Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. [624030]

1
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 2
1. Educația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
1.1 Reconfigurarea pro priului potențial ………………………….. ………………………….. …………………. 4
1.2 Acceptarea incertitudinii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
2. Antreprenoriatul și pregătirea antreprenorială ………………………….. ………………………….. …. 9
2.1. Antreprenoriat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 9
2.2. Pregătirea antreprenorială ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
2.2.1 Pregătirea antreprenorială preșcolară ………………………….. ………………………….. ……….. 13
2.2.2 Pregătirea antreprenorială în școli ………………………….. ………………………….. ……………. 19
3. Abilități și activități spre un antreprenoriat de succes ………………………….. …………………… 25
3.1. Succesul unei întreprinderi ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 25
3.2 Abilități esențiale ale unui antreprenor ………………………….. ………………………….. …………… 27
3.3. Activități spre un antreprenoriat de succes – activitățile extracurriculare ……………………. 33
4. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 45
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 47
Anxexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 49

2
Introducere

Dată fiind viteza schimbării, guvernele și mediul de afaceri din întreaga lume recunosc că
educația și pregătirea profesională sunt cheia viitorului. Pe lângă asta, subliniază necesitatea
vitală de a fi dezvoltate competențe în zona creativității și inovației.
În primul rând este esențial să se genereze idei pentru produse și servicii noi și să se
mențină avantajul competitiv. În al doilea rând, este esențial ca educația și pregătirea
profesională să formeze oameni flexibili și adaptabili, care să răspundă cer ințelor de pe piețele în
schimbare. Nu în ultimul r ând, toți oamenii trebuie să se adapteze la o lume în care, pentru
majoritatea dintre ei, a avea un loc de muncă sigur și pentru toată viața ține de domeniul
trecutului.1
Competențele și aptitudinile p e care își propune să le formeze educația antreprenorială
pot sta la baza succesului personal al individului, atât în cariera școlară, cât și în viața
profesională și socială.2 De aici rezultă și importanța cunoașter ii abilităților necesare unui
antreprenor, precum și a modalităților prin care acestea pot fi îmbunătățite pe parcursul anilor de
școlarizare, atât în cadrul orelor de clasă, cât și în afara acestora.
Ca suport metodologic pentru partea teoretică am folosi t atât lucrări de specialitate , cât
și articole care abordau teme precum educația și necesitatea unor schimbări în sistemul
educațional, antreprenoriat și pregătirea antreprenorului pentru a fi unul de success.
Pentru partea practică , am ales să prezint p rofilul unui antreprenor de succes, iar prin
intermediul unui chestionar am urmărit modul în care activitățile extracurriculare au participat la
formarea și îmbunătățirea abilităților necesare antreprenorului de astăzi.
Scopul lucrării este de a reflecta potențialul educației de a participa la formarea atât a
cunoștințelor academice necesare unui antreprenor, dar și a competențelor acestuia, care sunt cel
puțin la fel de importante în lupta pentru succesul în afaceri.

1 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
21
2 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 38

3
Obiectul cercetării constituie în prima parte analiza carențelor existente în sistemul
educațional, care odată conștientizate și asumate, pot fi depășite, având un impact pozitiv atât
asupra individului, cât și asupra economiei în general.
În partea practică a lucrării, ob iectul cercetării îl constituie informațiile colectate de la
persoane care au fost implicate în activități extracurriculare. Informațiile rezultate au reflectat
modul în care activitățile din afara orelor de clasă, pot veni în întâmpinarea nevoilor existen te și
neacoperite de sistemul actual educațional standardizat.
Lucrarea este struc turată pe două capitole teoretice , două practic e, cuprinzând un capitol
privind metodologia cercetării , urmate mai apoi de concluzii și recomandări, bibliografie, iar în
final de anexe .
În capitolul I “Educația ” sunt prezentate informații privind sistemul educațional actual
și nevoia resimțită a unor schimbări radicale.
Capitolul II cuprinde informații privind “Antreprenoriatul și pregătirea
antreprenorială ”. Ce înseamnă și preuspune antreprenoriatul astăzi și cum ar trebui să se
realizeze pregătirea viitorilor antreprenori încă din grădiniță.
Capitolul III prezintă ce înseamnă un antreprenoriat de success, care sunt abilitățile
estențiale unui antreprenor și rolul activităț ilor în care tinerii se pot implica în afara orelor de
clasă, în pregătirea lor antreprenorială.
În capitolul IV este cuprinsă metodologia cercetării , cuprinzând interpretările
rezultatelor obținute în urma chestionării unui număr de 61 de persoane care au fost implicate în
activități extracurriculare.
La finalul lucr ării sunt prezentate concluziile și recomandările formulate ca urmare a
cercetării teoretice a tematicii, dar și a celei practice. Acestea sunt urmate de bibliografie și de
anexe .

4
1. Educația

Cu toate c ă recunoaștem importanța educației, continuă să existe probleme profunde, iar
unul din aspectele îngrijorătoare este faptul că deși sistemele educaționale de peste tot din lume
sunt reformate, multe dintre aceste reforme sunt susținute de interese politice și comerciale care
înțeleg eronat felul în care învață oamenii și felul în care funcționează cu adevărat școlile foarte
bune. Drept rezultat, distrug perspectivele a nenumărați tineri.3

1.1 Reconfigurarea propriului potențial

În dece mbrie 1862, Abraham Lincoln s -a adresat Congresului pentru cel de -al doilea mesaj
anual. Și -a scris discursul cu o lună înainte de a semna Proclamația de Emancipare, iar în mesajul
său cerea Congresului să privească situația cu care se confruntau. El a dec larat următoarele:
“Dogmele trecutului mai liniștit nu se potrivesc cu prezentul furtunos. Ne co nfruntăm cu multe
dificultăți și pentru că situația noastră este nouă, trebuie să gândim și să acționăm diferit. Mai
întâi trebuie să ne dezrobim noi înșine și abia mai apoi ne vom salva țara”.
Ceea ce a vrut să spună Lincoln a fost că ne trăim viețile ghidându -ne după idei cărora le
suntem devotați, dar care numai sunt nici adevărate, nici relevante. Suntem hipnotizați și
acaparați de ele. Dar pentru a merge mai departe trebuie să ne scuturăm de toate acestea. Având
în vedere provocările cu care ne confruntăm în prezent, cea mai profundă schimbare trebuie să se
producă în modul în care ne concepem propriile capacități și pe cele ale copiilor. Mulți, dacă nu
major itatea oamenilor, nu au nici cea mai vagă idee despre realele lor talente sau capacități. Prea
mulți consider ă că nu au niciun fel de înzestrări speciale. Premisa autorului este că toți oamenii
sunt înzestrați prin naștere cu talente natural e, doar că puți ni sunt aceia care le dezvoltă în mod
corespunzător. Ironia este că unul dintre principalele motive ale acestei masive irosiri de talent îl
constituie chiar procesul menit să îl dezvolte, anume educația.4

3 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative . Revoluția de la bază a îvățământului ”,Editura Publica, București,
2015, pg. 13
44 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
22 – 23

5
Educația formală este compusă din trei elemente pri ncipale: materie, predare și evaluare.
Strate gia de bază este de a le standardiza pe cât de mult posibil.
Multe țări au acum repere clare privind materia pe care școlile ar trebui să o predea, adesea
an de an, într -un fel de programă națională. Un astfel de sistem este valabil în Anglia, Franța,
Germania, China și în multe alte țări. Unele țări au însă cadre mai flexibile, inclusiv Finlanda,
Scoția și până acuma, Statele Unite și Singapore. Cele mai multe programe naționale se bazează
pe ideea unor materii separate. În majoritatea sistemelor există o ierarhie a acestor materii. În
vârful ierarhiei se află alfabetizarea, matematica și acum disciplinele ȘTIM (știință, tehnologie,
inginerie și matematică). Apoi urmează cele umaniste, inclusiv istoria, geografi a și științele
sociale.
În ceea ce privește predarea , standardizarea actuală favorizează predarea direc tă a
informațiilor punctuale, a abilităților și tehnicilor predate întregii clase, în detrimentul
activităților de grup. Denotă scepticism în privința creativității, manifestărilor personale, a
modelelor de lucru și de învățare nonverbale, non -matematice, cum ar fi asimilarea prin
descoperire și j oacă, chiar și la grădiniță.
Când vine v orba de evaluări, standardizarea pune accent pe examinări formale, scrise și pe
folosirea multor teste cu întrebări cu mai multe variante de răspuns, în așa fel încât răspunsurile
elevilor să fie ușor de codificat și procesat .5
Abordările curente în privin ța educației și a pregătirii profesionale sunt obstrucționate de
asumpțiile legate de inteligență și creativitate, care au risipit și înăbușit talentele unui număr
impresionant de oameni. Acest fenomen se datorează, parțial, unei obsesii pentru anumite tip uri
de capacitate academică și unei preocupări pentru testarea standardizată.
Risipirea talentului nu este deliberată. Majoritatea profesorilor sunt profund angajați în
efortul de a -i ajuta pe studenți să -și manifeste întregul potențial. Politicienii, de asemenea, țin
discursuri impetuoase despre cum trebuie să fie scoase la lumină capacitățile fiecărui elev în
parte. Irosirea talentului poate să nu fie deliberată, dar este sistematică. Și este sistematică pentru

5 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creat ive. Revoluția de la bază a îvățământului ”,Editura Publica, București,
2015, pg. 42 – 43

6
că învățământul de stat este un sistem care se bazează pe presupuneri adânc înrădăcinate, care
și-au pierut valabilitatea în timp.6
Problema creată de principiul conformismului în educație este că oamenii nu sunt de la bun
început standardizați. Fiecare individ este unic. Cu toții suntem diferiți între noi din punct de
vedere fizic, dar și în ceea ce privește talentele noastre, personalitățile și preocupările. O
perspectivă îngustă asupra conformismului creează, inevitabil, un număr enorm de
nonconformiști care s -ar putea să fie respinși de sistem sau să fie marcați pentru a primi un
tratament care să -i “repare”.
Aceasta este una dintre problemele esențiale în promovarea unei culturi a conformismului
strict din educație. Autorul nu face referire la standardele de comportament și conduit ă în
societat e, ci despre dacă și cum sunt încurajați elevii să pună întrebări, să caute răspunsuri
alternative și neobișnuite și să -și exercite puterile creativității și ale imaginației. Conformismul
rigid este esențial în producția de bunuri, dar oamenii sunt diferiț i. În circumstanțele potrivite,
suntem, de asemenea, foarte creativi și imaginativi . Într -o cultură a conformismului, aceste
capacităț i sunt descurajate în mod activ , chiar disprețuite.7
Standardizarea are ca urmare și presiunea resimțită atât de elevi, cât și de profesori și
școli, presiune care este în continuă creștere. Aceasta este exacerbată de cerințele înspre a crește
performanțele la testele standardizate și de pro gramele federale care se focalizează asupra
simptomelor rezultatelor slabe fără să se ocupe sau măcar să țină cont de cauzele care stau la
baza acestora.
Această situație le lasă elevilor, aflați sub o presiune prea mare, două alternative de bază :
să se descurce sau să r enunțe. Din ce în ce mai mulți renunță. Sistemul îi încadrează apoi în clase
pentru elevi cu rezultate slabe la învățătură unde ei nu vor mai fi motivați în nici un fel. Alții
încearcă să se descurce, prinși în conflictul dintre competiția față de colegii lor (și mulțumirea
părinților și a profesorilor), pe de o parte, și încercarea de a fi autentici și mulțumiți de ce fac, pe

