____________________________________________ Anul absolvirii : 2015 [623958]

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” DIN TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE
ȘI ADMINISTRATIVE
Specializarea : ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

GHEORGHE ALEXIANU
Patriot sau criminal de război

Coordonator ștințific:
Conf. dr. PLOEȘTEANU Nicolae Dragoș
Absolvent: [anonimizat]
2015

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, Candidat: [anonimizat] : ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
____________________________________________ Anul absolvirii : 2015

Coordonator științific : Viza facultății

Conf. dr. PLOEȘTEANU Nicolae Dragoș

a) Tema lucrării de licență :

GHEORGHE ALEXIANU – Patriot sau criminal de război

b) Problemele principale tratate :

Capitolul 1. Scurt istoric al evenimentelor si contextual aparitiei acestora
1.1. Evenimentele petrecute în perioada celui de -al Doilea Război M ondial
1.2. Organizarea administrativă. Guvernarea română în Trasnistria
1.3. Aspecte si momente relevante din viata lui Gheorghe Alexianu
1.3.1. Date biografice și aspect din activitatea universitară a Profesorului de Drept Public,
Gheorghe Alexianu, înainte și după începerea războiului
1.3.2. Ideia preluari puteri de comunisti. România și holocaust ul
1.3.3. Evreii după holocaust
Capitolol 2. Cadrul procesual în procesul lui Gheorghe Alexianu
2.1. Capetele de acuzare în procesul lui Gheorghe Alexianu
2.2. Capetele de apărare în procesul lui Alexianu . De ce nu exista o hotărare de la Odesa?
2.3. Însemnătatea faptelor pentru care a fost condamnat
Capitolul 3. Consecineț e ale pro cesului î n periaoda contemporană
3.1. Etapele proceselor intentate de Ș erban Alexianu

c) Bibliografia recomandată :

1. Ș. Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, paginile 26 -27.
2. J. Ancel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998, paginile 9 -16.
3. G. Buzatu (coordonator), Trecutul la judecata istoriei , Editura Mica Valahie, București 2006.
4. I.S. Nistor, Istoria Românilor din Trasnistria , Editura Eminescu, 1995, paginile 83 -85.
5. J.J. Heydecker, J. Leeb, Le Procès de Nüremberg , Paris, Buchet -Chastel -Correa, 1959.
6. Lege 312/1945 privind urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de
război, Publicată în Monitorul Oficial Nr. 95 din 25 Aprilie 1945.
7. Decla rația de la Chișinău a Conferinței Internaționale, Pactul Ribbentrop, Molotov și consecințele sale
pentru Basarabia , 26 – 28 iunie 1991.
8. Despre achitarea partial a lui Ion Antonescu , în Cotidianul Ziua.
9. Extras din documentul: Der Prozes gegen die Hauptkriegsverbrecher vor dem Internationalen
Militargerichtshof Nurnberg , Nurnberg, 1949, Bd. XXXI. S. 183 – 184.
10. Raportul Guverantorului Alexianu către Ion Antonescu , referitor la structura regimului românesc în
Trasnistria, Arhivele Odessa, paginile 18 -19b.
11. Dosarul numărul 1529/3/213, Hotărâre .
12. http://www.art -emis.ro
13. http://ro.wikipedia.org
14. http://www.romanialibera.ro
15. http://anticapitalism2.blogspot.ro
d) Termene obligatorii de consultații : LUNAR
e) Locul și durata practicii :

Primit tema la data de : NOIEMBRIE 2014

Termen de predare : 24 IUNIE 2015

Semnătura Director Departament Semnătura coordonatorului

Semnătura candidatului

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 5
CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC AL EVENIMENTELOR ȘI CONTEXTUL
APARIȚIEI ACESTORA ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
1.1. Evenimentele petrecute în perioada celui de -al Doilea Război Mondial …… 7
1.2. Organizarea administrativă. Guvernarea Română în Trasnistria …………. 11
1.3. Aspecte și momente relevante din viața lui Gheorghe Alexianu …………….. 16
1.3.1. Date biografice și aspecte din activitatea universitară a profesorului de
dreptpublic , Gheorghe Alexianu, înainte și după începerea războiului …….. 16
1.3.2. Ideea preluări puterii de comuniști. România și holocaustul ……………. 22
1.3.3. Evreii după holocaust ………………………….. ………………………….. …………… 27
CAPITOLUL 2. CADRUL PROCESUAL ÎN PROCESUL LUI GHEORGHE
ALEXIANU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 30
2.1. Capetele de acuzare în procesul lui Gheorghe Alexianu ……………………….. 30
2.2. Capetele de apărare în procesul lui Alexianu. De ce nu există o hotărâre de
la Odessa? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 38
2.3. Însemnătatea faptelor pentru care a fost condamnat ………………………….. .. 54
CAPITOLUL 3. CONSECINȚE ALE PROCESULUI ÎN PERIOADA
CONTEMPORANĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 59
3.1. Etape le proceselor intentat e de Șerban Alexianu ………………………….. ……… 59
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 65
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 68

5
INTRODUCERE

„Adevarata învatatură, care este și o mare cultură, nu este aceea formată dintr -o
sumă de informații invățate schematic. Învățătura reală este aceea care se poate
transmite celuilalt fiind, în primul rând, un act de iubire, fiindc ă cine are și ține să
transmită, acela educă, modelează și formează .”
„Doresc neamului Românesc să -și îndeplinească năzuințele și idealurile pentru care
cad eu astăzi aici.”
(Două dintre crezurile de -o viață a lui Gheorghe Alexianu)

În lucrare sunt prezentate șirul evenimentelor pentrecute odată cu începerea
celui de -al doilea război mondial, sfârșinduse cu momentul actual, al zilelor noastre,
când fiul lui Gheorghe Alexianu, Șserban Alexianu încearcă sa afle adevărul despre
vinovăția sau nevinovăția tatălui său; totodată aducând în atenția publică evenimentle
petrecute în perioada în care tatăl său a fost guvernatorul Trasnistriei, până în
momentul exexuției sale.
Am ales să studiez această temă, „GHEORGHE ALEXIANU – Patriot sau
criminal de război” doarece consider că este foarte important ca populația română, și
nu numai, să cunoască evenimentele trecute, petrecute cu mult timp în urmă,
evenimente pe care comuniști acelei vremi au încerct să le asculdă, pe de -o parte și
reușind acest lucru, însă pe baza informațiilor găsite am reușit sa -mi formez o idee cu
privire la cele petrecute în legătură cu Gheorghe Alexianu .
Lucrarea este structurată pe trei capitole, primul capitol axându -se în principal
pe partea istorică, pe evenimentepe pet recute anterior condamnări lui Gheorghe
Alexianu, astfel încât sa ne putem face o idee cu privire la ce a determinat sentința
care s -a aplicat în cazul său. Tot în primul capitol am evidențiat cele mai relevante
evenimente din viața profesorului Gheorghe Alexianu, arătând ce fel de om este el de
fapt, totodată arătând parcursul său profesional.

6
În capitolul al doi -lea, intitulat „Cadrul procesual în procesul lui Gheorghe
Alexianu” , am ales să expun motivele pentru care Alexianu a fost condamnat la
moarte d e către Tribunalul Poporului din București, și totodată care a fost apărarea sa
de la momentul respectiv. În cadrul acestei teme am enunțat, pe cât posibil, și motivul
pentru care nu există o hotărâre cu privire la procesul pe care l -a avut Alexianu în
Odessa, pentru că da, Alexianu a avut parte de două procese, unul în Odessa de către
Tribunalul Poporului de acolo, și un alt proces, în România, de către Tribunalul
Poporului din București.
Deoarece lucrarea mea vorbește în mare parte despre viața unui om
condamnat, cea a profesorului Gheorghe Alexianu, despre judecarea s -a, în ultimul
capitol, „Consecințe ale procesului în perioada contemporană” am ales să vorbesc
doar despre procesele intentate de către fiul său, Șerban Alexianu.
Elaborarea lucrării de licență a avut ca punct de plecare documentarea din
cărți, în special lucrarea „File din viața tatălui meu” a lui Șerban Alexianu, articole
din presă, documente care m -au ajutat să înțeleg care au fost legile pe baza căruia
Alexianu a primit o asemenea sentință; de asemenea am utilizat si sit -urile web,
ajutându -mă sa aflu noi ipoteze și legate de acest caz.
Acestea m -au ajutat să pot ajunge la o concluzie cu privire la cazul Gheorghe
Alexianu , să pot spune dacă întradevăr o parte di n istorici au dreptate când spun că
profesorul universitar Gheorghe Alexianu este vinovat de acuzațiile care i se aduc, sau
din contră să pot spune dacă într -adevăr procesul de care a avut parte Alexianu a fost
unul „de imagine”.

7

CAPITOLUL 1. SCURT ISTORIC AL EVENIMENTELOR ȘI
CONTEXTUL APARIȚIEI ACESTORA

1.1. EVENIMENTELE PETRECUTE ÎN PERIOADA CELUI DE -AL
DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Al Doilea Război Mondial este cuprin s între anii 1939 – 1945. Al Doilea
Război Mondial a fost considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din
istoria omenirii. Spun acest lucru deoarece a provocat moartea (directă sau indirectă) a
aproximativ 3% (60 de milioane de oameni) din poplați a mondială la acea vreme. În
cazul României, obiectivul principal al luptei în acei ani a fost eliberarea Basarabiei
de sub ocupația sovietică, instaurată după Ultimatumul din 26 -28 iunie 1940. 1
Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordul Buc ovinei și
ținutului Herța teritorii care nu -i aparțineau și asupra cărora nu avea nici un drept, a
constituit primul act al tragediei naționale – „sfârtecarea României în anul 1940 ” –
punând la grea încercare între gul popor roman, și i -a adus im ense suferi nțe și
incalculabile daune.
În noaptea de 13 iunie 1941 au fost deportate din Basarabia circa 5 mii de
familii. Numai în luna august din județele din sudul Basarabiei au fost trimiși la
muncă forțată la interprinderile sovietice din regiunile îndepărtate a le U.R.S.S. 53.356
de tineri, iar în perioada 1944 – 1949 alți 80.000 de tineri, dintre care mulți nu s -au
mai întors niciodată. În timpul foametei provocate de autoritățile sovietice, în anii
1946 – 1947 și -au pierdut viața circa 200.000 de basarabeni. În noaptea de 5 spre 6
iunie 1949 au fost arestate și deportate în Siberia circa 11.000 de familii de țărani din
Basarabia.
Moldova, teritoriul cuprins între Carpații Orientali, Carpații Păduroș i, Nistru și
Marea Neagră, a fost dintodeauna locuită de români și strămoșii lor, fiind, așadar,
parte constitutive a vetrei și etnogenezei poporului roman.

1 http://www.istoria.md/articol/152/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial

8
Notele ultimative ale guvernului sovietic din 26 și 27 iunie 1940 adresate
României, acte de puner e în aplicare a înțelegerii secrete dintre Stalin și Hitler, urmate
de invazia și ocuparea prin forță începând cu 28 iunie 1940 a Basarabiei, nordul
Bucovinei și ținutului Herța, împotriva voinței populației din aceste teritorii
românești, au reprezentat, în mod clar, o încălcare a suveranității, integrității și
independenței statale a Romțniei, o expresie directă și brutală a „ dreptului forței ” în
relațile international. Anexarea acestui teritoriu este un caz unic în relațiile
internaționale, deoarece, deș i nu a aparținut niciodată Imperiului Rusiei și nici
Ucrainei , și nu a constituit obiect de discușii între România și U.R.S.S., el a fost
revendicat de către aceasta cu titlu de „ despăgubire ”, pentru că Basarabia a făcut parte
din România în anii 1918 – 1940. În fața forței brutale imperile, Guvernul româ n, în
răspunsul său din 28 iunie 1940, a declarant că pentru a evita declanșarea războiului
„se vede silit ” să evacueze Basarabia și Nordul Bucovinei. De fapt, România nu a
cedat aceste două provincii care sunt trup din trupul său, ci le -a evacut sub
amenințare.2
În septembrie 1940, Carol al II -lea l-a numit pe Ion Antonescu prin Decret
Regal prim -ministru, fii nd însărcinat să formeze un guvern de uniune națională.
Tărăniști și liberalii au fost chemați să colaboreze la guvernare, însă aceștia au refuzat.
Ca urmare a refuzului acestora Ion Antonescu a format guvernul din apopiați ai săi,
legionari, militari, civ ili. Basarabia și Bucovina de Nord au fost eliberate, după lupte
grele, în întregime la 27 iulie 1941. În eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei,
Ion Antonescu a jucat un rol deosebit de important. Antonescu sa oferit să „ salveze ce
mai este cu puti nță de salvat, din coroană, din ordine și din granițe, cerându -i
suveranului să nu m ai asculte de forțele oculte, – care ne -au adus unde ne găsim -.”
Opoziția din Româmia, delegată de Iuliu Mani u, odată eliberată Basarabia, s a
declarat împotriva intrării a rmatei române în partea cealaltă de Nistru, considerând că
o intrare dincolo de Nistru înseamnă agresiune. Președintele Partidului Național –
Țărănesc, Iuliu Maniu, în scrisoarea din 18 iulie 1940, adresată generalului Ion
Antonescu spune : „Este adevărat că la Nord și la Est de Nistru avem foarte mulți
frați români, așezați acolo de veacuri, la care avem dreptul să aspirăm pentru
întregirea națională. Pe aceștia însă nu -i putem câștiga și mai ales nu -i putem păstra
cu armele. Anexarea lor trebuie să se întâmp le cu liberul lor consimțământ și cu

2 Declarația de la Chișinău a Conferinței Internaționale „ Pactul Ribbentrop – Molotov și consecințele
sale pentru Basarabia ”, 26 – 28 iunie 1991 .

9
aprobarea marilor puteri, atunci când se va stabili statutul teritorial definitiv al
Europei. Fără această aprobare noi nu ve vom putea bucura de alăturarea fraților
noștri de peste Nistru, ci vom avea din ea numai nesf ârșite încurcături și greutăți.”
Iuliu Mniu mai spune: „Adevărul însă trebuie continu accentuat, că nimeni altul nu
are dreptul asupra Republici Moldovenești în măsura în care avem noi.”
Cu toate acestea Hitler îi cere generlului Antonescu să participe cu toate
forțele disponibile pentru cucerirea Trasnistriei și oc uparea Odesei. Pentru efortul ce i
se cerea i s -a oferit Trasnistria drept compensație. Inițial Ion Antonescu a refuzat
categoric spunând că el nu are revendicări peste Nistru, ci doar în Vest. A ntonescu a
hotărât să treacă , totuși, Nistrul cu speranța că Hitler va face dreptate românilor în
problema Ardealului, astfel în urma scrisori trimise l ui Antonescu, la 27 iulie, de că tre
Hitler, acesta raspunde afirmativ propuneri sale, la 31 iulie.
Grosul trupelor se abate spre sud , spre a cuceri portul Odessa, însă orașul este
înstărit și rezistă vreme îndelungată, luptele de asediere se desfășoară di n august până
la 16 octombrie, M areșalul Antonescu conducând personal asediul Odessei. După
căderea orașului -port Ion Antonescu, întors în capitală, spune: „Cu vrerea Domnului,
prin sângele eroilor noștri.. ., am izgonit de pe pământul strămoșesc pe dușmani
neamului, redându -vă libertatea și credința, onoarea și drepturile… Ne întoarcem
biruitori în gri la moldovenească a lui Ștefan Cel Mare, reașezând de -a pururi
temeliile neamului românesc.” 3
Numele generalului și apoi a mareșalului Ion antonescu este legat de o
perioada istorică foarte grea. El preia conducerea tării intr -un moment când teritoriul
țării fusese sfârtecat. Basarabia cu Bucovina de Nord, Ardealul de Nord și
Cadrilaterul au fost desprinse din teritoriul țării. În anii dictaturi regale el a reușit să se
impună ca un general cu demnitate, care nu accepta compromisuri. Războiul început
la 21 iunie 1941 pentru recucerirea Basarabiei și Bucovinei de Nord și continuarea
acestui război cu Rusia, i -au adus lauri și mai apoi moartea de erou în f ața plutonului
de execuție. În B asarabia numele său era cinstit și păstrat cu sfințenie.
Este greu de înte les, totuși, schimbarea radicală a atitudinii față de legionari,
adică trecerea de la sentimente de dragoste la sentimente de ură și răzbunare. Înaintea
începeri războiului pentru recucerirea Basarabiei și Bucovinei de Nord, la 8 noiembrie
1940 Ion Antones cu în fața a zeci de mii de legionari, la festivitățile legate de ziua

3 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Trasnistria , Editura Eminescu, 1995, paginile 83 -85.

