Școala Doctorală de Filosofie și Șiințe Social -Politice [623986]

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Filosofie și Șiințe Social -Politice
Școala Doctorală de Filosofie și Șiințe Social -Politice
Domeniu: Sociologie

TEZĂ DE DOCTORAT

Coord: Prof. Univ. dr. Cristina Gavriluță
Doctora nd: Polixenia Nistor

2019

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Filosofie și Șiințe Social -Politice
Școala Doctorală de Filosofie și Șiințe Social -Politice
Domeniu: Sociologie

FILANTROPIE ȘI SERVICII SOCIALE
PROFESIONALIZATE Î N
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ.
CERCETARE SOCIOLOGICĂ REALIZATĂ ÎN
ARHIEPISCOPA IAȘILOR

Coord: Prof. Univ. dr. Cristina Gavriluță
Doctorand: [anonimizat]

2019

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
CAPITOLUL I. FILANTROPIA ȘI CARITATEA – ORIGINI ȘI PERSPECTIVE ………….. 13
I.1. Filantropia și caritatea – valori creștine și umane în viața socială ………………………….. …. 13
I.1.1. Filantropia ortodoxă – formă de iubire a celuilalt ………………………….. …………………….. 14
I.1.2. Caritatea și expresiile sale în spațiul creștin ………………………….. …………………….. 19
I.2. Fundamentele filantropice ale asistenței sociale ………………………….. …………………………. 22
I.2.1. Grija față de celălalt ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
I.2.2. Iubirea față de aproapele ………………………….. ………………………….. …………………… 24
I.2.3. Jertfa ca gest fondator al activităților sociale ………………………….. …………………… 24
I.3. Perspective istorice asupra pro fesionalizării carității ………………………….. …………………… 25
I.3.1. Forme incipiente de instituționalizare a filantropiei în primele secole creștine …. 29
I.3.2. Relația dintre Biserică și stat în dezvoltarea activităților filantropice și de asistare
socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
I.3.3. Instrumentalizarea ideologică și politică a populațiilor vulnerabile și laicizarea
carității ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
I.4. Procesul de instituționalizare a activităților filantropice în România ………………………….. 39
I.4.1. Filantropia în Țările Române. Scurtă perspectivă istorică ………………………….. …. 40
I.4.2. Instituționalizarea și profesionalizarea serviciilor de asistență socială.
Specializare și eficientizare ………………………….. ………………………….. ………………………… 43
I.4.3. Complementaritate și colaborare în sistemele de asistare din domeniul public și
cele oferite de Biserică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 50
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 55
CAPITOLUL II . ACTIVITATEA SOCIAL -FILANTROPICĂ A BISERICII ORTODOXE
ROMÂNE – REPERE DE ACTUALITATE ………………………….. ………………………….. ………. 57
II.1. Cercetări privind poziția Bisericii față de anumite probleme sociale ………………………… 57
II.1.1. Fenomenul HIV/SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………. 57
II.1.2. Violența în familie ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 58
II.1.3. Dezvoltare comunitară și moderni zare rurală ………………………….. …………………. 59
II.1.4. Problematica pacienților cronici și rolul spiritualității ………………………….. …….. 61
II.1.5. Formarea și dezvoltarea profesională a vii torilor asistenți sociali în B.O.R. …… 62
II.1.6. Problematica drepturilor omului din perspectiva Bisericii ………………………….. … 62
II.2. Activitatea social -filantropică a Bisericii Ortodoxe Române ………………………….. ………. 63
II.3. Activități social -filantropice desfășurate la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor …………………. 69
Concl uzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 91
CAPITOLUL III. ORGANIZAȚIA BAZATĂ PE CREDINȚĂ ÎN SOCIETATEA
POSTSECULARĂ ȘI ACTIVITATEA DE ASISTARE SOCIALĂ ………………………….. ….. 92
III.1. Socie tatea postseculară și reconfigurarea filantropiei și a carității ………………………….. . 92
III.1.1. Societatea postseculară din perspectiva lui Jurgen Habermas ………………………. 92

III.1.2. Deconstrucția carității și modelul creștinismului social în activitatea de asistare
socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 93
III.2. Organizațiile bazate pe credință ………………………….. ………………………….. …………………. 98
III.2.1. Ce sunt organizațiile bazate pe credință? ………………………….. ………………………. 99
III.2.2. Caracteristicile organizațiilor bazate pe credință și tipologie …………………….. 112
III.3. Management, calitate și eficiență în cadrul organizațiilor bazate pe credință în Biserica
Ortodoxă Română ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 119
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 122
CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII PRIVIND STADIUL DEZVOLTĂRII
ȘI INSTIUȚIONALIZĂRII CARITĂȚII ÎN ARHIEPISCOPIA IAȘILOR ……………………. 124
IV.1. Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ….. 124
IV.2. Universul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 125
IV.3. Designul metodologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 126
IV.3.1. Doc umentarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 127
IV.3.2. Observația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 135
IV.3.3. Interviul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 137
IV.3.4. Chesti onarul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 143
IV.3.5. Ghidul de chestionar și pretestatrea sa ………………………….. ………………………… 143
CAPITOLUL V. PROFESIONALIZARE ȘI FILANTROPIE ÎN ARHIEPISCOPIA
IAȘILOR. PREZENTAREA REZLTATELOR CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA
LOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 156
V.1. Observații, percepții, problematizări și proiecții ale actorilor implicați în activitatea
filantropică și de asistență socială în Arhiepiscopia Iașilor, în urma interviurilor ……………. 156
V.1.1. Filantropie și asistență socială profesionalizată ………………………….. …………….. 156
V.1.2. Probleme sociale întâlnite în practica de asistare realizată în Arhipiscopia Iașilor
și cauzele lor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 175
V.1.3. Acreditarea și licențierea serviciilor de asistare socială ………………………….. …. 182
V.1.5. Modelul de funcționare a serviciilor social -caritabile și de profesionalizare în
cadrul Arhipiscopiei Iașilor ………………………….. ………………………….. ……………………… 211
V.2. Perspective și reprezentări ale persoanelor i mplicate în furnizarea de servicii social
filantropice în Arhiepiscopia Iașilor ………………………….. ………………………….. …………………. 214
V.2.1. Activități social -filantropice în care sunt implicați respondenții …………………… 216
V.2.2. Motivații și evaluări ale implicării în activitățile social -filantropice ……………… 217
V.2.3. Percepții privind implicarea B.O.R. în acțiuni social -filantropice …………………. 222
V.2.4. Specificități ale asistenței sociale derulată în Biserică ………………………….. ……. 228
V.2.5. Profesionalizarea activităților filantropice și sociale ………………………….. ……… 229
V.2.6. Discuții și limite ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 232
V.2.7. Concluzii preliminare ………………………….. ………………………….. ……………………… 233
V.3. Perspect ive și reprezentări ale beneficiarilor serviciilor social -filantropice în
Arhiepiscopia Iașilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 233
V.3.1. Tipuri de servicii de care beneficiază respondenții ………………………….. …………. 233
V.3.2. Forme de filantropie și asistare socială furnizate de Biserică \ ……………………… 237

V.3.3. Percepția și evaluarea activităților social -filantropice derulate de Biserică …… 241
V.3.4. Surse de informare și condiționări ale acțiunilor social -filantropice …………….. 244
V.3.5. Gradul de încredere și mulțumire în serviciile s ociale și cele filantropice ……… 250
V.3.6. Discuții și limite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 252
V.3.7. Concluzii preliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 252
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 254
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 259
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 279
Anexa 1 – Ghid de interviu pentru preoți implicați în activități social -filantropice …………… 279
Anexa 2 – Ghid de interviu pentru preoți implicați în activități de asistență socială …………. 281
Anexa 3 – Ghid de interviu pentru asistenții sociali implicați în serviciile sociale organizate de
B.O.R. sau de organizații afiliate ………………………….. ………………………….. ……………………… 283
Anexa 4 Percepția bene ficiarilor privind activitatea social -filantropică desfășurată de Biserica
Ortodoxă Română în Arhiepiscopia Iașilor ………………………….. ………………………….. ……….. 285
Anexa 5 Percepția persoanelor implicate în activități social -filantropice p rivind activit atea
socială desfășurată de Arhiepiscopia Iașilor ………………………….. ………………………….. ………. 291
Anexa 6 – Ghid de observație referitor la oferirea de servicii sociale în cadrul centrelor de
servicii rezidențiale ale Biseri cii Ortodoxe Române ………………………….. ……………………….. 295
Anexa 7 – Detalii cu privire la harta serviciilor social -filantropice din Arhiepiscopia Iași .. 297
Anexa 8 – Mod ele fișe centralizatoare privind activitatea concretă și raportările desfășurării
serviciilor social -filantropice la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor ………………………….. …………. 329
Anexa 9 – Organigrama sectorului de asisten ță socială și medicală „Diaconia” ……………… 338

6 INTRODUCERE
În prezent se vorbește din ce în ce mai mult despre societatea post -seculară, ca
societate rezultată în urma eșecului politicilor anti -religioase derulate de societățile
postmoderne, care au eșuat în activitatea de eliminare a elementelor religioase din discursul
public. În ultimul deceniu, separația completă și absolută de roluri dintre stat și Biserică
este pusă sub semnul întrebării datorită creșterii rolului mișcărilor r eligioase, în formarea
agendei publice și pe fundalul procesului de deliberare democratică. Religia nu poate
rămâne în societatea actuală exclusiv în sfera privată, ea fiind rechemată să își asume locul
și în sfera publică. Jurgen Habermas1 și, alături de acesta, o serie de alți gânditori2,
consideră că societatea a ajuns la momentul renunțării la secularismul militant, fiind
pregătită să recunoască și să respecte rolul religiei în sfera publică. Această absență impusă
și ireală a vocii persoanelor religioa se din desfășurarea acțiunii comunicative, prin dialog
public generator de consens la nivel social, constituie un element de deficit democratic, în
sensul în care Habermas construia termenul .3
În spațiul public, prezența Bisericii este văzută în activităț i sociale, de caritate și
filantropice. Caritatea este definită ca fiind acțiunea (socială) orientată către celălalt, luând
forma unui sacrificiu de sine, ce implică toleranța, este o formă de manifestare a voinței
proprii (liber arbitru), fără un caracter discriminatoriu4. Filantropia este definită conform
Merriam Webster Dictionary ca fiind bunăvoință față de ceilalți membri ai umanității,
manifestată prin acte de compasiune sau daruri cu valoare materială făcute cu scop
umanitar, precum și activitatea în treprinsă de o organizație, care distribuie sau susține cu

1 J. Habermas, Notes on Post -Secular Society , în New Perspectives Quarterly , vol. 25, nr. 4/2008, pp. 17 -29.
2 N. Brieskorn, On the Attempt to Recall a Relationship , în N. Brieskorn, J. Habermas, M. Reder, F. Rick en, J.
Schmidt (eds.), An Awareness of What is Missing. Faith and Reason in a Post -Secular Age , Polity Press ,
Cambridge, 2010, pp. 24 -35; M. Reder, How Far Can Faith and Reason Be Distinguished? , în N. Brieskorn, J.
Habermas, M. Reder, F. Ricken, J. Schmi dt (eds.), An Awareness of What is Missing. Faith and Reason in a
Post-Secular Age , Polity Press , Cambridge, 2010, pp. 36 -50; F. Ricken, Postmetaphysical Reason and Religion ,
în N. Brieskorn, J. Habermas, M. Reder, F. Ricken, J. Schmidt (eds.), An Awarenes s of What is Missing. Faith
and Reason in a Post -Secular Age , Polity Press , Cambridge, 2010, pp. 51 -58.
3 Lipsa de reprezentativitate a unor instituții care sunt numite de reprezentanții puterii, fără a fi supuse
controlului democratic prin vot – în cazul de față, eliminarea unor parteneri de deliberare, a stakeholderilor de
natură religioasă, ceea ce viciază ideea de democrație deliberativă.
4 D. Heyd, Supererogation , în E. N. Zalta (ed.), The Stanford Encyclopedia of Philosophy , 2016, disponibil la:
https://plato.stanford.edu/archives/spr2016/entries/supererogation/ (consultat la data de 12.02.2019).

7 fonduri astfel de acte sau donații .5 Organizațiile bazate pe credință ca furnizori de servicii
caritabile, dar și de asistență socială profesionalizată, sunt definite ca entități private, culte
religioase sau unități particulare componente ale unui cult religios, precum și organizațiile
non-guvernamentale afiliate unor culte religioase, care oferă servicii sociale sau desfășoară
o activi tate caritabilă în favoarea unor categorii sau tipuri de persoa ne defavorizate, în cele
mai multe cazuri persoane aparținând respectivelor culte6. Acestea au început să fie
analizate din perspectiva eficienței și eficacității serviciilor oferite odată cu reapariția
elementului religios în prim planul discursului publi c și recunoașterea eșecului parțial al
politicilor de separare forțată a serviciilor sociale de elementul religios și laicizarea
acestora. Acest trend, pornit în SUA, s -a extins și în Europa, unde comunitățile religioase
au fost reconsiderate ca parteneri ai serviciilor sociale publice.
Dezbaterea referitoare la participarea stakeholderilor de orientare religioasă7 este
corelată cu încercarea de a oferi un răspuns la întrebarea care ar trebui să fie și care este în
mod real locul organizațiilor bazate pe cr edință și, prin intermediul lor, al religiei în
societatea actuală . Braeckman atrage atenția că dezbaterile cu privire la rolul religiei în
sfera publică se referă în primul rând la conținuturile moral cognitive și epistemice ale
acesteia, când în fapt, di mensiunea fundamentală a oricărei religii este capacitatea sa de
construi comunitățile din punct de vedere simbolic, de a le institui astfel din perspectivă
identitară8. Deconstrucția carității în societatea postmodernă de tip post -secular, vizează
trecere a de la modelul carității bazată pe filantropie, la statul asistențial bazat pe solidaritate
social -instituționalizată și obligatorie, precum și pe profesionalizarea asistenței sociale.
Scopul prezentei cercetări doctorale este acela de a clarifica specifi cul a ctivității
social -filantropice în Biserica Ortodoxă Română (B.O.R) și de a creiona un model de
asistență socială creștină9 ca formă particulară de exprimare a acțiunii social e bazate pe
credință specifică O rtdoxiei.

5 Philantropy , în Merriam Webster Dictionary , disponibil la https://www.merriam –
webster.com/dictionary/philanthropy (consultat la data de 12.02.2019).
6 R. J. Sider, H. R. Unruh, Typology of Religious Characteristics of Social Service and Educational
Orga nizations and Programs , în Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 33, nr. 1/2004, pp. 109 -134.
7 În continuare, pentru aceștia vom folosi termenul ,,organizații bazate pe credință”, incluzând cultele, dar și alte
organizații ale societății civile care au sau își declară o afiliere religioasă prezentă sau istorică.
8 A. Braeckman, Habermas and Gauchet on Religion in Postsecular Society. A Critical Assessment , în
Continental Philosophy Review , vol. 42, nr. 3/2009, pp. 279 -296.
9 Avem în atenție mode lul acțiunii sociale bazate pe credință /faith based social action .

8 Obiectivele generale ale întregii teze vizează:
 Identificarea specificului și a semnificației atribuite activității social –
filantropice a B.O.R. în diferite medii ale Arhiepiscopiei Iașilor;
 Identificarea semnificațiilor atribuite profesionalizării carității, corelată cu
profesionalizare a serviciilor sociale ale B.O.R.;
 Identificarea particularităților profesionalizării serviciilor sociale oferite de
B.O.R. în Arhiepiscopia Iașilor;
 Clarificarea rolurilor preotului în procesul de îmbinare a filantropiei cu
serviciile profesionalizate.
Fiecare dintre cele trei studii calitative și cantitative realizate au un set propriu de
obiective, subsumate obiectivelor generale ale tezei.
Înțelegere postseculară a particularităților asistenței sociale oferită de organizații de
natură creștină permite c onstrucția unor ipoteze de lucru conform cărora, în societatea post –
seculară, profesionalizarea carității se produce prin dezvoltarea de către organizațiile bazate
pe credință, în continuarea și completarea activităților filantropice, care nu dispar, a uno r
servicii de asistență socială profesionistă, bazate pe vocația umanistă a asistenței sociale și
pe o serie de valori particulare de natură creștină, care însă se particularizează pentru a fi în
acord cu cele generale ale asistenței sociale.
Asistența so cială oferită de organizațiile bazate pe credință se desfășoară în limitele
standardelor de calitate impuse de stat, dar accentul particular pus pe valoarea
beneficiarului ca persoană, pe comunicarea și comuniunea cu acesta este ceea ce deosebește
practica profesională bazată pe valori religioase, de cea laică.
Din punct ul de vedere al metodologiei abordate, cercetarea se bazează pe un mix
metodologic, fiind utilizate atât tehnici calitative cât și cantitative .10
Cercetarea empirică debutează cu un studiu ca litativ, realizat pe baza aplicării unor
interviuri semistructurate, la 37 de persoane, preoți, asistenți sociali și monahi sau monahii,
implicați în activitatea social -filantropică a Bisericii Ortodoxe. Interviurile realizate în
perioada octombrie – ianua rie în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor au fost analizate prin
intermediul teoriei fundamentate pe date – Grounded Theory -, și în urma analizei a rezultat
un model teoretic explicativ cu privire la specificul activității B.O.R. ca organizație bazată
pe credi nță furnizoare de servicii social filantropice.

10 Pentru detalii privind mixul metodologic în cercetarea calitativă și cantitativă sociologică, a se vedea S.
Chelcea, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative , Editura Economică, București,
2001; J. W. Creswell, Qualitative Inquiry and Research Design. Choosing among Five Approaches , Sage
Publications, Thousand Oaks, 2007.

9 Modelul rezultat a fost transpus în concluzii care ulterior, în cercetarea cantitativă,
au fost transformate în ipoteze, pentru cele două cercetări realizate prin ancheta pe bază de
chestionar. Chestionarele au fost aplicate în perioada decembr ie 2018 – februarie 2019, unui
prim eșantion format din 59 8 de preoți, asistenți sociali, voluntari și alte persoane implicate
în activitatea social -filantropică a B.O.R., și respectiv unui eșantion de 420 de beneficiar i ai
serviciilor social -filantropice oferite de Biserică.
Primul capitol, intitulat Filantropia și caritatea – origini și perspective debutează cu
definirea și înțelegerea termenilor de filantropie și caritate, un scurt istoric al filantropiei în
țara noas tră, fiind expuse istoric primele activități asistențiale desfășurate de Biserică. A
fost analizată relația dintre stat și Biserică în ceea ce privește oferirea serviciilor sociale, a
fost trecută în revistă literatura sociologică și teologică românească r eferitoare la activitatea
social -filantropică a Bisericii. De asemenea, în acest prim capitol am inserat discuții
referitoare la diferențierea conceptuală dintre asistență socială – privită ca formă de
întrajutorare efectuată în cadrul organizat, eventual legiferat, normativizat, în instituții
publice sau private licențiate în acest scop, pusă la dispoziția beneficiarilor prin intermediul
unor profesioniști în asistență socială – și asistare a socială – privită tot ca formă de
întrajutorare, dar de factură r eligioasă, cu o dimensiune spirituală pregnantă, de natură
filantropică, efectuată spontan sau în cadru organizat și prin intermediul unor persoane care
de cele mai multe ori nu sunt specialiști, ci voluntari. Spre finalul capitolului, am accentuat
procesu l de profesionalizare a activităților de asistare socială (de filantropie) și translarea
acestora către activități de asistență socială (către instituționalizare).
În capitolul al doilea, intitulat Activitatea social -filantropică a Bisericii Ortodoxe
Român e – Repere de actualitate , am realizat o analiză a proiectelor și programelor social –
filantropice desfășurate de Biserică la nivel național și în Arhiepiscopia Iașilor. Am trecut
în revistă principalele cercetări efectuate în literatura românească privind poziția Bisericii
față d e anumite probleme sociale, precum: violența în familie, dezvoltarea comunitară și
modernizarea rurală, fenomenul HIV/SIDA, problematica pacienților cronici și a drepturilor
omului. Ulterior, am prezentat în general activitatea soci al-filantropică a Bisericii Ortodoxe
Române, iar în finalul capitolului am particularizat această prezentare pe Arhiepiscopia
Iașilor.
Cel de -al treilea capitol, intitulat Organizația bazată pe credință în societatea post –
seculară și activitatea de asistar e socială este dedicat , mai întâi, clarificării perspectivelor
teoretice cu priv ire la societatea post -seculară, urmată de prezentarea importanței pe care o
are într -o astfel de societate o organizație bazată pe credință. Au fost trecute în revistă o

10 serie de particulariăți ale procesului de profesionalizare a carității și de formare a asistenței
sociale, fiind evidențiate diferențe între specificul asistenței sociale oferite de organizații
laice și de cele cu profil religios. Nu mai puțin, am acordat spaț iu și discuției legate de un
model de slujire creștin -social ă, fiind puse în evidență fundamentele creștine, dar și istorice
ale asistenței sociale.
Am pornit analiza noastră de la teoria expusă cu privire la societatea postseculară de
Jurgen Habermas, per spectivă pe care am completat -o cu c onsiderații teoretice oferite de
literatura relevantă în domeniu privind aspecte referitoare la participarea stakeholderilor de
orientare religioasă la crearea unui veritabil model de asistență socială bazată pe credință ,
am translat a poi discuția către procesul de „ deconstrucție a carității” în societatea
postseculară11, pentru a contura un model de creștinism social și a manierei de manifestarea
a acestuia în organizațiile bazate pe credinț ă cu profil asistențial. Î n fin al, am încercat
trasarea unei seri de coordonate teoretice privind tipurile de organizații bazate pe credință
identificate în literatură, dintre care ne -am oprit cu precădere asupra modelului definit de
autorii Sider și Unruh12, pe care l -am apreciat ca fii nd definitoriu – în ceea ce pr ivește
organizațiile infuzate de credință – pentru specificul activităților social -filantropice ale
Bisericii Ortodoxe Române, după cum a reieșit ca urmare a cercetării empirice, prezentată
pe larg în capitolele subsecvente.
Capitolul al patrulea, intitulat Metodologia cercetării privind stadiul dezvoltării și
instituționalizării carității în Arhiepiscopia Iașilor , prezintă metodologia folosită în
elaborarea părții din lucrare dedicată cercetării empirice și face trecerea către capitolul în
care este prezentată această cercetare , dar și rezultatele obținute .
Capitolul al cincilea, intitulat Profesionalizare și filantropie în Arhiepiscopia
Iașilor. Prezentarea rezultatelor cercetării și interpretarea lor , este bazat pe analiza da telor
empirice obținute prin cercetarea calitativă prin interviu. Categoriile semantice obținute
inductiv au fost: probleme sociale ale comunității creștin -ortodoxe (categorie semantică
care ne -a permis elaborarea unor considerații privind necesitatea acti vităților social –
filantropice desfășurate de către Biserica Ortodoxă Română), filantropia, caritatea și
slujirea aproapelui în discursul participanților la activitatea filantropică, motivația spirituală
a practicilor social -filantropice, desfășurarea activ ităților social -filantropice în cadrul
B.O.R., sursele de susținere financiară a activității filantropice, profesionalizarea carității

11 P. Berger, G. Davie, E. Fokas, America religioasă, Europa seculară? O temă și variațiuni , Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2016.
12 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134.

11 (categorie în cadrul căreia s -a conturat perspectiva persoanelor implicate în activități
caritabile din cadrul B.O.R. cu privire la procesul de trecere de la filantropie , ca formă de
asistare socială, la întrajutorarea aproapelui în cadrul serviciilor de asistență socială
acreditate), particularități ale asistenței sociale crești ne (bazate pe valori creștine).
O altă axă tem atică importantă , abordată în acest capitol a fost cea referitoare la
influența pe care profesionalizarea carității ar putea -o avea sub aspectul unei eventuale
laicizări a practicilor social -caritabile ale Bisericii, sens în care am urmărit colaborarea
dintre preoți și profesioniști (asistenții sociali), precum și dificultățile pe care acest proces
de profesionalizare le ridică în îndeplinirea misiunii social -caritabile a Bisericii (din
perspectiva celor implicați în aceste activități). Ulterior, după o ser ie de discuții referitoare
la structura organizatorică și managementul organizațiilor din cadrul B.O.R. care operează
în sfera carității, am prezentat modelul de funcționare a serviciilor social -caritabile și de
profesionalizare a carității în organizațiil e afiliate Bisericii Ortodoxe Române.
În continuare, am prezentat și analizat rezultatele unei cercetări cantitative bazate pe
anchetă prin chestionar, realizată cu preoți, asistenți sociali, voluntari și alte persoane
implicate în activitatea social -filantropică a Bisericii. Datele astfel obținute ne -au permis
elaborarea de considerații privind rolul asistenței social -filantropice acordată de B.O.R. în
rezolvarea necesităților sociale, psihologice ș i spirituale ale beneficiarilor.
De asemenea, am analizat în acest capitol și rezultatele unei cercetări realizate prin
anchetă pe bază de chestionar în rândul beneficiarilor. Aceste date au constituit baza unor
considerații referitoare la importanța și rolul filantropie i, ca formă de concretizare a binelui
social, în viața comunitară și personală; în mod aparte, am acordat atenție deosebită
pericolului creării unei dependențe a beneficiarilor de serviciile asistențiale . Am avut în
atenție și un alt pericol discutat, pa care l -am defini ca fiind al deresponsabili zării acestor
beneficiari , cu impact sever asupra integrării sau inserției lor sociale ca indivizi ce posedă
abilități de a -și asigura autosuficiență materială, dar și creștere spirituală.
Elementul central al tezei îl constituie conceptul de societate pos t-seculară, și
corelativ cu acesta, conceptul de organizație bazată pe credință, ca formă instituțională de
exprimare a participării Bisericii la dialogul social din cadrul societății post -seculare în
calitate de partener și ofertant al unor disponibilităț i ce se cer activate cu mai multă
creativitate și pe termen lung .
Concluziile cercetării întreprinse de noi demonstrează faptul că Biserica Ortodoxă
Română continuă să își exprime valorile sale spirituale prin practica unei filantropii care se
continuă cu elemente specifice de asistență socială, parțial profesionalizate, dar care sunt

12 îmbogățite din punct de vedere axiologic cu concretizarea faptică și aducătoare de pace și
confort social, precum și de valorile specific creștine, mila, compasiunea, slujire a
aproapelui.

13 CAPITOLUL I.
FILANTROPIA ȘI CARITATEA – ORIGINI ȘI PERSPECTIVE
Biserica Ortodoxă, dintru început, și -a vădit chemarea de a pune în practică chipul
filantropic al lui Hristos. De aceea, vorbim astăzi, cel puțin în creștinism, de faptul că
această manifestare caritabilă sau filantropică a slujirii Bisericii este cea care leagă
începuturile creștinismului de vremurile în care trăim. Din acest motiv, a studia lucrarea sau
preocuparea filantropică a Bisericii, în aceste vremuri în care însuși c onceptul de religie
suferă majore schimbări, reprezintă o preocupare nu doar teologică, cât una de identificare
a trăsăturilor principale ale umanismului creștin.
Din acest motiv, înscriindu -se pe această linie, lucrare a de față o pot defini ca fiind
o inc ursiune diacronică în procesul de formare a asistenței sociale cu profil religios ca
practică socială și profesie autonomă distinctă în rândul profesiilor asistențiale, alături de
cea de psiholog, psihopedagog, mediator școlar și comunitar, dar și asistent medical etc.
Desigur, această necesară separare nu presupune eliminarea slujirii sacramentale din
această preocupare filantropică , ci mai mult, ea face loc acelei conlucrări și
complementarități pe care o presupune un asemenea mod de slujire spre binele s emenului
sau al aproapelui.
Activitatea socială a Bisericii poat e și trebuie să fie analizată folosindu -ne de lupa
sociologului, pentru a se vedea specificul interacțiunilor sociale între organizațiile bazate pe
credință – la modul general, incluzând și ep arhiile și unitățile de cult alături de ONG -urile
bisericești – și beneficiarii acestor servicii, pe de o parte, dar și cele care sunt oferite de
ceilalți stakeholderi implicați în dezvoltarea sistemului de asistență socială național , pe de
altă parte.
I.1. Filantropia și caritatea – valori creștine și umane în viața socială
Între noțiunile, care nu lipsesc nici dintr -un limbaj religios, sunt și noțiunile sau
termenii de filantropie, caritate, diaconie, slujire, întrajutorare umană, sprijinire a celor
neput incioși etc. După cum știm, cel puțin în mediul creștin și nu mai puțin european, de -a
lungul ultimului mileniu, filantropia/ caritatea a fost definită ca fiind acțiunea – de aici și
dimensiunea sa socială – orientată către semen sau celălalt, luând, adeseo ri, forma unui
sacrificiu de sine în slujire ; este ceva care depășește sau cel puțin conține ceea ce astăzi

14 definim ca fiind toleranța. Astfel, î n spațiul public, prezența Bisericii este manifestată și
văzută în activități de tip social , de acțiuni caritat ive și filantropice. Într -un cuvânt, caritatea
și filantropia, este acea formă de manifestare a voinței proprii de interacționare – adică de
punere în lucrare a ceea ce numim liber arbitru – care are un conținut mult mai profund decât
ceea ce am defini ca acțiune nediscriminatori e.
I.1.1. Filantropia ortodoxă – formă de iubire a celuilalt
Portivit înțelesului scripturistic, „termenul filantropos se referă la filantropia lui
Dumnezeu, cât și la filantropia ca iubire, relație și legătură dintre oameni ”. În lu mea greacă,
elenistică, spune autorul citat,13 termenii de „filantropos și filantropie se referă atât la
divinitate ” (în scrierile antice, zeii erau socotiți ca filantropi), dar și la relația sau legătura
jertfelnică , iubitoare dintre oameni. În accepțiunea nou-testamentară , pentru a se exprima
iubirea, este folosit atât termenul de filein , cât și termenul de agapi . Verbul filein arată
„iubirea între persoane de diferite condiții sociale și este folosit mai ales în sensul de
generozitate ”; termenul în sine „arată mai ales o afecțiune puternică între persoane și este
folosit pentru a exprima dragostea dintre părinți și copii ” așa cum reiese din citatul de la
Matei 10, 37 .14 De asemenea, termenul mai indică și dragostea lui Dumnezeu Tatăl pentru
Fiul Său conform citatului de la Ioan 5, 2015 sau dragostea dintre prieteni Ioan 21, 17 .16 Deși,
în perioada creștină primară termenul de agape primește înțelesuri specific e creștin e, unii
eleniști indică între cei doi termeni, agape si filia, o „sinonimie totală ” , accept ând în
alternanța lor doar un procedeu stilistic, chiar dacă filia nu exprimă tot ceea ce exprimă
agapi . Filia „echivalează cu o largă simpatie, înțelegere pentru oameni, compătimire”17, iar
„agape este dăruirea din plinătatea bunătății; iubirea – agape – slujește, nu cere să i se
slujească; agape este un fel de slujire dumnezeiască, termenul făcând trimitere l a sfera morală
și spirituală, la ceea ce ține mai mult de voință decât de sentiment și caracterizează dragostea

13 M. Vizitiu, Filantropia divină și filantropia Bisericii după Noul Testament , Editura Trinitas, Iași, 2002, p p.
14-17.
14 „Cel ce iubeșt e pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori
pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”
15 „Că Tatăl iubește pe Fiul și -I arată toate câte face El și lucruri mai mari decât acestea va arăta L ui, ca voi să
vă mirați.”
16 „Iisus i -a zis iarăși: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?….”
17 M. Vizitiu , op cit. , p. 16.

15 lui Dumnezeu pentru om și cea a oamen ilor între ei, precum și dragostea pentru dușmani ”18
conform Matei 5, 44 .19
Cuvântul filantropos este alcătuit din fileo, filein care se traduce prin a iubi și
substantivul antropos care înseamnă om. În acord cu sensul exprimat, termenul filantropie
este tradus prin iubi tor de oameni. În înțeles obișnuit, comun și mai restrâns hermeneutic ,
prin filantropie se înțelege „o acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci și
al așezămintelor de binefacere”20, dar înțelesul profund al filantropiei, d in punct de vedere
teologic , nu trebuie restrâns numai la perspectiva ajotorării material e. Sentimentul de
bunătate , de solidaritate cu cel în nevoie, de jertfelnicie și slujire, sau omenie nu se oferă doar
oamenilor săraci; de el au nevoie și cei care nu sunt af ectați de lipsuri materiale, ci și cei
afectați de lipsuri spirituale, sufletești.
Activitatea filantropică desfă șurată de Biserică, dacă nu este infuzată de componenta
teologică și spirituală poate conduce spre profesionalizarea actului filantropic , golit de esența
lui transcendentă, și anume, de iubi rea de Dumnezeu și de semeni; acest lucru poate duce
chiar la abandonarea programului atunci când r esursele materiale se epuizează, iar cele
personale și spirituale sunt ignorate. Demetrios Constantelos , în cartea Filantropia bizantină
și asistența socială , afirmă că diferența notabilă dintre noțiunea creștină de filantropie, pe de
o parte și cea grecească, romană sau iudaică pe de altă parte, rezultă din textul evanghelic
următor: „Ați auzit că s -a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Eu însă
vă zic: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă (…) căci dacă iubiți pe
cei ce vă iubesc ce răsplată p uteți avea?!” Matei (5, 43 -48); iubirea trebuie să se extindă de la
aproapele nostru până la dușmanul nostru. Ulterior propovăduirii Mântuitorului, termenul a
asumat un înțeles vast și integrator. El a fost întrebuințat pentru a arăta iubirea omului față de
umanitate în ansamblul ei, iar aplicarea lui a fost îndrept at către cei mai umili dintre oameni.
Preluat de la greci, creștinii i -au oferit valențe noi și practice, înlocuind înțelegerea civică
greco -romană cu o valoare universală de caritate și iubire.21 Astăzi, cea mai mare parte a
acțiunilor filantropice includ operele de binefacere destinate domeniului educațional,
egalității dintre oameni, problemei sărăciei sau culturii sanogenetice, iar resursele nu sunt

18 Ibidem.
19 „Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce văurăsc și
rugați -vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”.
20 Ioan M. Stoian, Dicționar religios , Editura Garamond, București,1994, p. 63.
21 Demetrios Constantelos, Filantropia bizantină și asistența socială, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 49 -50.

16 doar cele financiare, ci ele implică resursele private ale filantropului, timpul, capitalul social
și expe rtiza cu obiectivul de a produce o schimbare în mediul în care trăim.22
În accepțiune dogmatică, termenul de philantropia este o extindere a noțiunii de
agape/caritas, care include aspectul soteriolologic și eshatologic și schimbă accentul
antropologic pe cel hristologic, după definitivarea învățăturii hristologice din secolul al V -lea.
Prin venirea Sa în lume și prin faptele Sale, Hristos, a concentrat toate aceste denumiri ale
comportamentului lui Dumnezeu față de om și ale relațiilor inter -umane doar înt r-un singur
cuvânt: filantropia – adică iubuirea de om, care înseamnă mai mult decât îndurare, milă,
bunăvoință, blândețe, ajutor, milostenie, dreptate, amabilitate, favoare etc.
Conform religiei creștine, practica filantropiei, care are ca principiu și fundament
iubirea față de om, este o îndatorire a fiecărui om și o urmare firească a lui Dumnezeu, care
este iubitor de oameni, iar omul, la rândul său, este chemat să imite această iubire a lui
Dumnezeu, așa cum spunea și Mitropolitul Antonie Plămădeală23, pentru că doar „Iisus
Hristos a fost modelul autentic al acestei filantropii, pogorât la starea de exemplu personal,
viu, concret, practic, al iubirii față de om” (Tit 3, 4 -5). Slujirea aproapelui , iubirea lui până la
jertfire, îl pune pe credincios în ip ostaza împreună -lucrării cu Dumnezeu. Astfel, „filantropia
nu-și epuizează conținutul prin fapta milosteniei ca atare, pr in gestul material, ci ea este ceva
mai mult și mai esențial: este iubire”.24
În accepțiunea creștină, fără iubire în sens de agape , filantropia nu are o valoare
inestimabilă , dar coroborată cu iubirea creștină, filantropia primește dimensiuni
transcendentale. Doar „cel care iubește, când face fapte filantropice, nu micșorează
demnitatea celui care o primește. O filantropie care ar urmări un ajutor fără iubire, nu ar fi în
spiritul Evangheliei. Iubirea în forma sa evanghelică este unificatoare, nu discriminatorie,
pentru că nu milostenia este importantă în principiu, ci faptul că cel care o face se așază pe
aceeași treaptă cu ce l care o pr imește ”.25 Privită astfel , filantropia, conform învățăturilor
evenghelice primește mai multe sensuri26:
● Filantropia ca atribut a lui Dumnezeu.
Inițial, i ubirea de oameni , ca filantropie, a fost atribuită doar lui Dumnezeu.
Din iubire față de om, adică din filantropie , El S -a întrupat, a luat asupra Sa păcatele

22 Matthew Bishop, Mic hael Green, Philantrocapiltalism: How the rich can save the world? , Bloomsburry
Press, 2008, p. 49.
23 Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare , Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu, 1986, p. 145.
24 Ibidem, p. 145.
25 Ibidem .
26 Ibidem , pp. 145 -154.

17 oamenilor, S -a răstignit și a Înviat (iubirea sau filantropia jertfelnică) și tot din filantropie
Dumnezeu Tatăl L -a trimis pe Fiul Său în lume. Hristos Domnul a fost filantrop și ca Om, nu
doar ca Dumn ezeu. El a fost cel Care s -a referit întotdeauna la fapte concrete de iubire umană
(Luca 4, 18) .
● Filantropia ca relație între oameni
La începutul erei creștine, termenul consacrat pentru a marca iubirea dintre oameni
era cel de agape . Secolul al III -lea face tot mai evidentă tendința de a raporta termenul de
filantropie și la oameni; filantropia trece de la calitatea ei de atribut exclusiv a lui Dumnezeu
așa cum este prevăzut în Faptele Apostolilor 27, 3 : „purtându -se față de Pavel cu omenie, i -a
dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă”, dar și la aceea de a
marca relația de iubire dintre oameni (Tit 3,4); ulterior acest termen va primi mai ales
valențele acțiunii de caritate.
● Antropocentrismul și hristocentrismul filantropic
Dacă la vechii greci filantropia era limitată la rude, prieteni, concetățeni sau la
străinii mai apropiați, în creștinism filantropia devine teocentrică, iar prin Hristos
hristocentrică; îl iubim pe aproapele nostru ca pe Hristos și pentru Hristos. Iubirea față de
celălalt ne situează pe aceeași linie și în raport cu Hristos: „Întru aceasta vor cunoaște toți că
sunteți ucenicii mei, da că veți avea dragoste între voi” (Ioan 13, 35) .
● Particularitatea și universalitatea în actul filantropic
Noțiunea de filantr opos este mai extinsă față de noțiunea de filocreștin . Aceasta este
schimbarea de paradigmă pe care a adus -o Hristos în iubirea manifestată față de om,
comparativ cu religia iudaică sau filosofia lu mii vechi (Matei 5, 43 -47); dacă prevederile
Legii sau fil osofiei vechi se limitau la al iubi pe cel de aproape, prin Hristos și în Hristos,
iubirea de om se manifestă chiar și față de cel care nu este de un neam cu tine, implicit în
iubirea dușmanului.
● Filantropie individuală și instituționalizată
Porunca iubiri i a fost și este „înțeleasă ca datorie personală, individuală ”, dar chiar
din vremea apostolilor ea a dus la o asemenea solidaritate și „răspunder e reciprocă față de
aproapele , încât a fost preluată îndată și de biserică, în prima ei formă de organizare, d e
comunitățile descrise în Faptele Apostolilor ”.27 Această formă de iubire jertfelnică și
slujitoare a fost principala trecere de la caritatea individuală la cea instituțională. Pe planul

27 Ibidem , pp. 147 -154.

18 acțiunii caritative , spune Antonie Plămădeală, „Biserica trebuia să f ie ca o mamă pentru
orfani, mângâiere pentru văduve, invalizilor să le dea ajutoare, străinilor, adăpost, etc.
Atunci, Biserica instituție se definea ca Biserica slujitoare, iar cel care a primit mandatul
acestei slujiri a fost episcopul .”28 Tot de acea pe rioadă de început a Bisericii se leagă și
instituția diaconiei, ai cărei membri se ocupau cu distribuirea milosteniei și alte îndatoriri
religioase, legate de ajutorarea credincioșilor. Gloria epocii bizantine o fac instituțiile de
caritate organizate de B iserică pentru bolnavi, pentru săraci, pentru bătrâni, care erau așezate
în jurul Bisericilor și erau îndrumate și supravegheate de către un preot. Multe dintre ele
funcționau în mănăstiri. Astfel, întâlnim: spitalele , despre care un istoric modern al medi cinei
spune că „erau din toate punctele de vedere desăvârșite și aproape asemănătoare cu instituțiile
similare zilelor noastre” ; Xenones , hospices, erau casele pentru străini, pelerini, călători
bolnavi și case de adăpost; Gerocomeia sau gerontocomium erau casele pentru primirea
bătrânilor, azilurile ; Orphanages sau orphanotrophium , casele pentru ocrotirea și adăpostirea
orfanilor ; Ptochia , erau casele pentru săraci, infirmi și cerșetori; Brephotrophium , case pentru
copii găsiți; Argirocomium, casele pentru incurabili; Xenotapheia , cimitirele pentru săraci,
Typhlocomion , casele pentru orbi, Parthenones , casele pentru fetele fără rost sau pentru fetele
desfrânate; Cherotropheion, casele pentru văduve sărace.29
În opinia Mitropolitului Antonie Plămădelă, a stăzi, Biserica nu inventează nici
instituțiile, nici principiile asistenței sociale sau filantropice, și aceasta se datorează faptului
că „viața și activitatea ei derivă din Revelația divină, din tradiția vie care s -a perpetuat și
dezvoltat în istoria ei ” și trebuie să se păstreze pe aceeiași linie a tradiției. În același sens,
Demetrios Constantelos , insistă asupra faptului că „filantropia instituționalizat ă nu mai este
dragoste, ci un fel de dezumanism legalizat, o expresie rece a unei obligații impuse din
afară”.30 El se referă la instituțiile laice, dar nu precizează cum trebuie interpretate instituțiile
organizate de biserică. El spune că filantropia greco -ortodoxă a fost o relație personală dintre
credincios și fiecare om. În același timp, filantropia, ca p oruncă a lui Dumnezeu este
personală și este legată de mântuire, de iertarea păcatelor și de trăirea sentimentului de
responsabilitate comună, frățească în fața lui Dumnezeu pentru realizarea egalității pe
pământ.31

28 Ibidem .
29 A. Plămădeală, op. cit. , pp. 150 -152.
30 D. Constantelos, op. cit. , p. 49.
31 A. Plămădeală, op. cit ., pp. 153.

19 I.1.2. Caritatea și expresiile sale în spațiul creștin
Cuvântul caritas provine de la latinescul carus , care înseamnă scump, drag.
Termenul caritas descrie , de asemenea, si activitățile creștinești diverse, făcute din dragoste
pentru aproapele; de aici și echivalarea lui caritas ca dragostea care se înfăptuiește în fapta
creștină. Pentru Păr inții latini, dar și în Vulgata, cuvântul caritas redă o stare de fapt, care în
greaca Noului Testament este tradusă cu agape.32 Prof. Heinrich Pompey, citat de autorii
cărții Teologie Socială, spune următoa rele în relație cu explicitarea cuvântului pe care îl
supunem atenției : „cuvântul caritas derivă din grecescul charis (har), care mai înseamnă și
cadou, dar sau bucurie. Asemănarea fonetică dintre charis și caritas corespunde înțelesului
teologic de har ca re înseamnă dragoste ”.33 După aceeași opinie, această origine a cuvântului
caritas este mult mai aproape de înțelesul biblic și istoric decât cel impropriat mai târziu de
Biserica Romano Catolică.34 Cuvântul caritas este utilizat pentru prima dată în anul 1 880
pentru a descri e serviciile diaconiei sociale, el fiind folosit până la acest moment cu sens
hristocentric, așa cum l -a înțeles Isidor de Sevilia ( +636) pentru a indica darul și carac terul
haric al faptei creștine.
Din secolul al XIX – lea, în lumea romano -catolică, noțiunea de charitas
„desemnează mai mult o stare organizatorică a faptei creștine, mai degrabă cu sens social
decât cu sens hristic. ”35 Astfel, în Germania, în anul 1921, se fixează definitiv noțiunea de
„charitas pentru a desemna diaconia s ocială organizată într -un sist em unitar ” în Biserica
Romano -Catolică, iar î n biserica Evanghelică ră mâne consacrată noțiunea de diaconie ,
preferabilă filantropiei sau carității .
Traducerea latină din originalul grecesc al Noului Testament a cuvântului cari tas
este agape (dragoste), care s -a folosit în primele trei secole creștine pentru a descrie relațiile
creștinești între oameni. Tot autorii citați mai sus, fac mențiunea că î n practica vieții și a
credinței creștine, în comunitatea primară biblică , hrănir ea săracilor și ajutorul material
concret pentru săraci, care aveau loc în contextul serviciilor liturgice prin așa numitele agape,
se numea diaconia . Conflictele care apar în comunitatea primară, datorate neglijării
văduvelor, slujirii la mese, dar și a n eglijării actului predicatorial de către Sfinții Apostoli,
face necesară instituirea practicii sau serviciului diacona l-filantropic, diferențiat de serviciul

32 M. Valică, P. Chirilă, A. Băndoiu, C. G. Popescu, Teologia socială , Editura Christiana, București, 2007, p.
42.
33 Ibidem .
34 Ibidem , p. 43.
35 Ibidem .

20 liturgic sau de cel de predicare al cuvântului lui Dumnezeu. Deși distincte, aceste servicii
rămân legate unul de celălalt într -un mod organic și firesc.36
După mărturia Sfinților Părinților, dar și a Bisericii din perioada primară și cea a
Evului Mediu erau considerate ca fapte ale caritas -ului sau ale filantropiei acțiunile
individuale sau comunitare pentru omul aflat în boală, sărăcie sau alte nevoi, ca expresie
elementară a credinței creștine, concretizate în instituțiile de ocrotire pe care le -am amintit
într-un alt context. Pe lângă activitatea caritabilă a mănăstirilor, s -a preferat în Europa
Centrală și de Vest o activitate caritabilă pe lângă parohie, prin laici, o dată cu înființarea
orașelor din Evul Mediu .37 Curentul iluminist este cel care redescoperă vechea filantropie
antică și medievală, iar acum în mentalul colectiv filantropia și binefac erea devin sinonime și
sunt folosite în exprimări ca neologisme.38 A doua generație de iluminiști, va arăta că
dragostea față de oameni nu mai este rezultatul grației divine, ci ea deven e o înclinație
naturală a ființei umane. Astfel, enciclopediștii spun c ă binefacerea este însăși filosofia în
acțiune; filantropia luminilor devine o filantropie a progresului, a înmulțirii bogăției, a bine lui
social, a fericirii sociale.
Ca o concluzie la cele expuse anterior, raportat la timp și istorie, termenul de
filant ropie se referă la perioada de început a Bisericii, cea nedespărțită de schismă, în timp ce
noțiunile de slujire socială, diaconie filantropică, asistență socială religioasă aparțin epocii
moderne. Filantropia poate fi făcută de oricine și oricând, însă caritatea și diaconia se referă
la angajamentul individual, dar și la cel organizat. Examinate din pers pectivă evolutivă,
teologică, filosofică sau sociologică noțiunile de filantropie, caritate, diaconie, primesc
înțelesuri distincte și acest lucru se poate exprima prin perspe ctiva definițiilor fiecărei
specialități , dar și din scrierile și cercetările specifice fiecărui domeniu.39
Pentru marii filantropi contemporani, termenul de filantropia , așa cum se expr imă
Gerald Freund, este definit ca o preocupare de manifestare a generozității, care urmărește
starea de bine a umanității și dezvoltarea oamenilor; această atitudine altruistă se manifestă
cel mai adesea sub forma unor donații în bani, proprietăți sau activități către persoanele aflate
în nevoie, dar și prin dotarea unor instituții educaționale, sanitare sau în orice tip de
generozitate manifestată în interes social .”40

36 Ibidem , pp. 45 -46.
37 M. Valică, P. Chirilă, A. Băndoiu, C. G. Popescu, op. cit. , p. 46.
38 V. Irimia, Asistența socială a Bisericii. Filantropia creștină în acțiune , Editura Cosal, București, 2009, p. 64.
39 Ibidem , p. 64.
40 Gerald Freund, Narcissism and Philanthropy: Ideas and Talent Denied , Viking Adult Publisher, New York,
1996, p. 13.

21 Totuși, î n perspectiva conceptuală comună și socială actuală , între noțiunea de
caritate și filantropie nu există diferențieri foarte clare. Este dificil a distinge între filantropie
și celelalte forme de generozitate chiar și din punct de vedere academic, științific. Cele mai
clare diferențieri se pot face în funcție de procesul de comunicare, care este un proces direct
sau indirect. Carita tea, care provine de la latinescul caritas înseamnă afecțiune și „este un
proces direct, iar procesul de comunicare al filantropiei este indirect, intermediat de obicei de
o fundație sau de o instituție ”.41 Numitorul comun al celor două acțiuni filantropică sau
caritabilă este că ele își propun să se antreneze doar spre binele comuntății. Diferența
fundamentală, în opinia filantropilor corporatiști, este aceea că în cadrul carității acțiunea
constă în resurse pentru alimentație, îmbrăcăminte, sănătate, „procesul în sine nefiind unul
creativ, în timp ce filantropia își propune să îmbunătățească, să creeze ceva nou ”.42 Astfel,
privind dezbaterile cu privire la termenii de caritate și filantropie, la ceea ce le diferențiază
sau le aseamnă, depinde de cine și cum definește aceste cuvinte. Ceea ce au în comun ambii
termeni este sentimentul valorii, al bunătății manifestată în solidaritate, caracterul umanist al
donatorului, sentimentul de angajament, acțiunea dezinteresată, generozitatea spiritului uman.
Așadar, t ermenul de filantropie, caritate, diaconie, slujire , iubire creștină îmbracă
înțelesuri specifice în funcție de sistemele de referință religioase, culturale, sociale, spațiale,
istorice , filosofice etc . În spațiul ortodox, bizantin, este uzitat termenul de filantropie,
termenul caritate este dedicat lumii catolice, iar cel de diaconie este rezervat spațiului
protestant. Actualmente, termenii de caritate și diaconie tranzitează și spațiul ortodox, fără
însă a aduce confuzii sau a înlocui în întregime cuvântul filantropie.
Tot ca o notă definitorie și deosebitoare între cele trei confe siuni – ortodoxă,
catolică și protestantă – Mitropolitul Antonie Plămădeală face mențiune că primele două
confesiuni, mai puțin cea protestantă, antrenează fundamental credinciosu l, prin virtutea
iubirii față de oameni, la „determinarea destinului său veșnic”, printr -o „perspectivă
dinamică, de angajare și răspundere, de libertate și demnitate”.43 Indiferent de poziția
adoptată față de termeni, care în mod normal nu aduc nici o ati ngere acțiunii iubitoare ,
slujitoare și jertfelnice, iubirea lui Dumnezeu față de oameni și iubirea oamenilor între ei
secondată de acte caritabile, filantropice sau diaconale, duce la dobândirea Împărăției lui
Dumnezeu, Care este iubire . Din această lucra re iubitoare sau doctrină sinergică, a conlucrării

41 Ibidem .
42 Ibidem , pp. 13-14.
43 A. Plămădeală, op. cit. , p. 145.

22 omului cu Dumnezeu, pentru binele omului, Sfinții Părinți , fac un punct ce ntral al
soteriologiei creștine, care este scopul principal sau obiectivul atitudinii filantropice.
I.2. Fundamentele filantropice ale asistenței sociale
Literatura sociologică românească conține un număr restrâns de cercetări referitoare
la activitatea social -filantropică și de asistență socială pe care Biserica Ortodoxă Română o
desfășoară. Această relativă sărăcie a literaturii în domeniu se datorează, în opinia noastră,
unei înțelegeri greșite a ideii de separare a Bisericii de Stat, mai ales în contextul societății
postseculare44. Reține atenția afirmația formulată de Petru Ștefăroi că individul ajunge în
starea de nevoie care îl p oate transforma în beneficiar al serviciilor de asistență socială din
cauza confruntării cu circumstanțe negative multiple, unele de natură socială, altele de
natură economică, ambele fiind recunoscute în mod clasic ca având potențial disruptiv al
stării d e bine a individului. P ornind de la acestea, o importanță specifică o prezintă
personalitatea individului, care poate fi de factu ră adaptativă sau dezadaptativă; în ultima
situație ajungându -se din cauza lipsei de satisfacere (totală sau parțială) a nevoil or
individuale. F ie că acestea sunt circumscrise dorinței de fericire, unei satisfacții de un
anumit tip sau valorizării ego -ului și a stimei de sine etc. Prin urmare, măsurile luate pentru
soluționarea acestor probleme individuale trebuie adaptate la prob lemă, întrucât o măsură
cu caracter social -economic nu va fi de natură să satisfacă o lipsă de factură psihologică și
invers45. Protecția socială a individului și a grupului trebuie să vizeze nu doar „suportul
financiar – prestațiile – acordat persoanelor ș i grupurilor vulnerabile, ci mai ales sprijinul
pentru prevenirea permanentizării vulnerabilității, pentru corelarea status -ului lor socio –
economic ”,46 dar și cu scopul de a diminua precaritatea existenței umane ca și fenomen
social, ori chiar eliminarea sa , pentru a face loc unei stări de bine ce altfel nu poate fi
atinsă47.

44 P. Berger, G. Davie, E. Fokas, op. cit , pp. 102 -109; N. Gavriluț ă, Postfață. Ipostaze ale modernității multiple:
America religioasă și Europa (post)seculară , în P. Berger, G. Davie, E. Fokas, op. cit ., pp. 199 -228.
45 P. Ștefăroi, Teoria fericirii în asistența socială . De la managementul îngrijirii la managementul feric irii,
Editura Lumen, Iași, 2009, p. 55.
46 A. Sandu, Asistența socială aplicată. Tehnici de cercetare și modele de intervenție , Editura Lumen, Iași,
2013.
47 L. Vulcu, Socio -etica , Editura Bucura, Sibiu, 1997, p. 60.

23 I.2.1. Grija față de c elălalt48
Pentru a defini cele două noțiuni este necesară realizarea unei incursiuni în procesul
de formare al asistenței sociale ca practică socială și profesie aut onomă distinctă în rândul
profesiilor asistențiale, alături de cea de psiholog, psihopedagog, mediator școlar și
comunitar, dar și asistent medical49 etc.
Grija față de persoanele aflate în dificultate , în limbaj teologic fiind tradusă ca grija
pentru celă lalt sau grija pentru aproapele nostru, reprezintă o preocupare a societății încă
din perioada antică, atunci când umanitatea a avut de ales între modelul spartan de omorâre
a copiilor născuți cu malformații și considerați incapabili de a se integra în soc ietatea
spartană a vremii50 și cel al poporului lui Israel, care încerca să mobilizeze comunitatea în
sprijinul femeilor vădue și a copiilor orfani. S -au păstrat mărturii despre forme incipiente
ale unei astfel de asistențe sociale în societățile antice (ce a aztecă, care avea un sistem de
întrajutorare a orfanilor, cea hindusă, aplecată asupra diverselor grupuri vulnerabile ,
formate din acele persoane aflate în nevoie). În primele secole de existență a
Creștinismului , se remarcă activitățile întreprinse de î mpăratul Constantin cel Mare în
vederea instituționalizării asistenței acordat e de stat copiilor abandonați, văduvelor,
bătrânilor și persoanelor cu situație materială precară51. Pornind de aici, Doru Buzducea
afirmă că asistența socială este atât o științ ă, cât și o profesie, dar până a se ajunge în acest
punct, relativ recent pe scară istorică, asistența socială a fost inițial o formă de concretizare
a filantropie i și a carității , astfel cum atestă dive rse surse documentare istorice.
Sub o formă sau alta, acolo unde a existat o civilizație umană, a existat și
preocuparea de întrajutorare a semenilor, iar în unele cazuri această activitate a îmbrăcat un
caracter instituționalizat pronunțat, care se apropie, spre exemplu, în cazul Greciei antice,
de concepte le moderne de pensie militară (pentru veterani) sau pensie de urmaș (pentru
descendenții militarilor)52.

48 O primă formă a prezentului capitol a f ost inclusă parțial în articolul The Charitable Foundations of Social
Assistance , publicat în limba engleză în Eastern European Journal of Medical Humanities and Bioethics , vol. 2,
nr. 2/2018, pp. 15 -30.
49 Pentru detalii despre aspectele etice în metodolog ia cercetării pe subiecți umani, a se vedea C. Gavriluță,
Ethical Perspectives in Sociological Research in the Medical Environment and on Vulnerable People , în Revista
Română de Bioetică , vol. 10, nr. 4/2012, pp. 116 -129.
50 T. Gheorghe, Managementul instit uțiilor de asistență socială din perspectiva mutațiilor previzibile din lumea
contemporană , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2013, p. 10.
51 T. Vrăsmaș, Asistența Socială a persoanelor în dificultate , Editura Universității Ovidius, Constanța, 200 7,
p. 14.
52 D. Buzducea, Sisteme moderne de asistență socială , Editura Polirom, Iași, 2009.

24 I.2.2. Iubirea față de a proape le
Mila, compasiunea, ajutorarea săracilor și vindecarea bolnavilor au fost manifestate
constant de către Iisus Hristos, iar învățătura sa evanghelică cere înlocuirea jertfei – ca
formă de adorare exte rioară a lui Dumnezeu – cu mila, care nu este altceva decât o jertfire
interioară pentru aproapele. Sărmanul, prizonierul, bătrânu l, copilul orfan, femeia văduvă,
toți aceștia trebuie văzuți de ucenicii Săi și, implicit, de către toți creștinii ca reprezentând
pe însuși Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur numea iubire a și dragoste slujitoare ca fiind
taina fratelui în care Se află Hristos Însuși. Iar facerea de bine – spunea la rândul său
Vasile din Cezareea Capadociei, care a întemeiat primele instituții de asistență socială și
îngrijire medicală – trebuie să fie înțeleasă ca jertfire de sine pentru a pune pe adevăratul
credincios în comuniune cu Dumnezeu, văzut de creștini ca f iind izvorul bunătății și
milosteniei; Hristos însuși fiind modelul prin excelență al iubirii de oameni.
Grija față de omul sărman, năpăstuit și neajutorat a devenit în creștinism sinonimă
cu cuvântul de origine grecească filantropie. Conceptul de filantro pie creștină
încorporează, ca și idee de bază, sentimentul de dragoste, nu doar de dragoste față de
anumite persoane individualizate, ci față de umanitate în general, el excluzând orice formă
de discriminare bazată pe criterii de sex, rasă, statut social, naționalitate, apartenența la un
anumit grup (indiferent de calificarea acestui grup ca fiind similar sau diferit, prietenos sau
refractar propriului stil de viață), întrucât filantropia creștină presupune sacrificiu de sine ca
și manifestare a iubirii faț ă de c elălalt.53.
I.2.3. Jertfa ca gest fondator al activităților sociale
Biserica Creștină dintru început a practicat – după modelul Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, care și -a arătat iubirea jertfelnică față de oameni jertfindu -și propria viață:
„Mai ma re dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și -l pună pentru prietenii
săi” (Ioan 15, 13) – filantropia creștină, deoarece în comunitatea din Ierusalim „toți cei ce
credeau erau laolaltă și aveau toate de obște”; mai mult, cu toții „își vin deau bunurile și
averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare” (Fapte 2, 44 -45).
Comunitatea din Ierusalim, la rândul ei, avea să devină model pentru celelalte comunități
creștine, care – atunci când se aflau în lipsă – erau ajutate de com unitățile aflate în grija
Sfântului Apostol Pavel; este vorba de acele comunități „de la Ierusalim și din ținuturile de

53 L. Livadă -Cadeschi, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și
Moldova în secolul al XVIII -lea, Editura Nemira, Bucureș ti, 2001, p. 101.

25 primprejur până în Iliria”, despre care se scria creștinilor din Roma (Romani 15, 19). Acest
fapt este surprins și de un respondent al c ercetării noastre:
„Dacă prin iubirea lui Dumnezeu ajungem la filantropie, iată că și prin
filantropie se poate menține dinamismul credinței pe care o mărturisim în Părintele
Ceresc! (PR1)54.
Actul comunitar de filantropie55 – încă de la jumătatea primului s ecol – capătă
caracter biser icesc; am putea spune instituțional din moment ce era practicat la nivelul
Bisericilor locale din diferitele provincii ale Imperiului Roman, susținut de Sfinții Apostoli,
de episcopii și slujitorii respectivelor Biserici. Iată c e scria Pavel ucenicului său Timotei –
episcop de Efes: Să îndemne pe toți „să facă ce e bine, să se înavuțească în fapte bune, să
fie darnici, să fie cu inimă largă”; o grijă aparte trebuie manifestată în a „ajuta pe cele cu
adevărat văduve” și neajutorat e (Timotei 6, 18; 5, 16).
Avem de -a face cu un fel de înlocuire a ceea ce se numea pax romana cu acea pax
christiana , care cuprindea î n sine și aspectul filantropic; aceasta fiind o noutate pentru
lumea de atunci. Cât privește impactul acesteia trebuie să spunem că a fost cu adevărat
înnoitor privind lumea nevoiașa. Iar un sistem de corespondență susținea acest mod nou de
interrelaționare dintre oameni, deoarece comunitățile recomandau pe cei care erau în
călătorie și în diverse situații grele, fapt despre care vorbește și Apostolul Pavel.
I.3. Perspective istorice asupra profesionalizării carității
Din cele de mai sus înțelegem că unele reglementări cu caracter social au fost
adoptate încă din Evul Mediu. Este cazul legislației împotriva cerșetoriei , adopt ată în
Anglia în 1349, care reglementa în mod clar care sunt persoanele c e aveau dreptul de a
cerși. Între aceștia, de pildă, sunt amintiți cei bătrâni, cei invalizi și cei fără capacitate de
lucru. De asemenea se arăta erau enumerați cei cărora li se refu za acest drept, aceștia fiind
cei apți de a munci. Cei care încălcau aceste dispoziții erau aspru pedepsiți. Pentru că nu au

54 Pentru distincția dintre filantropie și caritate, a se vedea supra , capitolul I, secțiunea I.1. În fragmentul de față
s-a păstrat în original expresia persoanei intervievate.
55 E. Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase , Edit ura Polirom, Iași, 1995; T. Parsons, Durkheim on
Religion Revisited: Another Look at the Elementary Forms of the Religious Life , în C. Y. Glock and P. E.
Hammond (eds.), Beyond the Classics? Essays in the Scientific Study of Religion , Harper & Row, New York ,
1978, pp. 156 –180.

26 fost respectate interdicțiile de a desfășura activități de cerșetorie, u lterior se introduce un
certificat care să ateste că o pers oană avea dreptul să cerșească56.
La rândul său, Elena Zamfir aprecia ză că asistența socială este forma corelată,
agregată și instituționalizată a acțiunilor disparate, individuale și nesistematizate de
filantropie sau , în sens mai larg, a activităților ca re vizează ajutorarea celor aflați în
nevoie57. Autoarea dă ca și exemplu Legea Elisabetană care reglementa situația săracilor –
Elisabethan Poor Law (1601) -, care a introdus pentru prima dată într -o formă structurată,
legiferată distincția dintre sursele financiare ale filantropiei și sursele financiare ale
asistenței sociale etatizate, atunci când a destinat un impozit (care consta în taxa pe teren
achitată de proprietarii acestora) pentru susținerea expresă a unei activități cu caracter
social întreprins ă de stat, în cazul de față asistarea categoriilor sociale vulnerabile formate
din bătrâni, bolnavi, săraci, persoane cu handicap” .58
Responsabilitatea pentru asistența acordată persoanelor în nevoie59, definite în
vremea aceea prin termenul generic de săra ci, este transferată comunității, care putea
inclusiv înființa instituții de îngrijire, transformând filantropia individuală în serviciu
public60, transformând activitatea filantropică desfășurată până atunci într -una
instituționalizată61. Separarea persoane lor sărace în categorii care nu pot lucra și deci sunt
îndreptățite să primească ajutor social – ceea ce înlocuia dreptul de a cerși din legislația
anterioară – și cei care pot lucra dar nu doresc, și ca atare nu sunt îndrituiți să beneficieze de
ajutor di n partea comunității, a deschis pe de o parte calea marginalizării tuturor
persoanelor în nevoie, chiar dacă nu se încadrau în criteriile legii elisabetane ca persoane
care nu au dreptul la ajutor62.

56 F. Mănoiu, V. Epureanu, Asistența socială în România , Editura All, București, 1997, p. 102; C. Bocancea, G.
Neamțu, Elemente de asistență socială , Editura Polirom, Iași, 1999, p. 130.
57 E. Zamfir, Asistența socială , în L. M. Pop (coo rd.), Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București,
2002, p. 119.
58 Idem , Serviciile de asistență socială , în E. Zamfir, C. Zamfir (coord.), Politici sociale. România în context
European , Editura Alternative, București, 1995, p. 62; Idem , Asist ența socială față în față cu societatea
riscurilor, din perspectiva politicilor sociale europene , în Revista Calitatea Vieții , vol. XXIII, nr. 2/2012, pp.
126-127.
59 S. Frunză, On the Need for a Model of Social Responsibility and Public Action as an Ethica l Base for
Adequate, Ethical and Efficient Resource Allocation in the Public Health System of Romania , în Revista de
Cercetare și Intervenție Socială , nr. 33/2011, pp. 178 -196.
60 C. Zastrow, Introduction to Social Work and Social Welfare: Empower ing People , ed. a XI -a, Publisher:
Brooks/Cole, Boston, 2014.
61 S. Vlăduțescu, M. Teodorescu, Communicative Action, Deliberative and Restorative Justice -A Review , în
International Letters of Social and Humanistic Sciences , nr. 43/2014, pp. 167 -173.
62 E. Szűcs, The Profession of Social Work and the Role of Competencies in Training Specialists , în Analele
Universității din Oradea , 2014, pp. 121 -134, disponibil la:

27 Pe de altă parte, sub efectul acestei legi s -a demarat p rocesul de instituționalizare a
grijii pentru persoanele aflate în nevoie , dar și de constituire a asistenței sociale ca profesie
dedicată ajutorării persoanelor în nevoie .63 Această activitate fiind legată de un anume
cadru legal și de o persoană care duce a la îndeplinire această îndatorire profesională.
O serie de instituții de asistență socială apărute în urma Legii Elisabetane, numite
ateliere publice ( workhouses ), în care erau primiți cai care nu aveau o anumită preocupare
să presteze diverse munci, pen tru retribuții simbolice incluzând însă cazare și masă,
reprezentanți ai diferitelor categorii defavorizate, inclusiv persoane bolnave, cu dizabilități,
foști infractor i etc. Astfel se ajunge la implementarea principiul reabilitării prin muncă,
persoanele fiind considerate responsabile de condiția socială dezavantajoasă în care se
aflau64.
Condițiile de trai și de muncă erau vitrege, persoanele aflate în stare de sărăcie nu
erau astfel încurajate să se bucure de o anumită îngrijire în astfel de așezăminte65. Acest
model stă la baza politicilor sociale bazate pe principiul subsidiarității, care presupun
condiționarea acordării ajutorului de incapacitatea de muncă dovedită din partea
individului, familiei sau grupului social de a -și fi autosuficienți. Principiul subsidiarității
invocă responsabilitatea individului ca actor social asupra propriei condiții sociale, care
vine înaintea responsabilității comunității și, în cele din urmă, a societății în general.
Asistența socială, ca formă de compensare a neșansei mor ale66, vine să răspundă nevoii de
securitate socială, dar în limitele în care individul îți asumă responsabilitatea67 față de
propria condiție socială și acceptă sprijinul și asistența socială ca pe o formă de terapeutică
socială.
Cealaltă paradigmă, cea we lfairistă, presupune transferarea responsabilității
generale către societate, reprezentată de stat. El dispune de asigurarea unor condiții
minimale de bunăstare a tuturor membrilor societății, chiar și dacă aceștia nu se simt
responsabili sau nu doresc să acționeze în vederea îmbunătățirii propriei condiții sociale. La
nivel de politici publice, această paradigmă se bazează pe solidaritatea obligatorie a

http://socioumane.ro/blog/analesocioumane/files/2014/04/The -Profession -of-Social -Work -and-the-Role.pdf
(consultat la data de 12.02.2019).
63 A. Sandu, E. Unguru, Supervision of Social Work Practice in North -Eastern Romanian Rural Areas, în
Procedia – Social and Behavioral Sciences, nr. 82/2013, pp. 386 -391.
64 C. Bocancea, G. Neamțu, op. cit., p. 25 și urm.
65 D. R. Green, Pauper Capital . London and the Poor Law 1790 -1870 , Ashgate Publishing, Londra, 2010.
66 A. Sandu, A. Caras , Deconstruction of Charity. Postmodern Ethical Approaches, în Journal for the Study of
Religions and Ideologies, vol. 12, nr. 3/2013, pp. 72 -99.
67 A. Netedu, Fundamente teoretice la o sociologie a deciziei , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, Iași, 2005.

28 membrilor societății, pe o asistență socială bazată în general pe prestații oferite de statul
providență , și mai puțin pe servicii sociale organizate. Desigur, în practică, politicile
sociale rezultate din cele două paradigme de gândire social -politice coexistă, măsurile
adoptate fiind de regulă mixte.
La început, inițial în mediul rural britanic, apoi la n ivel extins, în SUA și Europa
Occidentală, consecințele legii inițiate de regina Elisabeta cu privire la săraci au fost
trecerea responsabilității pentru persoanele defavorizate și responsabilitatea comunitară
asupra îngrijirii, exprimată prin intermediul bisericilor, ca intermediar e și ofertant e de
servicii de filantropie68. Pentru a descuraja migrația persoanelor nevoiașe în căutarea unor
parohii care oferă condiții de îngrijire mai bună, în 1662 a fost adoptată legea denumită
Law of Settlement and Removal , care prevede necesitatea unei rezidențe permanente pentru
a beneficia de ajutor, lege care a avut drept consecințe apariția altor legi, care nu mai aveau
ca motivație ajutorarea sărmanilor și care a dus la ceea ce în țările romane, dar și în restul
Europ ei centrale și de Răsărit, a fost cunoscută drept legarea de glie a iobagilor.
În 1782, legea intitulată Gilbert`s Act instituia obligația parohiilor de a se reuni în
sindicate, pentru a organiza întreținerea a ceea ce astăzi s -au transformat în centrele
moderne rezidențiale pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități sau bolnavi. Legea
face distincție între persoanele sărace din cauza incapacității de muncă, ce puteau beneficia
de serviciile acestor centre, și persoanele sărace apte de muncă, care deși nu puteau
beneficia de ajutor în casele pentru săraci, erau totuși ajutate prin aceea că li se puneau la
dispoziție locuri de muncă în proximitatea domiciliului lor, iar indemnizațiile pentru munca
prestată erau asigurate din taxele colectate de paro hii, dar valoarea lor nu depășea
asigurarea unui nivel de trai de subzistență69. Această nouă reglementare aduce din nou în
prim plan rolul bisericilor în ajutorarea persoanelor nevoiașe . Sistemul Speenhamland
introdus în 1792 prevedea compensarea de către stat a veniturilor persoanelor aflate sub
pragul de sărăcie, fără a mai fi luate măsuri de instituționalizare a persoanelor sărace și
fără a le mai fi împiedicată libera circulație. Modelul se regăsește astăzi în sistemul de
prestații sociale, pe care pers oanele și familiile a căror venituri sunt sub un prag minim sunt
îndreptățite să le primească sub forma venitului minim garantat. Modelul
dezinstituționalizării îngrijirii persoanelor în nevoie, prin intermediul compensațiilor

68 C. Bocancea, Dimensiunea contextuală a asistenței sociale , în George Neamțu (coord.), Tratat de asistență
socială . Editura Polirom, Iași, 2003, p. 123.
69 M. Bloy, The Poor Law Amendment Act, 1834 , disponibil la:
http://www.historyhome.co.uk/peel/poorlaw/poorlaw.htm (consultat la data de 21.01.2019).

29 financiare, face pași înainte în privința respectării demnității beneficiarilor, dar pornește de
la presupunerea că nevoile sociale se rezolvă prin ajutoare financiare, ceea ce nu este
întotdeauna adevărat, deoarece vulnerabilitățile de care beneficiarii suferă pot fi diverse,
inclusi v de natură cognitivă, axiologică etc.70
I.3.1. Forme incipiente de instituționalizare a filantropiei în primele secole creștine
Sentimentul de grijă față de celălalt, ca împlinire a sinelui, reprezintă o
revoluționară întoarcere la morala christică. Vocea compasiunii traduce pe înțelesul
eticianului profesionist a sec. al XX-lea învățătura evanghelică: „ milă voiesc și nu jertfă”.
Putem înțelege jertfirea despre care face vorbire Iisus Hristos ca fiind tocmai paradigma
dreptății, care se cere împlinită într -o lume care vulnerabilizează persoanele în nevoie de
îngrijire. Îngrijirea este, din punct de vedere spiritual, simultan milă și jertfă71.
Începând cu secolul al IV -lea, activitatea caritabilă a fost instituționalizată la nivelul
Bisericii Creștine. În ace st sens, „Biserica, încă din primele veacuri ale creștinismului, a
pus în practică Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru cei bolnavi, iar începând cu
veacul al IV -lea s -a îngrijit de înființarea multor infirmerii, farmacii și spitale. Slujitori i
Bisericii, înțelegând Evanghelia milostivirii lui Hristos, au îndemnat întotdeauna pe
oameni, prin cuvânt și faptă, să cerceteze pe cei bolnavi și să -i ajute după puterile lor”72.
Sfântul Vasile cel Mare este considerat părintele filantropiei creștine
instituționalizate . În calitatea sa de Episcop, Vasile cel Mare a fondat primele spitale în
Cezareea Capadociei pentru bolnavi care sufereau de boli contagioase, dar și cămine pentru
săraci și aziluri pentru bolnavi, călători și străini ; nu mai puțin orfelin ate pentru copii.73 La
rândul său, Ioan cel Milostiv a înființat în Alexandria primele maternități în care erau
primite mamele sărace și copii lor.
Dezvoltarea activității filantropice a reprezentat o primă formă de redistribuire
socială a avuției. Pentru ca această redistribuire să poată avea loc, membrii claselor
înstărite trebuiau să fie convinși , după îndemnul lui Pavel adresat lui Timotei, de
importanța socială a acestei activități. Acest rol i -a revenit Bisericii, ca girant ă a încrederii

70 Ș. Cojocaru, Vulnerabilitate socială și intervenție socială , în V. Miftode (coord.), Populații vulnerabile și
fenomene de auto -marginalizare. Strategii de intervenție și efecte perverse , Editura Lumen, Iași, 2002.
71 A. Sandu, A. Caras, Philosophical Practice and Social Welfare Counselling and Supervision of Ethics , în
Philosophical Practice: Journal of The APPA , vol. 8, n r. 3/2013, pp. 55 -64.
72 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Semne de speranță în vreme de suferință , Editura Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2013, p. 130.
73 L. Petcu, Sfântul Vasile cel Mare – panagerist al milosteniei , Editura Basilica a Patriarhiei Române,
București, 2009, p. 2.

30 sociale, dar și ca depozitară a adevărului religios. Actul de filantropie putea fi motivat de
sentimente de iubire creștină , dar cel mai adesea de cele de frică față de pedeapsa divină,
motiv pentru care filantropia reprezenta o formă de penitență. Așadar, Biserica tre buia să își
asume rolul de med iator al actului de filantropie, dovedindu -se a fi nu doar un intermediar
între penitent și persoanele ce trebuiau ajutate , ci și factor de promovare instituțională a
acestei activități, ceea ce îi asigura și continuitate .
Persoana cu stare materială mai bună sau avută putea fi mai dispusă să doneze
Bisericii decât direct persoanelor în nevoie, fiindcă se crea sentimentul că Biserica îi
intermedia de fapt o relație instrumentală cu Divinitatea, care în schimbul donațiilor
accepta să îi ofere iertarea păcatelor sale propr ii sau ale celor apropiați lui. Nu lipseau
asemenea fapte de filantropie, continuate și astăzi prin mesele după înmormântare, săvârșite
în numele sau în amintirea celor decedați . Nu putem nega faptul că a fost implicată și o
anume motivare legată de acel mecan ism psihologic , oglindit de sentimentul unora de a
face un fel de schimb cu Dumnezeu ; totuși, nu putem considera că aceasta să fi jucat un rol
esențial, motivând activi tatea caritabilă a unor filantropi.
Intermedierea dintre ofertanții de resurse pentru acte de filantropie și beneficiarii
acestora a pus Biserica creștină în postura de a -și dezvolta o serie de servicii în acord cu
specificul diferitelor vremuri istorice, aceasta devenind prima formă de instituționalizare a
carității. Acest mecanism psihologic, bazat pe gestionarea insecurității prin filantropie, nu
este singurul care explică apetența crescută pentru activități filantropice a persoanelor cu un
grad crescut de religiozitate.
Sentimentele de iub ire față de aproapele, insuflate de credința creștină, i -au
determinat de -a lungul tipului și încă ii mai determină pe unii creștini să se implice în
activități filantropice, ca formă de slujire a aproapelui. Sentimentele religioase implicate
fac ca, în mu lte cazuri, persoanele credincioase care doresc să își exercite iubirea de
aproapele prin acte caritabile să se adreseze tot Bisericii, instituțiilor de cult ca intermedi are
față de persoana în nevoie; fie datorită faptului că se consideră că Biserica are capacitatea
de a cunoaște mai bine situația membrilor comunității și nevoile reale de ajutor, fie pur și
simplu pentru că actul caritabil este considerat un act cultic, o pomană , care trebuie
integrat prin sfințire într -un context ritualic mai amplu.

31 I.3.2. Relația dintre Biserică și stat în dezvoltarea activităților filantropice și de asistare
socială
În paralel cu activitatea filantropică a Bisericii, statul și -a asumat uneori un rol activ
în protecția socială a diverselor categorii de persoane vulnerab ile. În Roma, în anii 96 -117
d. Hr., statul și -a asumat asigurarea pentru o parte dintre locuitorii metropolei a nevoii de
bază constând în alimente (pentru copiii orfani și cei săraci)74. Sistemul a cunoscut o
dezvoltare interesantă în perioada domniei împ ăraților Nerva și Traian, care au creat un
întreg sistem pentru sustenabilitatea financiară a ceea ce s -a numit „fondul de alimente”,
întrucât țăranii puteau împrumuta din acest fond atunci când se aflau în nevoie, după care
restituiau împrumutul luat în natură cu dobândă, adică aducând un surplus de produse, iar
acest surplus era ulterior deviat către susținerea activității de asistență a copiilor fără
mijloace de a -și asigura alimentația zilnică75.
Primele instituții cu scop asistențial au fost destinate copiilor și celor fără sprijin,
fiind înființate în perioada domniei împăratului Constantin cel Mare, după instituirea
Creștinismului ca religie de stat în Imperiul Roman.76 Exemplul său va fi continuat și de
ceilalți împărați bizantini, care vor spijini, s au vor lua ca parteneră, ca să folosim limbajul
de acum, Biserica în activitatea sa filantropică.
O altă posibilă explicație a implicării Bisericii, cu precădere a celei Romano –
Catolice, în asistarea socială a persoanelor sărace, a văduvelor și orfanilor o furnizează
Cristian Bocancea și George Neamțu .77 Ei consideră că implicarea acesteia în activitatea
socială, a constituit -o, dintru început, intenția acesteia de a fi privită ca o autoritate cel puțin
echivalentă put erii politice a statului sau a p rincipil or. Rivalitatea dintre Biserică și Stat în
ceea ce privește ajutorarea persoanelor nevoiașe s -a finalizat relativ repede, începând cu
anul 1000 sarcina ajutorării persoanelor nevoiași în țările Europei Occidentale rămânând
aproape exclusiv în seama Biseric ii, până în secolul al XIX -lea, când statele moderne au
început să desfășoare și ele activități de asistare, la început s poradice și nesistematice.
Ulterior, această profesionalizare s -a oglindit și în anumite măsuri legislative. Prin

74 F. Mănoiu, V. Epureanu, op. cit. , p. 2.
75 M. Olah, Z. Ondrusova, J. Bozik, M. Palun, Introducere în studiul și istoria Asistenței Sociale , Editura
Gutemberg Univers, Arad, 2011, p. 14.
76 Astfel de instituții asistențiale erau: brefotrofiile (leagănele pentru copii abandonați, în vârstă de până la 7
ani), orfanotrofiile (orfelinatele), partenocomiile (case de adăpost pentru tinerele fete provenite din familiile
sărace sau din orfelinate), ghirocomiile (aziluri pentru văduvele bătrâne și fără sprijin). A se vedea F. Mănoiu,
V. Epureanu, op. cit ., p. 2; C. Bocancea, G. Neamțu, op. cit. , p. 58; C. Bocancea, op. cit. , p. 121.
77 C. Bocancea, G. Neamțu, op. cit ., p. 121.

32 accentuarea caraterul ui laic al statului s -a ajuns chiar la excluderea activității sociale
desfășurată din parte a organizațiilor de cult din lista activităților finanțabile de către stat.
În anii 1100, Biserica Romano -Catolică edictează un decret care prevedea obligația
persoa nelor înstărite să îi ajute pe cei săraci. Prin acest act normativ, Biserica Catolică își
asuma astfel în mod oficial rolul de mediator în redistribuirea socială a avuției, la nivelul și
în formele disponibile în acea vreme, devenind astfel ceea ce am numi astăzi policy maker
pentru politicile sociale ale vremii.
I.3.3. Instrumentalizarea ideologică și politică a populațiilor vulnerabile și laicizarea
carității
Din punct de vedere al raționalismului materialist – care pune accent pe latura
economică a lucru rilor – „caritatea sau filantropia se traduce printr -o redistr ibuire a
resurselor de la cei aflați î n straturi le superioare ale societății către cei din straturi le
inferioare, adică de la cei bogați la cei săraci”.78 Acesta ar fi specific ul operei filantrop ice,
în înțelesul acestor materialiși care – ca și comuniștii marxiști – transformă și omul într -un
bun ecounomic; din punctul lor de vedere caritatea n -ar fi altceva decât redistribuirea unui
surplus de bunuri materiale în favoarea celor aflați în nevoie sau care duc lipsă de anumite
bunuri.
Ceea ce este ușor de observat e aceea că dimensiunea verticală, sau acea tendiță de
transcendere a realității mundane dar și a celei personale lipsește. Iar „cu cât o societate
este mai aplatizată din punct de vedere a l structurii sociale, cu atât mai greu se poate vorbi
de filantropie și de instituționalizarea ei ”.79 Or, în cazul filantropiei creștine acest pericol
este ocolit, deoarece, fără a se nnega dimensiunea orizontală a existenței, se acordă
importanța cuvenită verticalității existrenței umane și a realității interpersonale. Iar Biserica
oferă cel mai potrivit cadru de a fi instituționalizată această lucrare pe cele două
coordonate. În general, filantropia a tins către o variantă de instituționalizare „acolo unde
condițiile sociale s -au bucurat de stabilitate, fară a segmenta în timp și spațiu acest
comportament. Filantropia instituționalizată cuprinde în prima sa linie de manifestare o
categorie particulară de asociații, cele umanitare sau de intermediere a fondu rilor, precum și
alte asociații, care își desfășoară misiunile pe bază de resurse, prin intermediul unor

78 D. Saulean , Sursele sociale ale vieții asocia tive și filantropiei în România¸ disponibil la:
http://www.fdsc.ro/documente/22.pdf (consultat la data de 19.10.2018).
79 Ibidem.

33 campanii de strângere de fonduri, în diverse scopuri sociale, de la donatorii individuali sau
instituționali, persoane de rând sau companii private ”.80
Din cele expuse, înțelegem că p opulațiile vulnerabile reprezintă un interes sporit
pentru puterea politică și pentru construcțiile ideologice din rațiuni pe care le vom enumera
în ceea ce urmează:
• reprezintă o parte importantă a populației;
• puteau fi u șor mobilizate electoral, politic și ideologic, datorită frustrărilor
acumulate grație vulnerabilităților sociale;
• nu posedă cunoștințe privind mecanismele politice și de putere;
• sunt sensibile la discursul ideologic, în care sunt menționate ca fiind o
preocupare de bază; în plus, discursul ideologic egalitar are conotații salvatoare în rândul
acestei populații;
• nu posedă o autonomie deplină (sunt dependenți de alte persoane, instituții
etc).
În istorie, aceste populații , nu au fost scutite de antrena rea lor în jocul ideologic și
politic. Diferite epoci și contexte sociale s -au remarcat și prin această instrumentalizare a
populațiilor vulnerabile.
I.3.3.1. Epoca de început a creștinismului
Ne referim aici la perioada împăratului Constantin cel Mare. O parte a domniei sale
(306-337 î. H r.) a fost străbătută de dispute și conflicte cu elita politică care îl înconjura.
Sursele istorice81 arată că neîncrederea, lipsurile, trădările, asuprirea și sărăcirea populației
erau din ce în ce mai evidente. Dincolo de cunoscutele motivații spirituale, gestul decretării
creștinismului ca religie oficială a fost și unul politic. O populație sărăcită, ignorată și
vulnerabilă a devenit astfel aliatul împăratului în disputele sale cu o elită trădătoare, lacomă
și decăzută82.

80 Ibidem.
81 N. Chifăr, D. Buda (coord.), Împăratul Constantin cel Mare și v iziunea sa asupra vieții sociale, politice,
religioase și culturale a Imperiului Roman: Simpozion: Sibiu, 2013 , Editura Andreiana și Editura ASTRA
Museum, Sibiu, 2013.
82 Ibidem .

34 I.3.3.2. Epoca Medievală
Epoca medievală este o epocă străbătută de lupte politice pentru putere, de intrigi și
aranjamente, afirmă istoricul J. Le Goff83. În acest context, partea cea mai vulnerabilă a
societății este instrumentată în diverse chipuri:
• oamenii sunt mobilizați în războaie de cucerire sau de apărare; în schimb, li
se promite împroprietărirea sau eliberarea de sclavie. D e exemplu, în Spania medievală,
adoptarea de către sclav a religiei creștine a stăpânului și participarea la luptele cu car acter
religios creștea gradul de acceptare a sclavilor ulterior eliberării acestora ca recompensă
pentru serviciile militare aduse84; Ștefan cel Mare ș i Sfânt împroprietărea iobagii care se
remarcau în luptele de apărare85;
• sunt folosiți ca monedă de schim b. Vânzarea și cumpărarea de sclavi era o
practică întâlnită, în care omul fără o situație materială devine o marfă; spre exemplu, în
statele cu politică expansionistă, cum ar fi Anglia medievală, fenomenul vânzării –
cumpărării de sclavi era strâns legat de aceste politici, iar în Anglia sclavii reprezentau 10%
din forța de muncă86;
• reprezintă un capital social87; astfel, cel care posedă mai mulți sclavi se
prezintă mai bine în ierarhia socială: este mai bogat și are, implicit, mai multă putere;
• devin mas ă de manevră în diferite acte revendicative sau de trădare între cei
aflați la vârful puterii; spre exemplu, afirmarea economică a clasei de întreprinzători
britanici care nu erau deținători de sclavi s -a făcut prin manipularea opiniei publice ca
urmare a răscoalei sclavilor din coloniile jamaicane din anul 1831, fiind folosit evenimentul
ca și temei pentru susținerea legii care, in anul 1833, a abolit sclavia .88
I.3.3.3. Epoca modernă
În ceea ce privește epoca modernă, a vem în atenție aici două mari ideolog ii
totalitare: nazismul și comunismul. Ambele au instrumentat ideologic populații vulnerabile

83 J. Le Goff, Evul Mediu și nașterea Europei, Editura Polirom, Iași, 2005.
84 W. D. Phillips, The Middle Ages Series: Slavery in Medieval and Early Modern Iberia , University of
Pennsylvania Press, Philadelphia, p. 11.
85 C. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, partea I, De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la
Mihai Vi teazul , Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1943.
86 S. Drescher, S. L. Engerman, A Historical Guide to World Slavery , Oxford University Press, Oxford, 1998.
87 Despre capitalul social și mecanismul construirii capitalurilor, a se vedea P. Bourdieu, Economia bunurilor
simbolice , Editura Meridiane, București, 1986.
88 S. Drescher, S. L. Engerman, op. cit ., p. 125 și urm.

35 sau care poartă această marcă, transformându -le în veritabili țapi ispășitori89 ai tuturor
relelor sociale. Și epurarea etnică de o cruzime înfiorătoare din fascis m, și luptele absurde
dintre clasele sociale din comunism, alături de epurările politice și ideologice, au operat
discreționar cu o serie de categorii sociale. Unele au fost vulnerabilizate si transformate în
victime sau în eroi.
Întregul mecanism ideolog ic impus de extremismele modernității a demonstrat că
operaționalizarea unor definiții discreționare ale vulnerabilității, convenabile discursului
ideologic, reconfigurează societatea din punct ul de vedere al evaluării celor care sunt cu
adevărat populații vulnerabile.90 Idealul unor societăți perfecte, perfect funcționale și lipsite
de orice inegalitate și inechitate s -a dovedit un eșec, o dureroasă utopie .91
Astfel, vina de a te fi născut evreu te transformă automat în dușman, victimă a unei
mașinării ideol ogice. Se vulnerabilizează, așadar, o întreagă categorie socială, marcată de
apartenența etnică, utilizând o serie de date economice sau de altă natură prin care o altă
populație se simțea neîndreptățită și vulnerabilă în fața evreilor. Rezultatul a fost o
dramatică și inumană violență exercitată asupra celor care au fost identificați ideologic ca
fiind vinovați.
La fel, apartenența la clasa muncitoare era, conform lui Marx și Engels92, un indiciu
al unei vulnerabilități judecate în comparație cu clasa domin antă. Obținerea și câștigarea
unor drepturi a echivalat cu o schimbare a ordinii sociale în care polii au fost inversați iar
inechitățile nu au mai fost rezolvate. Discursurile de tip egalitar și promisiunea unei lumi
echitabile au eșuat în acțiuni de epurare politică, control, îngrădire a libertății. Experiența
gulagului și a lagărelor de concentrare, alături de închisorile politice, sunt secvențe
dramatice în care o întreagă categorie socială, diferită ca marcă ideologică și politică, este
exterminată.
În fapt, totalitarismele secolului al XX -lea au operat, din perspectiva vulnerabilității,
cu definiții convenabile ale acesteia. Identificând o populație cu un anume grad de
vulnerabilitate, ușor identificabil și resimțit de acea populație, și utilizând un a parat
propagandistic eficient, au putut mobiliza și obține suportul unei populații care și -a acceptat
marca vulnerabilității. Așadar, e poca modernă debutează cu valuri migratorii masive
dinspre sate spre orașe și cu începuturile relațiilor de producție spe cific capitaliste, care

89 R. Girard, Țapul ispășitor , Editura Nemira, București, 2010. Ideea de țap ispășitor este văzută de autor ca
fiind o formu lă prin care se caracterizează întreaga istorie umană. Violența colectivă produce victime și zei,
reconfigurează noi modele sociale.
90 J. A. Armstrong, The Politics of Totalitarism , Random House, New York, 1961.
91 J. J. Wunenburger, Utopia sau criza imagin arului , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2001.
92 K. Marx, F. Engels, Manifestul Partidului Comunist , Editura Vicovia, Bacău, 2014.

36 aduc pauperitatea generalizată, sărăcia devenind o constantă a vieții sociale, iar nevoia de
asistență socială este resimțită de categorii din ce în ce mai largi de populație, incapabile de
a-și fi autosuficiente93. Sărăcia devine o amenințare socială, iar clasele avute încep să îi
privească cu dispreț pe cei săraci și să refuze orice formă de ajutor pentru aceștia .94
Reforma luterană , prin introducerea eticii muncii și a moderației, întărește reticența față de
grupurile paupere, incap abile să își asigure cele necesare traiului prin muncă. Etica
protestantă transformă sărăcia aproape într -un viciu moral și refuză ideea milosteniei față
de sărmani ca mijloc de izbăvire personală a filantropului .95 Acest aspect reiese din
interviul realiza t de noi cu pastorul Ghica.
În perioada de început a capitalismului, populațiile paupere sunt împărțite în două
categorii, după cum acceptă de bună voie sau refuză asistența socială primită sub forma
actelor de filantropie. Cei care nu acceptau de bună -voie ordinea socială impusă
reprezentau o categorie de săraci nesupusă și amenințătoare96, care până la urmă a constituit
masa de manevră a marilor mișcări revoluționare din secolul al XVIII -lea, care au culminat
cu Revoluția Franceză, dar și cu mișcările revo luționare din întreaga Europă, și ulterior, în
secolul al XX -lea, cu primele mișcări comuniste. Comunismul, acționând în numele
grupurilor paupere, s -a propus a fi o soluție la inegalitățile sociale ale vremii, dar în cele din
urmă s -a dovedit a fi o mișca re profund antiumanistă și care a generat regimuri totalitare
deosebit de periculoase. Inechitățile sociale nu au fost rezolvate, iar ierarhiile au fost
distruse.
Atitudinile revendicative din secolul al XIX lea și începutul secolului al XX -lea au
dus la m ișcări revoluționare ce au rupt statul de biserică, din idealul societății laice.
Desigur, responsabilitatea pentru persoanele marginalizate și grupurile defavorizate a rămas
statului. Acesta, parțial din înțelegerea diferită a valorii demnității umane dup ă cel de al
Doilea Război Mondial, parțial de teama generalizării socialismului de tip sovietic, privit de
mulți tineri ai anilor ’50 sau ’60 ca o soluție pentru criza socială a acelor vremuri, a adoptat
o serie de politici sociale asistențiale de dezvolta re a ”statului providență, numit și stat
asistențial, sau a statului bunăstării generalizate” .97

93 M. Preda, Asistența socială – o vocație și o profesie , în C. Constantinescu (coord.), Politici sociale, asistență
socială, socio logie, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2003.
94 C. Bocancea, G. Neamțu, op. cit. , pp. 61 -104.
95 J. D. Tangelder, Martin Luther and John Calvin , disponibil la: http://www.reformedreflections.ca/faith -and-
life/martin -luther -john-calvin.html (consultat la data de 18.12.2018).
96 C. Bocancea, G. Neamțu, op. cit. , pp. 61 -104.
97 G. Poede, Politici sociale – abordare politologică , Editura Tipo Moldova, Iași, 2 002.