6 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
24
7 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative . Revoluția de la bază a îvățământului ”,Editura Publica, București,
2015, pg. 75 – 76

7
de altă parte. Rezultatul final constă într -o lipsă de motivație și implicare, o irosire a potențialului
lor și o diminuare a contri buției pe care ar putea -o avea în societate.8
Dacă elaborați un sistem pentru a face ceva punctual, să nu fiți surprinși dacă face exact
acest lucru. Dacă avem un sistem educațional bazat pe standardizare și conformism, care suprimă
individualitatea, imagi nația și creativitatea, nu ar trebui să ne mire dacă face exact acest lucru.9
Principiul liniarității funcționează bine pentru sectorul manufacturii; nu și pentru oameni.
Educarea copiilor în funcție de grupele de vârstă din care fac parte presupune că cel mai
important lucru pe care îl au în comun este data fabricației. În realitate, elevi diferiți învață în
ritmuri diferite la discipline diferite. Un copil cu o abilitate nativă într -un anumit domeniu ar
putea să aibă mari dificultăți în altul. Unul ar put ea să fie egal cu elevii mai mari din punct de
vedere al rezultatelor obținute la anumite activități și în urma altora mai mici , în cazul altor
activități. Nu se aplică acest principiu al loturilor în afara școlilor. Nu ținem toți copiii de zece
ani depart e de cei de nouă ani, în clădiri diferite. Această formă de segregare se observă în mare
parte în școli.
Principiul cererii și ofertei nu se aplică nici el în viețile oamenilor, pentru că viața în sine
nu este liniară. Dacă îi întrebi pe oamenii ajunși la mijlocul vieții și pe cei mai în vârstă dacă fac
exact ce plănuiau să facă atunci când erau la liceu, foa rte puțini spun că da. 10

8 Senge Peter, Cambron – McCabe Nelda, Lucas Timothy, Smith Bryan, Dutton Janis, Kleiner Art, “Școli care
învață ”, Editura Trei, București, 2016, pg. 43
9 Robinson Ken, Ar onica Lou, “Școli creative . Revoluția de la bază a îvățământului ”,Editura Publica, București,
2015, pg. 20
10 Idem, “Școli creative . Revoluția de la bază a îvățământului ”,Editura Publica, București, 2015, pg. 77

8
1.2 Acceptarea incertitudinii

Dintre toți copiii care încep școala anul acesta, 65% vor avea slujbe care nu s -au inventat
încă.
Această ipoteză, deși e imposibil de dovedit, vine din partea unei surse foarte respectabile
și responsabile, Cathy N. Davinson, profesor la Universitatea Duke și co -director MacArthur
Foundation Digital Media and Learning Competitions. Totuși, după ce ne revenim din
surprinderea cauzată de această cifră, ipoteza pare plauzibilă. Elevii din anii 1960 nu aveau cum
să întrevadă faptul că dezvoltarea uluitoare a pieței muncii și creșterea economică din anii 1970
și 1980 aveau să se datoreze diverselor aspecte ale industriei de calculatoare personale. Nu mai
departe de anii 1980, nimeni nu se gândea că -și va câștiga existența cu ajutorul internetului.
Niciuna dintre aceste inovații nu se întrevedea cu zece sau cincisprezece ani înainte, și
dată fiind tendința schimbării de a se autoalimenta și de a -și accelera ritmul, putem fi siguri că
următorul deceniu va aduce și mai multe surprize. Nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine – sau
peste o oră sau un minut – cu atât mai puțin cu generația următoare.
În acest context, ceea ce învață copiii este mai puțin important decât cum aceștia învață
să învețe singuri.
Este evident că orice copil are nevoie de cuno ștințe de bază în științe și matematică ;
trebuie să înțeleagă cum funcționează limbajul pentru a comunica eficient și nuanțat ; ar trebui să
știe câte ceva despre politică și istorie pentru a se simți conforta bil în lume și să aibă o oarecare
tangență cu arta, astel încât să aprecieze setea de sublim a oamenilor. Pe lângă aceste aptitudini
fundamentale, sarcina primordială a educației este să le arate copiilor cum să învețe. Să -i facă să
vrea să învețe. Să le anime curiozitatea, să încurajeze uimirea și să le insufle încrederea în sine,
astfel încât să dobândească instrumente care mai târziu îi vor a juta să răspundă la întrebările pe
care noi încă nu ni le -am pus.
În acest sens, devine evident că educația con vențională, cu insistența sa pe memorare,
separarea superficială a conceptelor și pro grama nediferențiată axată strict pe testare, nu mai dă
roade. Într -o lume în care schi mbările cer mai mult decât oricâ nd un grad nemaiîntâlnit de
flexibilitate, educația convențională este în continuare casantă. 11

11 Khan Salman, “O singură școală pentru toată lumea”, Editura Publica, București, 2015, pg. 179 – 180

9
2. Antreprenoriatul și pregătirea antreprenorială

2.1. Antreprenoriat

Antreprenoriatul este în primul rând o stare de spirit. Aceasta presupune motivare și
capacitatea unei persoane, fie că este vorba de o persoană independentă sau de o organizație, de a
identifica o oportunitate și de a o folosi adăugând valoare sau obținând un beneficiu.
Antreprenoriatul constă în starea starea de spirit și procesul de creare și dezvoltare a unei
activități economice , îmbinând asumarea riscurilor, creativitatea și/sau inovarea cu un
management solid în cadrul unei firme noi sau al uneia existente.12
Termenii de “antreprenoriat” și “antreprenor” au devenit din ce în ce mai utilizați în
întreaga lume deoarece antreprenoriatul tinde să fie asociat cu dezvoltarea economică și
bunăstarea unei națiuni.
Activitatea antreprenorilor are un impact puternic asupra lumii deoarece, chiar dacă nu ei
sunt cei care inventează lucruri noi, p ână la urmă ei sunt cei care fac ca lucrurile să se miște și
lumea să progreseze. Ei sunt cei care introduc noi tehnologii, promovează noi produse,
stimulează descoperirea de noi resurse și mobilizează capitalul. În plus, antreprenorii sunt cei
care asigură un loc de muncă pentru cea mai mare parte a popul ației globului.13
Funcția economică a întreprinzătorului este reflectată de legătura între tehnică și
economie. Savanții pot să descopere produse noi, cercetătorii pot să găsească procedee, metode
de fabricație avansate; nici unele, nici altele nu devin rea litate economică decât pornind de la
momentul în care întreprinzătorul lansează în fabricație produsele noi, prin punerea în aplicare a
unor procedee inedite. Funcția sa proprie este inovația, care constă în transformarea invențiilor în
economie reală.14
Din ce în ce mai mulți oameni și -au dezvoltat spiritul de întreprinzător și au demarat o
“afacere”, în tentativa lor, adeseori dusă până la limitele disperării, de a supraviețui unui mediu
ambiant din ce în ce mai ostil.

12 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 35
13 https://emanageri.wordpress.com/tag/importanta -antreprenoriatului/
14 Nicolescu Ovidiu, Plumb Ion, Pricop Mihai, Vasilescu Ion, Verboncu Ion, “Abord ări moderne în managementul
și economia organizației ”, Vol II, Editura Economică, București, 2003, pg. 25

10
În țări cu ceva mai multă experienț ă, din foarte multe puncte de vedere, noțiunea de
afacere are alte accepțiuni. Spre exemplu, americanii consideră afacerea ca reprezentând o
“tranzacție cu finalitate financiară ”, britanicii o înțeleg ca pe “un lucru (inițiatăvă) care trebui
făcut, pentru a câștiga bani”, iar francezii o definesc ca reprezentând fie “un tot, ce constituie
obiectul unei ocupații și privește interesul cuiva (întreprinzător): activități comerciale,
industrial e, financiare etc.”, fie “un lucru cu urm ări financiare ”, fie “opera țiuni constând în
studierea, contractarea și realizarea pentru un organism – client, a unui produs specific, ce nu
există până în acel moment, într -o anumită formă sau în contextul dat ”.
Putem, așadar concluziona că afacerea reprezintă orice inițiativă a un ui întreprinzător,
concretizată, de regulă, într -o relație cotractuală și având o finalitate economic -financiară bine
precizată, corespunzătoare unui anumit scop.15
Care este prima datorie și răspundere permanentă a managerului unei afaceri? Să se
străduiască să obțină cele mai bune re zultate economice c u putință folosind resursele ang ajate
sau disponi bile în mod curent. Toate celelalte lucruri care se așteaptă de la manageri sau pe care
aceștia pot dori să le realizeze se sprijină pe un randament e conomic bun și pe rezultate care să
producă profit câțiva ani. Chiar sarcini manageriale de primă importanță, cum ar fi evaluarea
responsabilităților sociale ale companiei și a posibilităților de ordin cultural, nu fac excepție de la
această presupoziție. Și cu siguranță nu fac excepție, în general, recompensele personale ale
managerului – banii și poziția.
În consecință, toți directorii de firme își petrec o mare parte a timpului, dacă nu tot
timpul, cu probleme privitoare la realizările economice pe terme n scurt. Îi preocupă costurile și
prețurile, programarea producției și desfacerea, controlul calității și servirea clienților,
aprovizionarea și pre gătirea personalului. Mai mult, gama vastă a instrumentelor și tehnicilor pe
care managerul modern le are la dispoziție vizează în foarte mare măsură conducerea afacerilor
de astăzi cu gândul la rezultatele economice de azi și de mâine. Acesta este subiectul a 90 din
100 de rapoarte și studii întocmite în cadrul firmelor.16

15 Nicolescu Ovidiu, Plumb Ion, Pricop Mi hai, Vasilescu Ion, Veroncu Ion, “Abordări moderne în managementul și
economia organizației ”,Vol I, Editura Economică , București, 2003, p g. 225
16 Drucker Peter, “Despre profesia de manager”, Editura Meteor Press, București , 1998, pg. 70

11
Alți autori de specialitate prezintă implicațiile practicii managementului astfel :
 Stabilirea și programarea obiectivelor ;
 Impulsionarea și echilibrarea efortului ;
 Coordonarea și controlul activităților ;
 Dezvoltarea și repartizarea talentului ;
 Acumularea și aplicarea cunoștințelor ;
 Cumularea și alocarea resurselor ;
 Dezvoltarea și menținerea relațiilor ;
 Gestionarea și satisfacerea necesităților acționarilor.17
Putem analiza imporanț a antreprenoriatului prin prisma rolului întreprinderilor în
economie, rolul acestora fiind unul dublu : atât econom ic, cât și social .
Rolul economic se concretizează în :
 Înreprinderile atrag și combină factorii de producție, iar managerii acționează permanent
pentru optimizarea combinării acestora;
 Scopul întreprinderilor este de a executa bunuri și servicii, iar managerul firmei urmărește
producerea la costuri minime;
 Întreprinderile distribuie veniturile, adică remunerara factorilor de producție utilizați.
Rolul social constă în faptul că firmele sunt agenți economici a căror activitate nu poate fi
studiată decâ t în contextul social existent. Firma manifestă un rol specific :
 Față de salariați – managerii firmei trebuie să favorizeze promovarea personalului și
participarea lui la reciclarea impusă de modernizarea tehnicii și tehnologiei, să creeze
condițiile pentru promovare a culturii organizatorice ;
 Față de consumatori – firma trebuie să caute cea mai bună adaptare a bunurilor și
serviciilor produse la solicitările clienților.18