10
Legiunii, adresându -se regelui Mihai spune : „A vrut Domnul, Sire, ca ziua Majestăți
Tale să fie ziua de proslăvire a biruinței legionare – Arganghelul Mihail. Este și
aceasta un semn, c are ne vine de dincolo, o împletire de destine. Să ne legăm credința
în Majestatea Ta de însăși credința legionară, pentru ca biruința legionară să fie și
biruința Majestăți Tale, iar ziua Majestăți Tale să fie de -a pururi ziua Legiunii.”4
Poporul Român er a convins că pentru Antonescu războiul va înceta a doua zi
dupa eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, î nsa nu s -a întamplat așa. În cee a
ce privește armata, aceasta a fost informată că nu va depăși Nistrul, granița legală
dintre România și Uniunia Sovietică, numai pentru o foarte limitată extensiune dictată
de necesit ăți militare; în principal de nevoia de a fi distruse bazele construite de
U.R.S.S. de -a lungul întregii frontier cu România. Mai mult de atât un accord semnat
cu Germania arăta ca nu i se va cere armatei române să înainteze dincolo de râul Bug.
Cu toate acestea Hitler îi cere generalului Ion Antonescu să cucerească Trasnistria și
să ocupe Odessa. Trasnistria fiindu -i oferită lui Antonescu drept compesație pentru
efortul ceare i se cerea .
În cee a ce privește soarta Trasnistriei, aceasta a fost hotărâtă la 6 august 1941,
când partea germană a înc redințat României administrarea Trasnistriei.

4 Ștefan Aparaschivei, Destinul Mișcări Legionare , Editura Vicovia, pagina 22 .

11

1.2. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ . GUVERNAREA
ROMÂNĂ ÎN TRASNISTRIA

Denumirea de Trasnistria a fot atribuită regiunii din Ucraina pe care Hitler i -a
acordat -o lui Antonescu ca răsplată pentru participarea României la război ul
împotriva Uniunii Sovietice. Ca urmare a acestui lucru, Antonescu spune:
„Încrezători în meritele noastre de organizatori, ma rele nostru aliat Germania ne
cinstește cu administrația Trasnistriei. Suntem singurii aliați germani care au o
asemenea cinste.” În continuare , Guvernatorul Trasnis triei, Gheorghe Alexianu
spune : „Administrarea Trasnistriei a fost trecută în mâinile statu lui român după
splendidele operațiuni militare și neobijnuitul spirit de sacrificiu demonstrat de
armatele române.”
Trasnistria, având capitala la Odessa, situată în sud, al cărui nume însemna
„dincolo de Nistru ”; „Trasnistria era ținutul de dincolo de Nistru, zona din sud -vest a
Ucrainei ce se întindea între apa Nistrului și a Bugului, până la limanul Niprului,
fiind delimitată spre sud de Marea Neagră…”5, a fost doar o regiune ocupată, și nu
anexată, pe care românii au fost nevoiți s -o împartă, într -o măsură mai mare sau mai
mică cu germanii. Trasnistria a fost ocupată în mare parte de locuitori evrei. De
asemenea denumirea de Trasnistria este desemnată ca fiind regiunea ucraineană
ocupată de România în decursul celui de -al Doilea Război Mondial, fiind situată în tre
fluviile Bug și Nistru, ce cuprinde partea de sud a regiunii istori ce Podolia, și regiunea
Edisan; aceasta fiind una dintre teoriile denumiri Trasnistria.
Chestiunea Trasnistriei a fost menționată în cadrul întâlniri dintre Hitler și
Anton escu, ce a avut loc la 12 iunie 1941. În cadrul acestei înâlniri, Hitler îi
promisese lui Antonescu că, alăturându -se Germaniei în războiul împotriva Uniuni
Sovietice, României i se deschide posibilitatea de a cuceri și administra teritoriile din
estul Nis trului. În răspunsul său , dat la 17 august 1941, Antonescu a aceptat să
avanseze cu trupele române în teritoriul sovietic. Tot la acea dată, reprezentați celor
două armate s -au întalnit la Tighina și au început discuțiile asupra granițelor

5 Serban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina 95 .

12
Trasnistriei și a împărțiri răspunderilor. Iar cateva luni mai târziu, la 19 august 1941,
sediul administrației Trasnistriei a fost stabilit la Tiraspol. În decembrie 1941 primele
departamente ale guvernământului au fost transferate la Odessa, aproximativ la două
luni dup ă ocuparea orașului. In ceia ce privește conducerea adminstrativă germanii
aveau doar un rol consultativ.
Guvernământul românesc a fost insturat în 19 august 1941, iar toate ordinele și
decretele s -au bazat pe Decretul nr. 1 emis în 19 august și după aceea pe Decretul nr.
4, emis la 17 octombrie 1941 emis de Comandantul de Căpetenie al Armatei către
Administrația Odessei. Instalarea oficială a Guvernământului a avut loc după
ocuparea Odessei, la 16 octombrie 1941. Până în luna decembrie a aceluiași an,
orașul Tiraspol de pe Nistru a fost capitala Trasnistriei și rezidența lui Alexianu și a
funcționarilor săi, însă, și după acea dată anumite departamente ale guvernământului
au rămas la Tiraspol, după aceea capitala a fost mutată la Odessa. Guvernământul era
condus de către Gheorghe Alexianu (doctor în drept, profesor de liceu și conferențiar
universitar pe langă postul de guvernator al Trasnistriei), care îndeplinea rolul unui
vicerege, regale fiind Ion Antonescu. Pe Alexianu îl ajutau un secretar general și
nouăsprezece directori, care se aflau în fruntea departamentel or de transport, finanțe,
educaț ie, industrie, agricultură, transport, sănătate, muncă, și altele .6
Potrivit spuselor lui Șerb an Alexianu, fiul lui Gheorghe A lexianu, după
începerea războiului și după ce a fost ocupat teritoriul de dincolo de Nistru, Gheorghe
Alexianu, ț inându -se seama de calitățile sale de bun administrator și gospodar,
dovedite în conducerea Ținuturilor Suceava și Bucegi, Gheorge alexianu a fost
considerat cel mai capabil om p entru administrarea și refacerea teritoriului dintre
Nistru și Bug, distrus de război. Acesta a fost recomandat generalului Antonescu,
conducătorului statului și al guvernului, de către Ion Marinescu, Ministrul Economiei
Naționale, ca un emitent specialist în materie de organizare și administrare, pentru a fi
numit în funcție de Guvernator al Trasnistriei. Însă, înainte să ajungă guvernator al
Trasnistrei, Alexianu, a fost trimis de Mihai Antonescu la Cernăuți, capital a fostei
Rezidențe a Ț inutului Suceava pentru a media conflictul iscat î ntre colonelul Rioșanu,

6 Jean Ancel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998, paginile 9 -16.

13
Neagoe Flondor și generalul Voiculescu și cu o mare parte din localnici care se
reîntorseseră la casele lor.7
Actul care a stat la baza preluării Trasnistriei sub coordonarea și controlul
administrativ al autorităților românești a fost Acordul româno – german referitor la
administrarea Trasnistriei încheiat la 30 august 1941 la Tighina. La baza acestei
înțelegeri au stat: scrisoarea lui Hitler adresată lui Ion Antonescu la 14 august 1941,
scrisoarea șefului Misiunii militare germane în România adresată Marelui Stat – Major
român în ziua de 24 august 1941 și discuțile româno – germane care au avut loc la
primaria orașului Tighina. Determinarea răspunderilor s -a făcut în felul următor:
România își asuma administrația, siguranța, exploatarea economică, trasmisiunile și
comunicațiile; Germaniei revenindu -i în acest teritoriu mai mult un rol consultativ.
Declarându -se astfel, potrivit acordului, faptul că: „administrația în Trasnistria se
organize ază și conduce de către un șef de administrație român, în interesul
conducerii comune a războiului, el este legat de indicațiile comandantului militar din
Trasnistria, în chestiuni hotărâtoare.”
Cele dintâi măsuri pentru organizarea administrativă a provin ciei sunt luate
prin Ordonanța nr. 8 din 12 septembrie 1941, dată de guvernul civil, de profesorul
Gheorghe Alexianu, în numele Comandamentului de Căpetenie al Armatei Române –
Mareșalul Ion Antonescu. Trasnistria reprezintă, în cadrul noii așezări adminis trative,
o unitate cu viață și conducere proprie, organizată pe principiul autonomiei locale.
Administrația proviniciei a fost pusă sub directa conducere și supraveghere a
Comandamentului de Căpetenie al Armatei Române, care -și exercita aceste atribuții
prin guvernatorul civil, Gheorghe Alexianu. Guvernatorul civil, Gheorghe Alexianu,
este administratorul general al provinciei și înputernicitul Comandamentulu i de
Căpetenie al Armatei în acest teritoriu; el reprezintă provincia și îi asigură unitatea.
Guvern atorul provincie i Trasnistria a fost asimilat rangului de ministru secretar de
stat. Profesorul Gheorghe Alexianu în această înaltă deminitate publică a fost
menținut, pe aproape întreaga perioadă a funcționării provinciei Trasnistria sub
administrația Rom ânească. 8

7 Ș. Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina 93.
8 Ioan Sorin Nistor, Istoria Românilor din Trasnistria , Editura Eminescu, 1995; paginile 86 – 95.

14
În mod oficial, autoritatea Guvernământului trasnistrian era conferită (așa cum
am menționat și în rândurile de mai sus) de Comandamentul de Căpetenie al Armatei,
un organism care exercită doar teoretic, a cărei denumire apărea pe toate documentele
și ordonanțele emise de guvernământ. Pe unele documente, numele șefului
Comandamentului de Căpetenie figura explicit: „Noi , Ion Antonescu, Mareșal al
României, Comandament de Căpetenie al Armatei, prin Profesorul Gheorghe
Alexianu, Guvernator civil al Trasnistriei…” Alexianu îi raporta direct lui Antonescu,
care lua deciziile în problemele esențiale și, ocazional, în cele m inore.
Trasnistria a fost împărțită în treisprezece județe. Împărțirea se bazase pe
exemplul României, astfel încât mărimea județelor era aproximativ egală cu a celor
românești. Trasnistria, potrivit guvernului antonescian era o imensă gospodărie
agricolă, care trebuia eficent administrată și exploatată la maxim. S -a afirmat că
Trasnistria „este o uriașă antepriză agricolă, la care sunt conectate toate celelalte
ramuri ale economiei. Principalul domeniu de activitate a fost, și rămâne, cel
agricol.” La începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, Antonescu a considerat
planul de administrare a Trasnistriei ca un model fix pentru o perioadă nelimitată de
timp. Astfel în sedința de guvern din 16 decembrie 1941, i -a spus lui Alexianu:
„Guvernați acolo ca și cum România s -ar fi instalat pe acele teritorii două milioane
de ani. Ce se va întampla apoi vom vedea… Dumneata ești suveran acolo. Dumneata
să scoți pe oameni la lucru chiar și cu biciul dacă nu înțeleg… Dacă va fi nevoie și
altfel nu merge, să -i scoți cu gloanțele, pentru asta nu e nevoie de autoritatea mea.” 9
Potrivit autorului Jean Ancel, alegerea lui Alexianu în postul de guvernator s -a
datorat mai întâi de toate faptului că era un naționalist cunoscut. Iar conform spuselor
lui Alexianu, po stul i -a fost oferit pentru că era profesor universitar specializat în
administrație și făcea parte dintre favoriți lui Mihai Antonescu. În completare Șerban
Alexianu, fiul lui Gheorghe Alexianu, spune că „el a fost recomandat generalului Ion
antonescu, de către Ministrul Economiei Naționale, Ion Marinescu, ca un emitent
specialist în materie de organizare și administrare pentru a fi numit ca Guvernator al
Trasnistriei.”10

9 Jean Ancel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998, paginile 15 -21.
10 Șerban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina
33.

15
După spusele lui Gheorghe Alexianu reiese faptul că el era intermediar ul lui
Antonescu în Trasnistria, spunând că : „voința acestui singur om se transmite de la
centru la periferie și această singură voință comandă și realizează. În Trasnistria,
voința Mareșalului Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatei se trasmite
prin intermediul Guvernatorului civil până la cele mai îndepărtate organe periferice
și se realizează prin aceasta.”11
Efortul organizatoric pe toate planurile, întreprins de către autoritățile române
în Trasnistria, este reflectat și în bilanțul pe care profesorul Mihai An tonescu îl făcea
la împlinirea a doi ani de guvernare: „În teritoriul ocupat de armatele noastre, între
Nistru și Bug, Guvernatorul civil de pe lângă Comandamentul de Căpetenie al
Armatei a asigurat administrația românească în acest teritoriu, care are o s uprafață
de aproape 40.000 km2”.

11 Raportul Guverantorului Alexianu către Ion Antonescu, referitor la Structura regimului românesc în
Trasnistria , Arhivele Odessa, paginile 18 -19b.

16

1.3. ASPECTE ȘI MOMENTE RELEVANTE DIN VIAȚA LUI
GHEORGHE ALEXIANU

1.3.1. DATE BIOGRAFICE ȘI ASPECTE DIN ACTIVITATEA UNIVERSITARĂ
A PROFESORULUI DE DREPT PUBLIC, GHEORGHE ALEXIANU , ÎNAINTE ȘI
DUPĂ ÎNCEPERE RĂZBOIULUI

Profesor Universitar GHEORGHE ALEXIANU
Guvernatorul Trasnistriei (1897 – 1947)
Gheorghe Alexianu s -a nascut la 1 ianuarie 1 897 in comuna Straoane, judetul
Putna (azi judetul Vrancea).

17
Este fiul cel mare al oierului Ovanez Alexan, aromân, refugiat în țară din zona
munților Pind. Refugiul s -a datorat terorii dezlanțuite de turci în acele timpuri î n
pasalnic urile din zona î mpotriva celor de alt ă credință în vederea islamizării forț ate.
In 1916, la vâ rsta de 19 ani, Gheorghe Alexianu pleacă voluntar pe front. Este
trimis la Școala Militară de Război, iar în aprilie 1917, după terminare scolii,
avansează în funcția de sublocotenent, participând la razboi ul pentru întregirea
neamului.
Câțiva ani mai târziu, dupa terminarea războiului se mută cu toata familia la
Bucuresti, își ia licența la Facultatea de Drept ș i incepe să profeseze î ntai ca avoca t al
statului, iar mai apoi își dă doctoratul în 1925, î n drept cu teza “ Instituția jurațorilor
în vechi ul nostru drept ”.12
În octombrie 1926 , este numit profe sor suplinit or la Facultatea de Drept din
Cernauți, la Catedra de Drept Constituțional Comparat , iar câțiva ani mai târziu, in
1930, este numit profesor titular la aceiași catedră de drept constituț ional al Facultății
din Bucureș ti. A ajuns un savant de talie internaționăl î n materia dreptului
constituț ional , fiind un om de o înaltă ținută spirituală și morală, cu o vastă cultură,
atât profesională cât și generală, care l -a ajutat să parcurgă toate trept ele consacră rii.
Și astăzi facultăți r enumite din Europa, Facultatea de Drept din Bordeaux,
Institutul de Drept Comparat din Stuttgard sau Facultatea de Drept din Zurich, fac
referiri în cadrul dreptului constituț ional comparat la cursul de “ Drept Constitu țional ”
al profesorului Gheoghe Alexianu.
De menț ionat este faptul că, alaturi de profesorul Constantin Hamangiu , este
coautorul primei constituții moderne și democrată a ță rii, Constituția din 1923,
lucrând și elaborând mai apoi la noua lege de or ganizare administrativă a țării și a
Constituției din 1938.
Țin să amintesc și faptul că a fost membru al Institutului de Științ e
Administrative al Româ niei, a “ Revistei de drept public ” și al colecției Legile
Româ niei. De asemenea a fost și membru al Institutului de Filosofia Drept ului, al

12 Șerban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, paginile
26-27.