37 I.3.3.4. Epoca postmodernă
Marcată de un secularism evident și de o religiozitate latentă sau camuflată98, epoca
postmodernă revine în prim -plan cu un pronunțat discurs care valorizează populațiile
vulnerabile. Această preocupare, cu profunde rădăcini umaniste și creștine, își găsește ecoul
și la nivelul discursului ideologic și politic. El se particularizează astăzi printr -un puternic
accent pus pe populațiile v ulnerabile, afirmându -se cu mult aplomb o serie de idei precum
egalitate, echitate, nondiscriminare etc. Sunt gândite, în acest sens, politici publice și
inițiative care să vină în sprijinul populațiilor cu probleme și se insistă mult pe definirea
termenul ui de vulnerabilitate. Astfel, vulnerabilitatea nu mai este gândită doar ca fiind o
absență, o deficiență, o lipsă sau o incapacitate a unei persoane sau a unui grup de persoane
de a trăi decent în mediul social. Dimpotrivă, s e constată o tendință de asoci ere a
vulnerabilității unei diferențieri sociale. Practic, în discursul politic și ideologic actual
vulnerabilitatea devine o marcă a diferenței.
De exemplu, chestionarele și fișele care vizează populațiile țintă ale unor programe
și proiecte sociale cupri nd la nivelul indicatorilor de identificare a vulnerabilității o serie de
aspecte care sunt mărci identitare. Astfel, persoanele trebuie să răspundă la întrebarea cărui
grup vulnerabil îi aparține o femeie, un copil, un bătrân, ca apartenență etnică, sexua lă sau
altă formă de identitate. Desigur, în unele situații sunt stipulate și vulnerabilități reale: nivel
de venit, boli cronice, dizabilitate etc. Preluată în discursul ideologic al egalității non –
discriminării și al egalității de șanse, problematica vul nerabilității suferă modelări și
serioase redefiniri în câmpul de manevră al politicilor corecte99.
Asistăm, așadar, la un proces de:
• redefinire a vulnerabilității;
• reafirmare a egalității și echității din alte perspective;
• remodelare a mentalului soc ial și a politicilor publice, prin acțiuni legislative
și o promovare intensă a noilor perspective.
În acest contextul global, marcat de un discurs de tip politic corect sunt antrenate
categorii de populații care nu au nimic de a face cu vulnerabilitatea. Simplul fapt al

98 Avem în atenție teoria lui M. Eliade privind sacrul. El susține că sacrul nu poate să dispară din lume. El este
consubstanțial ființei umane. Poate lua noi chipuri și se poate camufla în cele mai neașteptate forme. – M. Eliade,
Sacrul și profanul , Editura Humanitas, București, 1995; Idem , Încercarea labirintului , Editura Humanitas,
București, 2007. În același sens, și N. Gavriluță discută despre prezența noilor tehnologii și a celor mai recente
descoperiri științifice – N. Gavriluță, Noile religii sec ulare , Editura Polirom, Iași, 2018.
99 A. Papahagi, Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire , Editura Doxologia, Iași, 2017; A. Pleșu, Ce e
voie și ce nu , în Dilema veche , nr. 701/2017; T. Baconschi, Creștinism și democrație , Editura Curtea Veche,
București, 2010.

38 apartenenței la o categorie socială sau un simplu indiciu nu face automat din tine o
persoană vulnerabilă. El poate avea însă la nivel macro o populație revendicativă care se
autodiscriminează și care ar putea sufoca sistemul asistențial. Simplul fapt de a fi femeie nu
face din tine automat o persoană vulnerabilă. Acest fapt poate fi, însă, unul care poate
aduce un profit social unei întregi categorii sociale (discriminare pozitivă) .100
Instrumentalizarea vulnerabilității în epoca contemporană poate avea următoarele
efecte:
1. ideologizarea drepturilor101;
2. deresponsabilizarea individului în raport cu sine și cu celălalt102;
3. crearea unor false vulnerabilități prin procesul de deconstrucție și
reconstrucție a vulnerabilității;
4. poate fi surs a unor conflicte între diferite categorii sociale;
5. poate sufoca sistemul de asistență socială din punct de vedere normativ dar și
din punctul de vedere al profesionalizării.
Laicizarea vieții sociale a dus la diminuarea aparentă a rolului social al Bise ricii.
Totuși, Biserica , a fost prezentă permanent în mijlocul marilor mișcări sociale ale secolului
al XX -lea, fie ca bastion al rezistenței anticomuniste în țările din Europa de Est, fie ca și
catalizator al dezvoltării morale și sociale în Europa de Ves t, America Latină și în alte părți
ale globului. Rolul social al Bisericii era departe de a se fi încheiat, dovadă fiind faptul că
în secolul al XX -lea se pune la punct o doctrină socială în cadrul Bisericii Catolice .103
Paralel cu această situație se consta tă o instrumentalizare a populațiilor vulnerabile în
discursul și în lupta politică, cei în nevoie (deci vulnerabili) reprezentând, ca și votanți,
masa de manevră politică în cadrul unor programe electorale ce au ca rol captarea
bunăvoinței lor prin măsuri sociale.
Secolul al XXI -lea a adus o recunoaștere a rolului Bisericii în societate și a faptului
că separarea statului de religie nu poate fi făcută cu excluderea persoanelor religioase din
societate. Astfel, laicizarea nu trebuie să meargă, în numele uno r ideologii politice, până la
excluderea din viața publică a creștinilor. Așadar, gânditori de talia lui Jurgen Habermas

100 C. Gavriluță, Maeștri și discipoli în școala sociologică , în C. Gavriluță (coord.), Sociologia la Alma Mater
Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași,
2017, p. 59.
101 V. Mif tode, Sociologia populațiilor vulnerabile. Teorie și metodă , Editura Universității ,,Alexandru Ioan
Cuza” din Iași, Iași, 2004.
102 C. Gavriluță, Maeștri…., op. cit., p. 53.
103 Consiliul Pontifical pentru Dreptate și Pace, Compendiu de doctrină socială a Bi sericii , Editura Sapienția,
Iași, 2007.

39 vorbesc de societatea postseculară, în care se recunoaște nu doar rolul credinței religioase
în societate, ci și faptul că societatea, alcătuită din indivizi care – mulți – aderă la valorile
religioase, include între valorile sale o serie de valori fundamental creștine, cum ar fi
demnitatea umană, toleranța, înțelegerea, dialogul și respectul reciproc104. Or, toate aceste
valori devin princ ipii de bază în dezvoltarea unor instituții și acțiuni de asistare socială.
I.4. Procesul de instituționalizare a activităților filantropice în România
În 1869 este înființată prima instituție de asistență socială la Londra, denumită
Charity Organization S ocieties (COS) , a cărei activitate consta în coordonarea strângerii și
împărțirii fondurilor pentru oamenii nevoiași, activitatea sa derulându -se cu sprijinul
voluntarilor numiți vizitatorii prietenoși (friendly visitors ). Voluntarii din cadrul COS și -au
dat seama că pentru a determina care sunt beneficiarii potriviți, cât și ce fel de ajutor să
primească aceștia, nu sunt suficiente doar informațiile despre nivelul veniturilor și situația
socială a individului și familiei. Trebuie luate în considerație o se rie de interacțiuni de
natură socială și impactul acestora asupra individului și familiei sau grupurilor de
apartenență105. Astfel au luat naștere primele instrumente specifice asistenței sociale,
ancheta socială, studiul de caz și munca de caz socială ( social casework ).
Extinderea activității Charity Organization Societies în Statele Unite are loc atunci
când sunt deschise casele comunitare (settlements) , cea mai cunoscută fiind Hull House,
coordonată de către soții Barnett, Jane Addams, Ellen Gates Starr. Aceasta îmbina
activitatea socială cu cea de cercetare în domeniul social, asistența socială fiind susținută
prin activitatea unor sociologi precum Arnol Toynbee106. Mary E. Richmond107 transformă
ideologia mișcării Charity Organization Societies (COS), a căre i coordonatoare era în
Baltimore. Ea considera că menirea organizației nu o reprezintă distribuția ajutoarelor, ci
medierea dintre persoanele care pot pune la dispoziție resurse, pot oferi ajutor și cele care
au efectiv nevoie de respectivul ajutor. Practi c, așezămintele caritabile de inspirație
religioasă preiau rolul tradițional al Bisericii de a media în redistribuția resurselor la nivelul
comunității, între cei care pot oferi și cei care au nevoie de ajutor. Mary Richmond este cea

104 J. Habermas, op. cit., pp. 17 -29.
105 D. Buzducea, Asistența socială: compendiu de istorie, teorie și practică , Editura Polirom, Iași, 2017.
106 M. Hamington, Jane Addams , în Stanford Encyclopedia of Philosophy, dispon ibil la:
https://plato.stanford.edu/entries/addams -jane/ (consultat la data de 15.12.2018).
107 D. Buzducea, Aspecte contemporane în asistența socială , Editura Polirom, Iași, 2005, pp. 47 -50.

40 care introduce practic a profesională în asistența socială, punând accentul pe colectarea și
evaluarea datelor sociale și pe munca de caz social – social casework .
Tot lui Mary Richmond i se datorează apariția primei școli de asistență socială,
intitulată școala de filantropie (New York School of Philanthropy ). Mai târziu ea a devenit
Școala de Asistență Socială a Universității Columbia ( Columbia University School of Social
Work ), unde Richmond a desfășurat activități de predare și cercetare în perioada 1910 –
1922108. În anul 1917, Mary Richmond a publicat prima carte de asistență socială bazată pe
cercetare, intitulată „Diagnoză socială” ( Social diagnosis) . Mary Richmond a pus și bazele
metodologiei studiului de caz cu privire la modalitatea de colectare a datelor, mai exact
organi zarea întâlnirilor, derularea conversațiilor și stabilirea punctelor de interviu109.
Metoda lui Mary Richmond, care stă la baza asistenței sociale moderne, a fost
preluată și în asistența socială românească, încă de la începutul secolului al XX -lea,
România fiind unul dintre primele state din Europa care a dezvoltat o școală de asistență
socială și, ulterior, o școală de antoropologie socială și de sociologie, în București, care a
integrat și domeniul asistenței sociale.
I.4.1. Filantropia în Țările Române. Scurtă perspectivă istorică
În Țările Române110, primele acțiuni caritabile apar încă din Evul Mediu și sunt
coordonate de Biserică, având un puternic caracter religios. Activitățile sociale desfășurate
de Biserică în Evul Mediu aveau ca scop ajutorarea oca zională a persoanelor marginalizate,
de obicei bătrâni, bolnavi, săraci lipsiți de ajutorul familiei, copii orfani etc. Ajutorul se
baza pe solidaritate, fiind derulat în general în mănăstiri111, prin grija marilor boieri sau a
domnitorilor. Pravila pentru m ănăstiri prevedea îndatorirea de ospitalitate a călugărilor față
de cei sărmani și de îngrijire față de cei bolnavi112. Paisie Velicicovski introduce ca
rânduială obligația monahilor de a îngriji pe cei sărmani și bolnavi cu bunăvoință,
exercitând mila ca vi rtute creștină113. În aceeași perioadă, o bolniță funcționa și la

108 National Association of Social Workers (NASH), Social Work Pioneers – Mary Ellen Richmond (1861 –
1928) , disponibil la: http://www.historyofsocialwork.org/eng/details.php?cps=6 (consult at la data de
26.11.2018) ; F. Mănoiu, V. Epureanu, op. cit ., pp. 100 -123.
109 J. Steyaert, Mary Ellen Richmond, The Founding Mother of Social Casework , disponibil la:
http://www.historyo fsocialwork.org/eng/details.php?cps=6 (consultat la data de 13.12.2018).
110 D. Buzducea, Asistența…, op. cit., p. 24.
111 R. Țugui, D. Țigmeanu, Asistența socială în Biserică. Evaluări și cercetări în cadrul programelor sociale ale
Bisericii Ortodoxe Româ ne, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 9 -10.
112 L. Livadă -Cadeschi, op. cit. , p. 105.
113 I. Vicovan, Activitatea social -filantropică a Bisericii din Moldova și Țara Românească în vremea Domnului
martir Constantin Brâncoveanu: prezentare comparativă, în I. Mo ldoveanu, M. Săsăujan , Constantin

41 mănăstirea Golia din Iași. Termenul de bolniță este o preluare a cuvântului slavon bolnitsa
(болница), care ar putea fi tradus ca și ”cameră a bolnavilor”, în istoria filantropiei
românești te rmenul desemnând un spital sau o infirmerie înființate pe lângă o mănăstire sau
aflate în grija ori administrarea unui așezământ de binefacere114.
În Țara Românească115, Neagoe Basarab edifică în 1508 o bolniță sub patronajul
Sfinților Apostoli la Mănăstirea B istrița. Constantin Brâncoveanu este ctitorul bolniței de la
Mănăstirea Hurezi, în anul 1696. Domnitorii înzestrează Mănăstirile cu pământ, vii, păduri
și mori, pentru ca din venitul obținut să poată funcționa bolnițele astfel înființate116.
Este cunoscută grija unor domnitori pentru corectitudinea selecției persoanelor care
primeau îngrijiri în astfel de case aflate în grija Domniei. Practic, deși activitatea de asistare
socială are un puternic caracter filantropic, ea a presupus dintru început organizare, resurse,
selecția corespunzătoare a beneficiarilor, dar a fost gândită și ca o sursă de servicii adecvate
nevoilor. Spre exemplu, acesta a fost cazul lui Vlad Țepeș, care a ars din temelii un
așezământ în care erau îngrijiți falși handicapați117.
Primul az il-spital pentru bolnavi infirmi a fost înființat în Suceava, în anul 1619, de
Mitropolitul Anastasie Crimca, fiind susținut din veniturile Mănăstirii Dragomirna și din
daniile Mitropolitului și ale credincioșilor118. Sistemul public de asistență socială119 apare în
Țările Române în secolul al XIX -lea, odată cu Regulamentele organice, iar inițiativa privată
în domeniul asistenței sociale a apărut în România în a doua jumătate a seclului al XIX -lea
și prima jumătate a secolului al XX -lea. La începutul secolului al XX -lea, asistența socială
în România era dezvoltată la un nivel similar celei din statele europene și din SUA, fiind
deja înființată prima școală de asistență socială – Școala Superioară de Asistență Socială
Principesa Ileana” din București. Anterior, î n anul 1920, se constituise prima direcție de
asistență socială în subordinea Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale120.
Legea serviciului social din 1930 pune bazele unei rețele teritoriale de servicii sociale

Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social -filantropic al
Țării Românești în contextul european al veacului al XVIII -lea, Editura Basilica, București, 2014, p. 205.
114 I. Vintilă -Rădulescu (coord.), Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , ediția a II -a
revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.
115 D. Buzducea, Aspecte…, op. cit., pp. 41 -47.
116 R. Țugui, D. Țigmeanu, op. cit., pp. 9 -10.
117 T. Vrăsmaș, op. cit. , p. 17.
118 M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Știința, Chișinău, 1993, p. 201.
119 D. Buzducea, Asistența…, op.cit., passim .
120 M. Lambru, Asistența socială în România. Două secole de evoluție inst ituțională, în L. Livadă -Cadeschi ,
Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII -XX), Colegiul Europa Nouă, 2002, p. 61.

42 comnunitare, atât la orașe, cât și la sate .121 În cadrul primului recensământ al instituțiilor de
asistență socială din 1936, care era totodată și o diagnoză națională a problemelor sociale,
s-a constatat că în România existau 50 de unități de asistență socială publice și 471 de
asociații care funcționau în cadrul Bisericii122.
Din păcate, perioada comunistă a întrerupt tradiția asistenței sociale românești, întâi
închizând școlile de asistență socială, iar ulterior desființând efectiv profesia, deoarce se
considera că în societatea socialist ă nu există oameni aflați în nevoie de asistență socială,
statul oferind fiecăruia tot ceea ce era necesar pentru a trăi. Asistența socială la nivelul
unităților de cult a fost și ea interzisă, preoților și monahilor nefiindu -le permisă
organizarea altor f orme de acțiuni caritabile decât pomenile strict legate de activitatea de
cult propriu -zisă. Cu toate acestea, filantropia și grija pentru aproapele nu a dispărut, în
numeroase parohii derulându -se activități de ajutor al aproapelui. Preoți și credincioși au
îmbinat cu dibăcie tradiția aceasta cu filantropia, spre exemplu disimularea actelor de
întrajutorare cu ocazia unor zile festive (mese pentru săraci, colecte de haine și alimente).
După Revoluția din 1989123, asistența socială în România este redeschisă , atât ca
practică socială, cât și ca domeniu de studiu academic. Legea nr. 705/2001 privind sistemul
național de asistență socială124, modificată și completată prin Legea nr. 292/2011125,
definește sistemul național de asistență socială, care este constituit nu doar din totalitatea
instituțiilor împlicate în sistem din partea administrației publice centrale și locale, ci și
măsurile sau activitățile pe care acestea, alături de reprezentanții societății civile, le
întreprind cu scopul de a preveni, a eradica sa u a limita situațiile care generează excluziune
socială (în tot sau în parte), atât a indivizilor, cât și a unor grupuri sau comunități întregi126.
Se reînființează învățământul social de asistență socială și se formează noi
specialiști în marile școli de as istență socială europene și de peste ocean. În aceeași
perioadă, se reconectează tradiția filantropiei creștine cu noile modernele perspective din
domeniul asistenței sociale. Astfel, Biserica Ortodoxă și, similar, alte biserici creștine,
precum cea Catoli că și cea Reformată, au înființat propriile unități de asistență socială, dar

121 T. Vrăsmaș, op. cit. , p. 18.
122 E. Zamfir, Strategii…, op . cit., p. 528.
123 D. Buzducea, Asistența…, op. cit., passi m.
124 Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României ,
nr. 814/18.12.2001.
125 Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial al României , nr. 905/20.12.2011.
126 M. Tomiță, L. Baciu, T. A. Lazăr, Organizarea și funcționarea sistemului de asistență socială în România ,
Editura Pro Universitaria, București, 2012, p. 65.

43 și propriile Facultăți de Teologie și Asistență Socială, destinate să pregătească lucrătorii
sociali din cadul respectivelor Biserici sau a comunităților sociale unde Biserica ac ționează.
I.4.2. Instituționalizarea și profesionalizarea serviciilor de as istență socială. Specializare
și eficientizare
Din perspectiva laică asupra asistenței sociale, se consideră că serviciile sociale sunt
rezultatul evoluției politicilor publice des tinate reducerii inechităților sociale127, ignorându –
se în ambele situații valoarea pe care exercitarea profesiei de asistent social o are chiar
pentru practicianul acesteia, în măsura în care vocația profesională se construiește ca
expresie a unor valori pr ofunde, umaniste, de factură religioasă.
Referindu -se la dezvoltarea asistenței sociale în completarea practicilor caritabile
ale Bisericii Catolice, Frederic Siedenburg128 arăta că serviciile sociale au apărut pentru a
corecta inegalitățile sociale și pent ru a interveni acolo unde simpla oferire a carității
perpetuează respectivele inegalități sociale sau chiar generează dependența de suportul
caritabil oferit a unor categorii întregi de populații vulnerabile. Apariția și dezvoltarea
serviciilor sociale ofe rite de organizațiile bazate pe credință ( faith -based organisations )129
reprezintă o profesionalizare a carității, generând însă un mod particular de a înțelege
profesia asistențială, infuzată de valori precum compasiunea, mila, dorința de slujire a
aproapel ui. În sfera lor, valorile asistenței sociale se reflectă în: respectul pentru demnitatea
umană, respingerea inegalității sociale, mai ales a celei exprimate ca inegalitate de șanse
etc.
Profesionalizarea practicii asistenței sociale oferită în cadrul org anizațiilor bazate pe
credință sau chiar de către serviciile de asistență socială aflate în coordonarea directă a
instituțiilor de cult nu exclude desfășurarea de către acestea a activităților filantropice în
acord cu misiunea caritabilă a respectivei orga nizații, ci dimpotrivă, le nuanțează și le
personalizează pentru anumite categorii de beneficiari, pentru a răspunde nevoilor
particulare ale acestora și specificului vulnerabilității soiale cărora respectivele servicii se
adresează.
Organizațiile bazate pe credință continuă să joace un rol important în oferirea de
servicii sociale, deși rolul acestora în construcția statutului bunăstării este adeseori

127 A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op . cit., pp. 72 -99.
128 F. Siedenburg, The Religious Value of Social W ork, în American Journal of Sociology , vol. 27, nr. 5/1922,
pp. 637 -645.
129 W. Bielefeld, W. S. Cleveland, Defining Faith -Based Organizations and Understanding Them Through
Research , în Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 43, nr. 3/2013, pp. 442 -467.

44 contestat. B. R Crisp aduce în discuție rolul acestor organizații pornind de la exemple din
diferite țări și în contextul unor tradiții religioase diverse, fiind identificate o serie de
oportunități, dar și de provocări în ceea ce privește dezvoltarea sectorului de servicii sociale
oferite de organizații religioase130. Literatura sociologică131 care tratează rolu l organizațiilor
bazate pe credință în oferirea de servicii de asistență socială pune în discuție o serie de teme
precum:
 relația dintre aceste organizații și stat;
 dezvoltarea parteneriatelor cu serviciile sociale publice;
 dileme etice și posibile confli cte de valori între asistența socială oferită de
organizațiile cu orientare religioasă și practica profesionalizată a asistenței
sociale, mai ales în contexte multiculturale și de pluralism religios;
 posibile tensiuni între obligațiile de natură etică conț inute în codurile
deontologice profesionale și învățătura religioasă specifică religiei căreia îi
aparține organizația, așa cum afirmă A. Horstmann și B. R. Crisp132.
În literatura sociologică, autori precum L. Beaman -Hall și N. Nason -Clark
precizează faptu l că victimele abuzurior în familie sau persoanele cu probleme de sănătate
se adresează acestor organizații133. O serie de cercetări arată că femeile care se declară a fi
profund religioase, implicate în relații de cuplu abuzive, sunt mai reticente în a pune capăt
unei asemenea relații, tocmai datorită valorilor morale tradiționale care pun familia în
centrul vieții creștine134. Alte cercetări arată rolul organizațiilor bazate pe credință în
intervenția socială în cazul adolescenților abuzați în familie, inclus iv în situațiile de
violență domestică, dar și de violențe fizice, simbolice sau chiar sexuale135, mai ales când
abuzul apare din partea partenerului cu care nu s -a stabilit încă o relație maritală propriu –
zisă136, dar cu care persoana conviețuiește de facto . Organizațiile bazate pe credință oferă

130 Pentru detalii, a se vedea B. R. Crisp, Social Work and Faith -Based Organizations , Routledge, Londra, 2014.
131 A. Horstmann, Ethical Dilemmas and Identifications of Faith -Based Humanitarian Organizations in the
Karen Refugee Crisis , în Journal of Refugee Studies , vol. 24, nr. 3/2011, pp. 513 -532; B. R. Crisp, op. cit. , pp.
27-39.
132 A. Horstmann, op. cit. , pp. 513 -532; B. R. Crisp, op. cit. , pp. 27 -39.
133 L. Beaman -Hall, N. Nason -Clark, Partners or Protagonists? The Transition House Movement and
Conservative Churches , în Affilia , vol. 12, nr. 2/1997, pp. 176 -196.
134 A. Horton, M. Wilkins, W. Wright, Women Who Ended Abuse: What Religious Leaders and Religion Did for
these Victims , în A. L. Horton, J. A. Williamson (eds.), Abuse and Religion: When Prayi ng Isn't Enough ,
Editura Lexington Books, Lexington, 1988, pp. 235 -246.
135 E. Li, E. Fernandez y Garcia, L. Freedman, E. Miller, Exploring the Role of Faith Based Organizations in
Addressing Adolescent Relationship Abuse , în Violence Against Women , vol. 22 , nr. 5/2016, pp. 609 -624.
136 M. Black, K. Basile, M. Breiding, S. Smith, M. Walters, M. Merrick (eds.), The National Intimate Partner
and Sexual Violence Survey (NISVS): 2010 Summary Report , National Center for Injury Prevention and Control

45 un suport emoțional, social, dar și spiritual pentru victimele abuzului în familie137 (un
exemplu poate fi, în acest sens, activitatea Centrului Eparhial Diaconia) și servicii în situații
de urgență138.
C. Lytch evidenți ază rolul organizațiilor religioase în lucrul cu tinerii, mai ales în
ceea ce reprezintă suportul pentru formarea personalității. Sentimentului apartenenței
religioase, dar în primul rând comunitare139, conferă un important suport. Acest fapt
permite reface rea legăturilor dintre adolescent și familie și, în general, comunitatea din care
provine, în opinia autorilor E. Li, E. Fernandez y Garcia, L. Freedman și E. Miller 140,
permițând totodată comunității să își îndeplinească misiunea de socializare a respectiv ilor
adolescenți.
Când se discută despre asistența socială creștină ca formă particlară de exercitare a
profesiei141, se fac în general două presupuneri, ambele eronate, fie că nu există nicio
diferență între asistența socială creștină și cea laică, fie că asistenții sociali creștini fac
misionariat și se bazează exclusiv pe practici religioase. În practică, asistenții sociali
creștini utilizează tehnici și metode specifice asistenței sociale și aderă la valorile generale
ale asistenței sociale. Sunt absolve nți de studii superioare, dețin o pregătire teoretică și
practică însușită în instituții acreditate de învățământ. Totuși, munca lor se raportează la
valori spirituale și nu la simple valori etice. Ele au o profundă ancorare spirituală. Astfel,
asistentul social care activează în instituțiile aflate sub patronajul Bisericii are o altă
raportare la munca pe care o desfășoară:
1. activitatea sa nu este o simplă îndatorire profesională, în care trebuie
respectate standarde adecvate, ci este și o îndatorire crești nă, o formă de
manifestare a iubirii față de celălalt;

Centers for Di sease Control and Prevention, Atlanta, 2011, disponibil la:
https://www.cdc.gov/ViolencePrevention/pdf/NISVS_Report2010 -a.pdf (consultat la data de 11.11.2018).
137 Problematic a abuzului în familie este tratată de G. Irimescu și M. Rădoi, în volumul coordonat, intitulat
Violența asupra femeii. Ipostaze. Explicații. Intervenții , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2018.
138 T. L. Gillum, C. M. Sullivan, D. I. Bybee, The Importance of Spirituality in the Lives of Domestic Violence
Survivors , în Violence Against Women , vol. 12, nr. 3/2006, pp. 240 -250; J. Silverman, A. Raj, L. Mucci, J.
Hathaway, Dating Violence Against Adolescent Girls and Associated Substanc e Use, Unhealthy Weight
Control, Sexual Risk Behavior, Pregnancy, and Suicidality , în JAMA , vol. 286, nr. 5/2001, p. 572.
139 C. Lytch, Choosing Church: What Makes a Difference for Teens , Westmister John Knox Press, Louisville,
2004, p. 9.
140 E. Li, E. Fe rnandez y Garcia, L. Freedman, E. Miller, op. cit. , pp. 609 -624.
141 C. I. Piciu, Filantropia și asistența socială creștină în contextul actual , în Buletinul Centrului pentru dialog
între științe și teologie , anul VII, nr. 1 -2/2010, pp. 141 -146.

46 2. actul asistențial dobândește, prin amprenta religioasă, și un caracter mai viu,
mai apropiat de nevoile umane; standardizarea procedurilor și formalizarea
activității asistențiale uită adesea de compon enta spirituală și sufletească a
problemelor spirituale, adesea acestea fiind adevărata cauză a neputințelor,
lipsurilor și vulnerabilităților din societate;
3. din perspectivă cristică, persoana asistată nu ar trebui să devină dependentă
de actul asistențial (aspect reflectat de vechea zicală creștină ”Dumnezeu te
ajută dacă te ajuți și singur”), sens în care sunt respectate autonomia,
demnitatea și libertatea de alegere a persoanei;
4. instituțiile de filantropie dezvoltate astăzi de Biserică doresc să producă reale
schimbări în viața celor aflați în dificultate; accentul este pus însă pe
dimensiunea spirituală și pe capacitatea de schimbare și transformare care
vine din interior, pe fondul unui suport adecvat.
5. practic, asistența socială creștină nu este o formu lă aflată în competiție cu
sau care vine ca și alternativă la asistența socială laică. În esență, vorbim
despre o complementaritate, de continuarea unei tradiții și de dorința sinceră
de a înfăptui binele social.
Asistentul social creștin include filantrop ia – în sensul iubirii de aproapele – în
centrul practicilor sale. Față de aceasta, asistența socială secularizată se referă la valori
umaniste în genere142, fără a fi contrare explicit cu cele creștine, dar din rândul cărora
lipsește referirea la Dumnezeu. Pentru umanistul secular, Dumnezeu este absent, modalitate
de a gândi ce contravine celei creștine. Asistentul social creștin are în această direcție
misiunea de a reda asistenței sociale dimensiunea sa spirituală, ajustându -și practicile la
particularităț ile societății actuale, pentru a ridica atât beneficiarul în sine, cât și societatea
în ansamblu, la ceea ce ar trebui să fie, o persoană și o societate în armonie cu sine însăși,
în dragoste frățească unii cu ceilalți și în iubire de Dumnezeu.
I.4.2.1. P articularități ale procesului de profesionalizare a serviciilor de asistență socială în
Biserică
Dacă tradițional filantropia și caritatea semnifică oferirea resurselor și a suportului,
de regulă financiar, către persoanele aflate în dificultate, prin inte rmediul unor acte de
binefacere, profesionalizarea acesteia vizează o activitate socială orientată către scopuri
precise de eliminare sau diminuare a situațiilor de vulnerabilitate și risc. Activitatea

142 D. Buzduce a, Asistența…, op. cit. , passim.

47 voluntară este de obicei specifică operelor filantropi ce, întrucât retribuția este văzută ca
nepotrivită atunci când sunt desfășurate activități de binefacere pentru persoane în
dificultate. Acest tip de activitate prin voluntariat143 este în general potrivit atunci când
contribuția, chiar majoră din punct de v edere al valorii financiare, este distribuită
beneficiarilor imediat și în mod direct, pentru rezolvarea unei nevoi sau probleme
imediate144.
Totuși, atunci când se urmărește rezolvarea unei probleme sociale pe termen lung,
modelul bazat pe voluntariat este dificil de implementat, întrucât necesită o continuitate a
activității și o specializare a acesteia, deci o profesionalizare145. Ca atare, idealul filantropic
de sprijinire a persoanelor în nevoie146 se păstrează, dar metodele de lucru devin din ce în
ce mai specializate și, implicit, profesionalizate. De multe ori, profesionalizarea carității se
face prin instituirea unor organizații, care să ducă la îndeplinire misiunea socială propusă și
care să beneficieze de resursele puse la dispoziție prin donații etc.147. Este cazul fundațiilor
prin care acționează unele corporații, de exemplu în cazul exprimării responsabilității
sociale corporatiste.
Particularitatea profesionalizării carității” o constituie identificarea și înțelegerea
nevoii de servicii profesioniste , oferite de profesioniști, care să aplice metodologii adecvate
în oferirea serviciilor sociale, care rămân motivate de spiritul caritabil și atitudinea
filantropică. Profesionalizarea serviciilor implică angajarea unor persoane pregătite în
domeniul tipul ui de servicii sociale ce se doresc a fi oferite. Angajarea unor manageri
profesioniști este văzută ca un prim pas către profesionalizarea serviciilor de filantropie148.

143 Ale cărei dimensiuni sunt subliniate pe larg în lucrarea autorilor D. Conradson, C. Milligan, Landscapes of
Voluntarism: New Spaces of Health, Welfare and Governance , Policy Press, Bristol, 2006.
144 Voluntariatul implică mai puțin profesionalizarea serviciului – deși nu o exclude neapărat -, cât mai degrabă
toleranță și acceptare a aproapelui, astfel cum aceste stări de empatie interpersonală, cu efect social, sunt definite
și descrise de N. Gavriluță, în lucrarea On Tole rance and Acceptance of the Other , în Journal for the Study of
Religions and Ideologies , vol. 1, nr. 32002, pp. 22 -27.
145 În acest sens, cultura organizațională care se creează în jurul profesionalizării serviciilor sociale nu poate
exclude elementele de et ică a profesiei, care se pot sau nu suprapune peste principiile eticii de tip religios.
Pentru detalii privind rolul eticii în formarea culturii organizaționale, a se vedea L. Terec -Vlad, M. Cucu, Ethics
and Organizational Culture – Key Elements Regarding the Development of Economic Activities , în
ECOFORUM , vol. 5, nr. 1(8)/2016, p. 22.
146 Despre care fac vorbire autorii S. Popoviciu, D. Birle, S. Olah, I. Popoviciu, în lucrarea The Role of Religious
Beliefs and Spirituality on the Quality of Life of Rare Diseases Patients , în Revista de Cercetare și Intervenție
Socială , vol. 36/2012, pp. 144 -161.
147 S. Damian, R. Necula, A. Sandu, M. L. Iliescu, B. Ioan, Ethical Evaluation Model for Technologies. The
Role of Medical Technology in the Development of Autonomy in Diabetes Patient , în Revista Medico –
Chirurgicală a Societății de Medici și Naturaliști din Iași , vol. 117, nr. 3/2013, pp. 722 -723.
148 Acest as pect a fost subliniat de numeroș i autori, dintre care îi enumerăm pe: A. Broadbridge, E . Parsons, Still
Serving the Community? The Professionalisation of the UK Charity Retail Sector , în International Journal of

48 Adelina Broadbridge exemplifică această idee de profesionalizare a carității prin evoluț ia
charity shops în Marea Britanie, unități de vânzare cu amănuntul care sunt subordonate unei
organizații cu profil caritabil, prin intermediul activității acestor charity shops respectiva
organizație strângând fonduri pentru activitatea sa. Aceste magazi ne sociale își întăresc
poziția pe piață prin profesionalizare, angajând manageri și asistenți de magazine
profesioniști, fără a renunța, însă, la misiunea de filantropie propusă. Astfel, ele sunt
exemple de funcționare ale unei practici hibride, atât cari tabilă, cât și profesionalizată.
În mod tradițional, activitatea filantropică și caritabilă este derulată prin intermediul
voluntariatului. Acest mod de funcționare este indicat atunci când resursele oferite prin
actul filantropic sunt în general destinat e rezolvării unei probleme unice și vin în
întâmpinarea unei nevoi imediate. Oferirea unei burse, a unei donații, oferirea unei mese
calde etc. sunt de natură să mobilizeze în mod imediat și efectiv resursele existente pentru
rezolvarea problemei.
Atunci când rezolvarea problemei necesită o acțiune strategică de lungă durată, iar
beneficiarul poate fi un grup de indivizi cu aceeași problemă, nedeterminat la momentul
deciziei caritabile, de obicei se urmărește implementarea acesteia prin intermediul unei
organizații specializate, care să efectueze serviciul în locul și în numele filantropului. El
apare ca sponsor, mecena etc., dar nu mai este direct implicat în distribuția resurselor puse
la dispoziție. Acest model funcționează, de exemplu, în cazul corporaț iilor care derulează
programe de responsabilitate socială corporatistă și care înființează o organizație – fundație
– care să implementeze o serie de proiecte sociale cu fondurile puse la dispoziție de
corporație, dar și cu alte fonduri atrase. Modelul per mite profesionalizarea serviciilor, în
sensul cooptării profesioniștilor, care oferă servicii în numele organizației și indirect al
sponsorului. El poate avea o serie de scutiri de impozite și taxe care să îl motiveze în
realizarea și repetarea gestului ca ritabil. Așadar, implicarea acestuia în activitatea socială
este indirectă, de cele mai multe ori participând onorific la o parte dintre activități. Selecția
beneficiarilor sau modalitățile efective de oferire a serviciilor sunt activități în care
sponsoru l are o mică sau inexistentă contribuție, această activitate fiind lăsată la latitudinea
profesioniștilor. Prezența sa în acest moment este indirectă, rolul său fiind mai mult unul
simbolic, păstrându -se în anumite situații rolul de contributor financiar, dacă sponsorizarea
este una continuă.

Retail and Distribution Management , vol. 31, nr. 8/2003, pp. 418 -427; E. Parsons, A. Broadbridge, Work -Based
Identities and the (Ch arity) Retail Workplace , în L. Scott, C. Thompson (eds.), GCB – Gender and Consumer
Behavior , vol. 7, Association for Consumer Research, Madison, 2004.

49 Tensiunea existentă între preocupările pentru derularea misiunii caritabile a unei
organizații bazate pe credință și cele pentru oferirea unor servicii sociale cât mai
profesioniste a jalonat dezvoltarea asistenței so ciale pornind de la tradițiile asistențiale
religioase, care se împletesc cu responsabilitatea socială149, devenită obiect al politicilor
publice de tip rațional, bazate pe evidențe.
Același model de funcționare a activității sociale este considerat a fi val abil în cazul
organizațiilor bazate pe credință (faith -based organizations), prin intermediul cărora se
desfășoară activitatea de profesionalizare a serviciilor cu scop social, originate în misiunea
caritabilă, desfășurată de organizațiile religioase.
I.4.2.2. Apariția în activitatea Bisericii a serviciilor sociale specializate, adaptate nevoilor
Etica de factură creștină a îngrijirii își are rădăcinile în învățăturile evanghelice și
constă în ajutarea sărmanului, a celui în suferință, a prizonierului, a orfanului, a bătrânului,
a văduvei și, în genere, a celui care se smerește, trăind o experiență a neputinței150. O serie
de lucrări arată că la nivel global, 90% din personalul impicat în activități caritabile își
desfășoară activitatea ca angajat sau ca vol untar în organizații religioase sau în organizații
bazate pe credință151.
I.4.2.3. Participarea stakeholderilor de orientare religioasă
Dezbaterea referitoare la participarea stakeholderilor de orientare religioasă152
vizează obținerea unui răspuns la întreba rea care ar trebui să fie și care este în mod real
locul organizațiilor bazate pe credință și, prin intermediul lor, al religiei în societatea
actuală, și pe ce considerente de natură filosofică, sociologică și politică să le fie recunoscut
acest rol. Habe rmas153 consideră că rolul religiei în societate ar trebui recunoscut ca atare,
asigurându -se însă respectul vieții private și accesul democratic al persoanelor care nu
împărtășesc convingeri religioase sau a diferitelor minorități religioase. Secularismul l iberal
radical este reprezentat la polul opus de gânditori precum Rawls154, care considera că

149 Astfel cum arată A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op . cit., pp. 72 -99.
150 O variantă inițială a a cestui capitol a fost publicată inițial în limba engleză, în articolul P. Nistor, Social
Services Offered by Faith -Based Organizations in the Post -Secular Society , în Logos Universality Mentality
Education Novelty: Social Sciences , vol. 7, nr. 2/2018, pp. 55-71.
151 B. R. Crisp, op. cit ., p. 11.
152 În continuare, pentru aceștia vom folosi termenul ,,organizații bazate pe credință”, incluzând cultele, dar și
alte organizații ale societății civile care au sau își declară o afiliere religioasă prezentă sau istori că.
153 J. Habermas, Between Facts and Norms. Contributions to a Discourse Theory of Law and Democracy , MIT
Press, Cambridge, 1996; Idem , The Inclusion of the Other. Studies in Political Theory , MIT Press, Cambridge,
1998.
154 J. Rawls, Political Liberalism , Columbia University Press, New York, 1993.

50 religia nu aparține sferei publice și ar trebui menținută la nivelul celei private. Braeckman
atrage atenția că dezbaterile cu privire la rolul religiei în sfera pu blică se referă în primul
rând la conținuturile moral cognitive și epistemice ale acesteia, când în fapt, dimensiunea
fundamentală a oricărei religii este capacitatea sa de construi comunitățile din punct de
vedere simbolic, de a le institui astfel din per spectivă identitară155.
I.4.3. Complementaritate și colaborare în sistemele de asistare din domeniul public și
cele oferite de Biserică
Societatea modernă accentuează o serie de idei și principii care afirmă în mod
special respectarea persoanei în diversita tea manifestărilor sale. Astfel, apartenența
religioasă, etnică, culturală etc. pot deveni resurse ale configurării unui sistem asistențial
complex și integrat. Este vorba de acoperirea nevoilor sociale plecând de la componenta
identitară, culturală și sp irituală. Acest fapt este posibil, iar conlucrarea dintre sistemul
public de asistență socială și Biserică este deja un model de practică. În fapt, este vorba de
o complementaritate care se circumscrie perfect principiilor care guvernează societatea
modern ă actuală. Ea se manifestă în diferite direcții, unele dintre ele fiind surprinse și de
Ion Petrică în cercetările întreprinse156:
• La nivelul schemei de personal:
Este vorba de angajarea unor preoți în poziții de inspector în diferite DSASPC. În
fapt este vorba de valorificarea specificului activității preotului. Mulți dintre beneficiarii
serviciilor de asistență socialăsunt persoane care fac parte din parohiile preoților, iar situația
lor socială și nu numai este cunoscută cel mai bine de preot. Contactul preotului cu diferite
medii sociale este unul repetat și mult mai profund decât ceea ce se poate surprinde într -o
anchetă socială sau într -o fișă de evaluare. O astfel de experiență poate fi valorificată de
serviciile de asistență socială în vederea constr uirii unei intervenții cât mai adecvate.
• La nivelul conceperii unor servicii complexe pe lângă cele publice care
valorizează componenta spirituală în acțiunea de asistare socială. Astfel, se pot oferi
servicii de consiliere spirituală și nu numai în car e să fie antrenați preoți. Aceste servicii pot
fi accesibile și prin faptul că ele intervin ca o componentă firească an practicii și ritualurilor
religioase față de care beneficiarii pot avea o mai mare sensibilitate. De exemplu, Ion
Petrică realizează o c ercetare la nivel național prin care analizează implicarea Bisericii în
cadrul instituțiilor publice .

155 A. Braeckman, op. cit. , pp. 279 -296.
156 I. Petrică, Biserica și asistența socială din România , Editura Institutul European, Iași, 2012.

51 • Dezvoltarea unor servicii proprii de asistare socială în cadrul Bisericii
care să potențeze dimensiunea spirituală a schimbării și care să antreneze o g amă variată de
activități în care valorile creștine să poată fi exersate la modul cel mai concret cu putință de
către angajați și de către beneficiari. O astfel de construcție aduce în atenție ideea creștină
de iubire față de aproapele. ea se poate regăsi în acest caz sub forma unui parteneriat între
cei ce oferă asistența și cei care o primesc. În joc intră și ideea de dăruire care a fost
magistral exploatată de Nicolae Steinhardt în lucrarea „Dăruind vei dobândi”157. De
exemplu, astfel de servicii proprii p ot funcționa pe diferite paliere problematice, cum ar fi:
– asistența socială a copiilor;
– asistența socială a bătrânilor;
– asistența socială a familiilor.
• Dezvoltarea unor servicii comunitare informale, organizate sau tutelate de
Biserică pentru rezol varea unor probleme punctuale existente. Este vorba aici de ajutorul
unor persoane aflate în dificultate, suport material pentru bătrâni, copii, bolnavi, oferirea și
medierea unor oportunități din spațiul comunitar către cei care au trebuință de ele. Acest
fapt se petrece deja în multe parohii, comunități religioase în care preotul și enoriașii se
transformă î n veritabili mediatori sociali.
În fapt, este vorba de o formă de solidaritate organică, care este reînviată în
comunitățile creștine și dirijată cons tructiv și eficient către cei care au cu adevărat nevoie.
Avantajul unei astfel de abordări este acela că pe lângă fapul că se sensibilizează și se
solidarizează comunitățile credincioșilor, se asigură o formă de normalitate socială a celui
ajutat. El cont inuă să rămână în comunitatea din care face parte, se păstrează discreția, este
scutit de pericolul etichetării și se previne dependența de sistemele de asistare socială
instituționalizată. În plus, o astfel de abordare subtilă și eficientă poate responsab iliza
individul într -o mai mare măsură (în joc intră mecanismul social al recunoașterii și al
recunoștinței pe care îl solicită orice gest creștin făcut în slujba aproapelui). Această
complementaritate desfășurată pe mai multe paliere este și poate să fie în continuare un real
beneficiu pentru societatea noastră:
• reduce costurile sociale;
• antrenează și mecanisme interioare de rezolvare și de aflare a soluțiilor;
• responsabilizează individul;
• oferă soluții ușor de asumat la nivel la nivel comunitar;

157 N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi , Editura Polirom, Iași, 2008.

52 • valorifică în plan social valorile și principiile creștine ale Bisericii;
• întărește și responsabilizează comunitatea;
• crește coeziunea socială.
Ion Petrică publică o serie de cercetări cu privire la relația dintre Stat și Biserică în
ceea ce privește oferirea de servicii de asistență socială, reunite în volumul Biserica și
asistența socială din România .158 În ceea ce privește relația dintre Stat și Biserică, autorul
constată că, în ciuda faptului că în majoritatea statelor europene separația dintre Stat și
Biserică a dus la laicizarea totală a Statului și neimplicarea Bisericii în politicile publice, în
societatea românească de după 1989, Statul are o bună cooperare cu cultele religioase, iar în
ceea ce privește sfera asistenței sociale, se poate vorbi ch iar de o întrepătrundere a
activității celor două entități: Statul și Biserica.159 Un prim argument adus de autor în
susțierea acestei teze – a bunei colaborări dintre Stat și Biserică în ceea ce privește asistența
socială – îl reprezintă faptul că reprezent anți ai Bisericii sunt prezenți în majoritatea
instituțiilor de ocrotire socială, inclusiv a celor publice, fie că este vorba de instituții pentru
protecția copilului, a persoanelor vârstnice, a persoanelor cu dizabilități160, dar și a altor
instituții publi ce – cum ar fi cele medicale, de detenție, militare și chiar a unor instituții de
învățământ superior.
O serie de instituții religioase de misiune ortodoxă, care își desfășoară, spre
exemplu, activitatea în cadrul Direcțiilor Județene de Asistență Soială și Protecție a
Copilului sunt în multe situații, integral sau parțial, finanțate din fonduri publice. Este, de
exemplu, situația angajării preoților ca inspectori sau referenți de specialitate în cadrul
D.G.A.S.P.C.161. Autorul realizează chiar un studiu de caz referitor la activitatea preotului
care funcționează ca inspector de specialitate în cadrul D.G.A.S.P.C. Caraș -Severin. Este
prezentată organigrama instituției și parțial elemente din fișa postului de inspector de
specialitate – preot. Postul face par te din organigrama D.G.A.S.P.C., fiind arondat
serviciului de protecție de tip rezidențial al copilului, iar atribuțiile sale sunt legate de latura
spirituală – mai precis, consiliere spirituală și de viață, dar și probleme educaționale,
aplanarea unor con flict părinte – copil etc. Rolul preotului, consfințit prin organigramă, este

158 I. Petr ică, op. cit. , p. 28.
159 Ibidem , pp. 35.
160 Ibidem .
161 Ibidem , pp. 82.

53 acela de a oferi servicii specifice religioase, precum și alte servicii colaterale, în
conformitate cu pregătirea acestuia162 .
Un alt capitol în cadrul volumului Biserica și asist ența socială din România îl
reprezintă sectorul social misionar al Episcopiei Ortodoxe a Caransebeșului163, despre care
se prezintă o serie de aspecte istorice, obiective, instituții de ocrotire, organigramă și
principalele rezultate ale activității. Nu vom insista asupra acestui studiu, întrucât o serie de
rezultate similare vor fi prezentate ulterior cu privire la Departamentul de Asiste nță Socială
din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, ce face obiectul acestei lucrări.
În lucrarea sa, Ion Petrică , accentuează importanța cunoașterii celuilalt în toate
dimensiunile existenței sale: spirituală, psihică, socială, întrucât în asistența socială creștină
trebuie să se pornească de la semen, de la înțelegerea a cine este celălalt și cum poate fi
acesta ajutat. Orientar ea către alteritate a asistenței sociale – mai ales a celei de inspirație
creștină – pornește de la înțelegerea realității spirituale a omului și a naturii sale.164 Un
asistent social creștin nu se ghidează exclusiv după o serie de coduri morale și coduri et ice,
ci pe valori spirituale profunde. Eficiența practicii asistenței sociale este maximă atunci
când valorile profesionale sunt subsumate celor spirituale, fără a fi deloc în antiteză cu
acestea (o astfel de valoare profesională este implicarea asistentul ui social în relația cu
clientul, care derivă din dăruirea de sine ca valoare profund creștină).
O cercetare cantitativă și calitativă realizată de Ion Petrică și inclusă în volumul citat
anterior vizează relația dintre Direcțiile Generale de Asistență Soc ială și Protecție a
Copilului din țară și Biserica Ortodoxă Română. În cadrul acestei cercetări naționale s -a
realizat un studiu de caz în ceea ce privește D.G.A.S.P.C. Caraș -Severin, care include în
organigramă postul de referent -preot. D.G.A.S.P.C. Caraș -Severin beneficiază de serviciile
spirituale oferite de două capele organizate în cadrul Direcției, dar și de locuri speciale
pentru rugăciune amplasate în toate centrele de plasament aflate în subordinea sa. Aceste
locuri de rugăciune sunt uneori amplasa te foarte aproape de beneficiari, cea înființată la
centrul de plasament „Speranța” din Reșița funcționând pe celași etaj cu dormitoarele
beneficiarilor, în acest centru spiritual desfășurându -se nu doar activități de rugăciune, dar
și dezbateri pe teme sp irituale de viață sau colegialitate165. În aceeași capelă se desfășoară și
slujbele religioase, cum ar fi Sfânta Liturghie, Vecernia, rugăciunile de dimineață și seară,

162 I. Petrică, op. cit. , pp. 80.
163 Ibidem , pp. 106 -112.
164 Ibidem , pp. 136 -137.
165 Ibidem , pp. 145.

54 precum și alte rugăciuni. Această proximitate a lăcașurilor de cult de zona unde benefici arii
serviciilor sociale locuiesc face, în opinia lui Ion Petrică, să fie sugerată ideea că
rugăciunea și meditația religioasă reprezintă o parte a activităților obișnuite ale unei zile166.
Implicarea slujitorilor Bisericii în activitatea de asistență socia lă – consideră autorul
– este de natură să responsabilizeze beneficiarii, care vor fi mai aplecați la dimensiunile în
care își conduc existența și la modul în care vor folosi ajutorul primit pentru a -și facilita
reintegrarea socio -profesională. Pornind de la studiul de caz menționat, autorul realizează
cercetarea națională având ca obiective „examinarea sistematică a implicării formale a
Bisericii în cadrul instituțiilor publice de ocrotire a copilului din România”167 și „analiza
comparativă a implicării form ale a Bisericii în cadrul instituțiilor publice de ocrotire a
copilului în România și în alte state ale Europei.”168 Rezultatele obținute la nivelul anului
2012 arătau că în 28% din D.G.A.S.P.C. -urile de la nivelul României exista cel puțin un
preot angajat – mai precis în 13 județe și 6 sectoare ale Bucureștiului -, iar în 42% din
D.G.A.S.P.C. -uri – adică în 20 de județe – există cel puțin un preot, dar acesta activează
voluntar, fără a fi angajat, în timp ce în 30% din D.G.A.S.P.C. -uri – adică în 14 județe – nu
există preot169.
În ceea ce privește existența unor lăcașe de cult – inclusiv capele -, aceasta a fost
confirmată în 16 județe, inclusiv sectoare ale Municipiului București, ceea ce reprezintă un
procent de 34% din D.G.A.S.P.C. -urile din țară. Alte 66% dintre D.G.A.S.P.C. -urile
chestionate răspund că beneficiarii merg la bisericile din apropiere, neexistând nici un
D.G.A.S.P.C. care să considere că beneficiarii nu merg la nicio biserică.170
Un număr de 29 de D.G.A.S.P.C. -uri – adică 62% din totalul lor – au documente
oficiale care să ateste parteneriatul cu Biserica locului171. Astfel, cercetările realizate de Ion
Petrică arată că există o strânsă legătură între practica asistenței sociale – inclusiv în
instituții publice – și activitatea de misionariat soci al a Bisericii Ortodoxe Române.

166 I. Petrică , op. cit. , pp. 149.
167 Ibidem , pp. 185.
168 Ibidem .
169 Ibidem , pp. 197 -198.
170 Ibidem, pp. 199.
171 Ibidem .

55 Concluzii
Trecerea de la activitățile caritabile singulare și nediferențiate către servicii
specializate reprezintă un proces de profesionalizare a carității, asistența socială fiind, însă,
complementară activităților fila ntropice desfășurate de unitățile de cult. În literatura de
specialitate sunt descrise două fenomene distincte, primul fiind cel al laicizării serviciilor
oferite de către organizațiile bazate pe credință , sub imperiul necesității colaborării cu alte
organ izații, inclusiv cu cele publice, și a condițiilor impuse de standardele de calitate
existente la nivel național, respectiv de nevoia de finanțare a serviciilor sociale oferie și, ca
atare, de complianța la solicitările finanțatorului. Cel de al doilea fen omen descris privește
particularizarea asistenței sociale oferite de organizațiile bazate pe credință ca fiind
asistență socială creștină, care se bazează pe valori creștine ce înglobează pe cele specifice
ethosului profesional al asistenței sociale laice172. Asistența socială oferită de organizațiile
bazate pe credință este înțeleasă ca o formă particulară de acțiune socială, numită acțiune
socială bazată pe credință, care pune accentul pe umanismul intrinsec al asistenței sociale și
pe o etică particulară a grijii, ca misiune social -spirituală a asistentului social față de
orientarea utilitaristă bazată pe managementul de caz care caracterizează asistența socială
laică.
Trecerea în revistă a strânsei legături dintre dezvoltarea asistenței sociale la nivel
mondial, activitatea Bisericii, fie ea cea Ortodoxă, Catolică sau Protestantă, respectiv în
principal a celei Ortodoxe la nivel național, permite înțelegerea profesionalizării serviciilor
sociale oferite de Biserică ca un proces continuum, întrerupt parțial de perioada comunistă,
dar reluat după Revoluția din 1989 și care se integrează în misiunea socială asumată de
Biserică, în corelare cu învățăturile evanghelice și cu cele ale Sfinților Părinți ai Bisericii.
Problema persoanelor și a grupurilor vulnerabi le a constituit o preocupare a marilor
reformatori religioși din toate timpurile și culturile, compasiunea și mila fiind valori sacre
în majoritatea marilor religii ale lumii, fie că vorbim despre budism, hinduism, creștinism
sau islam. Istoria asistenței sociale, așa cum o știm astăzi, ar fi incompletă fără referire la
Biserica Creștină și la învățătura biblică. Se pot pune în evidențiază o serie de momente
care au punctat trecerea de la actele filantropice mai mult sau mai puțin ocazionale,
derulate de i nstituții religioase sau de persoane înstărite sub impulsul filantropic creștin, la
activități profesionale complexe, bazate pe o metodologie de intervenție proprie.

172 M. Weber, Introducere în sociologia religiilor , Editura Institutul European, Iași, 2001, pp. 101 -125.

56 Trecerea de la activitățile caritabile la cele asistențiale propriu -zise este corelată cu
sesizarea nevoii de servicii sociale complexe, care să permită îndividului să își schimbe
stilul de viață, dacă acesta este auto -vulnerabilizant173. Serviciile oferite beneficiarilor nu
trebuie să urmărească doar asigurarea unui confort economic, material, ci și o creștere
semnificativă a calității vieții beneficiarului, însăși fericirea acestuia, exprimată sub forma
calității subiective a vieții.

173 Ș. Cojocaru, op. cit .

57 CAPITOLUL II. ACTIVITATEA SOCIAL -FILANTROPICĂ A
BISERICII ORTODOXE ROMÂNE – REPERE DE ACTUALITATE
II.1. Cerce tări privind poziția Bisericii față de anumite probleme sociale
II.1.1. Fenomenul HIV/SIDA
Cercetări în acest domeniu au fost efectuate de Rodica Țugui și Daniela Țigmeanu,
care prezintă o serie de evaluări ale programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Ro mâne în
domeniul îngrijirii persoanelor cu HIV/SIDA, al violenței în familie, a asitenței sociale în
mediul rural și a evaluării calității serviciilor sociale174. O primă cercetare vizează
atitudinea preoților privind fenomenul HIV/SIDA și a fost realizată î n cadrul proiectului
„Consolidarea inițiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA și a violenței în familie în
România”, implementat de Biserica Ortodoxă Română și de Organizația Internațională
pentru Caritate Creștin -Ortodoxă, alături de Ministerul Educ ației și Cercetării.
În vederea efectuării cercetării, au fost implicați preoți, care au participat la o serie
de focus -grupuri, care au pus accentul pe necesitatea abstinenței până la căsătorie, a
fidelității conjugale și pe educarea copiilor privind res pectarea normelor de igienă a vieții.
În ceea ce privește rezultatele obținute cu ocazia organizării acestor focus -grupuri,
participanții au arătat că informarea populației cu privire la pericolul transmiterii virusului
HIV/SIDA, deși a fost larg răspândit ă în societatea occidentală, nu a avut efectul dorit,
motiv pentru care comportamentul moral este singura garanție a diminuării și chiar
eliminării cumplitei maladii. S -a insistat pe opinia unora dintre participanți că, cel puțin în
România, transmiterea v irusului a fost mai degrabă efectul neglijenței medicale decât a
promiscuității sexuale. Responenții au pus accentul pe respectarea igienei sociale, alături de
cea medicală/personală175.
În ceea ce privește atitudinea preoților față de persoanele seropozitiv e – aceasta este
în general de înțelegere și toleranță, aceste persoane trebuind a fi privite ca oameni bolnavi,
ca orice alți bolnavi. Persoanele intervievate fac distincția dintre persoanele seropozitive,
care au contractat virusul pe cale sexuală și ca re au săvârșit astfel un păcat, și cei care l -au
contractat pe cale medicală și care nu sunt sub nicio formă răspunzători de această
îmbolnăvire. Au existat și opinii conform cărora existența infecției HIV este ea în sine

174 R. Țugui, D. Țigmeanu, op. cit ., pp. 9 -10.
175 Ibidem , pp. 35 -36.

58 rezultatul unu păcat și ca atare e ste un fapt rușinos. Preoții participanți la focus -grupuri au
arătat necesitatea evitării discriminării, chiar dacă persoana în cauză a contactat boala în
urma săvârșirii uni păcat176. O altă problemă în ceea ce privește îngrijirea persoanelor cu
HIV/SIDA vi zează rolul preotului și particularizarea intervenției acestuia pentru
conștientizarea persoanelor din comunitate. Preoții participanți la focus -grupuri și -au
exprimat neliniștea, teama și chiar reținerea avută în momentul întâlnirii persoanelor
seropoziti ve. Compasiunea pentru aceste persoane i -a făcut să depășească aceste stări
anxioase, determinându -i să își desfășoare misiunea duhovnicească atât față de persoanele
infectate, cât și față de familiile acestora177.
II.1.2. Violența în familie
Problema social ă a violenței în familie prin corelație cu preceptele B.O.R. a fost, de
asemenea, abordată de Rodica Țugui și Daniela Țigmeanu178 și vizează atitudinea și
percepțiile participanților la cercetare – aceștia fiind preoți – referitoare la violența în
familie. C ercetarea s -a bazat pe o serie de focus -grupuri.
La nivelul rezultatelor obținute, s -a observat faptul că în opinia preoților participanți
la aceste focus -grupuri, violența are o recrudescență extinsă la nivelul întregului teritoriu al
României, iar cauze le acestui fenomen pot fi asociate cu educația precară179. Este adusă în
discuție alături de violența fizică și cea simbolică, între membrii cuplului marital sau între
aceștia și copii, fiind evidențiată ca formă de violență domestică răzvrătirea copiilor
împotriva părinților. A fost pusă în discuție emanciparea copiilor, existând opinii singulare
care contestă ideea interdicției oricărei forme de lovire față de copii sau față de partenerul
de viață. Metodele coercitive – mai ales în cazul copiilor – au ca sc op modelarea
comportamentului, dar nu pot fi folosite decât atunci când alte mijloace nu dau rezultate.
Opinia majoritară a fost cea conform căreia mijloacele de coerciție nu trebuie să fie
corporale, ci simbolice. Au existat opinii conform cărora violența ar avea o justificare, atât
timp cât nu provine dintr -un sentiment negativ, ci este o măsură luată cu dragoste,
păstrându -se proporțiile dintre ceea ce a generat -o și duritatea actului violent180. Preoții sunt
conștienți că sunt chemați să intervină în scop ul diminuării fenomenului violenței

176 R. Țugui, D. Țigmeanu, op. cit ., pp. 36-38.
177 Ibidem , pp. 40 -45.
178 Ibidem , p. 98.
179 Ibidem .
180 Ibidem , pp. 99 -102.

59 domestice, această problematică fiind văzută printre primele 10 probleme sociale care
afectează familiile contemporane181.
II.1.3. Dezvoltare comunitară și modernizare rurală
În acest domeniu, remarcăm cercetările efectuat e de R. Necula182, privind dinamica
fenomenului religios în procesul de modernizare rurală, D. Stan183, care analizează
tradiționalismul rural, B. Voicu și M. Voicu184, autori ce pun accentul pe valorile din spațiul
rural românesc, C. Șandru185, care abordează pro blema dezvoltării durabile în mediul rural,
plecând de la rețelele sociale și formele asociative comunitare, precum și Felicia
Corduneanu186, care analizează condiția socială a femeii în ortodoxia contemporană.
Analizând relația dintre dinamica fenomenului religios și modernizarea rurală,
Roxana Necula vede o puternică influență a Bosericii Ortodoxe în viața și dezvoltarea
comunităților rurale187. Autoarea studiază dezvoltarea rurală în condițiile unei societăți
secularizate. Accepțiunea termenului de seculari zare este aceea formula tă de sociologul
Alfred Bulai: „nu o absență a influenței organizațiilor religioase în viața socială, ci o
diminuare a acestui rol comparativ cu cel exercitat în trecut”188, sens în care „Secularizarea
reprezintă procesul prin care put erea, importanța și extensiunea socială a organizațiilor
religioase a scăzut, în special în epoca modernă” .189 Procesul de secularizare a operat mai
întâi prin disocierea Bisericii de stat, apoi prin separarea religiei de societate. Procesul de
secularizare s-a întins pe o perioadă care variază de la o țară de alta, procesul nefiind
încheiat pretutindeni. Practic, procesul de secularizare vizează excluderea religiei din sfera
publică și exilarea acesteia în sfera privată a indivizilor, care se recunosc sau se reclamă ca
homo religiosus190. Mai mult decât atât, în prezent se vorbește de societatea post –

181 Ibidem , pp. 116.
182 R. Necula, Dinamica fenomenului religios și modernizarea rurală, Editura Lumen, Iași, 2015.
183 D. Stan, Sociologia ruralului tradițional românesc , Editura Uni versității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2001.
184 B. Voicu, M. Voicu, (coords.), Valori ale românilor: 1993 – 2006. O perspectivă sociologică, Editura
Institutul European, Iași. 2007.
185 C. Șandru, Rețele sociale și forme asociative comunitare ca ba ză a dezvoltării durabile. Cazul Drăgușului
contemporan , în Revista Sociologie Românească , vol. III, nr. 4/2005.
186 F. Cordoneanu, Condiția socială a femeii în ortodoxia contemporană românească, Editura Lumen, Iași,
2012.
187 R. Necula, op. cit, pp. 33-54.
188 A. Bulai, Concepte fundamentale în sociologie , Editura Paideia, București, 2008, p. 141.
189 Ibidem .
190 M. Eliade, Tratat de istoria religiilor , Polirom, Iași, 2007.

60 seculară191, odată cu recunoașterea rolului religiei în sfera publică. În literatură192 se
accentuează pe diferențele dintre rural și urban, introducând metafora exist enței a două
Românii. România rurală este mai tradițională, mai aplecată către viața spirituală193, trăind
spiritualitatea deplin atât în sfera privată, cât și în cea publică, în timp ce România urbană
este mai secularizată, mai puțin disponibilă la afirmare a valorilor spirituale ca atare în
spațiul public.194
În ceea ce privește ideea de modernizare, se face apel a lucrarea lui Bogdan Voicu și
a Mălinei Voicu, care afirmă că există un consens asupra faptului că modernizarea are atât
o latură vizibilă (dată de progresul tehnic, industrializare și urbanizare), cât și una profundă,
subtilă (care este consecința fenomenelor anterior menționate, aparente), prin care are loc
procesul de raționalizare a stilului de viață, a raportării individului la mediul în care
trăiește, până când manifestările mediului natural devin controlabile pentru acesta195.
Modernizarea rurală implică ideea de dezvoltare comunitară. Codrina Șandru consideră
„dezvoltarea comunitară un proces ce are drept scop crearea condițiilor de progres
econo mic și social pentru întreaga comunitate, la inițiativa comunității și cu participarea
activă a acesteia. Dezvoltarea comunitară reprezintă o strategie de mobilizare a resurselor
comunitare în vederea sporirii bunăstării ei ”.196
În dezvoltarea comunitară se urmărește mobilizarea resurselor locale și
reconfigurarea rețelelor de solidaritate socială. Biserica joacă un rol deosebit de important
în procesl de activare a resurselor de solidaritate, ea putând să construiască o serie de
motivații care să constituie elemente de sinergie a comunității în jurul unor idei de factură
creștină, cu referire la aproapele și la responsabilitatea pentru acesta. Preotul este un vector
important de dezvltare comunitară mai ales în mediul rural, acesta având acces la
majoritatea locuitorilor comunității, bucurându -se de un statut particular în cadrul acesteia.
Implicarea preotului în dezvoltarea comunitară generează o legitimitate spirituală a acțiunii
sociale la nivel comunitar. De asemenea, o serie de alte elemente ale vieții re ligioase, cum

191 J. Habermas, J. Ratzinger, Dialectica secularizării, Despre rațiune și religie, Editura B iblioteca Apostrof,
Cluj-Napoca, 2005.
192 D. Stan, Critical Situations and Related Remedies in Current Romanian Rural Area , în I. Boldea (editor),
Communication, Context, Interdisciplinarity , Editura Universității „Petru Maior”, Târgu Mureș, 2014, pp. 34 –
42.
193 D. Stan, Sociologia…, op. cit.
194 R. Necula, op. cit. , pp .40 -57.
195 B. Voicu, M. Voicu, (coords.), op. cit. , p. 273.
196 C. Șandru, op. cit. , p. 161.

61 ar fi nășia, sunt în măsură să genereze sociabilitate și să responsabilizeze membrii
comunității rurale în vederea rezolvării problemelor sociale din comunitate197.
O altă cercetare, elaborată de Felicia Cordoneanu, vizează cunoașterea vieții
religioase a femeilor ortodoxe din parohia ortodoxă Greci din Municipiul Buzău. Ipteza
cercetării a fost: „cu cât credința și practicile religioase sunt mai prezente în viața socială a
femeii ortodoxe, aceasta este în mai mică măsură afectată de problemele sociale cotidiene
specifice femeilor”198. Cercetarea a demonstrat că viața religioasă activă a femeii ortodoxe,
incluzând aici implicarea sa în activități filantropice și/sau de voluntariat, îi asigură acesteia
o reprezentare socială diferită asupra problem elor sociale cotidiene, existând șanse pentru o
soluționare concretă a acestora. De asemenea, studiul pune în evidență faptul că credința și
practica religioasă influențează în mare măsură relațiile cu membrii grupurilor de
apartenență199, dar și modul în ca re femeia creștină își asumă diversele sale roluri sociale.
II.1.4. Problematica pacienților cronici și rolul spiritualității
O cercetare privind rolul spiritualității în construcția socială a autonomiei și
responsabilității pacienților cronici din perspe ctiva preoților ortodocși este publicată de
Roxana Necula și colaboratorii săi200. Cercetarea urmărește opinia preoților, în special a
celor care activează ca preoți misionari în spitale, cu privire la rolul spiritualității în
depășirea suferinței cronice. P reoții participanți la focus -grupuri arată importanța relației
dintre preot și medicul curant, fiecare desăvârșindu -și lucrarea pentru vindecarea trupească
și sufletească a pacientului. Lucrarea duhovnicească este importantă în procesul vindecării
atunci c ând pacientul înțelege semnificația spirituală a bolii, dar chiar și în afara acestei
înțelegeri, participarea pacientului la acte de cult religios poate ajuta la vindecarea acestuia
sau măcar la schimbarea atitudinii față de boală și suferință.
Se insist ă asupra importanței cooperării preotului cu medicul, în general a preotului
cu specialistul. Se pune accentul pe activitatea filantropică ca formă de misionariat, mai
ales în mediul rural, când rolul preotului este, printre altele, și acela de educator pe ntru
sănătate, fiind prezentate situații în care preotul este cel care îi cere pacientului să consulte
medicul, uneori chiar însoțindu -l către spital. În anumite situații în care medicina se declară

197 R. Necula, op. cit. , pp. 111.
198 F. Cordoneanu, op. cit. , p. 173.
199 Ibidem .
200 R. Necula, S. Damian, A. Caras, A. Sandu, M. Vicol, The Role of Spirituality in the Construction of the
Autonomy and Responsibility of Chronic Diabetic Patients. An Orthodox Priests’ Perspective, în Procedia –
Social and Behavioral Sciences, nr. 92/2013, pp. 617 – 626.

62 depășită, îi revine preotului rolul de a îngriji pacientu l și de a -l pregăti pentru suferință, dar
și pentru moarte.
II.1.5. Formarea și dezvoltarea profesională a viitorilor asistenți sociali în B.O.R.
Cercetări în acest domeniu au fost efectuate de A. Neagoe201, care a abordat
problema practicii efectuate de st udenții din cadrul facultăților de asistență socială în
instituțiile cu profil religios, precum și de O. D. Soare, ale cărui preocupări au vizat practica
asistenței sociale în cadrul Bisericii. Alexandru Neagoe pune în discuție formarea viitorilor
asistenț i sociali creștini și specificul practicii studenților de la specializarea asistență socială
în cadrul Bisericii Ortodoxe și în instituțiile de ocrotire ale acesteia202. Analiza practicii
studențești este realizată în contextul prezentării relației dintre va lorile asistenței sociale
creștine și cele ale asistenței sociale în general203.
Ovidiu -Dănuț Soare204 analizează rolul Bisericii în domeniul asistenței sociale din
perspectiva recuperării armoniei în familiile cu probleme sociale de adaptare. Articolul
pune a centul pe necesitatea formării asistenților sociali în conformitate cu Scriptura și cu
tradiția ortodoxă. În procesul de formare a asistenților sociali care lucrează în instituțiile
bisericești este importantă cunoașterea de către viitorii specialiști a sp ecificului societății
actuale, dar și a limbajului de specialitate din domeniul asistenței sociale. Este importantă,
de asemenea, prevenirea unor riscuri la care asistenții sociali înșiși sunt supuși, cum ar fi
sindromul de burn -out, supraimplicarea în pro blemele beneficiarilor, supraîncărcarea
programului de lucru .205
II.1.6. Problematica drepturilor omului din perspectiva Bisericii
Daniela Stana și Verginia Crețu analizează rolul Bisericii în promovarea drepturilor
omului. Cercetarea are în vedere în princ ipal problematica excluziunii sociale a persoanelor
cu handicap și implementarea principiului solidarității sociale în viața publică. Se pune
accentul pe importanța stabilirii unor parteneriate între Biserică și principalii actori sociali
și educaționali, în vederea integrării socio -profesioanale a persoanelor cu dizabilități206.

201 A. Neag oe, Practica de specialitate a studenților la asistență socială în cadrul unor instituții cu orientare
religioasă , în Revista de asistență socială, nr. 4/2011.
202 A. Neagoe, op. cit. , pp. 151 -159.
203 D. Buzducea, Sisteme…, op. cit., pp. 52 -59.
204 O. D. Soare, Acțiunea socială a Bisericii. Aspecte practice , în Altarul reîntregirii , nr. 1(supl.)/2011.
205 Ibidem , pp. 993 -1008.
206 Pentru detalii despre aceste aspecte, a se vedea D. Stana, V. Crețu, Parteneriat pentru demnitate personală și
etică socială. Propunere privind integrarea profesională a tinerilor cu handicap , în Altarul reîntregirii , nr.

63 II.2. Activitatea social -filantropică a Bisericii Ortodoxe Române
În România, cultele religioase sunt nominalizate ca furnizori privați de servicii
sociale prin Ordonanța de Guvern nr. 68/28.08.2003207, modificată și completată prin
Ordonanța de Guvern nr. 86/19.08.2004208. Condiția necesară pentru cultele religioase de a
fi recunoscute ca furnizori de servicii sociale este ca acestea să fie acreditate în calitate de
furnizori. De asemen ea, Legea nr. 47/2006209 cu privire la sistemul național de asistență
socială menționează unitățile de cult ca potențiale organizatoare de servicii sociale. De
asemenea, Legea nr. 489/28.12.2006210 cu privire la libertatea religioasă și regimul cultelor
afirmă sprijinul pe care Statul îl oferă cultelor religioase, în calitatea lor de furnizor de
servicii sociale.
Prin organizarea propriului sistem de asistență socială conform statutului B.O.R.211,
Biserica și -a propus ca obiective următoarele:
 corelarea misiuni i B.O.R. cu învățăturile credinței creștine, în vederea
asistării persoanelor nevoiașe;
 corelarea acestora cu cerințele legale de organizare a serviciilor sociale
primare și specializate sau cu caracter socio -medical, prin
înființarea/acreditarea/licenție rea unor instituții special dedicate acestui scop,
eventual în parteneriat cu alte instituții laice sau religioase, publice ori
private;
 antrenarea societății în sprijinirea activă a grupurilor defavorizate, prin
crearea și susținerea existenței unor rețe le de suport organizate la nivelul
comunității;
 translarea către științificizarea practicii, prin efectuarea de studii sociale;
 participarea la elaborarea politicilor sociale naționale sau regionale;

1(supl.)/2011 , pp. 494-514; T. Baconschi, Fascinația tradiției. Studii patristice și de istorie a religiilor , Editura
Lumea Credinței, București, 2017; A. Lemeni, Adevăr și comuniune , Editura Basilica, București, 2011.
207 Ordonanța de Guvern nr. 68/28.08.2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României , nr. 619/30.08.2003.
208 Ordonanța de Guvern nr. 86/19.08.2004 privind unele măsuri financiare în domeniul sănătății, publicată în
Monitorul Oficial al României , nr. 1011/02.11.2003.
209 Legea nr. 47/2006 cu privire la sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al
României , nr. 239/16.03.2006.
210 Legea nr. 489/28.12.2006 cu pr ivire la libertatea religioasă și regimul cultelor, republicată în Monitorul
Oficial al României , nr. 201/21.03.2014.
211 Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe R omâne, București, 2008.

64  participarea la manifestări științifice dedicate div erselor probleme sociale și
publicarea de materiale în consecință;
 efectuarea de demersuri în vederea creșterii gradului de conștientizare la
nivel social a necesității de implicare a comunității în ajutorarea grupurilor
vulnerabile212.
Rețeaua de aistență socială care s -a dezvoltat în perioada post -decembristă, în cadrul
Bisericii Ortodoxe Române, a avut permanent în vedere punerea în aplicare a Deciziei
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 27 mai 1997.213 Așa s -a ajuns ca această
rețea de asisten ță socială să funcționeze în cadrul structurilor organizatorice și
administrative ale B.O.R. Adică la nivel de Patriarhie, de eparhii, protopopiate și parohii
sau mănăstiri.214 În cadrul aceleiași ședințe a Sfântului Sinod în care s -a dezbătut direcțiile
de acțiune postulate în amintita decizie a fost aprobat Regulamentul de organizare și
funcționare a sistemului de asistență socială în Biserica Ortodoxă Română .215
Activitatea socială a Bisercii se desfășoară în conformitate cu art. 53, 68 și 94 din
Statutul Bi sericii Ortodoxe Române , precum și cu legislația în vigoare în domeniul
furnizorilor de servicii sociale (OUG nr. 68/2003 cu modificările și completările ulterioare
și OUG nr. 86/2004). În prezent este în vigoare Legea nr. 292∕ 2011 a asistenței sociale216.
Aceasta definește cadrul general de funcționare a sistemului național de asistență socială,
inclusiv modalitățile de constituire a parteneriatelor public -privat și felul în care cultele
religioase pot organiza servicii de asistență socială acreditate și/sa u licențiate.
În anul 2010 funcționau în cadrul B.O.R. un număr de 50 de birouri de asistență
socială eparhiale, 25 de birouri la nivel de centru eparhial, precum și 16 birouri în cadrul
protopopiatelor și 9 birouri la nivel de parohie, 339 de așezăminte s ociale, din care 121 de
așezăminte pentru copii, 35 pentru vârstnici, 106 cantine sociale, 42 cabinete medicale și
farmacii sociale, 9 centre de consiliere .217
În continuare vom efectua o prezentare comparativă privind dezvoltarea sistemului
de asistență so cială a Bisericii Ortodoxe Române între situația din 2012 și cea din 2018,
bazându -ne pe o serie de studii anterioare realizate de M. Cricovean și S. Ionițe , dar și pe

212 Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2008, pp.48 -49.
213 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Decizia nr. 33 98/27.05.1997, disponibil la
http://dreptcanonicortodox.over -blog.com/article -4232540.html (consultat la data de 20.08.2018).
214 R. Țugui, D. Țigmeanu, op. cit. , p. 11.
215 R. Țu gui, D. Țigmeanu, op. cit. , p. 11.
216 Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial al României , nr. 905/20.12.2011.
217 R. Țugui, D. Țigmeanu, op. cit. , p. 12.

65 publicațiile și rapoartele P atriarhiei Ortodoxe din România, prezentate cu prilejul Adun ării
Naționale Bisericești și publicate la Editura Basilica în anii 2017, 2018 și 2019.218

Tabel II.1. – Situație comparativă între anul 2012 și anul 2018 privind dezvoltarea
sistemului de asistență socială a Bisericii Ortodoxe Române
(diagrama așezămintel or social -filantropice)
Instituție/serviciu de asistență socială 2012
Nr.
servicii 2016219
Nr.
servicii 2017220
Nr.
servicii 2018221
Nr.
servicii
cantine sociale, inclusiv brutării sociale 154 159 172 146
servicii medicale și farmacii sociale 44 38 49 43
centre de zi pentru copii 61 93 110 104
centre educaționale 34 47 48
centre de zi pentru vârstnici 22 12 23 20
centre rezidențiale pentru vârstnici 34 51 47 47
centre comunitare și birouri de asistență socială 20 22 24 31
centre de tip familial 37 36 36 48
grădinițe sociale și after -school 34 40 50 61
locuințe protejate 14 15 13 14

218 M. Cricovean, Finanțare sau autofinanțare. Evaluări canonico -juridice și economice privitoare la susținerea
financiară a unităților de cult religios , Editura Andreiană, Sibiu, 2018, p. 149. S. Ionițe, „Lumina sfintelor
icoane și jertfa apărătorilor Ortodoxiei” – Sinteza activităților Bisericii Ortodoxe Române în anul 2017 ,
disponibil la: https://basilica.ro/lumina -sfintelor -icoane -si-jertfa -aparatorilor -ortodoxiei -sinteza -activitatilor –
bisericii -ortodoxe -romane -in-anul -2017/ (consultat la data de 21.09.2018); Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române , Bucuria comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucrarea Bisericii în societate în anul
2016 , Editura Basilica, Bucureș ti, 2017, pp. 64 -68.
219 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române , Bucuria comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucrarea
Bisericii în societate în anul 2016 , Editura Basilica, București, 2017, pp. 64 -68.
220 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Român e, Lumina sfintelor icoane și jertfa apărătorilor ortodoxiei.
Lucrarea Bisericii în societate în anul 2017 , Editura Basilica, București, 2018, pp. 59 -64.
221 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Unitate națională și dinamică pastorală. Lucrarea Bise ricii în
societate în anul 2018 , Editura Basilica, București, 2019, pp. 43 -65.

66 centre de resurse, informare și consiliere 105 65 98 106
centre educaționale (instituții care desfășoară
învățământ pentru adulți) 4 1 48 2
centre de primire în regim de urgență 18 21 15 18
tabere 12 14 48 26
instituții sociale de alte tipuri decât cele
menționate 86 104 87 101
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2012, 2016, 2017,
2018222
Tabel II.2. Activitatea social -filantropică a Bisericii Ortodoxe Române în cifre
Ajutoare financiare
directe+ajutoare
materiale estimate 2016 2017 2018
TOTAL 95.841.602
21.000.000€ 110.782.632
24.000.000€ 114.142.717
24.000.000€
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2012, 2016, 2017,
2018223
Tabel II.3. Instituții și servicii active în oferirea serviciilor social -filantropice
Instituții și servicii
active 2016 2017 2018
Număr 718 779 815
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2 012, 2016, 2017,
2018224

222 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române , Bucuria comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucra rea Bisericii în societate în anul 2016 …, p.
64-65; Idem, Lumina…, p.59 ; Idem , Unitate…, p. 43.
223 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Bucuria…, op. cit.; Idem,
Lumina…, op . cit.; Idem, Unitate…, op . cit.
224 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Bucuria…, op. cit.; Idem,
Lumina…, op. cit.; Idem , Unitate…, op. cit.

67 Tabel II.4. Personal implicat în activitatea social -filantropică a
Bisericii Ortodoxe Române
Personal implicat 2017 2018
Consilieri eparhiali 28 29
Inspectori de specialitate 22 19
Asistenți sociali 578 461
Personal cu diverse specializări 1.456 1.486
Voluntari 11.389 9.573
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2012, 2016, 2017,
2018225
Tabel II.5. Proiecte și programe sociale desfășurate în cadrul Bisericii Ortodoxe
Române după modul de finan țare
Tipul de finanțare 2016 2017 2018
Fonduri proprii 451 380 414
Finanțare publică 74 86 56
Finanțare mixtă 77 53 51
Finanțare externă 15 28 30
TOTAL 617 547 551
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2012, 2016, 2017,
2018226
Tabel II.6. Număr și categorii de beneficiari ai serviciilor social -filantropice din cadrul
Bisericii Ortodoxe Române
Categorii 2016 2017 2018
Copii din așezăminte sociale/proveniți din familii
defavorizate/cu părinții plecați în străinătate 27.961 34.691 36.216
Persoane cu dizabilități/ deficiențe de vorbire/
persoane dependente/infectate cu HIV/SIDA etc 5.359 5.918 4.718
Persoane vârstnice instituționalizate/ singure/
nedeplasabile/ abandonate etc 22.958 22.662 34.329
Șomeri, adulți în dif icultate/ victime ale traficului
de persoane/violenței etc 17.314 29.412 24.329
Alte categorii 6.524 872 5.365
TOTAL 80.116 93.555 10.4957
Sursa: Sinteză proprie după rapoartele privind activitatea B.O.R. pe anii 2012, 2016, 2017,
2018227

225 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Bucuria …, op. cit.; Idem ,
Lumina…, op. cit.; Idem , Unitate…, op. cit.
226 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Bucuria…, op. cit.; Idem ,
Lumina…, op. cit.; Idem , Unitate…, op. cit.

68 În ceea ce prive ște numărul de beneficiari deserviți de unitățile de asistență socială
ale Bisericii Ortodoxe la nivelul anului 2017, aceștia erau 93.555 de persoane. Dintre
acestea, 34.691 de copii îngrijiți în așezămintele sociale ale Bisericii sub forma centrelor de
zi sau rezidețiale provin din familii sărace, cu mulți copii și cu posibilități reduse de
îngrijire sau a căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. De asemenea, în
așezămintele sociale ale B.O.R. sunt îngrijite 5.918 persoane adulte cu dizabilități , alături
de persoane suferind de infecția cu virusul HIV/SIDA, persoane dependente de diverse
substanțe narcotice etc. La aceștia se adaugă 29.412 persoane adulte în dificultate, șomeri,
deținuți eliberați care nu au o locuință, victime ale traficului de persoane sau ale violenței
domestice, respectiv ale catastrofelor naturale. În ceea ce privește centrele rezidențiale sau
de zi de îngrijire a persoanelor vârstnice, acestea totalizează 22.662 de beneficiari. Un
număr de 872 de persoane sunt încadrate la a lte categorii de beneficiari.
În afara activității instituțiilor de asistență socială înființate și coordonate de
Biserică, activitățile de îngrijire sunt derulate sub forma a 547 de proiecte și programe
sociale , care se desfășoară la nivelul eparhiilor d in cadrul Patriarhiei Române. Dintre aceste
proiecte, 28 beneficiază de finanțare externă, 86 de finanțare publică internă, iar 38 din
finanțare proprie a B.O.R. și, respectiv, 53 de proiecte beneficiază de finanțare mixtă .228
În același document, ,,Sinteza activităților Bisericii Ortodoxe Române în anul
2017 ”, emis de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, se precizează că pentru susținerea
activității social -filantropice Biserica a cheltuit în anul 2017 suma de 110.782.632 de lei229,
în creștere d e la 95.841. 602 de lei în 2016, iar pentru anul 2018 sunt raportate cheltuieli în
valoare de 114.142.717. La acestea se adaugă o serie de cheltuieli caritabile efectuate la
nivelul parohiilor și mănăstirilor, necuantificate financiar și/sau neraportate eparhiilor.230
O estimare parțială a acestora la nivelul anului 2016 arată că ,,Biserica a oferit ajutoare
financiare directe în valoare de 11.936.933,93 lei și ajutoare materiale în valoare estimată
de 21.628.322,7 lei ”.231 Documentul evocat de mai multe surse ne prezintă și o serie de
programe filantropice la nivel național:

227 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.; Daniel, Bucuria…, op. cit.; Idem,
Lumina…, op. cit.; Idem , Unitate…, op. cit.
228 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm..
229 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ion ițe, op. cit ., p. 3 și urm..
230 Pentru o mai bună clarificare și documentare despre cum se centralizează și raportează activitatea social –
filantropică de la nivel parohial spre centrul eparhial, inclusiv spre centrul patriarhal a se consulta Anexa 8 –
Model e de fișe centralizatoare privind activitatea concretă și raportările desfășurării serviciilor social –
filantropice la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor .
231 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Unitate națională și dinamică pastorală. Lucrarea Biserici i în
societate în anul 2018 , op.cit ., pp. 43 -65.

69  Masa Bucuriei – realizat în parteneriat cu magazinele Selgros Cash & Carry
și Carrefour Romania S.A. Acest program constă în donarea săptămânală din
partea celor două lanțuri de spermangazine de bunuri alimentare și igienico –
sanitare, ce sunt ulterior utilizate în cadrul centrelor sociale administrate de
Biserică; în cadrul acestui program s -au primit donații în valoare de
1.050.000 de euro;
 Gustul Binefacerii – un program similar cu ,,Masa bucuriei” ș i care a fost
angajat începând cu toamna anului 2017, în parteneriat cu Auchan Retail
Romania , care vizează donarea de alimente ce urmează a fi împărțite către
beneficiari de Biserică și ONG -urile ce își desfășoară activitatea în cadrul
acesteia;
 Sănătate pentru Sate – caravană medicală care are ca scop desfășurarea de
activități educative în vederea prevenirii apariției bolilor;
 Donează sânge! Salvează o viață! – campanie inițiată de Patriarhia Română
încă din anul 2013 și la care au participat până în pre zent mii de voluntari232.
II.3. Activități social -filantropice desfășurate la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor
Arhiepiscopia Iașilor este organizată pe teritoriul județelor Iași, Botoșani și Neamț. Pe
teritoriul fiecărui județ sunt organizate: centre de suport pentru situații de urgență și criză, atât
în protopopiate, cât și în parohii, centre rezidențiale și centre de zi pentru copii și vârstnici,
cantine sociale, spitale, policlinici și cabinete medicale finanțate de Biserică, centre pentru
persoane cu dizabi lități/locuințe protejate, centre de hipoterapie și echitație, centre de
asistență la do miciliu, filiale ale Fundației ,, Solidaritate și Speranță”.
În ceea ce privește activitatea social -filantropică desfășurată la nivelul Arhiepiscopiei
Iașilor, aceasta ,,se realizează prin intermediul Sectorului de Asistență Socială și Medicalã
Diaconia , incluzând serviciile social -filantropice și medicale oferite oamenilor în suferință,
prin serviciile specializate acreditate oferite de entitățile social -filantropice, ON G-urile
bisericești și unitățile medicale din Arhiepiscopia Iașilor, dar și prin activitatea fiecărui preot
în parohia sa ”. 233

232 M. Cricovean, op. cit ., p. 149 și urm; S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.
233 Arhiepiscopia Iașilor, Temei nr. 1538/2019 din 13 februarie 2019, Ședința Permanenței Consiliului eparhial
al Arhiepiscopiei Iașil or, Litera I, Sectorul Social -medical „Diaconia”, privind Darea de seamă a activităților
Sectorului social -medical pe 2018 și propunerile pentru anul 2019 , Document intern al Arhiepiscopiei Iașilor,
Iași, 2019.

70 Misiunea Sectorului de Asistență Socială și Medicală Diaconia al Arhiepiscopiei
Iașilor este acela de a sprijini persoanele afecta te de sărăcie și suferință, derulând proiecte,
programe și activități filantropice sau de asistență socială și medicală în acord cu tradiția și
învățătura Bisericii. Valorile după care se ghidează activitatea socială și filantropică a
Sectorului de Asisten ță Socială și Medicală Diaconia sunt corelate cu imperativul creștin al
iubirii de aproapele, prin aceasta înțelegându -se idealurile creștine ale filantropiei și ale
comuniunii în iubire. În conformitate cu învățătura Bisericii, activitatea social -filantro pică
și de asistență socială este centrată pe respectul față de demnitatea persoanei umane. În
acest sens, este urmărită înțelegerea vieții ca dar divin ce trebuie apărat și cultivat prin
promovarea fraternității și solidarității creștine. În activitatea S ectorului de Asistență
Socială și Medicală Diaconia este promovată legatura dintre viața spirituală și filantropie,
formulându -se viziunea acestuia: „Nimeni singur! Nicio persoană fără educație! Toți
împreună pe calea mântuirii, prin asumarea poruncii iubi rii! Împreună în Biserică, alături de
Dumnezeu!”234.
În cadrul Arhiepiscopiei Iașilor , „Sectorul pentru a sistență social -filantropică a fost
înființat în anul 1997 pentru organizarea instituțională în cadrul activității Bisericii, a
subunităților, proiectelo r și programelor din acest domeniu din întreaga arhiepiscopie. Din
anul 2010, în coordonarea sectorului a intrat și activitatea medicală ”.235
În cadrul acestuia funcționează 39 de servicii sociale acreditate, având un număr
total de 11.238 de beneficiari și cu un buget pe anul 2018 de 7.064.093 lei. Serviciile
acreditate din Arhiepiscopia Iașilor funcționează după cum urmează: 2 pe lângă biroul de
asistență socială al Centrului Eparhial Iași, având un număr de 2.761 de beneficiari și un
buget de 1.429.910 lei ; unul pe lângă Departamentul Pro Vita al Sectorului de Misiune,
deservind 258 de beneficiari și având un buget utilizat de 97.800 lei; 12 servicii licențiate
sau acreditate pe lângă Biroul de asistență socială de pe lângă protopopiate, cu un număr
total d e 340 de beneficiari și un buget de 774.539 de lei; 10 servicii sociale licențiate pe
lângă parohii acreditate ca furnizori de servicii sociale, cu un număr de 181 de beneficiari și
un buget de 337.470 lei. Pe lângă acestea funcționează o serie de organiza ții non –
guvernamentale active. Fundația Solidaritate și speranță deține în total 6 servicii licențiate
sau în curs de licențiere, care au un total de 663 de beneficiari, având la dispoziție un buget
de 1.152.368 de lei. Asociația Glasul Vieții deține un si ngur serviciu licențiat, de care

234 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepis copia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de asistență socială
și medicală „Diaconia”. Raport de activitate 2017 .
235 Document intern , Arhiepiscopia Iașilor, op. cit. , p. 3.

71 beneficiază 6.600 de persoane și are un buget de 2.000.000 lei. Pe lângă acestea, alte 7
servicii sociale funcționează pe lângă ONG -uri în cadrul Bisericii, având 181 de beneficiari
și 337.470 de lei buget pe anul 2018236.
Figura II.1. – Fonduri destinate activităților filantropice și de asistare socială

Sursa: Raportul Diaconia237

Tabel II.7. – Furnizori de servicii social -filantropice în Arhiepiscopia Iașilor

13 PROTOPOPIATE
1.221 PAROHII
94 MĂNĂSTIRI / SCHITURI
40 UNIT ĂȚI SOCIAL -FILANTROPICE ACREDITATE CA FURNIZORI
46 SERVICII ÎN CURS DE LICENȚIERE

236 Arhiepiscopia Iașilor, op. cit ., p. 2.
237 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arh iepiscopia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de asistență socială
și medicală „Diaconia”. Raport de activitate 2018 . Figura reprezintă structura fondurilor pentru sectorul de
asistență socială. Menționăm că acesta este separta de sectorul Misiune și cultural, prin urmare fondurile
destinate celor două sectoare sunt separate. Repartiția fondurilor pe categorii de cheltuieli (spre exemplu,
filantropie, cheltuieli administrative, chestuieli cu personalul) în cadrul sectoarelor în general este confidenția lă
la nivelul B.O.R. 76%15%6%3%Fonduri destinate activităților filantropice
și de asistare socială
Donații/sponsorizări persoane fizice și juridice
Centrul Eparhial – activitate economică
Fonduri publice – Guvern/locale
Fonduri europene nerambursabile

72 8 UNITĂȚI MEDICALE ACREDITATE/ÎN CURS DE ACREDITARE
43 PREOȚI MISIONARI ÎN UNITĂȚI BUGETARE
(SPITALE/PENITENCIARE/UNITĂȚI MEDICALE ȘI SOCIALE)
Sursa: Sinteză proprie extr asă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași238

Tabel II.8. – Beneficiari și buget total alocat de Arhiepiscopia Iașilor serviciilor social –
filantropice în anul 2017 și 2018

Beneficiari și buget
pentru anul: Total beneficiari diverse
categorii Total buget
2017 140.772 11.734.669
2018 280.432 19.890.762
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din st ructura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași239

238 Arhiepiscopia Iașilor, op. cit ., p. 2 și urm.; Idem , Temei nr. 2942/2019 din 1 martie 2019 , Ședința
Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, Litera I, Sectorul Social -medical „Diaconia” privind
aprobarea înființări i Regulamentului intern de gestionare a fondului „Diaconia” al biroului pentru asistență
socială al Centrului eparhial, Iași, 2019, p. 18; Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de organizare și
funcționare al Sectorului pentru asistență socială și m edicală „Diaconia” , aprobat prin Hotărârea Ședinței
Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor din 1 martie conform Temei: 2949/2019, Iași, 2019;
Idem , Regulament de administrare al Fondului Eparhial „Păstorul cel bun”. Fond preoțesc de s olidaritate
2019 , actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului eparhial din 6 martie 2019, Temei:3000/2019, Iași,
2019; Idem , Regulament de administrare al Fondului Eparhial „Sf. Vasile cel Mare” , actualizat prin Hotărârea
Permanenței Consiliului epar hial din 6 martie 2019, Temei: 3000/2019, Iași, 2019; Idem , Regulament de
administrare al Fondului Eparhial „Sf. Apostol Iacov” , actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului
eparhial din 6 martie 2019, Temei 3000/2019, Iași, 2019; Idem , Regulament de administrare al Fondului
Eparhial „Mitropoliții Moldovei ”, actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului eparhial din 6 martie 2019,
Temei 3000/2019, Iași, 2019.
239 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem, T emei…, op. cit.; Mitr opolia Moldovei și
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.

73 Tabel II.9. – Servicii sociale acreditate din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor: număr de
beneficiari și buget alocat. Situție cmparativă pe anii 2017 -2018

FURNIZORI
ACREDITAȚI
DE SERVICII
SOCIALE NR.
BENEFICIARI
2017 NR.
BENEFICIARI
2018 BUGET
UTILIZAT
2017 BUGET
UTILIZAT
2018
Biroul de asistență
socială al
Centrului eparhial
Iași 2.870 2761 1.648.755 1.613.766
Departamentul
PRO VITA al
Sectorului de
misiune 223 285 235.998 97.800
Birouri de
asistență sociale
de pe lângă 10
Protopopiate 1.185 340 385.016 774.539
Fundația
Solidaritate și
Speranță cu
filiale/Centrul de
vârstnici Văratec 3.274 804 1.532.415 2.443.494
Asociația Glasul
Vieții 3.000 6.600 450.000 6.390.000

Alte ONG -uri

4.467 408 2.232.259 1.209.006
Parohii acreditate
ca furnizori de
servicii sociale 1.287 181 563.820 337.470
TOTAL 13.306 11.379 6.598.263 12.866.075
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele re sponsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași240

240 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem, T emei…, op. cit.; Mitropolia Moldovei și
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.