17 Hamel Gary, Breen Bill ,”Viitorul Managementului”, Editura Publica, Bucure ști, 2010, pg 40
18Olaru Delia Silvia, Soare Cătășina Robertina(2002), Economia și gestiunea întreprinderii. Teorie și aplicații ,
Editura Lumina Lex, București, pg. 23

12
2.2. Pregătirea antreprenorială

O abordare largă a antreprenoriatului trebuie să se realizeze la trei niveluri :
– Individual – pentru a motiva oamenii s ă devină antreprenori, aceștia trebuie să
conștientizeze conceptul de antreprenoriat, iar acesta trebuie să reprezinte o opțiune suficient de
atractivă.
– Întreprindere – pentru ca proiectele antreprenoriale să se transforme în întreprinderi de
succes este nevoie de un cadru de lucru de susținere a lor. Acesta trebuie să permită
întreprinderilor să se dezvolte și să evolueze.
– Societate – activitatea antreprenorială va depinde foarte mult de aprecierea pozitivă a
antreprenorilor respectabili în primul rând de către societate. Succesul antreprenorial va trebui să
fie apreciat, iar stigmatul eșecului va trebui să fie redus.
Autoritățile naționale au devenit conștiente că studierea noțiunilor despre antreprenoriat
încă de la vârsta școlară, dec i cât mai devreme îi va stimula pe tineri să -și manifeste spiritul
antreprenorial.
Paleta ariilor curriculare din îvățământul preuniversitar și universitar trebuie să cuprindă
expuneri despre mediul antreprenorial și contribuții efective la susținerea ac estuia. Introducerea
unor scheme bazate pe practica aplicată, cum ar microîntreprinderi create și conduse de
elevi/studenți, reprezintă un instrument eficient pentru dezvoltarea a bilităților antreprenoriale.
Guvernul României prin intermediul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării va
sprijini acțiuni privind dezvoltarea de noi module pentru fiecare nivel de educație. În școlile
primare, accentul se va pune în principal pe jocuri de simulare, care să introducă elemente de
competiție, o conduită și o atitudine antreprenorială adecvată. În licee, modulele vor avea un
accentuat profil tehnic și se vor focaliza pe soluții de management și exemple practice de
modalități de înființare și derulare a unei mici afaceri, iar în învățământul universitar se va p une
accent pe aplicații practice privind înființarea și gestionarea firmelor și conduita în afaceri.19

19 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 35 – 36

13
2.2.1 Pregătirea antreprenorială preșcolară

Sistemele actuale de educa ție nu au fost concepute pentru a face față provocărilor cu care
ne confruntăm în prezent. Ele au fost dezvoltate pentru a satisface nevoile perioadei anterioare.
Reformarea lor nu este suficientă, ele trebuie transformate.
Principalul motiv pentru care oamenii cred despre ei c ă nu sunt creativi este educația.
Picasso spunea odată că toți copiii se nasc artiști, problema este să rămâi artist pe măsură ce
înaintezi în vârstă.
Creativitatea nu are legătură exclusiv cu arta sau cu faptul de a fi artist, autorul considerând
că nu n e dezvoltăm în interiorul creativității, ci ca un produs al ei. Adesea suntem educați în
afara ei, neglijând -o. Creativitatea este un proces cu mai multe fațete, care presupune, pe lângă
multe capacități obișnuite și anume abilități și tehnici specializate . Ea poate fi încurajată prin mai
multe forme de gândire și se bazează pe judecata critică, la fel de mult ca pe imaginație, intuiție
și, adesea, pe sentimente curajoase. Formele dominante de educație sufocă în mod constant acele
condiții care sunt esenția le pentru dezvoltarea creativității. Copiii intră în viața preșcolară cu
încredere în creativitate, iar când părăsesc sistemul de învățământ superior, își pierd în întregime
această încredere.
Este important să întelegem cum și de ce se întâmplă acest luc ru. Sunt mai multe căi prin
care adulții își pot reactiva creativitatea. Iar dacă în viitor creativitatea va deveni un element
central, atunci, înainte de toate, ea trebuie să devină inima educației.20
Un impact major asupra pregătirii în general a copiilor o au cu siguranță educatorii. Pentru
ca un educator să fie considerat unul de elită, trebuie să îndeplinească următoarele trei condiții :
 Să îndeplinească în cadrul activităților cu copiii (pe durata ciclului preșcolar) toate
obiectivele prevă zute în programă și să aibă o atitudine reflexivă față de propria
muncă ;
 Să creeze și să implementeze în activitatea profesională o serie de inovații
curriculare (care să anticipeze schimbările ce vor apărea în viitor);
 Să aibă un stil didactic și un comportament cât mai apropiate de cele ale unui
educator ideal.

20 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
70 -71

14
Educatorului ideal – înainte de a fi calificat profesional – ar trebui să posede următoarele
zece calități:
1. Simțul umorului – un copil râde în medie de 200 de ori pe zi, iar un adult de 15 ori. Ultimul
lucru de care copii au nevoie la grădiniță este un educator cu o atitudine tragică.
2. Spirit ludic – să îi facă plăcere să se joace cu copiii, fără să îi fie teamă că devine ridicol.
Jocul este cea mai importantă activitate a unui educator cu copiii : orice copil este dispus să
asculte și să învețe mai curând de la un autentic partener de joc, decât de la un cadru didactic
rigid.
3. Creativitate și imaginație – două calități indispensabile unui educator. Originalitatea și
inventivitatea cadrului didactic se poat e manifesta în amenajarea ambientului educațional, în
crearea și organizarea conținuturilor, în concep erea unor noi instrumente de lucru, în crearea
și utilizarea unor strategii ludice, în comunicarea cu copiii și cu părinții (prezență de spirit).
4. Atenție și abilități de comunicare – în mod normal, capacitatea maximă de atenție, într -o
clasă, a unui educator este de șapte stimuli concomitenți. Educatorii care au o atenție
distributivă au mai multe șanse să dețină controlul clasei fără a depune un efort prea mare,
copiii fiind mai relaxați, simț indu-se astfel mai bine la grădiniță.
5. Empatie – capacitatea de a se transpune în pielea copilului și de a rezona emoțional cu
acesta , îi oferă educatorului șansa de a cunoaște și înțele ge copiii mai bine.
6. Calm, răbdare și fermitate – calmul și răbdarea sunt trăsături specifice unui profesionist ce
excelează în domeniul relațiilor interumane. La grădiniță, calmul, răbdarea și fermitatea
educatorului sunt direct proporționale cu gradul de disciplină al preșcolarilor.
7. Spirit organizatoric – creativitatea și capacitatea de a improviza sunt importante, dar ele
trebuie subsumate unui plan de acțiune. Scopul întregii activități cu preșcolarii constă în
atingerea obiectivelor din programă.
8. Simțul dreptății – prin livrarea atenț iei într -un mod generos, manifestând o disponibilitate
nedisimulată pentru solicitările fiecărui copil în parte și evitând ierarhizarea copiilor.
9. Capacitatea de a lucra în echipă – principalii parteneri ai educatorului fiind părinții.

15
10. Sănătate – nici una d intre cele nouă calități anterioare nu -și mai au rostul dacă sănătatea
fizică sau psihică a educatorului este afectată.21
Zilnic, copiilor li se spun de multe ori, poate de prea multe ori lucruri precum: “Stai drept”,
spune “te rog” și“mul țumesc ”. Deseori, sunt atât de ocupați în a asculta de alții, încât nu învață
să fie propriul lor “șef”.
Chiar dac ă par ascultători, asta nu înseamnă că nu își doresc ca măcar o dată ei să fie cei
care iau deciziile și să nu fie nevoiți să facă ceea ce li se spune.
Dar, ca și învățatul mersului pe bicicletă sau a legatului șireturilor, când vine vorba de
promovarea spiritului antreprenorial copiilor, aceștia vor avea nevoie de o ghidare. Începând cu
perceprea obstacolel or ca fiind oportunități, apoi încurajându -i să își exp rime opiniile și multe
altele. Acestea sunt câteva din abilitățile pe care cei care doresc să dezvolte un spirit de
antreprenor în rândul copiilor trebuie să le ia în considerare și să le inspire acestora:

1. Adaptabilitate

Fiecare antreprenor are nevoie de adaptabilitate și determinare pentru a merge mai
departe în ciuda dificultăților. 22
Suntem înconjurați de o mulțime de lucruri care se modifică într -un ritm exponențial, iar
schimbarea aduce atât promisiuni, cât și pericole, însă proporțiile acestora depind de capacitatea
antreprenorului și a or ganizației sale de a se adapta. Adaptabilitatea necesită disponibilitatea de a
abandona la nevoie rutina, ceea ce este destul de greu pentru mulți antreprenori a căror
organiz ații nu au fost contruite niciodată pentru a fi adaptabile. Pionierii managementului și -au
propus să ridice companii disciplinate, nu flexibile.23
Cum putem inspira acestă calitate copiilor
Prin permiterea copiilor de a -și exprima emoțiile și prin înce tarea minimalizării
sentimentelor lor. Este important ca aceștia să își înțeleagă sentimentele negative pentru a le
putea depăși într -un mod pozitiv.

21 Munteanu Camelia, Munteanu Neculai Eusebiu, “Ghid pentru învățământul preșcolar ”, Editura Polirom, Iași,
2009, pg. 80 – 83
22 https://www.entrepreneur.com/article/252004
23 Hamel Gary, ”Ce contează acum” , Editura Publica, București, 2012, pg. 137 – 138

16
2. Inovație și creativitate

Antreprenorii au nevoie de un mod de gândire agil în vederea rezolvării un or probleme
complexe cu ajutorul unor soluții ingenioase. Creativitatea este piatra de temelie pe care
antreprenorii construiesc imperii. 24Astfel este necesar s ă fie avute în vedere procesele de
stimulare a creativității – pentru a avea cât mai multe cunoștințe noi – și procesele de
implementare a creativității – pentru asigurarea utilizării noilor cunoștinte produse în cadrul
firmei sau din afara ei în produse și servicii performante.25
Inovarea este funcția specific ă a inițiativei de afaceri, indif erent că este vorba despre o
firmă existent ă, o instituție pu blică sau o nouă afacere începută de cineva solitar în bucătăria
familiei. Ea este mi jlocul cu a jutorul căruia întreprinzătorul fie creează noi resurse producătoare
de avuție, fie le înzestrează pe cele existente cu un potențial sporit de creare a avuției. Inovarea
este definită ca fiind efortul de a produce o schimbare important ă, concentrată asupra unui
anumit aspect în potențialul economic sau social al unei întreprinderi.26
Cum putem inspira aces tă calitate copiilor
Prin simplul fapt că se joacă, aceștia își implică toată energia creativă. Este foarte
important totuși ca jocurile să fie cât mai versatile și să nu se rezume la jocuri pe calculator,
telefon etc.

3. Hărnicie

Indiferent de cât de mult evoluează, cei mai buni antreprenori nu ezită să se implice în
activitățile de zi cu zi ale întreprinderii . Pentru a construi o etică de muncă puternică, copiii au
nevoie să învețe cât de important este să muncești din greu.27
Mai mult decât oricare a lt factor, dedicarea totală către success a antreprenor ului poate
depăși orice obstacole. Determinarea și perseverența pot face un antreprenor să facă față oricăror

24 https://www.ent repreneur.com/article/252004
25 Nicolescu Ovidiu, Plumb Ion, Pricop Miai, Vasilescu Ion, Veroncu Ion, “Abordări moderne în managementul și
economia organizației” ,Vol I, Editura Economică, București, 2003, pg. 75
26 Drucker Peter, “Despre profesia de manager ”, Editura Meteor Press, București, 1998, pg. 61
27 https://www.entrepreneur.com/article/252004

17
greutăți pe care alte persoane le -ar considera insurmonabile și chiar pot compensa lipsa de
experiență și de îndemânare a personalului angajat.28
Cum putem inspira acestă calitate copiilor
Creșterea independenței prin acordarea sarcini prin casă sau alte responsabilități ce
trebuiesc îndeplinite.

