).
Istoria controlului fisurilor cu pulbere magnetica
Principiile altor metode CND , de exemplu controlul ultrasonic , au fost descrise in cea de-a doua

jumatate a secolului XIX , fara a fi precizate posi bilitatile tehnice de cutilizare. In cazul PM ,
situatia a fost diferita.Englezul Saxby folosea dej ea in 1868 indicarea formarii campului
magnetic de cdispersie cu ajutorul deplasarii aculu i busolei pentru detectarea fisurilor tevilor de
tun . Ca in multe alte domenii ale dezvoltarii tehn ologice , tot probleme de tehnica miliotara au
reprezentat motivul datorita caruia americanul Hoke imagina metoda de detectare a fisurilor cu
ajutorul piliturii de fier. Doi ani mai tarziu a fo st acordat un patent , pe baza careia de Forest ,
intemeietorul firmei Magnaflux din Chicago , a obti nutlicenta,inainte ca sa foloseasca , prima
oara in 1912 , metoda de magnetizare cu ajutorul fl uxului de curent prin piesa. Primul aparat
european de control al fisurilor a fost construit i n anul 1937 de care italianul Giraudi sub
denumirea de Metalloscopio.In colaborare cu Institu tul Rotgen al Reichului . intemeiat de
Berthold si Vaupel in 1933 , Heubach in Berlin si E .A.W.MuLLer in cadrul firmei Siemens au
construit aparate mobile si combinate de control al fisurilor.Pana la revolutia politica din
Republica Ceho-Slovaca , Karasek a dezvoltat aparat ele Inkar , cwdand apoi firmei Tiede
fabricatia acestora , dupa fuga din Praga si inaint e de stabilirea in Brazilia , in anul 1948.Prima
pulbere fluorescenta a fost desacoperita in S.U.A . de Switzer in anul 1942.
K. si V.Deutsch au inceput in anul 1960 productia a paratelor

CONTROLUL CALITATII SUDURILOR
29.CONTROLUL CALITATII SUDURILOR
29.1.METODE DE CONTROL.GENERALITATI
Controlul nedistructiv nu duce la deteriorarea îmbi n ării sudate și nu influen țeaz ă negativ
comportarea în exploatare a acesteia. Spre deosebir e de controlul distructiv, carese bazeaz ă pe
încerc ări f ăcute cu distrugerea probei, respectiv a epruvetelor special confec ționate. În cazul
controlului nedistructiv, poate fi examinat ă, la nevoie, fiecare pies ă înparte, întrucît toate piesele
examinate pot fi utilizate. Prin metodele decontrol nedistructiv, a c ăror aplicare necesit ă mult ă
experien ță ,pot fi determinate anumite categorii de defecte, n u șivalorilecaracteristicilormecanice,
care pot fi stabilite numai prin încerc ări cu distrugere.Aplicarea metodelor de control ned istructiv
a contribuit, în mod substan țial, ladezvoltarea construc țiilor sudate.

29.3.CONTROLUL CU RADIATII X
Controlul nedistructiv cu radia ții electromagnetice penetrante a construc țiilor
sudate se bazeaz ă pe proprietatea acestor radia ții de a str ăbate substan ța,proprietate
asociat ă cu ac țiunea asupra unei pl ăci fotografice sau a substan țelor fluorescente.
Din aceast ă categorie de radia ții fac parte radia țiile X și radia țiilegamma.
Principiul metodei.
Radia țiile X sînt oscila ții electromagnetice, avînd frecven ță
foarte mare, respectiv lungimea de und ă foarte mic ă ; au proprietatea de a p ătrunde
materialele, fiind absorbite mai mult sau mai pu țin pe parcurs, în func țiede propriet ățile fizice și
grosimea materialului respectiv. Aceste radia ții emise de surse ca : aparate Rontgen, betatroane,
acceleratori liniari de electroni etc. dirijate pr intr-o mic ă fant ă asupra îmbin ării, str ăbătînd
grosimea acesteia, sînt f ăcute perceptibile cu ajutorul unuiecran fluorescent sau a unei pl ăci
fotografice.
Difuzarea, în continuare, a radia țiilor, este oprit ă de c ătre o plac ă de plumb.