74 Tabel II.10. – Furnizori de servicii sociale acreditate/licențiate; Număr de beneficiari și
buget alocat
NR. FURNIZOR
SERVICII
acreditat e/licențiate TIP SERVICII Număr de
beneficiari Buget
alocat
1. Biroul de asistență
socială al Centrului
eparhial Iași Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză „Filantropia”
prin cele șase Programe derulate:
1. „Păstorul cel bun”;
2. „Fondul d e urgență pentru
sinistrați”;
3. „Sf. Vasile cel Mare”
4. „Sf. Apostol Iacov”
5. „Masa Bucuriei”
6. „Hrană pentru pelerini” 2.761 1.613.766
Centru rezidențial pentru
persoane cu dizabilități „Sf. Luca
Doctorul” – locuința protejată
„Dacia” / Centru rezi dențial
pentru persoane cu dizabilități
„Sf. Luca Doctorul” – locuința
protejată „Albineț” 8 65.233
Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză „Filantropia” 95 124.380
2. Departament Pro –
vita, Sector de
misiune și prognoză
pastorală Centru de zi pentru consiliere și
sprijin pentru parinti si copii 285 97.800
3. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Iași I Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 25 33.958
4. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Iași II Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 30 12.026
5. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Iași III Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 10 7.803
6. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Pașcani Centrul de suport pentru situ ații
de urgență și criză 26 251.249
7. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Hârlau Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 19 32.622
8. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Botoșani Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 129 55.662
9. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Dorohoi Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 25 10.139
10. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Darabani Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 27 24.39 1
11. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Roznov Centrul rezidențial de asistență
persoane fără adapost „Blândul
Pastor” 14 284.115
12. Biroul de asistență
socială Protopopiat Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 30 41.828

75 Piatra Neamț
13. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Târgu Neamț Centrul de suport pentru situații
de urgență și criză 32 45.137
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționat e și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași241

Tabel II.11. – Parohii acreditate/licențiate ca furnizori de servicii sociale. Situația pe
anul 2018
Furnizori servicii
acreditate Tip servicii Număr beneficiari Buget alocat
Parohia
Binecredinciosul Ștefan
cel Mare și Sfânt , Iași Centrul de zi de asistență
și recuperare pentru
persoane vârstnice, Iași 40 30.000
Parohia Sfântul Sava cel
Sfințit , Iași 1. Centru de zi pentru
copii surdo -muți „Sf.
Prooroc Zaharia”, Iași
2.Centru de zi pen tru
adulți cu dizabilități
(deficiențe de auz și
vorbire) 10

182 40.060 (Parohia Sf.
Sava)

40.060 (Primăria Iași)
Parohia Sfântul Ilie ,
Botoșani Cantină socială 61 225.910
Parohia Sfinții Voievozi ,
Săvinești Cantină socială 70 41.500
Sursa: Sinteză p roprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași242

Tabel II.12. – Situația furnizorilor acredițați și a serviciilor sociale licențiat e din cadrul
Centrului Eparhial Iași și a Protopopiatelor din Arhiepiscopia Iașilor pe 2018
NR. FURNIZOR
SERVICII ACREDITARE
CA
FURNIZOR TIP SERVICII LICENȚIERE
PROVIZORIE
SERVICII LICENȚIERE
4 ANI
1. Biroul de asistență
socială al Centrului
eparhial Iași AF/nr.
1467/2014 1. Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză
„Filantropia” 1992/25.10.2018 LF 1245/2018

241 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Moldovei și
Bucovinei, Regu lament Diaconia…, op. ci t.; Idem , Regulament P ăstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare. .., op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit.;Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.
242 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Moldovei și
Bucovinei, Regulament Diaco nia…, op. cit.; Idem , Regulament P ăstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf . Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.

76 2. Centru rezidențial
pers. cu dizabilități
„Sf. Luca Doctorul” –
locuința protejată
„Dacia” 1984/26.02.2018
LF 1661/2018
3. Centru reziden țial
pers. cu dizabilități
„Sf. Luca Doctorul”
– locuința protejată
„Albineț” 2718/27.05.2018
LF 1662/2018
2. Departament Pro –
vita, Sector de
misiune și prognoză
pastorală AF/nr.
1922/2014 Centru de zi pentru
consiliere și sprijin
pentru parinti si copi i 574/28.11.2018 –
3. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Iași I AF/nr.
1480/2014 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză dosar trimis –
4. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Iași II AF/nr.
1455/2014 Centrul de suport
pentr u situații de
urgență și criză dosar trimis –
5. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Iași III AF/nr.
003859/2018 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză dosar în lucru –
6. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Pașcani AF/nr.
2601/2015 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză dosar în lucru –
7. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Hârlau AF/nr.3556
/2016 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză în curs –
8. Biroul de asistență
socială Protopopi at
Botoșani AF/nr.
1191/2014 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză 2203/18.05.2018 LF 5363/2018
9. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Dorohoi în curs Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză în curs –
10. Biroul de a sistență
socială Protopopiatul
Darabani în curs Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză în curs –
11. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Roznov AF/nr.
1243/2014 Centrul rezidențial de
asistență persoane fără
adapost „Blândul
Pastor” 1745/24.02.2018 în curs
12. Biroul de asistență
socială Protopopiat
Piatra Neamț AF/nr.
1365/2014 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză 2135/05.09.2018 da
13. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Târgu Neamț AF nr.
3254/2018 Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză în curs –

14. Biroul de asistență
socială Protopopiatul
Săveni în curs Centrul de suport
pentru situații de
urgență și criză în curs –
15. Biroul de asistență
socială
Protopopiatul
Ceahlău Imposibilitate
de acreditare Activitate social –
filantropică – –
Sursa: Raportul Diaconia243

243 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., 2018 , op. cit.

77 Tabel 1I.13. – Parohii acreditate sau în curs de acreditare ca furnizori de servicii sociale
2018
NR. FURNIZOR
SERVICII ACREDITARE
CA
FURNIZOR TIP SERVICII
LICENȚIERE
PROVIZORIE
SERVICII LICENȚIERE
5 ANI
1 Parohia
Binecredinciosul
Ștefan cel Mare și
Sfânt , Iași AF/nr.
1916/2014 Centrul de zi de
asistență și
recuperare
pentru persoane
vârstnice Iași Nr.3788/11.11.2018 LF nr.
1246/2018
2 Parohia Sfântul Sava
cel Sfințit , Iași AF/nr.
1464/2014 Centru de zi
pentru copii
surdo -muți „Sf.
Prooroc
Zaharia” Iași Nr.1761/01.02.2018 LF nr.
8059/2018
3 Parohia Sfântul Ilie ,
Botoșani AF/nr.
1192/2014 Cantină socială – LF nr.
8386/2018
4 Parohia Sfinții
Voievozi , Săvinești AF/nr.
1208/2014 Cantină socială dosar depus –
5 Parohia Sfântul
Apostol Toma , Iași dosar depus Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și criză în curs –
6 Parohia Adormirea
Maicii Domnului –
Țibana AF/nr.
3554/2018 Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și criză în curs –
7 Parohia Sfinții C -tin
și Elena – Gârbești AF/nr.
2825/2018 Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și criză în curs –
8 Parohia Adormirea
Maicii Domnului –
Holm dosar depus Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și c riză în curs –
9 Parohia Sfânta
Cuvioasă
Parascheva –
Glodenii Gândului AF/nr.
3557/2016 Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și criză în curs –
10 Parohia Sfinții C -tin
și Elena Hermeziu AF/
nr.3885/2018 Centrul de
suport pentru
situații de
urgență și criză în curs
11 Parohia Sfinții C -tin
și Elena Darabani AF/
nr.3206/2017 Centru de zi
pentru copii În curs –
Sursa: Raportul Diaconia244

244 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., 2018 , op. cit.

78 Pe lângă acestea, în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor se desfășoară servicii filantropice
neacreditate, care au deservit în anul 2018 un număr de 278.109 de beneficiari, având un
buget total de 7.485.807 lei. Dintre acestea, cantina socială, centrele de zi, precum și
prestațiile financiare și materiale oferite de parohii și mănăstiri au totalizat un buget de
7.186.0 17 de lei, deservind 277.137 de beneficiari (persoane și familii). Preoții misionari
din unități bugetare – cum ar fi spitale, penitenciare sau unități militare – au oferit unui
număr de 972 de beneficiari beneficii finaciare, alimente, haine, rechizite și produse
sanitare în valoare de 299.790 de lei.

Tabel II.14. – Servicii filantropice din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor: număr de
beneficiari și buget alocat. Raport comparativ 2017 -2018245
Unitate
bisericească Servicii tip
neacreditate Nr.
Beneficiari
2017 Nr.
Beneficiari
2018 Buget
utilizat
2017 Buget
utilizat
2018
Parohii și
mănăstiri Cantine sociale,
centre de zi,
prestații
financiare și
materiale etc 118.282 265.310 4.474.716 6.459.101
Preoți misionari
din unități
bugetare(spitale/
penitenciare etc) Beneficii
financiare,
alimente, haine,
rechizite,
produse sanitare
etc 5.705 972 170.135 299.790
Spital/Policlinică/
Fundația
Medicală
Providența și 5
unități medicale
în teritoriu Servicii
medicale
gratuite 3.479 2.771 491.555 265.586
TOTAL 127.466 269.0 53 5.136404 7.324.477
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași246

245 Acest tabel p rezintă sintetic numărul de beneficiari și bugetul alocat în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor pentru
serviciile filantropice neacreditate/nelicențiate.
246 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Moldovei ș i
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.

79 Tabel II.15. – Activitatea filantropică în cele 13 Protopopiate ale Arhiepiscopiei Iașilor
pe număr de beneficiari și buget alocat247
NR. FURNIZORI activitate filantropică Număr de beneficiari Total sumă alocată
1. Protopopiat Iași I
(105 parohii) 1.410 105.908
2. Protopopiat Iași II
(103 parohii) 3.114 265.276
3. Protopopiatul Iași III
(138 parohii) 2.139 180.423
4. Protopopiatul Pașcani
(92 parohii) 1.074 103.090
5. Protopopiatul Hârlau
(92 parohii) 1.410 69.540
6. Protopopiat Botoșani
(147 parohii) 1896 477.118
7. Protopopiatul Dorohoi
(96 parohii) 772 69.540
8. Protopopiatul Darabani
(44 parohii) 247 29.186
9. Protopopiatul Săveni
(87parohii) 833 124.803
10. Protopopiat Piatra Neamț
(128 parohii) 2.662 366.163
11. Protopopiatul Târgu Neamț
(83 parohii) 1.389 190.380
12. Protopopiat Roznov
(44 parohii) 573 68.046
13 Protopopiatul Ceahlău
(31 parohii) 1.896 55.500
Total 1222 parohii 17.048 beneficiari 2.215.855 RON
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași248

Tabel II.16. – Activitatea filantropică în cele 13 Protopopiate ale Arhiepiscopiei Iașilor
pe tipuri de ajutoare materiale acordate și număr beneficiari249
NR. FURNIZOR activitate
filantropică Alimente/
număr
beneficiari Îmbrăcăminte/
număr
beneficiari Rechizite/nu
măr
beneficiari Produse
igienico –
sanitare/număr
beneficiari
1. Protopopiat Iași I
(105 parohii) 13.427 1.867 1.189
826

247 Acest t abel prezintă sintetic activitatea tuturor parohiilor din subordinea protopopiatului menționat pentru
serviciile filantropice neacreditate/nelicențiate.
248 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Moldov ei și
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.
249 Acest tabel prezintă sintetic activitatea tuturor parohiilor din subordinea protopopiatului menționat pentru
serviciile filantropice neacreditate/nelicențiate.

80 2. Protopopiat Iași II
(103 parohii) 7.083 2.692 1.294
729
3. Protopopiatul Iași III
(138 parohii) 3.312 2.058 3.094
1.380
4. Protopopiatul Pașcani
(92 parohii) 24.473 34.808 4.075
1.295
5. Protopopiatul Hârlau
(92 parohii) 3.418 2.918 519
209
6. Protopopiat Botoșani
(147 parohii) 2.272 1.299 726
352
7. Protopopiatul
Dorohoi
(96 parohii) 9.429 2.298 542
4.015
8. Protopopiatul
Darabani
(44 parohii) 5.362 851 815
584
9. Protopopiatul Săveni
(87) 7.071 1.374 393
227
10. Protopopiat Piatra –
Neamț
(128) 10.439 2.109 1.185
1.001
11. Protopopiatul Târgu –
Neamț
(83) 22.998 17.085 8.732
2.784
12. Protopopiat Roznov
(44) 5745 6144 294
165
13 Protopopiatul
Ceahlău
(31) 751 272 66
165
Total 1221 parohii 115.780 75.775 22.924 13.732
Total bu get: 3.943.456
Total beneficiari: 228. 221
Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate pr ezentate la Adunarea Eparhială Iași250

250 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Mo ldovei și
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit.

81 Spitalul, policlinica și Fundația Medicală Providența , împreună cu alte 5 unități
medicale din teritoriu, au oferit servicii medicale gratuite unui număr de 2.771 de
beneficiari, utilizând un buget de 565.586 de lei.251
O parte semnificativă din bugetele pentru activitatea social -filantropică desfășurată
în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor este derulată prin intermediul Fondurilor administrate de
Centrul de Suport pentru Situații de Urgență și Criză Filantropia . Aceste fon duri
funcționează ca programe sociale distincte:
 Fondul Filantropia realizează o colectă anuală din partea parohiilor din
cele 13 protopopiate, precum și prin contribuția Centrului Eparhial Iași;
din serviciile filantropice oferite în cadrul acestui progra m au fost sprijinite
95 de persoane, în limita unui buget de 124.380 de lei;
 Fondul Sf. Apostol Iacov provine din donații ale credincioșilor depuse la
Catedrala Mitropolitană; în anul 2018, acest fond a reușt să atragă un buget
de 14.295 de lei, care a făc ut posibilă sprijinirea a 13 persoane;
 Fondul de urgență pentru sinistrați este destinat familiilor care au suferit
pagube materiale din cauza calamităților naturale, inceniilor, inundațiilor,
cutremurelor etc.; de asemenea, acest fond se adreseză lăcașuri lor de cult
care au suferit astfel de pagube materiale; din cest fond a fost oferit sprijin
material în valoare de 47.500 de lei unui număr de 31 de familii afectate de
catastrofe naturale;
 Fondul Păstorul cel Bun întrajutorare preoțească sprijină preoții și
famiiile preoților, mai ales a celor din parohii sărace, care se confruntă cu
probleme sociale și/sau medicale; în anul 2018, prin intermediul acestui
fond au fost sprijiniți 1.274 de beneficiari, preoți și membri ai familiei
acestora, în baza unui buge t de 944.740 de lei;
 Fondul Vasile cel Mare este destinat ajutorării preoților în activitatea
misionară, dar și în diverse ocazii particulare, la hirotonie, pensionare,
deces în familie etc.; numărul total de beneficiari ai fondului, în 2018, a
fost de 1. 063 de persoane, în limita unui buget de 266.762 de lei.
Alături de administrarea acestor Fonduri, Centrul de Suport pentru Situații de
Urgență și Criză Filantropia desfășoară servicii sociale integrate, în sprijinul persoanelor
aflate în nevoie, inclusiv din rândul clericilor, în vederea prevenirii, diminuării sau

251 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit., p. 2.

82 înlăturării efectelor situațiilor de urgență și a factorilor de risc social și/sau de
marginalizare. În cadrul Centrului se desfășoară, de asemenea, servicii de consiliere psiho –
socială, consili ere spirituală religioasă, asistență socială în situații de urgență.
În cadrul Centrului eparhial funcționează un Birou de asistență socială , înființat în
1996 și acreditat ca furnizor de servicii sociale cu seria AF/nr. 1467/2014. Serviciile oferite
în cadrul biroului sunt „ajutoare financiare de urgență, ajutoare materiale, consiliere,
informare, servicii de asistență religioasă etc. Scopul serviciilor sociale oferite este acela de
a preveni sau limita situațiile de dificultate cu care se confruntă membr ii clerului sau
enoriașii de pe raza Arhiepiscopiei Iași”.252 Centrul coordonează activitatea socială,
medicală și filantropică ce se desfășoară în cadrul protopopiatelor sau parohiilor care
funcționează în subordinea Arhiepiscopiei Iașilor. Bugetul Centrulu i eparhial este de
1.492.410 de lei și deservește un număr de 2.761 de beneficiari.253
Centrul de Suport pentru Situații de Urgență și Criză Filantropia funcționează în
cadrul Centrului eparhial și al Biroului de Asistență Socială din cadrul acestuia. Tot în
cadrul Centrului Eparhial funcționează Centrul Rezidențial pentru Persoane Adulte cu
Dizabilități Sf. Luca Doctorul .
În cadrul Protopopiatelor din Arhiepiscopia Iașilor se desfășoară activitate
filantropică (neacreditată), respectiv activitate de asisten ță socială (acreditată și/sau
licențiată). Activitatea de asistență socială desfășurată la nivelul Protopopiatelor cuprinde
diagnoză socială și evaluare a situației beneficiarilor, elaborarea planurilor individualizate
și personalizate de servicii, oferire a de sprijin material și financiar persoanelor în
dificultate, activități de informare și suport, inclusiv de consiliere psiho -socială și chiar
psihologică, îndrumare – acolo unde este cazul – către servicii sociale specializate din cadrul
Bisericii sau ap arținând altor furnizori de servicii sociale. Activitatea filantropică și de
asistență socială din cele 10 protopopiate se desfășoară în cadrul Centrului de Suport pentru
Situații de Urgență și Criză. Activitatea socială în cadrul Centrului, precum și cea de la
nivelul Protopopiatelor, se desfășoară cu un personal angajat sau pe bază de voluntariat,
atât cu personal specializat, psiholog, sociolog, asistent social etc., cât și cu voluntari,
studenți sau profesioniști în curs de formare. De regulă, personalu l lucrează în cadrul unor
echipe interdisciplinare254. O mențiune specială vizează protopopiatul Roznov, care a
înființat un Centru rezindențial de asistență pentru persoane fără adăpost – Blândul Păstor

252 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit., pp. 7 -8
253 Ibidem.
254 Ibidem .

83 Roznov. Birourile de asistență socială de pe lângă pro topopiate au avut în total 340 de
persoane beneficiare și un buget total de 774.539 de lei. Pe lângă toate acestea, în cele 100
de parohii și mănăstiri din Arhiepiscopia Iașilor s -au desfășurat activități filantropice
neacreditate de tip cantină socială, a jutoare și beneficii financiare și materiale, inclusiv în
îmbrăcăminte, rechizite, alimente și produse igienico -sanitare. Ajutoarele financiare
acordate au fost în valoare totală de 2.515.645 de lei, beneficiind de ele 17.048 de persoane.
Ajutoarele materi ale au fost în valoare totală de 3.943.456 de lei, pentru un număr de
248.262 de beneficiari. Numărul total de beneficiari ai serviciilor filantropice oferite de
birourile de asistență socială de pe lângă protopopiate a fost, în anul 2018, de 278.109 de
persoane, fiind utilizat un buget de 7.485.807 de lei.255
Un număr de 4 parohii sunt licențiate să desfășoare sercvicii sociale specializate,
după cum urmează:
 Parohia Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt din Iași – care are
în administrare un Ce ntru de zi pentru asistență și recuperare persoane
vârstnice, cu un număr de 40 de beneficiari și un buget de 30.000 de lei;
 Parohia Sfântul Sava cel Sfințit din Iași – administrează un Centru de zi
pentru copii cu dizabilități (deficiențe de auz și vorbir e), Sfântul Prooroc
Zaharia ; în cadrul centrului se desfășoară activități de consiliere psiho –
socială, îngrijire, terapii de recuperare logopedică, suport emoțional,
facilitarea socializării și petrecerii timpului liber, oferirea asistenței
spirituale, dar și a unei mese calde, precum și servicii de recuperare prin
kinetoterapie; centrul deservește 10 copii și are un buget de 40.060 lei;
 Parohia Sfinții Voievozi din Săvinești – care administrează Centrul social –
educativ Popasul iubirii milostive – cantină s ocială; centrul oferă servicii de
cantină socială, dar si after -school, precum și activități de sprijin pentru
persoane în dificultate pentru 70 de beneficiari și familiile acestora, cu un
buget de 41.500 de lei;
 Parohia Sfântul Ilie din Botoșani – adminis trează Cantina socială Sfântul Ilie ,
pentru un număr de 61 de beneficiari, cu un buget total de 225.910 de lei.

255 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit., pp. 4 -5.

84 Un număr de alte 7 parohii au fost acreditate ca furnizori de servicii sub formă de
centre de suport pentru situații de urgență , dar nu au în ac est moment licențe pentru
servicii sociale specializate.256
De asemenea, un număr de 18 parohii au înființat centre de suport pentru situații de
criză și urgență, acreditate: Parohia Sfântul Gheorghe , Iacobeni; Parohia Sfântul Nicolae ,
Tabără; Parohia Adormi rea Maicii Domnului , Uricani; Parohia Intrării Maicii Domnului în
Biserică , Vovidenia, Iași; Parohia Buna Vestire , Agârcia; Parohia Sfântul Nicolae ,
Aroneanu; Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva , Iași; Parohia Adormirea Maicii Domnului ,
Glăvănești; Parohia Duminica Tuturor Sfinților , Pocreaca; Parohia Sfântul Apostol Toma ,
Iași; Parohia Sfântul Haralambie , Iași; Parohia Sânta Treime , Cerbu; Parohia Sfinții
Împărați Constantin și Elena , Hermeziu; Parohia Sfântul Dimitrie , Vlădeni; Parohia
Adormirea Maicii Dom nului , Țibana; Parohia Sfinții Constantin și Elena , Gârbești; Parohia
Adormirea Maicii Domnului , Holm; Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva , Glodenii
Gândului.257
Darea de seamă a activității sectorului social -medical pe anul 2018, din care au fost
extrase maj oritatea informațiilor prezentate în cadrul acestui subcapitol, atrage atenția
asupra dificultății de licențiere ca ofertant de servicii sociale a parohiilor, deoarece
standardele minimale impuse de lege presupun existența unor resurse finaciare
suplimenta re și angajarea a cel puțin un asistent social și a unui psiholog – care, însă, poate
fi cu normă redusă.
În cadrul Arhiepiscopiei Iașilor își desfășoară activitatea și o serie de ONG -uri, care
oferă servicii sociale și filantropice:
 Fundația Solidaritate și speranță – înființată în anul 2002 de Arhiepiscopia
Iașilor – administrează un număr de 6 centre în Iași, o structură de economie
socială, precum și un Centru rezidențial pentru persoane vârstnice –
Cuvioasa Nazaria de la Văratec -, realizat în parten eriat cu autoritățile
locale; centrul deservește 21 de vârstnici și are un buget de 160.000 de lei,
partener fiind Primăria Agapia; celelalte servicii sociale licențiate din cadrul
Fundației sunt: Cantina socială Sfântul Sava , Centrul de prevenție și
consi liere dependență, acool și alte droguri Sfântul Nicolae , Centrul de zi

256 Arhiepiscopia Iașilor, Darea d e seamă…, 2019, op. cit., pp. 7 -8.
257 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de asistență socială
și medicală „Diaconia” , 2015, pp. 54. Idem , Filantropia Creștină . Sectorul de asistență socială și medicală
„Diaconia”, 2016.

85 pentru copii Mia Casa Inculeț , Centrul de zi pentru copii Sfântul Stelian ,
Centrul de zi pentru copii Sfânta Marina , Centrul de asistență socială și
îngrijire la domiciliu Sfântul Mina ; în decursul timpului, Fundația a dezvoltat
o serie de programe sociale cu finanțare din fonduri publice, cum ar fi:
P.O.S.D.R.U. 2007 -2013, prin intermediul căruia au finanțate proiectele
„Oportunități de ocupare în mediul rural”; „Credem în viitorul tău! –
prevenirea și corectarea fenomenului de părăsire timpurie a școlii în rândul
copiilor și tinerilor cu domiciliul în foste zone industrializate din regiunea de
Nord -Est și Sud -Est”; „Asistență educațională și educație remedială cu
programe „Școala după ș coală” și educație de tip „A doua șansă”, pentru
prevenirea și corectarea abandonului școlar la elevi și diversificarea
serviciilor pentru părinți/tutori în zone foste industrializate și în mediul
rural”; „Dezvoltarea programelor de studii universitare și extinderea
oportunităților de învățare pentru studenți și piața muncii”, „Pași spre
incluziune profesională prin dezvoltarea economiei sociale”, „Spune stop
inactivității”, „Parteneriat pentru reintegrarea și incluziunea socială a
oamenilor în nevoie (PRIS ON)”; pe lângă aceste programe, au fost o serie de
alte programe desfășurate prin granturi S.E.E. oferite de Norvegia, Islanda,
Lichtenstein și Guvernl României; în cadrul acestei linii de finanțare a fost
implementat Programul „Inițierea de grupuri locale de educație parentală
non-formală și transfer multiregional de bune practici pentru promovarea
incluziunii sociale a copiilor și tinerilor aflați în situații familiale de risc”258;
 Asociația Familia noastră – administrează Centrul de tip familial Sfântul
Andrei din Iași, ce oferă servicii pentru 7 copii cu vârste între 13 -17 ani și a
avut, în 2018, un buget de 147.398 de lei;
 Fundația Iustin Pârvu de la Petru Vodă – administrează un Centru social
pentru copii „Acoperământul Maicii Domnului”, cu 20 de benefi ciari și un
buget la nivelul anului 2018 de 289.222 lei; fundația administrează, de
asemenea, Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice Sfântul Spiridon , ce
oferă unui număr de 38 de persoane vârstnice servicii de găzduire, oferire de
hrană, asistență socială și religioasă; centrul are un buget de 321.543 de lei;

258 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia… , op. cit., 2015, pp. 36.

86  Asociația de ajutor social a Fecioarei Maria și Cuvioasei Parascheva , Târgu
Frumos – administrează Centrul rezidențial pentru vârstnici „Fecioara
Maria”; centrul găzduiește 30 de rezidenți perm anenți și a avut în anul 2018
un buget de 234.000 de lei;
 Fundația Împreună pentru solidaritate socială , Piatra Neamț – administrează
o cantină socială, precum și alte activități de sprijin pentru persoane în
dificultate; fundația a avut în anul 2018 un n umăr de 300 de beneficiari și un
buget de 128.000 lei;
 Asociația Glasul Vieții din Iași desfășoară servicii sociale Provita pentru
mamele defavorizate; în anul 2018, asociația a avut 6.600 de beneficiari și un
buget de 2.000.000 de lei.259
Așezământul medic al Providența și Spitalul Providența au fost înființate în anul
1998, având ca scop „oferirea de servicii medicale de un înalt standard de calitate. În cadrul
spitalului funcționează 5 secții: anestezie și terapie intensivă (ATI), chirurgie generală,
oftal mologie și recuperare medicală și medicină internă. În ambulatoriul spitalului sunt
efectuate consultații și tratamente în specializările: cardiologie, chirurgie generală,
ginecologie, medicină internă, oftalmologie, recuperare medicală (balneo -fizio –
kinet oterapie), reumatologie, diabet, gastroenterologie și cardiologie. În cadrul spitalului
mai funcționează un laborator performant de analize și explorări paraclinice (analize
laborator, imagistică medicală și explorări funcționale). Spitalul Providența are o capacitate
de 102 paturi, 2 săli de operație și o unitate de terapie intensivă, saloane și rezerve în
conformitate cu standardele internaționale de spitalizare ”.260Spitalul deține o capelă
deschisă permanent, care asigură asistența religioasă pentru person al și pacienți. În anul
2016, Spitalul Providența a avut angajați 16 medici, 37 de asistenți și 47 de cadre medicale
auxiliare (psiholog, personal de laborator și bază de tratament, registratori medicali, precum
și 24 de angajați în sectorul administrativ: director, preot, angajați la statistică, referent de
marketing, anagajați la bucătărie, paznic și personal de înreținere). De asemenea, spitalul a
avut contracte de colaborare cu alți 2 medici și un tehnician radiologie. În spital și -au
desfășurat activit atea un număr de 33 de voluntari, fiind, de asemenea, efectuate stadii de
practică pentru studenți în următoarele domenii: asistent medical, asistent balneo -fizio –
kinetoterapie, maseur, kinetoterapeuți, biologi, biochimiști și infirmieri. Spitalul a avut în
anul 2016 un număr de 9.481 de pacienți, dintre care 2.034 au fost tratați în regim de

259 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit., pp. 7 -10.
260 Ibidem.

87 spitalizare internă și 7.447 de pacienți în spitalizare de zi. Laboratorul de analize medicale a
efectuat 140.000 de analize, iar compartimentul de radiologie și imag istică a efectuat
investigații de tip radiografie, mamografie sau ecografie pentru 13.000 de pacienți. Pentru
acești pacienți – pentru 173 de pacienți interni, 1.236 de pacienți în regim de spitalizare de
zi – activitatea s -a bazat pe filantropie, bugetul pentru activitatea filantropică fiind de
795.785 de lei.261 În anul 2017, în cadrul spitalului au fost angajate 145 de cadre medicale
și personal administrativ, care au deservit un număr total de 9.498 de pacienți, dintre care în
regim de specializare contin uă 1.834, iar spitalizare de zi 7.764 de persoane. În laboratorul
de analize medicale s -au efectuat 65.128 de analize, iar în compartimentul de radiologie
imagistică s -au efectuat 5.720 de radiografii, mamaografii sau ecografii. Dintre pacienți,
191 au ben eficiat de spitalizare în regim continuum prin activitate filantropică, pentru care
a existat un buget de 185.070 de lei. 262
Policlinica Providența din Iași funcționează ca ambulator integrat al Spitalului
Providența , aflându -se în administrarea Arhiepisco piei Iașilor. Policlinica funcționează cu
20 de cabinete medicale, o farmacie, un cabinet de radiologie și imagistică medicală și un
punct pentru recoltare analize medicale. Serviciile medicale oferite de policlinica
Providența sunt în domeniile: alergolog ie și imunologie, boli infecțioase, cardilogie,
chirurgie generală, dermato -venerologie, diabet, endocrinologie, gastroenterologie,
medicină internă, medicina muncii, neurologie, nefrologie, otorinolaringologie (ORL),
homeopatie, obstretică și ginecologie, oftalmologie, ortopedie, servicii medicale paraclinice
în radiologie și imagistică medicală. Policlinica avea, în anul 2017: 13 medici angajați, 33
de medici colaboratori, 12 asistenți medicali, 16 angajați în cadrul personalui administrativ.
În cadrul P oliclinicii Providența din Iași și -au desfășurat activitatea de voluntariat, în anul
2017, un număr de 15 persoane. De activitatea filantropică a Policlinicii Providența au
beneficiat 382 de pacienți, bugetul pentru filantropie fiind de 11.460 de lei263.

261 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia…, 2016 , op. cit., pp. 70 -71.
262 Ibidem , p. 56.
263 Ibidem , p. 57.

88 Tabel II.17. – ONG -uri în cadrul Bisericii (Arhiepiscopia Iașilor/2018) pe tip de servicii,
număr beneficiari și buget alocat
Nr. FURNIZOR
SERVICII TIP SERVICII
NUMĂR
BENEFICI
ARI BUGET
ALOCAT
1. Fundația „Solidaritate
și Speranță”, Iași Cantina sociala „S fântul Sava” Iași
69
Centrul de prevenție, consiliere și
reabilitare pers. dependente de
alcool și alte droguri „Sfântul
Nicolae” Iași 25
Centrul de asistență social –
medicala și îngrijire la domiciliu
pentru vârstnici „Sfântul Mina”
Iași 5
Centrul de zi pentru copii „Sf.
Marina” Iași 20
Centrul de zi pentru copii „Sf.
Stelian” Iași 27
Centrul de zi pentru copii „Mia
Casa Inculeț” Bârnova 42
Centrul de formare permanentă
(cursuri de formare profesională
acreditate) 115 1.837.655
Centrul de hipoterapie și echitație
“Sf. M. M. Gheorghe” , Bârnova
(SC CENTRU HIPOTERAPIE
SRL – Structura de Economie
Socială) – –
Centrul rezidențial pentru vârstnici
„Cuv. Nazaria” Văratec 21 160.000
2. Fundația „Solidaritate
și Speranță ” Filiala
Săvinești Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză 70 57.639
3 Fundația „Solidaritate
și Speranță” Filiala
Botoșani Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză 50 1.200
4 Fundația Medicală
„Providența” Iași Centrul de su port pentru situații de
urgență și criză Iași 154 74.000
5 Asociația Speranță și
Ajutor, Protopopiat
Roznov Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză / Centru de zi 5 24.102
6 Fundația „Iustin
Pârvu”, Petru Vodă 1. Internat școlar – Centru
rezid ențial pentru copii
„Acoperământul Maicii
Domnului” Petru Vodă 20 289.222
2. Centru rezidențial pentru
bătrâne „Sf. Spiridon” Petru
Vodă 38 321.543
7 Asociația „Sfântul
Avraam”, Dumbrava
Roșie Centru de plasament de tip familial
pentru copii „Sf. Ioachim și Ana”
Dumbrava Roșie 12 119.000
8 Asociația „Centrul de
informare și suport
comunitar AIDRom
Iași” Centru de îngrijire persoane
vârstnice la domiciliu, loc. Ion
Neculce (SES) 15 52.816

89 Sursa: Sinteză proprie extrasă din interviuri realizate cu persoanele responsabile din structura
instituțiilor menționate și rapoartele de activitate prezentate la Adunarea Eparhială Iași264

Tabel II.18. – ONG -uri în cadrul Bisericii (Arhiepiscopia Iașilor/201 8) pe tip de servicii
și stadiu de licențiere/acreditare

264 Arhiepiscopia Iașilor, Darea de seamă…, 2019, op. cit.; Idem , temei…, op. cit.; Mitropolia Moldovei și
Bucovinei, Regulament Diaconia…, op. cit.; Idem , Regulament Păstorul cel Bun…, op. cit.; Idem , Regulament
Sf. Vasile cel Mare…, op. cit., Idem , Regulament Sf. Apostol Iacov…, op. cit., Idem , Regulament Mitropoliții
Moldovei…, op. cit. 9 Asociația „Familia
Nostra”, Iași Centru rezidențial pentru copii din
mediul rural „Sf. Andrei” Iași 7 147.398
10 Asociația de ajutor
social a Fecioarei
Maria și Cuvioasa
Parascheva, Tg.
Frumos Centru rezidențial pentru vârstnici
„Fecioara Maria” Tg. Frumos 30 234.000
11 Fundația Împreună
pentru Solidaritate
Socială, P iatra Neamț Centru social de zi Săvinești 300 128.000
12 Asociația Glasul Vieții
Iași Proiecte: „Sărbărorile creștine”,
„Grăuntele de muștar”, „Dăruim
speranță”, „Casele Speranței”,
„Casa Vieții -Sfântă Elena” 6600 6.390.000
TOTAL 7.782 10.042.500
Nr. FURNIZOR
SERVICII ACREDIT
ARE
CA
FURNIZO
R TIP SERVICII
LICENȚIERE
PROVIZORIE
SERVICII LICENȚI
ERE
5 ANI
2. Fundația „Solidaritate și
Speranță”, Iași AF/nr.
1925/2014 1. Cantina sociala „Sfântul Sava”
Iași
Nr.
677/08.10.2015 LF/nr.148/
2018
2. Centrul de prevenție, consiliere
și reabilitare pers. dependente
de alcool și alte droguri
„Sfântul Nicolae” Iași Nr.
674/08.10.2015 LF/nr.5339
/2018
3. Centrul de asistență social –
medicala și îngrijire la
domicil iu pentru vârstnici
„Sfântul Mina” Iași Nr.
676/08.10.2015 LF/nr.5335
/2018
4. Centrul de zi pentru copii „Sf.
Marina” Iași Nr.
672/08.10.2015 LF/nr.5336
/2018
5. Centrul de zi pentru copii „Sf.
Stelian” Iași Nr.
673/08.10.2015 LF/nr.1924
/2018
6. Centrul de zi pentru copii „Mia
Casa Inculeț” Bârnova Nr.
675/08.10.2015 LF/nr.5325
/2018
7. Centrul de formare permanentă
(cursuri de formare
profesională acreditate) – da

90 Sursa: Raportul Diaconia265

265 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., 2018 , op. cit. 8. Centrul de hipoterapie și
echitație “Sf. M. M.
Gheorghe” , Bârnova (SC
CENTRU HIPOTERA PIE
SRL – Structura de Economie
Socială) nu este cazul –
9. Centrul rezidențial pentru
vârstnici „Cuv. Nazaria”
Văratec în curs (Primăria
Agapia)
–
2. Fundația „Solidaritate și
Speranță” Filiala
Săvinești AF/nr.
1210/2014 Centrul de suport pentru situaț ii de
urgență și criză în curs –
3. Fundația „Solidaritate și
Speranță” Filiala
Roznov în curs Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză în curs –
4. Fundația „Solidaritate și
Speranță” Filiala
Botoșani în curs Centrul de suport pentru situaț ii de
urgență și criză în curs –
5. Fundația „Solidaritate și
Speranță” Filiala Piatra
Neamț în curs Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză în curs –
6. Fundația „Solidaritate și
Speranță” Filiala Târgu
Neamț în curs Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză în curs –
7. Fundația Medicală
„Providența” Iași AF/nr.
1920/2014 Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză Iași – LF
5803/2018
8. Asociația Speranță și
Ajutor, Protopopiat
Roznov AF/nr.
1240/2014 Centrul de suport pentru situații de
urgență și criză / Centru de zi în curs –
9. Fundația „Iustin Pârvu”,
Petru Vodă AF/nr.
1098/2014 3. Internat școlar – Centru
rezidențial pentru copii
„Acoperământul Maicii
Domnului” Petru Vodă – –
4. Centru rezidențial pentru
bătrâne „Sf. Spiridon” Petru
Vodă da LF nr.
1927/2018
10. Asociația „Sfântul
Avraam”, Dumbrava
Roșie AF/nr.
1364/2014 Centru de plasament de tip familial
pentru copii „Sf. Ioachim și Ana”
Dumbrava Roșie – LF nr.
1203/2018
11. Asociația „Centrul de
informare și suport
comun itar AIDRom
Iași” AF/nr.
2608/2015 Centru de îngrijire persoane
vârstnice la domiciliu, loc. Ion
Neculce (SES) dosar depus –
12. Asociația „Familia
Nostra”, Iași AF/nr.
1452/2014 Centru rezidențial pentru copii din
mediul rural „Sf. Andrei” Iași – LF nr.
1235/2018
13. Asociația de ajutor
social a Fecioarei Maria
și Cuvioasa Parascheva,
Tg. Frumos AF/nr.
1492/2014 Centru rezidențial pentru vârstnici
„Fecioara Maria” Tg. Frumos – LF nr.
8098/2018
14. Fundația Împreună
pentru Solidaritate
Socială, Piatra Neamț Af/nr .
3583/2018 Centru social de zi Săvinești În lucru –

91 Concluzii
Filantropia în Biserica Ortodoxă reprezintă o activitate constantă a acesteia, încă
din perioada Evului Mediu, fiind o urmare necesară a învățăturii creștine a iubi rii
aproapelui. Practica ajutorării persoanei în nevoie este considerată o necesitate în viața
oricărei comunități creștine și o datorie a fiecărui creștin. Studiile vizând activitatea
filantropică și de asistență socială desfășurată de B.O.R. după 1989 ar ată o bună colaborare
între stat și Biserică, în beneficiul persoanelor defavorizate și a grupurilor vulnerabile.
Datele statistice, atât la nivelul național, cât și cele de la nivelul Arhiepiscopiei
Iașilor, arată o creștere continuă atât a volumului act ivității filantropice și a asistenței
sociale oferite de Biserică, cât și a bugetelor pe car e Biserica le pune la dispoziția
oamenilor în nevoie , cel mai adesea din fonduri proprii.

92 CAPITOLUL III.
ORGANIZAȚIA BAZATĂ PE CREDINȚĂ ÎN
SOCIETATEA POS TSECULARĂ ȘI ACTIVITATEA DE
ASISTARE SOCIALĂ
III.1. Societatea postseculară și reconfigurarea filantropiei și a carității
După cum am văzut, dintru început organizarea activității filantropice s -a făcut în
spațiul religios; cea mai înaltă formă de organiz are, așa cum se sublinia într -un dialog între
creștini și musulmani, a cunoscut -o în spațiul creștin, prin acele așezăminte în care se acorda
deopotrivă asistență socială și medicală, dar și acea consiliere duhovnicească de care aveau
nevoie persoanele suf erinde. Desigur, că lucrurile aveau să cunoască o evoluție continuă mai
ales în spațiul euro -atlantic și cu prioritate în spațiul anglo -saxon, unde s -a acordat o atenție
deosebită de Biserica Anglicană și apoi de către misionarii americani importanței sluj irii
filantropice pentru remedierea suferințelor sociale. Așa au luat ființă acele organizații bazate
pe principiile religioase, care s -au extins în întreaga Europă, inclusiv în spațiul ortodox. Asta
nu înseamnă că nu au existat forme de organizare premerg ătoare celei care a dus la
instituționalizarea modrenă a acestei activități umanitare. Pentru o mai amplă aprofundare a
acestor aspecte voi încerca o incursiun e în cadrul acestor organizații, luând în considerare și
perspectiva modernității social -politice .
III.1.1. Societatea postseculară din perspectiva lui Jurgen Habermas
În ultimul deceniu, separația de roluri dintre stat și Biserică este din ce în ce mai des
pusă sub semnul întrebării. Ideea aceasta reprezintă unul dintre fundamentele modernității
social-politice. Creșterea rolului mișcărilor religioase, fie ele de natură creștină,
musulmană, iudaică sau chiar a mișcărilor sincretiste de tip New Age în formarea agendei
publice și în fundalul procesului de deliberare democratică, duce pe din ce în ce ma i mulți
sociologi și gânditori ai socialului la concluzia eșecului separației faptice a statului, cu toate
instituțiile sale, de religie. Religia nu este, în societatea actuală, doar o problemă privată a
individului și a familiei sale, religia trebuind să își asume locul în sfera publică. Jurgen
Habermas266 și, alături de acesta, o serie de alți gânditori267, consideră că societatea a ajuns

266 J. Habermas, Notes…, op. cit., pp. 17 -29.
267 N. Brieskorn, op. cit. , pp. 24 -35; M. Reder, op. cit. , pp. 36 -50; F. Ricken, op. cit. , pp. 51 -58.

93 la momentul renunțării la secularismul militant și este pregătită să recunoască rolul religiei
în sfera publică. Această a bsență impusă și ireală a vocii persoanelor religioase din
desfășurarea acțiunii comunicative prin dialog public generator de consens la nivel social
constituie un element de deficit democratic, în sensul în care Habermas construia
termenul268.
III.1.2. Dec onstrucția carității și modelul creștinismului social în activitatea de asistare
socială
Unii sociologi contemporani dezvoltă teza conform căreia deconstrucția carității269,
ca valoare religioasă care a constituit sau a reglementat referirea la atitudinea cr eștină față
de Celălalt, constituie astăzi temelia politicilor sociale restaurative, a muncii sociale
profesionalizate ca acțiune socială și „secularizarea practicilor caritabile ”, precum și
„fundamentarea constructivă a unei metapovestiri sociale contempo rane” 270 din perspectiva
unei societăți seculare sau a unei societăți a cunoașterii. Deconstrucția carității în societatea
postmodernă vizează trecerea de la modelul carității bazată pe filantropie la statul
asistențial bazat pe solidaritate social -instituț ionalizată și obligatorie, precum și pe
profesionalizarea asistenței sociale.271 Aceasta este o perspectivă care conduce practica
asistenței sociale și cea filantropică în zona discursului politic și ideologic272.
După o perioadă de reticență față de serviciil e sociale oferite de diversele culte
religioase sau organizații cu profil religios273, începând cu primul deceniu al secolului al
XXI-lea, interesul științific pentru activitatea caritabilă oferită de organizațiile cu profil
religios, dar și pentru serviciil e de asistență socială oferite de acestea, a crescut într -o
manieră semnificativă274, fiind adusă în discuție responsabilitatea socială asumată de aceste
organizații și resursele de coeziune socială pe care acestea le pot mobiliza.

268 Lipsa de reprezentativitate a unor instituții care sunt numite de reprezentanții puterii, f ără a fi supuse
controlului democratic prin vot – în cazul de față, eliminarea unor parteneri de deliberare, a stakeholderilor de
natură religioasă, ceea ce viciază ideea de democrație deliberativă.
269 A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op. cit., pp. 72 -99.
270 A. Sandu, Social Construction of Reality as Communicative Action , Cambridge Scholars Publishing,
Newcastle upon Tyne, 2016, pp. 32 -33.
271 Ibidem.
272 A se vedea, în acest sens P. Berger, G. Davie, E. Fokas, op. cit., p. 10 și urm.
273 M. Horsburgh, Words and Deeds: Christianity and Social Welfare , în Australian Social Work , vol. 41, nr.
2/1988, pp. 17 -23.
274 B. R. Crisp, op. cit. , p. 11.

94 Creștinismul social se m anifestă în două mari forme:
1. creștinismul social explicit: este vorba de reglementări clare și asumarea unor
poziții ferme față de o serie de probleme sociale existente; Biserica Catolică are o astfel de
abordare, ea având o doctrină socială explicită, reglementată prin enciclicele papale care au
în atenție problemele sociale; de exemplu, Enciclica papală Gaudium et spes din data de
07.12.1965275, care se ocupa de poziția adoptată de Biserica Catolică față de unele
provocări ale lumii contemporane, abordea ză subiecte cum ar fi demnitatea umană și rolul
Bisericii în afirmarea acestui deziderat, cu precădere în cadrul familiei creștine, dar și în
politica laică, iar această poziție clară a Bisericii Catolice a fost sesizată și de literatura de
specialitate276.
2. creștinismul social implicit: este vorba despre asumarea învățăturii și a
doctrinei religioase în planul acțiunii sociale; este cazul Bisericilor Ortodoxe, care nu
posedă reglementări clare privind diferite probleme sociale, dar care evocă învățătura
religioasă ca un îndemn și parabolă atotcuprinzătoare; accentul cade aici pe dimensiunea
transformatoare a practicii religioase în planul vieții sociale. Astfel, un bun creștin nu poate
fi decât un cetățean bun, modern, o persoană responsabilă, capabilă să își ajute aproapele
(dar astăzi lucrurile s -au schimbat fundamental).
O altă versiune a acestui crștinism social implicit este cel protestant. El are un
pronunțat caracter acțional și rațional. Este unul activ și mobilizator, cu accente pe
manifestarea ext erioară și nu pe cea interioară, așa cum se petrece în spațiul ortodox.
Cele două forme de manifestare sunt expresii ale manifestării creștinului în lumea
concretă. Plecând de la cele două, putem să afirmăm nevoia unei abordări coerente a
Bisericii Ortodox e cu privire la problemele sociale. Acest fapt este unul util deoarece
politica și morala sunt, cum considera Bartolomeu Stănescu277, două surse unice ale
autorității în societate. Forțele sociale, relațiile economice sau credințele religioase
influențează c omportamentul individual. Aceasta înseamnă că Biserica este văzută ca parte
a societății civile, nu ca auxiliar al birocrației de stat sau ca instrument de putere a vreunui
registru politic. Acesta este și motivul pentru care cunoscutul ierarh teolog și gâ nditor
ortodox militează pentru un „dialog constructiv cu modernitatea”278.

275 Enciclica papală Gaudium et spes – Biserica în lumea contemporană , din 07.12.1965, disponibilă la:
https://www.magisteriu.ro/gaudium -et-spes -1965/
276 I. I. Ică, G. Marani, Gândirea socială a Bisericii , Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 131 -135.
277 C. Raiu, op. cit. , p. 103 și urm.
278 Ibidem .

95 Biserica își afirmă în acest caz dublul său caracter în calitate de construcție divino –
umană:
1. Biserica reprezintă unirea credincioșilor în jurul Sfintelor Taine, așa cum
subliniaz ă H. R. Patapievici, dincolo de curentul laic de subordonare al Bisericii față de
stat, ca efect al căruia apelul la Biserică este privit mai degrabă ca o lege strămoșească,
decât ca o opțiune personală a fiecărui individ279.
2. Biserica este o construcție instituțională, ierarhică, care are ca principal scop
gestionarea credinței. În planul vieții sociale poate avea rol cultural, organizatoric etc., și
chiar social.
În esență, creștinismul social nu trebuie să ignore cele două dimensiuni ale Bisericii,
cu condiția de a nu supralicita una în defavoarea alteia. Astfel, apropierea de social și
învestirea în discursul și organizațiile cu caracter social ar putea dilua misiunea spirituală a
Bisericii. La fel, închiderea Bisericii doar într -o relație pe verticală cu Absolutul ar putea
îndepărta Biserica de problemele sociale și de provocările lor, plasând -o într -un spațiu al
ideilor abstracte, metafizice. Prin urmare, creștinismul social nu trebuie să își trădeze
misiunea spirituală, însă rămâne dator să își afirme poziția și prezența vie într -o serie de
probleme precum:
1. problema proprietății;
2. problema familiei;
3. problema avortului;
5. problema discriminării;
6. problema minorităților;
7. problema vulnerabilităților sociale;
8. problema sărăciei și muncii;
9. problema moralității și a reperelor etice în societate;
10. problema libertății;
11. problema identității.
Cu siguranță, lista poate fi continuată și completată cu tot ce a frământat societatea
contemporană. Astfel de probleme, doar asumate și dezvăluite în interiorul Bisericii, ar
avea ca efect o aducere la zi a învățăturilor cristice, soluții clare și o coerență instituțională,
organizatorică și acțională.

279 H. R. Patapievici, op. cit., p. 12 și urm.

96 Creștinismul social definește eforturile colective și organizate ale creștinilor de a
contribui la progresul societății, inspirându -se din principii creștine, mai ales la rezolvarea a
ceea ce se numea problema socială sau mai exact problemele muncitorilor în societățile
moderne capitaliste de la sfărșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX-lea.
Bartolomeu Stănescu consideră că politica și morala sunt două surse (unice) ale autorității
în societate. Forțele sociale, relațiile economice sau credințele religioase influențează
comportamentul individual280, ceea ce înseamnă că Biserica este văzu tă ca parte a societății
civile, nu ca auxiliar al birocrației de stat sau ca instrument de putere al regimului politic281.
Bartolomeu Stă nescu a încercat să fundamenteze o perspectivă socio -politică de
inspirație creștin -democrată. În opera lui de cercetar e se extinde spre zona de congruență
dintre creștinismul social și sociologia durkhmeiniană. Temele abordate sunt cele de
teologie socială, cum ar fi dreptatea socială și implicarea Bisericii în ajutorarea persoanelor
sărmane. El este ghidat de o etică a r esponsabilității care se subsumează gândirii creștine și
care propune valorizarea la maxim a valorilor creștine. Faptul nu presupune o dozare și
adaptare a actorilor la condițiile sociale, o ”minima moralia”, cum spune Andrei Pleșu în
reflecțiile sale282.
Astăzi vorbim despre instituțiile religioase283 ca despre acele instituții care au ca rol
organizarea activităților culturale și a relațiilor credincioșilor cu reprezentanții clerului. În
anumite medii domină doar înțelegerea instituțională a Bisericii. Se au în atenție
oragnizarea, ierarhia, aspecte de ordin economic și de cultură organizațională, neglijându -se
aspectele de natură spirituală și comunitară284. Biserica este în primul rând unirea
credincioșilor în jurul Sfintelor Taine, așa cum apreciază Horia -Roman Patapievici .285
Creația divino -umană presupune că Biserica are o componentă spirituală, dar și una socială
(ierarhică, comunitară, economică etc). Complexitatea ei și valorile în numele cărora

280 T. Parsons, The Structure of Social Action , McGraw Hill, New York, 1937.
281 Bartolomeu Stănescu este, după spusele lui Cătălin Raiu, primul și singurul ierarh român care „ și-a asumat
un dialog constructiv cu modernitatea ”. A se v edea C. Raiu, op. cit. , pp. 29 -62.
282 A. Pleșu, Minima moralia: elemente pentru o etică a intervalului , Editura Humanitas, București, 2013.
283 Pentru detalii, a se vedea A. Sandu, Elemente de Sociologie. Sociologie generală. Sociologie juridică.
Metodologia cercetării sociale , Editura Tritonic, București, 2014, pp. 32 -33; V. Onicov, Instituțiile sociale:
rolul și locul lor în organizarea societății , în M. Bulgaru, Sociologie, vol. I, Centrul Editorial al Universității de
Stat din Moldova, Chișinău, 2003, pp. 149-170; C. Schifirneț, Sociologie , Editura Comunicare.ro, București,
2002, pp. 26 -33; I. Mihăilescu, Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz , Editura
Universității din București, București, 2000, pp. 222 -228.
284 Pentru detalii, a se ved ea T. Parsons, Christianity , în International Encyclopedia of theSocial Sciences , vol.
2, Macmillan, New York, 1968, pp. 425 –447.
285 H. R. Patapievici, Politice , Editura Humanitas, București, 1996.

97 acționează în lume conferă Bise ricii o vocație socială aparte . H. R. Patapievici286, în aceiași
lucrare, apreciază că Biserica Ortodoxă joacă rol de ferment social, așa cum pentru Max
Weber287 etica protestantă a fost nucleul generării spiritului capitalist.
Creștinismul social are, așadar, un dublu înțeles:
• comporta mentul și acțiunea socială sunt dezvoltate în spiritul valorilor
creștine, de exemplu voluntariat, milă, compasiune, ajutor, corectitudine, iubire de
aproapele etc.; în planul acțiunii sociale, acest comportament este vital;
• instituțional -normativ: este vorba de un demers concertat și concentrat al
Bisericilor creștine de a construi instituții, norme și modele de acțiune socială; ele sunt
clădite pe temelia valorilor creștine, care funcționează precum o serie de principii
fondatoare288.
În societățile conte mporane dezvoltate, instituțiile religioase au pierdut mult din
influență. Instituțiile de asistare socială și de filantropie rămân dovezi palpabile ale unei
transformări sociale de amploare pe care le -a produs în timp Biserica. Amintim aici și de
instituț iile filantropice , asociațiile locale temporare , asociațiile pentru orfani, pentru
protecția mediului, instituțiile pentru petrecerea timpului liber și pentru distracții, cele
culturale și de educație etc.
Aceste instituții se ocupă de rezolvarea unor pro bleme care nu intră în sfera
activităților din instituțiile sociale principale. În funcție de spațiul cultural în care se
manifestă și în funcție de gradul de secularizare al societății, Biserica continuă să dezvolte
formal sau informal diferite servicii d e filantropie și ajutor social. În societatea actuală,
acest domeniu devine unul în care bisericile se legitimează și își fac simtiță prezența în
lume.
În spațiul românesc lucrurile stau diferit datorită unor factori culturali și a unei
religiozități mai ridicate a românilor, conform barometrelor de opinie. În cazul nostru,
Biserica continuă să se manifeste prin credința celor care o formează și, în același timp,
concepe această credință și în dimensiunea sa concretă, lucrătoare. Practic, serviciile socia le
oferite de Biserică au ca fundament o serie de valori creștine. Dintre acestea amintim:
 discreția pastorală, convertită în forma confidențialității în cadrul serviciilor;

286 H. R. Patapievici, B.O.R. și …, op. cit.
287 M. Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului , Editura Antet, București, 2004.
288 Andrei Pleșu, în Minima moralia, op. cit ., vorbește despre o etică minimală, garantată de bunul -simț și
subsumată condițiilor actuale, a (post)modernității.

98  smerenia, care conduce o atitudine echilibrată în relație cu clienții și nu în
adoptarea unor atitudini ierarhice, autoritare, autosuficiente, menite să ducă
la cooperarea cu cei aflați în nevoie;
 mila și compasiunea, convertite într -o disponibilitate autentică și nu una
formată pentru a oferi ajutor;
 iubirea de aproapele și acceptarea – valorificate în atitudini non
discriminative și de tratament egal al tuturor în acordarea serviciilor sociale;
 jertfa creștină – poate funcționa în serviciile sociale în asumarea unor roluri
(de voluntar, de sponsor, de specialist), fără a mai cuantifica și converti
efortul depus; el stă sub semnul sacrificiului creștin, autentic;
 comuniunea creștină: existentă în organizațiile bazate pe credință poate să își
pună amprenta și asupra relației cu beneficiarii; crește calitatea relației, a
comunicării și poa te fi una profund transformatoare; poate nu întâmplător C.
Noica, în „Dialoguri de duminică”, vorbește despre comuniune, accetuând
dimensiunes creștină a acestuia și punând -o în relație cu cuminecarea
(împărtășania) unui spirit.
III.2. Organizațiile bazate pe credință
Organizațiile cu profil religios ( faith -based )289 repezintă entități cu sau fără
personalitate juridică, „întemeiate pe credințe religioase comune ”290, care „desfășoară
activități în domeniul social, educațional, cultural ”291, fiind „articulate în modul direct sau
indirect, principal sau secundar ca forme de manifestare a respectivelor credințe”292.

289 Propunem această d efiniție, prin corelarea definițiilor date de mai mulți autori, între care J. Shaw,
Introducing Post -Secular Social Work: Towards a Post -Liberal Ethics of Care , în The British Journal of Social
Work , vol. 48, nr. 2/2017, pp. 412 -429.
290 I. Conovici, Rolul o rganizațiilor cu profil religios în dezvoltarea serviciilor sociale și ale ocupării , disponibil
la: http://www.ies.org.ro/library/files/prezentare_iuliana_conovici _cnes_2013.pdf (consultat la data de
11.12.2018).
291 W. Bielefeld, W. S. Cleveland, op. cit. , p. 442.
292 Ș. Constantinescu, Atlasul economiei sociale – România 2012 , Editura Institutul de Economie Socială,
București, 2012, pp. 9 -11.

99 III.2.1. Ce sunt organizațiile bazate pe credință?
Termenul de organizație bazată pe credință293 („faith -based organization ” – FBO) a
apărut în retorica p olitică și în cea a politicilor publice în anii ’90 ai secolului trecut, fiind
în acest moment un subiect de interes pentru politicile sociale din întreaga lume294.
Utilizarea extensivă a termenului se realizează în general în dauna unei definiții unanim
acceptate a acestuia295. O primă critică vizează faptul că prin utilizarea acestui termen se
omogenizează diferențele specifice legate de religia căreia îi este afiliată o organizație sau
alta, de faptul dacă vorbim de cultele însele ca organizații religioase296 sau de asociații și
fundații care au incluse o serie de elemente religioase în statut etc.297 și, de asemenea, de
faptul că nu se ține cont de specificul programelor organizațiilor, care prin cooperarea cu
alte organizații seculare sau aparținând altor relig ii aleg să implementeze un conținut cu un
grad mai mare de secularizare, pentru a avea puncte de convergență cu acestea298.
Clarke și Jennings299 definesc organizațiile bazate pe credință ca fiind organizații
care au fost instituite pornind de la surse de ins pirație și ghidare de natură religioasă sau de
credință, inclusiv de la cele generate de o interpretare particulară a credinței, proprie unei
școli de gândire care se bazează pe acte de credință. Această definiție include organizații
care sunt configurate să funcționeze în acord cu principii derivate din credințele religioase,
sunt originate în tradiții religioase sau spirituale, dar nu includ desfășurarea unor activități
religioase de natură cultuală ca atare.

293 ,,Faith-based organiza tion” (FBO), în engleză în original.
294 F. D. Kramer, The Role for Public Funding of Faith -Based Organizations Delivering Behavioral Health
Services: Guideposts for Monitoring and Evaluation , în American Journal of Community Psychology , vol. 46,
nr. 3-4/2010, pp. 342 -360.
295 Punem acest aspect, între altele, și pe seama fenomenului globalizării și a rapidității cu care conceptele
evoluează în societatea contemporană, sub influența sistemelor de comunicare rapidă. Pentru detalii privind
efectele globalizării asupra spiritualității, a se vedea L. E. Popp, Difficulties and Opportunities of the Spiritual
Dimension in Globalisation , în Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 36/2012, pp. 197 -223.
296 O abordare din perspectivă filosofică o face a utorul S. Frunză, în lucrarea Political Ethics between Biblical
Ethics and the Mythology of the Death of God , în Journal for the Study of Religions and Ideologies , nr. 33/2012,
pp. 206 -231.
297 Pentru detalii privind statutele organizațiilor bazat e pe credință, a se vedea R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit. ,
pp. 109 -134; T. Jeavons, Religios and Faith -Based Organizations: Do We Know One When We See One? , în
Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 33, nr. 1/2004, pp. 140 -145.
298 Pentru detal ii, a se vedea I. Hosu, S. Frunză, Religious Affiliation and Social Action in the Public Space , în
Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 43/2013, pp. 240 -254.
299 G. Clarke, M. Jennings, Development, Civil Society and Faith -Based Organizati ons: Bridging the Sacred
and the Secular , Palgrave Macmillan, New York, 2008, p. 6.

100 Literatura de specialitate300 cu privire la org anizațiile bazate pe credință distinge mai
multe forme de organizații bazate pe credință:
 organizații de cult care oferă servicii sociale, spre exemplu parohiile;
 organizații care oferă servicii sociale, dar nu funcționează ca organizații de
cult, spre exe mplu centre de zi pentru copii, centre rezidențiale pentru
persoane în vârstă etc.;
 organizații largi, cu caracter transnațional sau grupuri de organizații care au
o viziune comună din punct de vedere al afilierii la o credință locală, de
exemplu bomunitat ea Bah’ai din India;
 organizații locale sub forma unor comunități sociale minore, cu o afiliere
religioasă estompată, spre exemplu Fundația Ruhama din Oradea301.
În această direcție, ar trebui separate organizațiile de cult de cele care oferă servicii
bazat e pe credință, fără a funcționa ca atare ca unități de cult302.
 organizații largi, cu caracter transnațional;
 grupuri de organizații care au o origine comună, de forma unei inițiative
bazate pe credință;
 comunități sociale minore, reunite sub forma unei par ohii sau asociații
umanitare locale, cu o afiliere religioasă transparentă, dar estompată303.
Diferențierea este slab operaționalizabilă, întrucât unitățile de cult, cum ar fi
congregațiile, parohiile, arhiepiscopiile, organizează și desfășoară ele însele s ervicii de
diferite naturi, inclusiv sociale, ceea ce le califică pentru a fi înțelese în sensul de
organizații bazate pe credință304, așa cum sunt ele definite conform Inițiativei Bazate pe
Credință, ce reprezintă un set de acte normative implementate în SU A, Marea Britanie și
Europa de Vest, care au liberalizat accesul unităților de cult la finanțări publice pentru
programe sociale.

300 Referitor la tipurile de clasificări ale organizațiilor bazate pe credință oferite de literatura de specialitate, a se
vedea R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134; C. Howarth , Faith -Based Organisations Within Civil
Society , în V. Jochum , B. Pratten , K. Wilding (eds.), Faith and Voluntary Action: An Overview of Current
Evidence and Debates , National Council for Voluntary Organisations , Londra, 2007; R. James, What is
Distinctive About FBOs? How European FBOs Define and Operationalise Their Faith , INTRAC, Oxfrod, 2009;
P. Fountain, M. Feener, Navigating a World of Religious NGOs: Ethnography, Abstraction, and Views of the
Horizon , în Geography Compass , vol. 11, n r. 10/2017.
301 Pentru detalii, a se vedea F. Chipea, F. Ștefanescu, S. Bodogai, C. Osvaț, The NGOs, Social Constructors
in the Domain of Occupying the Labor Force. The Case of "Ruhama" Foundation , în Revista de cercetare și
intervenție socială , nr. 29/20 10, pp. 92 -108.
302 Pentru detalii, a se vedea C. Howarth , op. cit., p. 122 și urm .
303 Pentru detalii, a se vedea R. James, op. cit., p. 45 și urm .
304 P. Fountain, M. Feener, op. cit ., p. 66 și urm.

101 În prezenta lucrare folosim termenul de organizații bazate pe credință în sensul
lărgit, care include organizațiile de cult, inclusiv arhiepiscopiile și parohiile, doar din
perspectiva serviciilor sociale305 oferite de acestea și a organizării lor interne, fără a ne
referi la celelalte activități cu specific de cult, care nu fac obiectul acestei cercetări.
Organizațiile bazate pe credință sunt considerate unul dintre ofertanții majori de
servicii sociale la nivel global, fiind inclusiv implicate în acțiuni de construcție politică,
inclusiv de politici sociale, acționând uneori contestatar față de sistemul secular306.
În România, org anizațiile autonome307 cu profil religios sunt constituite sub formă
de asociații și fundații, care funcționează în baza Ordonanței de Guvern nr. 26/2000 și care,
fie prin titlu, fie prin misiune, se autodefinesc ca având un profil religios308. Valorile
asumat e statutar sunt în mod declarat valori religioase309, în cazul organizațiilor bazate pe
credință sau umaniste, ori care au o origine religioasă sau spirituală .310
III.2.1.1. Organizațiile bazate pe credință în societatea postseculară
Într-un articol publicat î n anul 2018 am analizat organizațiile bazate pe credință311
din perspectiva eficienței și eficacității serviciilor oferite. Acest fapt se petrecea simultan cu
reapariția îm discursul public a temei privind eșecul parțial al politicilor de separare forțată
a serviciilor sociale de elementul religios și laicizarea acestora. Acest trend, pornit în SUA
în anii ’80, a devenit repede unul important în Marea Britanie, în Franța312 și în general în
Europa, unde comunitățile religioase au fost reconsiderate ca parteneri ai serviciilor sociale

305 Pentru detalii, a se vedea Ș. Cojocaru, D. Cojocaru, C. Bragaru, R. Purcaru, The Influence of Religious
Affiliation of Vulnerable Families on Their Investments and Consumption. Secondary Analysis of a Program
Evaluation , în Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 35/2011.
306 J. Beaumont, P. Cloke , Faith -Based Organisations an d Exclusion in European Cities, Bristol University
Press, Bristol, 2012 , pp. 25 -64.
307 Pentru detalii referitoare la organizațiile autonome, a se vedea R. Necula, S. Damian, A. Caras, A. Sandu, M.
Vicol, op. cit., pp. 617 -626.
308 Ș. Constantinescu , op. cit ., pp. 9 -11.
309 Pentru detalii, a se vedea A. Barnard, N. Horner, J. Wild, The Value Base Of Social Work And Social Care ,
McGraw -Hill Education, New York, 2008.
310 Pentru detalii, a se vedea D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, The Role of Religion in the System of Social
and Medical Services in Post -Communism Romania , în Journal for the Study of Religions and Ideologies , vol.
10, nr. 28/2008, pp. 65 -83.
311 O primă variantă a acestui capitol a fost publicată în parte în limba englez ă, în articolul P. Nistor, The Faith –
Based Organization in the Post -Secular Society , în Logos Universality Mentality Education Novelty: Social
Sciences , vol. 7, nr. 2/2018, pp. 17 -35.
312 Președintele Emmanuel Macron a avut de -a lungul timpului mai multe dis cursuri referitoare la combaterea
manipulării maselor pe criterii religioase, combătând secularizarea extremă ca formă a separării statului de
Biserică. A se vedea L. Reynolds, Emmanuel Macron and the „Betrayal of the Intellectuals" , în Quadrant , vol.
63, nr. 1-2/2019, pp. 48 -52.

102 publice313. Această schimbare vine în contextul mai larg al unei societăți postseculare314,
așa cum afirmă uni autori în studiile lor, și este, cel puțin în parte, o recunoaștere a rolului
comunităților religioase de depozitar al tradiț iilor și de facilitator al energiilor comunitare,
de sursă de motivație pentru resursa umană și, în general, de promotoare a binelui public315.
O primă recunoaștere a importanței sociale a activității filantropice și a celei sociale,
în mod special, desfășur ate de organizațiile bazate pe credință o reprezintă apariția în
Statele Unite ale Americii a Legii nr. 104 -193 privind responsabilitatea personală și a
armonizării oportunităților de integrare în muncă din 1996316. Aici, prevederea intitulată
”Alegere cari tabilă”, aflată în secțiunea 104 din lege, schimbă semnificativ relația istorică
dintre comunitatea religioasă și sectorul public317. Prin această prevedere din 1996,
organizațiile cu caracter religios pot primi sub diverse forme finanțare publică, fără a tr ebui
să fie diminuată libertatea religioasă a beneficiarilor asistenței finanțate în cadrul acestui
program (secțiunea 104, subsecțiunea b).
Înaintea apariției acestui document normativ, o organizație bazată pe credință din
SUA trebuia să înlăture toate si mbolurile religioase din încăperea în care era oferit
serviciul; să renunțe la orice ceremonie religioasă (cum ar fi rugăciunile la mese); să
accepte toți clienții – chiar și cei care se opuneau credințelor furnizorilor; angajarea
personalului trebuia să r eflecte societatea în ansamblu și nu spiritul și sistemul de credințe
al organizației, să respecte regulamentele contractului guvernamental și să includă separat
un cod de venit intern (secțiunea 501, subsecțiunea c, pct. 3), să fie o organizație nonprofit ,
calitate în care organizațiile bazate pe credință erau supuse controlului public și acelorași
legi și regulamente valabile în cazul organizațiilor nonprofit seculare. Aceste cerințe
exprimau separarea Bisericii de stat. În aceste condiții, o serie de org anizații bazate pe
credință au adoptat ca strategie o secularizare a programelor derulate și a serviciilor sociale
oferite, pentru a beneficia de accesul la finanțări publice. Noul act normativ, pe care l -am
invocat, afirmă că o organizație religioasă poat e păstra caracterul său religios, înclusiv în

313 J. Beaumont, P. Cloke, op. cit., p. 101 și urm.; S. Dinham, V. Lowndes, Religion, Resources, and
Representation: Three Narratives of Faith Engagement in British Urban Governance, în Urban Affairs Review,
vol. 43, nr. 6/2008, pp. 817-845.
314 T. Parsons, Religion in Postindustrial America: The Problem of Secular -Ization , în Turner, B. (editor), The
Talcott Parsons Reader , Blackwell, Oxford, pp. 300 -320.
315 S. Dinham, V. Lowndes, op. cit., pp. 817 -845.
316 Congresul Statelor Unite ale Am ericii, Personal Responsibility and Work Opportunity Reconciliation Act of
1996 , disponibil la: https://aspe.hhs.gov/report/personal -responsibil ity-and-work -opportunity -reconciliation -act-
1996 (consultat la data de 08.01.2019).
317 R. A. Cnaan, S. C. Boddie, Charitable Choice and Faith -Based Welfare: A Call for Social Work , în Social
Work , vol. 47, nr. 3/2002, pp. 224 -235.

103 ceea ce privește definirea sa statutară, dezvoltarea, practicile implementate și a exprimării
credințelor sale religioase (subsecțiunea d, pct. 1). Guvernul nu poate restrânge exprimarea
sau practica religioasă a furnizorilor de servicii bazate pe credință, cerându -le să își
schimbe guvernarea internă sau să înlăture din proprietatea lor orice ”artă religioasă,
icoane, scripturi sau alte simboluri”318. În joc este actul de a oferi libertate și de a nu
restrânge pr actica religioasă în organizațiile care oferă servicii sociale.
Aceste modificări legislative au fost introduse cu scopul implicării mai active a
congregațiilor religioase și a organizațiilor bazate pe credință în oferirea de servicii sociale.
Recunoaștere a potențialului social al acestor organizații, precum și a eșecului secularizării
și a separării complete a Statului de Biserică în ceea ce privește implementarea politicilor
publice a constituit un prim pas în recunoașterea caracterului postsecular al soc ietății
actuale.
Organizațiile bazate pe credință, dar și cultele religioase în sine, rămân o
componentă importantă a societății civile, ca atare rolul acestora în ceea ce privește
construcția politicilor publice319 sectoriale trebuie nu doar recunoscut de stat, ci și susținută
implicarea acestora, datorită capacității deosebite pe care organizațiile bazate pe credință o
au de a mobiliza resurse comunitare, mai ales resurse de solidaritate socială, dificil
accesibile altor organizații, fie ele publice sau pr ivate.
Cu toate acestea, unul dintre studiile în materie320 arată că până la acel moment
puține organizații bazate pe credință au apelat la finanțări publice, permise pe baza acestui
act normativ, fie datorită necunoașterii de către responsabilii respective lor organizații a
prevederilor și semnificațiilor respectivului act normativ321, fie datorită conservatorismului
și reticenței unora dintre acestea care, din dorința de a -și păstra integritatea religioasă322 și a
nu suferi diverse forme de laicizare, se arată reticente în a stabili parteneriate public -private
în oferirea serviciilor sociale.
La rândul său, Marea Britanie adoptă în perioada guvernării lui Tony Blair o
legislație ce vizează creșterea rolului comunităților religioase și în general al organizațiil or

318 Ibidem. .
319 Referitor la construcția politicilor publice și rolul organizațiilor în acest proces (cu precădere în domeniul
sănătății), a se vedea S. Frunză, Ethical Responsibility and Social Responsibility of Organizations Involved in
the Public Health System , în Revista de Cerce tare și Intervenție Socială , nr. 32/2011, pp. 155 -171.
320 R. A. Cnaan, S. C. Boddie, op. cit. , pp. 224 -235.
321 Pentru detalii, a se vedea D. Țicu, Axiological Dimensions Involved in the Public Policies Process , în
European Journal of Science and Theology , vol. 9, nr. 2/2013, pp. 925 -929.
322 Această cauză este explicată pe larg în studiul autorilor C. Cace, S. Cace, V. Nicolăescu, The Social
Programs Run by the Romanian Orthodox Church during the Period of the Economic Crisis , în Revista de
Cercetar e și Intervenție Socială , nr. 35/2011, pp. 28 -45.

104 bazate pe credință în diferite ramuri ale vieții sociale, inclusiv în cea a serviciilor sociale323.
Organizațiile Bazate de Credință (OBC) sunt considerate jucători cheie în mobilizarea
resurselor locale și comunitare, inclusiv a celor orientate spre acți uni de voluntariat324.
Analizând principalele activități sociale oferite de 113 congregații religioase de pe
teritoriul Statelor Unite, Cnaan325 concluzionează că: cele mai întîlnite servicii sunt oferirea
de hrană persoanelor sărace sau oamenilor străzii, o ferirea de îmbrăcăminte, participarea la
spectacole cu caracter religios, organizarea de bazare comunitare, dar și de programe
recreaționale, participarea la festivaluri sau spectacole de muzică religioasă, organizarea
petrecerii în comun a sărbătorilor re ligioase326. Cu toate acestea, cercetarea arată că în
cadrul unor congregații au fost dezvoltate servicii sociale unice, care să reflecte nevoile
particulare ale comunității sociale deservite de respectiva congregație. O altă cercetare,
realizată de Grettenb erger327 asupra a 400 de congregații din SUA aparținând cultului
metodist, a pus în evidență că respectivul cult oferă în principal ajutor de urgență, sub
formă de hrană, îmbrăcăminte și ajutoare financiare ocazionale. Biserica Metodistă are ca
grupuri țintă în dezvoltarea activităților filantropice și a oferirii serviciilor sociale primare
copiii, tinerii și vârstnicii aparținând diferitelor grupuri vulnerabile, fiind excluse de la
serviciile oferite o serie de grupuri vulnerabile cum ar fi comunitățile gay sau LGBT.
Chaves și Tsitsos328, într -un studiu realizat în anul 2001 asupra a 1236 de
congregațiii din SUA, au arătat că în general organizațiile religioase se implică în activități
caritabile care presupun un contact limitat cu persoanele în nevoie, servic iile oferite
neabordând cazurile într -o manieră holistă, care să cuprindă nevoile beneficiarilor în
totalitate. Această abordare contrastează cu potențialul pe care îl au aceste organizații de a

323 A. Stunell, Keeping Faith in the Big Society , disponibil la: https://www.gov.uk/government/news/keeping –
faith-in-the-big-society (consultat la data de 08.01.2019).
324 Această opinie este larg vehiculată în literatura de specialitate, sens în care facem trimitere la lucrările: C.
Baker, Spiritual Capital and Economies of Grace: Redefining the Relationship between Religion and the
Welfare State , în Social Policy and Society , vol. 11, nr. 4/2012, pp. 565 -576; R. Sager, L. S. Stephens, Serving
Up Sermons: Clients’ Reactions to Religious Elements at Congregation -Run Feeding Establishments , în
Nonprofit and Voluntary Sector Quar terly, vol. 34, nr. 3/2005, pp. 297 -315; A. Soteri -Procter, M. Locke, P.
Lukka, Faith and Voluntary Action: Community, Values and Resources , Institute for Volunteering Research,
Londra, 2003.
325 R. Cnaan, Our Hidden Safety Net: Social and Community Work b y Urban American Religious
Congregations , în The Brookings Review , vol. 17, nr. 2/1999, p. 50.
326 Literatura de specialitate din România confirmă pentru țara noastră, ca urmare a studiilor efectuate de autori
români, cele remarcate de R. Cnaan. A se ve dea, în acest sens, R. Necula, op. cit ., pp. 121 -125.
327 S. Grettenberger, Churches as a Community Resource and Source of Funding for Human Services, Working
Paper , Editor The Aspen Institute Nonprofit Sector Research Fund, Washington, D. C., 2000.
328 M. Cha ves, W. Tsitsos, Congregations and Social Services: What They Do, How They Do It, and with
Whom , în Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 30, nr. 4/2001, pp. 343 -355.

105 oferi servicii complexe, fundamentate pe mobilizarea resursel or latente ale comunităților și
pe motivația intrinsecă, de factură religioasă, a personalului respectivelor organizații.
Aceste resurse pot fi însă mai ușor valorificate, atunci când se trece de la servicii caritabile
generale și ocazionale, către servici i sociale, atât primare, cât și specializate, unde este
nevoie de o interacțiune de mai lungă durată cu beneficiarul, în baza unui plan de servicii,
așa cum afirmă autorii Graddy și Ye329. Astfel de servicii, care implică un anumit grad de
specializare330, sun t în mai mare măsură capabile să producă transformări de lungă durată în
situația beneficiarului. Rezolvarea cel puțin parțială a problemelor acestuia este mai
profitabilă decât oferirea unor ajutoare materiale, în hrană, îmbrăcăminte etc, servicii care
ușurează ieșirea dintr -o criză imediată, dar care, de regulă, nu permit apariția unei
homeostazii în situația beneficiarului. În realitate, astfel de servicii vin să sporească
așteptările beneficiarilor, oferind un confort temporar, aspect surprins în detali u în lucrarea
lui Bernard Hours, Ideologia umanitară sau spectacolul alterității pierdute331. Graddy și
Ye332 arată că, pe de altă parte, din cele 5544 de servicii oferite de organizații de diferite
tipuri, inclusiv cele bazate pe credință observate, doar 15% sunt ajutoare de urgență și
asistență de tranziție.
Organizațiile bazate pe credință (OBC) sunt mult mai implicate în acest tip de
servicii decât alte ONG -uri. 63% din organizațiile bazate pe credință analizate oferă și acest
tip de ajutoare, în timp ce s erviciile specializate oferite de organizațiile bazate pe credință
sunt limitate. Această situație este explicată prin implicarea mai ușoară a voluntarilor în
oferirea unor ajutoare ocazionale decât în servicii de lungă durată și prin faptul că acestea
nu necesită sedii aparte, cu mobiler și dotări corespunzătoare, Biserica, a cărei poziționare
este bine cunoscută în comunitate, putând fi locul unde se distribuie ajutoarele. Serviciile
sociale specializate333, atunci când sunt oferite, sunt complementare celo r primare de ajutor
oferit în sitații de criză. Totuși, se observă că peste 50% dintre congregații oferă servicii de
consilere. Acest fapt s -ar datora valorii spirituale pe care majoritatea denominațiilor
creștine o acordă dialogului și relației interperso nale dintre consilier și consiliat.

329 E. A. Graddy, K. Ye, Faith -Based versus Secular Providers of Social Services – Differences in What, How,
and Where , în Journal of Health and Human Services Administration , vol. 29, nr. 3/2006, pp. 309 -335.
330 Cu privire la impactul cadrului legislativ asupra procesului de specializare a serviciilor sociale ,,în spiritul și
litera legii”, a se vedea C. Ignătescu, Letter and Spirit of the Law – An Interpretation Based on Principles of
Law, în Revista Românească pentru Educație Multidimensională , vol. 5, nr. 2/2013, pp. 75 -82.
331 B. Hours, Ideologia umanitară sau spectacolul al terității pierdute, Editura Institutul European, Iași, 2010.
332 E. A. Graddy, K. Ye, op. cit. , pp. 309 -335.
333 Cu privire la importanța procesului de specializare a serviciilor sociale din perspectiva supervizării în
serviciile sociale, a se vedea A. Sandu, E. Unguru, op. cit., pp. 386 -391.

106 Comunitățile religioase au jucat un rol cheie în oferirea de servicii sociale diferitelor
categorii de persoane vulnerabile334. De exemplu, majoritatea serviciilor sociale pentru
persoane fără adăpost din Marea Britanie a u în prezent sau au avut în trecut o afiliere
religioasă, afirma P. Cloke în studiu său335.
Organizațiile bazate pe credință au revenit pe agenda politicilor publice în ultimul
deceniu, sub influența mișcărilor sociale postseculare336, în special prin interme diul
Inițiativei Bazate pe Credință ( Faith -Based Initiative ), promovată de Administrația Bush.
Ea a fost extinsă ulterior prin legislații similare și în alte state, inclusiv Marea Britanie. Prin
aceasta se promovează implicarea mai activă a comunităților r eligioase și, în general, a
organizațiilor bazate pe credință în oferirea serviciilor sociale, datorită eficienței crescute a
acestor organizații în mobilizarea resurselor sociale de la nivelul comunităților.
O cercetare calitativă privind rolul organizaț iilor bazate pe credință în oferirea
serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost din Marea Britanie din anul 2004337
explică modul în care ideea de credință , elementul cheie pentru acest tip de organizații ,
este receptată de asistenții sociali și în c e mod aceasta se reflectă în practica lor socială.
Problema valorilor creștine care pot sta la baza dezvoltării unor organizații bazate pe
credință a fost descrisă și în literatura românească de specialitate, de autori precum Cristina
Gavriluță, care pune accentul pe rolul valorilor în reconfigurarea societății actuale și
necesitatea reîntoarcerii la o lume centrată pe valori338. Rezultatele au pus în evidență faptul
că, deși termenul de credință este interpretat în foarte multe feluri de către persoanele
intervievate, în majoritatea cazurilor impactul acestuia asupra practicii este diminuat.
Colaborarea cu diferite agenții de asistență socială laică, referirea la credință fiind mai
degrabă istorică, făcând parte din moștenirea culturală a asistenților sociali și din cultura
organizațională a asociației. Acest model ar corespunde organizației originată istoric în
credință339, dar care în momentul de față acționează ca o organizație laică, beneficiarii

334 R. Jawad, Religion and Faith -based Welfare: From Wellbeing to Ways of Being , Policy Press, Bristol, 2012.
335 P. Cloke, Emerging Postsecular Rapprochement in the Contemporary City , în J. Beaumont, C. Baker (eds.) ,
Postsecular Cities: Space, Theory and Practice , Continuum, Londra, 2011, pp. 237 -253; P. Cloke, S. Johnsen,
J. May, Exploring Ethos? Discourses of ‘Charity’ in the Provision of Emergency Services for Homeless People ,
în Environment and Planning A: Econ omy and Space , vol. 37, nr. 3/2005, pp. 385 -402; Idem , Ethical
Citizenship? Volunteers and the Ethics of Providing Services for Homeless People , în Geoforum , vol. 38, nr.
6/2007, pp. 1089 -1101.
336 Descrise pe larg de P. Berger, G. Davie, E. Fokas, op. cit , pp. 102 -109.
337 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 109 -134.
338 C. Gavriluță, The Sense of Value in a Desacralized World , în Journal for the Study of Religions and
Ideologies , vol. 10, nr. 28/2011, pp. 234 -239.
339 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 109 -134.

107 resimțind foarte puțin sau deloc diferențe în serviciile primi te. Practic, particularitățile
religioase sunt estompate. În aceste cazuri, granițele dintre modul de acțiune a organizației
originate în credință și a uneia seculare sunt difuze, cu toate că autorii studiului evidențiază
importanța credinței în ceea ce pr ivește motivația lucrătorilor sociali , precum și valoarea
potențială a sprijinului și consilierii spirituale, atunci când acestea sunt oferite – în cazul
organizațiilor pătrunse de credință 340 (n.n.).
O serie de întrebări de cercetare sunt lansate de autori i studiului cu privire la
modalitățile particulare în care beneficiarii serviciilor sociale oferite de organizațiile bazate
pe credință resimt elementul religios și dacă acesta are un impact benefic adăugat asupra
condiției lor sociale. O altă provocare vi zează determinarea ethosului care ghidează practica
asistențială în aceste condiții.
III.2.1.2. Diferențe între serviciile de asistență socială oferite de organizații laice și de cele
bazate pe credință
Deși politicile sociale din diferite țări pun din ce în ce mai mult accentul pe rolul
organizațiilor bazate pe credință, există puține cercetări care să pună în evidență diferențele
existente între serviciile oferite de aceste organizații față de cele seculare. Graddy și Ye341,
analizând serviciile sociale of erite de organizații bazate pe credință din Statele Unite ale
Americii, concluzionează că organizațiile bazate pe credință sunt mult mai concentrate în
oferirea serviciilor sociale decât omoloagele lor seculare, atunci când aceste servicii sunt
înțelese ca acte de slujire. Aceste organizații își desfășoară activitatea cu precădere pe baza
unei misiuni umanist -caritabile și bazată pe voluntariat, ele jucând un rol important în
asistența de tranziție , în general fiind vorba de servicii primare sau de o orient are multi –
serviciu și fiind limitate la intervenții care utilizează punctele lor forte unice, bazate pe
accesul rapid și facil la resursele de solidaritate existente în comunități și mobilizarea activă
a membrilor comunităților.
Furnizorii seculari, atât cei publici, cât și cei nonprofit, oferă, în schimb, un set mult
mai cuprinzător de servicii. Rezultatele sugerează că organizațiile bazate pe credință au în
SUA un rol modest și concentrat în furnizarea serviciilor sociale, fiind în principal

340 ,,Faith -permeated organisations”, în engleză în original. Pentru detalii privind caracteristicile acestui tip de
organizație bazată pe credință, a se vedea și R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134; S. Johnsen, Where's
the ‘Faith’ in ‘Faith -Based’ Organisations? The Evolution and Practice of Faith -Based Homelessness Services
in the UK , în Journal of Social Policy , vol. 43, nr. 2/2014, pp. 413 -430.
341 E. A. Graddy, K. Ye, op. cit. , pp. 309 -335.

108 complementar eforturilor furnizorilor seculari de servicii sociale342. Cu toate acestea,
serviciile sociale oferite de organizațiile bazate pe credință nu se pot substitui sistemului
național de servicii sociale, oferite în special prin instituții publice specializate, și prin
ONG -uri seculare sau prin cele secularizate în parteneriat public -privat. Serviciile oferite de
prestatori care au o afiliere religioasă declarată sunt eficiente în completarea serviciilor
oferite de organizațiile publice, putând fi de asemenea can didate ideale la constituirea de
parteneriate public -privat, cu păstrarea orientării religioase a acestora, dar cu plierea pe
standardele naționale de calitate în serviciile sociale.
Philip Giligan și Sheila Furness343, discutând rolul religiei în asistența socială, se
referă la aceasta ca la o resursă la dispoziția beneficiarilor, fără însă a analiza credințele și
valorile religioase ale asistenților sociali înșiși. Capacitatea transformatoare pe care credința
religioasă o poate genera asupra beneficiarului este, în opinia lui M. M. Caroll344, în
corelație cu modul în care asistentul social însuși se raportează la valorile religioase sau
spirituale.
O serie de studii citate de Graddy și Ye345 arată că în diferite arii particulare ale
serviciilor sociale, organiza țiile bazate pe credință pot fi chiar mai eficiente decât alte
ONG -uri sau instituții publice, datorită particularităților legate de credință implicate în
selecția și recrutarea personalului, în modul în care acesta oferă efectiv serviciile, în general
în cultura organizațională a acestora. Deoarece organizațiile bazate pe credință și personalul
acestora, provenit din rândul credincioșilor respectivei congregații, consideră munca socială
depusă ca pe o formă de chemare spirituală și de misiune, acest aspect îi face să aibă un
înalt grad de motivare intrinsecă a muncii și o altă viziune asupra rezultatelor față de alți
ofertanți de servicii, astfel cum observă D. Etindi346. Acest sens de misiune spirituală oferit
practicii sociale îi determină pe ofertanții de servicii din cadrul organizațiilor bazate pe
credință să dedice mai mult timp unui beneficiar, oferindu -i suportul până în momentul în
care apar schimbări reale și profunde în situația beneficiarului.

342 Ibidem. .
343 P. Giligan, S. Furn ess, The Role of Religion and Spirituality in Social Work Practice : Views and Experiences
of Social Workers and Students , în British Journal of Social Work , vol. 36, nr. 4/2005, pp. 617 -637.
344 M. M. Caroll, Social Work's Conceptualization of Spirituality , în Journal of Religion & Spirituality , în Social
Work: Social Thought , vol. 18, nr. 2/1998, p. 1 -13.
345 E. A. Graddy, K. Ye, op. cit. , pp. 309 -335.
346 Pentru detalii, a se vedea D. Etindi, Charitable Choice and Its Implications for Faith -Based Organizat ions,
în The Welfare Reformer , vol. 1, disponibil la: https://www.thefreelibrary.com/Charitable+Choice+and+faith –
based+welfare%3a+ a+call+
for+social+work. -a090331335 (consultat la data de 02.07.2018).

109 O cercetare realizată în anul 2018 de către A. Ariza -Montes, H. Molina -Sanchez, J.
Ramirez -Sobrino și G. Giorgi347, vizând relația dintre angajamentul în muncă și sentimentul
de autorealizare descris ca împlinire348, arată că aceasta este mediată de raportarea
subiectului la valori, în special la cele umaniste. E șantionul cercetării a fost format din 144
de călugărițe catolice. S -a constatat corelația directă între angajamentul subiecților
participanți la cercetare în ajutorarea persoanelor nevoiașe și dezvoltarea lor personală în
mediul profesional349. Dezvoltarea personală în context profesional este potențată de
corespondența dintre caracteristicile locului de muncă și competențele personale. Prin
angajament în muncă s -ar descrie o stare mentală pozitivă de conexiune cu munca depusă,
iar prin înflorirea (satisfacț ia/împlinirea) descrie succesul autoperceput, satisfacția față de
propria activitate, stima de sine, sentimentul existenței unui scop superior al propriei
activități. Rezultatele menționate pot fi corelate cu cele expuse de Schwartz, în lucrarea Are
There Universal Aspects in the Structure and Contents of Human Values?350, care arăta că
valorile asociate de individ cu ceea ce este important în viață, și care sunt definite de acesta
ca dezirabile, sunt percepute ca un scop transcendent care variază în importan ță, dar care
leagă între ele principiile care ghidează viața individului și personalitatea sa socială.
Valorile capătă o relevanță specială în medii și organizații religioase. Faptul este mai vizibil
în cazul celor implicați în serviciile sociale oferite c ategoriilor dezavantajate, situație în
care interacțiunea dintre rolurile profesionale și cele personale ale individului este
condiționată de setul personal de valori ale acestuia351.
Un plus al organizațiilor bazate pe credință este acela că accentul se pu ne pe relațiile
interpersonale și pe transformarea lucrătorului (asistentului) social în mentor pentru
beneficiar, încurajându -l și, totodată, provocându -l să producă transformări în propria viață.
Diferențele dintre asistența socială oferită de organizaț iile laice, în special de către
cele nonguvernamentale, și cele înființate de diverse culte religioase sau de către persoane
private cu diverse orientări religioase, care în mod statutar sunt transpuse în activitatea
organizației, sunt evidențiate de o ser ie de cercetători precum Helen Rose Ebaugh, Janet S.

347 A. Ariza -Montes, H. Molina -Sanchez, J. Ramirez -Sobrino, G. Giorgi, Work Engagement and Flourishing at
Work Among Nuns: The Moderating Role of Human Values , în Frontiers in Psychology , nr. 9/2018.
348 ,,Flourishing”, în engleză în original.
349 A. Ariza -Montes, H. Molina -Sanchez, J. Ramirez -Sobrino, G. Giorgi, op. cit. .
350 S. H. Schwartz, Are There Universal Aspects in the Structure and Contents of Human Values? , în Journal of
Social Issues , vol. 50, nr. 4/1994, pp. 19 -45.
351 Ibidem. .

110 Saltzman, Paula F. Pipes și Martha Daniels352. Autorii menționați examinează diferențele
dintre diferite tipuri de organizații din perspectiva unor variabile precum misiunea și
scopurile organizației, surs ele de finanțare, prioritățile programatice, cultura organizației și
maniera de oferire a serviciilor sociale353. H. R. Ebaugh, J. S. Saltzman, P. F. Pipes și M.
Daniels constată o creștere a eficienței organizațiilor bazate pe credință din perspectiva
servi ciilor oferite beneficiarilor față de ONG -urile organizate pe principii laice354.
O cercetare comparativă efectuată în Lituania – în anul 2014, de către G. Reneve și
E. Dunajevas – între specificul asistenței sociale oferită de organizații non -guvernamentale
laice și cele cu specific religios355 identifică o serie de diferențe între practicile asistențiale,
după cum urmează:
1. Exis tă diferențe semnificative referitoare la motivația practicii, mai ales nivelul
crescut de automotivare a persoanelor care își desf ășoară activitatea în organizații bazate pe
credință, ceea ce poate fi pus pe seama valorilor religioase proprii ale asistenților sociali din
respectivele organizații, care constituie resurse puternice de automotivare.
2. Există diferențe și în ceea ce pr ivește includerea posibililor beneficiari în grupul
țintă și decizia oferirii de servicii sociale către aceștia. S -a remarcat că pentru încadrarea
sau nu a potențialilor beneficiari în grupul țintă, apartenența religioasă a fost un element
determinant în m ai mare măsură în decizia asistenților sociali din organizațiile laice, decât
în decizia celor din cele cu orientare religioasă – creștină în cazul studiului analizat. De
cealaltă parte, oferirea de servicii sociale respectivilor beneficiari de către asist enții sociali
din organizațiile bazate pe credință a avut la bază mai degrabă argumente precum motivația
beneficiarului și valorile acestuia. Conformitatea cu regulile instituționale reprezintă o
valoare modernă, congruentă cu practica laică, în timp ce solidaritatea și valorile altruiste
creștine s -au reflectat mai degrabă în prioritatea acordată beneficiarilor motivați să
primească ajutorul, adică celor care se simțeau în nevoie și solicitau sprijinul asistentului
social.
3. În ceea ce privește evaluarea cazurilor solicitante în activitatea de asistență
socială, profesioniștii din organizațiile cu profil religios o elaborează mai degrabă singuri,

352 H. R. Ebaugh, J. S. Saltzman, P. F. Pipes, M. Daniels, Where's the Religion? Distinguishing Faith -Based
from Secular Social Service Agencies , în Journal for the Scientific Study of Religion , vol. 42, nr. 3/2003, pp.
411-426.
353 G. Reneve, E. Dunajevas, The Differences of Social Work Process in Faith -Related and Secular NGOs , în
Socialinė Teorija, Empirija, Politika ir Praktika , nr. 9/2014, pp. 37 -49, disponibil la:
http://www.journals.vu.lt/STEPP/article/view/3778 (consultat la data de 08.01.2019).
354 H. R. Ebaugh, J. S. Saltzman, P. F. Pipes, M. Daniels, op. cit. , pp. 411 -426.
355 G. Reneve, E. Dunajevas, op. cit. , pp. 37 -49.