4. Curiozitate

Antreprenorii sunt persoane care caută să învețe în permanență, caută modalități prin care
se pot dezvolta.29
Realizările umane din fiecare domeniu sunt susținute de dorința de a explora, de a testa și
de a sonda, de a vedea ce se întâmplă, de a pune la îndoială felul în care funcțio nează lucrurile,
de a ne întreba de ce funcționează astfel și de a spune: ce ar fi dacă?
Copiii mici au un mare apetit pentru a explora orice le trezește interesul. Atunci când le
este stârnită curiozitatea, ei vor învăța pentru ei înșiși, unii de la alți i și din orice sursă la care pot
ajunge. Să știe cum să alimenteze și ghideze curiozitatea elevilor constituie darul tuturor
educatorilor și profesorilor excepționali.
Pentru unii dintre noi, curiozitatea despre unele lucruri poate avea o durată de existe nță
mai scurtă și poate fi rapid satisfăcută. Pentru alții, ar putea să devină o pasiune susținută în care
să-și investească întreaga viață și carieră. 30
Cum putem inspira acestă calitate copiilor
Prin încurajarea copiilor să își caute noi hobby -uri și să își urmeze pasiunile, chiar dacă
sunt ezoterice. Este important ca aceștia să aibă cât mai multe activi tăți care nu implică
tehnologia.

28 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 25
29 https://www.entrepreneur.com/article/252004
30 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”, Editura Publica, București,
2015, pg. 198

18
5. Încrederea în sine

Pentru o viață plină de success este esențial să crezi în tine și în abilitățile tale, iar
antreprenoriatul presupune acest lucru – să ai încredere în propriile idei. 31Această încredere este
importantă și se reflectă în hotărârea și fermitatea stoică de a face to ceea ce este nevoie pentru a
duce compania la excelență.32
Cum putem inspira aces tă calitate copiilor
Prin încurajarea exprimării opiniilor și prin acordarea posibilității de a lua decizii. Chiar
dacă vor alege să facă ceva ce noi nu am face, este important ca ei să facă alegerile și să învețe
din experiență.

6. Compasiunea

Antreprenorii de success înțeleg importanța compasiunii și a stabilirii de conexiuni
pozitive.33
Să manifești compasiune față de o persoană înseamnă să te identifici cu ea, la nivelul
sentimentelor și mai ales al suferinței exprimate. Compasiunea este o fo rmă de empatie. Începe
prin recunoașterea în noi înșine a emoțiilor pe care alții le trăiesc și a felului în care ne -am simți
noi în aceleași circumstanțe. Compasiunea înseamnă mai mult decât empatie; este expresia vie a
Regulii de Aur de a ne purta cu alț ii așa cum ne -am dori să se poarte ei cu noi. Compasiunea este
o formă aplicată a empatiei.
Multe dintre problemele cu care se confruntă tinerii își au originea în lipsa compasiunii.
Intimidarea, violența, abuzul emoțional, excluziunea socială și prejudec ățile, sunt toate
alimentate de eșecuri ale empatiei.
Pe măsură ce lumea devine mai interdependentă, cultivarea compasiunii este un imperativ
de ordin moral și practic. De asemenea, este unul spiritual. Practicarea compasiunii reprezintă
exprimarea autent ică a umanității noastre comune și o sursă profundă de fericire în noi înșine și

31 https://www.entrepreneur.com/article/252004
32 Collins Jim, “Excelen ța în afaceri ”, Editura Curtea Veche, București, 2006, pg. 49
33 https://www.entrepreneur.com/article/252004

19
pentru alții. În grădinițe și școli, la fel ca oriunde în altă parte, compasiunea trebuie practicată, nu
predată .34
Cum putem inspira acestă calitate copiilor
Prin respectarea individualității și opiniilor copiilor, încurajându -i să fie deschiși în
legătură cu emoțiile lor.

7. Optimismul

Antreprenorii sunt un model al optimismului – promovând o lume mai bună și chiar
muncind pentru aceasta , iar această perspectivă optimist ă confer ă avantaje sociale și de
sănătate.35
Deși antreprenorii întâmpină adesea obstacole majore, încrederea în sine, dar și
optimismul îi determină să le depășească și în același timp îi face pe ceilalți să-și mențină
propriul optimism.36
Cum putem inspira acestă calitate copiilor
Optimismul este contagios, deci cel mai bine este să fim un exemplu pentru ei.
Împărtășiți povești pozitive și discursuri inspiraționale copiilor pentru a cultiva recunoștința și
încuraja gândirea pozitivă.37

2.2.2 Pregăt irea antreprenorială în școli

În viziunea Uniunii Europene, în vederea pregătirii antrepenoriale a tinerilor, este necesar
în primul rând ca profesorii să a ibă un spirit antreprenorial, să urmărească eliminarea decalajul
dintre educație și economie și să invite experți externi să participe la activitățile lor didactice,
concentrându -se asupra experiențelor reale.

34 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”, Editura Publica, București,
2015, pg. 202
35 https://www.entrepreneur.com/article/252004
36 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 25
37 https://www.entrepreneur.com/article/252004

20
Confrom ghidului pentru educația antreprenorială, oferită de Uniunea Europeană, pentru o
pregătire antreprenorială relevant ă, profesorii urmează un plan de studiu flexibil și adaptabil și
preferă învățarea interdisciplinară, bazată pe proiecte și folosirea unor materiale de formare în
locul manualelor. Pun accentul pe procesele și interacțiunile la nivel de grup și uneori consideră
sala de clasă o „sală a conflictelor”, făcând loc diversității de opinii, răspunsuri și soluții, precum
și reflecției asupra procesului de învățare. 38
Educația antreprenorială este un câmp de studiu interdisciplinar. Rezultatele vor fi cu atât
mai bune dacă în planificare a activităților vor fi implicați, în afara celor care vor preda în mod
direct disciplina, și alți profesori care pot sprijini dezvoltarea anumitor arii de competență
specific profilului unui întreprinzător.
De exemplu, profesorii care predau aria curriculară Limbă și comunicare pot contribui la
planificarea activităților care țin de dezvoltar ea abilităților de prezentare și a unei idei de afaceri,
de a f i convingători, de a redacta co erent un mini -plan de afa ceri. Profesorii din cadrul ariei
curricular e Matematică și științe își pot aduce contribuția la crearea unor activități care țin de
bugetul unei afaceri, de calcularea profitului etc.39
Profesorul cu spirit antreprenorial este mai degrabă un îndrumător decât o persoană care
ține cursuri. El susține procesele de învățare individuală ale elevilor și dezvoltarea competențelor
personale.
Perspectiva actuală privind predarea în spirit antreprenorial se bazează pe mai multe teme
recurente:
 Educația antrepreno rială înseamnă mai mult decât pregătire privind modul în care se
conduce o întreprindere. Ea se referă la modalitatea de dezvoltare a atitudinilor, a
competențelor și a cunoștințelor antreprenoriale care ar trebui, pe scurt, să permită unui elev
să „transf orme ideile în acțiune”;
 Profesorii nu pot să îi învețe pe alții cum să aibă spirit antreprenorial fără a avea ei înșiși
acest spirit;
 Competențele antreprenoriale presupun metode active prin care elevii să fie determinați să
dea frâu liber creativității ș i spiritului de inovație;

38 Comisia Europeană (2014), Educație antreprenorială: Ghidul formatorilor, Bruxelles, Belgia, pg. 9
39 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 37

21
 Competența și aptitudinile antreprenoriale pot fi dobândite sau formate doar prin experiențe
de învățare practice și reale;
 Competențele antreprenoriale pot fi predate în cadrul tuturor materiilor, precum și ca materie
separată;
 Profesorii și școlile nu vor putea să își realizeze ambițiile fără cooperare și parteneriate cu
colegi, întreprinderi și alte părți interesate.40

Din punct de vedere metodologic, predarea educației antreprenoriale implică o serie de
elemente de specificit ate:
 Accesul la institu ții/ companii din comunitatea locală pentru a putea desfășura unele ore
în afara școlii ;
 O învățare centrată pe activități și proiecte ale elevilor ;
 Utilizarea lucrului în grup și a metodelor de învățare prin cooperare ;
 Utilizarea exemplelor, a studiilor de caz și a poveștilor de succes care pot să -i motiveze
pe elevi și să contribuie la înțelegerea esenței antreprenoriatului ;
 Evaluarea va fi axat ă pe proiectele și portofoliile elevilor ; se va avea în vedere că a fi
întreprinzător î nseamnă a avea spirit inovator și nu neaparat a merge pe căile clasice, deja
știute .
Competențele și aptitudinile pe care își propune să le formeze educația antreprenorială
pot sta la baza succesului personal al individului, atât în cariera școlară, cât și în viața
profesională și socială.
Capitalul de spirit întreprinzător constituie un factor de dezvoltare economică națională.
Este prin excelență vocația facultăților de Business (Științe Economice) să contribuie la formarea
acestui capital. Facultățile de Științe Economice trebuie să includă în oferta lor programe
speciale pentru formarea tinerilor întreprinzători și sprijinirea activă a înființării firmelor proprii
de către tinerii studenți, cercetători și absolvenți. Educația antreprenorială trebuie î nsoțită de
aplicarea competențelor chiar din facultate. A înființa o întreprindere înseamnă, pe de o parte,
curaj și asumarea riscului, sănătate, energie, entuziasm (și e clar că tinerii posedă aceste calități
mai mult decât ceilalți), inovare și cunoașter e, iar facultatea este sediul acestor resurse. Ambele

40 Comisia Europeană (2014), Educație antreprenorială : Ghidul formatorilor, Bruxelles, Belgia, pg. 9

22
categorii de resurse pot fi valorificate chiar în cadrul facultăților de economie și în perioada
studenției.41
Educația nu înseamnă doar pregătirea pentru ceva ce urmează să se întâmple ; ea trebuie
să-i ajute pe oameni să se integreze în prezent. Modul în care vor evolua viețile noastre depinde
de calitatea experiențelor pe care le avem acum și aici.42

Un program explicit orientat spre înființarea de întreprinderi din facultate presupune :
 Cultivarea și extinderea unei culturi antreprenoriale și a spiritului de reușită
profesională prin propria afacere (condiția de întreprinător ca valoare, cu înalt
prestiiu social) prin activitățile didactice, cercetarea universitară și administrația
universităților ;
 Transferul consecvent și rapid al rezultatelor cercetării științifice universitare în
activitățile economice prin construirea în cadrul universității a unui centru de
transefr tehnologic ;
 Cultivarea și valori ficarea imensului potențial de idei de afaceri și c alități de
întreprinzător, rezident în facultăți și centrele de cercetare universitară ;
 Creșterea ponderii întreprinderilor inovative (care au șanse mai mari pe piață) în
numărul de întreprineri înființate ;
 Declanșarea unui efect de antrenare în creșterea economică și generarea de locuri
de muncă ;
 Atragerea finanțatorilor publici și privați ;
 Construirea cadrului adecvat în facultate și derularea unor proiecte concrete ;
 Oferirea asistenței (coaching).43
Presupunerile liniare privind cererea și oferta anulează cea mai mare parte a potențialului
experiențelor valoroase în baza principiului utilității. Pentru cei mai mulți dintre oameni, nu a