Fig.29.3.1.Sursa Rontgen

Dac ă în cordonul de sudur ă exist ă o defec țiune intern ă (suflur ă, incluziune,porozitate, fisur ă etc.)
atunci razele X, în locul respectiv, sunt mai pu țin absorbite decît înlocurile vecine cu metal
compact, iar pe filmul amplasat pe fa ța opus ă a îmbin ării, se ob ținedup ă developare
opataîntunecat ă, a c ărei form ă constituie proiec ția defectului pe planul cli șeului radiografiei.
Fig.29.3.2.Principiul metodei de control

CONTROLUL CALITATII SUDURILOR
Aprecierea calit ății cus ăturilor de sudur ă poate fi f ăcut ă, fie pe baza cli șeului
radiografiei, fie pe baza fotografiilor cus ăturii. În vederea ob ținerii unei radiografii debun ă
calitate este necesar s ă fie îndeplinite anumite condi ții.
1.Preg ătirea suprafe ței cus ăturii înainte de radiografiere, prin eliminarea str opilor de sudur ă,
îndepărtarea zgurii și a straturilor de protec ție sau altor neregularit ăți ale suprafe țelor exterioare
și interioare. Suprafa ța cus ăturii se prelucreaz ă,prin polizare, numai în cazurile cînd
neregularit ățile acesteia ar putea creea dificult ăți îneviden țierea defectelor interne.
2.Pentru identificarea radiografiilor, pe una din p ărțile laterale ale cordonului de sudur ă, trebuie
plasate cifre sau litere din plumb care sâ apar ă pe film și care s ăserveasc ă la identificarea, f ără
dubiu a p ărții din îmbinarea examinat ă.
Suprafa ța controlat ă trebuie s ă fie marcat ă, prin poansonare, în cel pu țin dou ă puncte, cu acela și
indicativ. În cazul cînd condi țiile de lucru ale piesei controlate nu per-mit poan sonarea, se poate
folosi și un alt procedeu adecvat.
3.In cazul execut ării unui control radiologie pe toat ă lungimea cordonului de sudur ă
(radiografiere 100%), capetele filmelor succesive t rebuie s ă se suprapun ă pe o lungime de cel
pu țin 10 mm, pentru ca nici o por țiune a cus ăturii să nu fie omis ă la radiografiere.
Direc ția de iradiere.
Axa fasciculului de radia ții trebuie s ă fie orientat ă c ătre centrul sec țiunii examinate, dup ă o
direc ție normal ă la suprafa ță și film, în acel punct.
Se admite, utilizarea unei direc ții oblice de iradiere în cazul în care punerea în e viden ță a unor
anumite tipuri de defecte este înlesnit ă în acest fel, cum este cazul, defectelor situate î n planul
prelucr ării marginii tablei , sau dac ă forma piesei necesit ă oiradiere oblic ă.

Fig.29.3.3.Schema de principiu
1 – piesa;
2 – rama;
3 – identificator
4 – film;
5 – placa din plumb;
6 – caseta

Examinarea cu pulberi magnetice

EXAMINAREA CU PULBERI MAGNETICE
1. Terminologie si notiuni generale
Controlul nedistructiv magnetic, MT (Magnetic
Testing) – metoda de control nedistructiv care consta in detec tarea discontinuitatilor unui
material pe baza efectelor produse de acestea asupr a unor caracteristici ale campului magnetic
produs in obiectul controlat.
Examinarea cu pulberi magnetice – metoda de control magnetic, constand in detectar ea
discontinuitatilor materialelor feromagnetice cu aj utorul pulberilor magnetice ce se acumuleaza
in dreptul acestora, ca urmare a atragerii lor de c atre campurile de scapari.
Pulbere magnetica – pulbere cu o anumita granulatie, din materiale c u permeabilitate magnetica
mare si remanenta mica. In mod obisnuit sunt folosi ti oxizi de fier feromagnetici.