18
Institutului de Cercetări Sociale, de asemenea și al institutului Internațional de Științ e
Administrative de la Bruxelles.13
Profesorul Alexianu a avut o carieră scurtă, fulgerătoare și tragică .
Atât la catedra din Cernăuți cât și la cea din București, după 1940, ca profes or
a împărtășit studențiilor săi faptul că importanța majoră în viata studențiască o
reprezintă acumularea a cât mai multor cunostințe folositoare pregătirii și formări
profesionale. Întodeauna își susținea, tansmițând studenților săi, unul din crezurile
sale de -o viată: “ Adevarata învatatură, care este și o mare cultură, nu este aceea
formată dintr -o sumă de informații invățate schematic. Învățătura reală este aceea
care se poate transmite celuilalt fiind, în primul rând, un act de iubire, fiindcă cine
are și ține să transmită, acela educă, modelează și formează. Nu învățați suficient
ascultandu -mi doar prelegerile, veți fi cu adevarat învățați atunci doar cand le veți
aplica în practică ”. El permanent a mărturisit studenților săi: “Nu am facut nici un fel
de politică, decât ceea care a fost în folosul și pentru binele tării, politica catedrei
mele” . Acesta a fost crezul său pe care l -a respectat si marturisit permanent în viață.14
Opera profesorului universitar Gheorghe Alexianu stă sub semnul rigorii, al
pasiunii și al convingerii în finalitatea utilitaților nu doar științifice ci și sociale și
civice. Ceea ce a scris profesorul Alexianu în lucrările sale înseamnă mai mult decâ o
suită de observații despre misiunea sa, constituie o mărturisire profundă și deplin
angajat ă, datorită căreia, trecând prin momente grele, a ieșit în cele din urmă la liman.
Curs ul său, sub aparența unui studiu informal, ascunde concepția unui teore tician,
profesor si practician, „un profesionist al dreptului ”, despre dreptate, pr actică
juficiară, lege, pedagogia dreptului, sociologia cu specială p ivire asupra dreptului
constituț ional. El are calitatea de a prezenta un drept constitutional comparat, nu doar
teorii străine cum se folosea pe atunci, ci și românești.
Lucrările publica te de către profesorul Gheorghe Alexianu în perioada
interbelică sunt cele ce au supraviețuit chiar și regimului criminal pro -sovietic

13 Gheorghe Buzatu (coordonator) , Trecutul la judecata istoriei , Editura Mica Valahie, Bucuresti 2006.
14 Serban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, paginile
27-28.

19
instaurat după 23 august 1944, studii de mare actualitate și în zilele noastre, utile celor
ce doresc cu adevărat să guve rneze democratic.15
Gheorghe Alexianu a scris și publicat mai multe lucrări de specialitate în drept
administrative și constitutional , precum :
 Tratat de drept public, vol. I -II, București, Editura Casa Școalelor, 1932, în
colaborare cu Paul Negulescu;
 Studii de drept public, București, Editura Vremea, 1930;
 Curs de drept constitutional, București, Editura Casa Școalelor, 1932;
 Codul civil în vigoare în Ardeal și Bucovina, cu trimiteri la legile și
regulamentele speciale, adnotat cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație
Română, București, Editura Librăriei Universale Alcalay & Co., 1937 –
coautor;
 Repertoriu general alfabetic al tuturor codurilor, legilor și decretelor -legi,
convențiuni, decrete, regulamente, etc., 1 ianuarie 1860 – 1 ianuarie 1940
public ate în Monitorul Oficial, vol. I -II, București, Monitorul Oficial și
Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrala, 1940 -1941;
 Curs de drept constituțional, București, Editura Casa Școalelor, 1930 -1937;
 Răspunderea puteri publice, București, Editura Ziarul Ad evărul, 1926;
 Instituția juratorilor în vechiul nostru drept, București, Editura Tipografiile
Române Unite, 1924;16
 Curs de economie politică – traducere după Charles Gide în 1924 -1925 și
Principii de economie politică, trdus și publicat în 1928;
 Codul admi nistrativ adnotat, în colaborare cu P. Negulescu și R. Boilă,
București 1930;
 Codul Învatământului, în colaborare cu P. Negulescu, I. Dumitrescu, R.
Dragoș și O. Dumitrescu, București, 1930.

15 http://www.art -emis.ro/personalitati/976 -profesorul -de-drept -public -gheorghe -alexianu.html
16 http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Alexianu

20
În timp ce profesa la catedra din Cernăuți, în anul 1936, devine la solic itarea
Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei, consilier juridic al Fondului Bisericesc din
Bucovina, unde a contribuit esențial la refacerea stării dezastroase în care a ajuns
Mitropolia. A participat la elaborarea Legii administrative din 14 august 1938,
deoarece a fost apreciat ca specialist în drept public, iar mai târziu a luat parte la
realizarea Constituției României din 1938 (așa cum am menționat mai sus) și prima
descentralizare a țării, fiind numit – pentru a pune în practică ideile d in noua
Constituție – mai întâi Rezident Regal al Ținutului Suceava, apoi la conducerea celui
mai mare ținut al țării, Ținutul Bucegi.
Șirul activităților administrative înfăptuie cu dăruire și un profesionalism
exemplar în scurta perioadă de Rezident Reg al, poatea fi continuat, însă, venirea
legionarilor la putere, în 6 septembrie 1940, după abdicarea regelui Carol al II -lea, a
însemnat alunecarea țării spre prăpastia haosului și a terorii. Profesorul Alexianu a
avut de suferit, atât din cauza atentatului legionar, care i -a afectat grav sănatatea, cât și
din cauza revenirii la vechea Constituție, când activitatea sa administrativă a încetat,
astfel revenind la profesarea învățământului universitar.
Odată cu începerea războiului în răsărit, Alexianu a fost solicitat de generalul
Ion Antonescu să preia administrarea Transnistiei în calitatea de Guvernator Civil.
Intrând în teritoriu, în noua sa calitate, profesorul Alexianu a luat cunoștință, de
grozăviile războiului și de distrugerile premeditate de către so vietici, pentru ca cei
care intrau în acest teritoriu să nu poată beneficia de nimica. Se lua pentru prima dată
contact direct cu unul dintre fenomenele cele mai cumplite din istoria omenirii,
oroarea comunismului sub toate aspectele sale. Începându -și act ivitatea în
Transnistria, profesorul Alexianu, pentru a nu irosi timp cu o reorganizare greoaie și
rigidă propusă de germani, a lăsat și a folosit pentru început structurile administrative
sovietice modificându -le și aducându -le rând pe rând la standardele românești. Într -un
raport preliminar înaintat conducerii statului spune cum înțelege el tragedia vieții
omenești sub puterea sovietica, menționând: “În acest teritoriu se vădește clar cum se
trăiește într -o lume in mod intenționat rău alcatuită, în numele unei ideologii
strâmbe, nereale și criminale. Dacă acolo ai îndrăzneala să vrei să încerci să crezi în
altceva în afara canoanelor prescrise, în mod precis, vei fi suspectat, arestat, judecat
și chiar expus la a primi pedeapsa cu moartea. Au fost aduși să participe la teroare
prin frică de teroare. Frica a fost, este și va fi necesară ideologiei comuniste, mai

21
mult ca orice alt instrument de tortură… Dacă ar schingiui permanent, puterea lor ar
fi din ce în ce mai slabă. De aceia au socotit necesar ca toț i să participe la puterea
lor prin teama care i -a făcut să le preia ideile. În felul acesta, regimul lor nu mai
reprezintă o simpla poziție izolată de cei pe care -i înfricoșează. Ea ajunge să
reprezinte un mod de a gândi… Mai exact spus, acest regim, cu un instinct diabolic, s –
a priceput că pentru ați mutila sufletul nu mai este obligatoriu să -ți smulgă unghiile,
este de ajuns să te facă să -ți fie frica să spui altceva decât ceia ce este îngăduit. Apoi
încetul cu încetul, au ajuns de bună voie să spună ce ea ce regimului îi plăcea să
audă.. ideea de a fi sincer, curajos, cinstit și drept într -o lume ca a lor, în care doar
ipocrizia este răsplătită, ajunge să para o nebunie și o prostie.” 17
În pofida situației pe care a gasit -o in Transnistria, profesorul Al exianu, nu s -a
schimbat, a rămas la fel de optimist și plin de energie, la fel cum a fost întreaga -i
viată. O deosebită grijă a avut -o față de sistemul de învațământ general,
reorganizându -l după modelul celui din țară, astfel a făcut să redeschidă, chiar din
1941, cursurile Universități din Odesa.

17 http://art -emis.ro/personalitati/976 -profesorul -de-drept -public -gheorghe -alexianu.html

22

1.3.2. IDEEA PRELUĂRI PUTERII DE COMUNIȘTI. ROMÂNIA ȘI
HOLOCAUSTUL

„Evreii din România îi datorează lui Antonescu atât viața, cât și moartea.”
Problema exterminării evreilor în timpul celui de -al doilea război mondial
constituie una dintre cele mai sensibile problem din întreaga istografie contemporană
pentru că fenomenul propriu -zis a avut loc relative recent. Holocaustul este cu
siguranță una d intre cele mai studiate și documentate problem din istografia
contemporană. Holocaustul nu este doar o simplă problemă de restituție a trecutului,
ci și o problemă fundamentală a cunoașterii.18
Primul volum din seria Romanian Civilization Studies (Studiul Civilizației
Românești) aduce în discuție o problemă importantă din istoria României și a Europei
secolului XX, aceea a Holocaustului. Asuprirea populației evreiești din România în
timpul celui de al doilea război mondial este mult discutată în ultimi ani, în special de
la prăbușirea sistemului communist în Europa de Est.
În România post -comunistă, în dezbaterea privind Holocaust ul, în centrul
discuției se afla Mareșalul Ion Antonescu, dictatorul militar al României în perioada
1940 – 1944. Potrivit unora Antonescu a fost apreciat pentru felul curajos în care a
înfruntat agresiunea sovietică, luptând pentru recâștigarea teritorilor românești,
Basarabia și Bucovina de Nord, după ocuparea brut ală de către Uniunea Sovietică î n
iunie 1940. În schimb alții l -au condamnat ca fiind un necruțător dictator antisemit,
resposabil pentru moartea a sute și mii de oameni, în special evrei.
Lucrarea „ Romanian Civilization Studies ” are intenția de expune adevărul
referitor la această problemă, f oarte puțin studiată. Larry Watts, este unul dintre
puținii istorici occidental care se ocupă de studierea regimului Antonescu; și un
important studiu ce pune în discuție problema evreilor din România în timpul celui
de-al doilea Război Mondial, realizat de Sabin Manuilă ș i Wilhelm Filderman, liderul
comunității evreiești din România în timpul perioadei în discuție. Filderman este

18 Coordonatori: Viorel Achim, Constantin Iordachi, România și Trasnistria: Problema Holocaustului ,
Editura Curtea Veche, București, 2004 .

23
considerat un luptător pasionat pentru drepturile poporului evreu, el a apărat drepturile
evreilor români în perioada interbelică și în timpul celui de -al doilea Război Mondial;
acest fapt nu a convenit liderilor comuniști care l -au expulzat din țară.
Referitor la această problemă Wilhelm Filderman spune că regimul
Mareșalului Ion Antonescu a fost acuzat ca fiind subordonat nazismului și Mareșalul
însuși a fost executat ca fascist de agenții Moscovei. Potrivit lui Filderman, adevărul
este că Antonescu este cel care a pus capăt mișcării fasciste în România, oprind
activitățile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 și suprimând toate activitățile politice
ale acestei organizații. Filderman susține că: „teroarea fascist de stradă a fost oprită
în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareșalul a luat măsuri draconice pentru
a face să încetze anarhia fascist ă… și restabilirea ordini în țară”, totodată susține
faptul că Antonescu a făcut mult bine pentru „îndulcirea ” soartei evreilor expuși
persecuțiilor rasial e naziste.19
Deși lucrarea „ Romanian Civilization Studies ”, potrivit lui Wilhelm
Filderman , încercând să evidențieze că Ion Antonescu nu ar fi vinovat de problemele
evreilor, potrivit altor lucrari (alți autori) este evidențiat altceva, drept urmare în
rândurile următoare voi arăta și o altă versiune cu privire la cele întamplate, alt punct
de vedere, a altor istorici.
În iunie – august 1940, prin intermed iul unor legi s imilare legilor germane
autoritățile române i -au înlăturat din servici ul public pe funcționarii evrei, iar e tnicilor
evrei i-au fost interzis ă excercitarea oricăror funcții publice, fiind excluși nu numai
din aparatul funcționarilor public i, din armată și din magistratură, ci și din societățile
comerciale, din echipele sportive etc. , totodată li s -a interzis cumpărarea de imobile;
de asemenea au fost interzise căsătoriile etnicilor români cu etnici evrei, iar cele deja
exist ente au fost dec larate nule. Pe deasupra în octombrie 1940 bunurile funciare ale
evreilor au fost naționalizate.
Chiar și după înlăturarea de la putere a Gărzii de Fier, regimul Antonescu, aliat
al Germaniei naziste, a continuat politica de asuprire și masacrare a evreilo r, mai ales
în teritoriile estice. Numărul morților în discuție, însă și cea mai mică estimare atinge
un număr de 250.000 de evrei în regiunile estice, în timp ce 120.000 dintre evreii din

19 Sabin Manuilă, Wilhelm Filderman, Populația evreiască din România în timpul celui de -al doilea
Război Mondial , Fundați a Culturală Română, Iași, 1994

24
Transilvania au fost omorâți de autoritățile maghiare. Atrocitățile au început în luna
iunie 1941 prin masacrul de la Iași. În așa -numitele trenuri ale morții au fost uciși
aproximativ 4.400 de evrei.20 În conformitate cu raportul oficial al Comisiei
Internaționale privind Studierea Holocaustului în România: „În trenul mor ții care a
plecat din Iași către Călărași, în sudul României, care transporta probabil până la
5.000 de evrei, doar 1.011 au ajuns la destinație în viață după șapte zile. (Poliția
română a numărat 1.258 de trupuri, dar sute de cadavre fuseseră aruncate din tren
pe drum, la Mircești, Roman, Săbăoani și Inotești). Trenul morții către Podu Iloaiei
(la 15 km de Iași) îmbarcase aproape 2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700
au mai coborât în viață. În raportul oficial, autoritățile române au declarat că 1.900
de evrei s -au urcat în tren și „doar” 1.194 au murit“ .21 Trupele române care au
ocupat orașul Odessa s -au făcut responsabile de masacrele de la Odesa, în timpul
cărora peste 100.000 de evrei au fost împușcați în toamna anului 1941.
După căderea Odess ei, la 17 octombrie 1941, potrivit unui document german
este menționat faptul că Mareșalul Antonescu ordonase concentrarea și exterminarea a
110.000 de evrei din Basarabia și Bucovina în două păduri, lângă Bu g. Acest
document și diferite o rdine emise de că tre Antonescu și Guvernul Român în
Transnistria de -a lungul lunilor care au urmat, confirmă faptul că Antonescu însuși a
fost cel care a plănuit concentrarea și exterminarea maselor de evrei.22 Antonescu a
fost cel care a dat ordinele de deportare a evreiilor, astfel la sfârșitul lui august,
Conduc ătorul a trimis personal ordinele privind trimiterea deportațților la Bug
generalului Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, și profesorului Alexianu,
guvernatorul Trasnistriei. La sfârșitul lui decembrie Antonescu i -a mustrat pe cei doi,
Voiculescu și Alexianu, deoarece nu a executat ordinele in timpul stabilit de el;
„Slăbiciuni din toate părțile, și din parte dumnitale, Voiculescu, pentru că dumneata
știai ca am precizat această chestiune. Am precizat -o încă din luna august. Este
adevărat? … V-am prevenit, și pe dumneata, și pe Ale xianu, că intenția mea este sa -i
duc pe evrei la Bug…. V -am spus să vă organizați pentru ca execuțiunea să fie
perfecta. E xecuția a început in noiembrie…”

20 http://www.faz.net/ , Muzeul Evreilor din România , joi 24 ianuarie 2005
21 https://razboiulmondial2.wordpress.com/about/
22 Extras din documentul: Der Prozes gegen die Hauptkriegsverbrecher vor dem Internationalen
Militargerichtshof Nurnberg, Nurnberg, 1949, Bd. XXXI. S. 183 – 184.