41 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Or adea, Oradea,
2009, pg. 38
42 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
75
43 Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri ”, Editura Universității din Oradea, Oradea,
2009, pg. 38

23
existat un proces liniar și direct de la educație la planificarea carierei. Viețile noastre sunt multe
prea marcate de curenții și contracurenții forțelor sociale și ai impulsurilor personale. Munca și
viața noastră sunt modelate de o mixtură imprevizibilă de evenimente și oportunități, care
dobândesc semnificație doar r etrospectiv, când ne alcătuim acel curriculum vitae. În acel
moment, nevoia firească a omului pentru continuitate îl determină să transforme procesul haotic
al întâmplării și șansei într -o curgere foarte bine planificată a evoluției profesionale.
Presupu nerea că există o relație liniară directă între educația generală și ocuparea ulterioară
a unui loc de muncă așază o presiune uriașă pe umerii școlii, pentru a acorda prioritate acelor
materii care par să fie mai importante decât altele pentru economie.
Se susține că, pe piața muncii, este nevoie de mai mulți oameni de știință și ingineri. În
consecință, școlile acordă o importanță specială științei și tehnologiei, în timp ce resursele pentru
arte și disciplinele umaniste sunt restrânse în favoarea celor d intâi. Acesta este modelul întâlnit
în majoritatea țărilor dezvoltate. Avem suficiente motive să punem la îndoială dacă acest gen de
politică servește cel mai bine interesului tinerilor sau chiar dacă este cea mai bună cale pentru a
avea oameni de știință și ingineri.44
Economiile sănătoase depind de abilitatea oamenilor de a avea idei bune pentru afaceri noi
și de capacitatea lor de a le dezvolta și de a genera locuri de muncă. În 2008, IBM a publicat o
cercetare despre caracteristicile pe care liderii orga nizațiilor și le doresc cel mai mult în rândul
angajaților. Au vorbit cu 1500 de lideri din 80 de țări. Cele două priorități au fost adaptabilitatea
la schimbare și creativitatea în generarea de idei noi. Eu au descoperit că aceste calități le lipsesc
multor absolvenți, care, altfel, ar fi foarte calificați. Puține, dacă nu chiar nici una dintre
abilitățile de care au nevoie antreprenorii sunt cultivate de strategiile pe care le prețuiesc atât de
mult adepții standardizării, din contră educația standardizat ă poate strivi creativitatea și inovația,
exact acele calități de care depind economiile contemporane.
Deloc surprinzător, așa cum evidențiază Yong Zhao, există o relație invers proporțională
între țările care au rezultate bune la testele standardizate și cele care -și demonstrează flerul
antreprenorial.
Sistemul școlar cu cea mai bună performanță, conform ultimelor testări PISA (Program for
International Student Assessment) , este Shanghai. Aceste teste sunt administrate de organizația

44 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
75- 76

24
cu sediul în Paris – OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development). PISA
organizează testările o dată la fiecare trei ani, cu grupuri de adolescenți de cincisprezece ani din
mai multe țări participante.
Shanghaiul este mai puțin impresionat de propria performanț ă decât par să fie toți ceilalți.
Yi Houqin, un oficial de rang înalt din Comisia pentru educație din Shanghai, a spus că a fost
mulțumit, dar nu surprins de cât de bine s -au descurcat elevii săi. La urma urmei, sistemul este
concentrat pe direcționarea sp re învățare mecanică pentru a avea succes exact la acest tip de
teste. Nu aceeasta este ideea. El a spus că, probabil, comisia va lua în calcul să se îndepărteze de
evaluările PISA la un moment dat, considerând că Shanghaiul nu are nevoie de așa -numitele
“școli numărul 1 ”, are nevoie de școli care urmează principii educaționale solide, care respect ă
principiile devoltării fizice și psihologice ale elevilor și creează o bază solidă pentru dezvoltarea
elevilor pe tot parcursul vieții. 45
Milton Friedman spunea astfel: “Cei care vor avea abilitatea de a imagina servicii,
oportunități și modalități noi pentru atragerea forței de muncă, vor fi noii Invincibili. Vor
prospera cei care au imaginația de a inventa modalități noi de a atrage clienți vechi sau noi căi de
a combina tehnologiile existente”. Soluția constă într -o pregătire profesională mai bună și un bun
sistem de educație. Nici viitorul nu va mai fi ca de obicei: “Este necesar nu numai ca un număr
cât mai mare dintre copiii noștri să urmeze cursurile învăță mântului superior – deci mai multă
educație -, ci și ca aceștia să primească educația corectă. Școlile noastre au o dublă sarcină
dificil ă: nu doar îmbunătățirea scrisului, cititului și socotitului, ci și a antreprenoriatului,
inovației și creativității. N u ne vom putea întoarce la vremurile bune de altădată dacă nu
corectăm problemele sistemului școlar, dupa cum trebuie s -o facem și în cazul sistemului
bancar.”46
Într-o discuție a autorului cu liderii de business, a aflat că aceștia se plâng că sistemul de
învățământ nu produce oameni care să gândească, să fie creativi și încrezători în forțele proprii,
de care au atâta nevoie: oameni alfabetizați, care să analizeze informații și idei, care să vină cu
idei proprii și să ajute la i mplementarea acestora, care știu să comunice clar și să lucreze bine în

45 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative . Revoluția de la bază a îvățămâ ntului ”,Editura Publica, București,
2015, pg. 52 – 53
46Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
28

25
echipă. Ei doresc ca sistemul de educație să le ofere asemenea oameni, dar mult prea adesea se
agață și ei de o credință neîntemeiată în educația academică tradițională.
Mulți educatori vor să ofere o formă de educație mai dinamică și mai echilibrată, care să le
permită să -și valorifice la maximum potențialul creativ ca dascăli. Însă foarte adesea aceștia simt
că nu pot realiza acest lucru din cauza presiunilor politicii de conformare la reguli și a
nemulțumirii studenților care suferă, la rândul lor, din cauza acestei situații.47

3. Abilități și activități spre un antreprenoriat de succes

3.1. Succesul unei întreprinderi

La temelia oricărei întreprinderi, trebuie să existe următoarele cinci principii :

1. Crearea de valoare

În timp ce unii oameni ar putea să vândă orice, acest lucru nu garantează succesul pe
termen lung. Dacă antreprenorul pune mai întâi nevoile proprii în fața celor ale consumatorului,
va avea de pierdut. Indiferent de ce vinde, fabrică, creează sau visează, acesta trebuie să țină cont
de interesele consumatorului. Cu alte cuvinte, acesta trebuie să adauge valoare în ceea ce oferă.
Înainte ca majoritatea companiilor de succes din lume să câștige vreun ban, s -au preocupat
cum să adauge val oare. Facebook a conectat lumea printr -o rețea socială masivă, Google a
furnizat cele mai exacte rezultate de căutare și asa mai departe.

2. Îmbunătățirea vieții altora

Nu numai că ar trebui să ofere o valoare reală, dar ar trebui să caute modalități prin care
să poată îmbunătăți viața altora, indiferent de ceea ce face.

47 Sir Ken Robinson, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
33

26
Prin realizarea de produse, servicii sau informații care îmbunătățesc viața altora,
antreprenorul poate transforma și dezvolta afacerea, existând o creștere exponențială pe termen
lung a performanțelor acesteia.

3. Autenticitate și transparență

Antreprenorul nu trebuie să facă declarații nerealiste, oamenii își pot da seama ușor când
nu sunt adevărate. În schimb, e bine să fie cinstit cu privire la ceea ce va face produsul, serviciul
sau informațiile acestuia. Utilizarea de recenzii reale de la persoane care au testat ceea ce oferă,
poate avea rezultatul cel mai bun.

4. Orientarea spre pozitivism

Deși nu ar trebui să încerce să mulțumească pe toată lumea, ar trebui să își concentreze
gândurile asupra pozitivității. Este greu, dar este necesar.
Având în vedere că avem peste 60.000 de gânduri pe zi și o mare parte din acestea se
petrec în mintea subconștientă, dacă nu ne concentrăm gândurile asupra pozitivității, vom si mți
că nu suntem în control și cu siguranță nu am putea fi prea productivi.
Unul dintre cele mai importante sfaturi care se oferă antreprenorilor, este acesta, de a -și
păstra pozitivismul. Dacă antreprenorul se concentrează mereu pe partea grea și nu pe satisfacția
rezultatelor care apar, acesta nu va putea progresa. Antreprenoriatul este dificil, dar devine mai
ușor cu timpul, atâta timp există o implicare reală și o mentalitate pozitivă.

5. Regula 80 -20

Regula 80 -20 presupune că 80% din rezultate p rovin din 20% din eforturi. În vânzări,
aceasta înseamnă că 80% din vânzări provin de la 20% din clienți. De asemenea, înseamnă că, în
cadrul celor 20 de procente din eforturi, se aplică o altă regulă 80 -20. Acest lucru înseamnă de
fapt că un număr mic de eforturi conduc la obținerea rezultatului urmărit.

27
Antreprenorul trebuie să se concentreze pe identificarea eforturilor care produc cele mai
bune rezultate. Atingerea obiectivelor nu trebuie să presupună zile lungi și nesfârșite de muncă.
Este vorba desp re productivitate.
Aceste principii pot duce un antreprenor pe calea spre succes pe termen lung, nu doar pe
termen scurt, consecvența abordării fiind foarte importantă.48
Succesul unui antreprenor va fi judecat nu numai pe baza rezultatelor pe care le -a obținut,
ci și pe baza nivelului de calificare pe care l -a atins și aplicat în obținerea rezultatelor respective.
Calificarea se referă la cunoaștere și aptitudini : ce trebuie s ă știe și să poată face un antreprenor
pentru a -și îndeplini cu succes activit atea.49

3.2 Abilități esențiale ale unui antreprenor

Există abilități pe care trebuie să le învățăm și desăvârșim fiecare cu scopul de a prospera
în lumea afacerilor de astăzi și trebuie să fim în măsură să adaptăm aceste abilități la mediul
nostru. Mai jos sunt prezentate cinci abilități esențiale ale antreprenorului de astăzi:

1. Luarea de decizii

Aceasta este competența principală pe care fiecare antreprenor trebuie să o posede dacă
vrea să fie unul de success. Cheia este de a fi decisiv și de a în văța din greșeli, mai degrabă decât
de a-ți fi teamă de acestea, evitând luarea de decizii. 50
Indiferent dacă este vorba de decizia de a angaja o persoană, de a alege ce furnizor să se
utilizeze sau ce strategie să fie urmărită, capacitatea de a lua o decizie bună cu informațiile
disponibile este vitală.
Ar fi ușor dacă ar exista o formulă care s -ar putea folosi în orice situație, dar nu există.
Fiecare decizie prezintă propriile sale provocări și noi toți avem diferite moduri de abordare a
problemelor.