Materiale feromagnetice – materiale metalice cu permeabilitatea magnetica relativa r(mult mai
mare decat 1). Aceste materiale sunt atrase foarte puternic de un camp magnetic. Exemple: fier,
nichel, cobalt, magnetita – Fe 3O4.
Rezulta de aici ca, prin aceasta metoda, pot fi con trolate doar piese si semifabricate
confectionate din materiale care se magnetizeaza, c um ar fi: otel carbon si slab aliat,
fonta, unele oteluri aliate, cobalt, nichel si unel e aliaje ale lor.

Camp magnetic de dispersi e – camp magnetic produs in mediul inconjurator in d reptul unei
discontinuitati ca urmare a magnetizarii marginilor sale. Sinonim: camp sau flux de scapari (fig.
1).

Fig. 1 Magnetizarea unei piese fara discontinuitate (a)
si a uneia cu discontinuitate (b)

Campul magnetic de dispersie este neomogen si are energie mare.
Tendinta campului de a-si micsora energia pana la o valoare minima posibila este
satisfacuta prin atragerea unor particule feromagne tice depuse sub forma de pulbere pe suprafata
piesei controlate; se formeaza astfel aglomerari de pulbere pe suprafata piesei, marcand prezenta
defectelor.
Marimea campului magnetic de scapari depinde in mod direct de orientarea discontinuitatii in
raport cu liniile de forta ale campului magnetizant si de adancimea la care se gaseste
discontinutatea.

camp magnetic de scapari

1 2 3 4
1 – discontinuitate de suprafata, orientata perpend icular pe liniile de camp;
2 – discontinuitate in apropierea suprafetei, orien tata perpendicular pe liniile de camp;
3 – discontinuitate de profunzime, orientata inclin at fata de liniile de camp;
4 – discontinuitate in apropierea suprafetei , orie ntata paralel cu liniile de camp.
Fig. 2. Perturbarea liniilor de camp de catre disco ntinutati
Dupa cum se vede in figura 2 numai discontinuitatil e 1 si 2 pot fi detectate prin examinarea cu
pulberi magnetice.
2. Materiale utilizate la examinarea cu pulberi mag netice
Pulbere magnetica – vezi pct. 1
Pulbere magnetica fluorescenta – pulbere magnetica ale carei granule sunt acoperi te cu o
pelicula fluorescenta. Contrastul fata de fond se o btine prin diferenta de stralucire la iluminarea
cu radiatii ultraviolete (UV).
Pulbere magnetica colorata – pulbere magnetica ale carei granule sunt colorat e prin depunere de
pelicule sau prin atacare chimica. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de culoare.

Suspensie magnetica – suspensie de pulbere magnetica intr-un mediu de d ispersie (aer, apa,
petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, daca mediu l este lichid.
Observatie : In functie de modul de utilizare a pulberii magne tice, metodele de control pot fi:
– metode uscate, cand pulberea este folosita in sus pensie cu aer;
– metode umede, cand pulberea este folosita sub for ma de lichid magnetic.
Clasificarea standardizata a componentelor suspensi ei magnetice este prezentata in tabelul 1.

Tabelul 1
Pulbere Fluid purtator
Denumire Simbol Denumire Simbol
Fluorescenta A Aer 1
Hidrocarburi lichide 2
Colorata B Apa 3
Alte fluide 4

3. Tehnologia controlului cu pulberi magnetice

Pentru controlul cu pulberi magnetice a unui obiect (piesa, semifabricat) sunt necesare
urmatoarele operatii:

10 Curatirea suprafetelor controlate
 Zonele care se vor examina se curata mecanic in departandu-se murdaria, spanul, rugina,
arsura, produsele de coroziune. Substantele grase s e indeparteaza prin degresare, mai ales
arunci cand se vor utiliza suspensii magnetice pe b az apa.
 Curatirea se aplica zonei de examinat si unei zone adiacente pe o distanta de minimum
25mm.
 Prelucrarea mecanica este admisa cu conditia ca ea sa nu genereze o rugozitate a suprafetei,
Ra 12,5 m
20 Magnetizarea
Modul in care se realizeaza magnetizarea piesei est e esential pentru reusita controlului cu pulberi
magnetice.
Regula de aur, in cazul de fata, este urmatoarea: magnetizarea trebuie astfel realizata
incat liniile de forta ale campului magnetic sa cad a perpendicular pe discontinuitatile
cautate .