25
Planul românesc de a se debarasa de evreii din Basarabia și Bucovina
ducându -i în est, și apoi măcelărindu -i cu ajutorul naziștilor, nu a avut success, din
cauza lipsei de cooperare din partea autorităților militare de o cupație germană din
Ucraina. Ne reușind să ducă planul la bun sfârșit, exterminarea celor 110.000 de evreii,
noul plan cerea exterminarea tuturor evreilor locali din Trasnistria de sud și Odessa.
Această operațiune a transformat județul Golta și împrejurimi le lui într -un „Regat al
Morții ”.
Asediul Odessei a început imediat după cădere orașului, la 18 august 1941.
Antonescu a insistat ca armata română să captureze Odessa fără intervenția armatei
germane, crezând ca asediul v -a fi usor; drept urmare nu a fost ușor, fiind un eșec.
Guvernatorul Trasnistriei, profesorul Alexianu, a relatat în timpul
interogatoriului din 1946 că atunci când deportații au fost aduși din Basarabia și
Bucovina, „ordinul era să nu -i lăsăm în Trasnistria, ci să -i predăm germanilor la
Bug”. Alexianu susține că germanii au fost cei care au exterminat evreii; armata
română nefiind implicată în aceste acț iuni de exterminare, iar responsabilitatea sa s -a
încheiat cu aducerea evreilor, să le înlesnească hrana și transp ortul lor pe drumul
înspre Bug.23
Potrivit site -ul „România Liberă ”, în urma unui interviu acordat de Mihail
Zaslavski, una dintre victimele asediului Armatei Române asupra Odessei, reiese
fapul că între octombrie 1941 și martie 1942, românii au ucis oameni nevinovați,
civili și evrei în special. Cu aju torul expertului Ottmar Trașcă, cercetător la Institutul
de Istorie " George Barițiu " din Cluj, în lucrarea s -a "ocuparea orașului Odessa de
către Armata Română și măsurile adoptate față de populația evreiască, octombrie
1941 – martie 1942" , evidențiază faptul că vor fi scoși de acolo (Odessa) toți străinii,
iar țăranilor români li se va da pământ în acea zonă, în timp ce evreii de aici urmau să
fie duși în lagăre.
În zilele de 22 – 24 octombrie 1941, militar ii români au ucis între 25.000 –
34.000 de evrei din orașul Odes a, împușcați, spânzurați, explot ați, sau arși de vii, alț ii

23 Jean Ancel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998, paginile 125 – 134.

26
aproximativ 45.000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare
Bogdanovca, unde au fost uciși , aproximativ două luni mai târzi u.24
La două zile după ce cucerește Odessa, administrația românească decide
înființarea unui ghetou în penitenciarul orașului; în ziua respective sunt arestați 1. 726
de evrei, numărul lor crescând î n zilele următoare. Ca urmare a acestei tensiuni între
trupele de ocupație și populația civilă la 22 octombrie 1941 este aruncată în aer
clădirea Comandamentului militar român. În urma acestui eveniment Mareșalul Ion
Antonescu emite un ordin prin care spune: „să se ia măsuri drastice de represali” .
Prin această f rază Antonescu a ordonat ca pentru fiecare ofițer român sau german
uciși în atentat să fie executați câte 200 de civili, iar pentru fiecare soldat român sau
german uciși să fie executați câte 100 de civili. Odessa a devenit în scurt timp un oraș
al spânzur aților. În studiul său, Ottmar Trașcă, arată că guvernatorul Transnistriei,
Gheorghe Alexianu , a permis femeilor și copiilor să se întoarcă în Odessa, iar bărbații
să fie duși în închisoarea orașului. Acest lucru scoate în evidență bunătatea și faptul că
el, Gheorghe Alexianu, nu era in totalitate de accord cu cele întâmplate. Apoi
administrația românească decide, la 28 decembrie 1941, ca toți e vreii din Odessa să
fie evacuați . În lagărele din Transnistria au murit între 150.000 și 210.000 de evrei .
„Ne place sau nu, faptele de la Odessa nu pot fi trecute sub tăcere. Rolul
Armatei Române, mult timp negat, este clar, la toate eșaloanele. Există documente în
acest sens. O națiune modernă și responsabilă își asumă t recutul său, cu bune si cu
rele” , arată ist oricul Ottmar Trașcă în studiul său .25
Încheind această parte subliniez faptul că, comunismul trebuie condamnat, în
primul rând pentru regimul dictactorial ce îi este propriu și care a călcat în picioare
toate drepturile omului, dar și drepturile popoarelor , făcând zeci de milioane de
victim. În al doilea rând, comunismul ar trebui condamnat și pentru urmările sale, în
care divizarea societății, pervertirea caracterelor, dubla gândire, r ăsturnarea valorilor
și dispreț ul pentru cele sfinte au urmări grave pentru societate.26

24 http://anticapitalism2.blogspot.ro/2014/09/masacrul -de-la-odessa.html
25http://www.romanialibera.ro/aldine/history/odessa -1941 –onoarea -patata –a-armatei -romane –articol –
integral –243170
26 Serban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina
166.

27

1.3.3. EVREII DUPĂ HOLOCAUST

Istoria are, desigur, nuanțele ei, există și critica sau negarea holocaustului, dar
în sine, este foarte clar ce s -a întamplat în acest caz, cum s -a întamplat și când s -a
întamplat.27
Potrivit declarațiilor celor ce au supraviețuit acestei perioade , numită
holocaust, constat faptul că românii i -au lăsat pe oameni să moară fără un acoperiș
deasupra capului, fără lemne de foc, fără haine de iarnă, au fost goniți pe timp de vară ,
oamenii e rau obligați să presteze o muncă z ilnică grea, dar nu câștigau bani nicăieri,
mureau zilnic, cu sutele.
Din Transnistria există mărturii directe, care descriu oroarea trăită la timpul
prezent și în mod nemijlocit, supraviețuitorii relatând imensele suferin țele îndurate în
lagărele de concentrare. Istoricul Serghei Osaciuk a descoperit în arhiva orașului
Cernăuți 213 scrisori, care au fost scrise la sfârșitul anului 1941 de către deținuții din
lagărele transnistrene, scoase ilegal din lagăre de către curieri , însă acestea fiind
interceptate de către autoritățile române. Au fost mai întâi arhivate, iar mai apoi date
uitării. Într-un fragment dintr -o scrisoare , denumită numărul 22, o femeie cere hrană
pentru a putea supravieț ui ea si rudele ei, fiindu -i teamă că nu vor mai supraviețui
pentru mult timp: „Vă rog, dacă nu vă e cu putință să ne trimiteți repede bani și
alimente vom muri de foame…Nu putem rămâne nici aici. Suntem goniți din sat și
cine știe dacă nu ne vor jefui țăr anii… Jörg și Ilse nu mai au nici un pic de vlagă. Zac
cât e ziua de lungă pe podea și flămânzesc și tremură de frig. Dacă vreți să ne mai
vedeți vreodată, trimiteți -ne ajutor imediat. Mela”.28
Analizând lucrarea lui Andrei Pippidi, „ Holocaustul Evreilor R omâni. Din
mărturisirile supraviețuitorilor ” în următoarele rânduri voi relata o parte din
povestirile supraviețuitorilor holocaustului.

27 Șerban Alexianu , File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina
151.
28 http://www.dw.de/holocaustul -uitat-genocidul -din-transnistria/a -17389769

28
Între anii 1941 – 1942. 125.00 de evrei (după spusele lui Andrei Pippidi, în
lucrarea sa) au fost deportați în Trasni stria, de unde cei mai mulți nu s -au mai întors
niciodată. Câțiva au supraviețuit însă, și pot mărturisi despre această tragedie istorică.
Povestind ceea ce au îndurat, supraviețuitorii întreg esc imaginea pe care cititorii ș i-o
pot forma despre suferința o menească, despre lașitate, dar și despre curajul și mila
arătată de cei sub ochii cărora se comiteau aceste crime, despre un război purtat contra
unor civili fără apărare numai din cauza originii lor.
Prin urmare , în cele ce urmează voi relata pe scurt două dintre mărturisirile
făcute de supraviețuitorii holocaustului , mărturi făcute în urma interviurilor făcute de
către Andrei Pippidi.
Pentru început am ales să analizez interviul a cordat de către Bertha Vextler.
Aceasta spune că de unde vine ea, Banila, județul Strojineț, era o comunitate mare de
evrei, iar pe vremea aceea, înainte de începerea haosului avea o viată liniștită , era doar
o copiă a de 6 ani . Însă o data cu intrarea trupelor rusești în localitate situa ția evreilor
s-a înrăutățit , femeile și bărbații au fost duși în cimitir și puși să sape gropi ca mai
apoi fiind înpușcați; iar după aceste întâmplări restul fiind trimiși în lagărele din
Trasnistria . Aceasta povestește faptul că mama sa a murit de tifos, crede, imediat după
ce au fost cazați la Moghilev, în niște case rămase pustii după evacuarea evreilor
localnici. După moartea mamei sale a fost despărțită de fratele ei, fiind trimiși fiecare
in diferite lagăre, de fete, și de băieți , la scurt timp și fratele ei a murit, din cauza
foametei . În locul unde se afla ea, povestește că, era o foamete cumplită, „se murea de
foamete , de frig, de boli…” In lagarul din Trasnistria a stat pâna spre sfârșitul anului
1943 , apoi a fost dusă în Fălticeni, la orfelinat , urmând ca mai apoi să ajungă să
locuiască la unchiul său din Fălticeni. Constat faputl că deși avea o vârsă frgedă, 6
ani, a reușit să faca față acel ei perioade triste, în care a rămas practic singură în acel
lagăr, fără familie. Înterviu acordat in iuli e 2002.
Un al doi -lea caz pe care il voi relata este acela a lui Bianca Idel, din Iași.
Aceasta povestește faptul că în cara anului 1940, la vârsta de 3 ani și jumătate, a
plecat împreună cu mama sa la Cernăuți pentru a scăpa de persecuțile fasciste. În 19 41
se alfa la Cernăuți, acolo începând prgoana împotriva evreilor. Au fost nevoiți să
poarte steaua galbenă (sau cunoscută sub denumirea de Steaua lui David – „folosită

29
ca simbol al evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor” ).29 Aflate
intr-un ghetou au suferit foame și frig, apoi spune a că: „După o lună de zile de
ghetou am fost băgați în vagoanele morții, închise, fără aer, lumină, apă și deportați
în Trasnistria ca vitele”, apoi au ajuns în lagărul din M oghilev, unde au fost bătuți de
soldați și amenințați. De la Moghilev au fost deport ați la Tropova, un lagăr situat într-
un sat din Ucraina; acolo trăind sub spectrul morții: „lente exterminări prin foamete,
bătaie, goniți din loc în loc, desculți prin zăpadă…”, de asemenea spu ne că odată
niște soldați români au scos toți evreii din lagăr, pentru ai împușca, însă au fost salvați
de trupele germane. Acei nemți purtandu -se frumos cu ei, ducându -le alimente. Apoi,
mai târziu au fost eliberați de către nemți, ajungând la Cernăuți.
Bianca Idel își amintește că în lagărul din Mogh ilev a învățat sa citească și să
scrie, de asemenea povestește si faptul că pentru a nu muri de foame, noaptea mai
fugue pe lângă jandarmi, vindeau haine sau alte lucruri, astfel faceau rost de coji de
cartof i pentru a se hrăni. În mintea ei, în acea vreme, se învârtea o întrebare, nu
înteleggea de ce evreii se lăsau duși ca vitele, nu se împotriveau deloc acestei teror ii.
Depășind această perioadă Bianca Idel a reușit să -și întemeieze o famile, să aibă două
fete; însă își amintește cu tristețe toată perioada aceia în care a suferit, înă are și
amintiri placate, chiar dacă e greu s ă acumulezi astfel de amintiri î ntr-o astfel de
perioada, cea a holocaustului. Interviu acordat în decembrie 2002 .30
În urma interviurilor luate de Andrei Pippidi, incluse în lucrarea „ Holocaustul
Evreilor români. Din mărturisirile supraviețuitorilor ”, constat faptul că evreii au fost
deportați dintr -un loc în altul, aceștia neîmpotrivându -se, fiind duși in lagare, apoi în
ghetouri, sau invers, încă de mici copiii, învățand astfel de mici ce înseamnă foamea,
războiul, frica, singurătatea și moartea.

29 http://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David
30 Andrei Pippidi, Holocaustul Evreilor Români. Din mărturisirile supra viețuitorilor , Editura Polirom,
București, 2004.

30

CAPITOLUL 2. CADRUL PROCESUAL ÎN PROCESUL LUI
GHEORGHE ALEXIANU

2.1. CAPETELE DE ACUZARE ÎN PROCESUL LUI GHEORGHE
ALEXIANU

Gheorghe Alexianu a fost profe sor în drept, profesor de liceu, conferențiar
universitar, și a deținut funcția de Guvernator al Trasnistriei în perioada 19 august
1941 – 1944; aceasta a fost ultima funcție deținută de el. Apoi, în anul 1946 a fost
inculpat și condamnat pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime
împotriva umanității; a fost condamnat la moarte de către Tribunalul Poporului din
București, condamnare reconfirmată la recursurile din anii 2006 si 2008, intentate de
către fiu l său, Șerban Alexianu, fiind executat la 1 iunie 1946 prin împușcare.
Alexianu rămâne în istorie prin faptul că timp de aproape doi ani și jumătate a
reușit să administreze un teritoriu de aproape 40.000 km pătrați, respectiv
Transnistria, teritoriul dint re Nistru si Bug, un teritoriu cât Moldova de azi. Ghoerghe
Alexianu a fost numit în această funcție de mareșalul Ion Antonescu, când s -a decis
declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Istoria consemnează că în calitate
de reprezentant al Guvernu lui, Alexianu a ordonat masacrul din noiembrie 1941
asupra evreilor.31
Procesul politic și nici decum judiciar înscenat Mareșalului Ion Antonescu și
colaboratorilor săi, s -a desfășurat în luna aprilie – mai 1946, în condițiile deosebite în
care se afla Româ nia la sfârșitul celui de -al doilea război m ondial. Era perioada în
care se bucura de mare publicitate judecarea criminalilor de război fie de către
tribunalele international, fie de către tribunalele naționale. Noțiunea de crimă de
război nu avea o defini șie clară și unitară, printr -o legislație anterioară războiului;
această situație a permis definirea crimei de război de către tările învingătoare, în

31Borcea Ștefan, Ziarul Adevărul , 12 mai 2015.

31
funcție de interesele forțelor politice alfalte la putere. Potrivit site -ului Wikipedia:
„Crima de război este fapta de încălcare a legilor războiului din timpul unui conflict
armat, care cade sub incidența dreptului internațional. Încălcarea legilor războiului
poate fi făcută de o persoană sau un grup, de militari sau civili. Orice violare a
legilor războiul ui în conflictele militare dintre state sunt considerate crime de război,
pe când violările legilor războiului în cadrul conflictelor interne cad sub incidența
deptului national .”32 Însă din punctual meu de vedere justiția pe care o face
învingătorul, nu po ate fi dreaptă sau inparțială.
Potrivit lui Șerban Alexianu , fiul lui Gheorghe Alexianu, s a urmărit ca prin
acest proce s să se dea satisfacție deplină sovieticilor, ai căror conducători nu -i puteau
ierta pe cei care au luptat împotriva lor, chiar dacă au f ăcut-o în virtutea dreptului
sacru al apărării integrității teritoriale ale țării. În al doilea rând, prin procesele
intentate împotriva tuturor celor care au luptat contra bolșevismului sau aveau alte
concepții politice, noile forte au urmărit și realizat monopolizarea puterii în țară în
favoarea comunismului și lichidarea tuturor celor care se opuneau sau s -ar fi putut
opune.
Spiritual democratic de înțelegere a relațiilor international a fost înlocuit de
noile doctrine politice de dominație, în care dreptul celui mai puternic, dreptul
pumnului, constituia metoda de intimidare a câtorva mari puteri, amenințând liniștea
și independent României și a celorlalte popoare din aproape întreaga Europă și chiar a
planetei.
Șerban Alexianu mai menți onează de ase menea, în cartea s a, că în România
listele criminalilor de război au fost întocmite de Comisia Aliată de Control
(sovietică). Nu a existat nici un caz, în care o persoană trecută pe aceste liste, să fi fost
achitată de așa numitul Tribunal al Poporului.
Constat faptul că, din spusele lui Șerban Alexianu și a altor ziare (site -uri),
despre acest process, ca și despre alte mari procese din acele vremuri, opinia publică
nu a știut decât ce s -a scris în presa noilor forte politice de ocupație după placul lor.
Tocmai de aceea in rândurile următoare voi arăta ce conține dosarul acestui proce s și
ce posibilități ne oferă pentru cunoașterea adevărului.