111 în timp ce colegii lor din organizațiile laice preferă evaluarea în echipă. Faptul poate fi unul
pozitiv at unci când se bazează pe un set de valori comune și încrederea reciprocă a
angajaților, în situația în care complexitatea cazurilor solicită prezența unei echipe
interdisciplinare. Această diferență poate fi pusă pe seama încrederii diferite pe care
organizați ile din cele două forme o acordă indivizilor, organizațiile bazate pe credință
dezvoltând mai ușor și mai amplu legături interpersonale și profesionale bazate pe
încrederea datorată comuniunii de valori a membrilor.
4. În organizațiile cu profil spiritual se constată o preponderență a metodelor de
lucru în grupuri, prin mediere și oferirea de sprijin material direct, întrucât se pot mobiliza
mai ușor resursele carității. În organizațiile bazate pe credință creștine, lucrul cu grupuri de
beneficiari poate f i pus pe seama valorii creștine acordate grupului, mai ales a celui care
reunește persoane vulnerabile. De asemenea, preferința pentru mediere este pusă pe seama
respectării valorii creștine a iertării, care este mai degrabă împlinită prin reconcilierea
dintre părți. Considerăm că o altă posibilă explicație a predilecției pentru sprijin material
poate proveni din tradiția activității filantropice a Bisericii, care constă printre altele și în
ajutorarea materială și financiară a celor sărmani.
5. Organizați ile bazate pe credință mobilizează toate resursele umane de care dispun
(apropiați, prieteni), într -o măsură mai mare decât în cazul celor laice. Membrii familiilor
sunt incluși în mod egal în rândul persoanelor resursă pentru succesul intervenției.
6. În ceea ce privește evaluarea intervenției sociale, în cazul organizațiilor bazate pe
credință sunt accentuate dimensiuni precum: dezvoltarea stimei de sine, integrarea socială a
beneficiarului, împuternicirea clientului și schimbarea pozitivă obținută. În t imp ce în cazul
organizațiilor laice s -a obținut un scor mai mare față de cele religioase la indicatori precum:
atingerea, chiar și partială, a scopului intervenției și satisfacerea nevoilor beneficiarilor356.
7. Organizațiile bazate pe credință acordă o mai mare importanță beneficiarilor.
75% din personalul organizațiilor bazate pe credință consideră ca fiind important
beneficiarul, și doar 45% din cel din ONG -urile laice declară același lucru, conform
cercetării efectuate de G. Reneve și E. Dunajevas357.
Atât organizațiile ofertante de servicii sociale laice, cât și cele de inspirație
religioasă utilizează în practica socială referiri la simboluri și termeni religioși, chiar dacă
aceștia sunt mai rar întâlniți în orgaizațiile laice. Acest lucru îi determină pe Giedrė Reneve

356 Ibidem.
357 Ibidem .

112 și Eugenijus Dunajevas358 să susțină că organizațiile de asistență socială seculare sunt de
fapt laice doar în ceea ce privește misiunea și obiectivele, dar practicile și modul în care
asistenții sociali se raportează la beneficiari. În fapt , ele sunt dependente de valorile
interioare la care subiecții (asistenți sociali și beneficiari) aderă. În multe cazuri aceste
valori sunt de factură spirituală, creștină.
Această înțelegere postseculară a particularităților asistenței sociale oferită de
organizații de natură creștină permite construcția unor ipoteze de lucru conform cărora în
societatea postseculară, profesionalizarea carității se produce și prin intermediul
organizațiilor bazate pe credință. Efortul de profesionalizare vine în continuar ea și
completarea activităților filantropice, care nu dispar. Practic, serviciile de asistență socială
profesionistă afirmă vocația umanistă a asistenței sociale și o serie de valori particulare de
natură creștină. Toate acestea sunt transformate într -un limbaj laic, accesibil, cu pronunțate
formalizări etice, profesionale. În esență, este vorba de valori profund umane, afirmate din
plin în organizațiile bazate pe credință.
Asistența socială oferită de organizațiile bazate pe credință se desfășoară în limit ele
standardelor de calitate impuse de stat, dar accentul particular pus pe valoarea
beneficiarului ca persoană, pe comunicarea și comuniunea cu acesta particularizează și
eficientizează încărcătura socială.
III.2.2. Caracteristicile organizațiilor bazate pe credință și tipologie
Sider și Unruh359, în lucrarea Typology of Religious Characteristics of Social
Service and Educational Organizations and Programs, arată că lipsa unei definiții clare a
termenului organizație bazată pe credință –faith-based organizat ion- aduce o serie de
neajunsuri în ceea ce privește analiza eficienței activităților sociale pe care acest tip de
organizație le prestează. Fără o identificare clară a rolului pe care credința religioasă îl
joacă în apariția și dezvoltarea organizației ba zate pe credință, precum și în dezvoltarea
programelor sociale și oferirea de servicii, se poate ajunge la supra sau subreprezentarea
dimensiunii religioase a acesteia360. Spre exemplu, acolo unde legislația prevede
neacordarea unor finanțări publice organiz ațiilor religioase361, această interdicție nu ar

358 Ibidem .
359 Pentru detalii, a se vedea R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134.
360 Pentru detalii, a se vedea W. van der Merve, I. Swart, J. Hendriks, Faith -Based Organisations in the Context
of Social Welfare and Development in South Africa: Towa rds a Conceptualisation , în Social Work/Maatskaplike
Werk , vol. 45, nr. 2/2014.
361 Pentru detalii, a se vedea R. Necula, op. cit ., pp. 69.

113 trebui să se aplice organizațiilor care, deși sunt înființate de persoane care aparțin unor
medii religioase, prin practica socială desfășurată, serviciile oferite362, dar și modalitatea de
organizare și managem ent363, nu sunt dependente de organizația religioasă364 care le -a
înființat, iar acestea ar trebui să aibă acces ca orice alt ONG la finanțări publice365. În fapt,
finanțările publice ar trebui să fie corelate doar cu profesionalismul acordării serviciilor
socia le și condiționate de calitatea acestor servicii366. Această calitate ar trebui evaluată și
atestată prin instrumente cum sunt acreditarea și licențierea serviciilor sociale, inspecția
socială etc.
Caracteristicile organizațiilor bazate pe credință, aduse î n discuție de Sider și
Unruh367, sunt:
1. Misiunea și actele constitutive ale organizației. Se are în vedere dacă în
formularea documentelor care descriu misiunea organizației, inclusiv statutul
acesteia, sunt utilizați termeni având conotație religioasă sau da că limbajul în care
obiectivele organizației sunt formulate are specific religios. Modul în care
misiunea și obiectivele sunt formulate poate atrage sau îndepărta membri,
personal, beneficiari, sponsori etc.
2. Fondatorii și istoricul organizației. Aceste asp ecte arată existența unei conexiuni
cu un grup religios sau cu o congregație, fie în trecutul organizației, fie chiar în
momentul actual al funcționării acesteia. Dincolo de istoricul organizației, un
element definitoriu îl constituie afilierea acesteia, î nțeleasă ca o relație deosebit de
apropiată cu o altă entitate sau agenție – cu o Biserică în cazul de față -, care
conferă organizației un statut legal, o structură administrativă și managerială,
organizația putând fi dependentă de organizația de afilier e, inclusiv în ceea ce
privește resursele necesare funcționării. Nu toate organizațiile bazate pe credință
sunt formal afiliate unui cult religios, în timp ce cultele religioase pot alege să

362 Pentru detalii, a se vedea Ș. Cojocaru, D. Cojocaru, Naturalistic Evaluation of Programs. Parents' Voice in
Parent E ducation Programs , în Transilvanian Review of Administrative Sciences , nr. 33E/2011, pp. 49 -62; D.
Cojocaru, Ș. Cojocaru, Conditions for Developing the National Program for Parent Education in Romania , în
Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 34 /2011, pp. 144 -158.
363 Pentru detalii, a se vedea Ș. Vlăduțescu, Persuasive Way of Communicational Propaganda , în International
Letters of Social and Humanistic Sciences , nr. 31/2014, pp. 37 -45.
364 M. Cucu, O. Lența, Conceptual Reference P oints in Thomas Aquinas's Theological Thinking , în A. Sandu, A.
Frunza, T. Ciulei, G. Gorghiu, A. Petrovici, Rethinking Social Action. Core Values , proceedings a celei de a VI –
a ediții a Conferinței Științifice Internaționale Lumen RSACV 2015, 16 -19 aprili e, Editografica, Bologna, 2015.
365 Pentru detalii, a se vedea S. R. Smith, M. R. Sosin, The Varieties of Faith -Related Agencies , în Public
Administration Review , vol. 61, nr. 6/2001, pp. 651 -670.
366 Pentru detalii, a se vedea C. Ignătescu, op. cit ., pp. 75 -82.
367 Pentru detalii, a se vedea R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 121 -124.

114 deruleze programe sociale în mod direct, fără a le exterioriza su b forma unor
organizații. Atât servciile oferite direct de cultele religioase, cât și organizațiile
care, deși au o clară latură religioasă sau spirituală, nu sunt formal afiliate unui
cult, sunt incluse în rândul organizațiilor bazate pe credință și anali zate ca atare368.
3. Structurile administrative și de control. Acest aspect are importanță în
evaluarea gradului în care organizația este controlată de către reprezentanții
cultului respectiv, a rolului pe care îl joacă reprezentanții cultului în
managementul o rganizației, în selecția personalului, a managementului general și
a managementului de linie. Este evaluată necesitatea pentru membrii
managementului organizației să adere la respectivul cult religios, să aibă o poziție
socială în cadrul cultului, să adopt e un stil de viață specific. Se urmărește apoi
modul în care este selectat personalul organizației și maniera în care apartenența
religioasă joacă sau nu un rol în selecția membrilor, a personalului angajat sau a
voluntarilor. Se urmărește dacă există sau nu proceduri separate de selecție a
personalului care în activitatea sa îndeplinește roluri cu valoare spirituală,
religioasă, și a celor a căror roluri sunt de natură seculară. Dacă în selecția
personalului care îndeplinește roluri cu valoare cultuală sau spirituală nu se pune
în discuție discriminarea pe criterii religioase, în unele legislații, cum este cea
americană, celelalte poziții care nu implică o specializare religioasă și nu sunt
direct implicate în înfăptuirea misiunii religioase a organizației ar trebui să fie
deschise oricărei persoane, evitându -se astfel discriminarea pe criterii de
apartenență religioasă.
4. Suportul, inclusiv financiar, primit de organizație. Analiza surselor de
finanțare și a resurselor la care organizația are acces vizeză in fluența pe care o au
diferiți finanțatori publici sau privați la care organizația apelează asupra elaborării
și implementării programelor acesteia. Când finanțatorul este exclusiv cultul
religios căruia organizația îi este afiliată, programele organizației au de regulă un
conținut religios mai important decât atunci când organizația apelează la alte surse
de finanțare, inclusiv la cele publice, situație în care trebuie să își adapteze
conținutul programelor la cerințele finanțatorului, inclusiv prin limitar ea
conținutului religios expres al acestora, fapt ce este considerat o formă de laicizare
a cerințelor respective.

368 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., p. 121.

115 5. Practicile religioase ale staff -ului Organizației. Se are în vedere participarea
obligatorie sau voluntară a membrilor și a staff -ului organi zației la practici
religioase. Atunci când personalul și membrii conducerii organizației participă
frecvent la diverse tipuri de activități de cult sunt, astfel, practicanți ai respectivei
religii. Acest lucru se va transfera în practicile pe care orgaizaț ia le
implementează, chiar dacă acestea se doresc a fi în esența lor cât mai uniforme cu
cele practicate în organizații laice similare ca obiect de activitate. O serie de patru
caracteristici sunt considerate esențiale pentru determinarea conținutului reli gios
al programelor sociale oferite de organizație: mediul în care acestea se desfășoară.
Prima caracteristică este că aceste organizații sunt organizate în spații aparținând
congregației religioase sau în alte spații deținute de organizație. O a doua
caracteristică este dată de existența în spațiul unde funcționează organizația a
simbolurilor religioase și obiectelor de cult – de genul icoanelor, crucifixului etc.
A treia caracteristică ține de existența sau inexistența unor activități cu caracter
religios în cadrul serviciilor oferite de organizație – rugăciunea de dimineață, de
seară, participarea în comun la slujbe, lectura publică sau invitația la lectură a
unor texte sacre sau cu conținut religios, consilierea spirituală etc. – și
obligativitatea parti cipării beneficiarilor la acestea. În ceea ce privește integrarea
componentelor religioase în cadrul programlor și serviciilor oferite de organizație,
ca o a patra caracteristică, sunt identificate cinci forme distincte. Participarea
implicită la serviciil e religioase este una dintre aceste forme, caz în care serviciile
sunt oferite în context religios și reprezintă practici precum rugăciunea de seară
sau de dimineață etc. O altă formă de manifestare a elementului religios este dată
de faptul că activitățil e sunt comune și participarea la acestea este de la sine
înțeleasă – pe bază de invitație, în cursul oferirii serviciilor beneficiarii fiind
invitați să participe la diverse servicii religioase oferite de către cultul din care
face parte organizația sau că reia aceasta îi este afiliată. O altă formă de integrare a
componentei religioase în activitatea organizației este participarea relațională la
activitățile religioase – pe baza relațiilor create între staff -ul organizației și
beneficiari, aceștia acceptând sau chiar solicitând să participe la servicii cu
caracter religios la care membrii staff -ului participă în mod current. O ultimă
formă de manifestare a elementului religios este situația în care activitățile sunt
integrate opțional – când serviciile relig ioase sunt integrate în cele generale cu
caracter social oferite beneficiarilor, dar participarea la acestea este voluntară (de

116 exemplu consilierea spirituală, participarea la diferite slujbe sau ceremonii
religioase destinate special respectivilor benefic iari, cum ar fi înmormântarea
unuia dintre beneficiari, participarea la liturghie urmată de euharistie etc.) și
activitățile sunt integrate în mod obligatoriu (atunci când serviciile sociale sunt
oferite condiționat de participarea la evenimente sau ceremo nii cu caracter
religios). O altă dimensiune a analizei vizează caracterul explicit sau latent al
conținutului religios implicat în programele sociale oferite.
6. Legătura prezumată dintre conținutul religios al programelor sociale
implementate și rezultatele așteptate pentru sau de către beneficiari. Unele
organizații, cu un pregnant caracter misionar, condiționează rezultatul
programelor lor de componenta religioasă, de exemplu convertirea beneficiarului
la respectiva credință369.
Sider și Unruh arată că o se rie de autori pornesc în definirea conceptului de
organizație bazată pe credință de la conținutul religios al programelor derulate de
organizații, alții iau în considerare modelul de organizare și funcționare al acestora, ele
putând fi independente sau sub controlul instituției de cult, ori raportarea la conținutul
religios și la istoricul religios al organizației. Pornind de la înțelegerea conținutului religios
al unei organizații ca având o natură multidimensională, autorii sugerează o tipologie care
să cuprindă toate aceste aspecte și să le ordoneze pe o serie de axe, de la organizații
puternic infuzate de conținut religios, până la cele care se revendică de la organizații de
natură religioasă, dar care funcționează într -o manieră laică370.
Conform criteri ilor de clarificare a organizațiilor bazate pe credință uidentificate de
Sider și Unruh371, se pot distinge cinci categorii de astfel de organizații:
 faith -saturated – saturate de credință;
 faith -centred – centrate pe credință;
 faith -related – legate de cred ință;
 faith -background – originate în credință;
 faith -secular partnership – parteneriatul religios -secular;
 secular – seculare.

369 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 121 -124.
370 Ibidem , pp. 110 -116.
371 Ibidem .

117 III.2.2.1. Tipuri de organizații bazate pe credință conform modelului lui Sider și Unruh
Pentru a clarifica specificul organizaț iilor bazate pe credință, Sider și Unruh
identifică o serie de cinci categorii de organizații bazate pe credință ( faith -based
organizations ):
1. Organizații cu un puternic accent religios (faith -permeated organizations) și
organizații centrate pe credință (faith -based organizations) . În acest caz se constată cea
mai strânsă relație dintre programele desfășurate de organizație și elementul religios, faptul
fiind exprimat în mod clar în misiunea organizației. Selecția staff -ului implicat în
programele acestei a și – cel puțin parțial – a beneficiarilor este influențată de afilierea
religioasă a acestora. Comitetul director sau factorii decizionali sunt direct implicați în
activitatea Bisericii, fiind în cele mai multe cazuri oameni ai Bisericii sau chiar ierarh i ai
acesteia. Conținutul religios al programelor este obligatoriu și considerat necesar pentru
succesul programelor sociale desfășurate de organizație. Finanțarea programelor este, în cea
mai mare parte, bazată pe fondurile provenite de la organizația rel igioasă de care aparține
organizația. Relațiile organizației cu alte organizații, fără apartenență confesională sau cu
altă apartenență confesională, sunt de multe ori reduse, dacă nu chiar inexistente372.
2. Organizațiile afiliate unor instituții religioas e (faith -affiliated organizations)
păstrează în misiunea lor o serie de elemente de natură spirituală, a căror îndeplinire este
considerată de multe ori drept o condiție a derulării programelor organizației. Fondatorii,
persoane fizice sau juridice aparțin ând comunității religioase, păstrează o influență
semnificativă asupra activității acesteia, dar membrii comitetului de conducere, deși în
majoritate aparțin unei religii, nu sunt în mod necesar parte dintre ierarhii religioși.
3. Organizații originate în activități religioase (faith -background organizations) și
parteneriatul religios secular (faith -secular partnerships ) sunt organizațiile originate în
activități de natură religioasă373, care păstrează în istoricul lor o serie de referințe la valori
religioa se, dar acționează în manieră secularizată. Conținutul programelor și deciziile
privind activitatea organizației, selecția personalului și a beneficiarilor nu mai sunt în
niciun fel corelate cu apartenența religioasă. În spațiul protestant, acest fapt este destul de
vizibil. El se produce sub impactul necesității susținerii și finanțării activității într -un climat
religios. Astfel, s -a trecut la un management laicizat, renunțând la conținutul spiritual al

372 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 121 -124; D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, op. cit. , pp. 65 -83; W.
van der Merve, S. Ignatius, J. Hendriks, op. cit.
373 Pentru detalii, a se vedea J. D. Marx, F. Hopper, Faith -Based vs. Fact -Based Social Policy: The Case of Teen
Pregnancy Preven tion, în Social Work , vol. 50, nr. 3/2005, pp. 280 -282.

118 activității lor374. Parteneriatele dintre organizații centrate pe credință și organizații laice își
desfășoară activitatea de obicei într -o manieră seculară, organizațiile cu origine sau
apartenență religioasă adoptând în general un tip de discurs și practici laice.
III.2.2.2. Criterii de tipologizare a orga nizațiilor bazate pe credință
Smith și Sosin375 arată că organizațiile bazate pe credință diferă în mod semnificativ
unele de altele, în funcție de:
 tăria relațiilor de credință implicate de apartenența la organizație;
 relația dintre organizațiile bazate pe credință și cultul căreia îi este afiliată;
 religiozitatea sau spiritualitatea organizațională;
 structura internă a organizațiilor.
Grupul de Lucru pentru Nevoile Umane și Inițiative Comunitare Bazate pe
Credință376 a dezvoltat o tipologie similară cu cea a lui Sider și Unruh, clasificând
organizațiile în șase categorii, în funcție de gradul și maniera de implicare a elementului
religios în misiunea și activitatea organizației:
 saturată de credință – faith -saturated – (întreg staff -ul este credincios
pract icant, iar programele includ în mod obligatoriu conținut religios);
 centrată pe credință – faith -centred – (marea majoritate a staff -ului este
credincios practicant, dar nu întregul staff, iar programele religioase se
desfășoară cu caracter de constanță, însă participarea la acestea nu este
obligatorie);
 legată de credință – faith-related – (pot apărea simboluri religioase în cazul
unora dintre programe, dar nu în mod necesar, nu este solicitat staff -ului
apartenența sau aderența la respectivul cult, cu e xcepția liderilor organizației,
iar programele nu includ mesaje sau activități de natură religioasă expresă);
 originată în credință – faith -background – (nu mai includ niciun material sau
simbol religios, aratând și funcționând ca o organizație seculară în ciuda
patrimoniului spiritual deținut, cu care adeseori se promovează);

374 Pentru detalii, a se vedea D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, op. cit. , pp. 65 -83.
375 S. R. Smith, M. Sosin, op. cit. , pp. 651 -670.
376 Working Group on Human Needs and Faith -Based and Community Initiatives, Finding common ground: 29
recommendations of the Working Group on Human Needs and Faith -Based and Community Initiatives ,
disponibil la: http://www.working -group.org (consultat la data de 19.01.2019).

119  parteneriat religios -secular – faith -secular partnership – (organizații în care
atât personalul, cât și finanțarea, sunt puse în comun ca urmare a colaborării
congregației religioa se cu organizații din mediul laic);
 seculară – secular – (deși este posibil să fi avut o origine religioasă, atât tip
de organizații funcționează fără conținut religios, atât la nivelul staff -ului,
cât și al programelor, iar în plus nu își promovează conți nutul religios
existent în trecutul sau în prezentul organizației).
Clarke377 clasifică organizațiile bazate pe credință după maniera activă sau pasivă,
persuasivă sau excluzivă în care elementul religios este exprimat de către organizație în
programele sal e și în discursul public care emană de la aceasta.
La rândul său, Johnsen378 consideră apartenența religioasă ca fiind subsidiară, din
perspectiva serviciilor sociale oferite, principiilor umanitare care animă organizația. Aceste
principii au, desigur, o or igine religioasă, dar ele însele sunt operaționalizabile și în lipsa
elementelor de credință. Aceste principii acționează în sens motivațional pentru staff -ul
organizației, fiind capabile să mobilizeze suportul public pentru cauza susținută de aceasta,
dar nu în numele religiei, ci a umanismului în sine, ceea ce face ca organizația să nu se
aștepte în mod necesar la convertiri și să nu îi excludă pe cei de altă confesiune sau fără
nicio confesiune de la serviciile oferite379. Deși această abordare reprezintă un efect al
secularizării mentalității ofertanților de servicii sociale, chiar a celor de la nivelul
organizațiilor bazate pe credință , ea vine în consens cu umanismul fundamental și toleranța
credinței creștine, care pune îngrijirea străinului înaintea ne cesității convertirii sale.
III.3. Management, calitate și eficiență în cadrul organizațiilor bazate pe
credință în Biserica Ortodoxă Română
Fără îndoială, organizațiile cu profil religios au un rol important și în activitatea de
antreprenoriat, cu trimit ere clară la economia socială. Iuliana Conovici și colaboratării săi
analizează rolul organizațiilor cu profil religios din România în activitățile de economie

377 G. Clarke, Faith -Based Organizations and International Development: An Overview , în G. Clarke, M.
Jennings, Development, Civil Society and Faith -Based Organizations: Bridging the Sacred and the Secular ,
Palgrave Macmillan, New York, 2008.
378 S. Johnsen, op. cit ., pp. 413 -430.
379 Ibidem , pp. 414 -431.

120 socială380. Lucrarea analizează semnificația termenilor de organizație cu profil religios și
organ izație religioasă , precum și modalitatea în care aceste tipuri de organizații se implică
în activități de antreprenoriat social381. Organizațiile cu profil religios includ, conform
studiului citat, atât cultele religioase propriu -zise, cât și ONG -urile înfii nțate382 de culte sau
de către persoane religioase, a căror activitate este apropiată de cea a unui cult religios.
Deși autorii propun o suprapunere între conceptul de organizație religioasă și cel de
organizație cu profil religios , suprapunerea nu este tota lă. Organizațiile cu profil religios
includ și organizațiile care au avut o origine religioasă, dar care în momentul actual
funcționează pe principii seculare și, respectiv, parteneriatele dintre organizațiile religioase
și cele seculare383.
Sunt puse în e vidență o serie de elemente istorice cu privire la originea spirituală a
activităților de economie socială. În literatura românească se arată că “în contextul lumii
moderne, economia socială a revenit în actualitate nu doar la nivelul argumentărilor
filoso fice, al ideologiilor ci și în planul acțiunii practice”384. O mențiune importantă este
aceea că analiza activităților de antreprenoriat social se extinde dincolo de simplele ateliere
și activități de reinserție. Persoanele în dificultate, mai ales cu defici ențe senzoriale sau
motorii, sunt angajate. Tot aici adăugăm activitățile complexe de tip non -profit, destinate
integrării sociale a persoanelor în dificultate și care apelează la aceștia ca persoane –
reusursă, fiind ilustrată astfel transferabilitatea soci ală a experiențelor organizațiilor bazate
pe credință către și dinspre mediul ONG -urilor laice. Alături de tradiționalele instituții de
economie socială, sunt incluse și serviciile sociale prestate de furnizori privați, instituții de
învățământ privat de i nteres public etc.
În acest fel, cultele religioase:
 sunt simultan instituții recunoscute de stat în scopul derulării activității
religioase, care include și activitatea socială ce derivă din misiunea socială a
Bisericii;
 acționează, însă, ca organizații de sine stătătoare, în calitatea lor de ofertanți
de servicii social -filantropice;

380 I. Conovici, Organizațiile cu profil religios angajate în economia socială în România, Editată de Institutul de
Economie Socială, București, 2013.
381 Pentru detalii privind economia socială , a se vedea D. Șoitu, Investiția socială: dincolo de vulnerabilitate
prin empowerment , în Revista de Economie Socială , nr. 4/2013, pp. 3 -20.
382 Pentru detalierea funcționării ONG -urilor ieșene, a se vedea A. Netedu, D. Stan, R. Asiminei, C. Morariu, C.
Anghel, ONG -urile ieșene. Realitate și potențial în dezvoltarea locală , Editura Junimea, Iași, 2011.
383 D. Buzducea, Sisteme…, op. cit., pp. 169 -172.
384 C. Gavriluță, Mentalitate și construcție ideologică în economia socială , în Revista de economie socială , nr.
1/2016, p. 49.

121  sunt, astfel, omologate organizațiilor, mai exact organizațiilor cu profil
religios.
Organizațiile cu profil religios (culte sau ONG -uri) se impl ică în marea majoritate a
sfereor e economiei sociale: servicii sociale și cu caracter medical, activități cu scop
educativ și cultural, activități de natură economică, care vor avea finalitate socială (fabrici
de veșminte de cult, obiecte artizanale etc ).385
Printre principalele rezu ltate obținute de echipa coordonată de Iuliana Conovici
reținem o înțelegere neuniformă a conceptului de economie socială, a extensiunilor și
limitelor acestuia. Faptul generează în practică atitudini diferite față de multiplele practici
incluse în economi a socială, inclusiv față de voluntariat, serviciile sociale oferite de
organizațiile cu profil religios etc. Un astfel de exemplu de organizație cu profil religios în
care se desfășoară programe de voluntariat activ în beneficiul persoanelor defavorizate î l
constituie organizația Solidaritate și speranță din Iași .386
Conceptul de economie socială a înglobat trei definiții:
1. capacitate organizatorică a instituțiilor de a investi profitul generat de
activitățile lor comerciale în proiecte de utilitate socială, eventual prin
implementarea sistemului de coplată;
2. reinserție profesională, prin intermediul unor instituții publice sau private cu
acest scop, a persoanelor aflate în categorii profesionale dezavantajate;
3. întreprinderi a căror activitate are profil soc ial387.
Utilitatea publică a serviciilor oferite de organizație a fost acceptată de toți
participanții la focus -grupuri, în timp ce ideea de democrație internă în cadrul acesteia nu a
fost luată în discuție, fiind considerată un element de specific organiza toric al fiecărei
organizații. În general, organizațiile cu profil religios, indiferent cărui cult aparțin, au un
număr mic de angajați, activitatea și buna funcționare a acestora bazându -se pe forța de
muncă a voluntarilor388.
De asemenea, s -a observat o d imensiune religioasă profundă a activității de
economie socială promovată de organizațiile cu profil religios a căror reprezentanți au
participat la focus -grupurile din cadrul cercetării. Motivația religioasă este fundamentală
pentru practică, iar metodele de lucru includ activități de consiliere spirituală, practici

385 I. Conovici, op. cit. , p. 29.
386 A se vedea site -ul oficial al organizației: http://www.fundatiasolidaritatesisperanta.ro/
387 I. Conovici, op. cit. , p. 75.
388 Ibidem , p. 76.

122 liturgice, cateheză. În ceea ce privește deciziile cu privire la implementarea programelor
sociale, în cazul majorității organizaților, fondatorul este cel responsabil, urmat de
Consiliul direc tor bisericesc. Asistenții sociali, în organizațiile în care există, au în general
o putere de decizie redusă în ceea ce privește implementarea programelor organizației.
Interesant este faptul că este semnalată în mod frecvent ideea de decizie colectivă, c are se
preferă a fi consensuală și nu majoritară389.
Concluzii
Societatea postseculară nu contestă separarea statului de religie în sine, ci
eliminarea stakeholderilor cu afiliere religioasă și, odată cu aceștia, a unor publicuri
semnificative din dialogul social, constituind astfel un element de deficit democratic.
Recunoașterea rolului social al religiei începând cu anii ’90 a avut loc în primul rând în
SUA și Marea Britanie, iar ulterior s -a răspândit în întreaga lume. Rolul social al religiei
este exerci tat printr -o componentă particulară a societății civile, intitulată organizația bazată
pe credință. Nu există o definiție unanim acceptată în literatură a acestui tip de organizație,
dar în principal se consideră că din acest tip de organizații fac parte c ele afiliate unor culte
religioase sau care în misiunea lor, fie chiar și istorică, au avut declarate valori și practici
originate în religie sau spiritualitate în general. Pentru prezenta lucrare, am inclus în
definiția operațională a organizațiilor bazat e pe credință atât organizațiile înființate în
cadrul Bisericii, cât și serviciile sociale oferite direct de parohii, episcopii sau protopopiate.
Recunoașterea importanței sociale a activității desfășurate de organizațiile bazate pe
credință vine în condi țiile reconsiderării rolului religiei în societate și a recunoașterii
eșecului separării complete a societății seculare de religie, în contextul societății
postseculare390. Dezbaterea cu privire la rolul organizațiilor bazate pe credință în oferirea
servicii lor sociale este una de amploare în sociologia contemporană a religiilor391. În fapt,

389 I. Conovici, op. cit. , p. 77.
390 M. Barbato, F. Kratochwil, Habermas’s Notion of a Post -Secular Society. A Perspective from International
Relations, în EUI Working Paper MWP, nr. 25/2008, disponibil la:
http://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/9011/MWP_2008_25.pdf?sequence=1&isAllowed=y (consultat la
data de 11.10.2018) ; J. Habermas, T. Blair, R. Debray, Secularism’s Crisis of Faith , disponibil la:
https://archive.kenan.ethics.duke.edu/religion/files/2017/04/Habermas -Notes -on-Post-Secular -Society.pdf
(consultat la data de 03.02.2019).
391 M. Weber, Introducere…, op. cit. ; D. Buzducea, Aspecte…, op. cit. ; A. Bäckström, G. Davie, The WREP
Project: Genesis, Structure and Scope , în A. Bäckström, G. Davie, N. Ergardh, P. Pettersson (eds.), Welfare and
Religion in 21st Century Europe , vol. I, Configuring the Connections , Ashgate Publishing, Farnham, 2010; D.
Ellenson, What Makes a Jewish Organization Jewish? , în Journal of Jewish Communal Service , vol. 81, nr. 3 –

123 comunitățile religioase și liderii acestora nu au fost excluși de la dezbaterile publice,
dovadă fiind existența unor partide de sorginte creștin -democrată, cu o activitate politică
eficientă la nivelul Uniunii Europene, sau influența establishmentului american și a
grupurilor conservatoare traditionalist -creștine asupra Congresului SUA.
Asistenții sociali care acționează pe baza paradigmei postseculare recunosc acțiunea
socială bazată pe credință ca un model de îngrijire alternativ față de cel birocratic și
consumerist existent atât în sectorul public, cât și în cel privat. Concluzionăm că asistența
socială postseculară392 constituie un model ce poate sta la baza unor politici sociale care să
înlocuiască hegemonia neo -liberală a secularismului birocratic, prin cultivarea
comunitariană a binelui public393.

4/2006, pp. 129 -132; E. Jeppsson Grassman, Welfare in Western Europe: Existing Regime s and Patterns of
Change , în A. Bäckström, G. Davie, N. Ergardh, P. Pettersson (eds.), Welfare and Religion in 21st Century
Europe , vol. I, Configuring the Connections , Ashgate Publishing, Farnham, 2010.
392 ,,Post -secular social work”, în engleză în origi nal.
393 J. Shaw, op. cit. , pp. 412 -429.

124 CAPITOLUL IV.
METODOLOGIA CERCETĂRII PRIVIND STADIUL DEZVOLTĂRII
ȘI INSTIUȚIONALIZĂRII CARITĂȚII ÎN ARHIEPISCOPIA IAȘILOR
IV.1. Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării
Pornind de la literatura de specialitate existentă în domeniul carității, filantropiei și
asistenței sociale moderne, specializate și urmărind cadrul legal, legislativ în care
funcționează organizațiile baza te pe credință în spațiul românesc, am dorit să configurăm o
imagine cât mai fidelă a actului filantropic și a asistenței sociale derulate de Biserica
Ortodoxă Română, în special în Arhiepiscopia Iașilor. Cercetarea poate reprezenta un punct
de plecare în gândirea unor programe noi de asistare, dar poate fi utilă mai ales în găsirea
unor resurse adecvate în vederea profesionalizării și eficientizării ac tului filantropic și de
suport în societatea contemporană.
Scopul cercetării este, prin urmare, acela de a creiona o analiză a specificităților
actului caritabil și de asistare socială în B.O.R.. în cadrul procesului de profesionalizare în
asistența socială.
Pentru a realiza scopul propus, am încercat să răspundem unor întrebări care s -au
concretizat în obiec tive ale cercetării noastre:
O1. Identificarea specificului și a semnificației atribuite activității social -filantropice
a B.O.R. în diferite medii ale Arhiepiscopiei Iașilor.
O2. Identificarea semnificațiilor atribuite profesionalizării carității, corelat ă cu
profesionalizarea serviciilor sociale ale B.O.R.
O3. Identificarea stadiului și a particularităților profesionalizării serviciilor sociale
oferite de B.O.R în Arhiepiscopia Iașilor.
O4. Clarificarea rolurilor preotului în procesul de îmbinare a filan tropiei cu
serviciile profesionalizate.
O5. Identificarea unor noi soluții în dezvoltarea și adaptarea seviciilor sociale
oferite în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor.
O6. Construcția unui model teoretic cu privire la desfășurarea activității social –
filantrop ice și asistențiale a organizațiilor bazate pe credință care activează în cadrul sau cu
binecuvântarea B.O.R.

125 Ipotezele cercetării sunt:
 Ipoteza I1 – Activitatea social -filantropică și cea de asistență socială specializată sunt
văzute ca un continuum, dis tincția între acestea făcându -se mai degrabă pe baza
nivelului de participare, decât a gradului de profesionalizare a serviciilor.
 Ipoteza I2 – Activitatea social -filantropică din B.O.R. se desfășoară după modelul
organizațiilor de tipul celor pătrunse de credință ( faith-permeated organizations ).
 Ipoteza I3 – Profesionalizarea serviciilor social -filantropice și asistențiale în cadrul
B.O.R. se face prin adăugarea unei dimensiuni spirituale la valorile laice ale
profesiilor asistențiale.
 Ipoteza I4 – Profesi onalizarea serviciilor sociale este privită ca un risc de laicizare a
acestora.
 Ipoteza I5. Serviciile social -filantropice oferite de B.O.R. în calitate de organizație
bazată pe credință sunt condiționate de apartenența și participarea beneficiarilor la
religia creștină.
 Ipoteza I6. Asistența socială și filantropică primită de beneficiari din partea B.O.R.
este complementară cu cea primită din partea statului român și/sau din partea altor
organizații.
 Ipoteza I7. Preotul are rolul central în inițierea oferi rii serviciilor sociale și
filantropice în cadrul Bisericii.
IV.2. Universul cercetării
Cercetarea a avut în atenție studiul activităților de asistență socială și de filantropie
realizate în regim instituțional (acreditat sau neacreditat) și cele realizat e informal,
neinstituționalizat, în Arhiepiscopia Iașilor.
Astfel, am avut în atenție:
 cele 13 protopoiate ale Arhiepiscopiei (dintre acestea, 3 nu au servicii acreditate);
 1221 de parohii ale Arhiepiscopiei;
 94 de mănăstiri și schituri.
Au fost inv estigați mai mulți actori sociali care au legătură directă cu practicile
instituționalizate sau nu de asistare socială:
 preoți care oferă servicii profesionalizate licențiate și acreditate;
 preoți și stareți care oferă servicii de filantropie și asista re socială instituționalizate
și care nu sunt licențiate sau acreditate, dar care posedă toate avizele de funcționare;

126  asistenți sociali care își desfășoară activitatea în programele de asistare socială
derulate de Biserică.
IV.3. Designul metodologic
Cercetarea noastră are în primul rând un caracter exploratoriu, dar se poate înscrie la
fel de bine în categoria cercetare -acțiune394. Datorită naturii exploratorii a acestei cercetări,
s-a considerat necesară utilizarea unui design metodologic mixt, bazat at ât pe o cercetare
de factură calitativă, cât și cantitativă, ce a avut la bază ancheta sociologică prin
chestionar . La baza discursului metodologic a stat mixul metodologic indicat anterior.
De asemenea, ancheta sociologică prin chestionar a urmărit să ide ntifice și modul
în care se manifestă filantropia în comunitățile parohiale care nu au servicii sociale
acreditate și ce aduce în plus, ca și acțiune inițiată de preot. Astfel, am urmat ceea ce Lewin
afirma încă din 1952: ”pentru a înțelege și schimba anum ite practici, specialiștii din
domeniul social trebuie să includă practicieni în toate fazele cercetării” .395 În acest context
am ținut seama de caracteristicile cercetării -acțiune, așa cum au fost evocate încă de la
început de K. Lewin:
• caracterul partici pativ al cercetării noastre – subiecții investigați nu sunt
simpli observatori, ci practicieni cu experiență în domeniul filantropiei și asistenței sociale,
în plus, experiența mea în evaluarea actelor de filantropie și asistență socială din Eparhia
Iașilo r mă plasează în egală măsură în poziția de cercetător obiectiv, dar și de persoană
implicată în domeniul studiat;
• impulsul democratic despre care vorbește K. Lewin are, în cazul cercetării
noastre, imaginea unui eșantion vast, care cuprinde coordonatori de centru, persoane
angajate, dar și beneficiari; toți cei care au dorit, au avut șansa să facă parte din eșantion;
• contribuția cercetării noastre la programul cercetării și practicii în domeniul
asistenței sociale, credem noi, dar și schimbarea socială pe care ar putea să o determine prin
simplul fapt al investigării fenomenului studiat; în acest sens, am remarcat cu bucurie o
oarecare surprindere și preocupare a persoanelor investigate cu privire la întrebările puse;

394 Asupra metodei cercetare -acțiune se oprește V. Miftode, în articolul Metoda cercetare -acțiune , în Revista de
cercetare și intervenție socială , nr. 1/2003. Ideea se regăsește și la alți autori: N. Sanford, Whatever H appened
to Action Research? , în Journal of Social Issues , vol. 26, nr. 3/1970, pp. 3 -23; S. Chelcea, op. cit. , p. 150; K.
Lewin, Action Research and Minority Problems , în G.W. Lewin (ed.), Resolving Social Conflicts , Harper and
Row, New York, 1948. Kurt Le win, de altfel, este și fondatorul metodei cercetare -acțiune.
395 K. Lewin, Group Decision and Social Change , în G. E. Swanson, T. M. Newcomb, E. L. Hartley, Reading in
Social Psichology , Holt, New York, 1952, pp. 197 -211.

127 reacțiile verbale și nonverbale ale acestora au demonstrat o intensă preocupare și o anume
dorință de a contribui la o mai bună funcționare a sistemului filantropic și de asistare
socială.
Designul metodologic nu conține, în partea de debut, așa cum se obișnuiește în
cercetarea clasică, ip oteze de cercetare. Ele s -au cristalizat pe parcursul cercetării, urmând
metoda inductivă pe care o presupune Grounded Theory. Astfel, mixul de metode
cantitative și calitative pe care l -am folosit m -au ajutat să pătrund mai bine fenomenul
studiat, demersu l fiindu -mi de un real folos și ca cercetător, dar și ca practician în domeniul
asistenței sociale.
Sintetic, metodele folosite au fost următoarele:
• documentarea;
• observația;
• interviul;
• chestionarul.
IV.3.1. Documentarea
Ca tehnică principală396, doc umentarea , mi-a servit în mai multe etape ale cercetării,
iar documentele folosite au fost diferite:
Documente bibliografice:
Este vorba de un număr de 80 de cărți, 210 de articole și studii. În plus, lucrarea mea
conține și un număr de referințe bibliogra fice consultate pe site -uri de specialitate.
Documentarea bibliografică mi -a servit atât în partea teoretică, cât și în partea practică și de
interpretare a rezultatelor.
Documente statistice și hărți:
Documentele statistice m -au ajutat să creionez o imagi ne cât mai corectă asupra
activităților sociale și filantropice în cadrul Bise ricii. Aș remarca aici cele trei rapoarte ale
B.O.R. din perioada 2015 -2018397 privind activitatea socială și filantropică a Bisericii.
Acestora li se adaugă o mulțime de date și i nformații privind numărul de centre acreditate din
Arhiepiscopia Iașilor398.

396 V. Miftode, Tratat de asistență s ocială. Protecția populațiilor specifice și automarginalizate , Editura Lumen,
Iași, 2014.
397 Arhiepiscopia Iașilor , Darea de seamă …l, 2019, op. cit.; Idem , Darea de seamă …, 2018, op. cit.; Mitropolia
Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filant ropia creștină …, 2017 , op. cit.; Idem , Filantropia Creștină ,
2016, op. cit.; Idem , Filantropia Creștină …, 2015, op. cit.
398 M. Cricovean, op. cit. , p. 149. S. Ionițe, op. cit ., p. 3 și urm.

128 Tabel IV .1. – Protopopiate și parohii din Arhiepiscopia Iașilor399
ARHIEPISCOPIA IAȘILOR
Nr. crt. Protopopiate Număr de parohii
1 Protopopiat Iași I
105
2 Protopopiat Iași II
103
3 Protopopiatul Iași III
138
4 Protopopiatul Pașcani
92
5 Protopopiatul Hârlau
92
6 Protopopiat Botoșani
147
7 Protopopiatul Dorohoi
96
8 Protopopiatul Darabani
44
9 Protopopiatul Săveni
87
10 Protopopiat Piatra -Neamț
128
11 Protopopiatu l Târgu -Neamț
83
12 Protopopiat Roznov
44
13 Protopopiatul Ceahlău
31
TOTAL 13 protopopiate 1221 parohii
Sursa: Compilație proprie după Documente interne și Raportul Diaconia400

Aceste informații privind structura Arhiepiscopiei Iașilor ne sunt util e pentru a creiona
o imagine clară a dimensiunii instituționale a Arhiepiscopiei Iașilor și pentru a corela aceste
informații mai apoi cu serviciile social -filantropice derulate în cadrul său. Corelația dintre
structura instituțională a Arhiepiscopiei Iași lor și serviciile derulate în cadrul său a fost
expusă pe larg în capitolul I401.

399 Pentru lista detaliată a protopopiatelor și parohiilor din Ar hiepiscopia Iașilor, a se vedea Anexa 7. Pentru
detalii suplimentare privind structura și organizarea Arhiepiscopiei I așilor, a se vedea Organigrama, Anexa 9.
400 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., op. cit., 2018 .
401 A se vedea tabelele I.1. – I.17.

129 Tabel IV.2. – Localizarea tipurilor de servicii social -filantropice din Arhiepiscopia
Iașilor
Nr. Tip de serviciu Locație
1. Centre de suport pentru situații
de urgență și cri ză din
protopopiate

Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași I
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași
II
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași
III
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Pașcani
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Hârlău
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Botoșani
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Dorohoi
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Darabani
Biroul de asistență socială al Protopopiatulu i
Piatra Neamț
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Târgu Neamț
2. Centre de suport pentru situații
de urgență și criză din parohii Parohia Sf. Împărați C -tin și Elena , Hermeziu;
Parohia Sfântul Dimitrie – Vlădeni;
Parohia Adormirea Maicii Domnu lui – Țibana;
Parohia Sfinții C -tin și Elena – Gârbești;
Parohia Adormirea Maicii Domnului – Holm;
Parohia Sfinții C -tin și Elena Darabani;
Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva – Glodenii
Gândului

3. Centre rezidențiale pentru copii

Centru rezidenția l pentru copii din mediul rural
„Sf. Andrei” Iași;
Internat școlar – Centru rezidențial pentru copii
„Acoperământul Maicii Domnului” Petru Vodă;

130

Centru de plasament de tip familial pentru copii
„Sf. Ioachim și Ana” Dumbrava Roșie

4. Centre rezidențiale pentru
vârstnici și persoane fără
adăpost

Centrul rezidențial pentru vârstnici „Cuv.
Nazaria” mănăstirea Văratic;
Centru rezidențial pentru bătrâne „Sf. Spiridon”
Petru Vodă;
Centru rezidențial pentru vârstnici „Fecioara
Maria” Tg. Frumos;
Centrul rez idențial pentru vârstnici, Roznov;

5. Cantine sociale

Cantina sociala „Sfântul Sava” Iași;
Cantina socială a „Centrului social -educativ
Popasul iubirii milostive”, Săvinești
Cantina socială „Sfântul Ilie Botoșani”
Cantina socială, Pașcani din cadrul Asociației
„Mila Creștină”;
Cantinele sociale din parohii și mănăstiri, care
posedă avize de funcționare, dar nu sunt
acreditate/licențiate;

6. Centre de suport pentru situații
de urgență și criză din cadrul
Fundației Solidaritate și
Speranță cu filalel e Fundația „Solidaritate și Speranță” Iași (Centrul
de suport pentru situații de urgență și criză
„Filantropia”);
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala
Săvinești
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Roznov
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala
Botoșani
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Piatra

131 Neamț
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Târgu
Neamț

7. Centre de suport pentru situații
de urgență și criză din cadrul
Spitalului Providența/
Policlinica Providența/
Cabine te medicale Fundația Medicală „Providența” Iași: Centrul de
suport pentru situații de urgență și criză Iași;
Spital „Providența” Iași;
Policlinica „Providența”;
Cabinet medical – Fundația Medicală
„Providența”, Filiala Miclăușeni;
Cabinet stomatologic – Fundația „Iustin Pârvu”;
Cabinet medical, Mănăstirea Paltin, loc. Petru
Vodă;
Cabinet medical – Mănăstirea Agapia;
Cabinet medical – Mănăstirea Văratic;

8. Centre pentru persoane cu
dizabilități/locuințe protejate Centrul rezidențial pers. cu dizabilități „ Sf. Luca
Doctorul” – locuința protejată „Albineț”;
Centru rezidențial pers. cu dizabilități „Sf. Luca
Doctorul” – locuința protejată „Dacia”

9. Centre de zi pentru vârstnici

Centrul de zi pentru vârstnici Bălțătești;
Centrul de zi pentru vârstnici M iorcani;
Parohia Binecredinciosul Voievod Ștefan cel
Mare și Sfânt, Iași
10. Centre de zi pentru copii

Centrul de zi pentru copii „Sf. Marina” Iași
Centrul de zi pentru copii „Sf. Stelian” Iași
Centrul de zi pentru copii „Mia Casa Inculeț”
Bârnova

132 Centrul de zi pentru copii surdo -muți „Sf.
Prooroc Zaharia” Iași
Centrul de zi pentru copii, Darabani
Centrul de zi pentru copii Săvinești

11. Centre de asistență al domiciliu

Centrul de asistență social -medicala și îngrijire la
domiciliu pentru vârs tnici „Sfântul Mina” Iași;
Centru de îngrijire persoane vârstnice la
domiciliu, loc. Ion Neculce (SES) din cadrul
Asociației „Centrul de informare și suport;
Centrul de zi de asistență și recuperare pentru
persoane vârstnice Iași din Parohia
„Binecredincio sul Ștefan cel Mare și Sfânt , Iași
12. Centre de hipoterapie și
echitație Centrul de hipoterapie și echitație “Sf. M. M.
Gheorghe” , Bârnova
13. Alte tipuri de Centre Centrul de prevenție, consiliere și reabilitare pers.
dependente de alcool și alte drogu ri „Sfântul
Nicolae” Iași;
Centru social de zi Săvinești din cadrul Fundației
Împreună pentru Solidaritate Socială, Piatra
Neamț
Centrul de suport pentru situații de urgență și criză
/ Centru de zi Asociația Speranță și Ajutor,
Protopopiat Roznov;
Centru de zi pentru consiliere și sprijin pentru
parinti si copii , Departament Pro -vita, Sector de
misiune și prognoză pastorală;
Centrul rezidențial de asistență persoane fără
adăpost „Blândul Păstor” -Roznov.
Centrul de formare permanentă (cursuri de
formare pro fesională acreditate), Iași, FSSI;
Sursa: Compilație proprie după date relatate în Raportul Diaconia402

402 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., op. cit., 2018 .

133
Figura IV.1. – Hartă a serviciilor social -filantropice din Arhiepiscopia Iașilor
Sursa: Raportul Diaconia403

403 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia creștină .., 2018 , op. cit. Pentru detalii
privi nd harta serviciilor social -filantropice din Arhiepiscopia Iașilor, a ae vedea Anexa 7.

134 Documente instituționale:
În această categ orie includem fișe de evaluare a beneficiarilor, fișe de evaluare
instituționale, fișe/documente de acreditare și/sau de licențiere etc. Toate aceste documente
consultate în munca de teren m -au ajutat să văd mai clar care este situația concretă
instituțion ală a serviciilor sociale și filantropice oferite de Arhiepiscopia Iașilor.
Fișele de evaluare consultate indică faptul că în Arhiepiscopia Iașilor se desfășoară, în
general, servicii de calitate. Din 85 fișe consultate, 85 au fost evaluări pozitive, 0 mod erate, 0
medii.
Tabel IV.3. – Sinteză fișe de evaluare
Nr. crt. Concluziile evaluării Număr fișe
1 Pozitiv 85
2 Moderat 0
3 Mediu 0
TOTAL 85
Sursa: compilație proprie
Activitatea de documentare s -a realizat pe două dimensiuni: documentarea teoretică ,
urmărindu -se a se identifica perspective teoretice care să fundamenteze cercetarea,
perspective care au fost prezentate în primele două capitole și dintre care cea mai importantă
pentru conținutul lucrării de față o reprezintă lucrarea lui Sider și Unruh404, intitulată
Typology of Religious Characteristics of Social Service and Educational Organizations and
Programs.
Activitatea de documentare teoretică a avut o dimensiune prealabilă, pe baza căreia s –
au construit axele pentru ghidurile metodologice, și o alta, de documentare a datelor, în acord
cu metodologia asumată405 și care cere ca datele rezultate să fie în mod constant comparate cu
modelele teoretice existente în literatură. Pentru ușurința lecturării textului, s -a preferat
plasarea în mod clasic a rez ultatelor documentării teoretice în primele capitole ale lucrării,
existând însă o serie de trimiteri bibliografice în capitolul de interpretare a rezultatelor
calitative, care să ilustreze procesul de construcție teoretică și, implicit, coerența dintre
modelul teoretic generat și alte modele interpretative existente în literatură, în special cel
propus de Sider și Unruh.

404 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134.
405 K. Charmaz, Constructing Grounded Theory , ediția a II -a, Editura Sage Publications, Londra, 2002.

135 Tot în etapa documentării includem cele aproximativ 250 de lucrări consultate și
menționate la bibliografia generală. Acestora li s -au ad ăugat statistici privind activitatea de
asistență socială în organizațiile bazate pe credință.
O a doua dimensiune a documentării este cea specifică cercetării factuale, fiind
realizat studiul documentelor generate de către Biserica Ortodoxă Română în pro cesul oferirii
serviciilor, cum ar fi rapoarte, comunicate de presă, dosare de acreditare etc., analizate pe
baza aceleiași metodologii calitative și integrate în cuprinsul explicitării categoriilor
discursive obținute.
IV.3.2. Observația
Situată tot în râ ndul tehnicilor și metodelor principale de cercetare, observația , m-a
ajutat să evaluez cât mai obiectiv și eficient centrele de sănătate în Arhiepiscopia Iașilor.
Observația directă s -a realizat pe baza unui ghid de observație (conform Anexa 6).
Am avut î n atenție următoarele aspecte:
1. situarea spațială a edificiului;
2. baza materială:
 clădire principală;
 număr de camere;
 bucătărie;
 grupuri sanitare;
 dependințe;
3. curățenia și igiena:
 din bucutărie;
 din camere;
 din locurile frecventate de beneficiari;
4. modul de interacțiune dintre furnizorii de servicii/specialiști și beneficiari:
 limbajul verbal;
 limbajul nonverbal.
Datele obținute prin intermediul observației directe mi -au furnizat informații cu
„valoare de fapte” și nu de opinii.

136 Astfel, am consta tat următoarele:
• clădirile în care se desfășoară activitățile social -filantropice ale Bisericii
sunt amplasate în așa fel încât să fie accesibile pentru persoanele aflate în
nevoie;
• baza materială este adaptată tipului de serviciu prestat;
• se pune accent p e ordine, curățenie și igienă;
• interacțiunea dintre furnizorii de servicii și beneficiari este marcată de
respect și grijă pentru Aproapele.
Aceste informații m -au ajutat să conturez cât mai clar concluziile finale și să
interpretez și rezultatele cercetăr ilor realizate pe bază de interviu și de chestionar. Pentru a
exista o cantitate relevantă de date, s -a recurs la observația sociologică406 a unor practici
asistențial -filantropice oferite de Biserica Ortodoxă Română prin intermediul Fundației Justin
Pârvu , Petru Vodă – Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice Sfântul Spiridon , Centrul
rezidențial pentru vârstnici Cuvioasa Nazaria de la Mănăstirea Văratic. Observația s -a
desfășurat în intervalul 15 ianuarie – 15 februarie 2019, realizându -se câte 4 ore p e zi, fiind
urmărite următoarele axe tematice: calitatea locuirii, comportamentul personalului de
îngrijire, relația de îngrijire, comportamentul beneficiarilor, feed -back -ul oferit de beneficiari,
rutina zilnică a asistenților sociali, comportamentul non -verbal al personalului de îngrijire ,
etc.
Ghidul de observație a surprins o serie de date de natură verbală sau non -verbală,
conform Anexei 6. Observațiile au avut la bază metoda participantului observator407, așa cum
au fost descrise de Cristina Gavriluță408, investigatorul ajutând în calitate de voluntar la
oferirea serviciilor către beneficiari. Observațiile au fost notate într -un jurnal zilnic, în care s –
a consemnat ora efectuării observației, conținutul observației, corelarea dintre elementele
observate ș i elementele discursive prezente în interviul cu pers onalul de îngrijire din centru.
Rezultatele observațiilor au fost incluse în analiza categoriilor discursive obținute în urma

406 C. Gavriluță, Deschideri epistemice în observația sociologică. Note asupra unei subiectivități asumate , în C.
Gavriluță (coord.), Sociologia la Alma Mater Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2017, p p. 262 -276.
407 C. Gavriluță, Sociolog la Iași. Cronica unei observații directe , în C. Gavriluță (coord.), Sociologia la Alma
Mater Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2017, pp. 339 -342.
408 C. Gavriluță, Deschideri…, op. cit.

137 interviurilor, fiind utilizate la argumentarea opiniilor proprii, realizând a stfel triangularea
surselor de date409.
IV.3.3. Interviul
Cercetarea s -a desfășurat într -un registru calitativ, cu un set de trei interviuri
semistructurate410 aplicate principalilor actori implicați în activitatea de filantropie și de
asistare socială din Ar hiepiscopia Iașilor. Am elaborat și am aplicat câte un interviu
următoarelor categorii:
 preoți care coordonează servicii acreditate;
 preoți și stareți care nu au servicii acreditate, cu beneficiari diferiți;
 asistenți sociali care își desfășoară a ctivitatea în cadrul serviciilor aflate în
instituțiile Arhiepiscopiei Iașilor;
 specialiști din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Iași.
În culegerea datelor au fost utilizate trei ghiduri de interviu, câte unul pentru fiecare
dintre catego riile menționate anterior.
IV.3.3.1. Temele ghidului de interviu
Temele avute în vedere în ghidul de interviu sunt:
 semnificația termenului filantropie;
 activitatea caritabilă (filantropică) pe care o desfășoară;
 specificul serviciului social coor donat;
 motivația implicării în activități social -filantropice și/sau de asistență socială;
 principalele probleme sociale cu care se confruntă membrii comunității în care se
desfășoară activitatea filantropică și/sau asistențială;
 etapele prin care a trecut activitatea filantropică sau serviciul social organizat;
 cele mai importante realizări/greutăți întâmpinate în decursul desfășurării
activității social -filantropice;
 modalitățile de luare a deciziei și persoanele implicate în actul de decizie cu
privire la activitățile social -filantropice și/sau de asistență socială;

409 Metoda triangulării este descrisă pe larg în D. Cojocaru, Aspecte ale triangulării în cercetarea socială , în
Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 5/2004.
410 Interviul semistructurat reprezintă o formul ă suplă de cercetare calitativă, care ne -a permis o mai eficientă
abordare a fenomenului studiat. Asupra acestei metode și a beneficiilor sale s -au oprit o serie de autori precum
S. Chelcea, op. cit ., p. 101 și urm.

138  existența sau nu a unei organizații (asociație sau fundație) prin intermediul căreia
se desfășoară activitatea social -filantropică și a unui/unor asistenți sociali angajați în m od
special pentru a desfășura această activitate;
 rolul și criteriile de selecție a voluntarilor;
 nevoia de profesionalizare a activității sociale în cadrul Bisericii;
 ce riscuri se prefigurează referitor la dorința de instituționalizare și
profesi onalizare a activității caritabile.
IV.3.3.2. Ghidul de interviu și pretestarea sa
Ghidurile de interviu au fost pretestate și ajustate pe măsura procesului de culegere a
datelor în funcție de categoriile discursive rezultate și de modul în care se prefi gura saturarea
modelului. Prima pretestare a formei inițiale a interviului a urmărit claritatea și pertinența
întrebărilor, modul în care acestea sunt recepționate de către intervievați, specificitatea
răspunsurilor primite etc. Am operat cu trei ghiduri d e întrebări adresate preoților care
coordonează activități acreditate, celor care derulează activități social -filant ropice și
asistenților sociali.
Ghidul de întrebări adresat preoților care derulează activități acreditate411 conține un
număr de 23 de întrebări deschise. Ghidul de întrebări adresat preoților care derulează
activități filantropice412 conține un număr de 20 de întrebări deschise. Ghidul de întrebări
adresate asistenților sociali413 conține un număr de 24 de întrebări deschise.
Pretestarea formei inițiale a interviului a fost realizată pe câte 2 subiecți din fiecare
categorie. S -a urmărit echilibrarea interviului din punctul de vedere al clarității întrebărilor, al
pertinenței lor, al felului în care ele sunt corect receptate de către intervievați. Tot în ace astă
etapă am avut ocazia să nuanțăm unele întrebări și să îmbogățim repertoriul tematic al
ghidului de interviu.
IV.3.3.3. Eșantionarea și selecția participanților la interviu
Eșantionarea pentru toate cele trei categorii de persoane intervievate a fost realizată
prin metoda bulgărelui de zăpadă414, pornindu -se de la cerința de a fi preoți sau asistenți

411 A se vedea Anexa 2.
412 A se vedea Anexa 1.
413 A se vedea Anexa 3.
414 Metoda bulgarealui de zăpadă presupune că „procedura se desfășoară în două faze. În prima fază cercetătorul
identifică o serie de subiecți care îndeplinesc condițiile de includere în eșantionul cercetării. În faza a doua
aceștia sunt rugați să caute alți subiecți care îndeplinesc anumite criterii explicite (vârstă, nivel de pregătire,
apartenență la anumite grupuri de preocupări etc.)” – M. Popa, Metodologia cercetării (note de curs):
Eșantionarea , Universitatea din București, Bu curești, 2018.

139 sociali implicați în activitatea social -filantropică a B.O.R. În cadrul cercetării se urmărește
o eșantionare teoretică, ceea ce înseamnă că se urmărește „s aturarea modelului teoretic”.
Termenul de saturare a modelului reprezintă acel moment al cercetării în care noi interviuri
realizate nu mai aduc informații suplimentare semnificative ce pot fi încadrate ca noi
categorii teoretice. Numărul total al interviu rilor realizate este de douăzeci și cinci.
IV.3.3.4. Culegerea datelor și codarea deschisă
Designul cercetării calitative cuprinde o serie de axe de interviu, elaborate în funcție
de obiectivele de cercetare . Au fost culese și au fost interpretate un număr de 37 de
interviuri, obținându -se astfel saturarea teoretică a modelului.
Interviurile au fost realizate în perioada septembrie 2018 – februarie 2019 și au avut
în vedere un num ăr de 14 preoți din care 2 sunt stareți de m ănăstiri din Județele Iași,
Neamț , 15 asistenți sociali și 8 alte persoane implicate în oferirea serviciilor social –
filantropice în cadrul B.O.R. Dintre aceștia, 6 sunt mireni (inspectori sociali, coordonatori
de centre rezidențiale, manageri) și 2 sunt monahi/monahii, precum și 2 asisten ți sociali din
partea unor organizații creștine catolice și protestante.
Dintre persoanele intervievate, 17 au fost din Județul Iași (orașele Iași, T ârgu
Frumos, H ârlău, Pașcani), 14 din Județul Neamț (Piatra Neamț, T ârgu Neamț, Roznov,
Săvinești, Poiana L argului), 6 din Județul Botoșani (S ăveni, Darbani, Dorohoi, Botoșani –
oraș). Facem o mențiune specială asupra existenței a 2 persoane intervievate care nu fac
parte din sistemul de asistență socială a Bisericii Ortodoxe Române, dar interacționează cu
activi tatea acesteia în cadrul inspecției sociale. Rezultatele interviurilor cu aceste persoane
sunt evidențiate în analiza generală a datelor obținute din aceste interviuri, fiind contrapuse
cu cele obținute din interviurile cu asistenții sociali ce își desfășo ară actvitatea profesională
în cadrul Bisericii.
Procesul de culegere a datelor se desfășoară concomitent cu codarea deschisă.415
Conform modelului, am desfășurat o serie de operații care vizează: culegerea de date prin
interviuri semistructurate, urmate ime diat de t ranscrierea interviurilor și de analiza
primară a datelor , pe măsura culegerii lor; ulterior, codarea inițială, numită și codare

415 A. Sbaraini, S. M. Carter, W. Evans, A. Blinkhorn, How to do a grounded theory study: A worked example of
a study of dental practices , în BMC Medical Research Methodology , vol. 11, nr. 128/2011, pp. 1 -10;

140 deschisă, realizată pe parcurs, a urmărit aplicarea unei serii de „etichete” asupra diferitelor
fragmente discursive, grupate apoi semantic.416
Un prim proces de analiză a datelor a fost etapa de codare deschisă sau inițială ,417
care implică lecturarea sistematică a datelor și realizarea unor note de tip memo. În paralel,
se urmărește clasificarea datelor în categorii semanti ce (ca exemplu de categorii
semantince, putem oferi: problemele sociale în comunitățile creștine, fila ntropia, caritatea și
slujirea a proapelui, motivația spirituală a practicii social -filantropice etc.), fiind în curs de
elaborare și etapele de codare den umite codare axială și codare selectivă , care urmăresc
stabilirea categoriilor semantice preponderente în discursul persoanelor intervievate.418
IV.3.3.5. Interpretarea datelor
Cercetarea calitativă pornind de la metodologia GT (teoria fundamantată pe date)
este frecvent utilizată în ceea ce privește cercetările de tip exploratoriu.419 Ca specific al
acestei metode de cercetare, considerăm faptul că în realizarea construcției teoretice se
pleacă de la datele culese pe teren, fără a fi formulate ipoteze de cerc etare. În cadrul
cercetării, în acord cu specificul metodologiei adoptate420 s-a urmărit identificarea unor
categorii semantice, care au emers din analiza directă a interviurilor, precum și din
consultarea unei serii de documente puse la dispoziție de reprez entanții serviciilor sociale
din cadrul B.O.R. sau a unor organizații non -guvernamentale, care oferă servicii sociale și
au fost înființate cu binecuvântarea B.O.R.
Pornind de la aceste date, aplicând o serie de procedee inductive, s -a urmărit
creionarea unei perspective teoretice asupra activității caritabile și a evoluției serviciilor
sociale oferite de B.O.R. sau organizații afiliate acesteia. Teoria rezultată este mereu
comparată cu alte modele existente în literatură, urmărindu -se în ce măsură pot fi
complementare sau sunt disjuncte.421 De aceea, s -a preferat ca elementele de analiză de

416 Pentru detalii privind metodolo gia folosită, a se vedea A. Sandu, Constructionist Grounded Theory – GT.
Conceptual and Methodological Clarifications, în Revista Românească pentru Educație Multidimensională, vol.
10, nr. 1/2018, pp. 183 -209.
417 K. Cheer, D. MacLaren, K. Tsey, The Use of Gr ounded Theory in Studies of Nurses and Midwives' Coping
Processes: A Systematic Literature Search , în Contemporary Nurse: A Journal for the Australian Nursing
Profession , vol. 51, nr. 2 -3/2015, pp. 200 -219.
418 Explicarea detaliată a metodologiei poate fi c onsultată în A. Sandu, Constructionist…, op. cit., pp. 183 -209.
419 Ibidem , pp. 183 -209.
420 C. Urquhart, H. Lehmann, M. Myers, Putting the Theory Back into Grounded Theory: Guidelines for
Grounded Theory Studies in Information Systems , în Information System s Journal , vol. 20, nr. 4/2010, pp. 357 –
381.
421 Roy Suddaby, From the Editors: What Grounded Theory is Not? , în Academy of Management Journal , vol.
49, nr. 4/2006, pp. 633 -642.

141 literatură să fie mai puțin prezentate la momentul actual, în partea introductivă a referatului,
ci să fie expuse în cuprinsul părții sintetice, împreună cu datele obținu te prin interviuri și
analizate prin comparație cu acestea. Procesul de generare teoretică utilizat a fost inductiv,
în care au fost urmărite o serie de cicluri de inducție -deducție.422
Ciclurile inducțiilor au fost reiterate până la construcția unui model423 cu grad cât
mai înalt de generalitate. Modelul teoretic obținut este comparat constant, pe toată durata
proceselor inductive, cu cele existente în literatură, pentru clarificarea conceptelor și
identificarea elementelor cheie ale modelului final. Modelul construit ce urmează a fost
operaționalizat prin identificarea interdependențelor dintre categoriile formulate și
construirea unui model interpretativ cu un cât mai înalt grad de generalizare și abstractizare
posibil.424
Categoriile semantice obținute în cad rul proceslui de codare axială:
 necesitatea activităților social -filantropice;
 desfășurarea activităților filantropice în B.O. R.;
 susținerea (financiară și cu resursa umană) a activității filantropice;
 perspectiva personalului implicat în activit ăți filantropice din Biserica Ortodoxă;
”profesionalizarea” carității, de la servicii social -filantropice la servicii sociale
acreditate;
 acreditarea și licențierea serviciilor sociale;
 organizațiile din sfera carității și a asistenței sociale cu prof il religios;
 particularități ale asistenței sociale centrată pe valori creștine;
 colaborarea preot – asistent social în serviciile social -filantropice oferite în
cadrul B.O.R.;
 profesionalizarea carității versus laicizarea practicilor social -caritabi le ale
Bisericii;
 dificultăți întâmpinate în împlinirea misiunii social -caritabile și de asistență
socială a B.O.R.;
 semnificația succesului profesional la nivelul serviciilor filantropice și de
asistență socială oferite de B.O.R.

422 B. G. Glaser, A. L. Strauss, The Discovery of Grounded Theory: Strategies fo r Qualitative Research , Londra,
Aldine Transaction, 1967.
423 K. Charmaz, op. cit., pp. 61 -74.
424 A. Sandu, Constructionist…, op. cit., pp. 183 -209.

142 În continuare sunt pr ezentate scurte analize ale fiecărei categorii obținute, fiind
prezentate atât structurile en vivo semnificative, cât și semnificația atribuită acestora în
procesul de codare a datelor. S -a urmărit, de asemenea, compararea modelului cu referințele
existent e în literatura de specialitate pentru fenomene sociale similare – de tipul serviciilor
sociale oferite de organizații bazate pe credință, profesionalizarea serviciilor sociale oferite
de acestea și laicizarea parțială. Pe măsură ce rafinarea modelului s -a produs, o serie de
categorii s -au asamblat între ele, devenind sub -categorii, iar numărul de structuri en vivo
utilizate pentru exemplificarea opiniei persoanelor intervievate a scăzut corespunzător,
acestea fiind sintetizate și reunite cu altele similare .
IV.3.3.6. Discuții și limite ale realizării interviului
Datorită specificului metodologic adoptat, fundamentat de K. Charmaz425, în
procesul de operaționalizare a obiectivelor de cercetare nu au fost propuse ipoteze de
cercetare, ci au fost formulate o se rie de presupoziții, care au ghidat procesul de culegere și
interpretare a datelor calitative. Aceste presupoziții constructive au fost:
 profesionalizarea serviciilor sociale oferite de Biserică are la bază atât dorința de
adecvare a acestora la nevoile din ce în ce mai complexe ale beneficiarilor, cât și presiunea
laicizantă a statului, prin intermediul introducerii unor standarde de calitate și prin
orientarea surselor de finanțare către servicii preponderent de asistență socială;
 există o reticență la nivelul unora dintre reprezentanții Bisericii cu privire la o
profesionalizare a misiunii caritabile a B.O.R., prin intermediul constituirii și funcționării
serviciilor sociale acreditate și licențiate, datorată viziunii sociale tradiționale de factură
filantropică, care stă la baza îndeplinirii misiunii sociale a Bisericii.
Aceste presupoziții nu au fost ridicate la rangul de ipoteze și nu s -a urmărit
validarea acestora, dar au constituit repere în construcția designului metodologic al
cercetării. Pentru asigurarea unui plus de credibilitate a modelului teoretic, s -a realizat
(parțial) un proces de lectură paralelă a datelor, pentru a se asigura triangularea
cercetătorilor. Alături de triangularea cercetătorilor, în elaborarea lucrării finale vom
aborda și un proces de triangulare a metodelor de cercetare, iar principalele elemente ale
modelului generat vor fi supuse, într -un al doilea studiu, unei evaluări cantitative prin
anchetă pe bază de chestionar.
Limitele cercetării sunt date de natura explorato rie a acesteia și a abordării calitative
a acestui studiu. Modelul generat este valabil în special pentru serviciile sociale ofeite de

425 K. Charmaz, op. cit., pp. 19 -48.

143 B.O.R. prin instituțiile sale din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, dar poate fi generalizat cu o
mare doză de verosimilitud ine pentru serviciile social -caritabile și de asistență socială
oferite de B.O.R. în întreaga țară (principiul transferabilității). În ceea ce privește
generalizarea acestui model pentru analiza serviciilor sociale oferite de organizațiile bazate
pe credin ță, altele decât cea ortodoxă, se adaugă o serie de limitări particulare date de
specificul acestei credințe, și anume vocația sa social -umanistă, vocația sobornicească a
Bisericii și misiunea sa rugătoare, vindecătoare, mântuitoare primordială.
IV.3.4. C hestionarul
Tehnică secundară de culegere a datelor, chestionarul a servit cercetării noastre pentru
a creiona o imagine asupra reprezentărilor și perspectivelor actorilor implicați în activitatea
social filantropică din Arhiepiscopia Iașilor. Astfel, a m gândit aplicarea chestionarului ca pe
o formă de investigare în oglindă a furnizorilor de servicii (preoți, asistenți sociali, voluntari)
și a celor care beneficiază de acestea.
Dincolo de subiectivitatea inerentă a răspunsurilor, am dorit să urmărim percep țiile
actorilor implicați în funcție de o serie de variabile: nivel de dependență față de ajutorul
primit, vârstă, nivel financiar, studii, religiozitate, statut marital etc.
IV.3.5. Ghidul de chestionar și pretestatrea sa
Dat fiind că am avut două categor ii mari de persoane de investigat, am construit două
ghiduri de chestionar, specifice fiecărei categorii în parte. În acest sens, g hidul de chestionar
adresat furnizorilor de servicii social – filantropice:
 cuprinde 20 de întrebări, dintre care 16 sunt înt rebări închise și 4 sunt întrebări
scalate;
 temele avute în atenție sunt: calitatea în care se implică anumite persoane în
activitatea social -filantropică a B.O.R., tipul de activități social -filantropice
derulate de B.O.R., gradul de religiozitate al resp ondenților, motivul
determinant al implicării în activități social -filantropice, caracterizarea
implicării în aceste activități, statutul beneficiarilor, gradul de implicare al
B.O.R. ca instituție și al parohiilor în activități filantropice și în activită ți de
asistență socială, existența serviciilor de asistență socială în situații de criză și
rezidențiale în parohii, necesitatea profesionalizării serviciilor de asistență

144 socială, pericolul laicizării prin profesionalizarea serviciilor sociale,
specificit atea asistenței sociale în B.O.R. față de statul român;
 pretestarea s -a efectuat prin aplicarea chestionarului unui număr de 10
persoane din grupul țintă, altele decât cele selectate în eșantion și a avut în
vedere accesibilitatea ghidului de chestionar și adecvarea limbajului la nivelul
de înțelegere al respondenților, ordinea și succesiunea logică a întrebărilor în
ghid, pentru a putea fi surprinse eventualele corelații, iar întrebările care au
fost dificil de înțeles pentru respondenți au fost modificate și retestate.
Ghidul de chestionar destinat beneficiarilor:
 cuprinde un număr de 27 de întrebări, dintre care 23 de întrebări închise și 4 întrebări
scalate;
 temele avute în atenție sunt: statutul de părinte și numărul de copii aflați în întreținere,
venitul net lunar per membru de familie, mediul de proveniență și studiile
beneficiarilor, ca factori ce pot influența nevoia de filantropie/asistență socială, religia
respondenților și gradul de religiozitate al acestora, tipul de servicii de care
beneficiază respondenții din partea B.O.R., precum și dacă în afara serviciilor oferite
de B.O.R., aceștia mai beneficiază de servicii și din partea statului român sau a altor
organizații laice, fracvența cu care beneficiază beneficiarii de filantropie sau asistență
socială din partea B.O.R și utilitatea percepută de ei a acestor servicii, sursele de
informare privind tipul de servicii de care respondenții pot beneficia din partea
B.O.R., comportamente sau demersuri care le -au fost solicitate pentru a beneficia de
servicii, influența pe care o are religia beneficiarului pentru a primi ajutor din partea
B.O.R., condiționarea ajutorului de practicarea unei anumite religii și activități
catehetice care însoțesc activitatea social -filantropică a B.O.R., persoanele care ofe ră
concret ajutorul, gradul de încredere în serviciile sociale oferite de B.O.R, dar și
gradul de mulțumire al beneficiarilor față de aceste servicii;
 pretestarea s -a efectuat prin aplicarea chestionarului unui număr de 10 persoane din
grupul țintă, altele decât cele selectate în eșantion, urmărindu -se claritatea,
accesibilitatea limbajului și coerența logică a întrebărilor cuprinse în ghidul de
chestionar; ulterior, chestionarul a fost modificat conform celor observate și retestat.

145 IV.3.4.1. Eșantionarea
În cazul cercetării derulate pe bază de chestionare am procedat la realizarea a două
eșantioane, în funcție de specificul fiecărei categorii. Însă, d at fiind faptul că observația,
documentarea și interviurile realizate anterior mi -au prezentat o situație ne conformă în ceea
ce privește caracteristicile de vârstă, sex, studii etc., dar și din punctul de vedere al dispunerii
spațiale a serviciilor social -filantropice, am procedat la o eșantionare aleatorie atât în cazul
furnizorilor, cât și în cel al beneficiar ilor.
În ceea ce privește aplicarea chestionarelor:
 pentru furnizorii de servicii, eșantionul a fost selectat prin eșantionare
aleatorie426, ceea ce înseamnă, așa cum se menționează în literatura de
specialitate ,427 că fiecare unitate a populatiei cercetate a avut probabilitatea
de a fi inclusa in esantion, chestionarele fiind aplicate la ședințele lunare cu
preoții, desfășurate la nivelul protopopiatelor; chestionarele au fost aplicate
de operatori și transmise ulterior autorului tezei; persoanele care au ac tivat în
calitate de operatori de sondaj au beneficiat de un minimum de instruire în
ceea ce privește aplicarea chestionarului, inclusiv al preluării de la
respondenți a consimțământului informat; toate persoanele care au participat
la cercetare au fost in formate cu privire la implicațiile participării, precum și
la posibilitatea de a se retrage din cercetare sau de a nu răspunde la o
întrebare, continuarea completării chestionarului fiind considerată
consimțământ informat;
 pentru beneficiari, chestionarul a fost autoaplicat428, fiindu -le înmânat de
către preoți sau de către asistenții sociali; aceștia au răspuns eventualelor
întrebări în limita în care erau la curent cu conținutul chestionarului,
nebeneficiind de o instruire anterioară particulară cu privire la chestionar; în
momentul înmânării chestionarului le -au fost prezentate scopul și obiectivele
cercetării429, caracterul voluntar al participării lor la această cercetare,
precum și posibilitatea de a se retrage în orice moment – fie complet, fie

426 T. Rotariu, P. Iluț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie , Editura Polirom, Iași, 2006.
427 V. Miftode, Tratat de metodologie sociologică , Editura Lumen, Iași, 2003.
428 Pentru detalii, a se vedea M. Bîrsan, Metodologia cercetării. Note de curs , Univers.itatea ,,Alexandru Ioan
Cuza” din Iași, Iași, 2018.
429 M. Bîrsan, op. cit ., p. 42 și urm.

146 parțial -, refuzând să răspundă la anumite întrebări, sau selectând non –
răspunsul, care a existat ca opțiune la majoritatea întrebărilor.
Astfel, am avut ca principal punct de plecare protopopiatele și numărul de servicii
care se derulează în cadrul acestora și cate goriilor de beneficiari din cadrul Arhiepiscopiei
Iașilor.
Eșantionul a fost unul aleatoriu pe unitate și a fost construit astfel:
 eșantionul pe furnizori de servicii:
– am avut în atenție toate protopopiatele din Județul Iași, Neamț și Botoșani și din cad rul
acestora și am efectuat investigațiile pe directori, coordonatori, asistenți sociali, inspectori și
voluntari.
– au fost întâmpinate destul de puține refuzuri (un număr de 4);
– eșantionul final a fost de 567 de persoane care furnizează servicii la niv elul Arhiepiscopiei
Iașilor;
– structura acestuia a fost după cum urmează: 439 – bărbați; 130 – femei; 8 – nu au declarat
sexul.

Figura IV.2. – Genul respondenților – specialiști
Din totalul respondenților, 43 de persoane au vârsta cuprinsă între 18 și 2 5 de ani,
304 între 25 și 45 de ani, 226 au peste 40 de ani și 14 persoane nu au dorit să își precizeze
vârsta. Participanții la cercetare provin atât din mediul rural (327 de persoane), cât și din cel
urban (232 de persoane), iar 8 persoane au refuzat să răspundă la întrebare. O singură
persoană a declarat că nu are studii, 1 persoană este absolventă a învățământului gimnazial 29%
65%6%Genul respondenților -specialiști
Bărbați Femei Nu au declarat sexul

147 de 8 clase, 12 persoane al celui obligatoriu de 10 clase, 39 au studii liceale, 8 au studii
profesionale, 20 postliceale, 359 sunt absolvenți de studii superioare, 139 de studii
postuniversitare, iar 6 persoane nu au declarat ce studii au finalizat. 97 dintre respondenți
sunt necăsătoriți, 454 sunt căsătoriți, 16 sunt divorțați, iar 10 nu au dorit să răspundă.
Dacă în înțelegerea cu rentă, distincția între serviciile social -filantropice și cele de
asistență socială vizează în primul rând existența sau inexistența unor servicii acreditate
și/sau licențiate, constatăm un grad destul de înalt de profesionalizare al tuturor serviciilor
social-filantropice din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, datorită gradului mare de participare a
unor persoane cu studii superioare și cu formare profesională de specialitate, dintre care
10% sunt chiar asistenți sociali.

Figura IV.3. – Distribuția persoanel or implicate în activitatea filantropică și de asistență
socială în Arhiepiscopia Iașilor
În ceea ce privește gradul de religiozitate al respondenților, măsurat în frecvența
participării la activități de natură religioasă, acesta variază de la 75% care af irmă că merg la
biserică de mai multe ori pe săptămână, până la 1% care declară că nu merg niciodată la
biserică, în condițiile în care un procent intermediar de 19% arată că merg la biserică cu
caracter de constanță, dar gradul de participare este fluctua nt (12% o dată pe săptămână,
5% o dată pe lună, 2% la sărbătorile mari). 5% dintre respondenți au refuzat să răspundă la
întrebare.
Numărul foarte mare de persoane care declară că merg la biserică de mai multe ori
pe săptămână sau chiar o dată pe săptămână (87%) ne arată faptul că motivația activității A. Preot
67%B. Diacon
1%C. Asistent social
10%D. Voluntar
15%E.
Membru
comitet
parohial
3%F. Altele
2%G. NR
2%Distribuția eșantionului persoanelor implicate în
activitatea filantropică și de asistență socială în
Arhiepiscopia Iașilor

148 filantropice este una de natură spirituală, existând o corelație evidentă între frecvența
participării la ritualuri religioase și implicarea în activități filantropice și asistențiale. De
cealaltă parte, acea stă corelație este de așteptat având în vedere structura eșantionului, din
care 67% sunt preoți, dar există un procent de 20% de persoane care nu sunt preoți și care
totuși merg la biserică de mai multe ori pe săptămână sau o măcar o dată pe săptămână,
ceea ce validează afirmația conform căreia activitatea social -filantropică în cadrul B.O.R.
este strâns corelată cu cea liturgică. Așadar, se validează ipoteza I1.

Figura IV.4. – Gradul de religiozitate al respondenților

• eșantionul pe beneficiari:
– am a vut în atenție persoane din rândul beneficiarilor serviciilor filantropice și de asistență
socială care s -au prezentat la diversele centre și instituții de asistență socială, precum și din
rândul celor care au beneficiat de ajutoare cu caracter filantropic din partea parohiilor în
perioada de desfășurare a sondajului de opinie, de la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor și
protopopiatele în care se află aceștia;
– eșantionul final a fost format din 420 de persoane;
– structura eșantionului a fost următoarea: 123 – bărbați (29%). 274 – femei (65%), 23 – au
refuzat să -și declare genul (6%); 50 persoane – 18-25 ani; 176 persoane – 25-45 ani, 173
persoane – peste 45 ani, 30 persoane – peste 65 ani.
A. De mai multe ori
pe săptămână
75%B. O dată pe
săptămână
12%C. O dată pe lună
5%D. La
sărbătorile
mari
2%E. Nu merg la
biserică
1%
F. NR
5%Gradul de religiozitate

149
Figura IV.5. – Genul respondenților – beneficiari

Figura IV.6. – Vârsta respondenților – beneficiari
Întrebați cu privire la unul dintre motivele care pot genera starea de nevoie a
respondenților, mai exact statutul de părinte, am constatat că 68% dintre persoanele
chestionate sunt părinți, doar 28% nu sunt părinți, ia r 4% nu au dorit să răspundă la această
întrebare. 29%
65%6%Genul respondenților -beneficiari
Bărbați Femei Nu au declarat sexul
12%
42%42%4%Vârsta respondenților
18-25 ani 25-45 ani peste 45 ani nu au declarat vârsta

150
Figura IV.7. – Caracteristicile socio -demografice ale beneficiarilor
Referitor la numărul de copii aflați în întreținere, 36% dintre respondenți au declarat
că nu au niciun copil în întreținere, iar rest ul de 44% au cel puțin un copil în întreținere
(12%), dar unii au 2 copii (16%), 3 copii (11%), sau chiar mai mult de 3 copii (11%). 14%
dintre persoanele chestionate nu au dorit să precizeze dacă au sau nu copii în întreținere.

Figura IV.8. – Caracteris ticile socio -demografice ale beneficiarilor
Am fost interesați să aflăm care este venitul net lunar per membru de familie al
respondenților, sens în care am formulat o astfel de întrebare către persoanele chestionate,
dintre care 50% s -au dovedit a avea un venit net lunar per membru de familie mai mic de
800 lei, 19% au venitul net între 800 și 1200 lei pe lună, 17% nu au niciun venit, 11% au un A. Am copii
68%B. Nu am
copii
28%C. NR
4%Caracteristicile socio -demografice ale
beneficiarilor
A. Nu am
copil în
întreținere
36%
B. Am 1 copil
12%C. Am 2 copii
16%D. Am 3 copii
11%E. Am mai mult de 3
copii
11%F. NR
14%Caracteristicile socio -demografice ale
beneficiarilor

151 venit între 1200 și 2000 lei pe lună, 2% nu au dorit să răspundă și doar 1% au un venit net
lunar de peste 2000 l ei pe lună.

Figura IV.9. – Venitul net lunar per membru de familie al respondenților
Mediul de proveniență al respondenților arată procente echilibrate între cei care
locuiesc în mediul urban (48%) și cei care locuiesc în mediul rural (40%), în condițiil e în
care 12% dintre persoanele chestionate nu au dorit să răspundă.

Figura IV.10. – Mediul de proveniență a persoanelor chestionate A. Niciun venit
17%
B. Venit mai mic de
800 lei lunar
50%C. Venit între
800 și 1200 lei
lunar
19%D. Venit între 1200 și
2000 lei lunar
11%E. Venit
peste 2000
lei lunar
1%
F. NR
2%Venitul net lunar per membru de familie al
respondenților
A. Rural
40%
B. Urban
48%C. NR
12%Mediul de proveniență a persoanelor
chestionate

152 Tabloul apartenenței religioase a respondenților este de 94% creștin -ortodocși, 3%
persoane non -religioase, 2% creștini -catolici; 0% creștini -penticostali, martorii lui Iehova,
evrei, musulmani sau creștini -protestanți și 1% au refuzat să răspundă.

Figura IV.11. – Religia respondenților – beneficiari
Referitor la gradul de religiozitate al respondenților, am măsurat religi ozitatea
acestora conform a patru dimensiuni: frecventarea slujbelor bisericești, respectarea
posturilor, practicarea rugăciunii, milostenia. 23% dintre respondenți nu au dorit să
răspundă la această întrebare. 24% afirmă că merg la biserică o dată pe săp tămână, 21% de
mai multe ori pe săptămână, 14% o dată pe lună, 12% frecventează lăcașurile de cult doar
la sărbătorile mari, iar 6% au declarat că nu merg la biserică.
În ceea ce privește respectarea posturilor, un procent similar de persoane cu cel de la
întrebarea anterioară (în cazul de față 24%) au refuzat să dea un răspuns, iar dintre
persoanele care au răspuns, 28% respectă posturile mari de peste an, precum și zilele de A. Creștin -ortodox
94%B. Creștin -catolic
2%
C. Creștin –
protestant
0%D. Creștin –
penticostal
0%E. Martorii lui
Iehova
0%
F. Musulman
0%G. Evreu
0%
H. Altele
0%
I. Non -religios
3%J. NS/NR
1%Religia respondentului -beneficiari

153 miercuri și vineri, 17% țin doar posturile mari de peste an, dar nu integral, 16% țin integral
posturile mari de peste an, iar 15% nu țin post.
Referitor la practicarea rugăciunii, se remarcă un procent și mai mare de persoane
care nu au dorit să răspundă (29%), însă de cealaltă parte, 38% dintre respondenți declară
că se roagă zilnic, 15% se roagă de mai multe ori pe săptămână, 6% o dată pe săptămână,
5% se roagă doar când merg la biserică, 3% declară că se roagă mai rar de o dată pe lună și
tot 3% nu se roagă deloc, iar 1% se roagă o dată pe lună.
Practicarea milosteniei pare a fi un subiect sensibil pentru 30% dintre respondenți,
care au refuzat să răspundă la această întrebare, 19% declară că nu fac milostenie niciodată,
pentru că nu își permit, 17% fac milostenie rar, tot 17% fac milostenie foarte rar, 13% fac
milostenie des, 3% foa rte des, iar 1% declară că nu sunt de acord cu ideea de milostenie.

Figura IV.12. – Gradul de religiozitate a l respondenților: frecventarea B isericii A. Merg la biserică
de mai multe ori pe
săptămână
21%
B. Merg la
biserică o dată
pe săptămână
24%
C. Merg la biserică o
dată pe lună
14%D. Merg la biserică la
sărbătorile mari
12%E. Nu merg la
biserică
6%F. NR
23%Gradul de religiozitate al respondenților: frecventarea
bisericii

154
Figura IV.13. – Gradul de religiozitate al respondenților: respectarea posturilor

Figura IV.14. – Gradul de religiozitate al respondenților: practicarea rugăciunii A. Țin posturile
mari din an și
miercurea și
vinerea
28%
B. Țin integral
posturile mari
din an
16%
C. Țin parțial
posturile mari din an
17%D. Nu țin post
15%E. NR
24%Gradul de religiozitate al respondenților: respectarea
posturilor
A. Mă rog zilnic
38%
B. Mă rog de mai
multe ori pe
săptămână
15%C. Mă rog o dată
pe săptămână
6%D. Mă rog o dată pe
lună
1%E. Mă rog doar când
merg la biserică
5%F. Mă rog mai rar de
o dată pe lună
3%G. Nu mă rog
3%
H. NR
29%Gradul de religiozitate al respondenților:
rugăciunea

155
Figura IV.15. – Gradul de religiozitate al respondenților: practicarea milosteniei
IV.3.4.2. Culegerea datelor și analiza lor
Chestionarele au fost aplicate în intervale de timp diferite:
• chestionarul destinat furnizorilor de servicii a fost aplicat în perioada septembrie
2018 – februarie 2019;
• chestionarul destinat beneficiarilor a fost aplicat în perioada decembrie 2018 –
februarie 2019.
Au fost întâmpinate relativ puține refuzuri, iar numărul chestionarelor anulate a fost
de 10 chestionare în cazul beneficiarilor de servicii și de 4 chestionare în cazul prestatorilor
de servicii. Chestionarele au fost aplicate fie la instituțiile care au constituit unități în baza de
eșantionare, fie d irect la locațiile beneficiarilor, iar a naliza datelor obținute s -a realizat în
programul SPSS.
IV.3.4.3. Discuții și limite ale aplicării chestionarului
În primul rând este vorba de obținerea unor opinii cu privire la problematica
investigată. Responden ții fac deja parte din sistem și, inevitabil, răspunsurile au o conotație
pozitivă, fie că sunt furnizori sau beneficiari.
A. Fac
milostenie
foarte des
3%
B. Fac milostenie des
13%
C. Fac milostenie rar
17%
D. Fac milostenie
foarte rar
17%E. Nu îmi permit să
fac milostenie
19%F. Nu sunt de acord
cu ideea de
milostenie
1%G. NR
30%Gradul de religiozitate al respondenților:
milostenia

156 CAPITOLUL V. PROFESIONALIZARE ȘI FILANTROPIE ÎN
ARHIEPISCOPIA IAȘILOR. PREZENTAREA REZLTATELOR
CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
V.1. Observații, percepții, problematizări și proiecții ale actorilor implicați în
activitatea filantropică și de asistență socială în Arhiepiscopia Iașilor, în urma
interviurilor
Dintru început merită menționate o serie de observații cu privire la răspunsuril e
primite din partea persoanelor investigate. Astfel, se remarcă o abordare a problematicii puse
în discuție într -un registru uman și teologic, debordat de constrângerile unui limbaj tehnic,
specific asistenților sociali. Formația și formarea teologică a p ersoanelor investigate
amprentează nu doar limbajul, ci și înțelesurile și maniera de abordare a filantropiei și
asistenței sociale. În plus, relația foarte apropiată cu beneficiarii, pentru unii fiindu -le
duhovnici și sfătuitori, permite persoanelor inves tigate o mai profundă înțelegere a nevoilor și
problemelor cu care se confruntă beneficiarii.
Percepțiile, problematizările și proiectele pe care le au subiecții intervievați, deși par
golite uneori de limbajul tehnic al specialiștilor în domeniu, sunt ext rem de valoroase.
Aceasta deoarece pot oferi deschideri promovând o abordare integrativă a ființei umane în
general și a celei cu probleme în special. Principalele teme de discuție, care s -au configurat în
urma răspunsurilor primite, se prezintă după cum u rmează:
V.1.1. Filantropie și asistență socială profesionalizată
V.1.1.1. Filantropia ca slujire
 slujirea ca păstor;
 slujirea ca ajutor – sprijin la nevoi (iubire, dăruire etc.);
Adesea în răspunsurile primite filantropia este legată direct sau indirect de slujirea
aproapelui. Această slujire are, în viziunea celor investigați, două dimensiuni:
– pastorală, duhovnicească (slujirea în calitate de preot și îndrumător al unei
comunități de credincioși): Filantropia este baza activității sociale a Bisericii
Ortodoxe Române (AS1).

157 – socială (o reflectare în fapte a învățăturilor creștine; aici se are în atenție
orice gest pe care îl face orice creștin pentru ajutorarea aproapelui.); ea este o
„relație interpersonală: Filantropul poate să fie oricare dintre noi (A S1).
Slujirea a proapelui apare ca o datorie a creștinului. Astfel, iubirea a proapelui nu este
doar o simplă reacție emoțională în fața prezenței Celuilalt. Ea este dublată de îndatorirea
noastră de a face bine semenilor. Termenul de filantropie este compus din expresiile
grecești philos (dragoste) și anthropos (om). Primul sens al filantropiei îl reprezintă, așadar,
dragostea de oameni. În practica socială, aceasta se transpune sistematic în acțiuni bazate
pe convingeri spirituale sau cel puțin profund uman iste, de a dedica întreaga viață sau cel
puțin o perioadă semnificativă de timp ajutorării semenilor. În termenul de filantropie este
inclusă determinarea de a contribui cu resurse materiale și financ iare sau de timp la
ajutorarea a proapelui. Termenul are o puternică conotație creștină.
Participanții la cercetare, preoții și lucrătorii sociali împlicați în activitatea social –
caritabilă a Bisericii pun un accent deosebit pe ideea de filantropie, pe care o plasează la
baza activității sociale a Bisericii (AS 1).
Filantropia și caritatea, termeni sinonimi care desemnează iubirea față de om, cu
precădere față de cel aflat în nevoie, reprezintă o chemare pentru fiecare creștin și care este
accesibilă oricui, indiferent de starea socială și chiar de apartenența r eligioasă. Asistența
socială reprezintă momentul când sentimentul de iubire de a proapele este exprimat sub
forma acțiunii sociale sau, în termenii unuia dintre intervievații noștri: mila ca faptă.
Această exercitare a milei sub forma acțiunii sociale neces ită un cadru concret, configurat
instituțional și normativ.
Respondenții definesc filantropia în s trânsă corelație cu iubirea de a proape
trasformată în faptă. Gestul prin care se exprimă iubirea față de Celălalt poate lua diferite
chipuri și ne exprimă în tru totul. În acest context, instituționalizarea carității este privită ca
fiind o formă de raționalizare juridică a unui sentiment u man generat de iubirea față de
aproape, cel al milei (PR3).
Pentru mine termenii de filantropie și caritate sunt termeni si nonimi, ambii
desemnează iubirea față de om, în mod special față de oamenii aflați în diferite
nevoi, acțiune la care suntem chemați cu toții și care este accesibilă oricui. Când
vine vorba despre asistență socială, din punctul meu de vedere, generozitatea ,
iubirea față de cei care, din diferite motive, nu au acces la o viață decentă, mila ca
faptă, nu doar ca sentiment, capătă un cadru juridic, un cadru legal, în care cel

158 care face filantropie, cât și cel care beneficiază de filantropie îndeplinesc anumite
criterii (PR3).
Este adusă ca exemplu existența în biserici a cutiei milei, care invită credincioșii la
exprimarea iubirii creștine prin acte filantropice (AS1).
Cutia milei, care vine ca și principiu al filantropiei creștine, al milei (AS1).
Persoanele i ntervievate subliniază că filantropia trebuie să fie o atit udine a fiecărei
persoane (AS1), iar r olul bisericii este de a -i învăța pe credincioși nu numai să aibă o
atitudine filantropică, ci și s ă se implice activ în slujirea a proapelui.
O cutie a milei î n mijlocul Bisericii, care să determine pe orice credincios să
pună un bănuț acolo pentru orice sărac (AS3).
Asumarea deplină a unei atitudini filantropice din partea slujitorilor Bisericii devine
un exemplu elocvent cum că valorile pe care le împărtășim sunt temelia acțiunii umane
(AS1).
(…) să știți că sunt cazuri de preoți de prin sate, cătune, care ei sunt cazuri
sociale, dar nu au venit niciodată să ceară sprijin din Fondul Păstorul cel Bun (…).
Credeți -mă, ei se regăsesc pe listă sau îi trece prot opopul pentru că îi știe situația,
dar nu vin niciodată să ceară. Iar dacă Protopopul ne spune, abia, abia reușim să
smulgem de la preot o cerere. Sunt de o demnitate care nu o pot descrie (…). Sunt
preoți care au copii cu autism, sunt preoți bolnavi, su nt preotese bolnave, sunt
preotese văduve, avem preoți cu copii bolnavi cu niște diagnostice ceva de speriat
(AS1).
Filantropia este practica de dăruire și de întrajutorare activă umană, unită cu
responsabilitatea slujirii a proapelui ca model de împlinire a poruncii dumnezeiești de a -l
iubi pe Aproapele tău ca pe tine însuți (MON 2). Așadar, categoriile sociale sau beneficiarii
serviciilor de ajutor derulate de Biserică se extind. Ele privesc problemele reale din parohii,
dar și pe cele cu care se confruntă preoții sau familiile acestora, cu specificarea că preoții
sau familiile lor nu solicită de regulă ajutor pentru ei, ci pentru semenii lor, indiferent de
greutățile cu care se confruntă. Este și aceasta o formă de exersare a filantropiei și carității.
Ea privește mai curând dimensiunea creștină a existenței, asumată și trăită până la capăt.