Sensibilitatea de detectie scade apreciabil daca or ientarea discontinuitatilor este deviata
cu mai mult de 45 0 fata de directia optima.
Luand in considerare directia liniilor de camp , in raport cu axa de simetrie a piesei
magnetizate, campul magnetic poate fi longitudinal sau transversal.
Vor exista deci:
– magnetizare longitudinala, cand directia c ampului magnetic este paralela cu
axa longitudinala a piesei (fig.3,a);
– magnetizare transversala, cand directia ca mpului magnetic este
perpendiculara pe axa longitudinala a piesei;
– magnetizare circulara (fig.3,b), cand lini ile de camp urmaresc conturul
periferic al obiectului controlat; ea poate fi cons iderata o varianta
a magnetizarii transversale.
Fig. 3.
Tipuri de magnetizare
Pentru a fi siguri ca toate discontinuitatile piese i vor fi detectate se poate proceda astfel:
– se combina metodele de magnetizare, obtina ndu-se magnetizarea mixta ;
– se schimba directia liniilor de camp magne tic prin schimbarea pozitiei
dispozitivului de magnetizare;
– se magnetizeaza suplimentar portiunile def icitare, prin una din metodele
posibile.
Exista o mare varietate de metode de magnetizare, c are folosesc aproape in exclusivitate
curentul electric pentru producerea campului magnet ic (v.anexa 1). Luand in consideratie modul
de producere a campului magnetic in piesa controlat a, magnetizarea se poate realiza:
– prin introducerea piesei intr-un camp magn etic;
– prin trecerea curentului electric prin pie sa.

Intrucat, aproape in exclusivitate, curentul electr ic este folosit la producerea campului
magnetic, felul si marimea curentului devin deosebi t de importante pentru controlul magnetic.
Cateva considerente:
 Intensitatea curentului electric trebuie sa fie suficient de mare pentru ca
inductia magnetica (B) din piesa magnetizata (in v ecinatatea suprafetei), indiferent de
metoda de magnetizare utilizata, sa fie de minimum 0,72 T.
 Curentul electric folosit la alimentarea dis pozitivelor de magnetizare poate fi:
continuu, alternativ sau pulsant.
Curentul continuu – asigura o mai buna sensibilitate de detectare a discontinutatilor
in profunzime (de circa 7- 8 ori mai buna decat la curentul alternativ), dar prezinta
inconveniente legate de obtinerea lui.
Curentul alternativ – asigura o buna sensibilitate de detectare a disco ntinuitatilor fine
de suprafata (din cauza vibrarii granulelor pulberi i), se obtine usor, dar are o mica
sensibilitate de detectare in profunzime (din cauza efectului pelicular).
Curentul pulsant – intruneste avantajele metodelor precedente dar se obtine destul de
dificil.
 Dispozitivele de magnetizare moderne permit masurarea intensitatii curentului electric
folosit la crearea campului magnetic. Valorile inte nsitatii minime a curentului pentru
fiecare metoda de magnetizare sunt indicate in stan dardul STAS 8539-85 pct.3.1.
30 Aplicarea pulberii magnetice
La metodele uscate (v. pct. 2) pulberea se poate aplica pe suprafata piesei examinate sub
forma de suspensie A1 sau B1 (tabelul 1), prin pulv erizare sau prin sitare. Pentru suprafetele
rugoase se poate folosi un recipient din plastic cu pereti subtiri (doza magnetica).
La metodele umede , suspensiile de tip A2, A3, A4, B2, B3 si B4, se a plica prin turnare,
pulverizare, pensulare, stropire sau imersie.
Pentru amplificarea contrastului se admite indepart area excesului de penetrant prin
agitarea pesei, suflarea cu un jet de aer (max. 2 b ar) sau asezarea ei intr-o pozitie favorabila
scurgerii excesului de suspensie.
Derularea si aplicarea pulberii – conduce la doua t ipuri de metode de control.
– Metoda in camp aplicat, la care aplicarea suspens iei magnetice si observarea indicatiilor
se fac in timpul magnetizarii (fig. 4,a).