32 https://ro.wikipedia.org/wiki/Crim%C4%83_de_r%C4%83zboi

32
Cea mai gravă crimă de război și de trădare a intereselor poporului roman a
fost considerat războiul antisovietic, fără a se face nici o referire la faptul că în vara
anului 194 0 Uniunea Sovietică devenită agre sor, a pus stăpâniere în mod abuziv pe o
importantă parte din teritoriul României.
„Un act de acuzare, ori cât de bine ar fi ticluit, nu constituie o probă în
justiție!” , declară fiul lui Gheorghe Alexianu. Este redată stenograma interogatoriului
luat acuzatului Gheorghe Alexianu, urmată de stenograma rechizitoriului susținută de
acuzatorii publici. Rechizitoriul redă și detaliază actul de acuzare și nu poate fi
apreciat decât ca un discurs politic deoarece el nu probează nici un fel vinovăția
acuzatului. Sentința de condamnare data, trebuie să constituie o sinteză a dosarului, în
care trebuiai prezentate faptele, probele din care ele rezultă, argumentarea respin gerii
unor probe și susținerii ale apărării, analiza textelor de lege ce urmează a fi aplicate și
demonstrarea că faptele reținute se încadrează în articolele de lege invocate și altele.
Sentința pronunțată în această cauză este de fapt o caricature, orică rui jurist de
meserie, i -ar fi fost rușine să publice o asemenea hotărâre judecătorească; consideră
Serban Alexianu. În modul lui de abordare a acestui subiect constat o doza mare de
subiectivism, însă nu neg factul că nu ar avea dreptate în anumite puncte de vedere.
Analizând modul de prezentare a procesului mareșalului Ion Antonescu, și a
colaboratorilor săi, aceasta nu oferă din punct de vedere juridic, posibilitatea
cunoașterii adevărului și formulării unei convingeri cu privire la vinovăția sau
nevinov ăția penală a persoanelor în cauză. Evenimentele istorice au fost prezentate și
interpretate în mod denaturant, prin prisma nu a intereselor poporului roman și a
adevărului istoric, ci cea a intereselor unei puteri străine și a exponenși lor acesteia din
țara noastră. Î n acest proces au fost audiați 32 rocestori despre ale căror dispoziții nu
se vorbește nimic. Probele scrise, în prinicipal stenogramele ale ședințelor Consililor
de Miniștri, au fost prezentate fragmentate, iar interpretarea data nu corespun de
adevărului. Nu au fost analizate sau discutate pledoariile apărătorilor, apărările
formulate de acuzați și nici memoriile depuse de aceștia după dezbateri. Solicitarea
dreptului de a depune aceste memorii, a fost motivate prin aceea că în timpul
dezbat erilor judiciare, acuzații nu au avut posibilitatea să se apere în mod
corespunzător; „Unele probe care nu conveneau acuzării, nu au fost prezentate! În
aceste condiții nu putem vorbi despre adevăr!”

33
Potrivit generalului -maior de justișie militară Ioan D an, în lucrarea de
puternică analiză a Procesului Mareșalului Ion Antonescu, convingerea s -a a fost că
opiniei publice nu i s -a oferit posibilitatea cunoașteri realității în legătură cu acest
process; de aceiași părere fiind și Șerban Alexianu, așa cum am menționat mai sus;
dobandind -o după ce a examinat piesele dosarului acestei cause deosebit de important,
dosar care conține câteva zeci de volume.
Examinând în continuare, Ioan Dan, piesele dosarului a intenționat să facă o
prezentare numai a procesului prin prisma unei analize strict juridice, obiective ale
legalității ori nelegalității măsurilor și hotărârilor adoptate în cursul acelui process
istoric. Ca jurist, spune el, s -a straduit să păstreze o atitudine pe cât posibil neutră,
neinfluențată de sentimente și a dorit să lase celor care vor a junge să cerceteze acest
proces posibilitatea să aprecieze singuri faptele; însă nu a reușit să evite unele
concluzii cu caracter juridic, însă spune el, fiind proprile opinii personale, spunând
astfel: „Singura în măsură și în drept să se pronunțe prin hotărâri cu putere de lege,
este Justiția, ca instituție și nutresc speranța că o va face.”33
Înainte de a evi denția motivele pentru care a fost conda mnat Gheorghe
Alexianu, în rândurile următoare, voi face o retrospectivă în ceia ce privește
activitatea anterioară a lui Alexianu. Astfel: Gheorghe Alexianu n -a făcut niciodată
parte dintr -un partid politic; fiind p rofesor de Universitate și membru fondator al
Institutului de Științe Administrative, el ia parte la redactarea tuturor legilor de
administrație locală de la 1929 înainte. În anul 1938 lucrând la legea administrativă
este numit la propunerea lui Armand Căl inescu , rezident regal al Bucovinei, unde este
nevoit să pună capăt mișcării legionare și este condamnat la moarte de Tribunalul
secret legionar. La venirea la putere a legionarilor în 1940, este suspendat de la
catedră și trimis apoi în fața comisiei etni ce de judecată a membrilor corpului
universitar care propune utilizarea în învățământ, fără a mai putea preda cursuri și
totodată este zilnic urmărit și amenințat. Apoi la 30 noiembrie 1940 este anunțat
telefonic să se prezinte la legiune spre a fi judecat , însă acesta preferă să -și ia singur
viața, dar glonțul s -a oprit în plămâni și după șase luni de chinuri reușește să se
salveze.

33 Serban Alexianu , File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, paginile
180 – 183.

34
În iunie 1941 este chemat la Președenție de Mihai Antonescu, pentru ca în
calitate de specialist să ia parte la redactarea unei noi legi administrative. O lună mai
târziu, în iulie 1941, după reintrarea noastră în Bucovina este trimis la Cernăuți, spre a
organiza administrația după noile principii, dar după două zile, nesatisfăcând cererea
lui Rioșeanu de a preda 400 de evreii germanilor, spre a -i executa, este rechemat
telefonic la București. La 19 august, același an, recomandat General ului Antonescu de
Ion Marinescu, care nici nu -l cunoștea, este numit Guvernator al Trasnistriei.
La 23 august, este arestat în lotul mareșalul ui Ion Antonescu și dus la
Moscova și apoi la Ode ssa, unde este judecat pentru crime de război și fiind găsit
nevinovat. Ulterior este predat autorităților române și judecat de Tribunalul Poporului
pentru aceiași fapte, crime de război, la care se mai adau gă crime împotriva păcii și
crime împotriva umanității. După o acțiune similară de proces, este condamnat la
moarte de către Tribunalul Poporului din București și executat pe 1 iunie 1946,
împreună cu mareșalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu și gene ralul C onstantin Piki
Vasiliu.
Din cuprinsul actului de acuzare se constată că Gheorghe Alexianu este acuzat
de următoarele fapte prevăzute și pedepsite de Legea 312/ 1945 – Legea pentru
urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi.
Acuzările aduse lui Ghiorghe Alexianu potrivit acestei legi sunt:
 Ar fi sprijinit regimul Antonescu;
 Ar fi instituit munca obligatorie, care în realitate constituia un mijlocde
exterminare;
 Ar fi organizat deportarea evreilor în scop de exterminar e;
 Ar fi instituit instanțe de judecată în scop de represiune;
 Ar fi participat la organizarea masacrelor din Odessa;
 Ar fi organizat jafurile în Trasnistria;
 S-ar fi pus în slujba hitlerismului;
 Ar fi participat la pregătirea și continuarea războiului;
 Ar fi unealta Consiliului de Patronaj.34

34 Miron Eliade, Memoriu depus în apărarea acuzatului Gheorghe Alexianu , Arhiva C.N.S.A.S.,
volumul 4, filele 211 – 213.

35
În rândurile următoare voi enumera alte nouă capet e de acuzare formulate la
proce s împotriva lui Alexianu și voi arăta care au fost soluțile pronunțate de către
Tribunalul Poporului din București cu referire la aceste acuzați. Capetele de acuzare
formulate sunt următoarele:
 A militat pentru desăvârșirea intrării trupelor germane pe teritoriul țării,
prin participarea sa la Consiliul de Miniștri, începând cu data de 7 iulie
1941 pânăla 26 ianuarie 1944. Soluția pronunțată cu referire la această
acuzatie este următoarea: detenți e grea pe viață și 10 ani degradare civică;
 Organizarea de munci excesive, deplasări și transporturi de personae în
scopul exterminării acestora. Soluția data este: pedeapsa cu moartea și 1 0
ani interdicție corecțională;
 Însușirea de bunuri private din Trasnistria. Soluția data de tribunal este
următoarea: muncă zilnică pe viață și 10 ani degradare civică;
 Participarea la declanșarea războiului împotriva URSS, și sprijinirea
continuării răzb oiului împotriva URSS și Națiunilor Unite. Pentru această
îndrăzneală de a sprijini ră zboiul antisovietic, i s-a aplicat pedeapsa cu
moartea și 10 ani de degradare civică, sub denumi rea de crimă de
dezastrul țării;
 Ordonarea represaliilor împotriva populației civile de la Odessa din
toamna anului 1941. Soluția a fost, pedeapsa cu moartea și 10 ani de
degradare civică;
 Realizarea de avere în mod ilicit datorită participării sale în guvernul
Antonescu, în calitatea sa de guvernator al Trasnistriei. Tri bunalul
Poporului consideră că și acest fapt constituie un element al crimei de
dezastrul țări, prevăzută de articolul 2 aliniatul 1 din Legea 312 și
sancț ionată de articolul 3 aliniatul 3 din aceiași lege, texte pe care
deasemenea tribunalul le aplică în cauză și care au fost enunțate în ședință
publică . Pentru această crimă s -a aplicat muncă zilnică pe viață și 10 ani
de degradare civică;
 Organizarea de ghetouri, lagăre de internare și deportări din motive de
persecuție politică și rasială. S -a pronunțat soluția de detenți e grea pe viață
și 10 ani de degradare civică;

36
 Ordonarea de măsuri nedrepte de concepție hitleristă și rasială. Precum în
cazul anterior s -a pronunțat solușia de detenție grea pe viață și 10 ani de
degradare civică;
 Aservirea vieții econo mice a țării în interesul Germaniei hitleriste pentru
sprijinirea războiului împotriva U .R.S.S. Soluția dată este cea de detenție
grea pe viață și 10 ani de degradare civică;
Pentru capetele de acuzare enumerate mai sus, Tribunalul Poporului din
București, a găsit și soluțile potrivite, individual fiecărei acuzați. Insă Tribunalul
Poporului din București îl achită pe Ghiorghe Alexianu pentru următoarele capete de
acuzare:
 Nerespectarea regulilor international cu privire la ducerea războiului;
 Supunerea la u n tratament inuman a prizionerilor de război;
 Crima prezăzută de articolul 2 litera e din Legea 312/ 194535 – Legea
pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de
crime de ră zboi. Litera E a articolului 2 din Legea 312/ 1945 spun e
următoarele: „Au ordonat sau săvarșit represiuni colective sau
individuale în scop de persecuție politică sau din motive rasiale asupra
populației civile.”36
Văzând aceste trei achitări, s -ar putea crede că judecătorii au apreciat ca
suficiente pentru un administrator al Transnistriei, trei pedepse cu moartea, patru
pedepse cu detenție grea pe viață și două pede pse cu muncă zilnică pe viață s au pur și
simplu s -ar putea crede că totuși tribunalul a judecat din moment ce din cele 12 capete
de acuzare susțin ute, nu a pronunțat condamnarea decât pentru 9 din ele. Îmi
întemeiez această afirmație pe împrejurarea că așa cum s -au pronunțat celelalte nouă
condamnări, una mai neîntemeiată ca alta, mai puteau fi pronunțate, în condițiile
respective , încă tot atâtea c ă tot nu trebuiai dovedite așa cum s -a întâmplat ci numai
afirmate.
S-a scăpat din vedere, însă, faptul că argumentele invocate la pronunțarea
celor trei achitări sunt valabile și pentru multe din condamnările pronunțate. Este

35 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Alexianu
36 Lege 312/1945 – Legea pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime
de război, Apărută în Monitorul Oficial Nr. 95 din 25 Aprilie 1945.

37
vorba, în primul rând, de li psa de dovezi, apoi se recunoaște că în condiții de război a
pune pe cineva să muncească, nu înseamna o crimă și cu atât mai puțin exterminare,
uitându -se că se se afirmase cu puțin timp înainte că obligarea populației apte de
muncă, să muncească este o cr imă. S -a recunoascut și faptul că nu se poate pronunța
condamnarea unei personae pentru unele dintre măsuri pe care nu le -a luat el și nici nu
avea competența să le ia. 37
În baza cereri de revizuire intentată de fiul său, la data de 5 decembrie 2006,
Curtea de Apel București l -a achitat partial pe Gheorghe Alexianu de culpa privind
participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice, însă celelalte
condamnări menținându -se, inclusive pedeapsa capital ă.
În urma recursului formulat de Parchet împotriva acestei achitări parțiale,
procesul a fost rejudecat, iar la 6 mai 2008, judecă torii Înaltei Curți de Casație ș i
Justiție au respins definitiv cererea de reviziuire a sentinței din 1946. 38
Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Trasnistriei, a fost condamnat de
către Tribunalul Poporului din București de trei ori la pedeapsa cu moartea, de patru
ori la detenție grea pe viață, de opt ori la 10 ani de degradare civică, de două ori la
mucă zilnică pe viață si o singură dată la 10 ani de interdicție corecțională.
Aceste au fost motivele pentru care Tribunalul Poporului, a găsit că este
necesar ca și Gheorghe Alexianu să fie condamnat la moarte.

37 Serban Alexianu , File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina
199.
38 Articol din Cotidianul Ziua, Despre Achitarea partială a lui Ion Antonescu .