48 https://www.entrepreneur.com/article/306427
49 Michael Armstrong, “Cum s ă fii un manager și mai bun ”, Editura Meteor Press, București, 2007, pg. 25
50 http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5

28
Pentru evitarea unor decizii incorecte – sau a celor lăsate la întâmplare, e nevoie de o
abordare sistematică a procesului de luare a deciziilor, astfel încât, indiferent de tipul de decizie
care trebuie luată, să se poată lua cu încredere.51

2. Abilitate a de a lucra cu oamenii “People skills ”

Este competen ța pe care aproape toți antreprenorii de succes o dețin, iar cei care nu o
dețin au recunoscut nevoia de a angaja pe cineva ca reprezentant al companiei. Fie că este vorba
de clienți, vânzători, invest itori, presă sau angajați, o bine dezvoltată capacitate de a lucra cu
oamenii face diferența între succes și eșec.52
Lipsa abilităților sociale pot limita productivitatea în echipe. Unele companii se bazează
exclusiv pe angajații care se tem că își pot pier de locurile de muncă sau posibilele promovări. Ei
operează în acest fel și sunt mulțumiți de productivitatea obținută din echipe care nu au încredere
în conducere. Antreprenorii care sunt pasionați și doresc să își dezvolte oamenii și afacerea, nu
sunt sat isfăcuți de performanța mediocră. Dacă se dorește o productivitate mai ridicată, cheia
este o atitudine care va inspira echipa, construind astfel încredere.53
Concentrarea asupra abilităților sociale este un lucru care se pierde adesea în conversație
când v ine vorba de abilitățile necesare unui antreprenor. De obicei, nu sunt luate în considerare,
în timp ce alte trăsături de personalitate sunt evidențiate, ca o etică profesională. Este important
să ne amintim că, în timp ce antreprenoriatul are nevoie de mu ncă și de cunoștințe, o afacere este
întotdeauna formată dintr -un grup de oameni.54
Această abilitate este reflectată foarte bine în munca în cadrul unei echipe. Capacitatea de
a fi cooperant și flexibil cu alți membri ai echipei, dublată de înțelegerea com pletă a rolului care
trebuie jucat ca membru al echipei.55

51 https ://www.mindtools.com/pages/article/newTED_79.htm
52 http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5
53 https://www.entrepreneur.com/article/244845
54 http://under30ceo.com/3 -people -skills -to-develop -as-an-entrepreneur/
55 Michael Armstrong, “Cum s ă fii un manager și mai bun ”, Editura Meteor Press, București, 2007, pg. 27

29
Colaborarea și munca în echipă sunt vitale pentru succesul afacerii. A fi capabil să
colaboreze reprezintă un beneficiu real, de la un marketing mai bun, la o satisfacție sporită a
angajaților, la o calitate superioară a produsului sau a serviciului.
Arta colaborării nu este doar un aspect, totuși; este o rețea complexă de competențe
interdependente. Pentru a colabora, trebuie să fie bun la a adresa întrebările potrivite, să respecte
contribuțiile al tora, să creeze încredere și să se gândească la perspectivele acestora. Există o altă
componență importantă a colaborării: inteligența emoțională și conștientizarea.
Din perspectivă neurologică, oamenii tind să ia decizii bazate pe emoții, mai degrabă
decât pe logică, astfel încât înțelegerea emoțiilor altora îmbunătățește abilitatea de a înțelege de
ce iau anumite decizii și de a înțelege cum să transforme acest lucru în avantajul echipei.56
O altă abilitate este empatia. În afaceri, empatia este deosebit d e importantă pentru că
permite anticiparea nevoilor și sentimentelor angajaților, care sunt cei mai puternici aliați în
obținerea succesului, iar empatia permite anticiparea nevoilor bazei de clienți, fără de care
afacerea nici măcar nu există.57

3. Planificarea

Abilitatea de a te proiecta în viitor și de a construi un plan pentru a îndeplini obiectivele
poate duce orice antreprenor departe. Planificarea eficientă este ceea ce va ghida compania, doar
atunci când este combinată cu acțiunea. 58
În timp ce mulți susțin că planurile de afaceri nu mai sunt necesare pentru înființarea unei
companii, chiar exercițiul încercării de a prevedea viitorii cinci ani de acum înainte poate fi
extrem de util pentru antreprenori. Într -adevăr, cercetările publicat e în International Small
Business Journal demonstrează că implicarea în activități de planificare este asociată cu șanse
mai mari de succes și o mai mare acuratețe.
Autorii studiului, Govert Vroom de la IESE Business School și Brian McCann de la
Universi tatea Vanderbilt, au lucrat cu studiul Panel of Dynamics Entrepreneurial (PSED), un
studiu amplu al antreprenorilor în procesul de inițiere al unei afaceri în Statele Unite.

56 https://online.jefferson.edu/business/5 -critical -business -communication -skills/
57 http://under30ceo.com/3 -people -skills -to-develop -as-an-entrepreneur/
58 http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5

30
Constatările nu sunt doar amintirea puterii proceselor pentru a ajuta antreprenori i să învețe și să
profite de cunoștințe, oferă, de asemenea, unele indicii cu privire la modul de a obține cât mai
mult de la planificare.
Mulți antreprenori entuziaști devin extrem de plictisiți, detaliind planurile de afaceri și
proiecțiile financiare, adesea văzându -le ca fiind obligații impuse de bănci sau investitori. Dar
planificarea nu numai că poate ajuta la atragerea de fonduri, ci ajută la dezvoltarea abilitățior în
calitate de antreprenor, oferind o șansă mai bună pentru succes.
Studiile anterioare privind antreprenorii în devenire au avut tendința să se concentreze
asupra modului în care procesul de planificare îi ajută să obțină legitimitate sau să adune resurse
externe. Dar studiile lui McCann și Vroom analizează modul în care întreprin zătorii fac evaluări
permanente ale afacerilor lor în timpul procesului de planificare – schimbându -și punctele lor de
vedere în timpul acestui proces.
În loc să fie văzută planificarea în mare parte ca o obligație impusă de părțile externe, e
bine ca an treprenorii să se concentreze în schimb asupra modului în care îi poate ajuta să
genereze noi informații despre propria afacere.
De asemenea, îi poate ajuta să își schimbe opiniile și prejudecățile (nu numai despre
afacerea potențială, ci și despre abili tățile și competențele proprii), ceea ce va contribui în cele
din urmă la dezvoltarea ideii de afaceri. Chiar și antreprenorii cu experiență păreau să fi învățat
și să-și fi schimbat credințele prin activitățile de planificare.
Planificarea poate include acțiuni cum ar fi definirea piețelor potențiale și elaborarea de
planuri de afaceri cu previziuni. Întreprinzătorii care iau mai multe acțiuni în faza de planificare
a unei afaceri ajută la reducerea incertitudinii legate de proiectul lor, asociată cu fac tori financiari
și concurențiali – și anume atragerea de fonduri, atragerea clienților, concurența cu alte firme,
respectarea reglementărilor și respectarea progreselor tehnologice.59
Planificarea este de asemenea capacitatea de a decide asupra direcțiilor de acțiune,
asigurând că vor fi disponibile resursele necesare pentru implementarea acțiunii și stabilind
programul de lucru necesar pentru atingerea unui rezultat final definit.60

59https:/ /www.forbes.com/sites/iese/2016/07/31/entrepreneurs -why-planning -matters -and-how-to-do-it-
better/#3125ff283244
60 Michael Armstrong, “Cum s ă fii un manager și mai bun ”, Editura Meteor Press, București, 2007, pg. 26

31
4. Abilitatea de a vinde

Aceasta nu se referă doar la acțiunea de a vinde cumpărătorilor ci și la “v ânzarea ”
planului de afaceri investitorilor, oportunităților de muncă potențialilor angajați sau la strategia
de marketing adoptată publicului țintă. Toate acestea sunt dependente de abilitatea de a -ți vinde
ideile.61
Arta persua siunii este în centrul oricărei afaceri de succes. Un antreprenor nu numai că va
trebui să convingă baza de clienți că produsul sau serviciul acestuia este o achiziție valoroasă,
dar va trebui, de asemenea, să -i convingă pe investitori să -și pună banii și speranțele în joc. Va
trebui să -i convingă pe angajați că afacerea va avea succes în cele din urmă chiar dacă pot exista
perioade mai puțin bune financiar.
În strânsă legătură cu persuasiunea, apare inspirația. Când cineva convinge o persoană,
tot ceea ce face este să încerce să o determine să împărtășească credințele și idealurile sale.
Inspirația înseamnă totuși să convingă un grup de oameni nu numai să -și alinieze credințele, ci și
să-i convingă să ia măsuri bazate pe aceste convingeri. Inspirația are a desea un efect de domino,
așa că, dacă antreprenorul poate inspira oamenii cu care lucrează, ei vor inspira, la rândul lor, pe
alții, ceea ce se va răsfrânge asupra tuturor celor asociați cu afacerea.62

5. Comunicarea

Abilitatea de a comunica joacă un rol în executarea tuturor celorlalte abilități prezentate
anterior. Nu poți fi un om de vânzări bun fără o bună abilitate de a comunica, abilitățile de
planificare nu vor conta dacă nu ești capabil să comunici eficient planurile mai departe. Vei lucra
cu greu împreună cu oamenii fără o comunicare eficientă și nu va conta ce decizii vei lua, dacă
nu vor fi comunicat adecvat persoanelor care sunt în măsură să le execute.63
Cu o abilitate de comunicare dezvoltată poate crește și valoarea influenței pe care un
antreprenor o are asupra echipei sau pe piață. Dacă este un comunicator slab și nu reușește să
înțeleagă că nu toată lumea gândește și percepe lumea precum el, atunci va avea o influență

61 http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5
62 http://under30ceo.com/3 -people -skills -to-develop -as-an-entrepreneur/
63 http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5

32
limitată. Pe de altă parte, dacă ajută oamenii să se dezvolte, caută să îi înțeleagă pe alții și să
ofere o valoare, va câștiga mai multă influență. Accesul la capitalul deținut de cei care îl respectă
și îl văd ca pe o persoană de influență devine mult mai ușor.64
Indiferent dacă vorbește în fața colegilor la o întâlnire, într-o sală de seminar aglomerată
sau în echipa lui înainte de un proiect mare, un antreprenor trebuie să poată să transmită în mod
clar și concis ideile. Liderii în afaceri trebuie să -și dezvolte confortul vorbind în fața altora, atât
cu autoritate, cât și cu credibilitate.
O mare parte din comunicarea eficientă presupune o ascultare eficientă. Dezvoltând
abilități bune de ascultare, antreprenorul ajută la crearea unui mediu în care toată lumea se simte
ascultată și apreciată. De asemenea, se antrenează să audă și să păstreze informații importante.
Oamenii își pot da seama în general când sunt ascultați cu adevărat. Majoritatea oamenilor vor
colabora mai bine cu aceștia. Rămânând implicat activ cu partenerii de conversație, antreprenorii
crează un sentim ent de entuziasm și respect în mediul de lucru.
În afaceri, oamenii sunt adesea în dezacord , aducând în mod constant contraargumente .
Astfel de conversații pot fi inconfortabile, dar ele duc adesea la descoperiri utile dacă sunt
abordate cu o atitudine d e respect și colaborare.
În plus, e necesară evidențierea importanței comunicării nonverbale. Oamenii spun multe
fără să rostească un cuvânt, iar o expresie facială sau limbajului corpului pot comunica atitudinea
și interesul mai bine decât pot cuvintele . Gesturile, contactul vizual, tonul vocii, postura,
respirația și alți factori contribuie la comunicarea nonverbală.
Conștientizarea propriului limbaj al trupului și a altor indici nonverbali pot controla
imaginea transmisă. Conștientizarea acestor ind icii ajută nu numai la controlul modul în care alții
percep propria persoană, ci și la conștientizarea limbajul corpului al altora.
În ceea ce privește comunicarea scrisă de orice formă în afaceri, claritatea este esențială.
E necesară o asigurare că fa ptele sunt exacte, dar și respectuose când implică alți oameni.65