– Metoda in camp remanent, la care aplicarea suspen siei magnetice si observarea indicatiilor
se fac ulterior magnetizarii (fig.4,b).

Fig. 4. Derularea in timp a etapelor de magnetizare si depunere a pulberii
40 Examinarea suprafetei
Definitii

Indicatie – orice aglomerare evidenta de pulbere magnetica
Indicatie relevanta – indicatie care poate fi asociata cu existenta un ei discontinuitati.
Marimea indicatiei nu reprezinta marimea reala a di scontinuitatii.
Indicatia nu ofera nici o informatie asupra adancim ii discontinuitatii.
Indicatie nerelevanta – indicatie provocata de o alta cauza decat existe nta unei discontinuitati.
De obicei se datoreaza unei tehnici de magnetizare incorecte sau configuratiei geometrice a
piesei.
Indicatie neconcludenta – indicatie pe baza careia nu se poate stabili exi stenta unei
discontinuitati sau nu se poate determina natura ac esteia.
Indicatie difuza – indicatie fara contururi clare. Se datoreaza in general unei
discontinuitati aflate in vecinatatea suprafetei m aterialului controlat.
Depozit de pulbere – acumulare excesiva de pulbere magnetica pe o port iune a suprafetei
controlate, datorita unei magnetizari excesive a ma terialului.

Examinare
Examinarea suprafetei se executa dupa fiecare magne tizare.

– Suprafetele controlate cu suspensie de tip ul A1….A4 se examineaza in
incinte intunecate sau slab iluminate, folosind lum ina ultravioleta.
– Suprafetele controlate cu suspensie de tip ul B1….B3 se examineaza in
lumina naturala sau atificiala, iluminarea minima p e suprafata fiind de 500 lx
(bec cu incandescenta de 100 W situat la o distanta de 0,2 m sau tub
fluorescent de 80 W la distanta de 1 m de suprafata examinata).
– Indiferent de felul radiatiilor utilizate (lumina alba sau ultravioleta) sursa de
lumina se indreapta spre suprafata examinata si se ecraneaza spre
observator. Unghiul dintre normala la suprafata si directia de examinare nu va
depasi 30 0.

50 Interpretarea
Prezenta unei aglomerari de pulbere intr-o zona a p iesei (indicatie) indica posibilitatea existentei
unei discontinuitati.
Interpretarea indicatiilor se va face dupa c onfiguratia lor, amplasarea pe piesa, tehnologia
folosita la obtinerea piesei si conditiile in care a fost exploatata (daca e cazul).
Discontinuitatile plane (fisuri, suprapuneri , stratificari, nepatrunderi etc) dau indicatii cu
aspect de linii continue, intrerupte sau punctate.
Discontinuitatile spatiale (incluziuni, sufl uri etc) dau indicatii circulare sau ovale.
Modificarile de sectiune, suprafetele de sep aratie intre materiale cu proprietati magnetice
diferite, magnetizarile prea intens, precum si cant itatile prea mari de pulbere pot provoca
indicatii nerelevante.
Indicatiile neconcludente, datorate in mod o bisnuit modului de lucru necorespunzator si
pregatirii incorecte a suprafetei, impun repetarea controlului.
Luarea deciziei A/R presupune referirea la p revederile unui standard sau ale unei norme.
De exemplu, daca se aplica prevederile prescriptiil or ISCIR – CR 6 – se procedeaza
astfel:
Se impart indicatiile in:
– liniare , la care lungimea este mai mare decat triplul lati mii maxime;

– rotunjite – circulare sau eliptice – la care lungimea este m ai mica decat triplul latimii
maxime.
Nu sunt admise:
– discontinuitatile ale caror indicatii sunt liniare;
– discontinuitatile ale caror indicatii sunt rotunjite, daca dimensiunea maxima a indicatie i
este mai mare de 4 mm.
Se admit cel mult trei discontinutati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima de 4 mm,
situate in linie, cu conditia ca distanta dintre ma rginile indicatiilor sa fie de cel putin 1,5 mm

Observatie : pentru sporirea cantitatii de informatii privind discontinuitatile si natura lor,
controlul se completeaza cu o examinare optico-vizu ala a portiunii defecte!