159 O abordare interesantă a problemei o are unul dintre monahii intervievați, care în
calitate de stareț la o manăstire care oferă servicii de asistență socială este direc t implicat în
oferirea respectivelor servicii. În opinia sa, filantropia deține atât o latură materială, care
constă în ajutorarea materială a persoanelor care nu dispun de mijloacele necesare traiului,
cât și una spirituală, care vizează ajutorarea spirit uală a acestor persoane. Asistența socială,
pe de altă parte, este privită ca având doar o dimensiune de ajutorare materială, fiind lipsită
de o componentă spirituală. Această perspectivă plasează practicile filantropice în orizontul
spiritual al activităț ii social -caritabile a Bisericii, cele asistențiale laice fiind mai apropiate
prestațiilor sociale. Voit sau nu, componenta de agent al schimbării sociale ar trebui să fie
specifică asistenței sociale. Schimbarea ar putea veni din consilierea spirituală re feritoare,
de exemplu, la schimbarea stilului de viață, în cazul persoanelor la care acest lucru este
posibil. Alte elemente generatoare de schimbare pot fi găsirea unui loc de muncă sau
mobilizarea comunității în spirijinul persoanei sau a familiei vulner abile, diminuarea
fenomenelor de marginalizare a persoanelor vulnerabile în interiorul comunității430 etc.
Desigur, acest lucru nu este în totdeauna posibil, îngrijirea persoanelor aparținând grupurilor
sau comunităților vulnerabile fiind o opțiune importantă atât pentru activitățile caritabile,
cât și pentru cele de asistență socială .431 Legislația specifică asistenței sociale prevede
utilizarea atât a strategiilor de îngrijire, cât și a celor care generează schimbarea socială a
persoanelor și grupurilor în dif icultate. Chiar și în cazul în care asistența socială se
limitează la îngrijire, aceasta poate fi însoțită de o componentă spirituală semnificativă
(MON1).
Termenii de caritate, filantropie pot fi explicați atât social, cât și spiritual.
Din punct de veder e social este procesul prin care se oferă ajutor material
persoanelor care nu dispun de mijloacele necesare traiului. Din punct de vedere
spiritual este procesul de ajutorare morală, spirituală a persoanelor cu necesități
materiale. Asistența socială este sistemul în care în prim plan este ajutorarea
materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloace
necesare traiului. În plan secundar sau chiar inexistent este ajutorarea spirituală
(MON 1).

430 N. Gavriluță, Patologii sociale și devianțe religioase , în C. Gavriluță (coord.), Sociologia la Alma Mater
Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași,
2017, pp. 146 -152.
431 D. Howe , Introducere în teoria asistenței sociale , Editura MarLink, București, 2001.

160 O parte semnificativă din activitatea soc ial-filantropică desfășurată în cadrul B.O.R.
are la bază activitatea de voluntariat desfășurată de către preoți, monahi și mireni
credincioși. Selecția persoanelor implicate în activitate are la bază dorința de implicare în
activități sociale și de spriji n a diferitelor persoane și categorii vulnerabile. În activitatea de
voluntariat sunt preferate persoane care dețin o serie de abilități și competențe profesionale
în sfera asistențială, dar și competențe sociale în general și chiar cele artistice sau cult urale.
În cazul unora dintre organizațiile bazate pe credință din cadrul Bisericii, în selecția
voluntarilor implicați în activitatea social -filantropică este importantă și apartenența
religioasă și chiar existența unei anumite dimensiuni spirituale a aces tora (MON1). Acest
lucru este motivat de necesitatea de a putea transmite beneficiarilor valorile spirituale. Nu
toți intervievații menționează această cerință pentru voluntari, dimpotrivă, alți intervievați
pun accentul pe competențele profesionale și pe dorința sinceră de a ajuta.
Activitatea socială din cadrul Fundației se bazează pe voluntariat. Membrii
Fundației: viețuitoarele mănăstirii, membrii aparținători mănăstirii depun muncă
voluntară. Selecția se face în funcție de capacitatea de a valorifica scopul, cerințele
Fundației și în funcție de specializare: asistență socială, asistență medicală,
didactică, artistică. Este necesar ca voluntarul să dețină o anumită dimensiune
spirituală pentru a putea transmite valorile impuse de către Fundație. Există elevi,
studenți care participă periodic la diferite activități ale Fundației, având în vedere
dobândirea de experiență (MON 1).
V.1.1.2. Motivația actului filantropic și valorificarea în viața socială a valorilor Bisericii
Motivația actului filantropic și valorificarea în viața socială a valorilor Bisericii este
dată de următoarele elemente:
 compasiunea, mila, iubirea, suportul etc.;
 respectul și valorificarea persoanei în unicitatea sa fără a o judeca, dar ajutând –
o să își depășească limitele, nevoile și problemele cu care se confruntă.
Activitatea filantropică este fundamentată în credința religioasă a asistenților sau a
lucrătorilor sociali. Motivația religioasă, aceea de a ajuta persoanele în nevoie, în calitatea
lor de ființe spirituale, create după ch ipul și asemănarea lui Dumnezeu (AS3), face să
crească aspirația pentru oferirea unor servicii sociale la calitatea cea mai înaltă posibilă.
Această motivație intrinsecă poate sta la baza profesionalizării serviciilor sociale și

161 caritabile în cadrul Biseri cii, prin formarea profesională specifică a persoanelor care simt
chemarea spirituală de a ajuta persoanele în nevoie (AS3).
Valoarea cea mai importantă după care mă ghidez în munca mea de asistent
social este credința în Dumnezeu și faptul că omul este c hip făcut după chipul Său
și că fiecare om este o valoare în sine și este unic și că atunci când omul se află
într-o nevoie trebuie și merită să fie ajutat să depășească situația problematică
(AS3).
Activitatea de voluntariat în mediul asistențial filantro pic specific al Bisericii
Ortodoxe îi motivează pe unii dintre cei pasionați de îngrijirea persoanelor aflate în
dificultate să meargă mai departe, în sensul urmării unei formări profesionale specifice
(AS3).
Așa am început, fiind student voluntar, lucrân d cu persoanele în nevoie,
lucrând la Căminele de copii, la Căminele de bătrâni, în spitale… și încetul cu
încetul am prins gust. De fapt, mi -am dat atunci seama că mă regăsesc foarte mult
în activitatea aceasta. (…).A fost o perioadă cu multe bucurii, m ulte satisfacții,
multe frământări și multă empatie cu suferința copiilor; a fost o perioadă deosebită
pentru mine, care m -a hotărât, m -a determinat să fac Facultatea de Teologie
Asistență Socială și să continui pe acest domeniu! Pentru că la început mi -am dorit
să fiu profesor de matematică, dar nu a ieșit. Nu a fost să fie profesor de
matematică, a fost să fie asistent social și nu oriunde, ci într -o structură a Bisericii.
(…) Eu am făcut Facultatea de Teologie (Aistență Socială – n.n) așa dintr -o dorin ță,
exact de a lucra cu oamenii, mai ales cu cei care sunt într -o situație de suferință de
orice fel și am simțit nevoia să -i ajut.(…) După vreo 4 ani de voluntariat, primul
meu loc de muncă a fost creat printr -un proiect inițiat de o colegă de -a mea din
ASCOR (AS3).
Motivația practicii asistențiale rezidă pentru unii dintre asistenții sociali intervievați
în contopirea valorilor specifice asistenței sociale cu cele spirituale specifice Ortodoxiei.
Această potrivire dintre valorile (etice) înglobate în pr actica profesională și valorile
spirituale asumate de individ prin apartenența religioasă profundă creează un sentiment de
identitate profesională aparte, profesia depășind stadiul de vocație, tinzând către acela de
misiune, însoțit de sentimentul de a fi la locul potrivit (AS3).

162 Mai mult decât orice, așa mi -am dorit să lucrez într -o structură a Bisericii,
unde valorile asistenței sociale să se contopească, să se îmbine cu valorile Bisericii,
cu valorile Ortodoxiei. Și pot să spun că mi -am găsit locul potri vit, m -am regăsit
aici la Fundația Solidaritate și Speranță unde lucrez (AS3.)
Motivația practicii reprezintă o distincție între activitatea filantropică propriu -zisă și
cea de asistență socială o constituie, inclusiv în cazul voluntarilor. Aceștia pun la dispoziția
organizațiilor bazate pe credință timpul, munca și cunoștințele lor, fără a urmări niciun
interes material, ci doar din iubire față de Dumnezeu și față de om – situație de natură a fi
considerată filantropie. În cazul în care voluntarul urmăreșt e un scop personal, cum ar fi
câștigarea unei experiențe, îmbunătățirea propriului CV etc., aceasta reprezintă voluntariat
în sine și mai puțin filantropie. Din această perspectivă, profesionalizarea carității
reprezintă o activitate de specializare a resu rsei umane implicate în activități de voluntariat,
în sprijinul creșterii competențelor acestora în activitatea de sprijinire a beneficiarilor
(AS3).
Dar, cei care într -adevăr fac ceva din dragul de a face ceva pentru semenul
lor, raportându -se la om ca ch ip al lui Dumnezeu și raportându -se la iubirea lui
Dumnezeu pentru om, fac filantropie. Cei care vin și dăruiesc dezinteresat din
experiența lor, din timpul lor pentru cel de lângă el ca jertfă din ceea ce au, mă
refer la timp, experiență, pentru că ei nu au avut nevoie de recunoaștere, de
validare, de progres social, aceia fac, clar, filantropie. Pentru că ei nu au avut
nevoie de CV, de experiență pentru angajare, sau nu au urmărit angajare, nu au
avut niciun alt interes lumesc. Dorind realmente să facă ce va pentru beneficiarii
noștri.… Asta este pentru mine diferențierea (AS3).
Valorile creștine care fac din asistentul social un bun profesionist sunt mila,
compasiunea și orientarea către nevoile celuilalt. Vocația profesionistului – tradusă prin
înclinația către a -i ajuta pe ceilalți – ar trebui însoțită de o educație spirituală îndreptată
către milostenie. Bunul profesionist în asistența socială nu se poate mulțumi să fie un
simplu funcționar public, care administrează dosarul (realizează managementul de c az),
decizând într -o manieră detașată emoțional tipul de servicii potrivite beneficiarului și
modul de implementare a acestora. O atare practică asistențială, dezangajată emoțional, îl
face pe intervievat să o considere ineficientă, beneficiarul, în calita tea sa de ființă umană,

163 neprimind practic nimic, întrucât relația umană dintre asistentul social și beneficiar este ea
însăși una transformatoare (AS1).
V.1.1.3. Lucrul cu beneficiarii și nu pentru beneficiari
Aceasta este o particularitate pe care am găsi t-o exprimată în diferite forme de către
persoanele investigate. Lucrul cu beneficiarii, pentru ei, dar și pentru întreaga comunitate,
plasează activitatea de asistare socială într -un context mult mai complex, al valorizării sociale
a persoanei, problemati ca recunoașterii acesteia și a salvării sale printr -un efort comun
salvând persoana aflată în dificultate din condiția de asistat, de persoană dependentă de
asistare, care nu posedă resursele (materiale, spirituale etc.) de a se salva dintr -o situație
critică.
Momentan umanitatea trece printr -o criză socială și spirituală care are
nevoie de oameni pregătiți pentru a o depăși. Este nevoie de a forma oameni care
pot răspândi cuvântul lui Hristos atât prin faptă, cât și prin cuvânt. Implicarea în
activitatea de asistență socială s -a produs și prin participarea directă la durerea la
care sunt supuși unii bătrâni și tineri. Motivul care predomină implicarea în acest
fel de activitate este păstrarea tradiției ortodoxe prin formarea catehetică a
tinerilor care au aptitudini spirituale receptive. (…)Au nevoie de modele, de oameni
care să -i diriguiască, să -i ajute, să -i sprijine și să îi ordoneze. Zona de activare a
Fundației se confruntă și cu probleme de ordin spiritual. Bătrânii și tinerii locatari
au nevoie de un suport spiritual, de afectivitate. Tinerii sunt cei mai afectați pentru
că sunt victime ale unor familii degradate, lipsite de valorile și principiile tradiției
ortodoxe, sunt copii părăsiți, abandonați, copii violentați, maltratați, neglijați, cu
părin ți alcoolici, trimiși la muncă și nu la școală (MON1).
Problematica recunoașterii este tratată admirabil în învățăturile Sfinților Părinți. Un
exemplu sunt învățăturile acestora referitoare la celebra pildă a Mântuitorului despre bunul
samaritean, în care întrebarea care se pune este „și cine este aproapele meu?” (Lc. 10, 29).
Fericitul Ieronim explică: „Unii cred că aproapele lor este fratele lor, familia, rudenia sau
neamul lor. Domnul învață cine este aproapele nostru în parabola unui om care cobora de la
Ierusalim la Ierihon… oricine poate fi aproapele nostru și de aceea nu trebuie să facem rău
nimănui. Dacă, dimpotrivă, privim ca aproape al nostru numai pe frați și pe rude, asta
înseamnă că putem face rău străinilor? Domnul a osândit o astfel de gândir e! Suntem

164 aproapele, fiecare pentru fiecare și împreună pentru toată lumea, căci avem un singur
Tată.”432
Această problematică este în egală măsură tratată și de o literatură vastă din domeniul
științelor sociale. Tzvetan Todorov, în lucrarea „Viața comună”433, face referire la importanța
recunoașterii și valorificării persoanei în plan social. Sprijinindu -se pe o literatură variată
(Aristotel, Rousseau, Montaigne, Kant, B.H. Mead sau Hegel), Todorov arată că omul nu
poate fi conceput și evaluat decât în socie tate. Faptul este cu atât mai evident în cazul
serviciilor destinate persoanelor cu diferite probleme. Înainte de toate, oricărei persoane îi
trebuie recunoscut și valorificat potențialul său uman. Exemplele aduse în atenție de Todorov
în ceea ce privește comportamentul copiilor care nu se bucură de recunoașterea părinților, a
bătrânilor rămași pradă singurătății sunt elocvente și tulburătoare deopotrivă.
Acest fapt se poate identifica și în răspunsurile persoanelor intervievate. Fie că este
vorba de o abor dare a intervenției ca o colaborare cu beneficiarii („lucru împreună cu
beneficiarii”), fie că este vorba de „cunoaștere reciprocă” sau „consiliere spirituală” sau
„valori împărtășite”, actul filantropic este, în viziunea respondenților, și un efort de
recunoaștere și integrare socială a celor aflați în nevoie.
Această „împreună lucrare” este în egală măsură o recunoaștere și valorizare socială a
celuilalt, dar și cheia unei reușite în activitatea de asistare. Faptul se regăsește și în cazul
asistenței soci ale laice, transpus într -o serie de concepte precum: integrare/reintegrare socială,
recuperare, consiliere, reabilitare, nondiscriminare etc.
Dimensiunea religioasă este primordială în creșterea și educarea copiilor și
de aceea se încearcă echilibrarea în tre activitățile cotidiene și cele religioase,
creștin ortodoxe și îmbinarea lor, adică trecerea vieții sociale prin prisma vieții
duhovnicești, pentru dobândirea vindecării rănilor sufletești ale acestor copii și
încadrarea lor în societate ca oameni inte gri (MON 1).
Ca finalitate a activităților de intervenție asistențială, recunoașterea ar presupune un
efort comun din partea beneficiarilor, a profesioniștilor, a preoților, dar și a comunității. Prin
aceasta se reafirmă virtuțile profund umaniste și creșt ine ale carității și asistenței sociale.
Totuși, respondenții , sugerează faptul că excesiva standardizare a sistemului ar putea afecta
această „împreună lucrare”. Ea s -ar putea transforma în simplă activitate de prestare socială,

432 Fericitul Ieronim, Omilii la Psalmi , Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2017.
433 T. Todorov, Viața comună. Eseu de antropologie generală , Edit ura Humanitas, București, 2009.

165 de suport sau de gestionar e temporară a unor crize și probleme. În acest fel, gesturile și
eforturile noastre ar putea fi golite de virtuți transformatoare profunde.
(…) Dacă nu ești format și nu ai înclinația de a face milostenie, dacă nu îți
este milă de mâna întinsă, eu nu c red că poți fi un foarte bun profesionist în
asistența socială. (…) Asistentul social nu poate fi funcționarul public, care
primește niște documente, întocmește un dosar și ia decizia că tu primești serviciul
cutare, ajutorul cutare. Asta înseamnă că omul respectiv nu a primit absolut nimic
(AS1).
V.1.1.4. Profesionalizare, eficientizare, dar și constrângeri
Dintru început trebuie spus că multe dintre persoanele investigate coordonează sau
au fost implicate în activități de asistență socială profesionaliza tă (în cămine de bătrâni,
centre de ocrotire pentru copii, internate, cantine sociale etc.). Faptul acesta le permite să facă
o evaluare a avantajelor și dezavantajelor profesionalizării actelor caritabile și de ajutorare a
celuilalt.
 Profesionalizare și c ooperare:
Lucrul în echipă interdisciplinară și importanța asistentului social profesionist sunt
variabile des întâlnite în răspunsurile obținute.
Având în vedere că toți suntem absolvenți de asistență socială, este
nediscriminarea și valorizarea omului ca persoană. Indiferent, indiferent de religie
și indiferent de ce aflăm noi că face el în viața lui (AS5).
Asistența socială oferită de Biserică este organizată sub forma unor rețele sociale,
care se constituie pornind de la organizarea teritorială exist entă, fiind implicate serviciile
sociale sau birourile de asistență socială existente la nivelul protopopiatelor, la nivel
eparhial etc. Cea mai importantă resursă umană pe care Biserica o are în relația cu enoriașul
în calitatea sa de beneficiar al activi tății social -filantropice este considerată a fi preotul
paroh. Acesta trebuie să colaboreze cu asistentul social, nu să se substituie acestuia, dar
este necesar să fie informat cu privire la specificul asistenței sociale și la activitățile sociale
sau fila ntropice desfășurate (AS1).
Coordonare înseamnă tot ceea ce ține de relația cu asistentul social din
protopopiat, tot ceea ce ține de cazurile sociale. (…) dacă la centrul eparhial vine

166 nenea X, dintr -un sat anumit, asistenții sociali de aici se interesaz ă din ce parohie
este, din ce protopopiat și dacă are asistent social este trimis acolo pentru a i se
face evaluarea socială, dosarul, colegul de la protopopiat face copie la dosar
însoțit de referat și înaintează cazul către centrul eparhial (…) că rela ția
(beneficiarului – n.n.) principală ar trebui să fie a lui cu preotul paroh. Preotul
paroh este cel care cunoaște cel mai bine cazul (AS1).
Activitatea de asistență socială și social -filantropică implică în anumite cazuri ca
organizațiile bazate pe cred ință să acționeze în parteneriat cu alte Organizații (AS1; AS2;
AS3), mai ales organizații bazate pe credință , dar și cu instituții publice din domeniul
serviciilor sociale.
Apoi colaborare strânsă avem cu Direcția de Asistență Socială și cu
DGASPC, cu DGA SPC-ul mai puțin pentru că ei nu sunt specialiști, nu sunt
specializați pe adulți, dar la partea de comunicare sunt specializați foarte bine, cu
ONG -urile din comunitate la fel colaborăm foarte bine, mai ales pe partea de
referire de cazuri. Că dacă avem u n caz care necesită și alte servicii decât oferim
noi sunăm, vorbim noi, spunem și se rezolvă, adică colaborăm foarte bine. Cu
Diaconia la fel colaborarea este strânsă, dar deja noi spunem că suntem un corp
comun, nici nu m -am mai gândit, m -am gândit la st ructurile dinafară. Mitropolia ne
sprijină financiar în fiecare an (AS3).
 Profesionalizare și eficientizare:
Dacă din punct de vedere al resurselor umane se constată o abordare unitară, din
punctul de vedere al construcției instituționale, organizatorice ș i manageriale, lucrurile par a
fi mai nuanțate. În timp ce pentru unii instituționalizarea ar putea fi o garanție a eficienței și
calității, pentru alții reprezintă o formă de standardizare excesivă a actului asistențial.
Asistenții sociali care se implică în programele și serviciile sociale ale B.O.R. își declară
adeziunea la valorile generale ale profesiei de asistent social, nediscriminarea și respectarea
ființei umane fiind considerate la loc de cinste (AS5).
Din perspectiva profesionalizării în context ul instituțiilor sociale patronate de
B.O.R., se constată o diferențiere a (auto)percepției în funcție de persoana intervievată și de
locul unde și -a finalizat studiile. Astfel, respondenții cu studii de teologie – asistență socială
identifică o serie de d iferențe dintre absolvenții de teologie asistență socială și asistența
socială din cadrul (facultăților de profil) (AS1). Asistenții sociali care s -au format în sistemul

167 public sau privat laic – deși, recunoaște intervievatul, în rare cazuri și absolvenți de teologie
asistență socială – pot fi reci, distanți, puțin dispuși de a căuta alternative de rezolvare a
situației clientului dincolo de litera legii și metodologiile standard existente (AS1).
(…) Prin instituțiile de asistență socială publice o să înt âlnim absolvenți de (la
facultățile publice – n.n.) sau ai altor facultăți private și foarte rari din cadrul
Facultății de Teologie Ortodoxă Asistență Socială. (…). Sunt foarte reci, foarte
distanți, asta spune legea, asta facem, și puțini dintre dânșii su nt dispuși să caute și
alte soluții (AS1).
Spre deosebire de asistenții sociali formați într -o cultură profesională laică, bazată
pe formalismul normei sociale, cei care au la bază și o solidă formare teologică sunt
proactivi, motivați fiind de grija pentr u persoana aflată în nevoie și de valorile creștine,
printre care și cea a carității, care a stat la baza alegerii opțiunii profesionale în sfera
asistențială (AS1).
(Cei care au – n.n.) absolvit Facultatea de TOAS (Teologie Ortodoxă
Asistență Socială – n.n.), (…) în momentul în care nu au soluții pentru a ajuta un caz
nu se lasă, dau telefoane, se zbat, dau telefoane la toate cunoștințele, la preoți
parohi până când reușesc și găsesc o portiță cât de mică pentru a ajuta. (…) Eu
cred că în momentul în care un tânăr se îndreaptă spre TOAS are ceva, un resort
interior îl împinge; sunt cu totul și cu totul alte valori care îl determină să meargă
înspre acolo. El caută ceva sau altceva decât îi oferă celelalte Facultăți (AS1).
În același sens, un alt asist ent social, absolvent de asistență socială teologie,
implicat în serviciile sociale oferite de Biserică, apreciază că modul în care practică
asistența socială diferă de ceea ce se consideră a fi asistență socială obiectivă, profesionistă,
tocmai pentru că asistentului social teolog îi pasă și suferă alături de beneficiar,
manifestând empatie față de acesta. Practica asistenței sociale nu se realizează exclusiv
după ghiduril e metodologice, ci cu sufletul (AS3).
Cred că aici vine diferența, asta face difere nța, că nu fac doar asistență
socială într -un mod foarte obiectiv și profesionist, numai după canoane și după
standarde, ci fac asistență socială cu sufletul, dorindu -mi și punând suflet în ceea
ce fac, dorind realmente să îmbunătățesc ceva și ca omul car e este în nevoie să fie

168 schimbat. Să simtă că eu ofer cu iubire ceea ce ofer, că -mi pasă, că sufăr și eu
alături de el, empatizez cu el, cu durerea lui, cu suferința lui, cu lipsa lui (AS3).
Una dintre persoanele intervievate consideră esențială introduce rea, chiar și pentru
studenții la asistență socială din învățământul laic, a unui curs de formare spirituală ,
duhovnicească (AS4). Acest curs i-ar determina oarecum să -și evalueze propriile valori, să
conștientizeze dacă sunt capabili sau nu să lucreze cu ceea ce îți oferă mediul practic
(AS4). În continuare, subiectul arată că modul în care ești format și educat își pune
amprenta pe tine ca și profesionist, indiferent ce profesezi: preot, asistent social, învățător,
orice și se manifestă în relația cu celă lalt (AS4).
Se subliniază faptul că asistenții sociali care lucrează în cadrul unor organizații
bazate pe credință înființate în cadrul B.O.R. sunt conștienți de valorile spirituale creștine
și de misiunea care le revine, în calitate de membri ai respectiv ei organizații, de a
promova respectivele valori: dragostea, milostenia, jertfa, răbdarea, blândețea.
Manifestarea acestor valori este declanșată de programul confesional și catehetic al
Organizației. Nu este foarte clar dacă în lipsa acestui program respe ctivii asistenți sociali
ar manifesta sau nu valorile creștine, care le sunt și lor proprii, discursul intervievatului
punând accentul pe importanța organizației în dezvoltarea valorilor spirituale, a căror
lipsă în cazul beneficiarilor este deplânsă în di scursul intervievatului (MON1) .
Asistenții sociali, conștienții fiind de misiunea pentru care au fost selectați
pun în evidență valori precum: dragostea, milostenia, jertfa, răbdarea, blândețea.
Însuși activitatea lor caritabilă are la bază aceste valori p e care ei le promovează.
Intenția este aceea ca prin comportament să urmeze exemplul hristic. Programul
confesional și catehetic însușit de către Fundație este un declanșator al acestor
valori (MON1).
Activitatea asistentului social teolog în cadrul organi zațiilor bazate pe credință este
similară celei efectuate de profesionistul laic. Persoana intervievată este conștientă de
necesitatea cooperării în cadrul echipei interdisciplinare cu alte categorii de specialiști,
psiholog, kinetoterapeut, asistent medic al, medic etc. Ca particularitate suplimentară
specifică pe care organizațiile bazate pe credință în discuție o avea, aceasta era oferirea de
suport spiritual, așa -zisă consiliere spirituală434, care în fapt semnifică în opinia

434 I. Mâță, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale , Editura Institutul European, Iași,
2018.

169 intervievatului facilitarea co municării dintre beneficiar și preotul din parohia de care
acesta aparține, mai ales că în situția descrisă, fiind vorba de îngrijiri la domiciliu,
pacientul este imposibil sau greu transportabil. Din punctul nostru de vedere, este
important faptul că pers oana intervievată înțelege nevoia unor practici moderne de
asistare a bolnavului terminal, desfășurate în echipă interdisciplinară, iar activitatea
socială este așadar profesionalizată tocmai prin această dimensiune de cooperare cu alți
specialști și de as istare în conformitate cu bunele practici în domeniu, dar rămâne în sfera
unei activități de tip filantropic, caritabil prin latura spirituală a practicii. Putem așadar
vorbi de o profesionalizare a filantropiei, dar nu în sensul unei laicizări a practicii435, ci în
cel de optimizare a acesteia, pe baza metodelor moderne de intervenție. Practica modernă,
profesională, bazată pe cunoștințe și cercetare socială, vine în acest context să potențeze
acțiunea filantropică, nediminuându -i valoarea sa spiritual -sacri ficială (AS3).
Am desfășurat activitățile tipice ale asistentului social, am făcut vizite la domiciliu
și cu anchete sociale desfășurate la domiciliu, în echipă de obicei cu medicul specialist al
Centrului, am alcătuit planul de intervenție, am colaborat c u toți ceilalți specialiști.
Pentru că îngrijirea la domiciliu este un domeniu mai complex și presupune o muncă
interdisciplinară, a unei echipe interdisciplinare, deci e greu să derulezi acel serviciu
fără să ai un îngrijitor, un asistent medical, în gene ral și un medic, un kinetoterapeut, un
psiholog eventual, dar acesta este un lux, pe care ni -l dorim de obicei pentru că își are
rolul lui psihologul. Și, bineînțeles, nu în ultimul rând asistentul social. În această
echipă, oricare din acești specialiști de care am vorbit, se simte lipsa lui, din cei pe care
i-am enumerat, și atunci munca asistentului social într -o astfel de echipă este destul de
complexă pentru că suplinește oarecum rolul psihologului, dar, în permanență trebuie să
se consulte și cu ceila lți specialiști.
Este conștientizată nevoia de intensificare și diversificare a activității filantropice a
Bisericii, fiind considerată importantă profesionalizarea (cel puțin parțială) a acesteia.
Acest lucru ar duce la creșterea încrederii în instituția bisericească și în lucrarea sa socială,
sporind unitatea și comuniunea dintre enoriași (AS1).
(…) Luăm un sat, de undeva din ce parohie vreți dumneavoastră. Unde copiii
mănâncă o dată pe zi și insuficient. Cu un serviciu profesionalizat al Bisericii (mă
refer la parohia respectivă) în acest sens, ai putea să -i aduci la școală, să -i ții la

435 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134; D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, op. cit ., pp. 65 -83.

170 after -school, să -i hrănești și știi că atunci când se duc seara acasă sunt cu temele
făcute și sunt hrăniți. Și i -ar apropia de Biserică inclusiv pe părinți. Pentru că a r
vedea că Biserica face ceea ce nu a putut face nici primăria, nicio altă instituție sau
organizație… (AS1).
Este adusă în discuție importanța implicării preotului paroh și aplecarea sa pentru a
desfășura în cadrul parohiei unele servicii sociale cât mai eficiente și folositoare pentru
membrii comunității aflați în nevoie. Acolo unde implicarea părintelui paroh este deosebită,
cu bunăvoința acestuia sunt identificate resurse în afara comunității, prin sponsorizări sau
efectuarea unor servicii de cult pentr u credincioșii care nu locuiesc în respectiva parohie,
iar o parte din fonduri sunt direcționate către serviciile sociale (AS3).
Parohia Sfântul Sava nu și -ar permite (să deruleze servicii sociale
profesionalizate – n.n.), dar are. Pe bune se investesc ban i acolo. Banii nu vin din
parohie, pentru că parohia este îmbătrânită. Banii vin de la servicii (nunți și
botezuri). Fiind biserica foarte frumoasă, sunt foarte multe solicitări. Nu sunt
servicii pentru enoriași, ci solicitări din afară. Banii merg inclusi v pe centru de zi.
Este paroh pr. Narcis. Dar dacă nu ar fi el… Cât a fost biserica închisă pentru
renovare, a fost foarte greu cu bănuții pentru Centrul de zi. Acum sunt programări
pentru anul 2020 pentru servicii. Deci centrul se va susține… (AS3).
Unul dintre preoții parohi intervievați arată că activitatea socială desfășurată în
parohie prin intermediul biroului de asistență socială al parohiei constă în mod deosebit în
sprijinirea familiilor aflate în dificultate, care au în întreținere copii, indifere nt de vârstă
(PR2). Activitatea de asistență socială s -a dezvoltat treptat, emergând din cea filantropică
de sprijinire a familiilor cu copii. Activitatea filantropică este reprezentată de ajutorul
financiar oferit familiilor cu copii nou -născuți. Pornind de aici, s -au dezvoltat prin
intermediul biroului de asistență socială a parohiei servicii de sprijin pentru familiile
afectate de sărăcie, copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate, rămași în grija
bunicilor, a altor rude sau chiar a fraților mai mari, copii și ei încă, familii care au nevoie de
sprijin pentru a -și ține copiii la școală, familii care au membri dependenți de alcool etc. De
asemenea, atenția birourilor de asistență socială din parohii se îndreptă către persoanele
suferinde de divers e boli, către bătrâni, femei văduve etc.
Trecerea de la activități caritabile la servicii de asistență socială profesionalizată s -a
realizat pornind de la înțelegerea nevoii de a coordona activitățile de filantropie, mai ales

171 ale celor oferite persoanelor aflate în situația de sărăcie. Cu toate acestea, s -a conștientizat
nevoia de a se grada ajutorul oferit, în funcție de răspunsul persoanelor ajutate, de dorința
acestora de a -și depăși situația problemă. Astfel a apărut nevoia selecției beneficiarilor, în
funcție de coparticiparea acestora la procesul de ajutor și de responsabilitatea arătată de
aceștia față de depășirea condiției sociale precare cu care ei sau familia lor se confruntă.
Selecția beneficiarilor și direcționarea ajutorului în special către c ei dispuși să lucreze
pentru depășirea situației de criză în care se află a dus la nevoia unor servicii specializate,
care să le permită efectiv rezolvarea problemelor sociale (PR4).
Impulsul de a întreprinde și coordona activități de caritate în parohie a fost
generat de nivelul de trai scăzut al majorității enoriașilor și de limitele pe care
copiii crescuți în familii cu nevoi și le asumau fără a avea ambiția de a -și depăși
condiția. Conștient de faptul că există oameni care vor să facă bine, dar care su nt
nemulțumiți de faptul că oferă anumite bunuri unor persoane care nu prețuiesc sau
care nu folosesc ajutorul primit pentru a depăși starea de criză în care se află, am
încercat să selectez beneficiarii în funcție de dorința lor de a evolua (PR4).
Uneori, decizia de profesionalizare a serviciilor sociale are la bază un impuls venit
de la membrii familiei preotului, care au cunoștințe despre ce semnifică asistența socială și
beneficiile profesionalizării activității filantropice. Acest lucru ne face să cons iderăm a fi
importantă educația preoților cu privire la semnificația asistenței sociale și posibilele
rezultate benefice pentru comunitatea enoriașilor.
 Profesionalizare și constrângeri:
Rigorile și standardele instituționale sunt percepute diferit în rân dul celor ce oferă
servicii de asistare socială în Arhiepiscopia Iașilor. Această percepție este mult influențată
atât de cadrul legislativ și procedural existent, câ t și de excesiva birocratizare. Există o
anumită reticență în ceea ce privește profesional izarea serviciilor, datorită faptului că se
consideră că această profesionalizare vine împreună cu o birocratizare și posibilă laicizare
parțială a respectivei practici sociale. Proiectele sociale pot fi scrise de persoane care nu au
experiență reală în lu crul cu beneficiarii, solicită o serie de condiții stricte, fiind impuse reguli
și norme în care ofertantul de servicii sociale trebuie să se încadreze, care necesită o cantiate
mare de timp și un volum mare de muncă, fapt ce diminuează timpul destinat efe ctiv îngrijirii
beneficiarului. Respectarea cu exactitate a standardelor publice de asistență socială este

172 văzută ca o formalizare a relației asistent social – beneficiar, ceea ce limitează dimensiunea
spirituală a practicii asistenței sociale (AS3).
Există riscul acesta de a ajunge să nu mai punem suflet în ceea ce facem, ci
totul să se rezume la hârtii și la îndeplinirea indicatorilor de pe hârtie, care sunt
seci; ajungem să facem foarte mult lucrurile formal, le formalizăm, pentru că
suntem obligați s ă atingem lucruri, itemi scrise pe proiecte în birou, dar nu au nicio
legătură cu realitatea de pe teren, pentru că aceste proiecte sunt scrise, după cum
vorbeam, cu oameni de birou, care n -au fost în viața lor în casa unui beneficiar. Iar
atunci când ajun gi în situația că trebuie să te încadrezi în niște canoane, niște
standarde, trebuie să îndeplinești niște condiții stricte, trebuie să faci față la un
control de monitorizare, de multe ori există riscul să ajungi, să nu mai ai
disponibilitate, dar nici de timp, nici stare sufletească să faci lucrurile așa cum
poate le făceai înainte sub formă de filantropie, cu mai puțină hârtie și cu mai
puține argumente, documente. Da, cam așa aș defini -o: încadrare formală în
canoane, reguli, hârtii, lipsă de timp pentr u implicare sufletească, personală în
relația beneficiar -asistent social sau profesionist – asistat social (AS3).
Aceste constrângeri de ordin institutional și normativ elimină, în viziunea multor
respondenți, dimensiunea spirituală di n intervenția profesi onalizată. Asistenții sociali sunt în
general conștienți de necesitatea respectării normelor și a standardelor de lucru cu
beneficiarii, dintre care intervievatul a ales să exemplifice respectarea dreptului la autonomie
a beneficiarului, prin informarea a cestuia cu privire la serviciile de care poate beneficia.
Totuși, intervievatul apreciază că în fața tuturor valorilor profesionale, inclusiv a celor etice,
plasează credința în Dumnezeu (AS4).
Nu mă las prizonierul legii, în primă fază acționez după ceea ce simt, dar
trebuie să respect și legea pentru că Legea îmi oferă niște standarde, o calitate a
serviciului. Este un proces pe care eu îl respect și mă ajută să nu greșesc, să nu fac
ceva nepotrivit. (…) În cazul unui bebeficiar, îl informez cu privire la drepturile pe
care le are sau care i se cuvin (poate beneficia de consiliere psihologică, socială,
de ajutor material, de ajutor financiar, de activități, de terapie de grup, poate
beneficia de o întâlnire cu familia lărgită, cu unchiul din celălalt sat sau cu mama
pe care nu a vazut -o de când a fost abandonat etc.). Valoarea cea mai apropiată

173 sufletului meu este aceea de a -L avea pe Dumnezeu, căci dacă ai credință le ai pe
toate, nu îți lipsește nimic (AS4).
 Profesionalizarea carității versus laicizarea practicilor social -caritabile ale
Bisericii:
Asistența socială centrată pe valori creștine își are fundamentul în dorința de a oferi
servicii sociale care să depășească nivelul voluntar filantropic . Secularizarea carității la
nivelul sferei publice „trans feră sarcina îngrijirii categoriilor defavorizate de pe seama
individului virtuos în seama statului responsabil față de cetățenii săi. Astfel, compasiunea
față de categoriile defavorizate devine solidaritate socială ”.436 Odată cu „deprivatizarea
vieții socia le are loc și o migrare a acțiunii sociale din sfera privată în cea publică. Datoria
morală devine așadar responsabilitate etică ”.437
Asistența socială la nivel global este legată de activitatea desfășurată de Mary
Richmond, considerată ca fiind fondatoarea acestei profesii. Activitatea Society for
Organizing Charitable Relief and Repressing Mendicany (SOC), înființată de Mary
Richmond, poate fi descrisă ca având două direcții principale: „cea a intervenției directe
bazate pe activitatea de voluntariat și cea a strângerii de fonduri în scopuri caritabile.
Obiectivele SOC vizau combaterea sărăciei și a fenomenelor de marginalizare generate de
aceasta, prin eliminarea mentalităților care însoțesc de regulă starea de vulnerabilitate, prin
intermediul unor program e de consiliere ”.438 Din punct de vedere spiritual, Friendly
Visitors nu au privilegiat apartenența la o anumită confesiune, ci aderarea la principiile
carității.439 Apariția și dezoltarea asistenței sociale ca „practică socială are la bază un proces
de secula rizare a carității, care se transformă dintr -o valoare creștină într -una general
umană, permițând trecerea de la morala creștină a ajutării a proapelui la înțelegerea etică a
carității ca responsabilitate socială ”.440
Asistenții sociali care activează în cadr ul Bisericii, mai ales cei care au o formare
inițială dublă, teologică și de asistență socială, consideră că activitatea lor profesională este
mai degrabă o misiune prin care își îndeplinesc propria vocație (AS2).
(…) A fost să fie asistent social și nu oriunde, ci într -o structură a Bisericii.
Mai mult decât orice, așa mi -am dorit să lucrez într -o structură a Bisericii, unde

436 A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op. cit., pp. 72 -99.
437 Ibidem .
438 C. Zastrow, op. cit ., pp. 18 -39.
439 A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op. cit., pp. 72 -99.
440 A. Sandu, A. Caras, Deconstruction…, op. cit., pp. 72 -99..

174 valorile asistenței sociale să se contopească, să se îmbine cu valorile Bisericii, cu
valorile Ortodoxiei. Și pot să spun că mi -am găsit locul potrivit, m -am regăsit aici
(AS2).
În spațiul religios românesc, preocupările pentru dezoltarea activității caritabile,
eficientizarea și profesionalizarea acesteia sub forma serviciilor sociale au dus la apariția în
cadrul Bisericii a unor se rvicii sociale primare sau specializate – toate devenite ulterior
specializate, în urma modificării cadrului normativ în vigoare (AS1). Pentru a face față
exigențelor impuse de standardele naționale în domeniul asistenței sociale, pentru a se
putea acredit a ca servicii sociale și, ulterior, a se putea licenția un serviciu, dar și pentru a
accesa fonduri publice în cadrul B.O.R., atât la nivelul arhiepiscopiilor, cât și la cel
parohial, au fost înființate birouri de asistență socială sau chiar au fost create organizații,
sub forma asociațiilor și fundațiilor.
O parte dintre intervievați apreciază că există un paralelism între filantropie, ca
activitate cu specific spiritual, și activitatea de asistență socială laică. De exemplu, se
consideră că voluntariatul poate fi considerat ca o formă seculară a filantropiei, întrucât
voluntarul își pune resursele intelectuale, de timp liber și munca sa în slujba unui ideal,
activând în cadrul unei organizații, fie ea organizație bazată pe credință sau nu, fără a
aștepta o compensație pentru munca sa. Intervievații atrag atenția că voluntarul poate avea
în vedere, în afara opțiunii filantropice, și formarea unei experiențe profesionale necesare la
angajare, ceea ce face ca practica să fie considerată una laicizată (AS3).
Voluntariatul este o variantă secularizată a filantropiei. Pentru că la
filantropie, tu, ca și om, dorești să dăruiești ceva, fără a primi ceva în schimb, fără
a fi condiționată de un contract de muncă, adică fără datorie de serviciu și fără a
primi altă fo rmă de remunerație sau de compensare. Vedeți, la voluntariat ești
constrâns de un contract, te duci uneori, doar pentru că acum ți se ia ca experiență
în domeniu, dacă dorești să te angajezi, sunt niște avantaje…filantropia nu cere
asta în schimb. Vedeți, așa la prima vedere nu faci deosebiri între una și alta, dar
există niște diferențieri fine… Am putea considera voluntariatul ca și formă de
filantropie, dar e formă secularizată (AS3).

175 V.1.2. Probleme sociale întâlnite în practica de asistare realizată în Arhipiscopia Iașilor
și cauzele lor
Principalele probleme pe care le identifică respondenții sunt: sărăcia și lipsurile
materiale, crizele și dramele personale (divorț, șomaj, accidente, marginalizare, excludere,
abandon), boala (mai ales în formele sale grave și care necesită intervenții medicale
costisitoare), dificultățile și dependențele (handicap, bătrânețe, incapacitate temporară de
muncă, dependența de alcool sau de alte subsanțe etc ). De altfel, activitățile de asistare
socială în care sunt implic ați respondenții și serviciile sau organizațiile în care lucrează
demonstrează o cunoaștere directă a acestui fapt.
În același timp, experiența persoanelor investigate în lucrul cu beneficiarii le face pe
acestea să identifice pricipalele cauze care ar ge nera probleme sociale. Prima și principala
cauză este cea care privește degradarea valorilor morale, sociale și spirituale. În absența unor
principii clare de viață care să înglobeze valori morale și spirituale solide, omul este extrem
de vulnerabil în faț a oricăror provocări.
Una dintre cele mai importante probleme sociale la care Biserica Ortodoxă răspunde
prin lucrarea sa filantropică o constituie sărăcia. Persoanele intervievate remarcă două
forme de sărăcie: cea materială și cea spirituală. Răspunsuril e primite subliniază faptul că,
din experiența în domeniul asistării sociale, s -a remarcat că sărăcia materială este însoțită
adesea de cea spirituală, cele două determinându -se reciproc. Este vorba de vicii, neputințe
și de o secătuire a resurselor interi oare a individului care manifestă o îndepărtare de religie
și care are efect direct asupra vieții.
În primul rând sărăcia materială. Aceasta fiind sărăcia spirituală ca stare
sufletească moștenită din comunism, pe care situația de libertate – în mod
parado xal – o agravează și mai mult (PR1).
Apoi, motivația spirituală pentru implicarea în activității social -filantropice este una
dintre cele mai importante resurse în activitatea de asistență socială în Biserică. Astfel,
persoanele religioase, mai ales cele c are fac parte din rândul clerului și din cel al monahilor,
conștientizează nevoia de asistență socială. Ea este explicată prin empatia arătată și
participarea directă la suferința a proapelui (MON1). Această motivație este corelată cu
dorința de a -l urma p e Hristos în Cuvânt și în faptă (MON1). Este vorba aici de un răspuns
pe care Biserica încearcă să îl ofere mai ales în situația actuală de criză a valorilor din
societatea contemporană. Persoanele intervievate consideră că tocmai în acest context

176 valorile creștine ar trebui să fie mai prezente în societate prin acțiunea socială directă,
bazată pe credință. Ideea se regăsește în rândul mai multor respondenți, accentul căzând pe
fapte săvârșite în concordanță cu principiile creștine de milă, compasiune, iubi re etc.
Întrajutorarea și stimularea redescoperirii dimensiunii sociale a vieții creștine
constituie principala îndatorire a preotului ortodox. Solidaritatea socială, ca rearticulare a
Bisericii ca trup a lui Hristos, ca redescoperire a v alențelor comunit are a iubirii a proapelui,
reprezintă slujirea prin filantropie, prezentă în toate parohiile din Biserica Ortodoxă (AS2).
Filantropie mai înseamnă într -adevăr să rupi ceva din ceea ce am eu, nu
numai iubire, ci ceva la modul concret, adică să ofer ceva de la mine și atunci nu
este doar un serviciu, este ceva, este un gest pe care îl ofer, este ceva mai mult de
atât; nu este doar un serviciu; apoi, cred într -adevăr, cuvântul acesta este strâns
legat de valorile Bisericii (AS2).
Subiectivitatea inerentă orică rei persoanei este recunoscută de practicieni și
acceptată la nivel uman, dar se consideră necesar a fi diminuată în practica profesională,
atât din motive de etică profesională, cât și din cele de morală creștină (AS1; AS2).
Avem tendința foarte mare să fim subiectivi . (…) sunt unele persoane, incusiv
preoți, care nu pot să nu discrimineze (AS1).
Deși,
Majoritatea preoților nu discriminează și îi tratează pe toți la fel, conștientizând că
sunt ființe umane, aceeași creatură a lui Dumnezeu (AS2).
Servic iile sociale oferite de Biserică au o puternică încărcătură empatică și
emoțională. Ajutorul oferit trece dincolo de simpla asistență financiară. Deși majoritatea
beneficiarilor solicită ajutor financiar, consilierea oferită și investitura emoțională îi fa ce să
se simtă ascultați și valorizați, li se recunoaște demnitatea și valoarea umană.
Majoritatea celor care solicită ajutor sunt cei care cer bani, dar în momentul
în care tu empatizezi cu dânșii și începi să -i iubești, constați că de fapt ei pleacă
fără bani, foarte mulțumiți că i -a ascultat cineva, că i -a îndrumat, că le -a dat un
sfat și știu că găsesc acolo o persoană; în momentul în care se întorc îi ascultă
cineva (AS1).

177 În alcătuirea planului de intervenție trebuie să ții cont de părerea tuturor
specialiștilor, de direcțiile de acțiune specializate, după cum vedeți sunt direcții
diferite, fiecare direcție înalt specializată și sunt multe provocări. (…) Și așa ca o
particularitate a serviciilor noastre oferite în cadrul Fundației a fost faptul că n e-
am ocupat și de partea spirituală, noi i -am zis așa mai pretențios consiliere
spirituală, de fapt a fost o colaborare strânsă cu preoții din parohii și oferind
cumva, facilitând această legătură dintre preotul de parohie și beneficiar, în sensul
că am an unțat părintele când dorește beneficiarul să se spovedească, a mers
beneficiarul la Biserică sau l -am rugat pe părinte să vină el la domiciliul
bătrânului. Și am ținut o legătură strânsă astfel încât beneficiarul să aibă parte și
de această asistență a suf letului, de această primenire a sufletului (AS3).
O altă cauză ar fi o insuficientă educație în ceea ce privește asumarea unor norme,
reguli și conduite sociale dezirabile. Lipsa unei educații solide în familie și în instituțiile
școlare este considerată o problemă socială majoră, alături de plafonarea locuitorilor și lipsa
de aspirații a acestora. Este invocată adesea o cultură a sărăciei, pe seama căreia este pusă și
accentuarea abandonului școlar (PR2).
(…) Principalele probleme sunt lipsa de educație , plafonarea și acceptarea
unor condiții de trai precare. Acestea, accentuate de lipsurile financiare și o piață a
locurilor de muncă săracă în zonă, conduc la un nivel de trai scăzut și la abandon
școlar la vârste fragede (PR2).
În acest context, rolul in stituțiilor de asistare patronate de Biserică este unul mult mai
complex: el privește în primul rând partea nevăzută, cea pe care se fundamentează întreaga
noastră existență. Cultivarea unor valori sănătoase cu firești rădăcini creștine, o educație în
spiritul acestor valori, transpunerea lor în atitudini, comportamente, acțiuni și moduri de a fi
în lume poate deveni calea regală de viețuire adevărată și armonioasă în lume. Dimensiunea
materială a activității filantropice devine, în acest caz, o completare sau o consecință firească
a unei reale transformări.
Slaba implicare și inexistența sau slaba dezvoltare a unor deprinderi care să îi ajute să
facă față înaintea dificultăților este o altă cauză pe care o identificăm în răspunsurile primite.
Răspunsuril e venite din partea respondenților au atins o problematică socială extrem de
actuală, într -o societate individualistă și conectată la regulile pieții, în care totul se poate
judeca conform ecuației cercere – ofertă. Practic, actul de filantropie este reașe zat într -un

178 concept mult mai amplu, cel al dăruirii441. El definește natura umană în profunzimile sale și îl
salvează pe om din fața individualismului sau egoismului de tip consumerist al zilelor
noastre. Reluată în creștinism, tema dăruirii se conectează cu cea a jertfei și a iubirii de
Aproape. Nicolae Steindhart surprinde esența dăruirii în creștinism. Aceasta nu privește doar
dimensiunea materială a vieții, ci are și o parte nevăzută, mult mai eficientă și lucrătoare
decât partea vizibilă. Îi pot dărui Ce luilalt mângâiere, atenție, timp, iubire etc., iar acest fapt îl
va face pe Aproape să simtă căldura și recunoașterea noastră, fapt care ar putea produce o
schimbare de substanță în forul său interior care, finalmente, se va face vizibilă în exterior.
Va r enunța la vicii, își va schimba stilul de viață, își va prețui mai mult semenii, munca,
lucrurile și oamenii ce îl înconjoară. Totuși, exercițiul dăruirii în creștinism este unul mult
mai complex: Dumnezeu nu ne cere să dăruim dim preaplinul nostru, nici d in preapuținul
nostru, ci din ceea ce nu avem. Aceasta ar presupune o dăruire totală: să dăruiești speranță
când esti căzut, să dăruiești zâmbete când sufletul și ochii îți plâng, să dăruiești încredere
când simți că nu o ai, soluții când tu nu știi să îți rezolvi problemele. Această metafizică a
darului are un efect profund transformator în noi și în viața socială: ea se multiplică și îl
contaminează și pe cel care se oferă Celuilalt442. Concret, ea se poate realiza între specialiști
și beneficiari, între vo luntari și cei aflați în dificultate, între persoane de diferite generații etc.
Astfel, legătura dintre tinerii și bătrânii din comunitate este vâzută de respondenți în acestă
lumină pozitivă, care produce reale transformări. De acestă activitate filantrop ică se bucură în
special bătrânii din parohii, „răniți de constrângerile comunismului”, apoi tinerii care au
nevoie să exerseze valorile profund umane ale dăruiri i, ale filantropiei și iubirii a proapelui.
Lipsa unor valori solide și exersarea lor în plan social este, în majoritatea
răspunsurilor, principala problemă a mediului social din Arhiepiscopia Iașilor, asupra
căreia ar trebui să se aplece slujirea socială, de care este cea mai mare nevoie în
majoritatea parohiilor (PR1).
…(prin – n.n.) întrajutor are între tineri și bătrâni, să tămăduiesc unele răni
ale trecutului, apropiindu -i de Biserică, implicându -i în această întrajutorare
reciprocă, în a -i face să nu se simtă singuri și uitați, în a -i determina să se deschidă
sufletește unii altora și în a că păta încrederea unii în alții. Pentru că cea mai mare
teamă lăsată în sufletul lor de regimul comunist a fost neîncrederea (PR1).

441 A se vedea în acest s ens M. Mauss, Eseu despre dar , Editura Institutul European, Iași, 1997 și N. Gavriluță,
Mentalități și ritualuri magico -religioase , Iași, Editura Polirom, 1998.
442 Tema a fost magistral analizată de N. Steinhardt, op. cit . Atât comunitățile arhaice, cât și cele creștine,
plasează darul în inima vieții sociale. Mai mult, el devine un mod de a fi și o formă de salvare a ființei umane.

179 O astfel de abordare a problemelor cu care se confruntă face din beneficiar o persoană
pasivă, mereu în așteptarea unui suport , a unui ajutor, incapabilă să gândească soluții și să
acționeze adecvat. Faptul generează o lipsă de colaborare cu profesioniștii iar rezultatele sunt
limitate și schimbările înregistrate sunt superficiale.
Cele mai mari dificultăți întâmpinate de cei ca re se dedică activităților social caritabile
și de asist ență socială ale Bisericii sunt reprezentate de atitudinea beneficiarilor, de
neimplicarea acestora în rezolvarea proprilor probleme. Centrarea pe eșec și continua
așteptare a unui ajutor care să vină de la altcineva, fie el stat, Biserică, organizații car itabile
etc. este o atitudine generalizată în rândul beneficiarilor. Automarginalizarea multora dintre
beneficiari este dublată de lipsa responsabilității față de propria persoană și disprețul pentru
orice formă de ajutorare, și chiar față de muncă. Ajutor ul public de tipul venitului minim
garantat descurajează munca. Lipsa unei culturi a muncii și chiar refuzul muncii – chiar cu
prețul unor condiții de trai mizere – reprezintă elemente de mentalitate foarte greu de
schimbat.
Greutățile cele mai mari să ști ți că vin din neimplicarea beneficiarilor în
rezolvarea propriilor probleme. (…) Foarte mulți dintre dânșii consideră că tu ești
cel care trebuie să -i rezolvi lui problema. În momentul în care îi spui, eu merg cu
tine, te sprijin, te însoțesc, dar tu tre buie să faci lucrurile astea, există un refuz și o
lipsă de implicare (AS1).
Această neimplicare a beneficiarilor poate fi pusă pe seama unei sărăcii spirituale a
persoanelor care se simt singure și neajutorate, care își refuză propria bunăstare. Lipsa
deschiderii sufletești îngreunează comunicarea și comuniunea sufletească și, implicit,
ajutorul spiritual și chiar material pe care Biserica l -ar putea aduce. Persoanele intervievate
atrag atenția asupra faptului că rănile sufletești duc la o formă de răzbuna re pe ceilalți și pe
sine, care în cele din urmă slăbește credința persoanei și diminuează încrederea în semeni.
Prima greutate este aceea a sărăciei spirituale, care creează și o depresie
specifică celui ce se simte singur și neajutorat (…), cel rănit suf letește nu doar că
nu vrea să se vindece, dar are o tendință, nevoie de necontrolat de a se răzbuna pe
cei din jur din cauza durerilor sale sufletești. Aici într -adevăr este mult de lucru
încă, deoarece nu s -au vindecat rănile vechi și altele noi se adaugă . Or, aceasta
duce la o și mai multă slăbire a credinței și a încrederii în cei din jur (PR6).

180 În anumite situații, beneficiarii nu doar că nu se implică în rezolvarea propriilor
probleme, dar manifestă chiar reticență în oferirea informațiilor și a docume ntelor necesare
pentru oferirea serviciilor de asistență socială. De asemenea, dependența de serviciile
sociale este resimțită de persoanele intervievate ca o altă problemă majoră cu care serviciile
sociale se confruntă și de la care nici serviciile social e oferite de Biserică nu sunt exceptate.
Cea mai mare greutate pe care am întâmpinat -o și pe care o întâmpin este
aceea că persoanele aflate în nevoi nu sunt întotdeauna deschise în a oferi
informațiile și actele necesare întocmirii unui dosar de furnizar e a asistenței
sociale. La fel de greu este să încercăm să îi facem să înțeleagă că scopul nostru nu
este acela de a le oferi, necondiționat și ori de câte ori au nevoie, sprijin material,
ci acela de a -i ajuta să depășească o situație de criză din viața l or, în scopul
îmbunătățirii calității vieții (PR2).
Neimplicarea beneficiarilor este uneori asociată cu un refuz al comunicării din
partea acestora, dificultăți de adaptare a beneficiarilor la programul impus de viața în
comun în așe zămintelor sociale (Căm inului de bătrâni în cazul de față) , precum și
incapacitatea de a comunica a unora dintre beneficiari. Este subliniată și o anumită
iresponsabilitte a beneficiarilor față de valorile spirituale și chiar o lipsă de maturitate
duhovnicească. Programul duhovn icesc care însoțește activitatea socială a Centrului a fost
până la urmă cel care a dus la soluționarea problemelor apărute. Remarcăm în cazul
persoanei intervievate o anumită exigență spirituală aplicată beneficiarilor, care, cel puțin în
opinia Domniei s ale, este în măsură să asigure o eficiență a activității serviciului social aflat
în grijă. Exigențele spirituale, așa cm sunt manifestate în discursul persoanei respective, ar
trebui însoțite, cel puțin în fața beneficiarilor, de manifestarea unei reale iubiri creștinești,
și a unei adevărate purtări de grijă față de Aproapele, a unei reale compasiuni umane și
spirituale. În lipsa acestor manifestări specifice unei atitudini de iubire frățească față de
semen, ar fi încălcat ă porunca spirituală a iubirii a proapelui, și a atitudini i de nejudecată
față de a proapele. Această atitudine este cu atât mai recomandată, cu cât chiar în asistența
socială laică, este solicitată atitudinea nonjudicativă a asistentului social față de client.
Fundația are ca scop promova rea valorilor tradiției ortodoxe așa că
întâmpină dificultăți în cadrul unor cerințe europene introduse în Legislație. În
cazul vârstnicelor au fost dificultăți în adaptarea lor la programul impus de către
Cămin, datorită lipsei de dialog din partea benefi ciarelor. Iresponsabilitatea față

181 de valorile morale, incapacitatea de a comunica, lipsa de maturitate duhovnicească
a beneficiarelor, viețuitoarelor au fost impedimente care s -au soluționat datorită
programului duhovnicesc (MON1.)
Persoană intervievată su bliniază că, există la tinerii beneficiari o serie de carențe de
limbaj și comunicare însoțite de incapacitatea de a acumula cunoștințe sau de a-și exprima
sentimentele. Asistenții sociali din cadrul Fundației au reușit să anihileze aceste carențe ale
bene ficiarilor aceștia reușind să facă reale progrese sociale și spirituale. Cu smerenie și cu
neutralitatea axiologică necesară exprimării într -un text științific, menționăm că anumite
teorii sociologice consideră că modul în care sunt exprimate opiniile desp re faptele sociale,
are implicații majore în modul în care acestea sunt transpuse în practică. Deși unii tineri ar
putea să aibă comportamente care par sau chiar pot fi potrivnice rânduielii duhovnicești,
etichetarea beneficiarilor cu termenul de degradare umnă este chestionabilă atât din punct
de vedere creștin cât și din cel al asistenței sociale.
În cazul tinerilor, greutăți s -au întâlnit în comportament, limbaj,
incapacitatea de a acumula cunoștințe, incapacitatea de exprimare a sentimentelor,
dorințelo r. Degradarea umană a tinerilor a fost anihilată prin progresul spiritual
dobândit datorită activității deprinsă de către membrii/ asistenții sociali ai
Fundației (MON1).
O altă dificultate întâmpinată de lucrătorii din sistemul de asistență socială a
Bisericii o reprezină implicarea extrem de limitată a statului, care lasă toată greutatea
sprijinirii respectivelor cazuri în seama organizațiilor neguvernamentale, inclusiv a celor cu
origine religioasă.
Noi avem beneficiari de când s -a înființat biroul, din `96. Beneficiari continui.
Sunt beneficiari care nu pot doar cu sprijinul nostru să -și depășească situația în
care se află, atâta timp cât statul român nu face absolut nimic pentru ei ca să îi
ajute și atunci, recunosc, sunt beneficiari permanenți (AS1).
Birocrația din sistemul public de asistență socială este văzută ca o dificultate
întâmpinată în procesul de referire a cazurilor către acest sistem. Pentru a putea fi
eficientizată comunicarea cu reprezentanții serviciilor publice de asistență socială, se
apelează la relațiile personale cu reprezentanții acestuia, comunicarea fiind una
personalizată și mai puțin una instituțională. Cu toate acestea, rezultatele comunicării cu

182 instituțiile publice de asistență socială sunt considerate satisfăcătoare din pers pectiva
rezultatelor efective ale intervențiilor sociale oferite.
Tot pe relațiile personale ale asistenților sociali. Pentru că în momentul în
care trimit la o instituție de stat pe cineva, întâi sun o prietenă sau o cunoștință de
acolo și îi spun: vezi c ă îți trimit cazul x… Și merge țintit. Pentru că dacă aș trimite
persoana să stea la rând, să treacă prin toată procedura birocratică de la instituția
respectivă, s -ar pierde pe drum (AS1).
O altă problemă cu care se confruntă persoanele implicate în servi ciile sociale
oferite de Biserică o reprezintă percepția publică referitoare la așa -zisa avuție a Bisericii, ce
se corelează cu reticența exprimată de unele persoane, organizații sau instituții de a sprijini
această activitate a Bisericii, de exemplu, prin oferirea de sponsorizări. Refuzul de a oferi
sponsorizări Bisericii este uneori însoțit de expresii cu caracter defăimător sau umilitor.
O dificultate a noastră este aceea că în momentul în care merg și solicit
sprijinul mi se spune clar: păi, dacă nici Biserica nu are bani, sunteți nebuni la cap.
Atâtea jigniri câte am luat eu și cei doi colegi ai mei care mergeam după
sponsorizări, n -am primit în viața mea, credeți -mă (AS1).
Este, de asemenea, conștientizată nevoia unei modernizări a serviciilor sociale
oferite și a practicilor filantropice, cât și a aspectelor instituționale și normative necesare
oferirii serviciilor asistențiale (AS).
V.1.3. Acreditarea și licențierea serviciilor de asistare socială
Această temă a provocat multe discuții și comentar ii din partea respondenților. Sunt
identificate două mari perspective:
 nevoia de licențiere și acreditare pentru oferire de servicii specializate și
pentru a atrage fonduri;
 teama de a acredita și licenția unele servicii.
Cea mai importantă activitate fila ntropică este văzută ca fiind chiar slujirea
pastorală. Această slujire jertfelnică și rugătoare în același timp reprezintă cea mai
importantă misiune socială a Bisericii. Biserica reprezintă, pentru cei credincioși, trupul

183 vizibil al lui Hrisos și, de ace ea, slujirea Aproapelui semnifică înainte de toate slujirea lui
Dumnezeu (PR4).
Activitatea filantropică pe care o desfășor?! În primul rând în slujirea de
păstor, de a încerca, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, să mă fac ,,tuturor
toate" (…) Să nu uită m că samarineanul milostiv prin excelență este Hristos, Fiul
Lui Dumnezeu întrupat pentru noi și pentru a noastră mântuire (PR4).
Modelul milosteniei față de cei sărmani este inspirat din faptele primilor creștini,
încă din vremurile apostolice. Sfântul Ap ostol Pavel îi îndemna pe creștinii din Corint: „Cât
despre strângerea de ajutoare pentru sfinți, precum am rânduit pentru Bisericile Galației,
așa să faceți și voi. În ziua întâi a săptămânii ( Duminică – n.n.), fiecare dintre voi să -și pună
deoparte, strâ ngând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni. Iar când
voi veni, pe cei pe care îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori, să ducă darul vostru
la Ierusalim” (I Corinteni 16, 1 -3). Filantropia „în primele secole creștine și în Evul Mediu
viza în primul rând persoanele care nu își erau singure suficiente. Activitatea misionară era
îmbinată cu cea de îngrijire, aceasta fiind o exprimare a virtuților creștine ”.
443Persoanele intervievate atrag atenția că este bine să se pună a ccent pe latura
întrajutorării între membrii comunității creștine, de dezvoltare a spiritului comunitar și a
nevoii de a te simți responsabil pentru bunăstarea celuilalt.444 Se arată necesitatea de a se
ține cont ca prin desfășurarea activității filantropice să nu fie răniți oamenii în acel miez de
demnitate (PR1).
Cum putem rezolva acest fapt? Antrenând în întrajutorarea celor din jurul lor,
deoarece nimeni nu știe mai bine ca ei de durerile care sunt în sufletul celor din jur
și cât de benefică este aceast ă vindecare (PR1).
Inclusiv persoanele intervievate care au pregătire specifică de asistență socială și
teologii arată că există o congruență între valorile eticii profesionale specifice asistenței
sociale și cele creștin -ortodoxe, acestea din urmă fiind m ai profunde și mai ample, mai
adecvate oferirii îngrijirii. Practicile asistențiale sunt uneori limitative, datorită necesității
formalizării acestora sub forma unor documente ce trebuie elaborate în scopul evidențierii
și justificării activității, adică a unor elemente percepute subiectiv ca birocratice. Practica

443 F. Adloff, Religion and Social -Political Action: The Catholic Church, Catholic Charities, and the American
Welfare State , în International Review of Sociology , vol. 16, nr. 1/2006, pp. 1 -30.
444 Ibidem .

184 filantropiei este, din acest punct de vedere, preferabilă asistenței sociale, care solicită
respectarea unor standarde impuse prin cadrele normative în vigoare. Persoana intervievată
(AS3) insistă asupra cooperării și coacțiunii sociale intervenite între asistentul social și
beneficiar, doar aceasta fiind, în opinia sa, adevărata asistență socială, dar în practică,
semnalează intervievatul, sunt necesare o serie de formalisme birocratice și procedu rale ce
îndepărtează asistența socială de respectarea valorilor sale constitutive445 de origine
spirituală.
Nu aș putea să spun că valorile chiar au contravenit unele altora, poate au
fost momente în care mi -am zis că aș prefera să fac doar filantropie și nu asistență
socială profesionalizată, pentru că uneori asistența socială făcută totdeauna
conform standardelor, conform legislației, conform limitărilor impuse de legislația
în vigoare nu ne mai dă aceeași satisfacție, pentru că uneori suntem limitați de
întocmirea unor documente, de aducerea unor dovezi a muncii pe care o facem
împreună cu asistații sociali, pentru că asistența socială nu o facem doar pentru ei,
ci și împreună cu ei. Asta este adevărata intervenție, atunci când lucrezi împreună
cu beneficia rul, ca și el să lucreze împreună cu noi, specialiștii, să lucreze pentru
schimbarea lui și atunci, dacă nu se întâmplă așa, clar este o insatisfacție. Și am
tendința de -a spune că mai degrabă aș face o activitate de filantropie, pur
filantropică, decât as istență socială cu foarte multe limitări și îngrădiri, cu foarte
multe dosare, cu foarte multe raportări, standarde, proceduri pe care să le
respectăm, uneori poate chiar într -un mod rigid, pentru că așa se cere (AS3).
Profesionalizarea serviciilor de asis tență socială oferite de Biserică implică
respectarea standardelor naționale cu privire la calitatea serviciilor sociale. Pentru a fi
recunoscute de statul român, organizațiile ofertante de servicii sociale trebuie să se
acrediteze și în decurs de trei ani să licențieze cel puțin un serviciu social. Procesul de
acreditare și licențiere necesită implementarea unor standarde de calitate laborios
documentate și o vizită din partea inspectorilor de la AJPIS, care să verifice condițiile de
derulare a serviciilor sociale și respectarea criteriilor de licențiere. Procesul este considerat
anevoios, complicat și solicitant (AS1).

445 A. Frunză, A. Sandu, Supervision of Ethics in Social Work Practice. A Reconstruction of Ethics Expertise , în
A. Sandu, A. Frunză (eds.), Ethical Issues in Social Work Practice , IGI Global, Hershey, 2018.

185 Ca și documentație, licențierea este un proces foarte stufos, anevoios și destul
de solicitant (AS1).
După modificarea legislației specif ice în asistența socială, licențierea se poate face
pentru servicii de zi și rezidențiale. Înainte de modificările menționate, serviciile sociale
oferite puteau să fie primare și de specialitate, dar în acest moment toate serviciile sunt de
specialitate. A cest lucru este considerat neprofesionalizat, deoarece nu toți beneficiarii
necesită servicii sociale specializate și, în același timp, nu toți furnizorii de servicii sociale
derulează într-adevăr servicii specializate (AS1).
Legea asistenței sociale înai nte: serviciile primare și servicii specializate. Noi
nu eram servicii specializate, eram primare. Acum, că s -a schimbat legislația, cei
care sunt acum în Minister, în perspectiva lor neprofesionistă, și o spun cu toată
responsabilitatea, repet, neprofesio nistă, au făcut toate serviciile de zi și
rezidențiale. Cu alte cuvinte, toți avem servicii specializate, ceea ce nu este
adevărat (AS1).
Printre cele mai importante condiții de acreditare și licențiere a serviciilor sociale se
numără angajarea cu normă în treagă a cel puțin unui asistent social și a unui psiholog, care
însă poate fi încadrat cu timp de lucru parțial, în funcție de numărul de beneficiari și
volumul de muncă (AS1).
Este obligatoriu ca un asistent social, ca să acredităm un serviciu, să lucre ze
8 ore. (…) Am negociat noi cei de la Iași cu reprezentanta de pe Iași de la Minister,
ca psihologul să fie angajat part -time. În funcție de numărul de beneficiari, să fie
cu o oră sau două. Pentru că nu se justifică o activitate de 8 ore pentru psihol og, la
serviciile sociale pe care le avem noi (AS1).
Obligațiile legale de a avea angajat personal calificat face imposibilă licențierea
serviciilor sociale oferite în cadrul anumitor parohii sau protopopiate, mai ales a celor
sărace din mediul rural (AS1) .
Ei au protopopiat mic și nu vor putea susține vreodată servicii sociale
profesionalizate și să plătească asistent social. (..) (Unele protopopiate – n.n.) nu
vor putea să angajeze vreodată asistent social. Au birou de asistență socială; spre
exemplu, la C. este voluntar colega de la (este nominalizat un alt oraș – n.n.) (AS1).

186 Pentru a se încadra în standardele legale de oferire a serviciilor sociale, acolo unde
este posibil sunt căutate soluții de încadrare juridică cât mai favorabilă a tipului de servi cii
oferite, acestea fiind de regulă definite ca servicii de zi și servicii de intervenție în situații
de criză (AS1).
(Serviciile pe care le au protopopiatele sunt servicii de zi și de intervenție în
situații de criză – n.n.) pentru că a trebuit să găsim o portiță în nomenclatorul
serviciilor sociale ca să avem activitate de asistență socială (AS1).
În parohiile și protopopiatele în care nu se pot îndeplini standardele de acreditare
și/sau licențiere, inclusiv datorită incapacității financiare de a angaja un asistent social cu
normă întreagă, se va rămâne la nivel de activitate filantropică. Este important de subliniat
faptul că din discursul persoanei intervievate rezultă că activitatea de asistență socială este
considerată o etapă calitativ superioară ce lei filantropice, în sensul că sunt oferite servicii
specializate, dar de bază pentru îndeplinirea misiunii sociale a Bisericii va rămâne
activitatea filantropică, deoarece aceasta poate fi desfășurată în fiecare parohie, putându -se
ajunge și oferi un mini m de ajutor social persoanelor în nevoie din orice comunitate, oricât
de mică și săracă ar fi (AS1).
Ceea ce are protopopiatul C. este activitate filantropică. Ei nu vor putea să se
acrediteze niciodată și nici nu -și vor putea angaja asistent social vreod ată (AS1).
Chiar dacă unele dintre protopopiate au înființat birouri de asisență socială,
datorită lipsei de fonduri nu vor putea acredita servicii de asistență socială, rămânând la
nivelul de activități filantropice (AS1).
În cazul protopopiatelor, cred că am putea face cel mai bine diferența dintre
asistența socială și filantropie. Deci, aceste trei protopopiate vor rămâne pe
servicii filantropice tot timpul. Vor avea birou de asistență socială, dar ei nu se vor
acredita pentru că nu au capacitatea fina nciară ca să susțină conform standardelor
un asistent social și un psiholog (AS1).
În procesul de acreditare și de licențiere a serviciilor, unii asistenți sociali care își
desfășoară activitatea în cadrul B.O.R. consideră că se confruntă cu atitudini disc riminatorii
din partea inspectorilor care verifică modul în care sunt respectate standardele de acreditare
(AS1).

187 Ca și instituție a Bisericii, aduce în plus un alt grad de dificultate. Instituțiile
Bisericii se confruntă cu o atitudine discriminatorie din punctul meu de vedere din
partea inspectorilor (AS1).
Persoanele itervievate (AS1; AS4) au arătat că la nivel de protopopiate s -a ales în
general să se acrediteze și licențieze servicii de asistență socială pentru situații de criză și
de urgență, deoarec e în general se lucrează cu adulții aflați în dificultate. Acreditarea și
licențierea este văzută ca o formă de profesionalizare a serviciilor sociale oferite de
organizațiile bazate pe credință (AS4).
Noi ne -am acreditat și acum ne -am și licențiat. Urmeaz ă să am control. Ne –
am licențiat pe servicii de suport pentru situații de urgență și criză. Toate
protopopiatele urmează la fel, dar și parohiile. Am ales să licențiem acest tip de
serviciu pentru că în principal lucrăm cu adulții. În principiu lucrez cu a dulți,
vârstnici sau cu familii monoparentale, persoane singure, familii cu probleme, copii
din familii cu probleme, familii în situație de risc, violență domestică și multe altele
(AS4).
O perspectivă interesantă asupra profesionalizării activităților de asistență socială
din cadrul Bisericii și corelația lor cu cele social -filantropice o are un asistent social
intervievat, cu dublă formare în teologie și asistență socială, care apreciază că în centrul
în care lucrează și care aparține unei organizații baz ate pe credință din cadrul Bisericii
Ortodoxe, serviciile sociale sunt oferite în conformitate cu toate standardele de calitate în
vigoare și pe baza cărora centurul a fost licențiat, dar în plus față de acestea sunt oferite o
serie de servicii care nu sun t definite în standarde, care exced aceste standarde și pe care
intervievatul le consideră filantropie. Oferirea de servicii și prestații din fondurile proprii
ale organizației este considerată activitate filantropică și aceasta excede specificul
activităț ii de asistență socială (AS3).
Nu sunt incluse neapărat în niște standarde de calitate. Sunt acțiuni pe care
noi le facem în plus sau în plus de ceea ce este cuprins în standarde de calitate.
Căci atunci când noi definim un serviciu social, implicit le de finim și în funcție de
standardele de calitate. Când desfășurăm un serviciu social întotdeauna ne
raportăm la standardele de calitate și la cum sunt definite ele de legislația în
vigoare. Noi, atunci când facem o activitate filantropică facem ceva mai mult decât
serviciile care sunt definite prin legislație și care se conformează acestor standarde

188 de calitate. Și cum am spus mai înainte, tot ceea ce noi oferim din ceea ce avem noi
ca și organizație, din bunurile noastre proprii, din fondurile noastre propri i, din
resursele noastre proprii mai bine zis, înseamnă că este filantropie (AS3).
Filantropia poate fi văzută, cel puțin în cazul programelor specifice de asistență
socială care beneficiază de fonduri publice, ca fiind reprezentată de contribuția proprie a
organizației, atât financiară, cât și în resursă umană și în logistică. Sintetizând cele
prezentate de intervievat AS3, dar și de alții (MON1; MON3 etc.), se pare că pentru o
parte a acestora filantropia se referă la activitățile de sprijin ale beneficia rilor oferite din
fondurile proprii ale organizației bazate pe credință , în timp ce asistența socială este
reprezentată de activitățile realizate conform standardelor impuse pentru licențierea
serviciilor sociale și se realizează în special cu finanțare di n fonduri publice. Activitățile
filantropice sunt văzute ca excezându -le pe cele specifice de asistență socială, deoarece
acestea nu sunt limitate de standarde de calitate și de cost și pot include o dimensiune
umană, de comuniune spirituală cu beneficiari i, și chiar o dimensiune spirituală, fie prin
activități religioase efective, fie cel puțin prin atitudinea și implicarea specifică a
asistentului social, a lucrătorilor sociali în genere și chiar a reprezentanților clerului
(AS3).
Filantropia în cazul pro iectelor finanțate se rezumă și la contribuția mea
personală. Eu cer o finanțare, dar aduc și eu ceva. Asta mă refer strict la partea
financiară, dar noi aducem resursa umană, aducem expertiza, aducem capacitatea
noastră organizațională, experiența organiz ației, aducem experiența fiecărui om în
parte, logistica. Este un ansamblu de capacități, abilități care uneori nu le poți
cuantifica, dar fără de care nu poți să derulezi un proiect, nu poți să oferi un
serviciu, sunt foarte importante aceste aspecte. Sun t multe lucruri pe care nu le
cuantificăm, dar sunt aspecte foarte importante. Resursele materiale pe care le
punem la dispoziție sunt la fel de costisitoare. (…) Am ales acest tip de serviciu
pentru că ne -am consultat între noi și am ajuns la concluzia că acesta se potrivește
pentru noi. După cum v -am spus suntem o echipă interdisciplinară (Coordonator de
Centru Părintele Protopop, eu ca asistent social, psiholog și economist) (AS3).
În ceea ce privește licențierea serviciilor sociale oferite de organiza țiile bazate pe
credință , aceasta presupune îndeplinirea unor standarde de calitate, ceea ce implică o serie

189 de constrângeri în ceea ce privește practica, supunerea voluntară a organizațiilor bazate pe
credință la controale din partea instituțiilor statulu i (AS3).
Profesionalizarea (…) ar fi: să fie un serviciu mai structurat, așa. Eu nu
consider că ar avea un impact negativ, riscul care ar fi este așa: că sunt mai multe
limitări, constrângeri, pentru că atunci când te licențiezi trebuie deja, te obligi să
îndeplinești niște standarde; ai stresul ăsta că vine organul de control, vine în vizită
de monitorizare pe licență (AS3).
Licențierea serviciilor este necesară doar în scopul accesului la finanțări publice.
Aceste fonduri suplimentare atrase pot fi, în principiu, utilizate în sensul creșterii calității
serviciilor, ele fiind chiar condițonate de existența unei anumite calități a serviciilor
sociale prestate de organizațiile bazate pe credință . Totuși, fondurile sunt insuficiente și
este necesară contrib uția proprie. Dimensiunea birocratică legată de documentația
necesară derulării serviciilor sociale licențiate generează stres în rândul lucrătorilor
sociali, ceea ce duce până la urmă la o scădere a calității serviciilor, mai ales din
perspectiva timpului petrecut cu beneficiarul și a disponibilității de lucru cu acesta (AS3).
Pentru ce ne dorim noi să ne licențiem? De obicei, ca să atragem niște
fonduri, ca să putem accesa niște fonduri. Acum cam așa este, accesarea unor
fonduri este condiționată de lice nțierea ta, de cunoașterea ta ca un serviciu
specializat. Și atunci ai dorința de a accesa niște fonduri care, cumva, să -ți
îmbunătățească ție activitatea, ți -o dezvoltă, ți -o îmbunătățește, dar ai și stresul
acesta că vin controalele și trebuie mereu să f ii cumva la zi cu tot ce înseamnă
documentație, cu tot ce înseamnă condiții pe care trebuie să le îndeplinești, trebuie
să faci dovada că îndeplinești aceste condiții, că întrunești standardele acestea, că
le atingi. Stresul care este? Că obții o finanțare dar, finanțarea aceea nu este
suficientă ca să îți derulezi tu activitatea cum ți -o dorești și cum ar trebui să fie și
cum ți se cere până la urmă. Și atunci aici intervine stresul, că trebuie să muncești
dublu. Ai stres că vine și te controlează pentru c e faci, finanțarea este micuță și
munca la tine se dublează că trebuie să identifici surse de finanțare care să acopere
diferența, și nu ești sigur că le poți identifica, nu ești sigur că le poți acoperi din
fondurile tale proprii și atunci începi să te st resezi, și uneori în loc să zici că a
crescut calitatea serviciilor, uneori scade calitatea serviciilor tale, pentru că toate
barierele acestea, toate problemele care se ivesc, toate obligațiile pe care trebuie

190 să le îndeplinești duc undeva la o scădere a calității, că nu mai ai timp suficient să
petreci cu beneficiarul, nu mai ai timp să gândești diverse strategii, diverse
activității pe care să le faci direct în beneficiul beneficiarului și atunci oleacă te
birocratizezi, ajungi să completezi foarte multe hârtii, că trebuie să ai, că ți se cer;
așa îți cere controlul, și trebuie (AS3).
Cauzele reticenței de a acredita și licenția unele servicii de asistență socială în cadrul
Bisericii sunt:
 -costuri suplimentare;
 -rigiditate;
 -control;
 -standardizare.
Persoanele intervievate atrag atenția asupra potențialului de dezvoltare a serviciilor
sociale oferite de Biserică. Capacitatea instituțională a Bisericii de a oferi servicii social –
filantropice se bazează pe structura sa administrativă, care permite asistentu lui social să
ajungă la orice persoană aflată în nevoie prin intermediul preoților, care în general cunosc
membrii comunității sociale care alcătuiesc parohia.
Structura administrativă pe care o deține Biserica Ortodoxă Română nu o are
nici măcar statul r omân. Asistentul social angajat într -o instituție a Bisericii poate
ajunge foarte repede cu ajutor la săracul din vârful muntelui, și asta cu ajutorul
preotului. Deci, Biserica poate interveni și la ultimul izolat din cătunul cel mai
îndepărtat foarte repe de, doar dacă își conștientizează puterea pe care o are. Și aici
mă refer la oameni, oamenii pe care îi are și ar putea să -i specializeze și să -i
folosească (AS1).
Capitalul social și de încredere de care se bucură Biserica poate sta la baza unor
servicii sociale profesionalizate deosebit de utile și de eficiente. Este subliniată importanța
implicării preotului în activitatea socială din parohie, nu substituindu -se asistentului social,
ci colaborând cu acesta în mobilizarea resurselor comunității, în favoar ea persoanelor aflate
în nevoie. Preotul ar fi un liant al comunității, un agent al schimbării la nivel local,
acționând ca facilitator al mobilizării resurselor de autoajutorare și a solidarității sociale la
nivelul comunității locale. Respondentul arată că odată cu implicarea preotului,
comunitatea se mobilizează în rezolvarea problemelor sociale apărute în interiorul său.

191 Preotul păstrează în comunitatea rurală cel puțin o funcție de împuternicire pentru membrii
comunității, prezentând o garanție morală, dar și o influență uriașă asupra comunității.
Dacă preotul s -ar implica, ar fi liantul sau cel care dă tonul și ar ști cum
să-i mobilizeze pe oameni, (…) vă spun eu că nu ar fi nevoie să dau eu 1000 de
telefoane la Centru, (..) ei ar avea resurse în co munitate să -i ridice casa. Si ar face
asta in câteva zile. Această idee trebuie valorizată. Deci, nu există comunitate care
să nu poată să -și rezolve cazurile dramatice. Problema este cine îi mobilizează.
Dacă nu este cineva care să producă mobilizarea, pr oblema nu se rezolvă de la
sine. Nu mai există conștiința aceea a românului să sărim, să ajutăm… Știm că are
nevoie, dar mai întâi are nevoie să îi conștientizeze cineva de ceea ce pot face. Să le
trezească conștiința. Eu sunt conștientă de puterea preotul ui din parohie și vă spun
că s-au rezolvat situații destul de complicate, dar s -au rezolvat numai în momentul
în care preotul s -a mișcat (AS1).
Pentru a putea desfășura slujirea sărmanilor din parohie este necesară o muncă
socială, care însă ar trebui să r ezulte din colaborarea preoților cu asistenții sociali (PR1),
aceeași nevoie de informare a preoților cu privire la specificul activităților asistențiale ce se
desfășoară și a posibilelor dimensiuni ale colaborării dintre preot și asistentul social fiind
oglindită și în răspunsurile asistenților sociali intervievați. Este, de asemenea, luată în
discuție nevoia consolidării statutului asistentului social în societatea românească în general
și în cadrul Bisericii în particular. Chemarea preotului este slujire a în biserică, însă rolul
său pastoral se exinde către purtarea de grijă asupra membrilor comunității slujite
duhovnicește. Înțelegerea de către acesta a specificului activității asistențiale nu îl subsituie
asistentului social, ci îi pune la dispoziție un mecanism de derulare a activității social –
caritabile eficiente, prin intermediul asistenților sociali care activează în cadrul parohiilor și
protopopiatelor.
Eu personal am ținut cursuri de Introducere în asistență socială pentru preoți,
dar nu am ținut î n Moldova. Și am descoperit, și știu că sunt foarte deschiși să afle,
dar nu le spune nimeni (…). Ceea ce am făcut eu a fost de introducere, pentru a -i
face să înțeleagă despre ce este vorba. Este obligatoriu ca preotul să lucreze în
echipă cu asistentul s ocial. Nimeni nu spune lucrul acesta. (…). Cursurile pe care
le-am făcut noi prin Patriarhie nu erau destinate ca preotul să fie cel care lucrează,
ci să -l facem să înțeleagă că nu este treaba lui, e treaba asistentului social, că

192 trebuie să -l caute, trebu ie să -i spună, să -i sesizeze cazurile, dar și el, ca preot,
trebuie să aibă o idee despre ce este asistența socială (AS1).
Colaborarea dintre organizațiile bazate pe credință și preoții din parohii este
esențială nu doar în latura oferirii serviciilor spir ituale către beneficiari, cât și în
facilitarea accesului organizațiilor bazate pe credință la resursele disponibile în
comunitate.
Cu preoții din parohie. Da și am avut o colaborare foarte frumoasă, cea mai
frumoasă, peste așteptări. Deci noi am plecat cu o idee pe care ei au dezvoltat -o
nesperat, adică a ieșit cu totul altceva, da și am avut cred că cel puțin doi ani cred,
am reușit să plătim facturile pentru pamperși, scutecele pentru adulți care sunt
costuri mari și grele și partea de mâncare la domicil iu pentru că atunci ofeream și
masă la domiciliu pe centru de îngrijiri (AS3).
În ceea ce privește colaborarea dintre organizațiile bazate pe credință și preoții din
paroh ii aceasta este focalizată în principal pe oferirea serviciilor spirituale către
bene ficiari, de tipul oficierii slujbelor religioase, spovedanie, sfânta împărtășanie o ferită
bolnavului (vârstnicului ) în centru și sau la domiciliu. O altă latură a colaborării dintre
organizațiile bazate pe credință și preoții parohi constă în facilitarea a ccesului asistenților
sociali sau a membrilor organizațiilor bazate pe credință implicați în activități filantropice
la persoanele aflate în dificultate și identificarea acestora și referirea cazurilor de la
parohii către organizațiile bazate pe credință .
Tot cu preoții am colaborat și pe partea asta de referire de cazuri, dacă am
avut cazuri și nu mai zic cu partea spirituală, de fiecare dată când am avut nevoie
să vină să -i spovedească, să -i împărtășească, au venit părinții, imediat au răspuns;
da, au răs puns pozitiv. Am găsit înțelegere, am mai avut acțiuni caritabile cu
alimente, nu cu bani, cu alimente, am strâns alimente. La fel ne -au ajutat părinții în
parohii să facem pachete și să ducem la oameni și a fost foarte bine (AS3).
V.1.4. Particularități ale organizațiilor bazate pe credință în Arhiepiscopia Iașilor. Preoți,
specialiști și beneficiari
Așa cum am arătat în capitolul anterior, organizațiile cu profil religios (faith -based)
repezintă entități cu sau fără personalitate juridică, întemeiate pe credințe religioase

193 comune446, care desfășoară activități în domeniul social, educațional, cultural, fiind
“articulate în modul direct sau indirect, principal sau secundar ca forme de manifestare a
respectivelor credințe”447. În opinia noastră, organizațiile autonome cu profil religios sunt
constituite sub formă de asociații și fundații, care funcționează în baza Ordonanței nr.
26/2000, și care, fie prin titlu, fie prin misiune se autodefinesc ca având un profil
religios448. Valorile asumate statutar, sunt în mo d declarat valori religioase, în cazul
organizațiilor bazate pe credință, sau umaniste, dar care au o origine religioasă sau
spirituală449.
Răspunsurile primite creionează existența a trei tipuri de asociații bazate pe credință
în Arhiepiscopia Iașilor:
1. infuzate de credință, spre exemplu, Căminul pentru persoane vârstnice “Sf.
Spiridon” al Fundației Justin Pârvu, Neamț;
2. centrate pe credință, spre exemplu, Fundația Solidaritate și Speranță, Iași;
3. originate în credință, spre exemplu, Fundația Providen ța și Centrul medico -social
Providența, Iași.
Organizații cu un puternic accent religios (faith -permeated organisations) și
organizații centrate pe credință (faith based organization) sunt cele în care este cea mai
strânsă relația dintre programele desfășu rate de organizație și elementul religios, primele fiind
o expresie explicită a valorilor religioase, exprimate în mod clar în misiunea organizației,
fiind întâlnite în mediul monastic, spre exemplu, Căminul pentru persoane vârstnice “Sf.
Spiridon” al Fund ației Justin Pârvu, Neamț, care aparține de Mănăstirea Petru Vodă.
Selecția stafului implicat în programele acesteia – și, cel puțin, parțial – a
beneficiarilor este influențată de afilierea religioasă a acestora. Comitetul director sau
factorii deciziona li sunt direct implicați în activitatea bisericii, fiind în cele mai multe cazuri,
oameni ai bisericii, sau chiar ierarhi ai acesteia.
Conținutul religios al programelor este obligatoriu, și considerat necesar pentru
succesul programelor sociale desfășura te de organizație. Finanțarea programelor este în cea
mai mare parte bazată pe fondurile provenite de la congregația religioasă de care aparține
organizația. Răspunsurile arată că relațiile organizației cu alte organizații fără apartenență
confesională, s au cu altă apartenență confesională, sunt de multe ori reduse, dacă nu chiar

446 Pentru detalii, a se vedea I. Conovici, op. cit. , pp. 29 -34.
447 Ș. Constantinescu, op. cit ., p. 9.
448 Ibidem .
449 D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, op. cit ., pp. 65 -83.

194 inexistente450. Un exemplu de astfel de organizație, așa cum este prezentată de către
persoanele intervievate, are scopul definit prin documentele programatice, acela de a
promova a lorile tradiționale creștin ortodoxe, și desfășoară activități și programe în acest
sens, prin intermediul unui personal, cu atenție format și pregătit pentru a putea îmbina
latura social -filantropică cu cea spirituală și catehetică. Etapa cea mai grea în pregătirea și
derularea activităților social -filantropice este considerată pregătirea spirituală, catehetică a
personalului care participă la îndeplinirea misiunii sociale a Bisericii. Această etapă este
văzută ca absolut necesară pentru ca persoanele imp licate în activitatea social -filantropică să
poată expune mai departe beneficiarilor serviciilor social -filantropice misiunea Fundației,
aceea de a promova valorile tradițional -ortodoxe. Din cele declarate de persoana
intervievată putem deduce că Organiza ția prin intermediul căreia își desfășoară activitatea
social -filantropică poate fi considerată o organizație de tipul celor pătrunse de credință (faith
permeated din lasificarea Sider și Unruh) a cărei misiune este de promovare a valorilor
spiritual creșt ine, prin programe care dețin o componentă spirituală clară, legată de ajutrarea
persoanelor sărmane, și implementate de un staff care aderă în mod necondiționat la aceste
valori.
O altă caracteristică a organizației impregnată de credință este aceea că p rintre
rezultatele așteptate în urma derulării programelor sociale este și o profundă transformare
spirituală și morală în acord cu valorile confesionale specifice. Persoana intervievată care
își desfășoară activitatea într -o astfel de Organizație arată că printre rezultatele spirituale
obținute în urma derulării activităților sociale cu tinerii, este acela că beneficiarii au
dobândit valori ortodoxe ajungând la o relație autentică cu Divinul, beneficiarii fiind
considerați capabili să transmită societății valorile astfel însușite. Rezultatele obținute sunt
considerate a fi superioare celor obișnuite în cazul serviciilor sociale, ele sunt realizări care
depășesc simpla intervenție. În planul social, sunt prezentate realizări considerate de
excepție chiar și în plan uman, primirea și îngrijirea și educarea unor copii orfani,
abandonați la ușa mănăstirii, care în prezent sunt persoane realizate din punct de vedere
social și profesional.
Dobândind valorile ortodoxe tinerii au ajuns la o relație vie cu Hristos, fiind
capabili de a transmite cunoștințele acumulate prin intermediul lor societății.
Pregătirea spirituală a tinerilor pentru înfruntarea vieții, metamorfozarea lor prin
cuvântul evanghelic sunt realizări care depășesc umanul. Implicarea lor în viața

450 D. Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu , op. cit., pp. 65 -83; R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134.