38

2.2. CAPETELE DE APĂRARE ÎN PROCESUL LUI ALEXIANU. DE
CE NU EXISTĂ O HOTĂRÂRE DE LA ODESSA?

Mareșalul Ion Antonescu , împreună cu colaborarori săi, au fost readuși în țară
la o dată apropiată de cea a procesului, însă întocmirea Actului de Acuzare a început
din februarie 1945, ca urmare a jurnalelor Consiliului de Miniștri nr. 188 și 189,
publicate în Monit orul Oficial nr. 38 din 16 februarie 1945.
Pe baza unor documente de instrucție făcută la arestarea viitorilor acuzați,
cronologia procesului se poate reconstrui astfel: la începutul luni aprilie, arestații
aflați în Uniunea Sovietică, au fost aduși în ța ră. Lui Gheorghe Alexianu i s -a adus la
cunoștință actul de acuzare în ziua de 3 mai și a fost anchetat în zilele de 14 și 19
aprilie, iar președintele Tribunalului a fixat primul termen de judecată pentru luni, 6
mai 1946; urmând parcurgerea cercetării ju decătorești, respectiv la interogarea
acuzațiilor și la audierea martorilor acuzării și ai apărării, fază considerată încheiată la
11 mai 1946. În acea perioadă fiind interogați cei 16 acuzați prezenți în stare de arest
și 57 de martori.
Ținând seama că î n această perioadă, interogatoriul mareșalului a durat o zi și
jumătate, a lui Mihai Antonescu o zi, iar a martorilor Maniu și Brăteanu tot o zi și
jumătate, rezultă că pentru restul de 15 acuzați și 55 de martori au mai rămas doar
două zile de audieri. Pr actic, inculpații au fost lipsiți de posibilitatea de a răspunde în
mod complet la multiplele acuzații ce li s -au adus și care privea o activitate
desfășurată pe parcursul a patru ani, însă pentru Gheorghe Alexianu doar doi ani și
jumătate. De recunoscut e ste faptul că în această încheiere de ședință s -a spus un mare
adevăr prn constatare, potrivit căreia sunt suficiente elemente, pentru ca Tribunalul să –
și facă convingerea asupra faptelor. Într -adevăr, din dispozițile celor 57 de martori
audiați nu rezultă săvârșirea niciu uneia din infracțiunile, pentru care erau judecați cei
în cauză, dinpotrivă toți martorii, indiferent că au fost propuși de acuzare sau apărare,
au făcut depoziții în favoarea acuzațiilor.
Un fapt deosebit de semnificativ, constatat de Șe rban Alexianu în lucrarea sa,
este acela că un mare număr de martori evrei, nu dinaceia care ocupau funcții

39
importante în regimul comunist, fără excepție ceilalți, dând dovadă de o deosebită
corectitudine, au făcut multe referiri favorabile acuzaților, car e înlătură cu desăvârșire
posibilitatea de a aprecia guvernarea mareșalului Ion Antonescu ca fiind fascistă sau
antisemistă.
Documentele aflate în dosarul penal, cu redau cu fidelitate, în detaliu modul în
care s -a desfășurat procesul. Sentința pronunțată nu a ținut seama nici de declarațile
inculpaților, nici de depozițile martorilor, și cu atât mai puțin, de memorile detaliate
depuse în apărare. Există posibilitatea ca o hotărâre judecătorească, legală, să nu țină
seama de apărările inculpațilo r, dar este obliga tor ca aceasta să fie examinate și
înlăturate motivate, cu probe certe de vinovăție. Hotărârea Tribunalului Poporului,
pronunțată în această cauză, a ignorant pur și simplu toate apărările formulate de
acuzați.
Tribunalul Poporului a găs it nenumărate capete de acuzare și în legătură cu
administrarea Trasnistriei, pronunțând chiar condamnarea la moarte a lui Gheorghe
Alexianu, căruia nu i se poate reproșa (astfel cum am arătat pe parcursul temelor
abordate în lucrare) decât că a administra t în condiții foar te bune, un teritoriu
sovietic.39
În cele ce urmează am să arăt care a fost apărarea lui Gheorghe Alexianu în
urma acuzațiilor aduse, pentru care a fost condamnat la moarte de către Tribunalul
Poporului din București, acuzații abordate în tema „Capetele de acuzare în procesul
lui Gheorghe Alexianu” .
Așadar , apărarea lui Gheorghe A lexianu este următoarea:
 În ceia ce privește acuzarea că ar fi fost un sprijinitor al regimului
Antonescu actul de acuzare prevede că Gheorghe Alexianu „a fost un fidel
colaborator și executor al ordinelor stăpânului său Ion Antonescu” . În această
privință se arată faptul că Gheorghe Alexianu nu a fost un fidel colaborator al
regimului Antonescu, ci pur și simplu un înalt funcționar, care a executat cu fidelitate
ordinele guvernului său atâta vreme cât ele se întemeiau pe legalitate și umanitate, și

39 Serban Alexi anu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, paginile
189 – 198.

40
refuzând cu îndărătnicie, să execute cele nedrepte, căutând să determine guvernul să
revină asupra lor, ori de câte ori acesta îi stă în putință.
În dovedirea celor s puse, este sufficient a arăta că: s -a opus la trecerea
evreilor peste Bug oprindu -I în Trasnistria; s -a opus față de înjoncțiunile germanilor
de a schimba modul de viață și de organizare a vieții economice al pupulației
autohtone a Trasnistriei; a determin at punerea în vigoare a două Decrete de grațieri și
a determinat pe Mareșalul Ion Antonescu să revină și să aprobe grațierea a 18
partizani care fuseseră dondamnați la moarte. Nu în ultimul rând a căutat să
temporizeze ordinal categoric al Mareșalului Anto nescu, de a evacua pe evreii din
Odessa, căutând în cele din urmă să amelioreze situația acestora, față de Ordonanța
numărul 5 a Marii Unități aflate la Odessa .
 În ceia ce privește acuzarea că ar fi instituit munca obligatore, care în
realitate ar fi constituit un mijloc de exterminare, este socotit acest capăt de acuzare ca
fiind este nefondat deoarece se constată din cuprinsul articolului 2, 7 și 8 din
Ordonanța numărul 26 ce a fost data în această materie, că scopul a fost cu totul altul.
Într-adevăr această ordonanță nu face decât să pună în aplicare articolul 12
al Constituției Sovietice, care prevede că „munca în U.R.S.S. este o datorie și o
chestiune de on oare a fiecărui cetățean capabil de muncă, după principiul: ”cine nu
muncește acela nu mănâncă” . Articolul 2 din ordonanță face în totul aplicarea
principiului enunțat anterior, când spune că: „numai ce muncesc se vor bucura de
concursul autorităților pent ru procurarea celor necesare existenței” . Articolul 7 din
ordonanță prezintă o importanță deosebită doarece declară că: „celor ce prestează
munca în conformitate cu prezenta ordonanță, li se vor elibera cartel de alimente și
articole de primă necesitate în raport cu numărul membrilor familiei” ; fapt de unde
rezultă că ordonanța face o mare excepție obligând numai un membru al familiei să
mncească, acesta având dreptul de a obține cartel de alimente pentru toată familia,
ceea ce exceptă pe ceilalți membri ai familiei de la obligativitatea muncii. A doua
excepție este cea prevăzută de articolul 8 care declară că sunt scutiți de obligativitatea
prestării muncii instituită prin această ordonanță, toți bolnavii, infirmii, bătrânii în
vârstă de peste 60 de ani, fe meile gravide cu începere de la a cincea lună, precum și
femeile cu copii mai mici de 5 ani și cele ce au mai mulți copii dub 10 ani.

41
Este adevărat că această ordonanță prevede și sancțiunea internării în lagăr, dar
acuzarea nu a fost în măsură să dovedeas că: că această sancțiune a fost prevăzută în
scop de exterminare; că ar fi fost vrun locuitor internat în vrun astfel de lagăr pentru
neprestarea de muncă; sau că ar fi existat un asemenea lagăr.
Neputându -se face nici un fel de dovadă în ceia ce privește această acuzație, ea
apare ca o simplă afirmație care nu poate avea nici o consecință juridică.
 În ceea ce privește sancțiunea că i -ar fi deportat pe toți evreii din Odessa
în regiunea Berezovca , urmează a se constata că această dispoziție nu are caracterul
unor măsuri de exterminare, ci pur și simplu are caracterul unei măsuri mai blânde
față de ordinal primit.
Într-adevăr în Cosiliul de Miniștri din 16 decembrie 1941, Mareșalul
Antonescu, determinat de cererea Stat ului Major spune următoarele: „Pe Jidanii din
Odessa, te rog să -i scoți imediat din oraș pentru că din cauza rezidenței
Sevastopolului ne putem aștepta la o debarcare la Odessa. Eu credeam că
Sevastopolul va cădea mult mia curând. Astăzi însă datorită faptului că flota rusească
are posibilitatea să utilizeze Sevastopolul poate să ne facă o surpriză
dezagreabilă” .40 Mareșalul Antonescu hotărâse încă în Consiliul de Miniștri de la 13
noiembrie 1941, evacuarea evreilor din Odessa când spune: „chestiunea evreiască va
fi lichidată prin împărțirea comandamentului unic, cu Generalul care vas ta pe lângă
dumneata” . În executarea acestei dispoziții armata a dat ordonanța numărul 5 a Marii
Unități pentru îndepărtarea evreilor din Odessa.
Alex ianu a oprit executarea acestei măsuri a armatei și s -a dus chestiunea din
nou în discuția Consiliului de Miniștri de la 16 decembrie 1941, armata afirmând că
nu poate asigura paza costei din cauza evreilor. Dorind să îmiedice evacuarea evreilor
Gheorghe A lexianu a declarant că: „situația în Trasnistria este foarte bună. Ordinea
este perfecta” . Mareșalul Ion Antonescu, replicând a spus: „În privința ordinei
interne problema care se pune este pentru patru centre mari și în special pericolul
este la Odessa. Jidanii de la Od essa sa -I bagi în catacomb, sa -i bagi în mare, sa -i
duci unde vrei, dar termină cu ei” . Profesorul Alexianu a îcercat din nous ă reziste,
spunând: „Am fost la Operă la Odessa, la deschiderea Universității și am constatat

40 Ștefan Aparaschivei, Destinul Mișcări Legionare , Editura Vicovia .

42
cea mai deplină liniște. Vă rog să fiți încredințați că dacă mișcă ceva, unul nu mai
rămâne în Odessa”. 41
Cu toate acestea, Președintele Consiliului de Miniștri a dat ordin atât
Guvernatorului cât și Armatei ca să procedeze la evacuarea evreilor. În această
situație, Guve rnatorul a considerat că eva cuarea evreilor de către organe le Armatei era
mai periculoasă pentru siguranța evreilor, a dat ordonanța numărul 35 prin care a
dispus evacuarea acestora din Odessa, stabilind prin articolul 4, 5 și 6 condiții cât mai
umane.
Cert este faptul că masacrarea odioasă a acestora nu poate constitui un capăt de
acuzare împotriva lui Gheorghe Alexianu , fiindcă: atât din actele procesului de față
cât și din actele proceselor anterioare la masacrarea evreilor din Trasnistria, nu rezultă
vreo dovadă că guvernatorul Alexianu ar fi știut de acest masacru, și că l -ar fi tolerat;
iar masacrul în speță a fost făcut de către trupele germane, fapt ce rezultă cu prisosință
și din alăturatele note informative ale organelor Jandarmeriei.
 În ceia ce privește capătul de acuzare cu privire l a instituirea instanțelor
repre sive, urmează a se constata că aceste instanțe alcătuite din pretoratele militare și
Curțile Marțiale, nu au fost instituite de Gheorghe Alexianu, ci au fost instituite în
baza Decretul ui Lege numărul 3476 din 20 decembrie 1941.
Din cuprinsul acestui Decret Lege, reiese fap tul că atât Curțile Marțiale, câ t și
Jandarmeria, nu stăteau sub autoritatea Guvernatorului, ci sub Guvernul Țării. De
aceea, dacă aceste instanțe au făcut eventu alele abuzuri, de acest lucru răspund
organe le lor. Pentru a fi angajată răspunderea lui Gheorghe Alexianu, era nevoie ca
acuzarea să arate cazuri concrete, din care să rezulte că el ar fi cunoscut asemenea
abuzuri, și că în virtutea funcției sale, el le -ar fi acoperit.
 În ceea ce privește participarea lui Gheorghe Alexianu la masacrul de la
Odessa, s -a arătat că acuzarea susține că Gheorghe Alexianu ar fi participat la acest
act pe temeiul celor consemnate în stenograma Consiliului de Miniștri din 13
septe mbrie 1941. Defapt realitatea este alta; la data masacrului din Odessa, Alexianu
se afla la Tiraspol, după cum rezultă din dispoziția martorilor audiați în cauză. Iar
dosarul de fond a procesului Generalului Macici stabilește cu autoritatea de lucru

41 Ioan Silviu Nistor – Istoria Românilor din Trasnistria, Editura Eminescu, 1995.

43
judeca t, neamestecul și necunoștința sub nici o formă de Gheorghe Alexianu, a celor
petrecute la Odessa.
Este necesar să arăt faptul că acei care făcuseră această execuție în masă,
raportaseră Mareșalului Antonescu. Faptul că Alexianu a luat ulterior cunoștință ca și
lumea neoficială de cele petrecute la Odessa, nu poate însemna participarea sa. În
aceiași ordine de idei, actul de acuzare îl acuză pe Gheorghe Alexianu, de
criminalitate sălbatică, pe temeiul celor cuprinse în stenograma Consiliului de Miniștri
din 16 decembrie 1941.
Acuzarea cum că Gheorghe Alexianu ar fi dovedit o criminalitate sălbatică
este de altfel dezmințită și prin următoarele fapte: refuză predarea la Cernăuți a 400 de
evrei în mâinile trupelor germane, preferând să fie dat jos din funcție . Insistă în mod
repetat și insistent pentru obținerea de grațieri și reduceri de pedepse, după cum
rezultă din Decretul numărul 5 din 19 decembrie 1942 și numărul 8 din 16 aprilie
1943. Propune în mod regulat comutarea pedepsei cu moartea și intervine pen tru
obținerea grațieri individuale. Salvează de la moarte 18 partizani condamnați de
Curtea Marțială din Odessa, intervenind personal la Mareșalul Antonescu, care
respinsese în mod initial cererile de grațiere. Ia măsuri peste drepturile sale pentru că
la lagărul de la Vapniaka să se instituie un commandant civil, dând dispoziții ca
alocația de hrană ce trebuia plătită de Guvernământ să fie majorată peste prevederile
pe care le solicita Inspectorul Închisorilor.
Cea mai esențială dovadă cu privire la această acuzație o constituie faptul că în
1943, Statul Major dispune ca Jandarmeria să fie scoasă totalmente de sub ordinele lui
Gheorghe Alexianu, care probabil se arătase nesupus ordinelor prea severe și care
paral izase anumite măsuri ce nu cadrau cu demnitatea românească.
La înlocuirea sa de către Generalul Potopeanu, reprezentanți ai Universității, ai
Conservatorului și ai populației din Odessa, țin sa -i aducă în mod public mulțumiri
pentru grija ce a purtat -o pop ulației autohtone. Aceste fapte combat cu prisosință actul
de acuzare care-l acuză de criminalitate bestială, punct care de altfel, nici nu a mai
fost susținut oral de către acuzatorii publici în rechizitoriul lor.
 În ceea ce privește acuzația cu privire l a evreii din lagărele și gheto urile
din Trasnistria, deși nu i se face lui Gheorghe Alexianu, nici un capăt de acuzare, nici

44
din partea generală, nici din partea specială a actului de acuzare cu privire la evreii
veniți din țară în Trasnistria, arăt următo arele: Deportarea evreilor din Basarabia și
Bucovina s -a hotărțt de Mareșalul Ion Antonescu, după cum l -a anunțat doi coloneli
de la Statul Major veniți la Tirasopol în septembrie 1941; Guvernământul avea
îndatorirea să fixeze hrană și găzduire la haltele fixate prin planul prezentat de ofițeri.
Evreii urmând o trecere peste Bug și a fi predate germanilor; Paza evreilor pe tot acest
traseu se făcea de Jandarmerie.
Când prima coloană de evrei a ajuns la Bug și a fost predate germanilor,
Colonelul Isopescu, P refectul județului Golta a comunicat l ui Alexianu că germanii au
omorâ t pe evrei și nici n -au dat dovadă de primirea lor. Atunci Alexianu a oprit
imediat trecerea coloanelor peste Bug, i -a oprit pe evrei în localitățile unde se găseau
și a organizat viața lor în aceste centre prin Ordonanțța din 11 noiembrie cu numărul
23.
Un fapt de o importanță hotărâtoare o reprezintă faptul că în anul 1941, în
noiembrie, când germani nu au predat încă administrația în Nordul Trasnistriei
românilor, când toți evreii originari din Trasnistria au fost omorâți de germani, s -a
găsit un om, Guvernatorul Trasnistriei, acuzatul de astăzi Alexianu, care să asigure în
condiții atât de omenești viața evreilor în această provincie. Datorită acestei atitudini
120.000 evrei au rămas în viață și s -au întors în țară în Basarabia și Bucovina.
Remarc faptul că Gheorghe Alexianu i -a ajutat foarte mult pe evrei, să
supraviețuiască acelui timp, să nu moară de foame, lea cumpărat medicamente pentru
a se trata contra boli lor din acele timpuri și nu în ultimul rând i -a „ascuns ” de germani
pentru a nu exista discuții cu privirea la înghesuirea evreiilor într -un singur loc,
deoarece ei refuză a se deplasa într -o altă localitate.
 În ceea ce privește acuzația cu privire la evre ii din lagărul din Wapniarka,
a aparținut de Inspectorul de Jandarmi din țară. Guvernatorul avea sarcina să pună
alimente necesare la dispoziția Comandamentului lagărului.
În urma unui control la lagărul din Wapniarka, Gheorghe Alexianu constată
situația proastă de acolo și dă imediat câteva măsuri, cum ar fi: acordă evreilor dreptul
de a cumăra alimente de pe piață prin delegații de evrei care să facă singuri achiziția
sub supravegherea jandarmilor. Constând că în lagăr sunt evrei care n -au nici o vină