60 Demagnetizarea
Exista numeroase situatii in care magnetismul reman ent aparut in urma controlului magnetic
dauneaza bunei functionari a pieselor in exploatare sau la prelucrarea ei in continuare (sudare cu
arc electric, vopsire in camp electrostatic, montaj etc.).
Din acest motiv, la sfarsitul controlului magnetic, trebuie inclusa o operatie de demagnetizare
a pieselor controlate.
Scopul demagnetizarii consta in readucerea starii m agnetice a materialului la punctul zero al
buclei de histerezis, adica aducerea la valoarea ze ro a inductiei B si a intensitatii campului
magnetic H (fig. 5).

Fig. Demagnetizarea prin schimbarea polilor
si reducerea concomitenta a campului magnetic

Practic, acest deziderat se poate realiza aplicand una din urmatoarele scheme de
demagnetizare:
a. trecerea piesei printr-o bobina de curent alternat iv si indepartarea ei axiala, lent,
pana la circa 1,5 m.
b. introducerea piesei intr-o bobina de curent altern ativ si reducerea treptata a
curentului la valoarea zero.
c. trecerea prin piesa a unui curent alternativ a car ui intensitate se reduce treptat la
zero.
d. amplasarea pe suprafata a unui jug magnetic alimen tat cu curent alternativ si
indepartarea sa – fara a intrerupe curentul – perpe ndicular pe suprafata, pana la o
distanta de circa 0,45 m.
Verificarea demagnetizarii, in lipsa unui aparat sp ecial de masurare a campului magnetic
tangential, se poate face cu un ac magnetic suspend at deasupra piesei urmarind rotirea acestuia
(testul busolei) sau, calitativ, folosind agrafe di n otel feritic nemagnetizat, suspendate de un fir
(testul lantisorului).

70 Curatirea finala
Urmele de suspensie magnetica se indeparteaza prin stergere cu ajutorul unei panze curate. Se
poate folosi si un tampon textil imbibat intr-un so lvent adecvat pentru indepartarea lichidului
purtator.

Fig.8. Defecte artificiale
Discontinuitatea (defect plan orientat perpendicula r pe axa piesei si pe liniile campului
magnetic) produce o indicvatie de defect liniara, p e intreaga circumferinta a piesei.
Prezenta indicatiei demonstreaza capacitatea sistem ului de control de a detecta acest tip de
defect si ne obisnuieste cu aspectul indicatiei de defect (linie continua sau intrerupta pe
circomfernita piesei, in zona de imbinare).
Experimentul 3 : Magnetizarea cu jug magnetic
Scop : insusirea modului de utilizare a jugului magnetic pentru magnetizarea unei piese in
vederea examinarii cu pulberi magnetice.
Jug magnetic – piesa in forma de U, care conduce liniile de camp ale unui electromagnet sau
magnet permanent si care serveste la magnetizarea o biectului de controlat, (fig. 9).

Bobina

Jug magnetic

Fig. 9. Jug magnetic (EM)
Desfasurare :

Se verifica daca jugul magnetic indeplineste condit ia impusa de standard: ridicarea numai
cu ajutorul fortei magnetice a unei piese din mater ial feritic avand o masa de 18 kg,
pentru alimentarea in curent continuu, respectiv 4, 5 kg pentru alimentarea in curent
alternativ.

Jugul magnetic se amplaseaza pe suprafata controlat a astfel incat liniile de forta ale
campului magnetic, intre cei doi poli, sa traversez e perpendicular discontinuitatile
presupuse a exista in pesa controlata. Orientarea l iniilor de camp se poate evidentia cu
ajutorul indicatorul de flux, magnetic.

Pentru acoperirea unei suprafete mari este necesar ca electromagnetul sa fie amplasat
succesiv pe portiuni alaturate (1,2,3.7 in figura 1 0), astfel incat intreaga suprafata sa fie
controlata. Suprafata activa a electromagnetului se apreciaza pe baza distantei d dintre
polii jugului.