195 socială, realizarea lor profesională este rezultatul muncii noastre. Am avut în
centru copii care au fost abandonați la ușa Centrului, sau copii în fașă, abandonați
la ușa părintelui Iustin, și pe care i -au adoptat măicuțele, i -am educat aici, i -am
trimis la școală și acum sunt absolvenți de studii superioare (MON 1).
Persoanele intervievate arată că în cazul organizațiilor bazate pe credință în care își
desfășoară activitatea, Dimensiunea religioasă este primordială în creșterea și educarea
copiilor. Dimensin ea spirituală a educației primite de beneficiari este considerată esențială
pentru buna integrare socială a acestora, și formarea tinerilor ca oameni integri din punct de
vedere moral, Dimenisiunea spirituală este îmbinată și armonizată cu cea social -educa tivă.
Deciziile cu privire la programe, și în general la activitatea Organizației sunt luate
de către conducerea religioasă a Organizației (maica directoare și maica directoare adjunct.
Acest lucru este oarecum de așteptat, în condițiile în care organizați a bazată pe credință este
înființată pe lângă o Mănăstire, și o parte semnificativă a staffului Organizației provine din
cadrul respectivei Mănăstiri.
Activitățile care au caracter social -filantropic se decid de către maica
directoare și maica directoare a djunct. Deciziile se iau în cadrul unor întâlniri în
care sunt prezentate calitățile activității promovate și urmările acesteia. Sunt luate
în calcul propunerile asistenților sociali care au contact direct cu beneficiarii. Se
urmărește ca deciziile să fie luate în folosul beneficiarelor (MON 1).
În selecția beneficiarilor pot interveni o serie de creiterii subiective de tipul
apartenenței la credința religioasă, îmbrățișată de organizațiile bazate pe credință – cea
Creștin Ortodoxă în situația de față (MON 1, MON2). Pe lângă criteriile de natură
confesională, pot apărea suplimentar o serie de criterii ce vizează disponibilitatea
beneficiarilor de a urma un anumit program, care să includă activități și rezultate specifice,
de natură materială sau spirituală.
Condiția primară în selecția beneficiarelor este apartenența religioasă:
creștin ortodox. Condiția următoare încadrează vârstnicii, tinerii care nu au
condiții pentru a -și asigura necesitățile sociale. Condiția care implică direct
beneficiarii este capacit atea lor de adaptare la programul Centrului. Condiția
spirituală implică dorința beneficiarelor de a dobândi valori duhovnicești impuse,
propovăduite de către Fundație. Condiția spirituală deține o importanță deosebită
în selecția beneficiarelor. În cazul vârstnicilor se cere să fie alocată lunar o sumă

196 de bani, dar în funcție de posibilități, tinerii sunt absolviți de această taxă
(MON 1).
În funcție de condiționarea locurilor disponibile și sunt selectați după criterii
sociale deficitare și după cum îi a duce Dumnezeu – pe unii îi aduce preotul satului
din care provin, pe alți bunica sau tatăl văduv, dar întotdeauna apartenența
religioasă a fost una ortodoxă sau în devenire ortodoxă (MON2).
În cadul aceleiași Organizații nu sunt stabilite reguli sau criter ii stricte în ceea ce
privește acceptarea persoanelor care doresc să facă voluntariat sau practică de specialitate
(MON2) în Centrele coordonate de Organizație, deși , de regulă aceștia provin din rândul
membrilor unor organizaț ii de tineret creștin –ortodo x, dar pot fi și studenți la specializările
care pregătesc profesioniștii în domeniul psiho -social, acestora din urmă solicitându -li-se
recomandare.
Organizația centrată pe credință (faith -centred organisations) își desfășoară
activitatea în strânsă legătu ră cu cea a confesiunii religioase din care face parte, fiind
dependentă de aceasta ca principală sursă de finanțare451. Din răspunsurile la interviuri
rezultă că ele sunt specifice protopopiatelor sau parohiilor. Programele implementate au un
conținut relig ios explicit, dar participarea beneficiarilor la activitățile de natură religioasă este
opțională. Selecția personalului este influențată de apartenența religioasă a candidaților, dar
aceasta nu este un criteriu absolut obligatoriu pentru angajare. O serie de elemente
constitutive ale acestui tip de organizație sunt evidențiate în cadrul organizației D., fiind în
subordinea directă a Arhiepiscopiei de care aparține, se află în coordonarea directă a
Arhiepiscopului, nu are statut propriu, ca organizație de sine stătătoare, statutul pe baza
căruia funcționează fiind chiar statutul B.O.R., – de aici rezultând că misiunea declarată este
chiar misiunea B.O.R. Organizația are o decizie de înființare emisă de Biserică, ea nu este
integrată în circuitul civil ca as ociație sau fundație autonomă, motiv pentru care organizația
acționează ca o parte componentă a B.O.R. Serviciile desfășurate de organizație fiind atât în
sfera social -filantropică, cât și de natură servicii sociale specializate, nerezidențiale.
Personalul implicat în activitatea organizației – asistenții sociali implicate – are apartenență
religioasă, fiind vorba despre absolvenți de teologie -asistență socială, însă în selecția
voluntarilor primează competența profesională și implicarea socială a acestora, fiind acceptați
și studenti sau absolvenți ai altor facultăți de asistență socială laice. Conform persoanelor

451 R. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp.109 -134.

197 intervievate din cadrul instituției, aceasta nu are pus la punct un sistem profesionalizat de
selecție a voluntarilor. Selecția personalului a fo st duală, fie prin concurs transparent, care în
mod formal permite accesul oricărei persoane interesate, pe bază de competențe, dar și pe
baza recomandărilor primite, și a activității de voluntariat desfășurată anterior.
Finanțarea provine exclusiv din fo ndurile Bisericii. Parteneriatele dezvoltate de
organizație sunt în general cu diverse parohii și cu alte organizații dezvoltate în cadrul
Bisericii, sau cu instituții publice de specialitate, organizația evitând astfel de parteneriate
cu organizații laice sau aparținând altor confesiuni.
Organizația nu a impus apartenența la credința ortodoxă drept criteriu de selecție a
beneficiarilor, datorită specificului umanist al Ortodoxiei, care nu cere o limitare a
îndatoririi caritabile la membrii comunității ort odoxe. Unele persoane intervievate arată că
decizia de a nu se limita accesul la servicii exclusive membrilor comunității creștin
ortodoxe este parțial influențată de importanța pusă de legiuitor pe non -discriminare ca
valoare specifică a practicii asiste nțiale. Mai mult, programele de asistență socială
desfășurate nu au un conținut religios explicit, cu excepția consilierii spirituale de care pot
beneficia la cerere persoanele asistate. Din interviurile realizate cu reprezentanți ai acestei
organizații, r eiese că activitatea socială desfășurată rămâne transparentă la valorile creștine,
acestea impunându -se ca specific al practicii asistențiale desfășurate – apelul la resursele
existente în parohii, și la sprijinul preoților, atunci când cazul o cere, consi lierea spirituală
etc. Este menționat în cursul interviurilor faptul că organizațiile de același tip care
desfășoară și activități de asistență socială rezidențială, oferă beneficiarilor inclusiv
posibilitatea participării la practici și ceremonii religi oase, inclusiv la rugăciunea de
dimineață și seară, în incinta localului în care sunt oferite serviciile.
Nu aș putea să spun că valorile chiar au contravenit unele altora, poate au
fost momente în care mi -am zis că aș prefera să fac doar filantropie și n u asistență
socială profesionalizată, pentru că uneori asistența socială făcută totdeauna
conform standardelor, conform legislației, conform limitărilor impuse de legislația
în vigoare nu ne mai dă aceeași satisfacție, pentru că uneori suntem limitați de
întocmirea unor documente, de aducerea unor dovezi a muncii pe care o facem
împreună cu asistații sociali, pentru că asistența socială nu o facem doar pentru ei,
ci și împreună cu ei. Asta este adevărata intervenție, atunci când lucrezi împreună
cu benefici arul, ca și el să lucreze împreună cu noi, specialiștii (…) (AS3).

198 Regulamentele de ordine interioară după care funcționează Organizația sunt cele ale
B.O.R., la care se adaugă legislația națională, general valabilă pentru ofertanții de servicii
sociale.
Aplicăm absolut obligatoriu legislația ca instituție de asistență socială. Deci,
legislația este aplicată și respectată, dar dacă cumva se întâmplă ceva se iau măsurile
de rigoare, dar ca și structură a Bisericii avem regulamentele interne pe care le
aplică m (AS1).
Asociațiile și fundațiile bazate pe credință din Arhiepiscopia Iașilor aparțin
sectorului non -profit, fiind active în domeniile social, medical, educațional, cultural și
artistic.
De remarcat e faptul că persoanele intervievate sunt reticente faț ă existența unui real
pericol al secularizării activității sociale a bisericii. Această evoluție a activității social –
caritabile a B.O.R. este considerată drept imposibilă, datorită credinței puternice care îi
leagă pe cei implicați în această activitate d e misiunea social -caritabilă a Bisericii. Mai
mult, profesionalizarea serviciilor sociale oferite de biserică este considerată binevenită
pentru îndeplinirea misiunii sociale a acesteia, și apropierea de credincioși.
Exprimarea: ,,secularizarea serviciilor ” este puțin cam forțată.
Profesionalizarea serviciilor pe asistență socială, dacă s -ar face în B.O.R., cu
siguranță, ar duce la o mai mare apropiere a credincioșilor de Biserică (AS1).
Cu toate acestea, este subliniat riscul – ce trebuie complet evitat – ca dezvoltarea
activității filantropice a Bisericii să o alinieze altor furnizori de servicii sociale, ceea ce ar
conduce într -adevăr la un risc de secularizare, la nivelul percepției publice.
Este riscul în a dezvolta activități filantropice în Biserică și ca Biserica să fie
percepută ca fiind obligată cu orice preț să dezvolte activități filantropice care ar
alinia -o altor instituții de profil. De aici și pericolul secularizării! Dar, cu riscul
asumat în ceea ce privește acest pericol de secularizare, ni ci nu le poate abandona
(PR 1).
Trebuie avut în vedere de către biserică – spun persoanele intervievate – că pe
măsura dezvoltării societății și amplificării problemelor sociale, profesionalizarea slujirii
filantropice va fi din ce în ce mai importantă, at răgându -se însă atenția ca filantropia să nu

199 se substituie mărturisirii credinței în Hristos; și a celui care dăruiește și a celui care
primește (PR1).
Este arătat pericolul transformării Bisericii într -un simplu furnizor de servicii
sociale și filantropi ce, și, prin alăturarea acesteia altor astfel de furnizori, să i se diminueze
impactul public, și respectiv să nu i se mai perceapă în mod clar vocația mărturisitoare de
credință. Slujirea săracului, trebuie să fie făcută în harul Hristic, ca mărturisire d e credință.
Simpla înlocuire a lui Hristos cu săracul, nu este de natură să împlinească misiunea socială
a Bisericii, ci dimpotrivă, ajutorarea săracului să provină din slujirea lui Hristos, în duhul
Evangheliei, prin faptele bune și ajutorarea celor în ne voie, a tuturor categoriilor de
persoane în dificultate.
Profesionalizarea serviciilor sociale nu este percepută în sine ca o laicizare a
activității sociale a Bisericii, ea rămânând în sfera misiunii social caritabile a acesteia. Este
percepută o interf erență și o presiune a secularului în desfășurarea misiunii sociale a
Bisericii. Această presiune apare prin impunerea prin lege a unor de standarde de calitate –
determinate în manieră specifică asistenței sociale bazate pe valori de inspirație seculară.
Aceste valori nu contrastează cu cele spirituale la modul fundamental, însă accentul pe
ideologizarea drepturilor, și primatul autonomiei individului ca valori centrale în asistența
socială laică pot fi înțelese a fi în complementaritate cu cele ale și practicării ascultării.
Dăruirea (de sine) este oarecum contrapusă detașării profesionale solicitate – în sensul
neimplicării emoționale și detașarea de propriile valori ale asistentului social și
conformarea sa exclusiv la valorile profesionale general uman iste. Adoptarea valorilor
laice necesare desfășurării serviciilor profesionale ar putea implica în anumite situații
interiorizarea acestor principii de către asistentul social, cu consecințe asupra practicii. Una
dintre persoanele intervievate aprecia la u n moment dat că sunt câteva cazuri în care m -am
implicat poate depășind limita profesională, cazuri în care am rezonat cu sufletul și nu
numai și care au fost cazuri fericite (AS1). Această depășire a limitelor profesionale, duce
cu gândul la refuzul inter nalizăroo complete și nechibzuite a valorilor asistenței sociale
seculare, care să configureze în conștiința profesională a asistentului social acele limite
profesionale respinse de vocația creștină a practicii. Tocmai aderența la valorile creștine ale
slujirii a proapelui, îl determină pe profesionist să integreze, acolo unde sunt în acord cu
valorile creștine, principiile practicii asistențiale moderne, dar să le depășească acolo unde
acestea sunt limitate, cum este de exemplu cazul principiului neimplicăr ii afective în
cazurile aflate în lucru.

200 Referirea la non -discriminare pe criterii religioase este, pe de altă parte, motivată de
cerințele de licențiere a serviciilor – la care se adaugă însă vocația caritabilă profundă și
iubirea creștinească – și ne î ntărește convingerea că asistentul social în cauză își întemeiază
judecata profesională inclusiv pe valorile generale ale profesiei de asistent social, la care în
mod firesc și armonios se adaugă cele creștine.
Apartenența religioasă nu are nici un rol (în selecția beneficiarilor n.n). Un
serviciu social nu are voie să discrimineze. Clar. Nici măcar nu întrebăm. S -a
întâmplat să mai aflăm despre unele apucături, îndeletniciri: chat, internet, etc, dar
nu ne legăm de lucrurile acestea. Bineînțeles, la consil iere eu îi spun psihologului
ceea ce știu, chiar dacă i se fac urechile ca ale elefantului, dar asta este. Cred ca
asta o ajută să abordeze punctele respective, dar mai mult nu facem (AS1).
Specialiștii intervievați arată aderența Organizațiilor cu specifi c asistențial care
funcționează în cadrul sau cu binecuvântarea B.O.R. la valoarea non -discriminării, o
valoare fundamental creștină, venită din însăși chemarea la mântuire a tuturor neamurilor,
dar în același timp o valoare central a asistenței sociale ca profesie. Cu toate acestea,
persoanele intervievate arată existența unor forme de discriminare la care astfel de
organizații sunt supuse în cursul procesului de licențiere, tocmai datorită aparteneței lor
religioase.
În contextul dezvoltării serviciilor s ociale profesioniste în cadrul Bisericii, o
reflecție teologică asupra valorilor asistențiale și a integrării acestora în practica socială a
Bisericii s -ar dovedi binevenită, nu neapărat în sensul configurării unei doctrine sociale a
Bisericii, cât a stabi lirii fundamentelor și limitelor profesionalizării serviciilor și a
transformării carității în oferire de servicii sociale, cu păstrarea misiunii rugătoare a
Bisericii, dar și a vocației filantropice a acesteia. Acest dialog dintre teologie și asistența
socială ar trebui să aibă loc în condițiile sociale specifice secolului XXI, ținând cont de
evoluția nevoilor sociale și a practicilor asistențiale dovedite eficiente.
În acest sens ar tebui interpretat discursul uneia dintre persoanele intervievate care
subliniază nevoia de supervizare resimțită de asistenții sociali care lucrează în cadrul
B.O.R. Supervizarea trebuie să fie realizată de profesioniști cu dublă specializare, asistență
socială și teologie pentru a fi capabili de a înțelege valorile asistentul ui social, în întreaga
plenitudine spirituală și morală.

201 Pe noi nu ne supervizează nimeni. Avem nevoie de supervizare, avem nevoie
de supervizori, dar de supervizori care să fie teologi, pentru că eu niciodată nu am
să accept să -mi fie supervizor o persoan ă care nu este teolog, care nu îmi înțelege
valorile mele religioase, morale, spirituale, sociale (AS1).
Regulamentele de ordine interioară după care funcționează organizația sunt cele ale
B.O.R., la care se adaugă legislația națională, general valabilă pentru ofertanții de servicii
sociale.
Aplicăm absolut obligatoriu legislația ca instituție de asistență socială. Deci,
legislația este aplicată și respectată, dar dacă cumva se întâmplă ceva se iau
măsurile de rigoare, dar ca și structură a Bisericii avem regulamentele interne pe
care le aplicăm (AS1).
În evoluția lor, unele dintre organizațiile afiliate religios își pot transforma
discursul, sub impactul proceselor secularizante legate de accesul la finanțări și a
necesităților de acreditare a serviciilor în unele cu referiri la valori etice și morale sau
sociale, mai degrabă decât la valori religioase. Această schimbare de discurs permite
organizației o mai bună poziționare pe piața serviciilor sociale și un mai amplu parteneriat
cu organizații ale societ ății civile, de natură laică sau aparținând unei alte confesiuni.452 Nu
au fost identificate astfel de evoluții secularizante în cadrul Organizațiilor ”afiliate” la
B.O.R.
Necesitatea existenței unor asistenți sociali profesioniști, în așezămintele care ofe ră
asistență socială în cadrul Bisericii este clar înțeleasă și exprimată de către persoanele
intervievate. Pe lângă o formare profesională în asistența socială, aceștia ar trebu să aibă o
serie de abilități și competențe dintre care cele mai importante su nt acelea de receptivitatea
la suferința umană, cunoștințe catehetice, capacitatea de comunicare, cunoștințe medicale,
cunoștințe didactico -pedagogice, abilități artistice: sculptură, pictură. Particularitatea
asistenței sociale oferite de organizațiile ba zate pe credință este că aceasta include și o
latură spirituală, care cuprinde dezvoltarea beneficiarilor în spiritul valorilor morale și
spirituale. Această abordare este consonantă cu literatura de specialitate expusă anterior, în
sensul că organizațiile bazate pe credință își desfășoară activitatea într -o societate

452 M. Chaves, B. Wineburg, Did the Faith Based Initiative Change Congregations? , în Nonprofit and
Voluntary Sector Quarterly , vol. 39, nr. 2/2010, pp. 343 -355; R. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp.109 -134; D.
Cojocaru, Ș. Cojocaru, A. Sandu, op. cit ., pp. 65 -83.

202 postseculară, în care valorile spirituale sunt prezente și constituie o parte semnificativă a
discursului public, mai ales al celui profesional în domeniul serviciilor sociale.
Activitatea de asistență socială implică necesitatea de asistenți sociali, de
persoane formate în domeniu. (…) Condițiile în funcție de care asistenții sociali din
cadrul Fundației au fost selectați sunt:. Activitatea asistentului social deține două
ramuri: una materia lă, în care are obligația să sprijine beneficiari din punct de
vedere material, medical, și alta spirituală în care dezvoltă valorile morale,
spirituale (MON1).
Acolo unde supervizarea există, ea privește în principal latura de control ierarhic a
activităț ii asistenților sociali, din partea conducerii organizațiilor bazate pe credință cât și a
Departamentului de Asistență Socială existent la nivelul Arhiepiscopiei . Așa cum este
descris și de persoana intervievată, din punctul de vedere al relației dintre su pervizor și
organizație, supervizarea poate fi internă și externă453. Literatura de specialitate în
domeniul supervizării454 arată că, în asistența socială această activitate este una
multidimensională, pe lângă dimensiunea de control al calității, considerată dimensiune
managerial -administrativă există și o serie de dimeniuni de suport al asistentului social în
depășirea dilemelor și stresului profesional, o dimensiune educativ formativă etc.
Supervizarea este făcută în primul rând de către conștiința fiecărui membru al
Fundației, de relația fiecăruia cu Dumnezeu. În al doilea rând supervizarea,
constatarea activității este făcută de către conducerea Fundației și de către un
asistent social de la Centrul eparhial. Periodic se verifică starea beneficiarelor,
materială și spirituală, atmosfera în care asistenții sociali își desfășoară
activitatea. Există și o verificare de ordin material în care se constată consumul și
necesitățile beneficiarelor, astfel încât să nu fie afectate în mod negativ.
Supervizarea se poa te face și indirect prin progresul spiritual al beneficiarelor
(MON1).
Comuniunea spirituală dintre credincioși reprezintă scopul ultim al activității social –
filantropice a Bisericii. Regăsirea comunității de credință este considerată ca cea mai mare

453 A. Muntean, Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale , Editura Polirom, Iași, 2007; E. Unguru, A.
Sandu, Supervision. From Administrative Control to Continuous Education and Training of Specialists in Social
Work , în Revista Românească pentru Educație Multidimensională , vol. 9, nr. 1/2017, pp. 17 -35.
454 Ș. Cojocaru, Appreciative Supervision in Social Work. New Opportunities for Changing the Social Wo rk
Practice , în Revista de Cercetare și Intervenție Socială , nr. 29/2010, pp. 203 -208.

203 lucra re socială a Bisericii, care de fapt este realizată prin intermediul preotului și al
credincioșilor deopotrivă. Familiaritatea spirituală și, împreună, lucrarea duhovnicească
reprezintă o regăsire a credincioșilor ca parte a unei comunități.
Cea mai import antă (realizare avută în cadrul misiunii social -filantropice
n.n.) a fost regăsirea acelei dimensiuni familiare a comunității parohiale (…). Când
împărtășești durerea cuiva se înjumătățește, iar o bucurie împărtășită se dublează.
Oare nu ne -a făcut Dumneze u să fim ființele bucuriei? Aceasta a fost și pentru mine
latura prioritară a slujirii, fără a uita de slujirea lui Dumnezeu, bineînțeles! E greu
să le împaci, dar cu puțină strădanie se poate (PR1).
Pentru cei implicați în activitatea social -filantropică și de asistență socială a
Bisericii, succesul este definit în termeni de implicare personală și de realizarea unei
comuniuni sufletești cu persoanele cărora li se acordă ajutorul. Persoanele intervievate arată
necesitatea de a se trece dincolo de modelul i ntervenției centrate pe client, în sensul
construcției unei relații sufletești și spirituale cu persoana în nevoie. Statutul de beneficiar
al acesteia trebuie să fie precedat de fraternitatea spirituală și sufletească.
(…) sunt câteva cazuri în care m -am implicat poate depășind limita
profesională, cazuri în care am rezonat cu sufletul și nu numai și care au fost cazuri
fericite (AS1).
Implicarea personală în caz, dus la bun sfârșit în ciuda lipsei resurselor, chiar dacă
au fost necesare contribuții propr ii pentru a putea finaliza procesul de ajutorare, este
considerată aducătoare de satisfacții profesionale. Activitatea profesională reprezintă pentru
persoanele implicate în asistența socială o ferită de Biserică o slujire a a proapelui, o
afirmare a omenesc ului și a împlinirii misiunii personale față de cei aflați momentan în
nevoie.
A fost un proiect (…) de sprijinire a tinerilor care vin de la țară cu rezultate
bune la învățătură și să le plătim cheltuielile de școlarizare în oraș, cu condiția că
dacă vii cu media 5 de la țară, într -un an de zile ajungi la 6 și tot crești. (…) am
reușit să duc la final cu bănuți proprii, cu ajutorul cunoștințelor. Ar fi fost prea
dureros și pentru mine, dar pentru copil să -i spun în clasa a XI -a că el nu poate să
mai mearg ă la liceu….. Atunci, în clasa a XI -a și a XII -a am căutat soluții.

204 Dumnezeu a fost atât de bun încât mi -a adus mie un proiect la care eram foarte
bine plătită și am putut să compensez din cheltuielile lui (AS1).
Definiția unui caz de succes este exprimată în termini de caz fericit. Fericirea și
bunăstarea subiectivă a persoanei în nevoie, emoțiile pozitive exprimate de aceasta
constituie sursa de satisfacție profesională pentru cei implicați în activitatea caritabilă a
Bisericii.
Mai am un caz fericit, (…) pe care l -am susținut din clasa a III -a. Acum, când
îl văd cum pictează și ce icoane ies din mâna lui și îi văd zâmbetul, mă copleșește…
(AS1).
Măsurarea eficienței serviciilor de asistență socială ar trebui să se refere în primul
rând la bucuria benefici arului și la solidaritatea umană resimțită de acesta. Serviciile oferite
ar trebui să fie eficientizate în sensul unei finalități a acestora, manifestată sub forma unei
rezolvări favorabile și de lungă durată a problemei sociale. Încadrarea pe piața muncii sau
pregătirea școlară și profesională sunt astfel de măsuri care permit beneficiarului să iasă
complet din starea de vulnerabilitate în care se găsește.
Îmi este greu să clasific o activitate de asistență socială, pentru că acestea
consider că nu se cuan tifică în valoarea bunului sau costurile serviciului oferit, ci
în bucuria beneficiarului care, primindu -l, a simțit că nu este singur atunci când
crucea vieții i se pare mai grea ca de obicei (…) cred că una mai recentă și care îmi
dă speranțe că va avea efecte pe viitor în viața beneficiarului este susținerea unui
copil pentru a deveni elev seminarist și a putea urma cursurile școlii teologice,
chiar dacă familia din care provine, în care doar tatăl lucrează, iar mama, casnică,
mai îngrijește de alți trei copii, nu are posibilitatea de a -l susține la cămin sau de a –
i pune la dispoziție manualele necesare (PR2).
V.1.4.1. Definirea filantropiei
Încă în definirea operațională a termenului de filantropie, persoanele intervievate
indică faptul că aceasta, ca fo rmă de acțiune socială, are la bază iubirea creștinească pentru
persoana aflată în dificultate și dorința reală și sinceră de ajutorare a persoanelor în
dificultate. Filantropia este, astfel, definită ca o iubire de semeni, ca un răspuns la iubirea
primită de individ de la Dumnezeu (AS3).

205 Pentru mine cuvântul filantropie are mai multe valențe, adică: în primul rând
fac un gest pornind dintr -o iubire a mea pentru omul acela, dintr -o dorință reală și
sinceră de a face ceva pentru omul acela, pentru un om afla t în suferință, de a -i
alina suferința, de a -i îmbunătăți situația, deci dintr -o dorință sinceră izvorâtă din
iubire creștinească, pentru că pentru mine filantropia înseamnă iubire izvorâtă din
iubirea lui Dumnezeu pentru noi; iubirea noastră ca răspuns la iubirea lui
Dumnezeu (AS3).
Filantropia este receptată ca o legătură între indivizi și Dumnezeu, prin sentimentul
milei și actul de a milui. Miluirea și mila nu sunt sinonime, doar cea din urmă semnifică
pentru persoana intervievată adevărata filantropie, întrucât generează o relație personală
dintre asistentul social și beneficiar. Intervievatul (AS4) face o distincție între filantropie și
caritate – distincție care nu apare în cazul altor intervievați -, care accentuează dimensiunea
individuală a filantr opiei ca relație dintre asistentul social și beneficiar și, respectiv, cel de
acțiune colectivă a carității, care se bazează pe comunicare și colaborare cu alte instituții,
publice sau private, și oferirea de servicii sociale specializate pentru diferite c ategorii de
beneficiari. În acest sens, se vorbește mai degrabă de o profesionalizare a carității, în sensul
de specializare a serviciilor care rămân filantropice în ele însele, bazându -se pe relația
personală dintre asistent social și beneficiar.
Pentru mine cuvântul filantropie înseamnă să ai milă, nu să faci milă; eu văd
filantropia la nivel individual, adică tratarea fiecărui om individual, acea relație
interpersonală; tu și el si Dumnezeu; eu și tu și Dumnezeu. Caritatea este un fel de
filantropie, da r la un moment dat ele se despart. Caritatea o văd la nivel de
colectiv, le văd împreună, dar caritate înseamnă să lucrezi cu toate instituțiile,
pentru a mă putea dezvolta, pentru a putea crea ceva specializat. Caritate înseamnă
serviciu specializat pe: bătrâni, copii, adulți, pe grupuri care sunt vulnerabile.
Filantropia este relația aceea personală dintre asistent social și beneficiar. Așa
percep eu, asta este perspectiva mea (AS4).
Filantropia este văzută de unii dintre respondenți ca fiind diferită de caritate,
însemnând mai mult decât aceasta, din perspectiva valorilor creștine. Filantropia este în
opinia persoanei intervievate un act de dăruire, sub forma unei jertfe, manifestată prin a
rupe ceva din ce am eu (AS3) și a-l dărui semenului în nevoie .

206 Filantropie mai înseamnă într -adevăr să rupi ceva din ceea ce am eu, nu
numai iubire, ci ceva la modul concret, adică să ofer ceva de la mine și atunci nu
este doar un serviciu, este ceva, este un gest pe care îl ofer, este ceva mai mult de
atât; nu este do ar un serviciu; apoi, cred într -adevăr, cuvântul acesta este strâns
legat de valorile Bisericii.(…) Pentru mine filantropia este ceva mai mult decât
caritate. Este o opinie personală (AS3).
V.1.4.2. Asistența pastorală și duhovnicească
Unii dintre respon denți apreciază că activitatea filantropică este mai complexă decât
cea de asistență socială, deoarece în cadrul acesteia apare o dimensiune suplimentară –
asistența duhovnicească . Asistența socială este considerată a fi limitată la asigurarea unui
sistem de ajutorare a persoanelor care nu sunt apte pentru a -și asigura mijloacele necesare
traiului (MON3). În opinia respondentului, asistența socială efectuată în cadrul centrelor
aflate în coordonarea organizațiilor bazate pe credință în care își desfășoară a ctivitatea este
o activitate filantropică, desfășurată cu respectarea legii. Acest lucru ne permite să afirmăm
că pentru o parte dintre persoanele implicate (MON1; MON2; MON3), activitatea de
asistență socială se confundă cu cea social -filantropică, folosi ndu-se însă terminologia
specifică asistenței sociale, din motive de obligativitate a respectării legii statului care, însă,
legea statului nu este cu nimic superioară legii divine. Nu aduce nimic în plus (MON3).
Faptul că se utilizează o terminologie lai că – provenită din asistența socială -, datorită unor
constrângeri de natură legislativă și nu datorită percepției unei diferențe reale între
practicile filantropice și cele asistențiale, poate fi considerată o formă de laicizare parțială a
serviciilor ofe rite, față de care respectiva organizație bazată pe credință se poziționează
indirect pe poziția superiorității modelului creștin caritabil de îngrijire bazat pe filantropie
(MON3).
Există o diferență între activitatea social -filantropică a Căminului și c ea de
asistență socială. Acțiunea social -filantropică deprinsă scoate în evidență acțiunea
de binefacere săvârșită, accentuând partea spirituală. Programul duhovnicesc
include slujbe, rugăciuni, spovedanie, împărtășanie etc. Asistența socială se
limitează la. Și, dacă stau să mă gîndesc bine, cred că și acest tip de asistență
socială este tot un fel de filantropie în cadrul mănăstirii noastre, doar că o
asimilăm noi mai pretențios cuvântului de asistență socială, conformându -ne

207 regulilor și legilor statului . Dar, să fim sinceri, ceea ce facem aici este clar
filantropie, dar respectăm legea (MON3).
Analizând practicile asistențiale din respectiva instituție, acestea sunt similare cu
cele specifice asistenței sociale, așa cum sunt ele definite în cuprinsul leg ii, dar se adaugă
dimensiunea asitenței spirituale oferite beneficiarilor (MON3).
Activitatea asistentului social din cadrul Căminului constă în evaluarea
dosarului beneficiarelor Centrului sau a viitoarelor beneficiare, stabilirea unui
plan de acțiune, as igurarea de sprijin material, social al vârstnicelor care nu sunt
apte pentru a -și asigura cele necesare traiului, supraveghere medicală și un suport
duhovnicesc care se remarcă prin conversații în care bătrânele îți mărturisesc
nemulțumirile, neîmpliniril e și bucuriile acumulate pe parcursul vieții. Factorii
care se iau în considerare la selecția unui asistent social sunt: capacitatea de
comunicare, responsabilitatea, receptivitatea la suferința umană, chiar și anumite
cunoștințe medicale etc. (MON3).
V.1.4.3. Asistența pastorală și socială
Păstrarea tradiției caritabile a Bisericii ar trebui, în opinia unora dintre persoanele
intervievate, adecvată necesităților lucrării spirituale și sociale a Bisericii din secolul al
XXI – lea (AS4).
Părintele ar putea rezolva prin spovedanie, dar nu neapărat, ci prin consiliere
religioasă – spirituală și cu filantropia, ar putea rezolva cele mai multe probleme
din parohie. Majoritatea oamenilor au nevoie să fie ascultați și îndrumați. Ei nu au
cu cine să vorbească, cui să-și spună durerile și cu cine să se consulte, cu cine să ia
decizii. Ei dacă se stabilizează emoțional, vor găsi într -înșii resurse să se miște, să
rezolve și celelalte probleme (AS4).
Dacă omul emoțional este căzut, sufletește este la pământ, el nu face nimic pentru
sine, dacă nu este încurajat, nu are cui să -și împărtășească durerea…, stă în pat, se apucă
de băut, își bate nevasta că este nervos, ea își ia copii și pleacă… astea sunt cazurile
sociale cu care ne confruntăm…bătrânii noștri stau singuri, i zolați (AS1) .
Este subliniat rolul preotului ortodox de a fi un liant în comunitate, o persoană care
să activeze resursele de solidaritate existente la nivelul comunității. Intervenția preotului
face ca problemele sociale apărute în comunitate să fie rezo lvate cu mai multă ușurință la

208 nivelul acesteia, întrucât acesta poate fi un catalizator al solidarității și responsabilității
enoriașilor. Persoanele intervievate sunt deosebit de încrezătoare în capacitățile de
manifestare a solidarității comunității rom ânești, mai ales când este prezent imboldul
spiritual și este trezit sentimentul de comuniune frățească a creștinilor (AS1).
(…) Toți asistenții sociali pe care îi coordonez din protopopiate, și de fiecare
dată când se pune problema de la noi, adică părin te cunoști cazul?! Fă referat și
explică ce ai făcut matale pentru cazul acesta și toate cazurile s -au rezolvat
imediat, în comuniate. Deci, în comunitate există resurse să se rezolve. Dacă
preotul s -ar implica, ar fi liantul sau cel care dă tonul și ar șt i cum să -i mobilizeze
pe oameni, (…). Și ar face asta in câteva zile. Această idee trebuie valorizată. Deci,
nu există comunitate care să nu poată să -și rezolve cazurile dramatice. Problema
este cine îi mobilizează. Dacă nu este cineva care să producă mobi lizarea,
problema nu se rezolvă de la sine (AS1).
V.1.4.4. Desfășurarea activităților filantropice în Biserica Ortodoxă Română
Activitatea filantropică este organizată de către B.O.R. la nivelul parohiilor și prin
intermediul organizațiilor social -filantro pice care funcționează la nivelul acestora.
Programele social -filantropice au la bază o serie de activități de ajutorare voluntară a
diferitelor categorii de persoane vulnerabile. Sunt aduse în discuție o serie de exemple de
astfel de programe, cum este ce l intitulat Masa bucuriei , care vizează primirea unor donații
de la un supermarket în alimente aflate în preajma expirării termenului de valabilitate și
distribuirea acestora către beneficiari direcți sau către parohii care și -au exprimat
disponibilitatea de a le împărți unor enoriași cu nivel scăzut de resurse (AS1).
(…) Avem activități filantropice. Avem programul ,,Masa bucuriei”, pe care îl
desfășurăm cu un supermarket din Iași. (…) Primim alimente care mai au câteva
zile până când expiră și le împărți m la beneficiari sau la instituții care au
beneficiari; instituții care ne -au solicitat ajutorul. (…) Noi suntem beneficiarul
parteneriatului și noi suntem cei care alegem beneficiarii finali/direcți. Acestea
sunt parohii sau instituții care au binecuvânta rea Bisericii și beneficiarii noștri
(AS1).
O altă activitate considerată filantropică o reprezintă purtarea de grijă față de
pelerini, atât cu prilejul sărbătorilor de Sfânta Parascheva, cât și la oricare mănăstire sau
schit de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Iașilor. Stareții și starețele intervievate au adus în

209 atenție faptul că mănăstirile oferă găzduire, masă caldă, ajutor financiar dar, mai presus de
acestea, ajutor spiritual pentru orice pelerin care calcă pragul mănăstirii. Dăm exemplul
mănăstirii Hadâm bu care oferă (…) masă și cazare în fiecare Duminică și sărbătoare la
peste 500 de pelerini veniți de prin toate colțurile tării și nu numai (…), iar la hramurile
Mănăstirii vin peste 2000 de credincioși. Toți primesc masă la trapeza mănăstirii și cazare
la dormitoarele comune, la arhondaric (PR5), apoi exemplul Mănăstirilor Sihăstria, Petru
Vodă, Paltin etc.
În cadrul mănăstirilor se continuă tradiția derulării unor activități filantropice de
îngrijire a persoanelor vârstnice, a orfanilor și a văduvelor. Î n mod concret, una dintre
persoanele intervievate, membră a unei obști monahale, arată că în cadrul respectivului
așezământ spiritual s -a înființat o Fundație care administrează un cămin pentru vârstnici,
care acordă ajutor material și spiritual vârstnicil or care nu se pot întreține, aceștia primind
și ajutor spiritual în cadrul centrului. Fundația administrează și un centru pentru tineri, în
care aceștia pot participa la cursuri de pictură, sculptură, limbi străine, limbă română,
matematică, dar și la o se rie de activități de natură catehetică (MON 1). Ambele centre
desfășoară în fapt servicii specifice de intervenție socială, bazată în special pe practici de
îngrijire – în cazul vârstnicilor – și simultan de îngrijire și de facilitare a schimbării sociale,
prin formarea competențelor pentru viața socială autonomă.
Activitatea socială din cadrul mănăstirii este fondată pe un ajutor social,
material a unor vârstnice care nu se pot întreține și în special printr -un ajutor
spiritual în cadrul unui Cămin pentru vârstnici. Fundația activează și printr -un
Centru pentru tineri, în care se fac pregătiri la nivel social, didactic: cursuri de
pictură, sculptură, limbi străine, limbă română, matematică, și la nivel spiritual
prin desfășurarea unor cursuri catehetice (MO N 1).
În practica asistenței sociale oferită copiilor și tinerilor în dificultate trebuie avut
grijă de particularitățile acestui tip de beneficiari, în așa fel încât copilul să simtă o prezență
maternă în persoana care îl îngrijește. În sistemul de asiste nță socială oferit de B.O.R.
educația trebuie oferită cu iubire și smerenie, pentru ca beneficiarul să simtă căldură
sufletescă și să poată deveni capabil de a oferi la rândul său afecțiune (MON2). Asistența
socială și, în general, profesiile asistențiale trebuie abordate dintr -o perspectivă spirituală,
cu deschidere sufletescă și compasiune. Aceste calități sufletești ar trebui să se adauge
sistemului de competențe cerut în general de profesie. Standardele minimale ale oricărei
profesii asistențiale necesi tă capacitate empatică, dar vocația către astfel de profesii

210 asistențiale aduce cu sine de cele mai multe ori competențe de exprimare a propriilor emoții
și, în general, un nivel crescut de inteligență emoțională (MON 2).
Copiilor trebuie indus sentimentul de frățietate, pentru a se simți protejați ca
într-o familie mare, ci nu ca într -un orfelinat strict profesional. Adeseori, copilul
vede în personal, respectiv în maica căreia îi este încredințat, modelul mamei, de
aceea este indicată îmbinarea educației cu iubire, cu smerenie pentru ca acesta să
simtă căldură sufletească și pentru a fi capabil mai târziu de a dărui la rândul lui și
afecțiune (MON 2).
V.1.4.5. Surse de susținere a activității filantropice. Fondul Filantropia
Susținerea financiară a activit ății social -filantropice se realizează de obicei din
fondurile proprii ale parohiilor sau ale protopopiatelor, sau din sponsorizări și finanțări
atrase (AS1).
(…) Au activitate filantropică, au cotă -parte și din fondul Filantropia și
culmea pentru că ei c heltuiesc și din fondurile proprii pentru cazurile sociale. Ei
desfășoară activitate filantropică, dar niciodată nu vor putea să se acrediteze
(AS1).
Finanțarea activităților social -filantropice are la bază articolul 15 din Codul Fiscal,
care prevede că e xcedentul rezultat din activitatea economică a Bisericii – vânzarea de cărți
sau obiecte de cult, pelerinaje, alte activiăți lucrative – trebuie reinvestit în activități sociale
caritabile sau culturale, conforme cu misiunea socială și culturală a Biserici i (AS1). Practic,
această modalitate de funcționare prin autofinanțare, prin reinvestirea în activități
asistențiale a excedentului din activitățile lucrative, reprezintă un element constitutiv al
activității de tipul economiei sociale, deși persoana inter vievată nu conștientizează acest
specific, considerând că organizația din care face parte nu ar fi eligibilă pentru activități de
economie socială. Pentru autofinanțarea prin redistribuirea excedentului obținut, apreciază
persoana intervievată, este necesa ră acreditarea ca servicii sociale a unora dintre activitățile
filantropice desfășurate de Biserică sau, acolo unde este posibil, profesionalizarea acestor
servicii și licențierea lor ca servicii specifice (AS1; AS2).
Mitropolia, ca să își folosească profi tul pe activitățile economice, pentru a
putea fi scutită de impozite și taxe, trebuie să aibă servicii acreditate (AS1).

211 Protopopiatele sunt obligate să se acrediteze pentru că ele însele au bani
pentru activitatea socială (AS2).
Organizațiile bazate pe cr edință din cadrul Bisericii apelează la surse de finanțare
publice, cum ar fi cele disponibile prin fondurile structurale ale Uniunii Europene, sau
programele și schemele de finanțare naționale, cum este cazul celor derulate de Ministerul
Muncii și Solidar ității Sociale, respectiv la diferite fonduri locale din partea consiliilor
locale sau primăriilor. La acestea trebuie să se adauge în mod necesar și o contribuție
proprie a organizațiilor bazate pe credință , care nu poate fi mai mică de 2% din valoarea
finanțării, în cazul fondurilor europene, și de 50%, în cazul celor locale (AS2).
Finanțări sunt și de la Minister, și finanțări europene, dar sunt și fonduri
proprii. Dacă ne referim la Fondurile europene și la fondurile publice, care sunt de
la Stat, de la bugetul de stat prin Ministerul Muncii și de la bugetul local, prin
primărie, Consiliul local sau Consiliul județean, bugetul, sau bugetul unui proiect
cuprinde atât ceea ce primești de la finanțator, cât și contribuția proprie. La
proiectele europene, co ntribuția sau partea noastră de contribuție, adică
contribuția entității, a ONG -ului este cel puțin pe partea noastră, pe liniile noastre
de finanțare, pe care noi avem posibilitatea să le accesăm, este de 2 %. Pe bugetul
de stat, de exemplu, pe subvenție, sau ceea ce s -a primit prin Legea 34, contribuția
noastră este cam 50% din valoarea totală a bugetului, cam 50/50. Dacă nu chiar și
mai mult. La bugetul local nu aș putea să va spun pentru că nu am avut proiecte
recent, dar cu siguranță există un procent de contribuție proprie. Adică, orice
proiect pe care dorim să îl dezvoltăm sau solicităm să obținem o finanțare, ori de la
bugetul de stat, ori de la finanțatorul extern, sau de la Uniunea Europeană
presupune și o parte de contribuție proprie. Deci nu este 100% finanțare externă
(AS2).
V.1.5. Modelul de funcționare a serviciilor social -caritabile și de profesionalizare în
cadrul Arhipiscopiei Iașilor
Profesionalizarea carității , prin oferirea în cadrul B.O.R. a unor servicii sociale
profesionalizate, recuno scute ca atare de către statul român, prin acreditare și licențiere, are
la bază înțelegerea de către B.O.R. a complexității vulnerabilităților sociale în care se află
enoriașii, vulnerabilități generate de particularitățile societății actuale, în care sol idaritatea

212 socială tradițională este într -un proces de disoluție. Serviciile sociale oferite de Biserică
sunt un răspuns la aceste vulnerabilități, venite să exprime vocația comunitară a Bisericii
lui Hristos, sub forma grijii față de Aproapele ca formă de mărturisire a credinței creștine.
Profesionalizarea serviciilor sociale aduce un plus de eficiență în slujirea semenului , dar
fundamentul practicii rămâne ancorat în valori cre știne, cum este cea a iubirii ap roapelui, a
milei ca fundament pentru acțiunea socială. Presiunea secularizantă ce apare în procesul de
adecvare a practicilor asistențiale oferite în cadrul serviciilor sociale desfășurate de Biserică
este contracarată de credința și pasiunea slujirii, care îi motivează pe majoritatea celor
implicați în activitatea social -filantropică a Bisericii. Biserica nu -și propune să transforme
activitatea sa filantropică în totalitate într -una profesionalizată, pe de o parte datorită
costurilor de funcționare a serviciilor sociale profesionalizate, pe care nu to ate parohiile sau
protopopiatele și le permit, dar cel mai important, deoarece serviciile sociale nu sunt
necesare în toate situațiile sociale existente.
Mai mult, mobilizarea resurselor comunității la rugămintea preoților este de cele
mai multe ori sufic ientă pentru rezolvarea situațiilor apărute. Mobilizarea resurselor
comunității sub semnul milei creștine se dovedește în unele cazuri a fi eficientă mai ales din
perspectiva integrării sociale a beneficiarului. Îngrijirea în comunitate a vârstnicilor, a
copiilor provenind din familii cu probleme, a persoanelor fără venituri diminuează riscurile
de marginalizare a beneficiarilor, dar în același timp revigorează solidaritatea socială
existentă la nivelul comunității. În acest sens, prin apelul la solidaritat ea creștină – expresie
a unității comunității credincioșilor reunită în Biserică – poate constitui o resursă
asistențială importantă, dacă va fi integrat într -un sistem de asistență socială inclusiv prin
parteneriate cu instituțiile publice de asistență so cială, în acest sens, însă, statul ar trebui să
acorde un sprijin Bisericii în exercitarea misiunii sale social -filantropice, dar și în cea de
asigurare a unor servicii sociale primare sau chiar specializate de către birourile de
asistență socială de pe lâ ngă protopopiate și chiar parohii.
Schematic, întreaga concepție de funcționare a serviciilor sociale din Arhiepiscopia
Iașilor ar putea fi reprezentată astfel:

Servicii instituționalizate
SPECIALIȘTI Resurse comunitare Beneficiar
Sevicii neinstitutionalizate

213 Profesionalizarea activităților filantropice, prin trecerea parțială către oferirea de
servicii sociale primare sau specializate, nu duce la minimalizarea vocației caritabile, ci
dimpo trivă, valorile iubirii și milei sunt exprimate într -un mod plenar și adecvat nevoilor
sociale ale comunității credincioșilor. Profesionalizarea carității se face prin asumarea
valorilor specifice asistenței sociale de către profesioniștii din cadrul B.O.R ., dar
exprimarea acestora într -un nivel moral superior în care valorile dominante sunt iubirea de
semeni și mila creștină. Acest traseu de profesionalizare a serviciilor sociale oferite de
Biserică se poate realiza prin comunicarea dintre preot și asisten tul social din cadrul
parohiei sau din alte structuri ale Bisericii. Dialogul dintre birourile de asistență socială
constituite la nivelul B.O.R. și a statului se dovedește deosebit de important și constructiv,
atâta timp cât statul nu exclude reprezentanț ii Bisericii din dialogul continuum prilejuit de
nevoia oferirii celor mai bune servicii sociale în interesul beneficiarilor.
Așa cum arată și respondenții, profesionalizarea serviciilor de asistare socială în
cadrul Bisericii trebuie să se construiască în jurul unui nucleu valoric extrem de bine
precizat care să sitetizeze valorile creștine. Acest nucleu se îmbracă în cunoștințe, tehnici și
abilități specifice asistentului social și, mai apoi urmează exersarea punerea în practică a
acestora până la profe sionalizare.

Profesionalizare

Cunoștințe, tehnici,
abilități
Valori

214 Un astfel de model, care îmbină valorile creștine cu o pregătire de specialitate
adecvată, poate constitui bazele unor servicii profesionalizate. Acest fapt nu înseamnă că
profesionalizarea carității nu reprezintă renunțarea la filantropie, ci ridicarea acesteia acolo
unde este posibil, la nivelul de profesionalism cerut pentru acreditarea și licențierea
serviciilor sociale. Spiritul filantropic/caritabil nu dispare complet în cadrul acestor
inițiative de profesionalizare a activ ității social -misionare, ci dimpotrivă, infuzează practica
asistențială, căreia îi adaugă o serie de dimensiuni axiologice suplimentare, cum ar fi
dăruirea de sine, implicarea, refuzul neutralității axiologice, iubirea celuilalt ca pe sine,
etc.
V.2. Per spective și reprezentări ale persoanelor implicate în furnizarea de servicii
social filantropice în Arhiepiscopia Iașilor
Secțiunea de față455 prezintă o cercetare bazată pe anchetă sociologică prin
chestionar cu privire la opiniile persoanelor implicate – preoți, lucrători sociali și voluntari
–în activitatea social -filantropică a B.O.R. cu privire la dimensiunile sociale și spirituale ale
propriei practici, precum și la posibilul impact perceput al profesionalizării asistenței
sociale oferite de Biserică as upra specificului și calității activității social -filantropice a
acesteia.
Existența, fie și a unei proporții de 2%, a unor persoane care s -au declarat laice arată
că, per ansamblu, Biserica nu solicită în mod obligatoriu apartenența la credința creștin –
ortodoxă pentru a desfășura activități filantropice, în general de voluntariat, în cadrul
acesteia. Foarte probabil, selecția operează și în sens invers, persoanele de confesiuni
diferite decât cea creștin -ortodoxă alegând cu predilecție să activeze în organ izații bazate pe
credință afiliate propriilor convingeri religioase, sens în care nu solicită implicarea în
organizațiile cu profil creștin -ortodox. În cazul persoanelor agnostice, este de presupus că
vor alege organizații laice în care să își desfășoare a ctvitatea social -filantropică.
Numărul mic al persoanelor care nu își declară o apartenență religioasă este de
așteptat dat fiind că vorbim despre activități social -filantropice desfășurate de Biserică, dar
și de modalitatea de eșantionare în două trepte, descrisă anterior. Cu toate acestea, putem
considera faptul că, în general, activitățile social -filantropice ale B.O.R. se desfășoară pe
modelul organizațiilor infuzate de credință care, deși nu condiționează în mod obligatoriu

455 Parte din această secțiune a fost publicată inițial în limba engleză, în articolul P. Nistor, Philanthropical
Practices and Professionalization of Social Assistance in the Orthodox Church. A Specialist’s Perception , în
Postmodern Openings , vol. 10, nr. 1/2019, pp. 68 -99.

215 apartenența la credință, sel ectează, de preferință, participanții la astfel de activități din
rândul propriilor enoriași.
Astfel cum se observă din Figura V.1., există o corelație între structura pe vârste a
eșantionului și calitatea pe care le au persoanele care se implică în activi tăți filantropice,
dintre care preoții, în procent de 67%, voluntarii, în procent de 15%, și asistenții sociali, în
procent de 10%, reprezintă marea majoritatea celor care desfășoară astfel de activități în
cadrul B.O.R., restul categoriilor intervievate r eprezentând doar 3% (membri în comitetele
parohiale), 2% (alte categorii și același procent persoane care nu au dorit să răspundă),
respectiv 1% (diaconi).

Figura V.1. – Vârsta respondenților – specialiști
Din 439 bărbați, 399 sunt preoți, din care 278 a u studii superioare sau
postuniversitare), despre asistenți sociali profesioniști sau despre voluntari (între altele,
activitatea de voluntariat este efectuată de persoane care doresc să acumuleze experiență
profesională în vederea angajării în servicii sp ecializate. Aceasta rezltă din faptul că 31 de
respondenți din totalul de 43 care au vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani voluntari. Prin
urmare, putem considera că aceștia nu fac voluntariat exclusiv din motive filantropice, ei
fiind cel mai probabil int eresați și de propria pregătire profesională în domeniu), putem
afirma că procentul mare de respondenți care sunt implicați în activități de asistență socială
în cadrul B.O.R. și care au peste 25 de ani este explicat și prin aceea că persoanele care au
trecut prin etapele de formare profesională și au dobândit un statut profesional propriu au o
mai mare deschidere pentru a se implica în astfel de activități, statutul profesional
favorizând un comportament pro -social. 7%
52%39%2%Vârsta respondenților -specialiști
Între 18 și 25 de ani Între 25 și 45 de ani
Peste 40 de ani Nu declară vârsta

216 Numărul foarte mare de persoane care de clară că merg la biserică de mai multe ori
pe săptămână sau chiar o dată pe săptămână (87%) ne arată faptul că motivația activității
filantropice este una de natură spirituală, existând o corelație evidentă între frecvența
participării la ritualuri religio ase și implicarea în activități filantropice și asistențiale. De
cealaltă parte, această corelație este de așteptat având în vedere structura eșantionului, din
care 67% sunt preoți, dar există un procent de 20% de persoane care nu sunt preoți și care
totuș i merg la biserică de mai multe ori pe săptămână sau o măcar o dată pe săptămână,
ceea ce validează afirmația conform căreia activitatea social -filantropică în cadrul B.O.R.
este strâns corelată cu cea liturgică. Așadar, se validează ipoteza I1.
V.2.1. Act ivități social -filantropice în care sunt implicați respondenții
În cadrul activităților social -filantropice desfășurate de B.O.R. predomină
activitățile de acordare a unor ajutoare umanitare, sub forma unor ajutoare financiare sau în
bunuri, inclusiv în pr oduse alimentare, haine, rechizite școlare etc., în proporție de 39%, în
conformitate cu opinia participanților la sondaj. O altă activitate desfășurată de Biserică la
care participă respondenții, fiind a doua ca volum, este oferirea de ajutor în
construir ea/repararea/amenajarea locuințelor persoanelor nevoiașe (17%). Constatăm că
prestațiile sociale constituie un total de 56% din volumul activităților social -filantropice și
asistențiale ale B.O.R..
Activitățile de tip servicii sociale licențiate sau nu su nt constituite din îngrijirea
persoanelor bolnave/bătrâne la domiciliu (15%), ajutor pentru cumpărături pentru
persoanele bolnave/bătrâne (12%), servicii de asistență socială (specializată) în situații de
criză (6%), asistență socială/îngrijire în centre d e zi (5%), asistență socială/îngrijire în
așezăminte specializate (centre rezidențiale) (3%), un procent de 2% au răspuns ”altele” și
1% au bifat că nu doresc să răspundă. Dintre cei 2% care au răspuns ”altele”, aceștia au
menționat: ajutarea femeilor insă rcinate aflate în criză de sarcină, oferirea de servicii
liturgice și confesionale, implicarea într -un program liturgic, cathietic și confesional,
consiliere psihologică și terapie de familie, activități și ajutoare materiale cu și pentru copii
din școlile speciale (cu deficiențe mintale, locomotorii sau de auz -vorbire), cantină socială
sau masă de duminică pentru persoanele nevoiașe, lemne de foc.

217
Figura V.2. – Tipul de activități social -filantropice în Biserica Ortodoxă Română

V.2.2. Motivații și evalu ări ale implicării în activitățile social -filantropice
În ceea ce privește motivul care îi determină să participe la activitățile social –
filantropice ale B.O.R., 33% afirmă că acesta este sentimentul de datorie morală față de
semeni, 29% că sunt impulsiona ți de sentimentul de milă sau compasiune față de
persoanele aflate în dificultate, 12% au credința că făcând bine, acest bine se va întoarce,
11% afirmă că fac aceste activități întrucât acela este serviciul lor, 7% pentru că le -a fost
solicitat să se impl ice, 4% pentru că astfel au găsit oportunități de voluntariat/ practică/
internship, 2% afirmă că altele au fost motivele determinante, iar 2% nu au dorit să
răspundă. A. Ajutoare
umanitare
39%
B. Ajutor pentru
locuință
17%C. Îngrijire la
domiciliu
15%D. Ajutor
cumpărături bolnavi
12%E. Asistență socială
specializată de criză
6%F. Asistență în centre
rezidențiale
3%G. Asistență în
centre de zi
5%H. Altele
2%I. NR
1%Tipul activităților social -filantropice în care este
implicată persoana

218 Se observă că 52% dintre respondenți se implică din sentimentul datoriei față de
semeni și al milei, valori fundamentale promovate de Biserică, răspunsurile la această
întrebare coroborându -se cu concluzia formulată anterior, cum că ipoteza I1 se validează.
Practica liturgică are, astfel, o continuitate vie cu cea socială, ambele fiind, în fa pt, o
mărturisire de credință, atât prin rugăciune, cât și prin faptă. Deși sentimentul datoriei față
de semeni, mila și compasiunea pot fi considerate de așteptat ca motivații determinante
pentru un eșantion în care 67% dintre respondenți sunt preoți, se va observa că, în realitate,
putem extinde concluzia că datoria față de semeni, mila și compasiunea sunt motive
determinante pentru majoritatea persoanelor implicate în activitățile social -filantropice ale
B.O.R., chiar dacă nu fac parte propriu -zis din st ructurile clericale, întrucât procentul
preoților care au afirmat că pentru ei sentimentul datoriei pentru aproape este motivul
determinant este de 69,92% dintre preoți și 48,35% din totalul respondenților, iar procentul
celor care au afirmat că mila și co mpasiunea este motivul determinant este de 56,89%
dintre preoți, ceea ce reprezintă un procent de 39,34% din totalul respondenților. Așadar,
preoții care au răspuns că sunt motivați de ambii factori (sentimentul datoriei, dar și milă și
compasiune) este de 35,54% dintre preoți și 23,22% din total eșantion.
Un procent destul de mare dintre persoanele intervievate și care au alte funcții decât
cea de preot se simt motivate să întreprindă activități filantropice în cadrul organizat de
B.O.R. în baza acestor v alori fundamentale creștin -ortodoxe, în condițiile în care 33,51%
dintre acestea declară că se simt motivate de sentimentul de datorie față de aproapele, iar
27,37% de sentimentul de milă și compasiune. Concluzionăm faptul că preoții au o
conștiință social ă mai înaltă, motivată de râvna bisericească a acestora, ceea ce face să
confirme, în cazul lor, ambele ipoteze, atât cea conform căreia activitatea social -filantropică
în cadrul B.O.R. se realizează pe un model de organizație bazată pe credință de tip faith-
permeated , cât și cea conform căreia această activitate constituie un continuum cu
activitatea liturgică a Bisericii.
Dintre persoanele care nu sunt preoți (179 de persoane, reprezentând 31,02% din
totalul persoanelor chestionate), 37 (20,67%) arată că sunt motivați să întrepindă activități
social -filantropice de faptul că li s -a solicitat să se implice, 34 (18,99%) susțin că motivația
lor rezidă în aceea că implicarea în activități social -filantropice este serviciul lor, 26
(14,52%) că au convingerea că făcând bine, acest bine se va întoarce, 18 (10,05%) că în
cadrul organizațiilor cu caracter filantropic sau de asistență socială a B.O.R. au găsit
oportunități de voluntariat/practică/internship, iar 2 persoane (1,11%) declară că au alte

219 motive determinan te, mai exact plăcerea de a ajuta alături de o echipă, posibilități de
dezvoltare și iubirea de semeni.
Procentul mic al celor care declară că se implică în activități social -filantropice
datorită exigențelor profesionale arată că această activitate este t ratată în Biserică ca fiind
mai degrabă o vocație, decât o profesie. Dintre cei 98 de respondenți care au considerat că
participarea la activități social -filantropice reprezintă activitatea lor profesională, doar 27
(adică 27,55% dintre aceștia) au ales mo tivația profesională ca unica motivație a participării
lor la cativități social -filantropice, ceilalți alegând suplimentar și unul sau mai multe dintre
următoarele motivații: sentimentul de datorie morală față de semeni, sentimentul de milă
sau compasiune față de persoanele aflate în dificultate, credința că făcând bine, acest bine
se va întoarce, sau le -a fost solicitat să se implice. Acest lucru ne conduce către o validare
cel puțin parțială a ipotezei numărul 3, conform căreia profesionalizarea serviciil or social –
filantropice și asistențiale în cadrul B.O.R. se face prin adăugarea unei dimensiuni
spirituale la valorile laice ale profesiilor asistențiale.
Referitor la persoanele care au declarat că se implică în activități de natură social –
filantropică înt rucât le -a fost solicitat, putem să considerăm că acestea realizează ascultare ,
o valoare specifică Bisericii creștine în general și a celei ortodoxe în special, care se
întâlnește uzual în activitatea monahilor, dar nu lipsește nici din cea a creștinilor mireni și
care presupune răspunsul pozitiv la sugestiile ierarhilor, care transformă o activitate
voluntară într -o practică spirituală efectivă. Și acest lucru confirmă parțial ipoteza conform
căreia practica social -filantropică creștină se profesionalizea ză prin adăugarea unei
dimensiuni spirituale față de practica socială laică (ipoteza I3).

220
Figura V.3. – Motivații ale implicării în activitățile social -filantropice
Fiind rugați să caracterizeze implicarea în acțiuni social -filantropice, 35% dintre
respondenți arată că aceasta este o datorie a fiecărui om, indiferent de religie, 28% că este o
datorie a fiecărui creștin, 22% că este o faptă bună, plăcută lui Dumnezeu, dar nu în mod
necesar o datorie, 14% că este o datorie a slujitorilor Bisericii, 1% au r efuzat să răspundă la
întrebare și niciun respondent nu a simțit necesar să completeze caracterizarea sa cu alte
elemente decât cele menționate în chestionar, dovadă fiind procentul de 0% din dreptul
opțiunii altele/care? .
Remarcăm faptul că sentimentul da toriei îi motivează pe 33% dintre respondenți –
fie că aceasta este considerată a fi general umană, fie că este în principal una specifică
creștinilor. Procentul celor care consideră datoria morală ca fiind principala cauză a nevoii
de implicare în activi tăți social -filantropice este practic dublu față de cel al persoanelor care
își asumă această datorie ca motiv al propriei implicări în activități social -filantropice
(33%). Acest lucru se datorează faptului că, în afara sentimentului de datorie, intervine mila
creștinească ca factor motivațional al implicării sociale. Din punctul nostru de vedere, acest
factor este superior din punct de vedere al moralei creștine față de sentimentul datoriei care
acționează oarecum constrângător, în timp ce mila determină o acțiune nu doar voluntară la
nivel mental, ci și ca o motivație intrinsecă bazată pe propriile sentimente. Este de remarcat A. Mila
29%
B. Datoria morală
33%C. Binele se întoarce
12%D. Mi s -a solicitat
7%E. E serviciul meu
11%F. Oportunitate de
voluntariat/practică
4%G. Altele
2%H. NR
2%Motivații ale implicării în activități
social -filantropice

221 faptul că 22% dintre respondenți consideră că implicarea în activități caritabile nu este o
datorie, ci este un mod de a face fapt e bune. Pentru 14% dintre respondenți datoria de a
participa la activitățile social -filantropice este una concretă, de natură profesională pentru
slujitorii Bisericii. Acest lucru pare a corela cu cei 7% dintre respondenți, care au afirmat că
participă la activitățile social -filantropice facând ascultare sau răspunzând pozitiv unor
sugestii/solicitări. Corelația însă este una slabă, la limită, cu un indice de corelație +/ – 0,3.

Figura V.4. – Evaluarea implicării în acțiuni social -filantropice
Referitor l a statutul persoanelor care benficiază de pe urma actviităților social –
filantropice ale B.O.R., respondenții arată că 27% dintre aceștia sunt persoane aflate în
nevoie, indiferent de credința religioasă, 25% sunt enoriași care participă frecvent la viața
spirituală din parohie, un procent identic de 25% sunt membri ai comunității religioase,
indiferent de parohie, 21% sunt persoane din parohie, indiferent de apartenența religioasă,
aflate în nevoie, 1% sunt alte categorii de persoane, mai exact enoriașii ca re nu participă la
viața spirituală. La această întrebare, 1% dintre respondenți nu au dorit să ofere un răspuns.
Este de remarcat faptul că pentru 27% dintre respondenți nu are importanță
confesiunea religioasă a beneficiarilor, ceea ce nu este specific organizațiilor pătrunse de
credință – faith permeated . Cu toate acestea, 50% dintre respondenți își aleg ca beneficiari
enoriași care participă la viața spirituală din parohie sau chiar membri ai comunității
religioase creștine, indiferent de parohie, ceea ce face ca, în linii mari, modelul rezultat să
poată fi inclus în categoria organizațiilor faith permeated. Este de remarcat și ponderea
mare a parohialismului, care însumează 46% dintre răspunsurile primite, cumulându -se A. Datorie de
creștin
28%
B. Datorie umanitară
35%C. Datorie de slujitor
al bisericii
14%D. Faptă bună,
nu datorie
22%E. Altele
0%F. NR
1%Evaluarea implicării în acțiuni social -filantropice

222 respondenții care au considerat că beneficiarii sunt enoriași care participă frecvent la viața
spirituală cu cei care consideră că beneficiarii pot fi persoane din parohie, fără a ține cont
de religiozitatea acestora. Există o corelație slabă la +/ – 0,3 cu persoanele care au arătat că
participă la activitatea social -filantropică din sentimentul datoriei. Acest lucru se explică
probabil prin faptul că sentimentul datoriei este resimțit mai plenar față de persoanele
cunoscute – sau, oricum, aparținând parohiei din care fac parte respondenții – decât față de
semeni în general.

Figura V.5. – Beneficiari ai acțiunilor social -filantropice

V.2.3. Percepții privind implicarea B.O.R. în acțiuni social -filantropice
În ceea ce privește întrebarea prin care respondenții au fost rugați să indice, pe o
scară de la 1 la 3, cât de implicată consideră aceștia că este B.O.R. în ansamblul său în
activități filantropice, în proporție foarte mare, de 73%, aceștia au arătat că B.O.R. este
foarte implicată în activități filantropice, 24% consideră B.O.R. doar p arțial implicată, iar
3% deloc implicată.
Faptul că un procent atât de mare de respondenți arată că Biserica este foare
implicată în activități social -filantropice poate ridica un semn de întrebare cu privire la
posibilitatea apariției unui efect de fațadă , în care respondenții să reliefeze ceea ce li se pare
că se așteaptă de la ei, mai degrabă decât ceea ce gândesc cu adevărat. Cu toate acestea,
considerăm că nu este cazul aici, deoarece în structura eșantionului au fost cuprinse
persoane din Biserică car e participă la activitățile social -filantropice ale Bisericii, ceea ce A. Enoriași
25%
B. Membri ai
comunității
religioase
25%C. Persoane
din parohie
21%D. Persoane
aflate în nevoie
27%E. Altele
1% F. NR
1%Beneficiari ai acțiunilor social -filantropice

223 ne face să credem că motivația răspunsului masiv în favoarea unei participări foarte
implicate a Bisericii în activități social -filantropice este dat de sentimentul de stimă de sine
ce apare în urma participării la astfel de activități. Totuși, un sfert dintre respondenți
consideră că implicarea B.O.R. în activități social -filantropice, corelată cu propriile
așteptări și cu așteptările față de propria implicare, nu sunt încă la nivelul p otențialului
maxim. Numărul celor care consideră că nu există o astfel de implicare este nesemnificativ,
fiind doar în limita de 3% dintre respondenți – ceea ce arată că activitatea social –
filantropică este conștientizată și recunoscută, fiind însă interpr etată diferit, în funcție de
propriile așteptări ale respondenților.
Respondenții fac în majoritate diferența între filantropie și asistență socială,
considerând filantropia activitatea socială principală a Bisericii, care este în corelație cu
misiunea sp irituală a acesteia și vizează întrajutorarea sărmanilor, a văduvelor, bătrânilor și
copiilor. Asistența socială este privită ca o activitate socială profesionalizată, care răspunde
solicitărilor impuse de stat în procedurile de acreditare, dar care în mar ea majoritate nu
schimbă semnificativ specificul serviciilor primite.

Figura V.6. – Gradul de implicare al B.O.R. în activități filantropice
Referitor la gradul de implicare al B.O.R. în ansamblul său în activități de asistență
socială, 59% dintre respon denți arată că B.O.R. este foarte implicată în activități de
asistență socială, 37% că este parțial implicată, iar 4% că este deloc implicată.
Se poate constata o creștere cu 13% a procentului celor care consideră că implicarea
Bisericii în astfel de activ ități poate fi substanțial crescută – și, simultan, o scădere a
optimismului cu privire la implicarea deosebit de amplă a B.O.R. în astfel de activități. A. Deloc implicată
3%
B. Parțial
implicată
24%
C. Foarte
implicată
73%Gradul de implicare al B.O.R. în activități filantropice

224 Totuși, procentul celor care se declară pe deplin mulțumiți de activitatea de asistență
socială desfăș urată în cadrul Bisericii rămâne de aproape 60% din numărul respondenților,
ceea ce poate indica în continuare un anumit grad de efect de fațadă, dar și un sentiment de
suficiență față de propria implicare. Considerăm că există o parțială suprapunere între
percepția activităților specific asistențiale și a celor general filantoprice, ceea ce explică
gradul mare de satisfacție referitor la ambele tipuri de activități desfășurate de Biserică. În
fapt, distincția între activitățile asistențiale și cele filantr opice este oarecum forțată,
deoarece chiar și în situația asistenței sociale laice, oferirea de prestații sociale sub forma
ajutoarelor în bani sau obiecte reprezintă parte integrantă a asistenței sociale. De aceea,
distincția între asistență socială și fi lantropie exclusiv pe baza acreditării serviciilor este
parțial inoperantă, ea datorându -se, în opinia noastră, unor inconsecvențe normative apărute
în cadrul legal de funcționare al asistenței sociale din România. Dacă la nivelul
specialiștilor implicați, distincția dintre activități de asistență socilală și activități
filantropice operaționalizată prin tipurile de servicii oferite și acreditarea/respectiv
licențierea acestora este îndeobște cunoscută și respectată, definiția operațională cu care par
a luc ra majoritatea participanților la aceste activități social -filantropice este mai degrabă
una legată de profesionalizarea serviciilor și de voluntarietatea implicării, iar nu de tipul
serviciilor acordate. Această distincție, operaționalizată în funcție de nivelul de implicare și
de gradul de profesionalizare, dar și de implicare în serviciile oferite, este coerentă și
consecventă cu definițiile internaționale acceptate – atât ale filantropiei, cât și ale asistenței
sociale – și prezentate anterior în lucrar e.

Figura V.7. – Gradul de implicare al B.O.R. în activități de asistență socială A. Deloc implicată
4%
B. Parțial
implicată
37% C. Foarte
implicată
59%Gradul de implicare al B.O.R. în activități de
asistență socială

225 Particularizând pe propria parohie din care fac parte, atât în calitate de preot, cât și
în cea de enoriaș, respondenților li s -a cerut să noteze cu note de la 1 la 3 gradu l de
implicare al parohiilor în activități filantropice, tot astfel cum li se ceruse anterior pentru
B.O.R. în ansamblul său. 48% dintre respondenți arată că parohia este foarte implicată în
activități filantropice, 47% că este parțial implicată, iar 5% că este deloc implicată.
Satisfacția față de participarea la activități filantropice în propria parohie este de
data aceasta scăzută la 50%, respondenții conștientizând practic posibilitatea unei creșteri a
dimensiunii activității filantropice din propria pa rohie. Dacă la nivelul întregii Biserici,
doar 24% considerau că implicarea în astfel de activități poate crește – și această implicare
este doar parțială – se ajunge, în cazul particular al propriei parohii, la aproape 50% din
numărul repsondenților. Desi gur, nu putem exclude nici în acest caz un efect de fațadă, știut
fiind că de la un bun creștin se așteaptă să dea dovadă de smerenie și, dacă gradul de
implicare general la nivelul Bisericii este hiperbolizat, la nivel local parohial aceasta este
parțial subapreciată. Cu toate acestea, numărul total al celor care sunt pe deplin mulțumiți
de activitatea social -filantropică desfășurată este apropriat de 50%, ceea ce ne face să
credem că opinia exprimată este cea reală, subiecții fiind cu adevărat mulțumiți d e acesta,
inclusiv de propria lor participare. Remarcăm o creștere foarte mică a celor care sunt
complet nemulțumiți de nivelul de implicare al parohiei în astfel de activități – de la 3%
care își exprimau această insatisfacție în cazul general al B.O.R., la 5% atunci când se
referă la propria parohie.

Figura V.8. – Gradul de implicare al parohiilor în activități filantropice A. Deloc implicată
5%
B. Parțial
implicată
47%C. Foarte
implicată
48%Gradul de implicare al parohiilor în activități
filantropice

226 În ceea ce privește gradul de implicare al parohiilor în activitatea de asistență
socială, 52% au răspuns că parohiile sunt doar p arțial implicate în acest tip de activitate,
31% dintre respondenți consideră că parohiile sunt foarte implicate și 17% că sunt deloc
implicate.
În ceea ce privește implicarea în asistența socială a parohiilor, aceasta este văzută ca
fiind parțială, dar ap ropiată de procentul celor care s -au exprimat în același mod în ceea ce
privește activitatea filantropică din propria parohie. Aceste observații, cât și cele exprimate
anterior, ne confirmă ipoteza conform căreia activitatea social -filantropică și cea de
asistență socială specializată sunt văzute ca un continuum, distincția între acestea făcându –
se mai degrabă pe baza nivelului de participare, decât a gradului de profesionalizare a
serviciilor.
Remarcăm o creștere semnificativă a celor care consideră că pro pria parohie nu este
implicată deloc în activități de asistență socială (17% dintre respondenți), față de cei care
consideră că parohia nu este implicată în activități filantropice – a căror procentaj este de
doar 5%. Punem această diferență pe seama unei alte distincții operaționale între filantropie
și asistență socială, bazată pe distincția dintre prestații și servicii, primele fiind mai degrabă
incluse în sfera filantropiei, iar cea de a doua categorie mai degrabă în sfera asistenței
sociale propriu -zise. Desigur, o serie de servicii sociale care funcționează fără a fi licențiate
sunt incluse formal în sfera filantropiei, datorită necesității respectării prevederilor legale,
care arată că nu pot fi oferite servicii de asistență socială de către furnizori neacreditați
sau/și licențiați. În opinia noastră, aceasta este o deficiență a legislației, întrucât, deși nu
este cazul în așezămintele sociale ale B.O.R., pot exista situații în care un furnizor privat de
servicii sociale să desfășoare astfel de activit ăți nelicențiate încadrate ca filantropie și care
nu doar să respecte standardele de cost sau de personal necesare pentru licențiere, dar și
cele de îngrijire, putând exista cazuri de rele tratamente aplicate beneficiarului.

227
Figura V.9. – Gradul de impli care al parohiilor în activități de asistență socială
Fiind rugați să indice dacă în parohia în care sunt preoți sau de care aparțin există
anumite tipuri de servicii sociale cu caracter special, mai exact cele pentru situații de criză,
56% dintre responde nți arată faptul că în parohia lor nu există astfel de servicii, 32%
declară că asemenea servicii există, iar 12% nu știu dacă astfel de servicii există sau nu în
parohia lor, respectiv refuză să răspundă la întrebare.

Figura V.10. – Existența serviciilo r sociale pentru situații de criză în parohii
A. Deloc implicată
17%
B. Parțial
implicată
52%C. Foarte
implicată
31%Gradul de implicare al parohiilor în activități de
asistență socială
A. Există asistență
socială de criză
32%
A. Nu există
asistență socială de
criză
56%A. NS/NR
12%Existența serviciilor de asistență socială în situații de
criză în parohii

228 V.2.4. Specificități ale asistenței sociale derulată în Biserică
Referitor la existența în parohii a serviciilor de asistență socială de tip rezidențial,
55% dintre repondenți arată că în parohia în care sunt preoți sau de care aparțin nu există
astfel de servicii, 31% declară că astfel de servicii există și 14% ori nu cunosc răspunsul la
această întrebare, ori nu doresc să răspundă.
Analizând cele două întrebări cu privire la existența diferitelor tipuri de se rvicii de
asistență socială rezindențială sau în situații de criză, rezultă faptul că 69% dintre
respondenți consideră că în parohia din care fac parte există cel puțin un serviciu social
specializat. Comparând acest răspuns cu distribuția serviciilor soci ale oferite în cadrul
Arhiepiscopiei Iașilor, constatăm că cel puțin o parte dintre respondenți includ în rândul
serviciilor de asistență socială specializată fie servicii sociale nelicențiate (și care au de fapt
statutul de activități filantropice), fie o serie de activități de prestări socia le, fie practici de
consiliere (inclusiv consiliere spirituală). Această observație vine în sprijinul afirmării
ipotezei noastre I4 cu privire la continuitatea percepută între activitatea social -filantropică
și cea spe cifică de asistență socială.

Figura V.11. – Existența serviciilor de asistență soială rezidențiale în parohii
Atunci când au fost întrebați dacă apreciază că există un specific aparte al asistenței
sociale desfășurată de instituțiile religioase din B.O. R., față de cele oferite de statul român
sau alte organizații laice, 43% dintre respondenți au arătat că răspunsul este da, întrucât
lucrătorii sau asistenții sociali afiliați B.O.R. sunt mult mai implicați în ceea ce fac decât
cei afiliați unor organizați i laice, 32% au răspuns tot da, întrucât Biserica dispune de o rețea
nonformală de ajutorare, 9% nu au dorit să răspundă, 8% consideră că nu există un specific B. Există servicii de
asistență socială
rezidențială
14%
B. Nu există servicii
de asistență socială
rezidențială
55%B. NS/NR
31%Existența serviciilor de asistență socială
rezidențiale în parohii

229 aparte, deoarece Biserica nu are atâtea resurse câte are statul, și tot 8% au întărit această
poziție, cum că nu există un specific aparte al asistenței sociale desfășurată de B.O.R. prin
comparație cu cea oferită de stat sau de organizațiile laice, dar adoptând un alt motiv, mai
exact cel conform căruia standardele pentru licențierea serviciilor sun t aceleași, atât pentru
B.O.R., cât și pentru serviciile laice.
Răspunsurile la această întrebare confirmă din nou ipoteza I3, fiind evident faptul că
respondenții consideră, în marea lor majoritate (75%), că există o diferență între asistența
socială laic ă și cea creștină oferită de Biserică. Faptul că 8% dintre respondenți pun
accentul pe standardele de bună practică comune ca fiind universale, indiferent de valoarea
spirituală asumată a preacticii sociale, nu minimalizează specificul creștin al asistențe i
sociale oferite de Biserică, ci dimpotrivă, subliniază coerența și corectitudinea asistenței
sociale oferite în cadrul Bisericii prin comparație cu bunele practici existente la nivel
național.

Figura V.12. – Specificitatea asistenței sociale desfășura te de Biserică

V.2.5. Profesionalizarea activităților filantropice și sociale
La următoarea întrebare, respondenților li s -a prezentat conceptul de
profesionalizare a serviciilor de asistență socială ca fiind înființarea/dezvoltarea serviciilor A. Da, pentru că
lucrătorii sociali sunt
mult mai implicați
43%B. Da, pentru că
Biserica dispune de
o rețea nonformală
32%C. Nu, pentru că
statul are mai multe
resurse decât
Biserica
8%D. Nu, pentru că
standardele de
licențiere sunt
aceleași
8%E. NS/NR
9%Specificitatea asistenței sociale desfășurate de
Biserică

230 de asisten ță socială, în situații de criză sau rezidențiale, prin angajarea de asistenți sociali
sau alți profesioniști, după care au fost rugați să precizeze dacă consideră că o
profesionalizare a seriviiclor sociale oferită în parohia în care sunt preoți sau enori ași ar fi
necesară în funcție de nevoile identificate de enoriași. 62% dintre respondenți consideră
acesastă profesionalizare necesară, 23% nu o consideră necesară, iar 15% nu au oferit un
răspuns.
În momentul în care s -a precizat ca definiție operațională a profesionalizării
filantropiei înființarea și dezvoltarea serviciilor de asistență socială rezidențiale sau pentru
situații de criză prin angajarea unor profesioniști în domeniul psiho -social, această opțiune
a fost adoptată de 62% dintre respondenți, c eea ce semnifică faptul că profesionalizarea este
văzută ca benefică pentru Biserică în general și pentru propria parohie în special, serviciile
sociale de calitate putând crește încrederea publică în Biserică. Față de cei 62% dintre
respondenți care consi deră necesare astfel de servicii și cei 46% care consideră că astfel de
servicii deja există în propria parohie, există o diferență de 16% care ne indică deschiderea
respondenților și aprecierea nevoii de dezvoltare a serviciilor de asistență socială
profe sionistă. Această diferență de 16% poate fi corelată cu cei 17% care au indicat că
parohia din care fac parte nu se implică deloc în serviciile de asistență socială. În fapt,
există o corelare pozitivă între cei care consideră insuficientă implicarea paroh iei în
activitatea de asitență socială și cei care văd ca fiind necesară profesionalizarea acestor
servicii, la un grad de corelare de +/ – 23%.
Faptul că un număr de 23% dintre respondenți consideră că nu este necesară o
profesionalizare ne poate duce la c oncluzia că există în rândul membrilor B.O.R. o anumită
reticență față de profesi onalizare, mai degrabă o teamă a preoților că această
profesionalizare poate însemna mai multe activități care le revin în sarcină – fie din
domeniul asistenței sociale, fie î n managementul serviciilor sociale oferite de parohie.
Implicarea consistentă a preoților în activitatea socială și filantropică poate duce la impresia
unei derogări de la activitatea liturgică în favoarea celei sociale. Existența unui număr mare
de non -răspunsuri, alături de răspunsurile negative, ridică procentul celor care prezintă o
rezistență la profesionalizarea serviciilor sociale în Biserică la 38%. Această rezistență o
punem pe seama percepției modernizării prin profesionalizare ca un posibil risc de
laicizare. Corelându -se cu rezultatele la întrebarea următoare, referitoare la riscurile de
laicizare, doar 15% sunt convinși de existența acestor riscuri, în tip ce alți 17% nu știu ce
răspuns să dea. Astfel, ipoteza I5, conform căreia profesionalizare a servciilor sociale este
privită ca un risc de laicizare a acestora, este confirmată doar parțial.

231 Alte posibile explicații ale refuzului profesionalizării serviciilor de asistență socială
din Biserică poate fi dorința de a păstra tradiția filantropică pr in acte de filantropie
personalizată, ca fiind mai potrivită serviciilor filantropice de natură creștină, fiind astfel
consecventă tradiției Bisericii. O altă explicație poate fi teama că profesionalizarea poate
duce la diminuarea implicării emoționale a c reștinului în actul filantropic. Totuși, procentul
de 23% al persoanelor care din diferite considerente apreciază că o profesionalizare a
asistenței sociale din Biserică nu este de dorit este unul ridicat și, ca atare, ne conduce la
ideea unui anumit grad de conservatorism în rândul respondenților, corelat cu o anumită
precauție în fața unei modernități cu valori spirituale diluate.
Este un punct de vedere oarecum subiectiv, deoarece vine de la persoane care
manifestă un anumit grad de religiozitate și care deja participă la activități social –
filantropice în interiorul Bisericii.

Figura V.13. – Necesitatea profesionalizării serviciilor de asistență socială din parohii
Atunci când au fost întrebați dacă sunt de părere că trecerea de la activități
filantrop ice la activități de asistență socială specializată poate conduce la o laicizare a
B.O.R., respondenții au considerat, în proporție semnificativă, că răspunsul este nu (68%),
în timp ce doar 15% au răspuns afirmativ, iar 17% au apreciat fie că nu știu să r ăspundă, fie
au refuzat să își exprime punctul de vedere.
În contradicție aparentă cu răspunsurile la întrebarea anterioară, 68% dintre
respondenți nu văd niciun pericol de laicizare în profesionalizarea serviciilor sociale.
Această respingere a pericolulu i laicizării se datorează, din punctul nostru de vedere, A. Este necesară
profesionalizarea
62%B. Nu este necesară
profesionalizarea
23%C. NS/NR
15%Necesitatea profesionalizării serviciilor de
asistență socială

232 încrederii respondenților în valorile spirituale ale practicilor asistențiale și a faptului că
aceste practici, în contextul asistenței sociale creștine, sunt infuzate de valori spirituale
precum alt ruismul, dorința de slujire a aproapelui, mila și compasiunea etc. Acest lucru ne
confirmă din nou ipoteza I3, referitoare la existența unei dimensiuni spirituale ce se adaugă
valorilor profesionale care caracterizează asistența socială creștină. Laicizare a nu reprezintă
în opinia respondenților un pericol, decât într -o foarte mică măsură, datorită perspectivei
post-seculare din care sunt abordate serviciile sociale în cadrul B.O.R. și care nu neagă
dimensiunea profesională a acestora, atâta vreme cât acest eia i se adaugă și dimensiunea
spirituală. Chiar dacă pericolul laicizării este minimalizat, faptul că la întrebarea anterioară
profesionalizarea asistenței sociale, deși acceptată de majoritatea respondenților, rămâne
chestionabilă pentru un procent mare dintre aceștia, acest fapt denotă că perspectiva post –
seculară este adoptată la nivel cognitiv, dar neasumată în totalitate ca realitate concretă a
zilelor noastre.

Figura V.14. – Profesionalizare și laicizare în serviciile sociale din B.O.R.
V.2.6. Disc uții și limite
Referitor la dimensiunea și relevanța statistică a eșantionului, un număr de 577 de
persoane intervievate este de natură să ofere o marjă de eroare a rezultatelor cercetării de
+/- 5% și un grad de încredere al studiului de 95%. În ceea ce p rivește structura
eșantionului, față de faptul că la cercetare au participat 439 de bărbați (76%) și 136 de
femei (23%), numărul mai mare de bărbați datorându -se parțial specificului procesului de
eșantionare, în prima etapă de aplicare a chestionarului fi ind prezenți doar preoți, adică
persoane de gen masculin. Față de numărul redus de operatori de chestionare cu calitatea de A. Poate duce la
laicizare
15%
B. Nu poate
duce la laicizare
68%C. NS/NR
17%Profesionalizare și laicizare în serviciile sociale
din B.O.R.

233 preot care au fost de acord să aplice chestionarul în cadrul serviciilor de asistență
socială/filantropie de care aparțineau, putem avansa ipoteza că numărul de femei care sunt
implicate în activitatea social -filantropică a B.O.R. este mai mare decât procentul de femei
care au fost cuprinse în eșantion, ceea ce poate constitui o limită a cercetării.
V.2.7. Concluzii preliminare
Există o corelație semnificativă între participarea persoanelor la activitatea social –
filantropică și participarea acestora la ritualurile și practicile religioase ale Bisericii.
Modelul de asistență socială creștină este convergent cu cel descris în literatura
internațională și adecvat societății post -seculare. Există o reticență cu privire la nevoia de
profesionalizare a serviciilor de asistență socială, care poate fi pusă pe seama reticenței față
de societatea actuală, puțin înclinată spre dezvoltarea unui prof esionalism în domeniul
social bazat pe valori spirituale în afara mediilor particulare ale organizațiilor bazate pe
credință. Există o neîncredere în societatea post -seculară ca model de societate care îmbină
valorile profesionalismului umanist cu cele pro fund spirituale creștine.
V.3. Perspective și reprezentări ale beneficiarilor serviciilor social -filantropice
în Arhiepiscopia Iașilor
V.3.1. Tipuri de servicii de care beneficiază respondenții
Conform datelor colectate456, majoritatea beneficiarilor trăiesc în starea de sărăcie
absolută (67%) sau de sărăcie relativă (alți 19%). 86% au un venit sub 250€/lună pe cap de
locuitor, rezultând o pondere a persoanelor aflate în sărăcie. Sărăcia este principalul
fenomen social negativ combătut prin activitatea social -filantropică a Bisericii, aceasta
fiind în concordanță cu învățătura tradițională a Bisericii de ajutorare a „sărmanilor”. Tipul
de beneficiari avuți în vederede de către Biserică focalizează eforturile acesteia către
activități filantropice de tip presta ție socială, sub forma unui ajutor material în situații de
criză.
Specific pentru programele de asistență socială bazate pe credință ( faith -based
social work programs ) sau asistență socială creștină este că majoritatea beneficiarilor
aparțin religiei creșt in-ortodoxe. Sunt admiși și beneficiari ce aparțin altor denominații

456 O variantă inițială a acestui subcapitol a fost publicată în limba engleză în articolul P. Nistor, From
Philanthropy to Christian Social Assistance. The Perspective of Beneficiaries of Social -Philanthropical Services
of the Roman Orthodox Church , în Postmodern Openings , vol. 10, nr. 1/2019, pp. 100 -135.

234 creștine, catolici în speță. Faptul este explicabil câtă vreme populația majoritară din
România este creștin -ortodoxă. Această apartenență a beneficiarilor nu ne poate spune
nimic despre condiționarea accesului la servicii în funcție de apartenența religioasă.
Participarea frecventă la practici și ceremonii religioase este de așteptat pentru
beneficiarii serviciilor oferite de organizații bazate pe credință ( faith -based organizations )
sau mai ales atunci când accesarea acestor servicii se realizează la concurență cu accesarea
serviciilor publice de asistență socială, ceea ce face ca la serviciile de asistență socială
creștină să apeleze beneficiari care au în general o experiență și o pract ică religioasă
anterioară. Cu toate acestea, faptul că 12% dintre respondenți frecventează lăcașuri de cult
doar la sărbători iar 6% nu merg deloc la biserică arată că participarea la astfel de ritualuri
religioase nu este o condiție pentru accesul la ser viciile social -filantropice oferite de
Biserică. Ipoteza I1 nu se verifică: beneficiarii serviciilor social -filantropice ale Bisericii
sunt condiționați de apartenența și practicarea religiei creștine .
Faptul că 15% dintre respondenți nu țin post iar 17% d intre ei țin doar posturile
mari, dar nu integral, arată că respectarea strictă a practicilor religioase, deși necesară din
punct de vedere religios, nu reprezintă o condiție pentru a beneficia de serviciile
filantropice ale Bisericii. Cu alte cuvinte, Bis erica nu condiționează oferirea de sprijin și
efectuarea milosteniei de religiozitatea manifestă a beneficiarilor. Acest lucru deosebește
practica filantropiei creștine în Biserica Ortodoxă de modelul formulat de Sider și Unruh,
care arată că în cazul orga nizațiilor infuzate de credință ( faith -permeated organisations ),
oferirea serviciilor către beneficiari este condiționată de exprimarea evidentă a credinței
religioase și participarea frecventă la practici și ritualuri religioase.
Beneficiarii serviciilor de asistență socială și filantropie în Arhiepiscopia Iașilor mai
beneficiază de servicii de asistență socială și din partea altor entități sau organizații de stat
sau private. Dintre aceștia, 36% nu beneficiază de alte servicii de asistență socială decât
cele oferite de B.O.R., 58% beneficiază și de alte servicii.
Asistența socială și ajutorul filantropic primit din partea Arhiepiscopiei Iașilor este
complementar cu cel primit din partea statului. 36% dintre beneficiari nu beneficiază de alte
forme de spri jin. Acest lucru poate fi explicat fie prin faptul că:
 datorită situațiilor sociale nu se încadrează ca beneficiari pentru alte tipuri de
ajutoare sociale;
 fie situația de criză este temporară – ajutorul primit din partea Bisericii fiind
suficient;

235  nu își cunosc drepturile în calitate de beneficiar și nu știu cui să se adreseze
pentru a primi sprijinul de care au nevoie.
B.O.R. rămâne un furnizor important de servicii sociale pe care se bazează un
număr semnificativ de beneficiari. Acest fapt arată necesi tatea dezvoltării și
profesionalizării serviciilor oferite de către aceasta în condițiile poziției sale unice și a
credibilității ridicate de care beneficiază în rândul populației.
În fapt, avem în Arhiepiscopia Iașilor o populație asistată care beneficiaz ă de un
dublu suport, și de la stat, și de la Biserică. Acest fapt poate fi unul îmbucurător dar, în
același timp, poate fi și un semnal de alarmă. Situația se poate transforma în una
convenabilă pentru cei asistați și poate fi semnul unui eșec în ceea ce privește formele de
reabilitare socială a celor aflați în nevoie.

Figura V.15. – Tipuri de servicii de asistență socială de care beneficiază respondenții din
partea altor instituții decât B.O.R.
În ceea ce privește forma sub care respondenții au benefici at de prestații sociale,
ajutoare sau pensii de la statul român, constatăm faptul că 40% au primit alocație de stat
pentru copii, 16% nu au primit prestații sociale de la stat, 14% au încasat venitul minim
garantat lunar, 9% au beneficiat de ajutor de șoma j, 7% au încasat pensie de invaliditate, tot
7% declară că au primit alte tipuri de prestații sociale de la statul român (între care enumeră
ajutorul social, subvenții financiare pentru trimiterea copiilor în tabere), 5% nu au știut sau
au refuzat să răspu ndă, iar 2% au primit pensie de urmaș. A. Beneficiez de
asistență socială
de la Primărie
34%B. Beneficiez de
asistență socială de
la DGASPC
13%
C. Beneficiez de
asistență socială de
la AJOFM
3%D. Beneficiez de
asistență socială de
la asociații și fundații
8%E. Nu beneficiez
de asistență
socială
36%F. NS/NR
6%Tipuri de servicii de care beneficiază
respondenții

236
Figura V.16. – Forme de prestații sociale pe care respondenții le -au primit de la statul român
Întrebați dacă au beneficiat sau beneficiază de ajutor sau servicii de asistență socială
din partea B.O.R., persoanele c hestionate au răspuns, în proporție de 34%, că au beneficiat
doar de filantropie, 33% doar de servicii de asistență socială, 24% și de filantropie, și de
asistență socială, 6% nu au dorit să răspundă, iar 3% nu au beneficiat nici de filantropie,
nici de se rvicii de asistență socială din partea B.O.R..
Se remarcă faptul că respondenții au beneficiat în mod egal atât de servicii
filantropice, cât și de asistență socială din partea Bisericii, 24% declarând că au primit
ambele tipuri de sprijin din partea acest eia. Se confirmă practic ipoteza conform căreia
activitatea filantropică și cea de asistență socială sunt privite de beneficiari ca fiind un
continuum de servicii și mai rar ca servicii separate. A. Am primit
alocație de stat
pentru copii
40%
B. Am primit venim
minim garantat de la
stat
14%C. Am primit
ajutor de șomaj
9%D. Am primit pensie
de urmaș
2%E. Am primit
pensie de
invaliditate
7%F. Am primit alte
prestații sociale de
la stat
7%G . Nu am primit
prestații sociale de
la stat
16%H. NS/NR
5%Forme de prestații sociale pe care respondenții le -au
primit de la statul român

237
Figura V.17. – Servicii social -filantropice de la Biseric ă
V.3.2. Forme de filantropie și asistare socială furnizate de Biserică \
Întrebați sub ce formă a făcut B.O.R. filantropie față de dânșii, 32% dintre
persoanele chestionate declară că au primit alimente, 22% au primit bani, 18%
medicamente pentru boala lor sau a familiei, 17% au primit haine pentru copii, 4% au
beneficiat de ajutor pentru a -și construi, repara sau amenaja locuința, 3% declară că au
primit alt tip de ajutoare (între care enumeră cazare în centre de zi, găzduire, consiliere
psihologică, supor t moral și încurajare, consiliere socială, rechizite pentru copii, plata
investigațiilor medicale, cazarea în centre rezidențiale), 2% declară că nu au beneficiat de
filantropie din partea B.O.R., iar 2% au refuzat să răspundă.
În ceea ce privește servicii le de asistență socială de care au beneficiat respondenții
din partea B.O.R., 50% dintre respondenți au beneficiat de servicii de consiliere și
îndrumare (mai exact, au discutat despre problemele cu care se confruntă cu un
reprezentant al B.O.R., în alt co ntext decât la spovedanie), 12% au fost beneficiarii
serviciilor pentru vârstnici, fie prestate lor direct, fie unui membru al familiei lor, care a/au
locuit o perioadă într -un așezământ social al Bisericii, azil de bătrâni sau alt tip de
așezământ social, 11% au fost beneficiarii serviciilor de zi pentru copii (creșe sau programe
după școală), 10% au fost subiecții unor prestații constând în servicii medico -sociale pentru
persoane cu dizabilități, 7% au beneficiat de alte tipuri de prestații (între care re spondenții A. Am beneficiat de
ajutor de la BOR
34%
B. Am primit
asistență socială de
la BOR
33%C. Am primit și
ajutor și asistență
socială de la BOR
24%D. Nu am primit
ajutor de la BOR
3%E. NR
6%Servicii social -filantropice de la Biserică

238 afirmă că au primit burse pentru copii în vederea continuării studiilor, plata chiriei pentru
copii aflați la studii în alte localități, cantină socială), 6% nu au știut sau nu au dorit să
răspundă.
Putem constata faptul că în ceea ce privește a ctivitățile filantropice, acestea sunt în
general bazate pe oferirea de sprijin ocazional în alimente, bani, medicamente sau haine,
atunci când persoanele se aflau în situații de criză. Acest tip de activități filantropice
nespecializate poate fi însă omol ogat cu prestațiile sociale ocazionale oferite de către
serviciile publice de asistență socială, în conformitate cu legea asistenței sociale. Practic,
beneficiile (prestațiile) sunt o formă de asistare a persoanelor aflate în dificultate, care le
poate per mite ieșirea dintr -o criză temporară, dar care prezintă riscul cronicizării problemei
sociale si dependenței de sprijinul oferit fie de catre stat fie de către organizații social –
filantropice – cum este cazul ajutorului oferit de către B.O.R..
Din acest m otiv, în pactica asistenței sociale, de multe ori acordarea unor beneficii
este coordonată cu oferirea de servicii de consiliere și alte servicii specializate – inclusiv de
acces la formare profesională, sprijin pentru ocuparea unui loc de muncă etc. Modif icările
legislative apărute fac ca beneficiile – cum este cazul venitului minim garantat – să fie
condiționate de acceptarea unui loc de muncă (atunci când acesta este oferit beneficiarului),
de participarea la programe de formare etc. Pe același model, B .O.R. ar putea să își
dezvolte serviciile de asistență socială de tipul celor de asistență socială în criză, pentru a
putea interveni eficient acolo unde beneficiarii activităților filantropice ale Bisericii rămân
într-o stare de depenedență cronică de pre stații sociale. Aplicarea principiului subsidiarității
– oferirea ajutorului atunci când individul sau grupul se află în crize de resurse pentru a -și
fi autosuficient și, în același timp, sprijinirea acestuia pentru a -și dezvolta marja de acces
legitim la resurse, inclusiv la cele disponibile în comunitate – ar putea duce la o
eficientizare a redistribuției și la acționarea B.O.R. în calitate de policy maker în sfera
seviciilor sociale. Capacitatea Bisericii de a mobiliza resursele comunitare și de a le
accesibiliza pentru beneficiari o situează într -o poziție strategică de gate-keeper a
redistribuției resurselor existente în comunitate. În același timp, prin misiunea și tradiția ei,
are și legitimitatea de a interveni în procesele de dezvoltare comunitară , facilitând accesul
categoriilor defavorizate la comunitate și implicit la procesele de reabilitare bazată pe
comunitate.
În ceea ce privește serviciile de asistență socială, se observă că acestea sunt într -o
măsură mare (50%) bazate pe consiliere și înd rumare, activitate în care s -ar putea include și
cele prezentate anterior, adică îndrumarea persoanelor către resurse legitime și formarea

239 deprinderilor de autonomie socială și personală, dar și activitățile de advocacy în
comunitate, în favoarea diverselo r categorii de persoane vulnerabile.