45
precisă, instituie o comisie care să verifice situația tutuor deținuților, în vederea
eliberării celor nevinovați. Acesta nu se mulțumește numai cu măsurile luate ci
dispune și controlul executării acestor măsuri. Acest e exemple dovedind, spun eu,
suficient ce-a însemnat Gheorghe Alexianu în Trasnistria.
 În ceea ce privește acuzația cu privire la masacrele de la Golta, deși nu i se
face lui Gheorghe Alexianu în actul de acuzare nici o aluzie măcar la aceste fapte,
totuși pentru că oral s -a lăsat să se afirme că Alexianu ai fi știut că și românii i -au
executat pe evrei și n -a luat măsuri împotriva lor, apărarea răspunde astfel:
Din dosarul procesului Colonelului Isopescu nimeni n -a spus că Alexianu ar fi
spus că și românii au executat pe evrei; Inspectorul de Jandarmi era îndatorat să facă
cunoscut orice eveniment pe teritoriu. Ni meni n -a afirmat în acest proce s că Alexianu
a fost înștiințat că românii au executat pe evrei. Dacă s -ar aduce arhiva secretă a
Guvernământului s -ar putea dovedi imediat contrariul pr in notele informative, ca și în
cazul celor de la Mostovoi. Nu în ultimul rând martorul Filderman a declarant în
instant că nu poate ști cine i-a omorât pe evreii de la Golta, deoarece omorau și
români și germani.
 În ceea ce privește capătul de acuzare c u privire la pretinsul jaf din
Trasnistria, Alexianu este acuzat că „a organizat jaful pe tot tritoriu Trasnistriei atât
în folosul războiului de agresiune hitleristo -antonescian, între care se numără în
primul rând chiar el” .42
Referitor la această acuzație apărarea răspunde astfel: situația în care s -a găsit
Trasnistria la intrarea administrației române era următoarea: era distrusă de retragerea
armatei roșii, care azvârlise în aer toate fabricile și instalațiile și evacuase în interior
tot ce era m ai important; era distrusă de intrarea marmatelor de ocupație;
înterprinderile, instalațiile și materialele ce mai rămăseseră au fost risipite. În acest
stadiu au apărut etapele române care alături de administrația germană pe care am
găsit -o acolo, au înce put să ridice captura de război și chiar vite și cereal și să le treacă
în țară.
De asemenea, după căderea Odessei, s -a instituit comisia de capture sub
conducerea Generalului Vasiliu care considerând aproape tot ce era în Odessa captură

42 Jean A ncel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998 , pagina 95.

46
de război, a început să strângă și să trimită în țară materialele găsite, predând apoi
administrației interprinderile și fabricile. Astfel administrația română din Trasnistria a
început să reface cea mai mare parte din interprinderi. La ordinal guvernului, aceste
bunuri refăcute în care se investise capital românesc, au fost evacuate în țară, deoarece
altfel ar fi trebuit distruse conform planului de război și paguba pentru țară ar fi fost și
mai mare.
Din faptul aducerii bunurilor în țară și nedistrugrii l or acolo rezultă că
despăgubirea de război a fost mai mica, căci sa putut restitui aceste bunuri; Muzeele și
lucrurile de artă s -au păstrat în ființă și au fost restituite; Populația tării a profitat de
alimentele și cerealele aduse. Dacă ar fi rămas acolo , cum s -a întamplat cu cele 15
miliarde predate gremanilor de către Potopeanu, Statul ar fi plătit despăgubiri și mai
mari.
Acuzația de profit personal a lui Alexianu este o simplă alegație cu nimic
dovedită, dinpotrivă combătută de chiar probele aduse de acuzare. Din dosar se
constată că la cererea acuzatorului public, toate băncile, casele de schimb, instituțiile
economice, atestă că n -au făcut niciodată operațiuni de bursa, de schimb sau orice alte
operațiuni financiare pentru Alexianu, că n -a avut nici un deposit în bănci, cu excepția
Bănci Românești unde are 261.500 lei și la C.E.C. unde are 12.000 lei, că averea
imobilă pe care o are este dinainte de a fi guvernator, iar provieniența ei a fost
verificată și găsită justă de Comisia pentru Controlul Aver ilor în 1940.
 În ceea ce privește acuzația cu privire la alimentarea trupelor hileriste,
Alexianu este acuzat că a silit pe țărni „să muncească sub amenințarea împușcării
pentru a alimenta trupele hitleriste cu cereal ș i alimente” .
Apărarea susține că este drept faptul că țăranii au muncit în Trasnisntria dar
niciodat ă n-au fost amenințați cu împușc area. Țăranul a muncit pentru a primi jumate
din recoltă, așa cum se constată din ordonanța numărul 5 din 7 septembrie 1941
pentru așezarea regimului economi c, la articolul 3.
Din actele de la dosar se constată că întraga producție a fost adusă în țară,
germaniilor nu li s -a dat absolut nimic, ei au cumpărat din Trasnistria în totalitate
cerealele, plătind aproximativ 1 500.000 R.M. cum se constată din contul în R.M. al
Guvernământului la Banca Națională, cont netransferat în lei.

47
 În ceea ce privește acuzația cu prvire la prizioneri, Alexianu este cuzat că
a „utilizat prizionerii ca sclavi pentru muncile cele mai grele în minele de cărbuni”.
Dovada ar fi steno grama Consiliului de Miniștri de la 30 iunie 1942.
Alexianu cere în acel con siliu să se ajute Trasnistria; Ministrul E conomiei
Marinescu spune că ar pute a-o face dacă Alexianu i -ar da un număr de lucrători.
Acesta spune că n -are lucrători, că așteaptă să -i vină în țară, dar ar putea utiliza
prizionerii de război mineri. Însă acești prizioneri de război nu erau în Trasnistria și
nu-i avea Alexianu ci erau în țară și depindeau de Ministrul Armatei.
În următoarele rânduri voi reproduce stenograma ședinței Co nsiliului de
Miniștri din 1942, arătând cele spuse anterior cu privirea la această acuzație:
„Prof. M. Antonescu: Dar cum ajutăm Trasnistria, fiindcă acolo sunt industrii
care pot servi și nevoile armatei și aprovizionarea. Și este deci în interesul nostrum
de a face sforțări s -o ajutăm.
Dl. I. Marinescu, Ministrul Economiei Naționale: Nu ne puteți da un număr de
lucrători? Am putea să ajutăm de la Comănești, de unde transportul ar fi mai ușor de
făcut, fiind punctual cel mai apropiat și posibilitatea de comunicație.
Dl. Prof. Gheorghe Alexianu, Guvernatorul Trasnistriei: aștept lucrători din
țară. Am 53.000 Ha de sfeclă pe care trebuie să le prășesc?
Dl. I. Marinescu, Ministrul Economiei Naționale: De ce nu luați prizioneri?
Sunt 50.000 prizioneri.
Dl. Gl. C. Pantazi, Ministrul Apărări Naționale: Eu dau prizionerii care au
fost mineri. Este aranjată chestiunea” .43
Prizionerii erau însă în țată, la dispoziția Ministerului Apărării Naționale, ei nu
depindeau de Alexianu.
 În ceea ce privește acuzația cu privire la Consiliul de Patronaj și ancheta,
este exact că Guvernământul Trasnistriei a dat diferite bunuri Consiliului de Patronaj,
cum a dat și Crucii Roșii, Societății Doamnelor Române, Românilor din Ardealul de
Nord, cop iilor din Franța neocupată, copiilor din grecia, și altora. Dar toate aceste

43 Document extras din stenograma Consiliului de Miniștri de la 30 iunie 1942, pagina 42.

48
lucruri sunt date cu acte în regulă , trecute în scriptele de contabilitate și aprobate de
Guvern.
La Guvernămțntul Trasnistriei n -a fost niciodată anchetă. Domnul Cuzen a
fost în sărcinat să cerceteze din punct de vedere al cifrelor și exactității posturilor,
contul dintre Ministerul de Finanțe și Guvernământ. De altfel, gestiunea Traasnistriei
a fost verificată până la martie 1942 de Curtea de Conturi. De asemena, restul
gestiuni i Guvernământului Trasnistriei a fost verificată și s -a dat descărcare de
Comisia specială de control formată din Domnii N.D. Ghimpa, Dr. Ilie Țabrea și G.
Huber prin ordonanța publicată în Monitorul Oficial numărul 77, Partea 1 din 1 aprilie
1943 și prin decizia publicată în Monitorul Oficial numărul 212 din 10 septembrie
1943.
Continuarea administrării mai departe a bunurilor aduse în țară s -a făcut numai
din cauză că Generalul Potopeanu încearcă să împartă și să lichideze tot astfel că s -ar
fi împărțit la partizani și militari în special o avere foarte mare, care prin buna ei
conservare, a putut fi restituită intactă Sovietelor.
 În ceea ce privește acuzația cu privire de a fi pus în slujba hitlerismului,
acest capăt de acuzare fiind complet neîntemeiat d eoarece: Într-un teritoriu în care
eram în condominium cu germanii, și unde ei aveau la început prestanță asupra
noastră și într -o vreme când germanii au executat pe toți evreii, când s -a petrecut cel
mai mare pogrom din lume, Guvernatorul dă Ordonanța num ărul 23 din noiembrie
1941 prin care organizează și asigură conviețuirea evre ilor în Trasnistria, scăpându -i
de la moarte.
Refuză la presiunea germanilor să treacă peste Bug, pe evrei , salvându -le
viața, refuză sa -i evacueze din Moghilev. Menține organizar ea economică sovietică
împotriva avizului Consilierilor germani, păstrând colhozuri, sovhozuri, magazine
generale.44 Deschide Universitatea din Odessa, școlile primare și secundare,
Conservatorul și Opera din Odessa, toate în limba rusă și cu artiști și profesori ruși,
contrariul normelor stabilite de germani și celelalte teritorii ocupate din Rusia
Sovietică. Dă ordin în noiembrie 1943 să se instituie comitetele locale și să se predea
bunurile la sovietici și nu la germani. De asemenea, deschide în București în

44 Ordonanța numărul 5 din 1941 și Ordonanța numărul 18 din 1941.

49
octombrie 1942 expoziția Trasnistriei în care arată sistemele regimului economic
sovietic și scrie pe pereții expoziției „Lucrați și voi pământul ca -n Trasnistria” , ceea
ce face ca expoziția să se închidă în scurtă vreme.
 În ceea ce privește acuzația cu privire la pregătirea și continuarea
războiului, incriminările făcute sunt nefondate, deoarece:
La 19 iulie Ale xianu ia parte la Cons iliu ca simplu professor, ca te hnician. El
nu este membru al Guvernului, el avea căderea de a angaja Statul. Este numit
Guvernator la 19 august 1941, dar în această calitate el nu face parte din Guvern,
singurul în măsură să decidă în aceste cazuri. Iar la 23 august 1944 el nu mai are nici
o calitate specială, astfel că nu i se poate aduce nici o imputare.45
Toate aceste documente la care am făcut referire mai sus, care constituie probe
concludente, există la dosarul cauzei, depuse de a părare, de către avocatul Miron
Eliade, însă care nu au fost luate în considerare, fiind pur și simplu ignorate,
confirmându -se afirmația făcută de către Șerban Alexianu, „nu s -a dorit aflarea
adevărului ci numai condamnarea cu orice preț” . 46
După cele evidențiate, în continuare, pe baza Lege 312/1945 – Legea pentru
urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război , voi
relata, în drept, pentru ce a fost incriminate Gheorghe Alexianu.
Astfel, Gheorghe Alexianu, a fost incriminate pentru:
 Articolul 1 aliniatul b. – unde s -a arătat că niciodată n -a înclinat pentru
fascism sau Hitlerism.
 Articolul 2 aliniatul a. – nu a avut niciodată calitatea nici de a declara nici
de a hotărâ continuarea războiului,, nefiind mem bru al Guvernului.
 Articolul 2 aliniatul b. – nu a respectat regulile international cu privire la
continuarea războiului. Nici nu a avut Alexianu initiative, ci el a executat ordinele
date de către Guvern, care a dispus evacuarea generală a Trasnistriei pr in Ordonanța
numărul 4111/ 1943 făcută de armată.

45 Miron Eliade – Memoriu depus în apărarea acuzatului Gheorghe Alexianu, Arhiva C.N.S.A.S.,
volumul 4, filele 211 – 221
46 Serban Alexianu – File din viata tatalui meu, Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007 , pagina 212.

50
După regulile dreptului internaț ional dacă se scot bunuri care nu au calitatea de
captură de război se plătește de Stat despăgubiri. Dar Statul, care a dat ordin trimisului
său de a proceda astfel, nu se po ate întoarce cu acțiune penală împotriva lui, atunci
când locuitorii țării au profitat de aceste bunuri sau ele s -au găsit integral și au fost
restituite. Dacă ar fi profitat personal alexianu, de aceste bunuri, ar fi trebuit făcută
dovada și stabilite fap te precise.
 Articolul 2 aliniatul c. – incriminarea inețactă în fapt, deoarece nu a avut
prizioneri de război, iar stenograma se referee la altă discuție.
 Articolul 2 aliniatul d. – nu s-a afirmat nici măcar că a săvârșit sau ordonat
acte de teroare, cruzime sau suprimare aupra populației din teritoriile în care s -a purtat
războiul.
 Articolul 2 aliniatul e. – nici nu a ordonat, nici n -a săvârșit represiuni
colective sau individuale în scop de persecuție politică sau din motive rasiale.
 Articolul 2 alin iatul f. – este adevărat că a ordonat, la dispoziția expresă a
Mareșalului Antonescu, luată în Consiliul de Miniștri din 16 decembrie 1941, a
evreilor din Odessa, dar nu în scopul exterminării, cum cere legea, ci în scopul arătat
în Ordonanța numărul 35 și în condițiile articolului 6 care declară „autoritățile
administrative și polițienești din regiunea de plasare le vor asigura buna conviețuire
în mijlocul populației băștinașe” . Deci nu e vorba de exterminare, condiție imperioasă
a legii.
 Articolul 2 alini atul k. – nu s-a făcut nici o dovadă că și -ar fi însușit
bunuri din teritoriul în care s -a purtat războiul.
 Articolul 2 aliniatul i. – nu s-a afirmat că ar fi realizat averi imobile.
 Articolul 2 aliniatul m. – nici nu a ordonat nici nu a înfințat ghetouri,
lagăre de internare sau deportări din motive de persecuție politică sau rasială, ci a
salvat și apărut, în măsura posibilului, viața evreilor deportați în Trasnistria.
 Articolul 2 aliniatul n. – nu s-a afirmat ca ar fi edicat legiuiri sau măsuri
nedrepte de concepție hitleristă.
 Articolul 2 aliniatul o. – nimeni nu a afirmat că s -a pus în slujba
hitlerismului, dimpotrivă, atâtea fapte dovedesc contrariul, iar de aservirea vieții

51
economice a țării n -a fost acuzat, eavând calitatea de membru al Guvernului și
nefăcând nici un fapt din care să rezulte acest lucru.47
Pentru toate aceste motive avocatul apărător, Miron Eliade, cere achitarea
acuzatului Gheorghe Alexianu.
După atâta timp apar din ce în ce mai des izvoare și mărturi care arată că la
data procesului, anumite dovezi majore au fost ținute ascunse judecății, ele
neconvenind acelui așa -zis tribunal.
La data terminării războiului, Stalin folosindu -se de termenii Declarației
commune de la Moscova din 1 noiembrie 1943, privind judecarea celor care au comis
fapte contrare legilor războiului, a dat un ordin de a fi găsiți, arestați și condamnați în
fața poporului (nu se pune in discuție în nici un fel idea unei judecăți drepte, ci doar
condamnarea), toți cei 11 administratori care între 1941 – 1944 au condus ș i
administrat diferite zone din teritoriul sovietic ocupat. Au fost înfințate Consiliile
Zonale ale Comisarilor Poporului, pentru judecarea și pedepsirea invadatorilor. Zece
dintre aceștia au fost găsiți vinovați și conform ordinelor lui Stalin, li s -a aplicat pe loc
pedeapsa capital, uni fiind omorâți prin împușcare alții spânzurați.
Într-un singur caz Consiliul Zonal de la Odessa, l -a găsit nevinovat prin votul
populației locale pe profesorul Gheorghe Alexianu, neavând ce sa -i reproșeze în
administrare a ce a exercitat -o și în comportarea față de localnici. Toți martori care au
fost prezenți la process, au avut față de Guvernatorul Trasnistriei numai cuvinte de
recunoștință, iar ancheta realizată de autoritățile sovietice nu a găsit nici un motiv de
incriminare penală, ca criminal de război.
Atât juriu l, cât și miile de ucraineni, ruși și evrei din Odessa și împrejurimi au
solicitat un verdict de achitare, de dezincriminare a lui Gheorghe Alexianu. Astfel
Tribunalul Poporului din Odessa s -a conformat ac estei solicitări și Gheorghe Alexianu
a fost înapoiat autorităților din România. Înapoiat autorităților din România,
Tribunalul Poporului din Odessa a transmis autorităților că populația Trasnistriei nu
are ce sa -i reproșeze fostului guvernator. Însă, conș tiente că dezincriminarea
(achitarea) lui Alexianu, de către Tribunalul Poporului din Odessa, autoritățile

47 Lege 312/1945, Legea pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de
crime de război , Apărută î n Monitorul Oficial Nr. 95 din 25 Aprilie 1945.