64 https://www.entrepreneur.com/article/244845
65 https://online.jefferson.edu/business/5 -critical -business -communication -skills/

33
3.3. Activități spre un antreprenoriat de succes – activitățile extracurriculare

Școlile în general subliniază importanța activităților extracurriculare, dar uneori poate fi
dificil pentru studenți să vadă cât de multe beneficii le vor aduce timpul și dăruirea alocate
acestor activități. De la dobândirea unor noi cunoștințe, la promovarea unor abilități mai bune de
gestionare a timpului, activitățile extracurriculare pot ajuta tinerii să reușească în mult mai multe
decât doar în eforturile lor academice.
Aceste activități pot, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea abilităților profesionale pe
care doar cursurile din clasă nu le pot promova întotdeauna. Un club/ organizație orien tată spre
leadership, de exemplu, îi va ajuta pe tineri să învețe abilitățile esențiale în management, în timp
ce un club/ organizație de dezbateri sau discursuri le va oferi o practică suplimentară de vorbire
publică. Pe scurt, activitățile extracurricula re pot sprijini tinerii cu multe dintre abilitățile pe care
viitorii angajatori le vor căuta sau care le vor fi utile în profesia de antreprenor.
Aceste activități nu au doar rolul de a îmbunătăți competențele profesionale și de a
suplimenta educația. Ac estea sunt, de asemenea, distractive și oferă tinerilor posibilitatea de a
petrece timp cu alții având interese similare.
În mod ironic, mulți studenți consideră că adăugarea mai multor angajamente la cele deja
existente legate de orele la clasă, are efec tul de a îmbunătăți gestionarea timpului. Studentul care
pe lângă cursuri, are de asemenea nevoie să participe la alte două activități extracurriculare este
mai probabil să -și planifice timpul dedicat fiecărei activități și mai puțin probabil să amâne ce
are de făcut. O activitate extracurriculară ar putea avea chiar efectul de "reîncărcare" a creierului
după o zi de muncă riguroasă, permițând studenților să se întoarcă la temele și proiectele de
acasă cu o minte revigorată.
Activitățile extracurriculare permit studenților să -și urmărească interesele și pasiunile în
afara unui context academic standardizat. Un student cu un talent pentru matematică, de
exemplu, ar putea deveni membru al programului de matematică al școlii. Ace astă decizie l -ar
putea ajuta să decidă dacă va urma să studieze matematica în învățământul superior. Elevii pot

34
folosi, de asemenea, aceste activități pentru a explora alte domenii pe care nu le -au întâlnit până
atunci, expunând studenții la o gamă mai di versă de interese.66
Există atât de multă presiune asupra elevilor și studenților pentru a avea rezultate cât mai
bune la examene. Dorința ca aceștia să se descurce cât mai bine nu este un lucru rău, problema
apare atunci când tinerii nu au o viață în afa ra sălii de clasă; când tot ce fac se orientează în jurul
temelor.
Mulți părinți și studenți nu înțeleg importanța activităților extracurriculare. Profesorii ar
trebuit să -i convingă pe unii părinți să le permită copiilor să participe la astfel de activ ități.
Reticența se datorează faptului că părinții consideră că aceste activități le distrag atenția de la
studiile lor. Unii elevi și studenți simt, de asemenea, că nu au nevoie de acestea, tot ce au nevoie
este să se concentreze pe cărțile și temele lor.
Activitățile extracurriculare sunt la fel de importante ca și mediul academic. Acestea se
completează reciproc pentru a dezvolta și abilitățile sociale. Educația ar trebui să depășească cei
patru pereți ai clasei.67
Prin școli nu înțeleg doar spațiile c onvenționale cu care suntem obișnuiți. Școala, așa cum
vede autorul Ken Robinson, include formele de școlarizare la domiciliu, organizațiile și adunările
informale, fizice sau online, de la grădiniță până la facultate și mai departe. Unele aspecte ale
școlilor tradiționale au puțin de -a face cu învățarea și chiar pot să o împiedice activ. Revoluția de
care avem nevoie presupune regândirea felului în care școlile funcționează și a ceea ce este
considerat ca fiind școală. De asemenea, este vorba despre a avea încredere într -o poveste
diferită despre educație.68
Studiile au arătat că elevii care participă la activități extracurriculare au înregistrat
îmbunătățiri ale performanțelor academice. Acest lucru poate fi atribuit abilităților pe care le
învață, cum ar fi o gestionare mai bună a timpului pentru a -și îmbina hobby -urile și cursurile, o
mai bună aptitudine organizatorică și o stimulare a stimei de sine.
Elevii învață noi abilități care sunt utile în viața lor școlară și în activitățile de zi cu zi.
Elevii învață abilități cum ar fi munca în echipă, abilități sociale și gândire critică. Potrivit

66 https://www.mountainheightsacademy.org/why -extracurricular -activities -are-so-important/
67 https://www.theeducator.com/blog/role -extracurricular -activities -students -development/
68 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a î vățământului”, Editura Publica, București,
2015, pg. 17

35
studiilor, studenții au mai multe abilități de conducere și au învățat să relaționeze mai bine cu
colegii lor decât cei care nu s -au implicat în astfel de activit ăți.
Elevii care participă la activități extracurriculare au un sentiment de angajament față de
ceea în ce aleg să se implice. Acest lucru se datorează faptului că la activitățile la care iau parte,
aceștia trebuie să -și asume responsabilitatea și să dea totul, iar acest angajament se extinde în
toate celelalte domenii ale vieții lor.
Elevii ar trebui să fie încurajați să desfășoare activități extrașcolare deoarece se întâlnesc
și petrec timp cu oameni noi, formând astfel noi prietenii. Acest lucru este important, deoarece ei
interacționează cu alte persoane cu interese diferite sau similare, de la care pot învăța lucruri noi.
Ei au un punct de vedere diferit asupra lucrurilor, deoarece noii lor prieteni pot vedea viața în
general dintr -un punct de veder e diferit.69
Schimbările asupra tinerilor sunt vizibile de cele mai multe ori. Elevii care nu au fost prea
atenți în clasă devin mai implicați, Cei care credeau că nu sunt deștepți descoperă că sunt. Cei
care se temeau că nu pot face nimic descoperă că po t. În acest proces, își construiesc un scop mai
puternic și respectul față de sine. De obicei, rezultatele lor în sarcinile convenționale pentru
școală se îmbunătățesc enorm.70
Pentru elevii de liceu, în unele țări, implicarea în activități extracurricula re sporește
șansele de a obține admiterea în universități. Majoritatea universităților de astăzi verifică ceea ce
oferă elevul în afară de rezultatele din mediul academic, și anume activitățile extracurriculare.
Scopul educației ar trebui să fie acela d e a dezvolta un student din toate punctele de
vedere : competențe intelectuale, spirituale, sociale, fizice și morale. Este necesar să se atingă un
echilibru în toate aceste aspecte.71
Multe din persoanele care au urmat proesia de antreprenor, recunoșteau că în liceu și în
facultate se bazau pe informațiile din cărți, crezând că doar cunoașterea în sine reprezenta calea
către succesele financiare și profesionale.
Însă câțiva ani petrecuți în învălmășeala vieții profesionale și de afaceri i -au dezamăgit
crunt. Ei au văzut cum unele dintre cele mai importante succese au fost obținute de oameni care

69 https://www.theeducator.com/blog/role -extracurricular -activities -students -development/
70Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”, Editura Publica, București,
2015, pg. 68
71 https://www.theeducator.com/blog/role -extracurricular -activities -students -development/

36
posedau, în plus față de cunoștințele lor tehnice, abilitatea de a vorbi elocvent, de a -i atrage pe
alții de partea modului lor de gândire, de se “vinde” pe sine ș i de a -și “vinde” ideile.
Au descoperit curând, că dacă cineva aspira să poarte bereta de căpitan și să navigheze pe
corabia afacerilor, personalitatea și abilitatea de a vorbi sunt mai importante decât stăpânirea
conjugărilor verbale din limba latină sau o diplomă de la Harvard.72
Deși educația este acum o problemă globală, ea este inevitabil un proces local. A înțelege
acest lucru este cheia pentru transformare. Lumea trece prin schimbări revoluționare. Avem
nevoie de o revoluție și în educație.73
Revo luția pe care autorul o susține se bazează pe diferite principii inspirate de cele ale
mișcării standardelor. Se bazează pe o credință în valoarea individualului, pe dreptul la
autodeterminare, pe potențialul nostru de a evolua și de a trăi o viață împlini tă, pe importanța
responsabilității civice și a respectului pentru alții.
Autorul consideră că scopul educației constă în a le permite elevilor să înțeleagă lumea
din jurul lor și talentele dinăuntrul lor, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni
activi, plini de compasiune.74
4. Metodologia cercetării

Pentru această parte a lucrării am dorit să reflect cu ajutorul rezultatelor obținute în urma
unui chestionar, modul în care activitățile extracurriculare îmbunătățesc cele cinci abilități
necesare unui antreprenor, prezentate anterior. Activitățile luate în considerare au fost
voluntariatul în cadrul ONG -urilor, participarea la competiții organizate de instituțiile de
învățământ (licee și facultăți), competiții precum firme de exercițiu, F SE business Cup, sesiuni
de comunicare ș.a.
Chestionarul a cuprins 9 întrebări cu privire la vârsta și genul participanților, la importanța
pe care aceștia consideră că activitățile extracurriculare le au pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial. De as emenea am obținut informații referitoare la perioada totală alocată de ei

72 Carnegie Dale, “Secretele succesului” , Editura Curtea Veche, București, 2013, pg. 235
73 Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”, Editura Publica, București,
2015, pg. 26
74 Idem, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”, Editura Publica, București, 2015, pg. 22

37
acestor activități și în cele din urmă am urmărit în ce măsură cele cinci abilități au fost
îmbunătățite ca urmare a activităților extracurriculare.

Fig. 4.1 Vârsta

Fig. 4.2 Gen

La completarea chestionarului au participat un număr total de 61 de persoane. Din fig. 4.1
observăm faptul că majoritatea au vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, reprezentând un procent
de 82% din totalul participanților. Aceștia sunt urmați de categoria de vârstă de peste 25 de ani, 3%
82%15%
sub 18
între 18 -25
peste 25
64%36%
Feminin
Masculin

38
cu un procent de 15%, cei sub 18 ani reprezenând doar 3%. Din fig. 4.2 rezultă faptul că genul
predomininat este cel feminin, având un procent de 64%.

Fig.4.3 Cât de importante considerați că sunt activitățile extracurriculare pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial?

La această întrebare 45 din p ersoanele participante, reprezentând majoritatea, au acordat
cifra maximă, însemnând că aceștia consideră ca activitățile extracurriculare joacă un rol
important în dezvoltarea abilităților antreprenoriale. Și restul participanților au acordat note de 3
și 4, recunoscând astfel și ei importanța acestor activități, în timp ce nici unul din participanți nu
a acordat cifrele de 1 și 2.
Acest gen de activități ajută tinerii să se cunoască mai bine, îi pun în situații concrete în
care sunt nevoiți să ia deci zii pe moment, să lucreze cu alții pentru un scop comun, să își asume
anumite responsabilități, toate acestea regăsindu -se și în activitatea de zi cu zi a unui antreprenor.