Figura V.18. – Forme ale ajutorului filantropic pe care îl acordă B.O.R.

Figura V.19. – Tipuri de servicii de asistență socială furnizate de către B.O.R. A. BOR mi -a dat
alimente
32%
B. BOR mi -a dat bani
22%14.C. BOR mi -a dat
haine pentru copii
17%D. BOR m -a ajutat
cu locuința
4%E. BOR mi -a dat
medicamente
18%F. BOR mi -a
dat alte
ajutoare
3%G. BOR nu a facut
filantropie pentru
mine
2%H. NR
2%Forme ale ajutorului filantropic pe care îl acordă
B.O.R.
A. Consiliere și
îndrumare
50%
B. Servicii de zi
pentru copii
11%C. Servicii
pentru vârstnici
12%D. Servicii de cazare
pentru copii
4%E. Servicii medico –
sociale pentru
persoane cu
dizabilități
10%F. Altele
7%G. NS/NR
6%Tipuri de servicii de asistență socială furnizate de
B.O.R.

240 Într-o proporție foarte mare, beneficiarii afirmă că persoane le care oferă ajutor
social concret sunt asistenții sociali (56%), urmați de preoți (35%) și următorii fiind alte
categorii socio -profesionale. Existența unui asistent social sau a unui lucrător social, fiind
reliefată de 54% dintre respondenți, ne permite să concluzionăm că specializarea și
profesionalizarea serviciilor social -filantropice din cadrul Bisericii este la un nivel ridicat în
majoritatea parohiilor și a stabilimentelor în care se acordă aceste servicii, chiar dacă nu în
toate situațiile cei des emnați să participe la activitatea de asistență socială au urmat o
pregătire formală instituționalizată în domeniu. Rolul preotului în inițierea și desfășurarea
efectivă a serviciilor social -filantropice rămâne semnificativ, el fiind prezentat ca persoana
implicată în serviciile sociale de către 35% dintre respondenți. Aceste procente ne fac să
credem că în majoritatea situațiilor se formează echipe sub coordonarea preotului, care
includ voluntari și lucrători sociali, care sunt sau nu profesioniști în asis tență socială.
Implicarea masivă a preoților în activitatea social -filantropică impune, în opinia
noastră, oferirea la nivel eparhial a unor programe de formare în activitatea social –
filantropică, destinate preoților, și chiar introducerea unor cursuri d e filantropie și asistență
socială la secțiile de Pastorală ale facultăților de teologie. Pregătirea în domeniul asistențial
al preotului nu trebuie să se substituie pregătirii pastorale a acestuia, ci să îi permită să
desfășoare cu eficiență misiunea soci ală, atunci când și -o asumă.

Figura V.20. – Persoana care oferă în concret ajutor din partea B.O.R. A. Preotul
35%
B. Diaconul
2%C. Asistent social sau
lucrător social al
BOR
56%D. Altă
persoană
4%E. NR
3%Persoana care oferă în concret ajutorul
din partea B.O.R.

241 V.3.3. Percepția și evaluarea activităților social -filantropice derulate de Biserică
Chestionați cu privire la utilitatea pe care au resimțit că au avut -o față de ei actele de
filantropie făcute de B.O.R., respondenții au arătat, în proporție de 74%, că aceste acte de
filantropie i -au ajutat foarte mult, 18% au declarat că i -au ajutat, dar destul de puțin
comparativ cu nevoile lor, iar 8% consideră că actel e de filantropie ale B.O.R. nu i -au ajutat
deloc.
În ceea ce privește utilitatea serviciilor de asistență socială furnizate de B.O.R., 79%
dintre respondenți declară că aceste servicii i -au ajutat, 8% că nu i -au ajutat, iar 13% nu au
dorit să răspundă la î ntrebare.
Analizând utilitatea percepută a activităților filantropice ale Bisericii, constatăm că
există un procent de 26% dintre respondenți care consideră că ajutorul primit nu a fost sau
nu a fost pe deplin eficient, ceea ce poate fi explicat fie prin f aptul că acesta nu a coincis cu
așteptările beneficiarilor – fie ca valoare, fie ca frecvență – eficiența ajutorului umanitar
putând fi măsurată prin corelație cu ieșirea din criză a persoanei și prin capacitatea acesteia
sau a familiei din care face parte de a se descurca singură și de a -și putea asigura
funcționarea socială normală. Insuficiența cronică de resurse de care se plâng peste 50%
dintre respondenți face ca eficiența ajutoarelor filantropice în hrană, bani, haine, materiale
de construcții etc să fie temporară. Practic, putem vorbi despre această eficiență în termenii
paradigmei îngrijirii457, măsurând -o astfel în capacitatea individului sau a familiei de a -și
menține status quo -ul social și de a utiliza practic și eficient ajutoarele primite, în s copul
prevenirii degradării situației sociale a acestora.
Este de remarcat faptul că în ceea ce privește serviciile de asistență sociale oferite
de Biserică, acestea sunt considerate ineficiente doar de 8% dintre respondenți, ceilalți, în
proporție de 79% , considerându -le eficiente și ca fiind de ajutor. Putem aprecia acest lucru
ca fiind un rezultat al aplicării principiului subsidiarității, a însoțirii practice a serviciilor de
asistență socilală cu cele oferite de consiliere și a mobilizării beneficiari lor, dar și a
comunității din care aceștia fac parte, în favoarea reducerii problemei sociale. Acest lucru îl
considerăm un argument în vederea continuării profesionalizării serviciilor de asitență
socială oferite de Biserică și a trecerii gradate de la pr actici filantropice singulare în
perioadă de criză la practici complexe – filantropice și sociale –, care să vizeze nu doar
ieșirea dintr -o criză temporară, ci și dezvoltarea autonomiei sociale și cognitive a
beneficiarilor, prin formarea unor abilități pe ntru viața socială autonomă.

457 V. Miftode, Tratat…, op. cit..

242
Figura V.21. – Utilitatea actelor de filantropie întreprinse de B.O.R. din perspectiva
beneficiarilor

Figura V.22. – Utilitatea serviciilor de asistență socială oferite de B.O.R. pentru beneficiari
În ceea ce privește frecv ența cu care B.O.R. efectuează acte de filantropie, 44%
dintre persoanele chestionate au beneficiat de astfel de ajutoare mai des de două ori pe an,
26% o dată pe an, 15% de două ori pe an, iar 15% nu au dorit să răspundă.
Corelativ, frecvența cu care B.O .R. efectuează servicii de asistență socială este mai
des de două ori pe an pentru 54% dintre respondenți, o dată pe an pentru 20% dintre aceștia
și de două ori pe an pentru 10% dintre ei, iar 16% dintre persoanele chestionate nu au dorit
să răspundă la ac eastă întrebare.
Procentul crescut de beneficiari care au beneficiat mai des de 2 ori pe an de
filantropie din partea Bisericii arată că există o dependență de filantropie a unora dintre A. Da, foarte
mult
74%B. Da, dar destul de
puțin
18%C. Nu
m-a
ajutat
8%Utilitatea actelor de filantropie întreprinse de B.O.R.
din perspectiva beneficiarilor
A. Da, m -au
ajutat
79%B. Nu m -au ajutat
8%C. NR
13%Utilitatea serviciilor de asistență socială oferite de
B.O.R. pentru beneficiari

243 acești beneficiari, care ar putea fi diminuată prin integrarea benef iciarilor într -o serie de
servicii complexe psihosociale, care să prevină dependența de asistența socială și de
filantropie și care să aibă la bază principiul subsidiarității. În mod evident, datorită
condițiilor sociale precare sau a stării de sănătate, o parte dintre beneficiari vor rămâne în
mod inevitabil într -o stare de dependență de ajutorul social primit atât din partea Biserici,
cât și din alte surse. Diminuarea stării de vulnerabilitate în care beneficiarii se găsesc poate
fi, însă, posibilă în cad rul unei asistențe sociale creștine, care să faciliteze o dinamică a
comunității menită să revigoreze valorile tradiționale ale acesteia, inclusiv resursele de
solidaritate sociale existente la nivelul acesteia458.
Starea de dependență cronică față de filan tropie și asistență socială reprezintă o
problemă a tuturor sistemelor de asistență socială bazată pe îngrijire – beneficiarul, odată
intrat în sistemul de ajutor. El revine frecvent cu diverse probleme, care îi creează
disfuncționalități sociale. Accentul pe valorile creștine ale solidarității pune Biserica în
situația unică de a deține o pârghie importantă nu doar în mobilizarea resurselor
comunității, ci și pe cele ale individului în interiorul comunității, ca parte esențială a
acesteia. Poate ar fi nec esară o consiliere spirituală care să îi determine pe beneficiari să
conștientizeze cu privire la rolul spiritual al compasiunii și al comunicării cu aproapele, al
cooperării cu ceilalți în beneficiul lor înșile, dar și al celorlalți.

Figura V.23. – Frecvența cu care B.O.R. face acte de filantropie față de persoanele aflate în
nevoie

458 R. Necula, op. cit ., pp. 99 -105; V. Miftode, Tratat…, op. cit., pp. 201 -222; Ș. Cojocaru, Reabilitarea bazată
pe comunitate a persoanelor cu dizabilități , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 12/2003. A. Am
beneficiat o
dată pe an
26%
B. Am beneficiat de
două ori pe an
15%C. Am beneficiat mai
des de două ori pe
an
44%D. NR
15%Frecvența cu care B.O.R. face acte de filantropie față
de persoanele aflate în nevoie

244
Figura V.24. – Frecvența cu care B.O.R. prestează servicii de asistență socială pentru
beneficiari
V.3.4. Surse de informare și condiționări ale acțiunilor social -filantro pice
Întrebați în ce context au ajuns să beneficieze de filantropia și/sau de serviciile de
asistență socială ale Bisericii, 48% au răspuns că preotul sau un reprezentant al Bisericii i -a
contactat și le -a spus că pot beneficia de aceste ajutoare, 19% decl ară că au aflat de la alți
beneficiari, 15% au mers la Biserică și au cerut ajutor din proprie inițiativă, 11% declară că
angajații din cadrul Primăriei sau asistenții sociali le -au spus că pot beneficia de filantropie
sau de asistență socială din partea B .O.R., 4% nu au dorit să declare de unde s -au informat
cu privire la aceste posibilități, 2% au preluat informațiile de la reprezentanții unei asociații
sau fundații și 1% în alte contexte (de la Diaconie, de la asistentul social al unui spital etc.).
Faptul că 49% dintre respondenți indică preotul ca inițiator al oferirii serviciilor
sociale și filantropice pune în evidență importanța rolului pe care acesta îl joacă în
comunitate în inițierea proceselor de asistare de către Biserică a persoanelor nevoiașe.
Corelând numărul de persoane care beneficiază de filantropie și/sau asistență socială doar
din partea B.O.R. cu cei care au fost contactați de preot pentru a li se feri ajutor, aceștia se
suprapun în proporție de peste 85%. Vorbim astfel de persoane care fie nu au informații cu
privire la drepturile de care pot beneficia, fie le este jenă să apeleze la ajutor, inclusiv la
ajutor din partea Statului, chiar dacă au dreptul legal să beneficieze de acesta.
Doar 2% dintre respondenți au fost îndrumați către B iserică pentru obținerea de
servicii de către alte asociații sau fundații, ceea ce arată, în opinia noastră, că există o
reticență a altor furnizori de servcii sociale de a coopera cu Biserica în interesul A. O dată pe an
20%
B. De două ori pe an
10%
C. Mai des de
două ori pe an
54%D. NR
16%Frecvența serviciilor de asistență socială
oferite de B.O.R.

245 beneficiarilor, fie pentru că activitatea socială a Bisericii nu este îndeajuns cunoscută, fie
pentru că există o impresie falsă că serviciile oferite de Biserică nu se ridică la standardele
profesionale necesare. Ca atare, considerăm că ar fi binevenită o intensificare a activității
de creare a unei imag ini publice a Bisericii ca furnizor de servicii sociale și demarare a
activității de constituire de parteneriate cu diverse organizații furnizoare de servicii sociale,
pe principiul interesului beneficiarului. Modelul exprimat de Sider și Unruh459 sub forma
parteneriatului dintre organizațiile bazate pe credință și cele laice este util în acest sens.
Acest parteneriat nu afectează calitatea de furnizor de servicii bazate pe credință, ci
amplifică calitatea serviciilor sociale oferite de Biserică beneficiarilo r, dar și permite
schimbul de experiență pozitivă în oferirea de servicii sociale existentă în cazul multor
organizații laice. Specificul asistenței sociale creștine conține o va loare adăugată prin
implicarea vie a valorilor creștine (a solidarității, a mi lei, a compasiunii) în oferirea
serviciilor. Aceasta completează, nu contravine valorilor asistenței sociale profesionale.
Este important de remarcat faptul că 19% dintre beneficiari au aflat de serviciile
filantropice oferite de Biserică de la alți benefi ciari, ceea ce dovedește că există resurse de
solidaritate la nivelul comunităților creștine, care pot și trebuie să fie amplificate pentru a
constitui baza activității de reabilitare bazată pe comunitate.

Figura V.25. – Modalitatea în care respondenții au ajuns să beneficieze de
filantropie/asistență socială din partea B.O.R.

459 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit ., pp. 109 -134. A. Preotul m -a
contactat
48%
B. Angajații de
la Primărie sau
asistenții sociali
11%C. Am cerut
ajutorul
15%D. Am aflat
de la alți
beneficiari
19%E. Am aflat de la o
asociație/fundație
2%F. Alte
situații
1%G. NS/NR
4%Surse de informare pentru beneficiari

246 Referitor la anumite contraprestații sau anumite comportamente solicitate
beneficiarilor de către B.O.R. în schimbul actelor de filantropie sau a prestării de servicii
sociale, 52% dintre respondenți arată că li s -a cerut să depună anumite documente, 23%
arată că li s -a solicitat să meargă la biserică, să se roage și să țină post, 14% arată că nu li s –
a cerut nimic, 8% nu au dorit să răspundă la întrebare, 3% declară că li s -au sol icitat alte
contraprestații (să se opună la avortul copilului de către soție, ajutor pentru a duce gunoiul
menajer etc.).
Remarcăm faptul că, în contradicție cu modelul propus de Sider și Unruh460 pentru
acest tip de organizație bazată pe credință, doar 23% dintre respondenți declară că li s -a
solicitat să meargă la biserică sau să țină post. Totuși, aceste solicitări pot fi mai degrabă
interpretate în sensul unor sfaturi duhovnicești, decât a unor condiții necesare pentru a
beneficia de ajutor. Spunem acest lucru deoarece Biserica Ortodoxă nu impune creștinilor o
conduită obligatorie. Ea este mai curând un act de voință, o necesitate și nu o impunere
rigidă, normativă. Mai mult decât atât, activitatea duhovnicilor din instituțiile de asistență
socială este co nsiderată a fi o activitate de misiune. Ca atare aceștia vor oferi și sfaturi de
natură spirituală, dar și servicii religioase atunci când sunt solicitați. Faptul că 14% dintre
beneficiari declară că nu li s -a solicitat absolut nimic susține ideea expusă anterior, conform
căreia filantropia este oferită necondiționat de către reprezentații Bisericii și, practic, arată
că serviciile social -filantropice oferite de B.O.R. în calitate de organizație bazată pe
credință sunt condiționate de apartenența și partic iparea beneficiarilor la religia creștină.
Faptul că 52% dintre respondenți declară că li s -a cerut să depună acte în vederea
beneficierii de servicii – adică același lucru ce le -ar fi fost solicitat în cazul unor servicii
sociale laice. Acesta nu este un semn de condiționare ci, mai curând, o formă de
profesionalizare a serviciilor, de contabilizare cu dovezi a principalelor probleme și de
prioritizare a lor.

460 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 109 -134.

247
Figura V.26. – Condiții impuse de B.O.R. persoanelor aflate în nevoie pentru a beneficia de
filantropie/asistență socială
Întrebați dacă atunci când au cerut, au avut nevoie sau au primit ajutor sau servicii
din partea Bisericii, beneficiarii au fost condiționați de apartenența la o anumită religie,
aceștia au răspuns în proporție de 71% că nu li s -a impus o astfel de condiționare, 19%
declară că li s -a cerut să aibă o anumită religie. 10% au evitat să răspundă la întrebare.
Răspunsurile prezentate la această întrebare arată că nu există o practică unitară la
nivelul Bisericii cu privire la condiționa rea sau necondiționarea primirii de servicii social –
filantropice în funcție de apartenența la comunitatea creștină. Acest aspect este lăsat la
latitudinea furnizorilor de servicii sociale din cadrul Bisericii, care în marea lor majoritate
nu condiționează aceste servicii de religia beneficiarului. Așa cum am precizat anterior,
faptul că practic toți beneficiarii sunt de religie creștină este explicabil prin refuzul
beneficiarilor de altă confesiune de a se adresa cu cerere de sprijin Bisericii Ortodoxe, mai
degrabă decât refuzul reprezentanților acesteia de a oferi sprijinul. Totuși, un număr
semnificativ de 19% dintre respondenți arată că li s -a cerut să demonstreze apartenența la
religia creștină, ceea ce face ca modelul de servicii sociale creștine oferit e de Biserică să se
încadreze parțial și atipic în modelul de organizație bazată pe credință de tipul faith –
permeated descris de Sider și Unruh461. Această solicitare de apartenență la religia creștină
este mai degrabă o inițiativă particulară a unora dintr e persoanele implicate în oferirea de
servicii social -filantropice, fiind făcută în conformitate cu propria lor conștiință spirituală și
profesională. Ar fi de dorit existența unor recomandări valabile cel puțin la nivel eparhial

461 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 109 -134. A. Da, să merg la
biserică/mă rog/țin
post
23%
B. Da, să depun
acte
52%C. Altele
3%D. Nu mi s -a cerut
nimic
14%E. NR
8%Condiții impuse de B.O.R. persoanelor aflate în
nevoie pentru a beneficia de
filantropie/asistență socială

248 care să clarifice această situație și să ghideze persoanele implicate în oferirea de servicii cu
privire la selecția beneficiarilor.

Figura V.27. – Influența pe care o are religia beneficiarului în decizia B.O.R. de a presta
ajutor sau servicii sociale pentru acesta
Referitor la existența vreunei forme de condiționare a oferirii ajutorului/serviciilor
sociale pe care B.O.R. să o impună beneficiarilor în ceea ce privește participarea mai
frecventă la ritualurile bisericești (slujbe, respectarea posturilor etc.), 57% arată că nu li s-
au impus ca și condiție astfel de practici, 26% declară faptul că li s -a cerut să participe la
ritualuri, iar 17% nu au dorit să răspundă.
Similar cu situația de la întrebarea anterioară referitoare la condiționarea serviciilor
sociale de apartenența rel igioasă, putem constata că majoritatea respondenților declară că
nu li s -a cerut să participe la practici și ritualuri religioase. Există un procent de 26% din
respondenți cărora o astfel de participare le -a fost cerută, ca recomandare și nu în mod
imperta iv. Inițiativa de a solicita beneficiarilor participarea la slujbe și ritualuri creștine
aparține mai degrabă unor persoane implicate în oferirea de servicii decât instituției în sine,
fiind mai ales valabile în situația unor servicii sociale oferite în ca drul unor așezăminte
înființate pe lângă mănăstiri, practicile religioase la care sunt invitați beneficiarii fiind cele
curente în cadrul mănăstirii. Din nou vorbim despre o situație atipică în cazul Bisericii
Ortodoxe ca organizație bazată pe credință, ca re cheamă beneficiarii să participe la
serviciile religioase, fără a condiționa însă oferirea de servicii sociale și filantropice de A. Da, mi s -a cerut o
anumită religie
19%
B. Nu mi s -a cerut o
anumită religie
71%C. NR
10%Influența pe care o are religia beneficiarului în
decizia B.O.R. de a presta ajutor sau servicii
sociale pentru acesta

249 participarea la aceste servicii. În cazul modelului particular al lui Sider și Unruh462,
participarea la aceste ritualuri și practici religioase reprezenta, în cazul organizației
pătrunse de credință, o condiție a succesului intervenției sociale, activitatea catehetică fiind
strict corelată cu cea socială. În cazul serviciilor social -filantropice oferite de către
Arhiepiscopia I așilor, condiționările de orice fel nu există la modul normativ, riguros.
Există, însă, o serie de nuanțări pe care le fac unii furnizori, în acord cu angajamentul lor de
credință.

Figura V.28. – Condiționarea ajutorului din partea B.O.R. de participarea la ritualuri cu
caracter religios
Acest fapt este întărit și de răspunsurile primite cu privire la existența unei activități
catehetice în timpul activităților filantropice.
Consilierea spirituală și activitatea de natură catehetică misionară reprezintă un
element cheie al modelului organizației pătrunse de credință, fiind de așteptat ca serviciile
sociale oferite de o confesiune religioasă să fie însoțite de oferirea de învățături de credință,
fiind, în conformitate cu modelul lui Sider și Unruh463, o con diție a succesului. Faptul că
34% dintre respondenți declară că nu li s -a vorbit despre religie în momentul primirii
ajutorului arată că activitatea catehetică nu este programatică pentru serviciile sociale
oferite de Biserică, ea fiind opțională pentru be neficiari, dar acordată constant atunci când

462 R. J. Sider, H. R. Unruh , op. cit., pp. 109 -134.
463 Astfel cum a fost detaliat de R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit. , pp. 109 -134. A. Da, mi s -a cerut sa
particip
26%
B. Nu mi s -a cerut să
particip
57%C. NR
17%Condiționarea ajutorului din partea B.O.R. de
participarea la ritualuri cu
caracter religios

250 aceștia doresc să primească învățătura creștină și să participe la lucrarea duhovnicească a
Bisericii.

Figura V.29. – Relația dintre cateheză și activitatea filantropică/de asistență socială a B.O.R.
V.3.5. Gr adul de încredere și mulțumire în serviciile sociale și cele filantropice
Întrebați în care dintre servicii au mai mare încredere, 64% dintre respondenți indică
faptul că au o mai mare încredere în serviciile sociale oferite de Biserică, prin comparație
cu doar 19%, care au o mai mare încredere în serviciile furnizate de stat, și un procent
destul de redus, de doar 5%, care au cea mai mare încredere în serviciile furnizate de
asociațiile și fundațiile laice. 12% dintre persoanele chestionate nu au dorit să răspundă la
această întrebare.
Încrederea deosebit de mare în serviciile sociale oferite de Biserică este de înțeles în
condițiile în care au fost investigați beneficiari ai serviciilor oferite de Arhiepiscopia
Iașilor. Totuși, nu este exclus ca beneficiar ăă să perceapă valoarea adăugată pe care
asistența socială creștină o are tocmai datorită valorilor spirituale care îi motivează pe
profesioniști, făcându -i să fie mai aproape de beneficiari, mai empatici față de aceștia și nu
în ultimul rând mai plini de iubire față de beneficiari. Acest răspuns se poate converti și
într-un indicator de satisfacție față de serviciile oferite de B.O.R. A. Da, mi s -a
vorbit
despre
religie
48% B. Nu mi s -a vorbit
despre religie
34%C. NR
18%Relația dintre cateheză și activitatea
filantropică/de asistență socială a B.O.R.

251
Figura V.30. – Gradul de încredere al beneficiarilor în serviciile sociale oferite de B.O.R.
Întrebați cât sunt de mulțum iți de serviciile sociale de care au beneficiat din partea
B.O.R., 69% dintre respondenți declară că sunt foarte mulțumiți, 22% arată că sunt doar
parțial mulțumiți/nemulțumiți, 4% se declară foarte nemulțumiți, iar 5% nu au dorit să
răspundă.

Figura V.3 1. – Gradul de satisfacție a beneficiarilor cu privire la serviciile sociale oferite de
către B.O.R. A. În serviciile
sociale ale
BOR
64%B. În servicii sociale
ale statului
19%C. În serviciile sociale
ale asociațiilor și
fundațiilor laice
5%D. NS/NR
12%Gradul de încredere în serviciile sociale oferite de
B.O.R.
A. Foarte
mulțumit
69%B. Parțial
mulțumit/nemulțum
it
22%C. Foarte
nemulțumit
4%D.
NS/NR
5%Gradul de mulțumire cu privire la serviciile
sociale oferite de B.O.R.

252 V.3.6. Discuții și limite
Fluctuația mare a beneficiarilor face ca rezultatele obținute să nu poată fi verificate
decât parțial, acestea fiind dependente de contextul oferirii serviciilor și de persoanele
aflate în momentul cercetării în îngrijirea serviciilor sociale oferite de Biserică. Cu toate
acestea, specificul beneficiarilor poate fi considerat unul constant, iar populația studiată
relativ omogenă, a stfel încât să considerăm rezultatele obținute ca fiind valide și valabile
pentr u întreaga populație studiată. De asemenea, considerăm că rezultatele pot fi parțial
extrapolate ca model de înțelegere a impactului serviciilor social -filantropice creștin –
ortodoxe asupra beneficiarilor, ceea ce face ca cercetarea să fie de interes general, putând
sta la baza unor studii ulterioare prin modelul de organizație bazată pe credință configurat.
V.3.7. Concluzii preliminare
Analiza percepției beneficiarilor cu privir e la serviciile sociale și filantropice oferite
de Biserică pune în evidență o serie de concluzii, cum ar fi existența unei relații pozitive
între gradul de satisfacție a beneficiarilor și calitatea umană și spirituală a persoanelor
implicate în activități le social -filantropice ale Bisericii. Realizând un test de corelație de tip
Kendall’s Tau464 au rezultat o serie de corelații pozitive între participarea la activități
liturgice și implicarea respondenților în activități social -filantropice, apartenența
persoanelor la grupuri vulnerabile (prin venitul scăzut, nivelul precar al studiilor, starea
familială) și calitatea de beneficiar al serviciilor social -filantropice oferite de Biserică.
Aplicând testul de asociere Chi -Square465, a rezultat o asociere semnificat ivă de 0,6 între
apareteneța respondenților la religia creștin -ortodoxă și selecția acestora ca beneficiari ai
serviciilor social -filantropice oferite în Arhiepiscopia Iașilor.
Caracteristicile activității social -filantropice a B.O.R. sunt încă în curs de construire
și particularizare, atât timp cât parte dintre servicii sunt deja licențiate, iar parte se află în
stadiul intermediar dintre licențiere și filantropie tradițională. De asemenea, filantropia pare
a rămâne o formă de asistență a persoanelor în n evoie care va funcționa în paralel cu
serviciile sociale acreditate ale B.O.R., acolo unde activitățile filantropice vor avea caracter
spontan, discontinuu, dependent de context și de capacitatea comunității de a se coaliza în
vederea acordării de ajutor p unctual, în situații specifice. Acolo unde situația beneficiarilor

464 Pentru detalii privind testul Kendall’s Tau, a se vedea M. Vasile, Intro ducere în SPSS pentru cerectarea
socială și de piață , Editura Polirom, Iași, 2014, p. 52 și urm.
465 Pentru detalii, a se vedea Ibidem , p. 108 și urm.

253 o cere, iar resursa umană și resursele financiare pot fi corelate în vederea obținerii unei
constanțe în timp a acordării de servicii, se remarcă o continuitate care generează implicit o
formă de profesionalizare, dincolo de care următorul pas este licențierea activității ca fiind
una de asistență socială propriu -zisă.

254 CONCLUZII
Principalele rezultate ale modelui rezultat ca urmare a cercetărilor empirice ce au
stat la baza elaborării pre zentei teze sunt acelea că asistența socială desfășurată de B.O.R.
respectă standardele de calitate ale serviciilor sociale și, respectiv, normele de etică
specific e asistenței sociale în general. L a acestea se adaugă și acea dimensiune spirituală ,
legată de valorile iubirii de aproapele și a slujirii acestuia. Iubirea de aproapele și
înțelegerea activității asistențiale ca o misiune personală , dar împlinită cu smerenie și
jertfelnicie, sunt cele care dau o motivare ridicată a practicii, însoțită de o perse verență a
practicii asistențiale. Dincolo de aspectul calitativ al activității desfășurate în cadrul
Bisericii, este de asemenea important că această activitate apare a fi convergentă cu
așteptările beneficiarilor, astfel încât aceștia se simt valorizați – dar mai ales înțeleși și
acceptați, de multe ori resimțind chiar iubirea și dăruirea altruistă cu care preoții sau
asistenții sociali se implică în activitatea social -filantropică.
În primele trei capitole ale tezei am evidențiat rezultatul cercetării de documentare
teoretică, analizând activitatea social -filantropică a B.O.R. prin prisma caracteristicilor
organizațiilor bazate pe credință în societatea postseculară. Ulterior prezentării
metodologiei de cercetare, în capitolul al patrulea, am efectuat legă tura dintre partea
teoretică și cercetarea empirică în capitolul al cincilea, unde am expus pe larg datele
obținute și interpretarea acestora.
Astfel, am remarcat o preocupare constantă a Bisericii în susținerea activităților
social -filantropice, dar și o preocupare a persoanelor care activează în cadrul Bisericii, fie
ca preoți, fie ca persoane implicate în activitatea parohiilor, de a oferi servicii social –
filantropice persoanelor aflate în nevoie, de o manieră eficientă. În acest sens,. la nivelul
Arhie piscopiei există o structură organizatorică adecvată în vederea eficientizării
activităților filantropice, iar la nivelul parohiilor – arată răspunsurile primite la interviuri –
există, de asemenea, o preocupare pentru institutționalizarea activității (la nivel de
organizare, acreditare, infrastructură etc.). În același timp, se afirmă însă și nevoia
desfășurării unei activități paralele celei profesionalizate, în care să se exerseze actul social
din convingere creștină, autentică, chiar neinspirată de asis tența socială – facem referire la
actul tradițional ortodox de a face pomană”. Din acest punct de vedere, se remarcă de către
respondenți că cea mai mare dificultate pe care o ridică acreditarea serviciilor social –

255 filantropice este generată de faptul că pr ocesul consumă din resursele și energia pe care cei
implicați în activitățile filantropice ar trebui să o ofere beneficiarilor.
Ipoteza I1, conform căreia activitatea social -filantropică și cea de asistență socială
specializată sunt văzute ca un continuum, distincția între acestea făcându -se mai degrabă
pe baza nivelului de participare, decât a gradului de profesionalizare a serviciilor , se
validează deoarece continuitatea dintre cele două dimensiuni este pusă în evidență prin
analiza răspunsurilor primite la întrebările adresate prestatorilor de servicii cu privire la
implicarea parohiilor în activitatea de asistență socială. De cealaltă parte, beneficiarii
consideră în mod egal ca fiind servicii filantropice atât ajutoarele ocazionale, cât și
serviciile so ciale specializate de care beneficiază.
Activitatea social -filantropică a Bisericii poate fi înțeleasă pornind de la specificul
organizațiilor bazate pe credință, conform modelului formulat de Sider și Unruh, dar există
o serie de particularități legate de specificul ortodoxiei. Ipoteza I2, conform căreia
activitatea social -filantropică din B.O.R. se desfășoară pe modelul organizațiilor de tipul
celor pătrunse de credință (faith -permeated organizations ), a fost confirmată, fiind pus în
evidență modelul de s elecție a beneficiarilor și corelația dintre religiozitatea persoanelor
implicate în oferirea serviciilor sociale și filantropice din cadrul B.O.R., precum și
preocupările cu privire la posibila laicizare a practicii fiind conforme cu modelul de
organizați e bazată pe credință de tip faith permeated . Vorbim despre o situație atipică în
cazul Bisericii Ortodoxe ca organizație bazată pe credință, care cheamă beneficiarii să
participe la serviciile religioase, fără a condiționa însă oferirea de servicii social e și
filantropice de participarea la aceste servicii. În cazul modelului particular al lui Sider și
Unruh466, participarea la aceste ritualuri și practici religioase reprezenta, în cazul
organizației pătrunse de credință, o condiție a succesului intervenției sociale, activitatea
catehetică fiind strict corelată cu cea socială.
Ipoteza I4, conform căreia profesionalizarea serviciilor sociale este privită ca un
risc de laicizare a acestora , este confirmată doar parțial, în sensul că respondenții sunt
conștienț i de existența acestui risc, dar el nu este apreciat ca fiind semnificativ.
Profesionalizarea serviciilor social -filantropice ale Bisericii, acolo unde acest proces are
loc, se realizează prin adăugarea unei dimensiuni spirituale la valorile laice ale prof esiei
asistențiale, fiind un model adecvat societății post -seculare. Activitatea social -filantropică
și cea de asistență socială sunt văzute ca un continuum al practicii sociale din Biserică,

466 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit. , pp. 109 -134.

256 distincția dintre acestea făcându -se prin gradul de implicare a participanților. O serie dintre
participanții la cercetarea calitativă plasează asistența socială într -o poziție inferioară
filantropiei, datorită implicării emoționale mai scăzute dată de profesionalizarea serviciilor
asistențiale. Nu este perceput un ris c major de laicizare a activității sociale a Bisericii ce ar
putea apare în urma profesionalizării serviciilor sociale, deși există o rezervă față de
profesionalizare și mai ales față de hiperprofesionalizarea birocratică a activității de
asistență socială desfășurată în cadrul Bisericii.
Majoritatea respondenților sesizează dimensiunea spirituală adăugată practicii
profesionale propriu -zise pe care asistența socială creștină o are față de cea laică, și care
este dată tocmai de valorile spirituale care îi motivează pe profesioniști, făcându -i să fie
mai aproape de beneficiari, mai empatici față de aceștia și, nu în ultimul rând, mai plini de
iubire față de beneficiari. Această opinie a beneficiarilor nuanțează inclusiv interpretarea pe
care o putem acorda, făcând această legătură între opinii, opticii persoanelor care activează
în cadrul serviciilor asistențiale oferite de B.O.R., care manifestă neîncredere în societatea
post-seculară ca model de societate care îmbină valorile profesionalismului umanist cu c ele
profund spirituale creștine, identificându -se cu acestea din urmă ca și modalități de a
augmenta calitativ maniera pronunțat utilitaristă în care asistența socială laică pare a fi
oferită beneficiarilor. Toate acestea susțin, finalmente, concluzia că e xistă o relație pozitive
între gradul de satisfacție a beneficiarilor și calitatea umană și spirituală a persoanelor
implicate în activitățile social -filantropice ale Bisericii. Tocmai de aceea am opinat în
sensul că obținerea rezultatelor pozitive (chiar și în situația în care beneficiarii sunt invitați
să participe la activități de cult) nu este condiționată în mod necesar de această participare,
ci mai degrabă de încrederea pe care beneficiarii o au în ofertanții de servicii, tocmai în
calitatea lor de r eprezentanți ai Bisericii, mai exact în calitatea lor de reprezentanți ai unui
sistem social alternativ celui etatic, dar care aduce în prim -plan, în cadrul activității sale, o
serie de valori cu care beneficiarii, la rândul lor, se identifică și pe care l e consideră
insuficient manifestate în cadrul serviciilor asistențiale etatice, astfel încât să satisfacă
latura spirituală și profund umană a celor aflați în nevoie, dincolo de necesitățile lor
obiective, concrete. De aici rezultă, apreciem noi, neîncrede rea pe care am remarcat că o
manifestă o parte a beneficiarilor în serviciile sociale laice, deși în calitatea lor de
beneficiari, un procent semnificativ nu fac o distincție clară între filantropie și serviciile
sociale profesionalizate oferite de B.O.R, considerând în mod egal ca fiind servicii
filantropice atât ajutoarele ocazionale, cât și serviciile sociale specializate de care
beneficiază.

257 În ceea ce privește ipoteza I5, conform căreia serviciile social -filantropice oferite de
B.O.R. în calitate de or ganizație bazată pe credință sunt condiționate de apartenența și
participarea beneficiarilor la religia creștină , aceasta nu s -a verificat. Serviciile social –
filantropice nu sunt condiționate de apartenența religioasă și nici de practica religioasă sau
participarea la activități de cult a beneficiarilor, care sunt chemați să participe, dar această
chemare este una creștinească, neavând o latură imperativă și nefiind exercitate acțiuni de
constrângere a beneficiarilor în sensul participării. Existența unor e lemente de practică
creștină și a unor activități catehetice și misionare permite să încadrăm serviciile
filantropice și de asistență socială oferite de Biserică în modelul organizațiilor bazate pe
credință de tipul faith -permeated din clasificarea lui Sid er și Unruh467, dar fiind vorba de un
model atipic, în care obținerea rezultatelor pozitive nu este condiționată de participarea
beneficiarilor la ritualurile creștine desfășurate în parohie, ci mai degrabă de încrederea pe
care beneficiarii o au în ofertanț ii de servicii, tocmai în calitatea lor de reprezentanți ai
Bisericii. Acest lucru se datorează specificului credinței ortodoxe de a se adresa omului în
dimensiunea sa ființială, ceea ce face ca filantropia, și de aici și asistența socială, să fie
adresată acestuia în virtutea respectării omenescului din el și nu în virtutea apartenenței
necesare la o comunitate spirituală. Totuși, beneficiarii sunt în cea mai mare majoritate
creștin ortodocși, deoarece membrii altor comunități religioase manifestă reticenț ă în a se
adresa unor servicii social -filantropice aparținând B.O.R. pentru a solicita ajutorul.
Asistența socială și ajutorul filantropic primit din partea Arhiepiscopiei Iașilor este
complementar cu cel primit din partea statului, dar există situații câ nd B.O.R. este singurul
furnizor de servicii sociale la care apelează, fie din cauza lipsei de încredere a
beneficiarilor, fie a lipsei de informații a acestora cu privire la drepturile de care pot
beneficia. Acest lucru face ca ipoteza I6 – conform căreia asistența socială și filantropică
primită de beneficiari din partea B.O.R. este complementară cu cea primită din partea
Statului român și/sau din partea altor organizații – să se verifice doar parțial, mare parte
dintre beneficiari fiind în același timp ș i beneficiari ai unor servicii sociale publice.
Continuumul dintre activitatea filantropică și cea de asistență socială pus în evidență
de către profesioniști este confirmat și de către beneficiari. Preotul are un loc central în
inițierea oferirii de servi cii social -filantropice – ceea ce înseamnă că ipoteza I7 se verifică
parțial – și reprezintă un element cheie în coordonarea acestora, fiind astfel o trăsătură
împărtășită cu alte organizații bazate pe credință, cum este cazul celor analizate de Sider și

467 R. J. Sider, H. R. Unruh, op. cit., pp. 109 -134.

258 Unruh. Beneficiarii au evidențiat cooperarea dintre preot și alți lucrători sociali și rolul
preotului în serviciile pe care le primesc, atât în inițierea serviciilor sociale, cât și în
coordonarea acestora. Garanția spirtuală și capitalul de încredere de c are beneficiază
preotul face ca activitățile social -filantropice ale Bisericii să fie considerate de o parte
dintre beneficiari calitativ superioare celor oferite de serviciile publice sau de alte
organisme private. Legitimitatea preotului în mediile creșt ine îl poziționează în postura de
persoană care poate iniția procese de ajutor chiar și atunci când, din smerenie, potențialii
beneficiari nu sunt dispuși să solicite acest ajutor.
Implicarea masivă a preoților în activitatea social -filantropică impune, în opinia
noastră, oferirea la nivel eparhial a unor programe de formare în activitatea social –
filantropică, destinate preoților, și chiar introducerea unor cursuri de filantropie și asistență
socială la secțiile de Pastorală ale facultăților de teologie.
Pregătirea în domeniul asistențial a preotului nu trebuie să se substituie pregătirii
pastorale a acestuia, ci să îi permită să desfășoare cu eficiență misiunea socială, atunci când
și-o asumă, realizând acțiunile filantropice atât în manieră tradițională, în strictă
conformitate cu învățătura creștină, bazată pe tradiția provenită de la Sfântul Ioan Gură de
Aur și Sfântul Vasile cel Mare, cu valorile creștine ale milei, compasiunii și dăruirii de
sine, dar beneficiind și de experiența profesională a asisten ței sociale moderne, integrată și
interiorizată ca asistență socială creștină.

259 BIBLIOGRAFIE
Adloff, Frank, Religion and Social -Political Action: The Catholic Church, Catholic
Charities, and the American Welfare State , în International Review of Socio logy, vol.
16, nr. 1/2006.
Arhiepiscopia Iașilor, Temei nr. 1538/2019 din 13 februarie 2019, Ședința Permanenței
Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, Litera I, Sectorul Social -medical
„Diaconia”, privind Darea de seamă a activităților Sectorulu i social -medical pe 2018
și propunerile pentru anul 2019 , Document intern al Arhiepiscopiei Iașilor, Iași,
2019.
Arhiepiscopia Iașilor, Temei nr. 2942/2019 din 1 martie 2019 , Ședința Permanentă a
Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, Litera I, Se ctorul Social -medical
„Diaconia” privind aprobarea înființării Regulamentului intern de gestionare a
fondului „Diaconia” al biroului pentru asistență socială al Centrului eparhial , Iași,
2019.
Ariza -Montes, Antonio; Molina -Sanchez, Horacio; Ramirez -Sobrin o, Jesus; Giorgi, Gabriele,
Work Engagement and Flourishing at Work Among Nuns: The Moderating Role of
Human Values , în Frontiers in Psychology , nr. 9/2018.
Armstrong, John A., The Politics of Totalitarism , Random House, New York, 1961.
Bäckström, Anders; Davie, Grace, The WREP Project: Genesis, Structure and Scope , în
Anders Bäckström, Grace Davie, Ninna Ergardh, Per Pettersson (eds.), Welfare and
Religion in 21st Century Europe , vol. I, Configuring the Connections , Ashgate
Publishing, Farnham, 2 010.
Baconschi, Teodor, Creștinism și democrație , Editura Curtea Veche, București, 2010.
Baconschi, Teodor, Fascinația tradiției. Studii patristice și de istorie a religiilor , Editura
Lumea Credinței, București, 2017.
Baker, Cristopher, Spiritual Capital a nd Economies of Grace: Redefining the Relationship
between Religion and the Welfare State , în Social Policy and Society , vol. 11, nr.
4/2012.
Barbato, Mariano; Kratochwil, Friedrich, Habermas’s Notion of a Post -Secular Society. A
Perspective from Inter national Relations , în EUI Working Paper MWP, nr. 25/2008,
disponibil la:

260 http://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/9011/MWP_2008_25.pdf?sequence=1&isAll
owed=y (consultat la data de 11.10.2018).
Barnard, Adam; Horner, Nigel; Wild, Jim, The Value Base Of Social Work And Social Care ,
McGraw -Hill Education, New York, 2008.
Beaman -Hall, Lori; Nason -Clark, Nancy, Partners or Protagonists? The Transition House
Movement and Conservative Churches , în Affilia , vol. 12, nr. 2/1997.
Beaumont, Justin; Cloke, Paul, Faith -Based Organisations and Exclusion in European Cities ,
Bristol University Press, Bristol, 2012.
Berger, Peter; Davie, Grace; Fokas, Effie, America religioasă, Europa seculară? O temă și
variațiuni , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2016.
Bielefeld, Wolfgang; Cleveland, Wiliam Suhs, Defining Faith -Based Organizations and
Understanding them Through Research , în Nonprofit and Voluntary Sector
Quarterly , vol. 42, nr. 3/2013.
Bîrsan, Mihaela, Metodologia cercetării. Note de curs , Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”
din Iași, Iași, 2018.
Bishop, Matthew; Green, Michael, Philantrocapiltalism: How the rich can save the world? ,
Bloomsburry Press, 2008.
Black, Michele; Basile, Kathleen; Breiding, Matthew; Smith, Sharon; Walters, Mikel;
Merrick, Melissa, The National Intimate Partner and Sexual Violence Survey
(NISVS): 2010 Summary Report , National Center for Injury Prevention an d Control
Centers for Disease Control and Prevention, Atlanta, 2011, disponibil la:
https://www.cdc.gov/ViolencePrevention/pdf/NISVS_Report2010 -a.pdf (consultat la data
de 11 .11.2018).
Bloy, Marjorie, The Poor Law Amendment Act, 1834 , disponibil la:
http://www.historyhome.co.uk/peel/poorlaw/poorlaw.htm (consultat la data de
21.01.2019).
Bocancea, Cristian, Dimensiunea contextuală a asistenței sociale , în George Neamțu
(coord.), Tratat de asistență socială . Editura Polirom, Iași, 2003.
Bocancea, Cristian; Neamțu, George, Elemente de asistență socială , Editura Polirom, Iași,
1999.
Bourdieu, Pierr e, Economia bunurilor simbolice , Editura Meridiane, București, 1986.
Braeckman, Antoon, Habermas and Gauchet on Religion in Postsecular Society. A Critical
Assessment , în Continental Philosophy Review , vol. 42, nr. 3/2009.

261 Brieskorn, Norbert, On the Attempt to Recall a Relationship , în Norbert Brieskorn, Jurgen
Habermas, Michael Reder, Friedo Ricken, Josef Schmidt (eds.), An Awareness of
What is Missing. Faith and Reason in a Post -Secular Age , Polity Press , Cambridge,
2010.
Broadbridge, Ad elina; Parsons, Elizabeth, Still Serving the Community? The
Professionalisation of the UK Charity Retail Sector , în International Journal of
Retail and Distribution Management , vol. 31, nr. 8/2003.
Bulai, Alfred, Concepte fundamentale în sociologie , Editura Paideia, București, 2008.
Buzducea, Doru, Sisteme moderne de asistență socială , Editura Polirom, Iași, 2009.
Buzducea, Doru, Asistența socială: compendiu de istorie, teorie și practică , Editura Polirom,
Iași, 2017.
Buzducea, Doru, Aspecte co ntemporane în asistența socială , Editura Polirom, Iași, 2005.
Cace, Sorin; Cace, Corina; Nicolăescu, Victor, The Social Programs Run by the Romanian
Orthodox Church during the Period of the Economic Crisis , în Revista de Cercetare
și Intervenție Socială , nr. 35/2011.
Caroll, Maria M., Social Work's Conceptualization of Spirituality , în Journal of Religion &
Spirituality in Social Work: Social Thought , vol. 18, nr. 2/1998.
Charmaz, Kathy, Constructing Grounded Theory. A Practical Guide through Qualit ative
Analysis, Sage Publications, New Delhi, London, 2006.
Chaves, Mark; Tsitsos, William, Congregations and Social Services: What They Do, How
They Do It, and with Whom , în Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 30, nr.
4/2001.
Chaves, Mark; Wineburg, Bob, Did the Faith Based Initiative Change Congregations? , în
Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 39, nr. 2/2010.
Cheer, Karen; MacLaren, David; Tsey, Komila, The Use of Grounded Theory in Studies of
Nurses and Midwives' Coping Processes: A Systematic Literature Search , în
Contemporary Nurse: A Journal for the Australian Nursing Profession , vol. 51, nr. 2 –
3/2015.
Chelcea, Sorin, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative , Editura
Economică, Bucu rești, 2001.
Chifăr, Nicolae; Buda, Daniel, Împăratul Constantin cel Mare și viziunea sa asupra vieții
sociale, politice, religioase și culturale a Imperiului Roman: Simpozion: Sibiu, 2013 ,
Editura Andreiana și Editura ASTRA Museum, Sibiu, 2013.

262 Chipea, Fl oare; Ștefănescu, Florica; Bodogai, Simona; Osvaț, Claudia, The NGOs, Social
Constructors in the Domain of Occupying the Labor Force. The Case of "Ruhama"
Foundation , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 29/2010.
Clarke, Gerard, Faith -Based Organizations and International Development: An Overview , în
Gerard Clarke, Michael Jennings, Development, Civil Society and Faith -Based
Organizations: Bridging the Sacred and the Secular , Palgrave Macmillan, New
York, 2008.
Clarke, Gerard; Jennings, Mich ael, Development, Civil Society and Faith -Based
Organizations: Bridging the Sacred and the Secular , Palgrave Macmillan, New
York, 2008.
Cloke, Paul, Emerging Postsecular Rapprochement in the Contemporary City , în Justin
Beaumont, Cristopher Baker (eds.), Postsecular Cities: Space, Theory and Practice ,
Continuum, Londra, 2011.
Cloke, Paul; Johnsen, Sarah; May, Jon, Ethical Citizenship? Volunteers and the Ethics of
Providing Services for Homeless People , în Geoforum , vol. 38, nr. 6/2007.
Cloke, Paul; Johnsen, Sarah; May, Jon, Exploring Ethos? Discourses of ‘Charity’ in the
Provision of Emergency Services for Homeless People , în Environment and Planning
A: Economy and Space , vol. 37, nr. 3/2005.
Cnaan, Ram A.; Boddie, Stephanie C., Char itable Choice and Faith -Based Welfare: A Call
for Social Work , în Social Work , vol. 47, nr. 3/2002.
Cnaan, Ram, Our Hidden Safety Net: Social and Community Work by Urban American
Religious Congregations , în The Brookings Review , vol. 17, nr. 2/1999.
Cojocaru, Ștefan, Reabilitarea bazată pe comunitate a persoanelor cu dizabilități , în Revista
de cercetare și intervenție socială , nr. 12/2003.
Cojocaru, Daniela; Cojocaru, Ștefan, Conditions for Developing the National Program for
Parent Education in Ro mania , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr.
34/2011.
Cojocaru, Daniela; Cojocaru, Ștefan, Sandu, Antonio, The Role of Religion in the System of
Social and Medical Services in Post -Communism Romania , în Journal for the Study
of Religions and Ideologies , vol. 10, nr. 28/2011.
Cojocaru, Ștefan, Appreciative Supervision in Social Work. New Opportunities for Changing
the Social Work Practice , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 29/2010.

263 Cojocaru, Ștefan, Vulnerabilitate socială și intervenție socială , în Vasile Miftode (coord.),
Populații vulnerabile și fenomene de auto -marginalizare. Strategii de intervenție și
efecte perverse , Editura Lumen, Iași, 2002.
Cojocaru, Ștefan; Cojocaru, Daniela, Naturalistic Evaluation of Pro grams. Parents' Voice in
Parent Education Programs , în Transilvanian Review of Administrative Sciences , nr.
33E/2011.
Cojocaru, Ștefan; Cojocaru, Daniela; Bragaru, Constantin; Purcaru, Raluca, The Influence of
Religious Affiliation of Vulnerable Fa milies on Their Investments and Consumption.
Secondary Analysis of a Program Evaluation , în Revista de cercetare și intervenție
socială , nr. 35/2011.
Cojocaru, Daniela, Aspecte ale triangulării în cercetarea socială , în Revista de cercetare și
intervenție socială , nr. 5/2004.
Conciliul Vatican II, Gaudium et spes – Biserica în lumea contemporană , din 07.12.1965,
disponibilă la: https://www.magisteriu.ro/gaudium -et-spes -1965/
Congresul Sta telor Unite ale Americii, Personal Responsibility and Work Opportunity
Reconciliation Act of 1996 , disponibil la: https://aspe.hhs.gov/report/pe rsonal –
responsibility -and-work -opportunity -reconciliation -act-1996 (consultat la data de
08.01.2019).
Conovici, Iuliana, Organizațiile cu profil religios angajate în economia socială în România,
Editată de Institutul de Economie Socială, București, 2013.
Conovici, Iuliana, Rolul organizațiilor cu profil religios în dezvoltarea serviciilor sociale și
ale ocupării , disponibil la:
http://www.ies.org.ro/library/files/p rezentare_iuliana_conovici_cnes_2013.pdf (consultat
la data de 11.12.2018).
Conradson, David; Milligan, Christine, Landscapes of Voluntarism: New Spaces of Health,
Welfare and Governance , Policy Press, Bristol, 2006.
Consiliul Pontifical pentru Drepta te și Pace, Compendiu de doctrină socială a Bisericii ,
Editura Sapienția, Iași, 2007.
Constantinelos, Demetrios, Filantropia bizantină și asistența socială , Editura Doxologia,
Iași, 2014.
Constantinescu, Ștefan, Atlasul economiei sociale – România 2012 , Editura Institutul de
Economie Socială, București, 2012.

264 Cricovean, Mircea, Finanțare sau autofinanțare. Evaluări canonico -juridice și economice
privitoare la susținerea financiară a unităților de cult religios , Editura Andreiană,
Sibiu, 2018.
Crisp, Beth R., Social Work and Faith -Based Organizations , Routledge, Londra, 2014.
Cucu, Marius; Lența, Oana, Conceptual Reference Points in Thomas Aquinas's Theological
Thinking , în Antonio Sandu, Ana Frunză, Tomiță Ciulei, Gabriel Gorghiu, Amalia
Petrovici (coords.), Rethinking Social Action. Core Values , proceedings a celei de a
VI-a ediții a Conferinței Științifice Internaționale Lumen RSACV 2015, 16 -19
aprilie, Editura Editografica, Bologna, 2015.
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Român e, Bucuria comuniunii și dinamica misiunii
creștine. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2016 , Editura Basilica, București,
2017.
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina sfintelor icoane și jertfa apărătorilor
ortodoxiei. Lucrarea Biserici i în societate în anul 2017 , Editura Basilica, București,
2018.
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Unitate națională și dinamică pastorală.
Lucrarea Bisericii în societate în anul 2018 , Editura Basilica, București, 2019.
Damian, Simona; Necul a, Roxana; Sandu, Antonio; Iliescu, Maria Liliana; Ioan, Beatrice,
Ethical Evaluation Model for Technologies. The Role of Medical Technology in the
Development of Autonomy in Diabetes Patient , în Revista medico -chirurgicală a
Societății de Medici și Natura liști din Iași , vol. 117, nr. 3/2013.
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Semne de speranță în vreme de suferință ,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2013.
Dinham, Adam; Lowndes, Vivien, Religion, Resources, and Repre sentation: Three
Narratives of Faith Engagement in British Urban Governance , în Urban Affairs
Review , vol. 43, nr. 6/2008.
Drescher, Seymour; Engerman, Stanley L., A Historical Guide to World Slavery , Oxford
University Press, Oxford, 1998.
Durkheim, Emi le, Formele elementare ale vieții religioase , Editura Polirom, Iași, 1995.
Ebaugh, Helen Rose; Saltzman, Janet, S., Pipes, Paula F., Daniels, Martha, Where's the
Religion? Distinguishing Faith -Based from Secular Social Service Agencies , în
Journal for the Scientific Study of Religion , vol. 42, nr. 3/2003.
Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor , Polirom, Iași, 2007.
Eliade, Mircea, Sacrul și profanul , Editura Humanitas, București, 1995.

265 Eliade, Mircea, Încercarea labirintului , Editura Humanitas, B ucurești, 2007.
Ellenson, David, What Makes a Jewish Organization Jewish? , în Journal of Jewish
Communal Service , vol. 81, nr. 3 -4/2006.
Etindi, Diana, Charitable Choice and Its Implications for Faith -Based Organizations , în The
Welfare Reformer , vol. 1, disponibil la:
https://www.thefreelibrary.com/Charitable+Choice+and+faith –
based+welfare%3a+a+call+for+social+work. -a090331335 (consultat la data de 02.07.2018).
Fericitul Ieronim, Omilii la Psalmi , Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2017.
Fountain, Philip; Feener, Michael, Navigating a World of Religious NGOs: Ethnography,
Abstraction, and Views of the Horizon , în Geography Compass , vol. 11, nr. 10/2017.
Freund, Gerald, Narcissism and Philanthropy: Ideas and Talent Denied , Viking Adult
Publisher, New York, 1996.
Frunză, Ana; Sandu, Antonio, Supervision of Ethics in Social Work Practice. A
Recons truction of Ethics Expertise , în Antonio Sandu, Ana Frunză (eds.), Ethical
Issues in Social Work Practice , IGI Global, Hershey, 2018.
Frunză, Sandu, Ethical Responsibility and Social Responsibility of Organizations Involved in
the Public Health System , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 32/2011.
Frunză, Sandu, On the Need for a Model of Social Responsibility and Public Action as an
Ethical Base for Adequate, Ethical and Efficient Resource Allocation in the Public
Health System of Romania , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 33/2011.
Frunză, Sandu, Political Ethics between Biblical Ethics and the Mythology of the Death of
God, în Journal for the Study of Religions and Ideologies , nr. 33/2012.
Gavriluță, Cris tina, The Sense of Value in a Desacralized World , în Journal for the Study of
Religions and Ideologies , vol. 10, nr. 28/2011.
Gavriluță, Cristina, Deschideri epistemice în observația sociologică. Note asupra unei
subiectivități asumate , în C. Gavriluță (coord.), Sociologia la Alma Mater Iassiensis.
In honorem profesor Vasile Miftode , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, Iași, 2017.
Gavriluță, Cristina, Sociolog la Iași. Cronica unei observații directe , în C. Gavriluță (coord.),
Sociologia la Alma Mater Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2017.
Gavriluță, Cristina, Mentalitate și construcție ideologică în economia socială , în Revista de
economie socială , nr. 1/ 2016.

266 Gavriluță, Cristina, Ethical Perspectives in Sociological Research in the Medical
Environment and on Vulnerable People , în Revista română de bioetică , vol. 10, nr.
4/2012.
Gavriluță, Cristina, Maeștri și discipoli în școala sociologică , în C. Gavrilu ță (coord.),
Sociologia la Alma Mater Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2017.
Gavriluță, Nicu, Mentalități și ritualuri magico -religioase , Iași, Editura Polirom, 1998.
Gavriluță, Ni cu, On Tolerance and Acceptance of the Other , în Journal for the Study of
Religions and Ideologies , vol. 1, nr. 32002.
Gavriluță, Nicu, Noile religii seculare , Editura Polirom, Iași, 2018.
Gavriluță, Nicu, Postfață. Ipostaze ale modernității multiple: Amer ica religioasă și Europa
(post)seculară , în P. Berger, G. Davie, E. Fokas, America religioasă, Europa
seculară? O temă și variațiuni , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
Iași, 2016.
Gavriluță, Nicu, Patologii sociale și devianțe religioa se, în C. Gavriluță (coord.), Sociologia
la Alma Mater Iassiensis. In honorem profesor Vasile Miftode , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2017.
Gheorghe, Tudor, Managementul instituțiilor de asistență socială din perspectiva mutaț iilor
previzibile din lumea contemporană , Editura Didactică și Pedagogică, București,
2013.
Giligan, Philip; Furness, Sheila, The Role of Religion and Spirituality in Social Work
Practice : Views and Experiences of Social Workers and Students , în British Journal
of Social Work , vol. 36, nr. 4/2005.
Gillum, Tameka L.; Sullivan, Cris M.; Bybee, Deborah I., The Importance of Spirituality in
the Lives of Domestic Violence Survivors , în Violence Against Women , vol. 12, nr.
3/2006.
Girard, Rene, Țapul ispășitor , Editura Nemira, București, 2010.
Giurescu, Constantin C., Istoria românilor , vol. II, partea I, De la Mircea cel Bătrân și
Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul , Fundația Regală pentru Literatură și Artă,
București, 1943.
Glaser, Barne y G.; Strauss, Anselm L., The Discovery of Grounded Theory: Strategies for
Qualitative Research , Londra, Aldine Transaction, 1967.

267 Graddy, Elizabeth A.; Ye, Ke, Faith -Based versus Secular Providers of Social Services –
Differences in What, How, and Where , în Journal of Health and Human Services
Administration , vol. 29, nr. 3/2006.
Green, David R., Pauper Capital . London and the Poor Law 1790 -1870 , Ashgate Publishing,
Londra, 2010.
Grettenberger, Susan, Churches as a Community Resource and Source of Fund ing for Human
Services, Working Paper , Editor The Aspen Institute Nonprofit Sector Research
Fund, Washington, D. C., 2000.
Guvernul României, Ordonanța de Guvern nr. 68/28.08.2003 privind serviciile sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României , nr. 619/30.08.2003.
Guvernul României, Ordonanța de Guvern nr. 86/19.08.2004 privind unele măsuri financiare
în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României , nr.
1011/02.11.2003.
Habermas, Jurgen, Between Facts and Norms. Contributions to a D iscourse Theory of Law
and Democracy , MIT Press, Cambridge, 1996.
Habermas, Jurgen, Notes on Post -Secular Society , în New Perspectives Quarterly , vol. 25, nr.
4/2008.
Habermas, Jurgen, The Inclusion of the Other. Studies in Political Theory , MIT Press,
Cambridge, 1998.
Habermas, Jurgen; Blair, Tony; Debray, Regis, Secularism’s Crisis of Faith , disponibil la:
https://archive.kenan.ethics .duke.edu/religion/files/2017/04/Habermas -Notes -on-Post –
Secular -Society.pdf (consultat la data de 03.02.2019).
Habermas, Jurgen; Ratzinger, Joseph, Dialectica secularizării, Despre rațiune și religie ,
Editura Biblioteca Apostrof, Cluj -Napoca, 2005.
Hamington, Maurice, Jane Addams , în Stanford Encyclopedia of Philosophy , disponibil la:
https://plato.stanford.edu/entries/addams -jane/ (consultat la data de 15.12.2018).
Heyd, David, Supereroga tion, în Edward N. Zalta (ed.), The Stanford Encyclopedia of
Philosophy , 2016, disponibil la:
https://plato.stanford.edu/archives/spr2016/entries/supererogation/ (consul tat la data de
12.02.2019).
Horsburgh, Michael, Words and Deeds: Christianity and Social Welfare , în Australian Social
Work , vol. 41, nr. 2/1988.

268 Horstmann, Alexander, Ethical Dilemmas and Identifications of Faith -Based Humanitarian
Organizations in the Karen Refugee Crisis , în Journal of Refugee Studies , vol. 24, nr.
3/2011.
Horton, Anne L.; Wilkins, M.; Wright, W., Women Who Ended Abuse: What Religious
Leaders and Religion Did for these Victims , în Anne L. Horton, Judith A. Williamson
(eds.) , Abuse and Religion: When Praying Isn't Enough , Lexington Books,
Lexington, 1988.
Hosu, Ioan; Frunză, Sandu, Religious Affiliation and Social Action in the Public Space , în
Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 43/2013.
Hours, Ber nard, Ideologia umanitară sau spectacolul alterității pierdute , Editura Institutul
European, Iași, 2010.
Howarth, C., Faith -Based Organisations Within Civil Society , în Veronique Jochum , Belinda
Pratten , Karl Wilding (eds.), Faith and Voluntary Actio n: An Overview of Current
Evidence and Debates , National Council for Voluntary Organisations , Londra, 2007.
Howe, David, Introducere în teoria asistenței sociale , Editura MarLink, București, 2001.
Ică, Ioan I.; Marani, Germano, Gândirea socială a Biserici i, Editura Deisis, Sibiu, 2002.
Ignătescu, Camelia, Letter and Spirit of the Law – An Interpretation Based on Principles of
Law, în Revista românească pentru educație multidimensională , vol. 5, nr. 2/2013.
Ionițe, Sorin, Lumina sfintelor icoane și je rtfa apărătorilor Ortodoxiei – Sinteza activităților
Bisericii Ortodoxe Române în anul 2017 , disponibil la: https://basilica.ro/lumina –
sfintelor -icoane -si-jertfa -aparatorilor -ortodoxiei -sinteza -activitatilor -bisericii -ortodoxe –
romane -in-anul -2017/ (consultat la data de 21.09.2018).
Irimescu, Gabriela; Rădoi, Mihaela, Violența asupra femeii. Ipostaze. Exp licații. Intervenții ,
Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2018.
Irimia, Valer, Asistența socială a Bisericii. Filantropia creștină în acțiune , Editura Cosal, București,
2009.
James, Rick, What is Distinctive About FBOs? How Europea n FBOs Define and
Operationalise Their Faith , Editura INTRAC, Oxfrod, 2009.
Jawad, Rana, Religion and Faith -based Welfare: From Wellbeing to Ways of Being , Editura
Policy Press, Bristol, 2012.
Jeavons, Thomas, Religios and Faith -Based Organizations: Do We Know One When We See
One? , în Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly , vol. 33, nr. 1/2004.
Jeppsson Grassman, Eva, Welfare in Western Europe: Existing Regimes and Patterns of
Change , în Anders Bäckström, Grace Davie, Ninna Ergardh, Per Pettersson (eds .),

269 Welfare and Religion in 21st Century Europe , vol. I, Configuring the Connections ,
Ashgate Publishing, Farnham, 2010.
Johnsen, Sarah, Where's the ‘Faith’ in ‘Faith -Based’ Organisations? The Evolution and
Practice of Faith -Based Homelessness Services in the UK , în Journal of Social
Policy , vol. 43, nr. 2/2014.
Kramer, Fredrica D., The Role for Public Funding of Faith -Based Organizations Delivering
Behavioral Health Services : Guideposts for Monitoring and Evaluation , în American
Journal of Communit y Psychology , vol. 46, nr. 3 -4/2010.
Lambru, Mihaela, Asistența socială în România. Două secole de evoluție instituțională, în
Ligia Livadă -Cadeschi (coord.) , Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec.
XVIII -XX), Colegiul Europa Nouă, 2002 .
Le Goff, Jacques, Evul Mediu și nașterea Europei , Editura Polirom, Iași, 2005.
Lemeni, Adrian, Adevăr și comuniune , Editura Basilica, București, 2011.
Lewin, Kurt, Action Research and Minority Problems , în G.W. Lewin (ed.) , Resolving Social
Conflicts , Harper and Row, New York, 1948.
Lewin, Kurt, Group Decision and Social Change , în G. E. Swanson, T. M. Newcomb, E. L.
Hartley, Reading in Social Psichology , Holt, New York, 1952.
Li, Erica; Fernandez y Garcia, Erik; Freedman, Lori; Miller, Elizabeth, Exploring the Role of
Faith Based Organizations in Addressing Adolescent Relationship Abuse , în Violence
Against Women , vol. 22, nr. 5/2016.
Livadă -Cadeschi, Ligia, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara
Românească și Mold ova în secolul al XVIII -lea, Editura Nemira, București, 2001.
Lytch, Carol, Choosing Church: What Makes a Difference for Teens , Westmister John Knox
Press, Louisville, 2004.
Marx, Jerry D.; Hopper, Fleur, Faith -Based vs. Fact -Based Social Policy: The Case of Teen
Pregnancy Prevention , în Social Work , vol. 50, nr. 3/2005.
Marx, Karl; Engels, Friedrich, Manifestul Partidului Comunist , Editura Vicovia, Bacău,
2014.
Mauss, Marcel, Eseu despre dar , Editura Institutul European, Iași, 1997.
Mănoiu, Flo rica; Epureanu, Viorica, Asistența socială în România , Editura All, București,
1997.
Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale , Editura Institutul
European, Iași, 2018.

270 Miftode, Vasile, Tratat de asistență socială. Pro tecția populațiilor specifice și
automarginalizate , Editura Lumen, Iași, 2014.
Miftode, Vasile, Sociologia populațiilor vulnerabile. Teorie și metodă , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2004.
Miftode, Vasile, Metoda cercetare -acțiune, în Revista de cercetare și intervenție socială , nr.
1/2003.
Miftode, Vasile, Tratat de metodologie sociologică , Editura Lumen, Iași, 2003.
Mihăilescu, Ioan, Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz , Editura
Universității din Bucureș ti, București, 2000.
Milea, Mihail, Rolul Bisericii în serviciile de asistență socială , în E. Zamfir, Strategii
antisărăcie și dezvoltare comunitară, Editura Expert, București, 2000.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor , Filantropia Creștină . Sectorul de
asistență socială și medicală „Diaconia”. Raport de activitate 2017.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de
asistență socială și medicală „Diaconia”. Raport de activita te 2018 .
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de
asistență socială și medicală „Diaconia”, 2016.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Iașilor, Filantropia Creștină . Sectorul de
asistență socială și medicală „Diaconia” , 2015.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de organizare și funcționare al Sectorului
pentru asistență socială și medicală „Diaconia” , aprobat prin Hotărârea Ședinței
Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iaș ilor din 1 martie conform
Temei: 2949/2019, Iași, 2019.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de administrare al Fondului Eparhial
„Păstorul cel bun”. Fond preoțesc de solidaritate 2019 , actualizat prin Hotărârea
Permanenței Consiliului eparhial din 6 martie 2019, Temei:3000/2019, Iași, 2019.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de administrare al Fondului Eparhial „Sf.
Vasile cel Mare” , actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului eparhial din 6
martie 2019, Temei: 3000/2019, Iași, 2019 .
Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de administrare al Fondului Eparhial „Sf.
Apostol Iacov” , actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului eparhial din 6
martie 2019, Temei 3000/2019, Iași, 2019.

271 Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Regulament de administrare al Fondului Eparhial
„Mitropoliții Moldovei” , actualizat prin Hotărârea Permanenței Consiliului eparhial
din 6 martie 2019, Temei 3000/2019, Iași, 2019.
Muntean, Ana, Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale , Editura Polirom, Iaș i,
2007.
National Association of Social Workers (NASH), Social Work Pioneers – Mary Ellen
Richmond (1861 -1928) , disponibil la:
http://www.historyofsocialwork.org/eng/details.php?cps=6 (consultat la data de
26.11.2018).
Neagoe, Alexandru, Practica de specialitate a studenților la asistență socială în cadrul unor
instituții cu orientare religioasă , în Revista de asistență socială, nr. 4/2011.
Necula, Roxana, Dinamica fenomenului religios și modernizarea rurală , Editura Lumen, Iași,
2015.
Necula, Roxana; Damian, Simona; Caras, Ana; Sandu, Antonio; Vicol, Mihaela, The Role of
Spirituality in the Construction of the Autonomy and Responsibility of Chronic
Diabetic Patients. An Orthod ox Priests’ Perspective , în Procedia – Social and
Behavioral Sciences , nr. 92/2013.
Netedu, Adrian, Fundamente teoretice la o sociologie a deciziei , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2005.
Netedu, Adrian; Stan, Dumitru; Asim inei, Romeo; Morariu, Camelia; Anghel, Cristian,
ONG -urile ieșene. Realitate și potențial în dezvoltarea locală , Editura Junimea, Iași,
2011.
Nistor, Polixenia, The Charitable Foundations of Social Assistance , în Eastern European
Journal of Medical Humanit ies and Bioethics , vol. 2, nr. 2/2018.
Nistor, Polixenia, Social Services Offered by Faith -Based Organizations in the Post -Secular
Society , în Logos Universality Mentality Education Novelty: Social Sciences , vol. 7,
nr. 2/2018 .
Nistor, Polixenia, The Faith -Based Organization in the Post -Secular Society , în Logos
Universality Mentality Education Novelty: Social Sciences , vol. 7, nr. 2/2018.
Nistor, Polixenia, Philanthropical Practices and Professionalization of Social Assistance in
the Orthodox Church. A Spe cialist’s Perception , în Postmodern Openings , vol. 10,
nr. 1/2019.

272 Nistor, Polixenia, From Philanthropy to Christian Social Assistance. The Perspective of
Beneficiaries of Social -Philanthropical Services of the Romanian Orthodox Church ,
în Postmodern Openi ngs, vol. 10, nr. 1/2019.
Olah, Michal; Ondrusova, Zlatica; Bozik, Josef; Palun, Miroslav, Introducere în studiul și
istoria Asistenței Sociale , Editura Gutemberg Univers, Arad, 2011.
Onicov, Vasile, Instituțiile sociale: rolul și locul lor în orga nizarea societății , în Maria
Bulgaru (coord.), Sociologie, vol. I, Centrul Editorial al Universității de Stat din
Moldova, Chișinău, 2003.
Papahagi, Adrian, Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire , Editura Doxologia, Iași,
2017.
Parlamentu l României, Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial
al României , nr. 905/20.12.2011.
Parlamentul României, Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială,
publicată în Monitorul Oficial al României , nr. 81 4/18.12.2001.
Parlamentul României, Legea nr. 47/2006 cu privire la sistemul național de asistență socială,
publicată în Monitorul Oficial al României , nr. 239/16.03.2006.
Parlamentul României, Legea nr. 489/28.12.2006 cu privire la libertatea religioasă ș i regimul
cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României , nr. 201/21.03.2014.
Parsons, Elizabeth; Broadbridge, Adelina, Gender, Work -Based Identities and the (Charity)
Retail Workplace , în Linda Scott, Craig Thompson (eds.), GCB – Gender and
Consum er Behavior , vol. 7, Association for Consumer Research, Madison, 2004.
Parsons, Talcott, Durkheim on Religion Revisited: Another Look at the Elementary Forms of
the Religious Life , în C. Y. Glock and P. E. Hammond (eds.), Beyond the Classics?
Essays in the Scientific Study of Religion , Harper & Row, New York, 1978.
Parsons, Talcott, Religion in Postindustrial America: The Problem of Secular -Ization , în
Turner, B. (editor), The Talcott Parsons Reader , Blackwell, Oxford.
Parsons, Talcott, The Stru cture of Social Action , McGraw Hill, New York, 1937.
Parsons, Talcott, Christianity , în International Encyclopedia of theSocial Sciences , vol. 2,
Macmillan, New York, 1968.
Patapievici, Horia Roman, Politice , Editura Humanitas, București, 1996.
Patapievici , Horia Roman, B.O.R. și modernitatea , în Dilema Veche , nr. 331/1999.
Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Știința, Chișinău, 1993.
Petcu, Liviu, Sfântul Vasile cel Mare – panagerist al milosteniei , Editura Basilica a
Patriarhiei R omâne, București, 2009.

273 Petrică, Ion, Biserica și asistența socială din România , Editura Institutul European, Iași,
2012.
Philantropy , în Merriam Webster Dictionary , disponibil la https://www.merriam –
webster.com/dictionary/philanthropy (consultat la data de 12.02.2019).
Phillips, William D., The Middle Ages Series: Slavery in Medieval and Early Modern Iberia ,
University of Pennsylvania Press, Philadelphia.
Piciu, Cristina Ileana, Filantropia și asistența socială creștină în contextul actual , în
Buletinul Centrului pentru dialog între științe și teologie , anul VII, nr. 1 -2/2010.
Plămădeală, Antonie, Biserica slujitoare , Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu, 1986.
Pleșu, Andrei , Minima moralia: elemente pentru o etică a intervalului , Editura Humanitas,
București, 2013.
Pleșu, Andrei, Ce e voie și ce nu , în Dilema veche , nr. 701/2017.
Poede, Gheorghe, Politici sociale – abordare politologică , Editura Tipo Moldova, Iași, 2002.
Popa, M ihaela , Metodologia cercetării (note de curs): Eșantionarea , Universitatea din
București, București, 2018.
Popoviciu, Salomea; Birle, Delia; Olah, Șerban; Popoviciu, Ioan, The Role of Religious
Beliefs and Spirituality on the Quality of Life of Rare Diseases Patients , în Revista de
cercetare și intervenție socială , vol. 36/2012.
Popp, Lavinia Elisabeta, Difficulties and Opportunities of the Spiritual Dimension in
Globalisation , în Revista de cercetare și intervenție socială , nr. 36/2012.
Preda, Marin, Asistența socială – o vocație și o profesie , în Cornel Constantinescu (coord.),
Politici sociale, asistență socială, sociologie, Editura Universității din Pitești, Pitești,
2003.
Raiu, Cătălin, Democrație și statolatrie. Creștinismul social la Ba rtolomeu Stănescu ,
Episcopul Râmnicului Noul Severin (1875 -1954) , Editura Universității din București,
București, 2013.
Rawls, John, Political Liberalism , Columbia University Press, New York, 1993.
Reder, Michael, How Far Can Faith and Reason Be Dist inguished?, în Norbert Brieskorn,
Jurgen Habermas, Michael Reder, Friedo Ricken, Josef Schmidt (eds.), An
Awareness of What is Missing. Faith and Reason in a Post -Secular Age , Polity Press ,
Cambridge, 2010.
Reneve, Giedre; Dunajevas, Eugenijus, The Di fferences of Social Work Process in Faith –
Related and Secular NGOs , în Socialinė Teorija, Empirija, Politika ir Praktika , nr.

274 9/2014, disponibil la: http://www.journals.vu.lt/STEPP/article/vi ew/3778 (consultat la
data de 08.01.2019).
Reynolds, Lionel, Emmanuel Macron and the „Betrayal of the Intellectuals" , în Quadrant ,
vol. 63, nr. 1 -2/2019.
Ricken, Friedo, Postmetaphysical Reason and Religion, în Norbert Brieskorn, Jurgen
Habermas , Michael Reder, Friedo Ricken, Josef Schmidt (eds.), An Awareness of
What is Missing. Faith and Reason in a Post -Secular Age , Polity Press , Cambridge,
2010.
Rotariu, Traian; Iluț, Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie , Editura Polirom, Iaș i,
2006.
Sager, Rebecca; Stephens, Laura Susan, Serving Up Sermons: Clients’ Reactions to Religious
Elements at Congregation -Run Feeding Establishments , în Nonprofit and Voluntary
Sector Quarterly , vol. 34, nr. 3/2005.
Sandu, Antonio, Asistența social ă aplicată. Tehnici de cercetare și modele de intervenție ,
Editura Lumen, Iași, 2013.
Sandu, Antonio, Constructionist Grounded Theory – GT. Conceptual and Methodological
Clarifications , în Revista românească pentru educație multidimensională , vol. 10, nr.
1/2018.
Sandu, Antonio, Elemente de Sociologie. Sociologie generală. Sociologie juridică.
Metodologia cercetării sociale , Editura Tritonic, București, 2014.
Sandu, Antonio, Social Construction of Reality as Communicative Action , Cambridge
Scholars Pub lishing, Newcastle upon Tyne, 2016.
Sandu, Antonio; Caras, Ana, Deconstruction of Charity. Postmodern Ethical Approaches , în
Journal for the Study of Religions and Ideologies , vol. 12, nr. 3/2013.
Sandu, Antonio; Caras, Ana, Philosophical Practice and Social Welfare Counselling and
Supervision of Ethics , în Philosophical Practice: Journal of The APPA , vol. 8, nr.
3/2013.
Sandu, Antonio; Unguru, Elena, Supervision of Social Work Practice in North -Eastern
Romanian Rural Areas , în Procedia – Social and Behavioral Sciences , nr. 82/2013.
Sanford, Nevitt, Whatever Happened to Action Research? , în Journal of Social Issues , vol.
26, nr. 3/1970.
Saulean, Daniel, Sursele sociale ale vieții asociative și filantropiei în România ¸ disponibil la:
http://www.fdsc.ro/documente/22.pdf (consultat la data de 19.10.2018).

275 Sbaraini, Alexandra; Carter, Stacy M.; Evans, Wendell; Blinkhorn, Anthony, How to Do a
Grounded Theory Study: A Worked Example of a St udy of Dental Practices , în BMC
Medical Research Methodology , vol. 11, nr. 128/2011.
Schifirneț, Constantin, Sociologie , Editura Comunicare.ro, București, 2002.
Schwartz, Shalom H., Are There Universal Aspects in the Structure and Contents of Human
Values? , în Journal of Social Issues , vol. 50, nr. 4/1994.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Decizia nr. 3398/ 27.05.1997 , disponibil la
http://dreptcanonicortodox. over -blog.com/article -4232540.html (consultat la data
de 20.08.2018).
Shaw, Julia, Introducing Post -Secular Social Work: Towards a Post -Liberal Ethics of Care ,
în The British Journal of Social Work , vol. 48, nr. 2/2017.
Sider, Ronald J.; Unruh, He idi Rolland, Typology of Religious Characteristics of Social
Service and Educational Organizations and Programs , în Nonprofit and Voluntary
Sector Quarterly , vol. 33, nr. 1/2004.
Siedenburg, Frederic, The Religious Value of Social Work , în American Journal of Sociology ,
vol. 27, nr. 5/1922.
Silverman, Jay G., Raj, Anita; Mucci, Lorelei A., Hathaway, Jeanne E., Dating Violence
Against Adolescent Girls and Associated Substance Use, Unhealthy Weight Control,
Sexual Risk Behavior, Pregnan cy, and Suicidality , în JAMA , vol. 286, nr. 5/2001.
Smith, Steven Rathgeb; Sosin, Michael R., The Varieties of Faith -Related Agencies , în Public
Administration Review , vol. 61, nr. 6/2001.
Soare, Ovidiu D., Acțiunea socială a Bisericii. Aspecte practice , în Altarul reîntregirii , nr.
1(supl.)/2011.
Soteri -Procter, Andri; Locke, Mike; Lukka, Pryia, Faith and Voluntary Action: Community,
Values and Resources , Institute for Volunteering Research, Londra, 2003.
Stan, Dumitru, Sociologia rur alului tradițional românesc , Editura Universității ,,Alexandru
Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2001.
Stan, Dumitru, Critical Situations and Related Remedies in Current Romanian Rural Area , în
I. Boldea (editor), Communication, Context, Interdisciplinarity , Edit ura Universității
„Petru Maior”, Târgu Mureș, 2014.
Stana, Dniela; Crețu, Verginia, Parteneriat pentru demnitate personală și etică socială.
Propunere privind integrarea profesională a tinerilor cu handicap , în Altarul
reîntregirii , nr. 1(supl.)/2011 .

276 Steinhardt, Nicolae, Dăruind vei dobândi – Cuvinte de credință , Editura Polirom, Iași, 2008.
Steyaert, Jan, Mary Ellen Richmond, The Founding Mother of Social Casework , disponibil la:
http://www.historyofsocialwork.org/eng/details.php?cps=6 (consultat la data de
13.12.2018).
Stoian, Ioan M., Dicționar religios , Editura Garamond, București, 1994.
Stunell, Andrew, Keeping Faith in the Big Society , disponibil la:
https://www.gov.uk/government/news/keeping -faith -in-the-big-society (consultat la data
de 08.01.2019).
Suddaby, Roy, From the Editors: What Grounded Theory is Not? , în Academy of
Manage ment Journal , vol. 49, nr. 4/2006.
Szűcs, Eniko, The Profession of Social Work and the Role of Competencies in Training
Specialists , în Analele Universității din Oradea , 2014, disponibil la:
http://socioumane.ro/blog/analesocioumane/files/2014/04/The -Profession -of-Social -Work –
and-the-Role.pdf (consultat la data de 12.02.2019) .
Șandru, Codrina, Rețele sociale și forme asociative c omunitare ca bază a dezvoltării
durabile. Cazul Drăgușului contemporan , în Revista sociologie românească , vol. III,
nr. 4/2005.
Șoitu, Daniela, Investiția socială: dincolo de vulnerabilitate prin empowerment , în Revista de
economie socială , nr. 4/201 3.
Ștefăroi, Petru, Teoria fericirii în asistența socială . De la managementul îngrijirii la
managementul fericirii , Editura Lumen, Iași, 2009.
Tangelder, Johan D., Martin Luther and John Calvin , disponibil la:
http://www.reformedreflections.ca/faith -and-life/martin -luther -john -calvin.html (consultat
la data de 18.12.2018).
Terec -Vlad, Loredana; Cucu, Marius, Ethics and Organizational Culture – Key Ele ments
Regarding the Development of Economic Activities , în ECOFORUM , vol. 5, nr.
1(8)/2016.
Țicu, Dorina, Axiological Dimensions Involved in the Public Policies Process , în European
Journal of Science and Theology , vol. 9, nr. 2/2013.
Todorov, Tzvetan , Viața comună. Eseu de antropologie generală , Editura Humanitas,
București, 2009.
Tomiță, Mihaela; Baciu, Loreni; Lazăr, Theofild Andrei, Organizarea și funcționarea
sistemului de asistență socială în România , Editura Pro Universitaria, București,
2012.

277 Țugui, Rodica; Țigmeanu, Daniela, Asistența socială în Biserică. Evaluări și cercetări în
cadrul programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române , Editura Doxologia, Iași,
2010.
Unguru, Elena; Sandu, Antonio, Supervision. From Administrative C ontrol to Continuous
Education and Training of Specialists in Social Work , în Revista românească pentru
educație multidimensională , vol. 9, nr. 1/2017.
Urquhart, Cathy; Lehmann, Hans; Myers, Michael, Putting the Theory Back into Grounded
Theory: Guidelines for Grounded Theory Studies in Information Systems , în
Information Systems Journal , vol. 20, nr. 4/2010.
Valică, Mihai; Chirilă, Pavel; Bondoiu, Andreea; Popescu, Cristian George, Teologia socială ,
Editura Christiana, București, 2007, p. 43.
Van der Merv e, Willie; Swart, Ignatius; Hendriks, Jurgens, Faith -Based Organisations in the
Context of Social Welfare and Development in South Africa: Towards a
Conceptualisation , în Social Work/Maatskaplike Werk , vol. 45, nr. 2/2014.
Vasile, Marian, Introducere în SPSS pentru cerectarea socială și de piață , Editura Polirom,
Iași, 2014.
Vicovan, Ion, Activitatea social -filantropică a Bisericii din Moldova și Țara Românească în
vremea Domnului martir Constantin Brâncoveanu: prezentare comparativă, în Ioan
Moldoveanu, Mihai Săsăujan , Constantin Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea
patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social -filantropic al Țării Românești
în contextul european al veacului al XVIII -lea, Editura Basilica, București, 2014.
Vintilă -Rădu lescu, Ioana, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române ,
ediția a II -a revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.
Vizitiu, Mihai, Filantropia divină și filantropia Bisericii după Noul Testament , Editura
Trinit as, Iași, 2002.
Vlăduțescu, Ștefan, Persuasive Way of Communicational Propaganda , în International
Letters of Social and Humanistic Sciences , nr. 31/2014.
Vlăduțescu, Ștefan; Teodorescu, Mirela, Communicative Action, Deliberative and Restorat ive
Justice – A Review , în International Letters of Social and Humanistic Sciences , nr.
43/2014.
Voicu, Bogdan, Voicu, Mălina, (coords.), Valori ale românilor: 1993 – 2006. O perspectivă
sociologică , Editura Institutul European, Iași. 2007.
Vrăsmaș, Traian, Asistența socială a persoanelor în dificultate , Editura Universității Ovidius,
Constanța, 2007.

278 Vulcu, Liviu, Socio -etica , Editura Bucura, Sibiu, 1997.
Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului , Editura Antet, București, 2004.
Weber, Max, Introducere în sociologia religiilor , Editura Institutul European, Iași, 2001.
Working Group on Human Needs and Faith -Based and Community Initiatives, Finding
common ground: 29 recommendations of the Working Group on Human Needs and
Faith -Based and Community Initiatives , disponibil la: http://www.working -group.org
(consultat la data de 19.01.2019).
Wunenburger, Jean Jacques, Utopia sau criza imaginarului , Editura Dacia, Cluj -Napoc a,
2001.
Zamfir, Elena, Asistența socială față în față cu societatea riscurilor, din perspectiva
politicilor sociale europene , în Revista Calitatea Vieții , vol. XXIII, nr. 2/2012.
Zamfir, Elena, Asistența socială , în Luana Miruna Pop (coord.), Dicționar de politici sociale,
Editura Expert, București, 2002.
Zamfir, Elena, Serviciile de asistență socială , în Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coord.),
Politici sociale. România în context European , Editura Alternative, București, 1995.
Zamfir, Elena, Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară , Editura Expert, București,
2000.
Zastrow, Charles, Introduction to Social Work and Social Welfare: Empowering People , ed. a
XI-a, Editura Brooks/Cole, Boston, 2014.
***, Statutul pentru organizarea ș i funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , disponibil la:
http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf

279 ANEXE
Anexa 1 – Ghid de interviu pentru preoți implicați în ac tivități social –
filantropice care nu au în responsabilitate servicii sociale acreditate

Întrebările sunt deschise, interviul este semistructurat. Este deosebit de impotant ca
persoana intervievată să fie încurajată să răspundă cât mai amplu! Întrebările se adresează de
principiu în ordinea în care apar în ghid, dar dacă intervievatul dezvoltă un subiect care este
de interes, intrebările vor fi adaptate pentru a se obține cât mai multe date despre subiectul
respectiv. Interviul durează aproximativ 50 de m inute, până la maxim 1 oră și jumatate.

1. Care est e pentru d umneavoastră semnificația termenului caritate/filantropie?
2. În ce constă activitatea caritabilă (filantropică) pe care o desfășurați?
3. Ce anum e v-a determinat să realizați aceste activități în cadrul parohiei d umneavoastră?
4. Care sunt principalele pro bleme sociale cu care m embrii comunității din parohia
dumneavoastră se confruntă?
5. Care au fost principale le etape prin care activitatea filantropică (serviciul social pe care îl
organizați) a trecut?
6. Care sunt beneficiarii cei mai f recvenți a i activității lor filantropice derulate de
dumne avoastră ?
7. Care considerați că au fost cele mai importante realizări pe care le -ați avut în misiunea
social -filantropică pe care o realizați?
8. Ce greutăți ați întâmpinat în decursul desfășurării activității social -filantropice ?
9. Cum vedeți, în general, activitatea social -filantropică d esfășurată la nivelul parohiei
dumneavoastră (alte organizații care își desfășoară activitatea, cu care eventual
colaborați)?
10. Cum/ cine (se) ia decizia cu privire la desfășurarea unei activități c u caracter social –
filantropic?
11. Există la nivelul parohiei înființată o organizație (asociație sau fundație) prin intermediul
căreia se desfășoară activitatea social -filantropică, eventual împreună cu alte activități,
culturale etc.?

280 12. Există un asistent soci al care lucrează în cadrul pro iectelor sociale organizate în parohia
dumneavoastră? Dacă da, cum a fost selectat?
13. Ce activități desfășoară asistentul social, dacă există, în cadrul activităților sociale
desfășurate de parohia Dumneavoastră?
14. Care sunt cola boratorii cei mai frecvenți cu care lucrați în desfășurarea misiunii social –
filantropice?
15. La activitatea social -filantropică pe care o desfășurați contribuie și voluntari (atât
studenți, elevi, etc câ t și membri ai comunității din p arohie)?
16. Cum sunt select ați voluntarii si ce activități desfășoară?
17. Cum vedeți vi itorul activității social -filantropice în care sunteți implicat ?
18. Resimțiți nevoia dezvoltării unor servicii sociale profesionalizate pentru diferi te categorii
de beneficiari în parohia d umneavoastră?
19. Considerați că o pro fesionalizare mai amplă a servicii lor sociale oferite de parohia
dumneavoastră, eventual prin intermediul unei organizații (asociație, fundație) afiliată
parohiei, ar apropia enoriașii de biserică? Puteți da exemple din propria d umneavoastră
activitate?
20. Cum ați defini, cu cuvintele d umneavoastră, sintagma „profesionalizarea carității”?

281 Anexa 2 – Ghid de interviu pentru preoți implicați în activități de asistență
socială care au în responsabilitate servicii sociale acreditate
Întrebările sunt deschise, interviul este semistructurat. Este deosebit de important ca
persoana intervievată să fie încura jată să răspundă cât mai amplu! Întrebările se adresează de
principiu în ordinea în care apar în ghid, dar dacă intervievatul dezvoltă un subiect care este
de interes, intrebările vor fi adaptate pentru a se obține cât mai multe date despre subiectul
respe ctiv. Interviul durează aproximativ 50 de minute, până la maxim 1 oră și jumătate.
1. Care este pentru d umneavoastră semnificația termenului caritate/filantropie? Dar cel de
asistență socială?
2. În ce constă activ itatea de asistență socială pe care o desfășu rați (se desfășoară în parohia
dumneavoastră, în organizația pe care o conduceți?
3. Ce anume v -a determinat să vă implicați în activitatea de asistență socială?
4. Care sunt principalele probleme sociale cu care se confruntă m embrii comunității din
parohia d umneavoastră, din zona în care organizația pe care o conduceți activează?
5. Care au fost principale le etape prin care activitatea d umneavoastră filantropică (serviciul
social pe care îl organizați) a trecut?
6. Care co nsiderați că au fost cele mai importante realizări pe care le -ați avut în activitatea
de asistență socială pe care o realizați?
7. Ce greutăți ați întâmpinat în decursul desfășurării activității de asistență socială?
8. Care sunt valorile centrale de la care por niți în oferirea serviciilor sociale?
9. Cum și cine ia decizia cu privire la desfășurarea unei activități cu caracter social –
filantropic?
10. Există un asistent social care lucrează în cadrul pro iectelor sociale organizate de
dumneavoastră? Dacă da, cum a fos t selectat?
11. Ce activități desfășoară asistentul social?
12. Cum și cine desfășoară activitatea de supervizare a asistentului social și în ce constă
supervizarea primită?
13. Care sunt colaboratorii cei mai frecvenți cu care lucrați în desfășurarea activității de
asistență socială și a misiunii social -filantropice?

282 14. În ce constă sprijinul efectiv în activitat ea dumnea voastră primit de la Biserică, comu –
nitate, a utorități locale, alte organizații?
15. Cum se desfășoară colaborarea cu instituțiile publice în activitatea d e asistență socială?
16. La activitatea socială pe care o desfășurați contribuie și voluntari (atât studenți, elevi, etc
cât și membrii ai comunității din p arohie)? Cum sunt selectați și ce activități desfășoară?
17. Considerați că o profesionalizare mai amplă a s erviciilor sociale oferite de parohii ar
apropia enoriașii de biserică? Puteți da exemple din propria d umneavoastră activitate?
18. Cum sunt selectați benefi ciarii serviciilor sociale oferite de d umneavoastră? Apartenența
religioasă a beneficiarilor are vreun rol în selecția acestora?
19. Există un program liturgic, confesional, catehetic la care beneficia rii sunt invitați sau
obligați să participe?
20. Cum ați descrie dimensiunea religioasă a serviciilor oferite?
21. Considerați că rigorile necesare/ impuse pentru acreditarea serviciilor duc la o limitare a
conținutului religios al activității desfășurate cu respectivii beneficiari?
22. Cum ați defini, cu cuvintele d umneavoastră, sintagma „profesionalizarea carității”?
23. Cum ați comenta ideea unor servicii sociale profesionalizate de factură religioasă?