Fig. 10. Amplasarea succesiva a jugului electromagn etic
Magnetizarea cu electrozi de contact
Scop : insusirea modului de utilizare a electrozilor de contact magnetizarea unei piese in vederea
controlului cu pulberi magnetice.
Notiuni teoretice :
Metode de magnetizare (v. pct. 3).
Electrozi mobili de contact – electrozi usor manevrabili, din cupru sau alumini u, legati prin
cabluri la sursa de curent, folositi pentru introdu cerea curentului electric in piesa examinata, in
vederea magnetizarii acesteia (fig. 11).

Desfasurare :

Se calculeaza distanta dintre electrozi d folosind relatia: I = 4,7 x d [A]
in care I este intensitatea curentului debitat de s ursa (in laborator se foloseste o sursa
de curent alternativ ZS 500 care furnizeaza un cure nt de 500 A).

Se apreciaza zona de examinare ca are forma unei e lipse cu semiaxa mare egala cu
distanta dintre electrozi si cu semiaxa mica egala cu jumatatea acestei distante (v. fig. 9
din exp. 3).

Pentru examinarea unei suprafete intinse se va resp ecta asezarea electrozilor conform
aceleiasi figuri, iar directia de asezare a electro zilor se va roti cu 90 0 la a doua examinare.

Pentru detectarea discontinuitatilor longitudinale ale cusaturilor sudate, electrozii se vor
amplasa de o parte de alta a cusaturii, astfel inca t directia curentului de magnetizare sa
formeze un unghi de 20-30 0 cu axa sudurii. Examinarea in lungul imbinarii se face pe
zone suprapuse pe o distanta de 40 – 50 mm, cu scopul punerii in evidenta a defectelor
din preajma electrozilor (fig. 12, a si b).

Pentru detectarea defectelor transversale, curentul de magnetizare trebuie sa faca un
unghi de 90 – 120 0 in raport cu axa cusaturii sudate, iar distanta di ntre electrozi, pentru
doua zone vecine, sa nu depaseasca 100 mm (fig. 12, c).

Fig. 12. Magnetizarea cusaturilor sudate cu electro zi de contact

Anexa 1
Metode de magnetizare
Metoda Dispozitiv Principiu Simbol
Magnetizare cu flux
magnetic prin piesa
(magnetizare polara) Magnet permanent
MP
Electromagnet
EM
Magnetizare cu conductori
parcursi
de curent Bobina rigida
BR
Conductor rigid
CR
Cablu flexibil central
FC
Cablu flexibil multiplu
(bobina)
FB
Cablu flexibil adiacent
FA
Magnetizare cu flux
de curent prin piesa Dispozitive de contact
DC
Electrozi
CE

Montaj inductiv
MI

Anexa 2
Exemple de aplicare practica a metodelor de magneti zare
Tipul piesei Discontinuitatile
depistate Schema magnetizarii Simbolul
metodei
Arbore Fisuri longitudinale pe
portiunile cilindrica si
conica
DC
Arbore Fisuri transversale
sau oblice

BR
Arbore Fisuri transversale
sau oblice
EM

Arbore Fisuri orientate oricum
BR
Arbore Fisuri orientate oricum
EM+DC
Arbore Fisuri transversale
pornind de la gaurile de
ungere
BR
Paleta de
turbina Fisuri transversale
EM
Cilindrica
(arbore,disc,
gros) Fisuri radiale pe
suprafetele frontale
CE
Disc Fisuri radiale
DC
Tubulara Fisuri transversale pe
suprafata interioara
BR

Cu gauri Fisuri longitudinale pe
suprafata interioara a
gaurilor
CR
Inel Fisuri orientate oricum,
pe toate fetele inelului
EM+DC
Arcuri
elicoidale Fisuri longitudinale
si transversale pe
suprafata spirelor
CR
Biela inchisa Fisuri longitudinale pe
suprafetele exterioare
DC
Biela cu capac Fisuri longitudinale pe
suprafetele exterioare
DC
Notatii:
P – piesa;
I – curentul electric de magnetizare;
C – placi de curent
Sussa : Creaza profesional