05101520253035404550
1 2 3 4 5

39
Fig.4.4 Până în momentul de față, care este perioada totală alocată activităților
extracurriculare?

Din fig. 4.4 observăm două perioade de timp în care se încadrează ce mai mare parte a
persoanelor. Prima este cea cuprinsă între 1 lună – 1 an (16 persoane), iar a doua este cea de
peste 1 an (21 de persoane).
Cele 11 persoanele care s -au încadrat în perioadele de 1 zi – 1 săptămână și 1 săptămână
– 1 lună, sunt cele care au participat la competiții în cadrul instituțiilor de învățămnt, perioada
totală necesară a fi alocată pentru acestea fiind una redusă. Restul de 50 de persoane au fost
implicate în activități de voluntariat în diverse ONG -uri. Putem constata diferența foarte mare
dintre perioada cea mai scurtă de 1 lună pentru activitățile de voluntariat și cea mai îndelungată,
cea de 7 ani. Având în vedere faptul că respondenții au participat pentru perioade atât de lungi de
timp la astfel de activități, răspunsurile acestora sunt și mai relevante pentru scopul urmărit prin
acest chestionar.

0510152025

40
În ce măsură aceste abilități au fost îmbunătățite ca urmare a activităților
extracurriculare?

Începând cu această întrebare, răspunsurile persoanelor s -au legat pe rând de cele cinci
abilități necesare unui antreprenor. Pentru a răspunde, aceștia au acordat cifre de la 1 – 5,
conform gradul în care aceștia au cons iderat că abilitățile lor au fost îmbunătățite în urma
implicării în activitățile extracurriculare.

Fig.4.5 Abilitatea de a lua decizii

Procesul de luare a deciziilor este unul dificil și prin prisma faptului că acesta presupune
atât fermitate, cât și curaj, asumarea responsabilității și a urmărilor unor decizii care în unele
situații sunt necesare a fi luate în condiții de resurse disponibile limitate, resurse financiare,
materiale, de personal, timp sau de informații.
În cadrul activităților ex tracurriculare, această abilitate este pusă la încercare zilnic. Fie
ca este vorba despre pregătirea pentru o competiție sau organizarea unor evenimente sau proiecte
de voluntariat, deciziile luate pe parcurs determină rezultatul final. 05101520253035
1 2 3 4 5

41
În figura de mai sus, putem observa faptul că cifrele acordate s -au încadrat în intervalul
3-5, ceea ce înseamnă o îmbunătățire a acestei abilități la finalul perioadei implicării în activități.
Grupul cel mai mare de persoane de 31, au acordat cifra 4.

Fig.4.6 Abilitatea de a lucra cu oamenii

Abilitatea unei persoane de a lucra cu oamenii reflectă o serie de alte aspecte despre
aceasta, precum cooperarea, flexibilitatea, empatia, calmul și inteligența emoțională. Toate
acestea influențează starea generală din cadrul echipei și implicit natura rezultatelor activităților.
După cum vedem din răspunsurile de mai sus, cea mai mare parte a respondenților
consideră că activitățile extracurriculare au un impact major asupra acestei abilități. Orice
activitate de acest gen imp lică munca cu alte persoane, astfel în timp evoluția acestei abilități
poate fi vizibilă.

05101520253035404550
1 2 3 4 5

42
Fig.4.7 Abilitatea de a planifica

După cum menționam și în partea teoretică a lucrării, activitățile extracurriculare
determină tinerii implicați să își organizeze și planifice mai bine în primul rând timpul, dar și
energia alocată tuturor activităților și cursurilor la care e nevoie să fi e prezenți.
De asemenea, această abilitate este îmbunătățită în cadrul programelor de voluntariat mai
ales în etapa de început a organizării de evenimente și diverselor proiecte desfășurate de ONG –
uri. Toți participanții au acordat cifre de la 3 – 5, cei 28 reprezentând majoritatea, au acordat
cifra 4. 051015202530
1 2 3 4 5

43
Fig.4.8 Abilitatea de a vinde

Procesul de vânzare presupune o serie de provocări, care pe mulți îi descurajează. Pentru
ca acesta să aibă șanse să se încheie cu rezultatul dorit, este foarte imp ortant în primul rând ca
persoana să creadă în ceea ce vinde și să cunoască toate detaliile legate de ideea, produsul sau
serviciul pe care îl vinde.
Aceasta este prima și singura abilitate care a înregistrat răspunsuri în dreptul cifrei 2 (4
persoane), fapt care confirmă confruntarea participanților cu serie de greutăți în activitatea de
vânzare. Cele mai multe persoane au acordat cifra 3, care înregistra numărul cel mai mic de
răspunsuri pentru celelalte abilități. Restul respondenților acordând cifre de 4 și 5.

051015202530
1 2 3 4 5

44
Fig.4.9 Abilitatea de a comunica eficient

Abilitatea de a comunica joacă un rol în toate celelalte abilități prezentate anterior. O
comunicare eficientă în cadrul unei echipe poate garanta succesului activităților.
Din graficul de mai sus putem concluziona faptul că cei mai mulți au acordat cifrele
maxime de 4 și 5, considerând că toate activitățile în care au fost implicați au contribuit în mod
real la abilitatea lor de acomunica mai eficient cu alte persoane.

05101520253035
1 2 3 4 5

45
Concluzii și propuneri

Sistemele actuale de educa ție nu au fost concepute pentru a face față provocărilor cu care
ne confruntăm în prezent. Ele au fost dezvoltate pentru a satisfa ce nevoile perioadei anterioare .75
Dintre toți copiii care încep școala anul acesta, un procent considerabil vor avea slujbe
care nu s -au inventat încă.
Niciuna dintre inovații existente azi, nu se întrevedea u cu zece sau cincisprezece ani
înainte, și dată fiind tendința schimbării de a s e autoalimenta și de a -și accelera ritmul, putem fi
siguri că următorul deceniu va aduce și mai multe surprize.
În acest context, ceea ce învață copiii este mai puțin important decât cum aceștia învață
să învețe. Să-i facă să vrea să învețe. Să le anime curiozitatea, să încurajeze uimirea și să le
insufle încrederea în sine, astfel încât să dobândească instrumente care mai târziu îi vor ajuta să
răspundă la întrebările pe care noi încă nu ni le -am pus.
În acest sens, devine evide nt că educația convențională, cu insistența sa pe memorare,
separarea superficială a conceptelor și programa nediferențiată axată strict pe testare, nu mai dă
roade. Într -o lume în care schimbările cer mai mult decât oricând un grad nemaiîntâlnit de
flexib ilitate, educația convențională este în continuare casantă.76
Activitățile extracurriculare sunt la fel de importante ca și mediul academic. Acestea se
completează reciproc pentru a dezvolta și abilitățile sociale. Educația ar trebui să depășească cei
patru pereți ai clasei.77
Prin școli nu se înțeleg doar spațiile convenționale cu care suntem obișnuiți. Școala poate
include formele de școlarizare la domiciliu, organizațiile și adunările informale, fizice sau online,
de la grădiniță până la facultate și m ai departe.
Studiile au arătat că elevii care participă la activități extracurriculare au înregistrat
îmbunătățiri ale performanțelor academice. Acest lucru poate fi atribuit abilităților pe care le
învață, cum ar fi o gestionare mai bună a timpului pen tru a-și îmbina hobby -urile și cursurile, o
mai bună aptitudine organizatorică și o stimulare a stimei de sine

75 Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației ”, Editura Publica, București, 2011 , pg.
70 -71
76 Khan Salman, “O sin gură școală pentru toată lumea”, Editura Publica, București, 2015, pg. 179 – 180
77 https://www.theeducator.com/blog/role -extracurricular -activities -students -development/

46
Elevii care participă la activități extracurriculare au un sentiment de angajament față de
ceea în ce aleg să se implice. Acest lucru se datorează faptului că la activitățile la care iau parte,
aceștia trebuie să -și asume responsabilitatea și să dea totul, iar acest angajament se extinde în
toate celelalte domenii ale vieții lor.
În urma rezlutatelor obținute cu ajutorul chestionarului, p utem concluziona faptul că
activitățile extracurriculare au un impact major asupra formării și dezvoltării abilităților necesare
unui antreprenor, abilitatea de a vinde fiind cea care a determinat tinerii să se confrunte cu cele
mai multe provocări.
Aces t gen de activități ajută tinerii să se cunoască mai bine, îi pun în situații concrete în
care sunt nevoiți să ia decizii pe moment, să lucreze cu alții pentru un scop comun, să își asume
anumite responsabilități, toate acestea regăsindu -se și în activitat ea de zi cu zi a unui antreprenor.

47
Bibliografie

1. Bucurean Mirela, “Antreprenoriatul și managementul micilor afaceri”, Editura
Universității din Oradea, Oradea, 2009
2. Carnegie Dale, “Secretele succesului” , Editura Curtea Veche, București, 2013
3. Collins Jim, “Excelența în afaceri”, Editura Curtea Veche, București, 2006
4. Comisia Europeană, Educație antreprenorială: Ghidul formatorilor, Bruxelles, Belgia,
2014
5. Drucker Peter, “Despre profesia de manager”, Editura Meteor Press, București, 1998
6. Hamel Gary, Breen Bill, ”Viitorul Managementului”, Editura Publica, București, 2010
7. Hamel Gary, ”Ce contează acum” , Editura Publica, București, 2012
8. Khan Salman, “O singură școală pentru toată lumea”, Editura Publica, București, 2015
9. Michael Armstrong, “Cum s ă fii un manager și mai bun ”, Editura Meteor Press,
București, 2007
10. Munteanu Camelia, Munteanu Neculai Eusebiu, “Ghid pentru învățământul preșcolar”,
Editura Polirom, Iași, 2009
11. Nicolescu Ovidiu, Plumb Ion, Pricop Miai, Vasilescu Ion, Veroncu Ion, “ Abordări
moderne în managementul și economia organizației” , Vol I, Editura Economică,
București, 2003
12. Nicolescu Ovidiu, Plumb Ion, Pricop Mihai, Vasilescu Ion, Verboncu Ion, “Abordări
moderne în managementul și economia organizației” , Vol II, Editura Economică,
București, 2003
13. Olaru Delia Silvia, Soare Cătășina Robertina, Economia și gestiunea întreprinderii.
Teorie și aplicații , Editura Lumina Lex, București, 2002
14. Robinson Ken, Aronica Lou, “Școli creative. Revoluția de la bază a îvățământului”,
Editura Publica, Bu curești, 2015
15. Robinson Sir Ken, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației” , Editura
Publica, București, 2011
16. Senge Peter, Cambron – McCabe Nelda, Lucas Timothy, Smith Bryan, Dutton Janis,
Kleiner Art, “Școli care învață”, Editura Trei, Bucur ești, 2016

48
17. http://under30ceo.com/3 -people -skills -to-develop -as-an-entrepreneur/
18. http://www.businessinsider.com/5 -essential -skills -for-entrepreneurial -survival -2011 -5
19. https://emanageri.wordpress.com/tag/importanta -antreprenoriatului/
20. https://online.jefferson.edu/business/5 -critical -business -communication -skills/
21. https://www.entrepreneur.com/article/244845
22. https://www.entrepreneur.com/article/252004
23. https://www.entrepreneur.com/article/306427
24. https://www.forbes.com/sites/iese/2016/07/31/entrepreneurs -why-planning -matters -and-
how-to-do-it-better/#3125ff283244
25. https://www.mindtools.com/pages/article/newTED_79.htm
26. https://www.mountainheightsacademy.org/why -extracurricular -activities -are-so-
important/
27. https://www.theeducator.com/blog/role -extracurricular -activities -students -development/

49
Anxexe

50