283 Anexa 3 – Ghid de interviu pentru asistenții sociali implicați în serviciile sociale
organizate de B.O.R. sau de organizații afiliate
Întrebările sunt deschise, interviul este semistructurat. Este deosebit de i mportant ca
persoana intervievată să fie încurajată să răspundă cât mai amplu! Întrebările se adresează de
principiu în ordinea în care apar în ghid, dar dacă intervievatul dezvoltă un subiect care este
de interes, intrebările vor fi adaptate pentru a se o bține cât mai multe date despre subiectul
respectiv. Interviul durează aproximativ 50 de minute, până la maxim 1 oră și jumătate.
1. Care este pentru d umneavoastră semnificația termenului de caritate/filantropie?
2. În ce constă activitatea caritabilă (filan tropică) pe care o desfășurați?
3. Există o difer ențiere în cadrul organizației d umneavoastră între activitatea social –
filantropică și cea de asistență socială? Dacă da, în ce constă această diferență?
4. Care sunt valorile centrale de la care porniți în oferirea serviciilor sociale?
5. Cum și cine ia decizia cu privire la desfășurarea unei activități cu caracter social –
filantropic?
6. Ce activități desfășurați d umneavoastră ca asistent social? Cum ați fost selectat?
7. Ce pregăt ire profesională aveți?
8. Cum și cine desfășoar ă activitatea de supervizare a d umneavoastră – în calitate de
asistent social – și în ce constă supervizarea primită?
9. Care considerați că au fost cele mai importante realizări pe care le -ați avut în activitatea
de asistență socială pe care o realizați?
10. Ce greutăți ați întâmpinat în decursul desfășurării activității de asistență socială?
11. În cadrul organizației d umneavoastră se desfășoară activități de sustenabilitate a
proiectelor sau de economie socială?
12. Vă rog să și prec izați ce semnificație acorda ți dumneavoastră termenului de economie
socială?
13. Care sunt colaboratorii cei mai frecvenți cu care lucrați în desfășurarea activității de
asistență socială și a misiunii social -filantropice?
14. Cum se desfășoară colaborarea cu instituțiile publice în activita tea de asistență socială?

284 15. În ce constă sp rijinul efectiv , în activitatea d umneav oastră , primit de la Biserică,
comunitate, a utorități locale, alte organizații?
16. La activitatea socială pe care o desfășurați contribuie și voluntari ( studenți, elevi,
membri ai comunității din p arohie)?
17. Cum sunt selectați voluntarii si ce activități desfășoară?
18. Cum evaluați o profesionalizare mai amplă a serviciilor sociale oferite de parohii ?
19. Considerați că o astfel de profesionalizare ar duce la secularizarea activității sociale
desfășurate?
20. În ce condiții ați putea vorbi de o secularizare a activității social caritabile din parohii ?
Puteți da exemple din propria d umneavoastră activitate?
21. Cum sunt selectați beneficiarii serviciilor sociale oferite de d umneavoastră?
22. Cum ați comenta dimensiunea re ligioasă a serviciilor oferite?
23. Considerați că rigorile necesare/ impuse pentru acreditarea serviciilor duc la o limi tare a
conținutului religios al activității desfășurate cu respectivii beneficiari?
24. Cum ați defini, cu c uvintele d umneavoastră, sintagma „profesionalizarea carității”?

285
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Data:
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice Localitate:
Bulevardul „Carol I”, Nr.11, 700506, Iași, România Chestionar nr.:…….
Telefon +40 232 20 1054; Fax +40 232 201154
www.fssp.uaic.ro
Anexa 4
PERCEPȚIA BENEFICIARILOR PRIVIND ACTIVITATEA SOCIAL –
FILANTROPICĂ DESFĂȘ URATĂ DE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎN
ARHIEPISCOPIA IAȘILOR

Mă numesc Polixenia Nistor și studiez în calitate de doctorand activitatea social –
filantropică în Arhiepiscopia Iașilor și vă solicit acordul de aprticipa la acestă cercetare. Datele
vor fi prelucrate statistic și rezultatele obținute vor fi publicate. Acest acord exhivalează cu un
consimțământ informat pentru cercetarea de față . Menționând că răspunsurile dumneavoastră
sunt extrem de importante pentru cercetare, vă asigurăm de confidențialitatea datelor .

1. Vârsta dumneavoastră:

18 ani – 25 ani 25 ani – 45 ani ˂ 45 ani N/NR
1 2 3 0

2. Sexul :
masculin feminin
1 2

3. Studii :
nu am studii 4
clase 8
clase 10
clase școală
profesională liceu școală
postliceală Studii
superioare N/NR
1 2 3 4 5 6 7 8 0

4. Starea civilă:
necăsătorit căsătorit Divorțat N/NR
1 2 3 0

286

287 5. Aveți copii în întreținere ?
nu am copii în întreținere un copil doi copii trei copii mai mult de trei
copii N/NR
1 2 3 4 5 0

6. Venitul lunar :
niciun venit ˃800 lei / lună 800- 1200
lei/ lună 1200 – 2000 lei
/ lună ˂2.000 lei /
lună N/NR
1 2 3 4 5 0

7. Mediul de proveniență:
Rural Urban N/NR
1 2 0

8. Aparteneța religio asă :
Ortodox catolic protestant neoprotestant musulm an evreu Altele
(care) nu sunt o
persoană
religioasă N/NR
1 2 3 4 5 6 7 8 9

9. Practica religioasă:
Merg la
biserică de mai multe ori
pe săptămână o dată pe
săptămână o dată pe
lună la Paștiși la
Crăciu n sau
alte sărbători
mari nu merg
la
Biserică N/NR
1 2 3 4 5 0
Țin post miercurea și
vinerea posturile
mari de
peste an ocazional doar când nu
mă simt
confortabil nu țin
post N/NR
1 3 4 5 0
Rugăciune Zilnic Saptămânal lunar doar la
biserică niciodat ă N/NR
1 2 3 4 5 0
Generozitate/
Milostenie Des Rar ocazional nu îmi
permit nu sunt
de acord N/NR
1 2 3 4 5 0

288 10. Ați beneficiat sau beneficiați în prezent de servicii de asistență socială, altel e decât cele
oferite de B. O. R.?
de la Primărie De la
DGA SPC AgențiaJudețeană
pentru Ocuparea
Forței de Muncă . DA, de la
asociații
sau fundații
(spuneți
care) NU; N/NR
1 2 3 4 5 0

11. Ce fel de ajutoare primiți sau ați primit de la stat?
alocație
pentru copii venitul
minim
garantat ajutor de
șomaj pensie de
urma ș pensie de
invaliditate altele nu
primesc
ajutoare N/NR
1 2 3 4 5 6 7 0

12. Cum v -a ajutat biserica pe dumneavoastră ?
Bani 1
Alimente 2
Haine și rechizite pentru copii 3
Medicamente 4
Adăpost/ Cazare teporară 5
Ajutor pentru locuință ( reparații, constructie, amaenajare) 6
Altele 7
Nu m -a ajutat 8
N/NR 0

13. Cât de des ați beneficiat de acest ajutor ?
o dată pe an de două ori pe an mai des de două ori pe an N/NR
1 2 3 0

14. Cum apreciați ajutorul primit de la biserică ?
M-a ajutat foarte
mult Destul de puțin față
de nevoile mele Nu m -a ajutat N/NR
1 2 3 0

289 15. Ați beneficiat de servicii de asistență socială din partea BOR ?
Da Nu
Servicii de consiliere și îndrumare 1 1
Servicii de zi pentru copii 2
Servicii pentru vârstnici 3
Servicii cu cazare pentru copii 4
Servicii medico -sociale pentru persoanele cu dizabilități 5
Servici medicale 6
Aletele 7
N/NR 0 0

16. Cât de des ați beneficiat de servicii de asistență socială din partea B .O.R.?
o dată pe an mai des de două ori
pe an De câte ori a fost
nevoie N.NR

17. V-au ajutat serviciile de asistență sociale oferite de BOR ?
Da Nu N/NR
1 2 0

18. Cine v -a îndrumat sa apelați la biserică și la serviciile sale sociale și de filantropie ?
preotul sau un reprezentant al Bisericii 1
angajații de la primărie 2
asistenții sociali 3
alți beneficiari 4
reprezentanții unei asociații/fundații 5
Altii 6
N/NR 0

19. Vi s-a cerut ceva în schimbul ajutorului și serviciilor oferite de biserică ?
să depun anumite acte 1
să fiu creștin
să am un comportament religios ( mers la biserica, post, rugaciune etc.) 2
să prestez anumite forme de activitate în biserică și în comunitate 3

290 nu mi s -a cerut nimic 4
Altele ………………..
N /NR 0

20. În timp ce ați primit ajutor vi s-a vorbit de Dumnezeu și religie?
Da Nu N/NR
1 2 0

21. Persoana care v -a oferit ajutor sau care v -a prestat serviciile din partea Bisericii a fost:
Preotul Diaconul Asistent social Altă persoană N/NR
1 2 3 ………………………. 0

22. In care dintre serviciile de mai jos aveți mai mare încreder e?
În serviciile s ociale oferite de Statul Român 1
În serviciile sociale oferite de Biserică 2
În serviciile oferite de asociațiișifundații laice 3
N /NR 0

23. Cât de mulțumit sunteți de ajutorul pe care l -ați primit din partea BOR ?
foarte mulțumit multumit parțial mulțum it nemulțumit N /NR
1 2 3 4 0

Vă mulțumim pentru participarea la această cercetare!

291 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Data:
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice Localitate:
Bulevardul „Carol I”, Nr.11, 700506, Iași, România Chestionar nr.:…….
Telefon +40 232 201054; Fax +40 232 201154
www.fssp.uaic.ro
Anexa 5
PER CEPȚIA PERSOANELOR IMPLICATE ÎN ACTIVITĂȚI SOCIAL –
FILANTROPICE PRIVIND ACTIVITATEA SOCIALĂ DESFĂȘURATĂ DE
ÎN ARHIEPISCOPIA IAȘILOR

Mă numesc Polixenia Nistor și studiez în calitate de doctorand activitatea social –
filantropică î n Arhiepiscopia Iașilor și vă solicit acordul de aprticipa la acestă cercetare. Datele
vor fi prelucrate statistic și rezultatele obținute vor fi publicate. Acest acord exhivalează cu un
consimțământ informat pentru cercetarea de față. Menționând că răspun surile dumneavoastră
sunt extrem de importante pentru cercetare, vă sigurăm de confidențialitatea datelo r.

1. Vârsta dumneavoastră:
18 ani – 25 ani 25 ani – 45 ani ˂ 45 ani N/NR
1 2 3 0

2. Sexul :
masculin feminin
1 2

3. Studii
nu am studii 4
clase 8
clase 10
clase școală
profesională liceu școală
postliceală Studii
superioare N/NR
1 2 3 4 5 6 7 8 0

4. Starea civilă:
Necăsătorit Căsătorit Divorțat N/NR
1 2 3 0

292 5. Apartenența religioasă :
ortodox catolic protestant neoprotestant musulm an evreu Altele nu sunt o
persoană
religioasă N/NR
1 2 3 4 5 6 7 8 0

6. Practica religioasă:
Merg la
biserică de mai
multe ori
pe
săptămână o dată pe
săptămână o dată pe
lună la Paști , Crăciun
sau alte sărbători
mari nu merg
la
Biserică N/NR
1 2 3 4 5 0
Țin post miercurea
și vinerea posturile
mari ocazional Doar cand nu mă
simt conforabil nu țin
post N/NR
1 3 4 5 0
Rugăciune zilnic Saptămânal lunar doar la biserică niciodată N/NR
1 2 3 4 5 0
Generozitate/
Milostenie Des Rar ocazional nu îmi permit nu sunt
de acord N/NR
1 2 3 4 5 0

7. Vă implicați în serviciile sociale -filantropice oferite de BOR în calitate de :
Preot Deacon asistent social voluntar membru al
comitetului
parohial Alta N/NR
1 2 3 4 5 …………… 0

8. În ce tip de activități social -filantropice vă implicaț i, sau ați fost implicat?
Oferirea de ajutoare umanitare persoanelor nevoiașe (bani, haine,
alimente, medicamente etc.); 1
Îngrijirea persoanelor bolnave 2
Îngrijirea persoanelor bătrâne la domiciliu 3
Ajutor la cumpărături celor care nu se pot deplasa 4
Servicii de asistență socială (specializată) în situații de criză 5
Asistență socială/îngrijire în așezăminte specializate (centre
rezidențiale) 6

293 Asistență socială/îngrijire în centre de zi 7
Altele …………………
N/NR 0

9. Ce v-a determinat să vă implic ați în activitatea social -filantropică a BOR ?
Compasiune a față de persoanele aflate în dificultate 1
Datoria morală față de semeni 2
Credința că făcând bine, acest bine se va întoarce 3
Am fost solicitat să mă implic 4
Obligația și datoria profesională 5
Oportunitățile pentru desfășurarea unui voluntariat, practică , intership 6
Altele ………………..
N/NR 0

10. În opinia dumeavoastră implicarea în acțiuni social -filantropice este:
Datoria fiecărui creștin 1
Datoria a fiecărui om, indiferent de religie 2
Datoria slujitorilor bisericii 3
O faptă bună și nu o datorie 4
Altele ….
N/NR 0

11. Beneficiarii cu care ați lucrat erau:
Enoriași care participă frecvent la viața spirituală din parohie 1
Membri ai comunității religioase, indiferent de parohie 2
Persoane din parohie, indiferent de apartenența religioasă, aflate în
nevoie 3
Persoane aflate în nevoie indiferent de credința religioasă 4
Altele …………..
N/NR 0

294 12. În opinia dumneavoastră cât de mult este înmplicată BOR în activități social –
filantropice ?
deloc implicată parțial implicată foarte implicată N/NR
1 2 3 0

13. Cum apreciați implicarea parohiei dumneavoastră în activități social -filantropice?
deloc implicată parțial implicată foarte implicată N/NR
1 2 3 0

14. În parohia d umneavoastră ex istă :
Servicii de asistență socială în situații
de criză Servicii de asistență socială rezidențiale N/NR
Da Nu Da Nu 0
1 2 3 4

15. Considerați că este necesară o profesionalizare a serviciilor de asistență socială oferite
în parohia dumneavoastr ă ?
Da Nu N/NR
1 2 0

16. În opinia dumneavoastră oferirea de asistență socială profesionalizată și specializată ar
putea duce la o laicizare a actului filantropic ?
Da Nu N/NR
1 2 0

17. În opinia dumneavoastră există un specific al asistenței so ciale desfășurate de instituțiile
religioase din BOR față de cele oferite de statul român sau alte organizații laice?
Da, lucrătorii sociali/asistenții sociali sunt mult mai implicați în ceea ce fac 1
Da, pentru că Biserica dispune de o rețea informală de ajutorare 2
Nu, pentru că Biserica nu are atâtea resurse cât are statul 3
Nu, pentru că standardele pentru licențierea serviciilor sunt aceleași 4
N/NR 0

Vă mulțumim pentru participarea la această cercetare!

295 Anexa 6 – Ghid de observație
referitor la oferirea de servicii sociale în cadrul centrelor de servicii rezidențiale
ale Bisericii Ortodoxe Române

OBIECTIVELE
OBSERVAȚIEI INDICATORI
OBSERVABILI OBSERVAȚII
CALITATEA LOCUIRII Dimensiunile camerei, număr
de persoane rezidente în
cameră, starea d e curățenie,
calitatea mobilierului,
întreținerea mobilierului,
calitatea igienico -sanitară a
mediului de locuit, utilități,
acces la mijloace de comunicare
TV, radio, telefon, internet.
COMPORTAMENTUL
PERSONALULUI DE
ÎNGRIJIRE Atitudinea personalului,
disponibilitate, deschidere,
tonalitatea vocii, răbdare,
frecvența adresării, inițierea
comunicării ne -necesare.
RELAȚIA DE ÎNGRIJIRE Angajament, frecvență,
respectarea periodicității,
adaptarea la nevoile
beneficiarului, prevenție.
COMPORTAMENTUL
BENEF ICIARILOR Autonomie funcțională,
autonomie psihologică,
comportament agresiv,
colaborare, tonus, implicare în
activități, comunicare
funcțională.
FEED -BACK -UL OFERIT DE
BENEFICIARI Există sau nu

296 RUTINA ZILNICĂ A
ASISTENȚILOR SOCIALI Respectarea program ului de
masă, respectarea programului
de activități religioase și non –
religioase, obligativitatea
participării la programele
religioase, respectarea
programelor privind medicația
și tratamentul, specificul
intervenției.
COMPORTAMENTUL NON –
VERBAL AL
PERSO NALULUI DE
ÎNGRIJIRE Mimica feței, gesturile care
completează comunicarea
verbală.

297 Anexa 7 – Detalii cu privire la harta serviciilor social -filantropice din
Arhiepiscopia Iași
Nr.
1. Centre de suport pentru
situații de urgență și cr iză din
protopopiate

Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași I
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași II
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Iași III
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Pașcani
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Hârlău
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Botoșani
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Dorohoi
Biroul de asistență socială al Protopopiatului
Darabani
Biroul de asistență socială al Protopopiatul ui Piatra
Neamț
Biroul de asistență socială al Protopopiatului Târgu
Neamț
2. Centre de suport pentru
situații de urgență și criză din
parohii Parohia Sf. Împărați C -tin și Elena , Hermeziu;
Parohia Sfântul Dimitrie – Vlădeni;
Parohia Adormirea Maicii Domn ului – Țibana;
Parohia Sfinții C -tin și Elena – Gârbești;
Parohia Adormirea Maicii Domnului – Holm;
Parohia Sfinții C -tin și Elena Darabani;
Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva – Glodenii
Gândului
3. Centre rezidențiale pentru
copii

Centru rezidenția l pentru copii din mediul rural „Sf.
Andrei” Iași;
Internat școlar – Centru rezidențial pentru copii
„Acoperământul Maicii Domnului” Petru Vodă;
Centru de plasament de tip familial pentru copii „Sf.
Ioachim și Ana” Dumbrava Roșie
4. Centre rezidențiale p entru
vârstnici și persoane fără
adăpost

Centrul rezidențial pentru vârstnici „Cuv. Nazaria”
mănăstirea Văratic;
Centru rezidențial pentru bătrâne „Sf. Spiridon”
Petru Vodă;
Centru rezidențial pentru vârstnici „Fecioara Maria”
Tg. Frumos;
Centrul rezid ențial pentru vârstnici, Roznov;

298 5. Cantine sociale

Cantina sociala „Sfântul Sava” Iași;
Cantina socială a „Centrului social -educativ Popasul
iubirii milostive”, Săvinești
Cantina socială „Sfântul Ilie Botoșani”
Cantina socială, Pașcani din cadrul As ociației „Mila
Creștină”;
Cantinele sociale din parohii și mănăstiri, care
posedă avize de funcționare, dar nu sunt
acreditate/licențiate;
6. Centre de suport pentru
situații de urgență și criză din
cadrul Fundației Solidaritate
și Speranță cu filalele Fundația „Solidaritate și Speranță” Iași (Centrul de
suport pentru situații de urgență și criză
„Filantropia”);
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Săvinești
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Roznov
Fundația „Solidaritate și Speranță” Fi liala Botoșani
Fundația „Solidaritate și Speranță” Filiala Piatra
Neamț
Fundația „Solidaritate ș i Speranță” Filiala Târgu
Neamț
7. Centre de suport pentru
situații de urgență și criză din
cadrul Spitalului Providența/
Policlinica Providența/
Cabinete m edicale Fundația Medicală „Providența” Iași: Centrul de
suport pentru situații de urgență și criză Iași;
Spital „Providența” Iași;
Policlinica „Providența”;
Cabinet medical – Fundația Medicală „Providența”,
Filiala Miclăușeni;
Cabinet stomatologic – Fundați a „Iustin Pârvu”;
Cabinet medical, Mănăstirea Paltin, loc. Petru
Vodă;
Cabinet medical – Mănăstirea Agapia;
Cabinet medical – Mănăstirea Văratic;
8. Centre pentru persoane cu
dizabilități/locuințe protejate Centrul rezidențial pers. cu dizabilități „Sf. L uca
Doctorul” – locuința protejată „Albineț”;
Centru rezidențial pers. cu dizabilități „Sf. Luca
Doctoru l” – locuința protejată „Dacia”
9. Centre de zi pentru vârstnici

Centrul de zi pentru vârstnici Bălțătești;
Centrul de zi pentru vârstnici Miorcan i;
Parohia Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare
și Sfânt, Iași
10. Centre de zi pentru copii

Centrul de zi pentru copii „Sf. Marina” Iași
Centrul de zi pentru copii „Sf. Stelian” Iași
Centrul de zi pentru copii „Mia Casa Inculeț”
Bârnova
Centrul de zi pentru copii surdo -muți „Sf. Prooroc

299 Zaharia” Iași
Centrul de zi pentru copii, Darabani
Centrul de zi pentru copii Săvinești
11. Centre de asistență al
domiciliu

Centrul de asistență social -medicala și îngrijire la
domiciliu pentru vârstnici „ Sfântul Mina” Iași;
Centru de îngrijire persoane vârstnice la domiciliu,
loc. Ion Neculce (SES) din cadrul Asociației
„Centrul de informare și suport;
Centrul de zi de asistență și recuperare pentru
persoane vârstnice Iași din Parohia
„Binecredinciosul Ște fan cel Mare și Sfânt , Iași
12. Centre de hipoterapie și
echitație Centrul de hipoterapie și echitație “Sf. M. M.
Gheorghe” , Bârnova
13. Alte tipuri de Centre Centrul de prevenție, consiliere și reabilitare pers.
dependente de alcool și alte droguri „Sfâ ntul
Nicolae” Iași;
Centru social de zi Săvinești din cadrul Fundației
Împreună pentru Solidaritate Socială, Piatra Neamț
Centrul de suport pentru situații de urgență și criză /
Centru de zi Asociația Speranță și Ajutor,
Protopopiat Roznov;
Centru de zi p entru consiliere și sprijin pentru
parinti si copii , Departament Pro -vita, Sector de
misiune și prognoză pastorală;
Centrul rezidențial de asistență persoane fără
adăpost „Blândul Păstor” -Roznov.
Centrul de formare permanentă (cursuri de formare
profesiona lă acreditate), Iași, FSSI;

300 Listă Protopopiate și parohii existente în Arhiepiscopia Iașilor:
Protopopiat Nume Parohie Localitate

Protopopiatul
Iasi I
(114 parohii) P."POGORAREA SF.DUH" IASI (CURELARI)
BIS."SF.ATANASIE SI CHIRIL" IASI
P."SF.PANTELIMON" IASI
P."ACOPERAMANTUL MAICII
DOMNULUI" IASI(CARTIER BEJAN)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" IASI (VULPE)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" IASI (GALATA I)
P."BUNA VESTIRE" IASI
P."DUMINI CA TUT.SFINTILOR"BANU IASI (BANU)
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" IASI (GALATA II)
P."SF.AP SI EV.MARCU" IASI (GALATA II)
P."SF.IER. LUCA, ARHIEPISCOPUL
CRIMEEI" IASI (GALATA III)
P."INTRAREA IN BISERICĂ A MAICII
DOMNULUI" IASI (VOVIDENIA)
P."INVIER EA DOMNULUI" IASI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" IASI (TALPALARI)
P."NAST.MC.D. SI SF.ILIE" IASI (CART. ALEXANDRU II)
P."SF.VINERI""SF.ALEXANDRU" IASI
P."SF.APOSTOL TOMA" IASI (TOMA COZMA)
P."SF.APOSTOL TOMA" IASI (CART. ALEXANDRU III)
P."SF.APOSTO LI PETRU SI PAVEL" IASI (BARBOI)
P."SF. AP. SI EVANGHELIST LUCA" IASI, PACURARI
P."CUVIOASA PARASCHEVA" IASI (PACURARI)
P."SF.DUMITRU" BALS IASI (BALS)
P."SF.GHEORGHE" LOZONSCHI IASI (LOZONSCHI)
P."SF.GHEORGHE" PACURARI IASI (PACURARI)
P."SF.HARALAM BIE" IASI
P."TAIEREA CAP.SF.IOAN
BOTEZATORUL" IASI
P."SF.MINA" IASI
P."SF.NICOLAE" COPOU IASI (COPOU)
P."SF.MAXIM MARTURISITORUL" IASI (MUNTENI COPOU)
P."SF.40 MUCENICI" IASI
P."SF.SAVA" IASI
P."SF.SPIRIDON" IASI
P."SF.STEFAN" IASI
P."SF.TEODORI" IASI
P."SF.TREIME" IASI
P."SF.TREIME" (CART. TICAU) IASI (CART.TICAU)
P."SF.VOIEVOZI" IASI (PACURARI,CANTA)
P."SF.NICOLAE" ANDRIESENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" ALEXANDRU CEL BUN

301 P."SF.VOIEVOZI" BADARAI,SANTA MARE
P."SF.NICOLAE" BALTENI, PROBOT A
P."SF.GHEORGHE" BERZA,SANTA MARE
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BIVOLARI
P."SF.VOIEVOZI" BORSA, VLADENI
P."SF.NICOLAE" BRATULENI
P."BUNA VESTIRE" BROSTENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BREAZU
P."POGORAREA SF. DUH" BUHAENI, ANDRIESENI
P."SF.ARHANGHE LI" BURUIENESTI
P."SF.TREIME" CALARASI (I)
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" CALARASI (II)
P."SF.GHEORGHE " CAPRITA
P."SF.HARALAMBIE" CIRNICENI, TIGANASI
P."SF.NICOLAE" CIULINESTI
P."SF.PROOROC ISAIIA" CARLIG, POPRICANI
P."SF.DUMITRU" COTU LUI IVAN, GO LAIESTI
P."AD.MAICII DOMNULUI" COTU MORII
P."SF.GHEORGHE" DOINA, RAUSENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" DRAGANESTI, ANDRIESENI
P." " DURNESTI, SANTA MARE
P."SF.NICOLAE" EPURENI, IACOBENI
P."AD.MAICII DOMNULUI" IEPURENI, MOVILENI
P."SF.NICOLAE" FANTANE LE, ANDRIESENI
P."SF.M.MC.GHEORGHE" FRASULENI, VICTORIA
P."SF.GHEORGHE" GAURENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GLAVANESTI, ANDRIESENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" HERMEZIU,TRIFESTI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" HORLESTI,REDIU
P."SF.GHEORGHE" IACOBENI, VLADE NI
P."SF.VOIEVOZI" ICUSENI, VICTORIA
P."SF.NICOLAE" LARGA JIJIA,MOVILENI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" LIBERTATEA, CALARASI
P."SF.NICOLAE" LUCENI, VICTORIA
P."SF.CUV.PARASCHEVA" MOIMESTI
P."SF.SPIRIDON" MOVILENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" M. KOGALNIC EANU
P."SF.DUMITRU" PERIENI, PROBOTA
P."SF.DUMITRU" PLESANI, CALARASI
P."INALTAREA DOMNULUI" POGARASTI, RAUSENI
P."SF.NICOLAE" POPRICANI
P."SF.MINA" PROBOTA
P."SF.VOIEVOZI" RADENI,ROSCANI
P."SF. ELEFTERIE" RAUSENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" REDI U

302 P."SF.DUMITRU" REDIU, RAUSENI (BT)
P."SF.MARE MC.DIMITRIE" REDIU MITROPOLIEI, POPRICANI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" ROSCANI, TRIFESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SANTA MARE
P."INVIEREA DOMNULUI" SCULENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SENDRENI
P."SF.PROOROC ILIE" SOLONET,BIVOLARI
P."SF.GHEORGHE" SPINENI, ANDRIESENI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA " STANCA, VICTORIA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" STEJARI, TIGANASI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" STOLNICENI, RAUSENI
P."SF.NICOLAE" TABARA, BIVOLARI
P."SF. IOAN BOTEZATORUL" TABARA NOUA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TAUTESTI
P."SF.SPIRIDON" TIGANASI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" TRAIAN
P."NAST.MAICII DOMNULUI" TIPILESTI
P."SF.DUMITRU" TRIFESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" URICANI, MIROSLAVA
P."POG.SF .DUH" SI "TREI IERAR" VALEA LUPULUI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" VALEA LUPULUI II (BELDIMAN)
P."SF.IER. IOSIF CEL MILOSTIV" VALEA LUPULUI III (BELDIMAN II)
P."SF.CUV. MC. EFREM CEL NOU" REDIU
P."ACOP. MAICII DOMNULUI" VANATORI, POPRICANI
P."SF.IMP ARATI CONST.SI ELENA" VICTORIA
P."SF.DUMITRU" VLADENI
P."AD.MAICII DOMNULUI" VALCELE
P."SF.AP.TOMA" VLADOMIRA, TRIFESTI
P."SF.GHEORGHE" VOROVESTI, MIROSLAVA
P."NAST.SF.IOAN BOTEZATORUL" VULTURI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" ZABOLOTENI

Protopopi atul
Iași II
(103 parohii) P. ''SF.ARHID.STEFAN'' IASI(TOMESTI V)
P."ACOPERAMANTUL MAICII
DOMNULUI" IASI (TOMESTI DEAL)IV
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" IASI (BARNOVSCHI)
P."BINECR.V.STEFAN CEL MARE " IASI (AL. ROZELOR)
P."BINECR.V.STEFAN CEL MARE " IASI (TOMESTI II)
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" IASI (TOMESTI III)
P."INALTAREA DOMNULUI" IASI (CUG)
P."SF.MARTIRI BRANCOVENI" IASI (CUG)
P."INVIEREA DOMNULUI" IASI (CIMITIR B.VESTIRE)
P."INALTAREA SFINTEI CRUCI" IASI
P."INTR.DOMNULUI IN IERUSALIM" IASI (TATARASI)
P."IZVORUL TAMADUIRII" IASI (CUG 2)
P."SF.AP. SI EV. IOAN" IASI, NICOLINA I

303 P."SF.ECATERINA" IASI (NICOLINA)
P."NAST.SF.IOAN BOTEZATORUL"
SF.LUC IASI (BUCIUM)
P."SF.PROOROC DANIEL" IASI (CUG)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" IASI (TOMESTI I )
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" IASI (SOCOLA MICA)
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" IASI, BUCIUM
P."SF.CUVIOS DIMITRIE BASARABOV" IASI, BUCIUM II
P."SCHIMBAREA LA FATA" ALBA IASI
P."SF.ANDREI" IASI
P."SF.ANTONIE CEL MARE" IASI (FRUMOASA)
P."SF.APOSTOLI PE TRU SI PAVEL IASI (CIMITIR PETRU SI PAVEL)
P."SF.PARINTI IOACHIM SI ANA" IASI (MOARA DE VANT)
P."SF. AP. SI EV. MATEI" IASI (METALURGIEI)
P."SF.ARHIDIACON STEFAN" IASI (TATARASI)
P."SF.DUMITRU" MISAI IASI
P."SF.GHEORGHE" ETERNITATE IASI (ETERNITATE)
P."SF.IER.VARLAAM" IASI – GREEN PARK
P."SF.PROOROC ILIE" IASI (DANCU)
P."IZV.TAMADUIRII""SF.PARINTI" IASI (DANCU II)
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" IASI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" IASI (POITIERS)
P."SF.IULIAN DIN TARS" IASI (TUDOR VLADIMIRESCU)
P."SF.IOAN CEL NOU" IASI (NICORITA)
P."SF.IOAN GURA DE AUR" IASI – ZLATAUST
P."SF.LAZAR" IASI
P."SF.MAHRAMA A MANTUITORULUI" IASI (CANTEMIR)
P."SF.NICOLAE" IASI (CIURCHI)
P."SF.NICOLAE" IASI (SOCOLA)
P."SF.VASILE" IASI (NICOLINA II)
P."SF.VASILE" IASI (TATARASI)
P."SF.VOIEVOZI" IASI (ROSCA)
P."SF.NICOLAE" ARONEANU
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" BAZGA, RADUCANENI
P."SF.NICOLAE" BOHOTIN, RADUCANENI
P."SF.NICOLAE" BOSIA
P."SF.ILIE" BRADICESTI, DOLHESTI
P."BUNA VESTIRE" CERCU
P."SF.NICOLAE" DOLHE STI
P."SF.TREIME" CHICEREA, TOMESTI
P."SF.NICOLAE" CHIPERESTI, TUTORA
P."SF.TREIME" CILIBIU
P."SF.DUMITRU" COADA STANCII, UNGHENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" COLTU CORNII, GROZESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" COMARNA

304 P."SF.MARE MC.DIMITRIE" COMA RNA DE SUS
P."SF.CUV.PARASCHEVA" COSTULENI
P."SF.TREIME" COVASNA, COSTULENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" COZIA, COSTULENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" COZMESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" CRISTESTI, HOLBOCA
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" CURAGAU
P."SF.I OACHIM SI ANA" CUZA -VODA, DOROBANT
P."SF.GHEORGHE" DOROBANTI, ARONEANU
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" GOLAESTI
P."INALTAREA DOMNULUI" GORBAN
P."SF.NICOLAE" GORUNI, TOMESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GRADINARI, GOLAESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" GROZESTI
P."SF.SPIRIDON" GURA BOHOTIN, GORBAN
P."SF.DUMITRU" HILITA, COSTULENI
P."SF.NICOLAE" HOLBOCA
P."SF.IERARH DOSOFTEI" HOLBOCA II
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" ISAIIA, GORBAN
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PIETRIS
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" MACARE STI, PRISACANI
P."SF.NICOLAE" MANZATESTI, UNGHENI
P."NAST.SF.IOAN BOTEZATORUL" MEDELENI
P."SF.NICOLAE" MORENI, PRISECANI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" MOSNA
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" OPRISENI, TUTORA
P."DUMINICA TOMII" ORZENI
P."BUNA VESTIRE" OSOI , COMARNA
P. "SF. PROOROC ILIE TESVITEANUL" PODU JIJIEI, GOLAIESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" ROTARIE
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PETRESTI, GOLAESTI
P."SF.TREI IERARHI" PODOLENII DE JOS, COZMESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" PODOLENII DE SUS, COZME STI
P."SF.TREIME" PODUL HAGIULUI, GORBAN
P."SF.VOIEVOZI" PRISECANI
P."SF.DUMITRU" RADUCANENI
P."SF.ILIE" REDIU ALDEI, ARONEANU
P."SF.APOSTOL TOMA" ROSU, RADUCANENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" RUSENI, HOLBOCA
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" RUSENII NOI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" SCOPOSENI, GORBAN
P."IZVORUL TAMADUIRII" STANCA
P."SF.VARVARA" SOROGARI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" TODIREL, BARNOVA
P."SF.40 MUCENICI" TRESTIANA

305 P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" TUTORA
P."SF.PROOROC ILIE" UNGHENI
P."SF.GH EORGHE" VALEA LUNGA, HOLBOCA
P."SF.ILIE" VISANI
P. "ACOP.MAICII DOMNULUI" VISANI II
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VLADICENI
P."SF.CUV. TEODORA DE LA SIHLA" VISANI III

Protopopiatul
Iași III
(138 parohii) P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" ALEXENI
P."SF.IERARH NICOLAE" BACU
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" BALCIU
P."SF.CUV.PARASCHEVA " BANU, DUMESTI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" BARNOVA (INCULET)
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BLAGA
P."SF.DUMITRIE BASARABOV" BOATCA
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" BOCNITA
P."SF.C UV.PARASCHEVA" BODESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BOGDANESTI, HORLESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" BOGONOS, LETCANI
P."SF.TREIME" BOJILA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BORDEA
P."NAST.SF.IOAN BOTEZATORUL" BOROSESTI, SCANTEIA
P."SF.LAZAR" "SF.ILI E TESVITEANUL" BRUSTURET
P."SF.DUMITRU" BUDAI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" BUDESTI, MOGOSESTI
P."SF.DUMITRIE BASARABOV" BUZDUG
P."IZVORUL TAMADUIRII" CARBUNARI
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" CAUESTI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" CHILISOAIA
P."INTR.DOMNULU I IN IERUSALIM" CIOCA -BOCA
P."SF.DUMITRU" CIOCARLESTI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" CIORNEI
P."TAIEREA CAPULUI SF.IOAN" CIORTESTI
P."SF.NICOLAE" CIURBESTI, MIROSLAVA
P."SF.NICOLAE" CIUREA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" COGEASCA, LETCANI
P."BUNA VESTIRE" COR NESTI, MIROSLAVA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" COROPCENI, CIORTESTI
P."SF.DUMITRU" COSITENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" GRIESTI
P."SCHIMBAREA LA FATA" CUCUTENI, LETCANI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" CURATURI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" CUZA -VODA, IPATELE
P."SF.DUMITRU" DAGATA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" DANCAS
P."SF.PROOROC ILIE" DELENI, CIORTESTI

306 P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" DOBROVAT, MOLDOVENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" DOBROVAT -RUSI, DOBROVAT
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DOMNITA, TIB ANA
P."SF.NICOLAE" DOROSCANI, POPESTI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" DRAGUSENI, SCHEIA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" DUMBRAVA, CIUREA
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" DUMESTI
P."SF.MARE MUCENIC GHEORGHE" DUMITRESTII GALATII
P."ACOPERAM. MAICII DOMNULUI" EZAREN I
P."SF.TREIME" FRENCIUGI, SCHEIA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" FRUMUSELEA, MADIRJAC
P."SF.ARH.STEFAN" FRUNZIS
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" GARBESTI, TIBANA
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" GLODENII GINDULUI, TIBANESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" GRAJDU RI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" HADAMBU, MOGOSESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" HARPASESTI
P."SF.M.MC.PANTELIMON" HENCI
P."POGORIREA SFINTULUI DUH" HOISESTI, DUMESTI
P."AD.MAICII DOMNULUI" HOLM
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" HORLESTI, HORLESTI
P."SF.M.MC. DIMITRIE" HORPAZ
P."SF. SPIRIDON" HORPAZ II
P."SF.NICOLAE" IPATELE
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" JIGORENI, TIBANESTI
P."SF.DUMITRU" LETCANI
P."INALTAREA DOMNULUI" LETCANI II
P."SF.TEODOSIE DE LA BRAZI" LETCANI III
P."NASTEREA MAICII DOMNUL UI" LUNCA CETATUII, CIUREA
P."POGORAREA SF. DUH" LUNCA -CETATUII II (SERELE
VISOIANU)
P."INT.IN BIS. A MAICII DOMNULUI" LUNCA CETATUII III
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" LUNCA CETATUII IV
P."BUNA VESTIRE" HLINCEA I
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" LUNCA -RATES
P."SF.NICOLAE" LUNGANI, VOINESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" MADARJAC
P."SF.ILIE SI SF.IOAN EVANGHEL" MANASTIREA, DAGITA
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" MANJESTI, MOGOSESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" MIRONEASA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" MIROS LAVA
P."DUMINICA SF. ROMANI" MIROSLAVA II
P."SF.VARVARA" MOGOSESTI
P."SF.NICOLAE" MOGOSESTI -GALATA
P."SF.DUMITRU" OBRIJENI, POPESTI

307 P." " OPROAIA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" OSOI
P."SF.TREIME" PADURENI, GRAJDURI
P."SF.PANTELIMON" PAHOMIA DOBROVA T
P."AD.MAICII DOMNULUI" PALANCA
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" PAUN, BARNOVA
P."SF.VOIEVOZI" PAUSESTI, DUMESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" PICIORUL LUPULUI, CIUREA
P."ACOP.MAICII DOMNULUI" PIETRARIE
P."INALTAREA DOMNULUI" PISCU RUSULUI, DAGITA
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" POCREACA, SCHITU DUCA
P."SF.IERARH NICOLAE" PODUL ILOAIEI
P."SF.CUV.PAISIE AGHIO. SI SF.VERON PODUL ILOAIEI II
P."SF.CUV. PARASCHEVA" POIANA CU CETATE
P."SF.CUV. PARASCHEVA" POIANA DE SUS
P."SF.DIMITRIE IZV.DE MIR" POIANA M ANASTIRII
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" POIANA SCHEII
P."TAIEREA CAPULUI SF. IOAN" POIANA, SCHITU DUCA
P."SF.NICOLAE" POIENI, SCHITU DUCA
P." " POIENILE
P."SF.ILIE" POPESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" PROSELNICI
P."SF.TREIME" RADENI,POPESTI
P."IZ VORUL TAMADUIRII" RAZBOIENI, TIBANESTI
P."SF.GHEORGHE" RECEA
P."ACOP. MAICII DOMNULUI" REDIU SCANTEII
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" RUNCU, TIBANA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" SASOVA
P."SF.ILIE" SATU NOU, SCHEIA
P."POGORIREA SFINTULUI DUH" SATU NOU, SCHITU -DUCA
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" SCANTEIA
P."SF.DUMITRU" SCHEIA
P."SF.GHEORGHE" SCHEIA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SCHITU DUCA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SCOBALTENI, PODUL ILOAIEI
P."SF.VOIEVOZI" SCOPOSENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SERBESTI, CIORTESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SINESTI
P."SF.ILIE" SLOBOZIA, CIUREA
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" SLOBOZIA, SCHITU DUCA
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" SLOBOZIA, VOINESTI
P."SF.TREIME" STORNESTI, SINESTI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" SUHULET
P."SF. IOACHIM SI ANA" SANTA, MOGOSESTI
P."SF.TREIME" TANSA

308 P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TIBANA
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" TIBANESTI
P."SF.VOIEVOZI" TUFESTI, SCANTEIA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TUNGUJEI, TIBANESTI
P."IZVORUL TAMADUIRII" URSITA
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" VADU VEJII
P."SF.NICOLAE" VALEA ADANCA
P. ''SF GHEORGHE PELERINUL" VALEA ADANCA II
P. ''SF. ANTONIE CEL MARE" VALEA ADANCA III
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VALEA SATULUI, GRAJDURI
P."POGORIREA SF. DUH" VALEA URSULUI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VALENI
P."BUNA VESTIRE" VOCOTESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VOINESTI
P."SF.MUCENIC DIMITRIE" ZANEA
P."SF.CUV.PARASCHEVA" ZECE PRAJINI

Protopopiatul
Pașcani
(92 parohii)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PASCANI
P."INA LTAREA DOMNULUI" PASCANI
P."SF.GHEORGHE" PASCANI
P."SF.VINERI" PASCANI
P."SF.VOIEVOZI" PASCANI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" TG.FRUMOS
P."SF.NICOLAE" TG.FRUMOS
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" TG.FRUMOS
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" AL.I.CUZA ,(SCHEIA)
P."SF.VOIEVOZI" ALBESTI
P."IZVORUL TAMADUIRII" BAICENI, CUCUTENI
P."SF. DUMITRU" BAICENI,TODIRESTI
P."SF.VOIEVOZI" BALS
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" BARBATESTI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" BEREZLOGI
P."POGORAREA SF.DUH" BLAGESTI
P."SF. DUMITRU" BOLDEST I
P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" BOSTENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BOURENI, TG.FRUMOS
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BOURENI, MOTCA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" BRAESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BRATESTI, STOLNICENI PRAJESCU
P."NASTEREA MAICI I DOMNULUI" BRATULESTI, STRUNGA
P."POGORIREA SF. DUH" BUDA,CRISTESTI
P."SF.GHEORGHE" BUDA, LESPEZI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" BURSUC, LESPEZI
P."SF.ECATERINA" BUZNEA

309 P."SF.NICOLAE" CIOHORANI
P."SF.DUMITRU" CONTESTI, VALEA SEACA
P."SF.VOIEVOZI" COSTE STI
P."SF.VOIEVOZI" COZMESTI, STOLNICENI PRAJESCU
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" CRISTESTI
P."SF.VOIEVOZI" CRISTESTI
P."SF.APOSTOLI" CRISTESTI, BRAESTI
P."SF.VOIEVOZI" CRIVESTI, HELESTENI
P."SF.DUMITRU" CRIVESTI, VANATORI
P."SF.VOIEVOZI" CRUCEA, LUNGANI
P."SF. DUMITRU" CUCOVA
P."SF.VOIEVOZI" CUCUTENI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" DADESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" DUMBRAVA, LESPEZI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" DUMBRAVITA,RUGINOASA
P."SF.NICOLAE" FEDELESENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" GANEST I
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GOESTI, LUNGANI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GASTESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" GURA BADILITEI
P."TAIEREA CAP.SF.IOAN BOTEZ." GIURGESTI
P."SF. GHEORGHE" GURA VAII
P."SF. GHEORGHE" HABASESTI
P."SF.VOIEVOZI" HALAUCE STI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" HANDRESTI, OTELENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" HARMANESTII NOI
P."SF.NICOLAE" HARMANESTII VECHI, TODIRESTI
P."SF.VOIEVOZI" HARTOAPE, VANATORI
P."SF.GHEORGHE" HECI, LESPEZI
P."SF.VOIEVOZI" HELESTENI
P."SF.NICOLAE" HOMITA, CRISTESTI
P."AD. MAICII DOMNULUI" HUMOSUL
P."INTRAREA DOMNULUI IN IERUS" ION NECULCE (CART. FLORILOR)
P."SF. CUV. PARASCHEVA" ION NECULCE
P."SF.DUMITRU" IORCANI, TATARUSI
P."SF TREIME" KOGALNICENI, A.I.CUZA
P."SF.VOIEVOZI" LESPEZI
P."SF.GHEOR GHE" LUNCA
P."SF.NICOLAE" LUNGANI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" MICLAUSENI, BUTEA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" MIRCESTI
P."SF.TREIME" MIROSLAVESTI
P."SF.NICOLAE" MOGOSESTI -SIRET
P."SF.NICOLAE" MOTCA
P."AD. MAICII DOMNULUI" MOVILENI

310 P."NASTEREA MA ICII DOMNULUI" MUNCELUL DE SUS, MOGOSESTI
P."SF.GHEORGHE" OBOROCENI, HELESTENI
P."SF.VOIEVOZI" OTELENI
P."SF.VOIEVOZI" PIETRISURILE
P."SF.VASILE" PIETROSU, TATARUSI
P."SF.DUMITRU" POENITA
P."SF.DUMITRU" PRIGORENI
P."SF.IOACHIM SI ANA" RAZBOIENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" REDIU, BRAESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" REDIU, RUGINOASA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" RUGINOASA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" SECARESTI, CUCUTENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" SCHEIA, AL.I.CUZA
P."SF.NICOLAE" SIRETEL
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SLOBOZIA, SIRETEL
P."SF.VOIEVOZI" SOCI, MIROSLAVESTI
P."SF.APOSTOLI" SODOMENI
P."SF.GHEORGHE" STOLNICENI PRAJESCU
P."SF.VOIEVOZI" STROIESTI, TODIRESTI
P."POGORAREA SF.DUH" STRUNGA
P."SF.NICOLAE" TATARUSI
P."ADORMIREA M AICII DOMNULUI" TODIRESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" TODIRESTI II
P."SF.GHEORGHE" TOPILE
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" UDA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" URSARESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" VALCICA, TATARUSI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" VALEA OIL OR
P."INTR.MAICII DOMNULUI IN BIS" VALEA SEACA
P."SF.VOIEVOZI" VANATORI
P."SF.NICOLAE" VASCANI, RUGINOASA
P."SF.NICOLAE" VERSENI,MIROSLAVESTI
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" VLADNICUTI
P."SF.APOSTOLI" VOLINTIRESTI
P."SF.DUMITRU" ZMEU

Protopopiatu l
Hârlău

P."SF.DUMITRU" HARLAU
P."SF.M.MC.GHEORGHE" HARLAU
P."SF.NICOLAE" HARLAU
P."SF.VASILE" HARLAU

311 (92 parohii) P."SF.NICOLAE" ARAMA, COARNELE CAPREI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" AVANTU, ROMANESTI
P."BUNA VESTIRE" BADENI, SCOBINTI
P."SF.CUV.PAR ASCHEVA" BAHLUI, COTNARI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BALTATI
P."INTR. IN BIS.M DOMNULUI" BARLESTI, ERBICENI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" BELCESTI
P."SF.DUMITRU" BOROSOAIA, PLUGARI
P."SCHIMBAREA LA FATA" BOSCOTENI, FRUMUSICA
P."NASTEREA MAICII DOM NULUI" BUHALNITA, CEPLENITA
P."SF.IMPARATI CONST SI ELENA" BULBUCANI, GROPNITA
P."SF.ARSENIE CEL MARE" CALDARARI
P."SF.NICOLAE" CAMPENI, PRAJENI
P."SF.GHEORGHE" CARJOAIA, COTNARI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" CEPLENITA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" CHISCARENI, SIPOTE
P."SF.DUMITRU" CHITOVENI,FLAMANZI
P."SF.NICOLAE" CIRESENI,ZBERENI
P."INALTAREA DOMNULUI" COARNELE CAPREI
P."SF.ANDREI" COASTA MAGURII
P."SF.LAZAR" CORDUN, FLAMANZI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" COTNARI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DEL ENI
P."SF.APOSTOL ANDREI" DELENI (II)
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" ERBICENI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" FANTINELE
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" FEREDENI, DELENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" FETESTI, SCOBINTI
P."SF.NICOLAE" FLAMANZI
P."POGORIRE A SF. DUH" FLAMANZI,CORDUN
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" FOCURI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" FORASTI, GROPNITA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" FRUMUSICA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GROPNITA
P."SF.GHEORGHE" HALCENI, SIPOTE
P."SF.NICOLAE" HODORA, COTNARI
P."SF.NICOLAE" HORODISTEA, COTNARI
P."SF.DUMITRU" IAZU NOU, SIPOTE
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" IAZU VECHI, SIPOTE
P." SF. ILIE" LEAHU -NACU, DELENI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" LITENI, BELCESTI
P." CUV. MIHAIL SI SIMEON" LUPARIA, COTNARI
P."SF.DU MITRU" LUPARIA,PRAJENI
P."SF.GRIGORIE TEOLOGUL" MADARJESTI, BALTATI
P."SF.NICOLAE" MALAIESTI, GROPNITA

312 P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" MAXUT, DELENI
P."SF.VOIEVOZI" MILETIN,PRAJENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" MITOC,SIPOTE
P."SF.NICOLAE" MUNTENI, BELCE STI
P."SF.NICOLAE" NICOLAE BALCESCU,FLAMANZI
P."SF.TREI IERARHI" NICOLAE BALCESCU (II), FLAMANZI
P."SF.SPIRIDON" ONESTI, PLUGARI
P."SF.IMP.PULHERIA" PARCOVACI, HARLAU
P."SF ILIE" PIETROSICA,C. CAPREI
P." SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" PLUGARI
P."SF.DUM ITRU" PODISU, BELCESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" POIANA MARULUI
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" POIANA, DELENI
P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" POIANA,FLAMANZI
P."SF.SPIRIDON" POTANGENI, MOVILENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PRAJENI
P."SF. NICOLAE" PRIS ACANI, FLAMANZI
P."SF.NICOLAE" RADENI, FRUMUSICA
P."SF. IOACHIM SI ANA" REDIU, STICLARIA
P."SF.GHEORGHE" ROMANESTI
P."SF. IOAN BOTEZATORUL" RUSI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SARCA, BALTATI
P."SF.NICOLAE" SATU NOU, BELCESTI
P."SF. DUMITRU" SATU NOU, FINTINELE
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" SCOBINTI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" SENDRENI, FRUMUSICA
P."SF.DUMITRU" SINGERI, GROPNITA
P."SF.IOAN CEL NOU SUCEAVA" SIPOTE
P."SF.GHEORGHE" SLOBOZIA, DELENI
P."SF.APOSTOLI" SPINOASA, ERBICENI
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" STICLARIA, SCOBINTI
P."SF.DUMITRU" STORESTI, FRUMUSICA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TANSA, BELCESTI
P."SF.MARE MUCENIC MINA" TARINCA, MAXUT
P."BUNA VESTIRE" TOTOIESTI, ERBICENI
P."SF.ECATERINA" ULMI, BELCESTI
P."SF.CUVIOASA PARASC HEVA" URSOAIA, ROMANESTI
P." SF.MUC.IUSTIN MARTIRUL" VALEA RACULUI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" VALENI, BELCESTI
P."SF.GHEORGHE" VLADENI DEAL,FRUMUSICA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" ZAGAVIA, SCOBINTI
P."SF.VOIEVOZI" ZLODICA, COTNARI
P." SF. MARTIRI BRANCOVENI" ZVARICI, SCOBINTI

313

Protopopiatul
Botoșani
(147 parohii)

P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BOTOSANI ETERNITATE
P."BUNA VESTIRE" BOTOSANI
P."INALTAREA DOMNULUI" BOTOSANI
P."INTAMPINAREA DOMNULUI" BOTOSANI
P."IN.MC. D.IN BIS." VOVIDENIA BOTOSANI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI"
PACEA BOTOSANI (PACEA)
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" BOTOSANI
P."SF.ANDREI" "SF.NECTARIE" BOTOSANI
P."SF.ANTONIE CEL MARE" BOTOSANI
P."SF.AP. PETRU SI PAVEL" 1 BOTOSANI
P."SF.AP. PETRU SI PAVEL" N II BOTOSANI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" BOTOSANI
P."SF.DUMITRU" BOTOSANI
P."SF.ECATERINA" BOTOSANI
P."SF.GHEORGHE" BOTOSANI
P."IZV.TAMAD. SI SF.HARALAMBIE BOTOSANI
P."SF.ILIE" BOTOSANI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" BOTOSANI
P."SF.IOAN IACOB" LUIZOAIA BOTOSANI
P."SF.MUC ENIC MINA" BOTOSANI
P."SF.NICOLAE" BOTOSANI
P."SF.SPIRIDON" BOTOSANI
P."SF.TREI IERARHI" BOTOSANI
P."SF.TREIME" BOTOSANI
P."SF.VASILE CEL MARE" BOTOSANI (MARCHIAN)
P."SF.VOIEVOZI" BOTOSANI
P."USPENIA" BOTOSANI
P."ZIUA CRUCII" BOTOSANI
P."IZVORUL T AMADUIRII" AGAFTON
P."SF.VOIEVOZI" ALBESTI
P."SF.NICOLAE" BABICENI, DURNESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BAICENI,CURTESTI
P."SF. GHEORGHE" BAISA
P." SF. IOACHIM SI ANA" BALTA ARSA, CORNI
P."SF.NICOLAE" SF. ARHANGHELI BALUSENI
P."SF.CUVIOASA PARAS CHEVA" BALUSENII NOI, BALUSENI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" BATRANESTI
P."SF DIMITRIE" BARSANESTI
P."SF.GHEORGHE" BAZNOASA, LUNCA
P."SF.ARHANGHELI" SF. VOIEVOZI BLANDESTI, SULITA

314 P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" BREHUIESTI, VLADENI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" BUDA, COPALAU
P."POGORAREA SF. DUH" BROSTENI
P."SF.VOIEVOZI" BUHACENI, TRUSESTI
P."SF.DUMITRU" BUIMACENI, ALBESTI
P."SF.DUMITRU" BURLESTI, UNTENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BUZENI, BALUSENI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" CATAMARASTI VALE,M.EMINESCU
P."NAST.MAICII
DOMNULUI"SF.VOIEV.ST CATAMARASTI DEAL,M.EMINESCU
P."SF.CUV. PARASCHEVA" CEIR
P."SF.TREIME" CERBU,COPALAU
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" CERCHEJENI, SULITA
P."SF.NICOLAE" CERNESTI, TODIRENI
P."SF.IOACHIM SI ANA" CHELES
P."ADORMIREA MAI CII DOMNULUI" CHISCOVATA,VORONA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" CIORNEI
P."IZVORUL TAMADUIRII" CISMEA, RACHITI
P."INALTAREA DOMNULUI" COPALAU
P."SF.GHEORGHE" COPALAU
P." " COSULENI
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" CORNI
P."SF.AR. MIHAIL SI GAVRIIL" CORN I II
P."SF.MUCENIC DIMITRIE" COSTESTI, RACHITI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" COSTIUGENI, ALBESTI
P."IZVORUL TAMADUIRII" COSULA, COPALAU
P."SF.ILIE" CRISTESTI
P."SF.VOIEVOZI" CRISTESTI
P."SF.NICOLAE" CUCUTENII VECHI, DURNESTI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" CUCU TENII NOI
P."SF.APOSTOL PETRU SI PAVEL" CURTESTI
P."POGORAREA SF. DUH" DACIA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" DOROBANTI,NICSENI
P."SF.VARVARA" DRAGALINA,HLIPICENI
P."SF.VOIEVOZI" DRACSANI, SULITA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" DRASLEA, TRUSESTI+VIFOREN I
P."SF.VOIEVOZI" DRAXINI,BALUSENI
P."SF.VOIEVOZI" DURNESTI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" GARBESTI
P."SF.ILIE" G.COSBUC,GORBANESTI
P." ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GHILANESTI, CRISTESTI
P."SF.VOIEVOZI" GORBANESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" GURANDA, DURNESTI
P."SF.NICOLAE" HLIPICENI (I)
P."IZVORUL TAMADUIRII" HLIPICENI (II)

315 P."SF.NICOLAE" HRISCANI,VLADENI
P."SCHIMBAREA LA FATA" HUDUM
P."SF.GHEORGHE" HUTANI,VLADENI
P." SF.DIMITRIE" ICUSENI VALE
P."SF.TREIME" ICUSENI,VORONA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" IONASENI, TRUSESTI
P."SF.ARHANGHELI" IPOTESTI,M.EMINESCU
P."SF.ILIE" IURESTI, TODIRENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" JIJIA, ALBESTI
P."INTRAREA MAICII DOMN. BIS" JOLDESTI,VORONA
P."SF.DUMITRU" LUNCA
P."SF.PANTELIMON" MANASTIREA DOAMNEI, CURT ESTI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" MANDRESTI,VLADENI
P."" MALDARASTI
P."SF. ILIE" MANOLESTI VALE
P."SF.NICOLAE" MASCATENI, ALBESTI
P."INTRAREA IN IERUSALIM" MESTEACAN
P."SF.APOSTOL TOMA" NICSENI
P."SF.GHEORGHE" ONEAGA,CRISTESTI
P."SF.MUCENIC MINA" ORA SENI -DEAL,CURTESTI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" ORASENI -VALE,CURTESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" PADURENI,COPALAU
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" PANCU
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" PASATENI
P."SF.VOIEVOZI" POIANA, VORONA
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAV EL" RACHITI
P."SF.CUVIOASA.PARASCHEVA" ROMA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" ROSIORI, RACHITI
P."SF.DUMITRU" SARAFINESTI, CORNI
P."SCHIMBAREA LA FATA" SCHIT ORASENI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" SILISCANI,GORBANESTI
P."IZVORUL TAMADUIRII" SILISTEA, STAUCE NI
P." " SILISTEA, CERNESTI
P."SF.VOIEVOZI" SOCRUJENI,GORBANESTI
P."SF. NICOLAE" SOROCENI
P."SF.VARVARA" SOLDANESTI, BLANDESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" STANCESTI, M.EMINESCU
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" STAUCENI
P."SF. DUMITRU" STANESTI
P."SF .VOIEVOZI" STROIESTI, LUNCA
P."SF.NICOLAE" SULITA
P."SF. GHEORGHE" SULITA II
P."SF. GHEORGHE" SUPITCA,COPALAU
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" TALPA
P."SF.ARHANGHELI" TEISOARA

316 P."INALTAREA DOMNULUI" TOCILENI,STAUCENI
P."SF.VOIEVOZI" TODIRENI
P."SF.NICO LAE" TRUSESTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" TUDORA (I)
P."SF.MC.STELIAN" TUDORA (II)
P."SF. TREIME" TUDORA , CORNATEL – RIMNICI
P."SF.VOIEVOZI" T.VLADIMIRESCU, ALBESTI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" UNGUROAIA
P."SF.GHEORGHE" VANATORI, GORBANESTI
P."SF.VOIEVOZI" VICTORIA, HLIPICENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" VICTORIA,STAUCENI
P."INALTAREA DOMNULUI" VLADENI
P."SF.DUMITRU" VORONA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" VORONA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VORONA MARE,VORONA
P."SF.NICOLAE" VORONA TEODORU ,VORONA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" ZAICESTI,BALUSENI
P."SF.VOIEVOZI" ZLATUNOAIA, LUNCA

Protopopiatul
Dorohoi
(96 parohii )
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DOROHOI
P."INALTAREA DOMNULUI" DOROHOI
P."INVIEREA DOMNULUI" DOROHOI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" DOROHOI (TRESTIANA)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" DOROHOI (VIRGOLICI)
P."SF.DUMITRU""SF.CUV.PARASCHEVA" DOROHOI
P."SF.ILIE" DEALU MARE DOROHOI (DEALU MARE)
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" DOROHOI
P."SF.NICOLAE" DOROHOI
P."SF.DUMITRU" ARBORE A,GEORGE ENESCU
P."SF. DIMITRIE SI SF. ILIE" BARANCA, FUNDU HERTII
P."SF. NICOLAE" BOGZA
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" BOHOGHINA
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" BRAESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BROSCAUTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BROSCAUTI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" BROSCAUTI
P."SF.NICOLAE" BUCECEA
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" BUCECEA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BUSUIOCENI
P."AD. MAICII DOMNULUI" CALINESTI -CANDESTI
P."SF.NICOLAE" CALINESTI, BUCECEA

317 P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" CANDESTI
P."SF.DUMITRU" CANDESTI
P."SF.VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" CARASA,CORLATENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" CERVICESTI,M.EMINESCU
P."POGORAREA SF. DUH" COBALA,SENDRICENI
P."SF.NICOLAE" CORDARENI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" CORJAUTI,HILISEU
P."SF.NICOLA E" CORLATENI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" COSTINESTI, LEORDA
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" COTARGACI, ROMA
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" CRISTINESTI
P."POGORAREA SF. DUH" CUCORANI, M.EMINESCU
P."SF. NICOLAE" DAMILENI
P."SF.CUVIOASA PA RASCHEVA" DAVIDOAIA,CORLATENI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" DERSCA (I)
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" DERSCA (II)
P."SF. ILIE" DEALU CRUCII
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DIMACHENI,CORLATENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DOLINA,LEORDA
P."NASTEREA MAI CII DOMNULUI" DUMBRAVITA,IBANESTI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" DUMENI,GEORGE ENESCU
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" FUNDU HERTA,CRISTINESTI
P."SF.NICOLAE" GEORGE ENESCU
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" GHERGHEL
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" GRIVITA ,CORDARENI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" HILISEU, HORIA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" HILISEU, CLOSCA
P."SF.VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" HILISEU, CRISAN
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" HORLACENI, SENDRICENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI HULUBESTI, POM IRLA
P."INALTAREA DOMNULUI" IBANESTI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" IBANESTI
P."SF. NICOLAE" IEZER
P."SF.GHEORGHE" IONASENI, VARFUL CAMPULUI
P."SF.NICOLAE" LEORDA
P."INALTAREA DOMNULUI" LOTURI ENESCU,DOROHOI
P."SF. TREI IERARHI" LIVENI, G. ENESC U
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" LOZNA
P."SF.GHEORGHE" LUNCA, VARFUL CAMPULUI
P."SF.TREI IERARHI" MATEENI,CORLATENI
P."SF.NICOLAE" MIHAILENI
P."SF. ILIE" MITOC, LEURDA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PADURENI, SENDRICENI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRI IL" PARAUL NEGRU
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" PODENI,CORLATENI

318 P."SF. IOAN BOTEZATORUL" POIANA, BRAIESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI POIANA, CRISTINESTI
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" POMARLA (I)
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" POMARLA (II)
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" POPENI, GEORGE ENESCU
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" POPENI, BRAESTI
P."SF. VOIEVOZI" RECEA VERBIA, CORLATENI
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" PUTRIDA,DOROHOI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" RACOVAT, POMIRLA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" ROGOJES TI, MIHAILENI
P."SF. VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" SATU NOU, DOROHOI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SATU NOU, CORDARENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SAUCENITA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SENDRICENI (II)
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" SINAUTI, MIHAILENI
P."AD. MAICII DOMNULUI" SIPOTENI
P."AD. MAICII DOMNULUI" SLOBOZIA, BROSCAUTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" SLOBOZIA, CORDARENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI STANCA, G. ENESCU
P."INT.IN BIS. A MAICII DOMNULUI" STRAHOVA, SENDRICENI
P."NASTEREA MAICII DOMNUL UI" STRATENI, DERSCA
P."SF.TREIME" TALPA, MIHAILENI
P."SF.VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" VACULESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PRELIPCA, VACULESTI II
P."SF.DUMITRU" VARFUL CAMPULUI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI VITCANI
P."SF DUMITRU" VALCELE, BRAESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" VLADENI, CORLATENI
P."SF. GHEORGHE" VLADENI, MIHAILENI

Protopopiatul
Darabani
(44 parohii)
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" ALBA, HUDESTI
P."SF.NICOLAE" BAJURA
P."AD. MAICII DOMNULUI" BALINTI
P."SF.M.MC.PANTELIMON" BASEU, HUDESTI
P."POGORAREA SF. DUH" BARANCA, HUDESTI
P."SF.DUMITRU" CODRENI, MILEANCA
P."AD. MAICII DOMNULUI" COMANESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" CONCESTI
P."SF.TREIME" CRAINICENI, PALTINIS
P."INTRAREA MAICII DOMN. BIS" CUZA VODA, VIISOARA
P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" CUZLAU

319 P."SF.NICOLAE" DARABANI
P."SF. IMP. CONST. SI ELENA" DARABANI
P."AD. MAICII DOMNULUI" DRAGALINA
P."SF.TREIME" ESANCA
P."SF. DUMITRU" GARBENI,HAVIRNA
P."SF. DUMITRU" GRIVITA
P."INALTAREA DOMNULUI" HAVARNA (I)
P."SF. ARHANGHELI" BASEU, HAVARNA (II)
P."SF.GHEORGHE" HORODISTEA, PALTINIS
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VATRA,HUDESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" IVANCAUTI, PALTINIS
P."SF.VOIEVOZI" HUDESTI
P."INALTAREA DOMNULUI" IZVOARE
P."SF. ILIE" LISMANITA
P."SF.A POSTOLI" LISNA, SUHARAU
P."SF. IMP. CONST. SI ELENA" LUCOVITA
P."SF.NICOLAE" MILEANCA
P."SF.DUMITRU" MIORCANI
P."SF.GHEORGHE" MLENAUTI, HUDESTI
P."SF. ILIE" MOVILENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" OROFTIANA DE SUS, SUHARAU
P."SF. DUMITRU" OROFTIANA D E JOS
P."SF. VASILE" PALTINIS
P."SF.CUV. PARASCHEVA" PLEVNA, SUHARAU
P."SF.NICOLAE" RADAUTI PRUT, RADAUTI
P."SF.GHEORGHE" REDIU, RADAUTI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" SCUTARI
P."SF. ARH. STEFAN" SELISTEA
P."POGORAREA SF. DUH" SMARDAN, SUHARAU
P."SF.NICOLA E" SUHARAU
P."NASTEREA SF.IOAN BOTEZ." TATARASENI, HAVARNA
P."SF.VOIEVOZI" TEIOASA, DARABANI
P."SF.ARHANGHELI" VIISOARA MARE
P."SF. DUMITRU" VIISOARA MICA

Protopopiatul
Săveni
(87 parohii)
P."SF.ILIE" ADASENI, AVRAMENI
P."NASTEREA MAICII DOMNUL UI" AUREL VLAICU, AVRAMENI
P."SF. DUMITRU" AVRAM IANCU
P."SF.DUMITRU" AVRAMENI
P."SF.NICOLAE" BADEUTI, STEFANESTI
P."SF. DUMITRU" BIVOLARI
P."SF.VOIEVOZI" BOBULESTI, STEFANESTI
P."SF.GHEORGHE" BOROLEA, HANESTI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" BODEASA

320 P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" BORZESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BOZIENI,SAVENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BRATENI, DOBIRCENI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" BURLA, UNTENI
P."SF. TREIME" CALUGARENII NOI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" CALUGARENI, UNGURENI
P."SF.I MP.CONSTANTIN SI ELENA" CHISCARENI,SAVENI
P."SF.TREIME" CISMANESTI,DOBIRCENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIL" COTU MICULINTII, COTUSCA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" COTUSCA
P."SF.NICOLAE" CRASNALEUCA, COTUSCA
P."SF.GHEORGHE" DAMIDENI, ROMANESTI
P."SF.VOIEV OZI" DANGENI
P."SF.VOIEVOZI" DOBARCENI
P."SF.GHEORGHE" DRAGUSENI
P."SF. GHEORGHE" DURNESTI
P."SF. IOACHIM SI ANA" D. CANTEMIR
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" EPURENI, UNGURENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" FLONDORA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GHIRENI , COTUSCA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" HANESTI
P."SF.VASILE" HORIA, MITOC
P."SF.DUMITRU" HULUB, DANGENI
P."SF.NICOLAE" IACOBENI, DANGENI
P."SF.VASILE" ICHIMENI, AVRAMENI
P."SF. DUMITRU" ILISENI
P."SF.GHEORGHE" LIVENI, MANOLEASA
P."SF.ADRIAN SI NAT ALIA" MANASTIRENI,UNTENI
P."SF. DUMITRU" MANDRESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" MANOLEASA (PRUT)
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIL" MIHAI VITEAZUL, UNGURENI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" MIHALASENI
P."INT.MAICII DOMNULUI IN BISERICA" M. KOGALNICEANU, COTUSCA
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIL" MIRON COSTIN, VLASINESTI
P."SF. VASILE" MITOC
P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" MURGUTA
P."SF.NICOLAE" NEGRESTI, MIHALASENI
P."SF ILIE" NASTASE , MIHALASENI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" N. IORGA
P."SF. VOIEVOZI" NICHITENI, COTUSCA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" PANAITOAIA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PAUN , MIHALASENI
P."SF.DUMITRU" PETRICANI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" PLOPENII MARI, UNGURENI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PLOPENII MICI, UNGURENI

321 P."NASTEREA MAICII DOMN ULUI" PODRIGA, DRAGUSENI
P."SF.GHEORGHE" POIANA,UNTENI
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" PUTURENI, COTUSCA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" RINGHILESTI VALE,SANTA MARE
P."SF.DUMITRU" RINGHILESTI DEAL,SANTA MARE
P."SF.TREIME" RIPICENI
P."SF.VOIEVOZI" ROMANESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SADOVENI, MANOLEASA
P."SF. GHEORGHE" SARATA – BASARABI
P."SF. NICOLAE" SARATA – CARAIMAN
P."SF. DUMITRU" SARATA – DRAGUS.
P."SF.DUMITRU" SARBI, VLASINESTI
P."SF. ANDREI" SATUL NOU
P."SF.GHEORGHE" SAVENI (I)
P."SF.NICO LAE" SAVENI (II)
P."SF.APOSTOLI" SLOBOZIA, SILISCANI
P."INTR.MAICII DOMNULUI IN BIS STANCA, STEFANESTI
P."SF.CUV. PARASCHEVA" STRAHOTIN
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" STEFANESTI SAT
P."SF.GHEORGHE" STEFANESTI TIRG
P."SF.VOIEVOZI" STIUBIENI (I)
P."SF.I LIE" NEGRENI, STIUBIENI
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" TIMUS
P."SF.ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" T. VLADIMIRESCU,AVRAMENI
P."SF.VOIEVOZI" UNGURENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" UNTENI
P."SF. DUMITRU" VICOLENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VLASINESTI
P."SF. DUMITRU" VORNICENI (I)
P."SF.DUMITRU" VORNICENI (II)
P."SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL" ZAHORENI
P."SF. VOIEVOZI" ZOITANI, ADASENI

Protopopiatul
Roznov
(44 parohii)
P."SF.NICOLAE" ROZNOV
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" ROZNOV
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BETESTI, REDIU
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BARCANESTI,CANDESTI
P."SF.DUMITRU" BORLESTI
P."SF.GHEORGHE" BORLESTII DE SUS, BORLESTI
P."INALTAREA DOMNULUI" CANDESTI
P."SF.ILIE" CHINTINICI, ROZNOV
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" COSTISA (I)
P."NASTEREA SF.IOAN BOTEZAT." COSTISA (II)
P."SF. IOACHIM SI ANA" DORNESTI

322 P." SF.IMP.CONST. SI ELENA" DRAGOVA (CATUN)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" FRUNZENI
P."SF.VOIEVOZI" LUMINIS,PIATRA SOIMULUI
P."SF.TREIME" LUNCASI, PODOLENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" MANOAIA
P."SF.NICOLAE" MASTACAN I,BORLESTI
P." CUVIOASA PARASCHEVA" MASTACAN II, BORLESTI
P." SF. ZENOVIE SI ZENOVIA " NECHIT,BORLESTI
P."SF.DUMITRU" NEGRITESTI
P." SF.ILIE" NEGULESTI, PIATRA SOIMULUI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PIATRA SOIMULUI (I)
P."SF.MIHAIL SI GAVRIL; SF.GH" PIATRA SOIMULUI (II)
P."INALTAREA DOMNULUI" PODOLENI (I)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PODOLENI (II)
P." SF.IMP.CONST.SI ELENA " POIANA MARULUI, BORLESTI
P."BUNA VESTIRE" POLOBOC, REDIU
P."SF.VOIEVOZI" REDIU
P."SF.VOIE VOZI" RUSENI I,BORLESTI
P." SF.IMP.CONST.SI ELENA " RUSENI II,BORLESTI
P."SF. DUMITRU" SAVINESTI (I) (COLONIE)
P."INVIEREA DOMNULUI" SAVINESTI (SAT)
P."SF.VOIEVOZI" SAVINESTI (II)
P."SF.GHEORGHE" SLOBOZIA (I), ROZNOV
P."SF. I.CONSTANTIN SI ELENA" SLO BOZIA (II), ROZNOV
P."SF.CUV.PARASCHEVA" SOCEA, REDIU
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SOVOAIA,BORLESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TAZLAU ( I )
P."SF.VOIEVOZI" TRAIAN, ZANESTI
P. "SF. MARE MC. GHEORGHE" VADURELE, CANDESTI
P."SF.NICOLAE" ZANESTI (I)
P."SF.TREIME" ZANESTI (II)
P."SF.NICOLAE" ZANESTI (III)
P."SF.NICOLAE" ZANESTII DE JOS

Protopopiatul
Piatra Neamț
(128 parohii)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PIATRA NEAMT (PRECISTA I)
P."ACOPERAMANTUL MAICII
DOMNULUI" PIATRA NEAMT (PRECISTA II I)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" PIATRA NEAMT (VANATORI)
P."BUNA VESTIRE" DARMANESTI PIATRA NEAMT (DARMANESTI)
P."BUNA VESTIRE" SARATA PIATRA NEAMT (SARATA)
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" PIATRA NEAMT (MARATEI I)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PIATRA NEAMT (MARATEI II)

323 P."SF.IOACHIM SI ANA" PIATRA NEAMT (MARATEI III)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" PIATRA NEAMT (PRECISTA II)
P."NAST.SF.IOAN BOTAZATORUL" PIATRA NEAMT (SF.IOAN DOMNESC)
P." SCHIMBAREA LA FATA" PIATRA NEAMT (VALENI)
P. "INTAMPINAREA DOMNULUI" PIATRA NEAMT
P."SF.CUVIOASA PARASCHEVA" PIATRA NEAMT
P."SF.MARTIRI BRANCOVENI" PIATRA NEAMT (GIRCINA)
P. "DUMINICA SFINTILOR ROMANI" PIATRA NEAMT
P."SF.GHEORGHE" PIATRA NEAMT
P."SF.ILIE TESVITEANUL" PIATRA NEAMT (SPERANTA)
P."INVIEREA LUI LAZAR" (CI MITIR) PIATRA NEAMT
P."SF.MC.MINA" PIATRA NEAMT
P."SF.NICOLAE" PIATRA NEAMT
P."SF.TREI IERARHI" PIATRA NEAMT
P."SF.VOIEVOZI" VALEA VIEI PIATRA NEAMT
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" PIATRA NEAMT (GARA VECHE)
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" PIATRA NEAMT (GA RA)
P."SF.TEODORA DE LA SIHLA" PIATRA NEAMT (DARMANESTI)
P."BUNA VESTIRE" AGARCIA
P."SF.VOIEVOZI" ALMAS,GARCINA
P."SF.NICOLAE" BAHNA, DOCHIA
P."AD. MAICII DOMNULUI" BALANESTI
P."SF. NICOLAE" BALUSESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BARATCA
P."INTRA REA IN IERUSALIM" BATCA DOAMNEI (ANEXA)
P."SF.GHEORGHE" BICAZ ORAS
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" BICAZ II
P."TAIEREA CAP.SF.IOAN BOTEZ." BICAZ (IZVORUL ALB)
P."SF.DUMITRU" BICAZ ARDELEAN (I)
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" BICAZ ARDELEAN (II)
P."ADORMIR EA MAICII DOMNULUI" BICAZ CHEI (I)
P."SF.INVIERE" BICAZ CHEI (II)
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BISTRA
P."SF.CIPRIAN " BISTRITA
P."SF.NICOLAE" BODESTI
P."SF.VOIEVOZI" BODESTII DE JOS,BODESTI
P."SF. NICOLAE" BORDEA
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" BORNI S
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BRASAUTI,DUMBRAVA ROSIE
P."INALTAREA DOMNULUI" BRATES,TARCAU
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" BUCURENI, DAMUC
P."SF.IMP.CONST.SI ELENA" CAZACI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" CACIULESTI,GIROV
P."SF.TREI IERARHI" CARLIGI, STEF AN CEL MARE
P."SF.AP.PETRU SI PAVEL" CASTEL, PANGARATI

324 P."SF. VOIEVOZI" CERTIENI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" ANEXA PIATRA NEAMȚ
P."SF. NICOLAE" CONTESTI
P."SF.EVANGHELIST IOAN" CORNI,BODESTI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" CRIVAIA
P."SF.GHEORGHE" CUEJDI, GARCINA
P."SF.VOIEVOZI" CUT,DUMBRAVA ROSIE
P."NAST.SF.IOAN BOTEZATORUL" CUT II,DUMBRAVA ROSIE
P."SF. DUMITRU" DANESTI
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" DARLOAIA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DOBRENI
P."SF.VOIEVOZI" DOCHIA
P."INALTAREA DOMNULUI" DOINA, GIROV
P."IZVORUL TAMADUIRII" DRAGOMIRESTI
P."SF. VOIEVOZI" DUMBRAVA DEAL
P."SF.IOACHIM SI ANA" DUMBRAVA ROSIE
P."INALTAREA SF. CRUCI" DUMBRAVA ROSIE II
P."SF. NICOLAE" DUSESTI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" GARCINA
P."SF.DIMITRIE IZV. DE MIR" GHE LAIESTI, BARGAOANI
P."SF.ARHANGHELI" GHIGOIESTI
P."SF.VOIEVOZI" GIROV
P."TAIEREA CAPULUI SF.IOAN" GURA VAII DEAL
P."SF.VOIEVOZI MIHAIL SI GAVRIIL" GURA VAII VALE
P."SF. VOIEVOZI" HARTESTI
P."SF. PROCOPIE" HARTOP
P."SF. VOIEVOZI" HLAPESTI, DRAGOMIRES TI
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" HOISESTI, MARGINENI
P."SF. DUMITRU" HOMICENI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" HUISUREZ, DAMUC
P."SF.ANANIA" ITRINESTI,MARGINENI
P."SF.ILIE" IVANES, BICAZ CHEI
P."IZVORUL TAMADUIRII" IZVOARE,DUMBRAVA ROSIE
P."SF. IMP. CONSTANT.SI ELENA" IZVORUL MUNTELUI
P."SF. IOAN BOTEZATORUL" LACUL ROSU (BICAZ CHEI)
P." Sf. Nicolae" LUNCA, BICAZ ARDELEAN
P."SF.ILIE " LUNCA STRAMBULUI
P."AD. MAICII DOMNULUI" MARGINENI I
P."BUNA VESTIRE" "SF.AP.P.SI P MARGINENI II
P."SF. VOIEVOZI " MASCATESTI
P."SF.NICOLAE" MASTACAN
P."SF.NICOLAE" NEAGRA, TASCA
P."SF.IMPARATI CONST.SI ELENA" NEGRESTI (I), DOBRENI
P."SF.NICOLAE" NEGRESTI (II), DOBRENI
P."SF.GHEORGHE" OANTU, PANGARATI

325 P."SF.NICOLAE" OSLOBENI,BODESTI
P."INALTAREA DOMNULUI" PANG ARACIOR
P."SF.NICOLAE" PANGARATI
P."POGORAREA SFANTULUI DUH" PARAUL FRUNTII
P."SF. DANIIL SIHASTRUL " PLOPUSOR
P."SF.ARHID.STEFAN" POIANA -OANTU, PANGARATI
P."SF. ARHANGHELI" POPESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA PRELUCA
P."INALTAREA DOMNULUI" ROSIE NI, DAMUC CENTRU
P."SF. DUMITRU" SARATA
P."SCHIMBAREA LA FATA " SECU -TASCA
P."SF. VOIEVOZI" SOCI
P."SF.GHEORGHE" STEFAN CEL MARE
P."SF. STEFAN CEL MARE SU SFANT" STEFAN CEL MARE(II)
P."SF.TREIME" STRAJA
P."SF.NICOLAE" TALPA,BARGAOANII
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TARCAU
P."SF.SPIRIDON" TASCA
P."INALTAREA SFINTEI CRUCI" TELEC, BICAZ ARDELEAN
P."SF. VOIEVOZI" TICOS
P."SF. AP. PETRU SI PAVEL" TEPESENI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIL " TOSOROG
P."AD. MAICII DOMNULUI" TURTURESTI
P."SF. VOIEVOZI" UNGHI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" VADURI (I), COM ALEXANDRU CEL
BUM
P."SF.TREIME" VADURI (II), COM ALEXANDRU CEL
BUM
P."AD. MAICII DOMNULUI" VERSESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" VIISOARA
P."SF.NICOLAE" VLADICENI, BARGAOANI

Protopopiatul
Târgu Neamț
(83 parohii)
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" TARGU NEAMT
P."SF.GHEORGHE" TARGU NEAMT
P."SF.HARALAMBIE" TARGU NEAMT
P."SF.ILIE" TARGU NEAMT
P."SF.NICOLAE" TARGU NEAMT
P."SF.SPIRIDON" TARGU NEAMT
P."SF.VOIEVOZI" TARGU NEAMT
P."SF.NICOLAE" AGAPIA
P."SF. V OIEVOZI" ARAMOAIA, TUPILATI
P."SF.VOIEVOZI" BALTATESTI 1
P."NASTEREA MAICII DOMNULUII" BALTATESTI 2
P."SF.TREI IERARHI" BEJENI, HUMULESTI
P."SF.GHEORGHE" BLEBEA

326 P."SF.VASILE" BOBOIESTI, PIPIRIG
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" BOISTEA, PETRICANI
P."SF. GHEORGHE" BORSENI
P."SF.VOIEVOZI" BRUSTURI
P."SF.DUMITRU" CRACAOANI
P."SF.VOIEVOZI" CRACAOANI
P."SF.GHEORGHE" CRACAUL NEGRU,CRACAOANI
P."SF.ATANASIE SI CHIRIL" CURECHISTEA, GRUMAZESTI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" DAVIDENI, TIBUCANI
P."SF.VOIEVOZI" DRAGAN ESTI, BRUSTURI
P."SF.IMP.CONST.SI ELENA" DREHUTA, VANATORI
P."SF.VASILE" DUMBRAVA, TIMISESTI
P."SF.APOSTOLI" FILIOARA, AGAPIA
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GHINDAOANI, BALTATESTI
P."SF.NICOLAE" GHINDAOANI, BALTATESTI
P."SF.VOIEVOZI" GROSI, BRUSTURI -DRAGANESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GRUMAZESTI (I)
P."SF.NICOLAE" GRUMAZESTI (II)
P."SF.NICOLAE" HUMULESTI
P."SF.VOIEVOZI" HUMULESTII NOI
P."SF.DUMITRU" INGARESTI, URECHENI
P."SF.DUMITRU" LEGHIN, PIPIRIG
P."SF.NICOLAE" LUNCA, VANATORI
P."SF.E VANGHELIST IOAN" MAGAZIA,CRACAOANI
P."SF.MINA" MARGINEA, RAZBOIENI
P."SF. HARALAMBIE" MITOCUL BALAN, CRACAOANI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" NEMTISOR, VANATORI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" NETEZI, GRUMAZESTI
P."SF.MC.VARVARA" OCEA, GRUMAZESTI
P."SF .NICOLAE" OGLINZI, RAUCESTI
P."SF.DUMITRU" ORTASTI,BRUSTURI
P."INALTAREA DOMNULUI" PASTRAVENI
P."SF.NICOLAE" PETRICANI
P."SF.NICOLAE" PIPIRIG (I)
P."SF.NICOLAE" PIPIRIG (II)
P."SF.NICOLAE" PLAIESU, TIMISESTI
P."SF.DUMITRU" PLUTON, PIPIRIG
P."SF.AP. PETRU SI PAVEL" POIANA, DOBRENI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" POIANA,BRUSTURI
P."AD.MAICII DOMNULUI" PREUTESTI,TIMISESTI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" RABAIA, PETRICANI
P."SF.GHEORGHE" RADENI, PASTRAVENI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" RAUCESTI
P."SF.NICOLAE" RAUC ESTI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" RAZBOIENI

327 P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" RASCA, BRUSTURI -DRAGANESTI
P."SF.IMP.CONSTANTIN SI ELENA" RASCA, BRUSTURI -DRAGANESTI
P."SF.NICOLAE" SACALUSESTI, AGAPIA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" SAVESTI, RAUCESTI
P."SF. VASILE" SARBI, RAUCESTI
P."SF. TREIME" SAT MANASTIREA NEAMT
P."SF.VOIEVOZI" SOIMARESTI
P."SF.GHEORGHE" STANCA, PIPIRIG
P."SF.VOIEVOZI" TARPESTI, PETRICANI
P."SF.VASILE" TARZIA,BRUSTURI DRAGANESTI
P."SF.IMPARATI C -TIN SI ELENA" TIBUCANI
P."SF.PROCOPI E" TIBUCANI DE JOS, TIBUCANI
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" TIMISESTI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" TOLICI, PETRICANI
P."SF.IOAN BOTEZATORUL" TOPOLITA, GRUMAZESTI
P."SF.NICOLAE" TOTOIESTI, TUPILATI
P."SF.VOIEVOZI" TUPILATI
P."SF.CUV.PARASCHEVA" UNGHENI, RAUC ESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" URECHENI
P."SF.GHEORGHE" VALEA ALBA, RAZBOIENI
P."SF.NICOLAE" VALEA SEACA, BALTATESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VALEA ARINI, BALTATESTI
P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" VANATORI
P."SF. VOIEVOZI"TAIEREA CAP.SF.IOAN VANATORI
P."SF.MC.VARVARA" VARATEC, AGAPIA
P."SF.VASILE CEL MARE" ZVORONESTI, TIMISESTI

Protopopiatul
Ceahlău
(31 parohii )

P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" CEAHLAU
P."POGORAREA SF. DUH" CEAHLAU
P."SF.VOIEVOZI" BISTRICIOARA, CEAHLAU
P."SF.IMP.CONS TANTIN SI ELENA" BOBOTENI, HANGU
P."SF.APOSTOLI" BORCA
P."SF.TREIME" BRADU
P."INT.MAICII DOMNULUI IN BIS" BUHALNITA, HANGU
P."SF.DIMITRIE" CALUGARENI P. TEIULUI
P."INALTAREA DOMNULUI" CHIRITENI, HANGU
P."SF.GHEORGHE" DREPTU,POIANA TEIULUI
P."SF.NICO LAE" FARCASA
P."SF.TREIME" FRASIN BROSTENI SUCEAVA
P."SF.DIMITRIE" FRUMOSU – FARCASA
P."SF.ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL" GALU, POIANA TEIULUI

328 P."ADORMIREA MAICII DOMNULUI" GRINTIES
P."DUMINICA TUTUROR SFINTILOR" GRINTIESU MARE
P."ACOPERAMANTUL MAICII D OMN" GROZAVESTI
P."SF.APOSTOLI PETRU SI PAVEL" HANGU
P."SCHIMBAREA LA FATA" MADEI, BORCA
P."NASTEREA DOMNULUI" PARAUL CARJEI, BORCA
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIIL" PARAUL MARE, CEAHLAU
P."NASTER.SF.IOAN BOTEZATORUL" PARAUL PINTEI, BORCA
P."SF.GHEORGHE" PETRU VODA, POIANA TEIULUI
P."SF.TREI IERARHI" LUNCA
P."BUNA VESTIRE" POIANA LARGULUI, POIANA TEIULUI
P."SF.ARH.MIHAIL SI GAVRIL" POIANA TEIULUI
P."BUNA VESTIRE" POPESTI, FARCASA
P."NASTEREA MAICII DOMNULUI" POTOCI, HANGU
P."SF.DUMITRU" SABASA, BORCA
P."BUNA VESTIRE" SOCI – BORCA
P."SF.TEODOR TIRON" STEJARU, BORCA

329 Anexa 8 – Modele fișe centralizatoare privind activitatea concretă și raportările
desfășurării serviciilor social -filantropice la nivelul Arhiepiscopiei Iașilor
Eparhia
ASISTENTA SOCIALA DESFASURATA PRIN STRUCTURILE EPARHIEI
(centru eparhial, protopopiate, parohii)
Personal Centru Eparhial
Functie Nume
Consilier
Inspector1
Inspector2
Inspector3
Inspector4
Inspector5
Personal birouri de asistenta sociala
Nivel Nr. inspectori Nr. asistenti
sociali Nr. Voluntari
Centru eparhial
Protopopiate
Parohii
Salarizare angajati in sistemu l de asistenta social -filantropic al eparhiei (marcati cu un X)
Integral buget Contributie
SSC si fonduri
proprii Contributie SSC Fonduri proprii Alte surse

Institutii / Asezaminte sociale care apartin structurilor eparhiale (centru eparhial, protopopiate,
parohii)
Tip Nr. Nr. beneficiari

Cantina sociala
Farmacie
Institutie ce ofera ingrijiri medicale
Centru de zi copii
Centru de zi varstnici
Centru comunitar
Centru de tip familial

330 Gradinita sociala
Afterschool
Locuinta protejata
Centru de informare si consiliere
Centru de resurse
Institutie de invatamant pentru adulti
Brutarie
Campus de tabara
Centru educational
Centru rezidential varstnici
Centru de urgent a (persoane fara adapost, victime violenta, victime trafic
de persoane)
Altele (precizati tipul si nr.
de unitati; separati cu ","
daca sunt mai multe. La fel
separati si in casutele
corespunzatoare din ultimele
2 coloane)

Personal specializa t din cadrul asezamintelor / institutiilor sociale
Tip Nr.
Asistent social
Cadru didactic
Cadru medical
Psiholog
Jurist
Altul (precizati care; separati cu "," daca sunt mai
multe. La fel separati si in casuta corespunzatoare
din ulti ma coloana ) Psihopedagog, bucătar, ajutor bucătar, interpret
mimico gestual, personal administrativ

Beneficiari ai serviciilor de asistenta sociala
Categorii beneficiari Nr. beneficiari
Copii
Persoane varstnice
Persoane cu dizabilitati

331 Persoane cu dependente (alcool, drog etc)
Persoane seropozitive
Victime ale traficului de persoane
Detinuti
Victime ale violentei domestice
Persoane ce au urmat cursuri calificare / specializare
Victime ale calamitatilor (inundatii, cutremur e etc)
Adulti in dificultate (care nu pot fi incadrati in categoriile listate mai sus)
Alte categorii (precizati
care; separati cu "," daca
sunt mai multe. La fel
separati si in casuta
corespunzatoare din ultima
coloana)

Proiecte sociale in care structuri ale eparhiei sunt implicate ca initiator sau
partener
Dupa provenienta fondurilor: Nr.proiecte Buget insumat (lei)
finantare externa
finantare publica
fonduri proprii
finantare mixta
Finante
Venituri Suma
Fondul Filantropia
Sponsorizari, donatii, campania 2%
Fonduri proprii ale eparhiei si fonduri Cutia Milei de la
parohii
Finantari externe (echivalent in RON / anul raportat)
Finantari publi ce
Cheltuieli Suma
Costuri intretinere si administrare asezaminte sociale
Costuri cu personalul
Cheltuieli cu proiecte sociale

332 Parteneriate active
Incheiate cu: Numar
Unitati bisericesti din cadrul e parhiei
Unitati bisericesti din alte eparhii
Institutii ale administratiei locale (Consiliu local, primarii etc), prefectura
Institutii de invatamant
Institutii cu profil medical
Institutii de asistenta sociala de stat
ONGuri
Alte tipuri de institutii

333 Eparhia

ACTIVITATEA FILANTROPICA DESFASURATA PRIN
STRUCTU RILE EPARHIEI
(centru eparhial, protopopiate, parohii)

Ajutoare financiare
Nr. beneficiari Total (lei)

Ajutoare materiale
Tip Nr. Beneficiari Valoare estimata (lei)
Alimente
Imbracaminte
Rechizite
Produ se igienico -sanitare
Altul (precizati
care; separati cu ","
daca sunt mai
multe. La fel
separati si in casuta
corespunzatoare
din ultimele 2
coloane)

Colecta victime calamitati (daca este cazul)
Colecta epar hiei Utilizat in
cadrul eparhiei Primit de la
alte eparhii Virat catre alte
eparhii Virat catre Adm.
Patriarhala
RON
EURO
USD
Bunuri
(valoare
estimata)

334 Activitati de integrare sociala
Tip Nr.
Programe (de ex. Scoala dupa scoala)
Proiecte si campanii (de ex. O jucarie abandonata
pentru un copil abandonat, Dreptul la viata, Ia -l
acasa de Pasti)

335 Eparhia
ASISTENTA SOCIALA DES FASURATA DE ONG -urile CE FUNCTIONEAZA
CU BINECUVANTAREA EPARHIEI˟

Numar ONGuri
Asezaminte sociale care apartin ONGurilor
Tip Nr. Nr. beneficiari
Cantina sociala
Farmacie
Institutie ce ofera ingrijiri med icale
Centru de zi copii
Centru de zi varstnici
Centru comunitar
Centru de tip familial
Gradinita sociala
Afterschool
Locuinta protejata
Centru de informare si consiliere
Centru de resurse
Institutie de inv atamant pentru adulti
Brutarie
Campus de tabara
Centru educational
Centru rezidential varstnici
Centru de urgenta (persoane fara adapost, victime violenta, victime trafic de
persoane)
Altele (precizati tipul si nr. de
unitati; separati cu "," daca sunt mai
multe. La fel separati si in casutele
corespunzatoare din ultimele 2
coloane)
Personal specializat din cadrul asezamintelor sociale
Tip Nr.
Asistent social
Cadru didactic
Cadru medical
Psiholog
Jurist
Altul (precizati care; separati cu "," daca sunt mai multe. La fel
separati si in casuta corespunzatoare din ultima coloana )

336 Beneficiari ai serviciilor de asistenta sociala
Categorii beneficiari Nr. beneficiari
Copii
Persoane varstnice
Persoane cu dizabilitati
Persoane cu dependente (alcool, drog etc)
Persoane seropozitive
Victime ale traficului de persoane
Detinuti
Victime ale violentei domestice
Persoane ce au urmat cu rsuri calificare / specializare
Victime ale calamitatilor (inundatii, cutremure etc)
Adulti in dificultate (care nu pot fi incadrati in categoriile listate mai sus)
Alte categorii (precizati care;
separati cu "," daca sunt mai multe. L a
fel separati si in casuta
corespunzatoare din ultima coloana)

Proiecte sociale in care ONGurile sun implicate ca partener sau initiator
Dupa provenienta fondurilor Nr.proiecte Buget insumat (lei)
finantare externa
finantare publica
fonduri proprii
finantare mixta
Finante
Venituri Suma
Fondul Filantropia
Sponsorizari, donatii, campania 2%
Fonduri proprii
Finantari externe (echivalent in RON / anul raportat)
Finantari publice
Cheltuieli Suma
Costuri intretinere si administrare asezaminte sociale
Costuri cu personalul
Ajutoare financiare directe acordate beneficiarilor
Ajutoare materiale directe acordate be neficiarilor
Cheltuieli cu proiecte social -filantropice
Parteneriate active
Incheiate cu: Numar
Unitati bisericesti din cadrul eparhiei
Unitati bisericesti din alte eparhii
Institutii ale administratiei loc ale (Consiliu local, primarii etc), prefectura
Institutii de invatamant
Institutii cu profil medical

337 Institutii de asistenta sociala de stat
ONGuri
Alte tipuri de institutii

338 Anexa 9 – Organigrama S ectorului de asistență socială și medicală „Diaconia”