52
comuniste din România consideră că diminuează șansele de incriminare a Mareșalului
Antonescu, astfel nu au ținut seama de verdictul de la Odessa, de autoritatea de lucru
judecat; în consecință Gheorghe Alexianu s -a trezit inculpate și condamnat la moarte
alături de Mareșalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Picky Vasiliu pentru „crime
împotriva păcii și umanității”
La intrebarea „De ce nu exista o hotărare de la Odesa?” , nu am găsit un
răspun care să ajute la înțelegerea și detalierea procesului făcut de către Tribunalul
Poporului din Odessa. În urma celor arătate mai sus cu refereire la această problemă
ași spune că comuniști români din acel timp a u minimalizat decizia de achitare a lui
Gheorghe Alexianu la Odessa, tocmai pentru a nu diminua culpa lui Antonescu, însă
documen tele referitoare la acest proce s de la Odessa nu sunt la accestul nimănui, nici
măcar fiul său, Șerban Alexianu nu a avut acces la astfel de documente/ informați.
Referitor la această problemă Șerban Alexianu, în lucrarea sa, „ File din viata
tatalui meu”, pune în discuție acel adevăr care se desprinde din lectura documentelor
aflate la dispoziția celor interesați, de asemenea spu ne că: „de o importanță decisive
sunt însă documentele la care nici eu nu am avut acces, nici istorici nostrii, așa cum
n-au avut acces în 1946, nici avocați apărării de la Tribunalul Poporului”.
Potrivit lui Șerban Alexianu documentele s -ar afla în arhiva Trasnistriei, aflate
cele mai multe în posesia autorităților ucrainene și rusești, acolo trebuie să se afle
actele încheiate la Odessa, când Gheorghe Alexianu în 1945 a fost supus judecății
popor ului, a populației din fostul guvernământ. Aceste documente pot evidenția
adevărul despre faptul că nu au găsit sovietici nimic ce să -i reproșeze lui Alexianu;
cum a fost cu putință ca acel tribunal sa -l declare pe Alexianu nevinovat față de
populația pes te care a avut putere de viață și de moarte și mai ales cum a fost cu
putință ca același Alexianu, întors de la Odessa la București vinovat de crime de
război săvârșite în Trasnistria, adică în Uniunea Sovietică și condamnat la moarte.
Tot Șerban Alexianu spune că documentele cele mai importante privind
vinovăția lui Alexianu, nevinovăția poporului roman, pe nedrept acuzat de genocide

53
anti-evreiesc, se află în Israel. Acest lucru nu trebuia să se întâmple, deoarece nu
aveau voie să părăs ească România înainte de a fi cunoscute și de partea românească.48

48 Serban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007 , paginile
214 – 225.

54
2.3. ÎNSEMNĂTATEA FAPTELOR PENTRU CARE A FOST
CONDAMNAT

Gheorghe Alexianu, doctor în drept, profesor de liceu, conferențiar universitar,
funcționar superior, resident regal, demnitar și c el mai important Guvernator al
Trasnistriei în perioada 19 august 1941 – 26 ianuarie 1944. Doi ani mai târziu, în
1946, inculpate și condamnat alături de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Eugen
Cristescu, Generalul C. Pantazi, Generalul Gheorghe Dobre, Generalul Petrovicescu,
Generalul D. Popescu, Radu Lecca, Generalul C.Z. Vasiliu, Titus Dragoș, Ion
Marinescu, și alții, de către Tribunalul Poporului din București în „ Procesul Marii
Trădări Naționale ”. A fost condamnat și inculpate pentru crime de război , crime
împotriva păcii și pentru crime împotriva umanității; condamnat la moarte, fiind
executat la 1 iunie 1946 prin împușcare.
Procesul principalilor protagoniști ai guvernului Antonescu a avut loc în
București, și nu la Nüremberg, în conformitate cu an gajamentul luat de noul guvern
român față de Aliați în Armistițiul semnat la Moscova în 12 septembrie 1944, care
stipula arestarea criminalilor de război, dizolvarea organizațiilor fasciste și pro -naziste
și prevenirea reapariției acestora.49
Printre primel e legi despre aducerea în justiție a criminalilor de război și a
celor responsabili pentru situația catastrofală a țării a fost cea promulgată la 20
ianuarie 1945. Criminalii de război au fost definiți cei care: au tratat prizonierii de
război și ostaticii într-o manieră contrară prevederilor legislației internaționale; au
ordonat sau au înfăptuit acte de cruzime sau execuții în zonele de război; au ordonat și
au inițiat înființarea ghetourilor, a lagărelor de concentrare și a celor de muncă; au
efectuat de portări pe motive politice sau rasiale; au ordonat sau au înfăptuit represiuni
colective sau individuale, evacuări și deportări în vederea exterminării persoanelor; au
folosit munca forțată în scopul exterminării.50

49 Articolul 15 al Convenției de armistițiu dintre guvernul român și guvernele Națiunilor Unite , 23
august 1944, Do cumentul II, București.
50 Legea statului pentru pedepsirea criminalilor de război și legea pentru aducerea în justiție a celor
vinovați de Holocaust , legile nr. 50 și 51, Monitorul Oficial nr.17 , din 21 ianuarie 1945, pagina 415.

55
Așa cum au fost formulate și interpretate , legile au permis multor criminali de
război mai puțin importanți să se sustragă încarcerării sau că primească pedepse
minore. Mai mult, unii instigatori ai crimelor de război – jurnaliști, scriitori și
funcționari ai celor două partide fasciste, care otr ăviseră opinia publică prin
răspândirea ideologiei fasciste și a antisemitismul ui prin intermediul mass -media nu
erau pasibili de pedeapsă sub prevederile acestor legi. În plus, sistemul legal însuși a
fost infestat cu oameni care îmbrățișaseră ideologia f ascistă, oameni care, în fapt, au
inițiat, conturat și aplicat legislația antidemocrată și antisemită din România acelor ani
de dictatură și fascism . Procesul lotului Antonescu s -a bazat pe Legea nr. 312 din 12
aprilie 1945 pentru descoperirea și sancționa rea celor vinovați de dezastrul țării și de
crime de război.
Această lege stabilea două categorii de vinovați:
 Vinovați de dezastrul țării erau cei care „au promovat hitlerismul sau
fascismul și care, având răspunderea politică efectivă, au permis înaintarea
armatelor germane pe teritoriul țării; și după 6 septembrie 1940, au militat pentru
pregătirea sau desăvârșirea faptelor de mai sus prin viu grai, prin scris sau prin
orice alte mijloace” .51
 Vinovați de crime de război; au fost stabilite 15 încad rări posibile, dintre
care amintesc: a) au hotărât declararea sau continuarea războiului contra URSS și a
Națiunilor Unite; c) au supus la un tratament inuman prizonierii sau ostaticii de
război; d) au ordonat sau săvârșit acte de teroare, cruzime sau de s uprimare a
populației din teritoriile în care s -a purtat războiul; e) au ordonat sau săvârșit
represiuni colective sau individuale în scop de persecuție politică sau din motive
rasiale asupra populației civile; f) au ordonat sau organizat munci excesive sa u
deplasări și transporturi de persoane în scopul exterminării acestora; g) comandanții,
directorii, supraveghetorii și paznicii de închisori, de lagăre de prizonieri sau de
internați politici, de deportați sau de deținuți politici, de lagăre sau detașamen te de
muncă obligatorie, care au supus la tratamente inumane pe cei aflați sub puterea lor;
h) ofițerii de poliție judiciară sau anchetatorii cu orice titlu în chestiuni cu caracter
politic sau rasial, care au comis acte de violență, torturi sau alte mijlo ace ilegale de
constrângere; i) procurorii sau judecătorii civili ori militari care au ajutat sau săvârșit,

51 Procesul mareșalului Antonescu . Documente, pagina 55.

56
cu intenție, acte de teroare sau violență; j) au părăsit teritoriul național pentru a se
pune în slujba hitlerismului sau fascismului și au atacat ț ara prin scris, prin grai sau în
orice alt mod.52
Legea prevedea că persoanele găsite vinovate de faptele prevăzute la articolul
2 vor fi pedepsite cu moartea sau cu muncă zilnică pe viață. Existau, deci, trei mari
categorii de activități politice, militare , juridice sau de propagandă care cădeau sub
incidența acestei legi: Participarea la război împotriva URSS și a Aliaților; Tratament
inuman (de la muncă obligatorie la exterminare) aplicat prizonierilor de război,
populației civile din zonele de conflict, sau determinat de motive politice sau rasiale;
Propaganda fascisto -legio nară. Această ultimă categorie nu se regăsește printre
criteriile de incriminare formulate la procesul de la Nüremberg .
Procesul lui Ion Antonescu și al colaboratorilor săi apropiați nu a fost o
problemă exclusiv românească. Declarația de la Moscova din 1 noiembrie 1943,
decizia întâlnirii de la Ialta în legătură cu pedepsirea urgentă a criminalilor de război,
din 2 februarie 1945, și al doilea paragraf al Declarației Aliațil or dată după prăbușirea
Germaniei naziste, la 5 iunie 1945, toate acestea s -au combinat pentru a transforma
pedepsirea liderilor fasciști români într -o chestiune de justiție universală, într -o
manifestare a comunității internaționale pentru eradicarea acel ei ideologii care dusese
la rezultatele atât de oribile în întreaga Europă. În consecință, criteriile după care
trebuie evaluat procesul regimului Antonescu sunt identice cu cele folosite la
pregătirea rechizitoriilor de la Nüremberg, deși crimele regimulu i românesc sub
Antonescu nu pot fi puse în aceeași ecuație cu cele ale Germaniei sub Himmler,
Göring, Ribbentrop și ceilalți lideri naziști.53
Important este faptul că rechizitoriul și verdictul în cazul procesului lui
Gheorghe Alexianu și a celorlalți acu zați au evitat orice referire la următoarele
elemente: imperialismul sovietic; amenințarea sovietică la adresa exis tenței înseși a
statului român; incidentele militare provocate de Soviete sau planurile URSS de
viitoare anexare a pământului românesc .54

52 Procesul Mareșalului Antonescu . Documente , 54 – 55.
53 Joe J. Heydecker, Johannes Leeb, Le Procès de Nüremberg, Paris, Buchet -Chastel -Correa , 1959.
54 Act de acuzare nr. 1 , 29 aprilie 1946, Arhivele Ministerului de Interne (AMI), Dosar nr. 40010,
vol.1, 1 -185, în Arhivele Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington (USHMM), Serviciul
Român de Informații (SRI) UC, RG 25004M, rola 31.

57
Lista acuzaților în procesul Mareșalului Ion Antonescu, 6 -18 mai 1946:
 Antonescu Ion , fost mareșal, conducător autoproclamat al statului, ex –
președinte al Consiliului de Miniștri;
 Antonescu Mihai , fost profesor universitar, ex -vicepreședinte al
Consiliului de Miniștri, fostul ministru ad -interim de Externe, ex -ministru al Justiției
și Propagandei ;
 Sima Horia , fost profesor secundar, vicepreședinte al Consiliului de
Miniștri, lidePantazi Constantin, fost general corp de armată, ex -ministru al
Apărăriirul Găr zii de Fier (judecat în contumacie) ;
 Vasiliu Constantin , fost general corp de armată, fost subsecretar de stat
în Ministerul de Interne;
 Titus Dragoș , fost avocat, fost subsecratr de stat al Românizării;
 Dobre Gheorghe , fost general de Corp de Armată, fost ministru al
Economiei Naționale și subsecretar de stat al departamentului Înzestrării și Înarmării;
 Ion Marinescu , fost avocat, industriaș, fost ministru al Economiei
Naționale și al Justiției;
 Traian Brăileanu , fost profesor universitar și ministru al Ed ucației
Naționale, Cultelor și Artelor;
 Dumitru Popescu , fost general Corp de Armată, ex -ministru de Interne;
 Petrovicescu Constantin , ex-general, fost ministru de Interne;
 Dănulescu Constantin , medic, fost subsecretar de stat la Ministerul
Muncii;
 Bușilă Constantin , fost profesor universitar, ex -ministru al Lucrărilor
Publice și Comunicațiilor;
 Mareș Nicolae , inginer, fost ministru al Agriculturii și Domeniilor;
 Petre Tomescu , medic, profesor universitar, fost ministru al Muncii,
Sănătății și Ocrotirilor S ociale;
 Dimitriuc Vasile , fost subsecratar de stat la Ministerul Economiei
Naționale (a fost absent de la proces, fiind declarat dispărut);
 Sturza Mihail , licențiat în drept, fost ministru al Afacerilor Străine
(judecat și el în contumacie);

58
 Protopopescu Ioan , inginer, fost ministru al Lucrărilor Publice și
Comunicațiilor (judecat și el tot în contumacie);
 Georgescu Corneliu , doctor în drept, fost subsecretar de stat la Ministerul
Economiei Naționale (judecat în contumacie);
 Papanace Constantin, licențiat al Academiei Comerciale, fost subsecretar
de stat al Ministerului Finanțelor;
 Iașinschi Vasile , farmacist, fost ministru al Muncii, Sănătății și
Ocrotirilor Sociale (judecat și el în contumacie);
 Gheorghe Alexianu , profesor universitar, fost guvernator al Transnistriei;
 Radu Lecca , fost comisar al guvernului pentru chestiuni evreiești;
 Eugen Cristescu , fost director general al servciului secret.55

55 http://www.halbjahresschrift.homepage.t -online.de/Antonescu.htm#Ancel

59

CAPITOLUL 3. CONSECINȚE ALE PROCESULUI ÎN
PERIOADA CONTEMPORANĂ

3.1. ETAPELE PROCESELOR INTENTATE DE ȘERBAN
ALEXIANU

După cum am arătat în temele abordate anterior, Gheorghe Alexianu a fost
arestat în august 1944 și expediat la Moscova, în lotul din care făcea parte Ion
Antonescu și Mihai Antonescu, pentru a fi judecat; în urma procesului fiind achitat de
către Tribunalul Poporului de la Odessa. Apoi fiind predate autorităților române în
aprilie 1949, fiind judecat și condamnat pentru crime de război și executat la 1 iunie
1946 în baza sentinței Tribunalului de la București în “ Procesul Marii Tradări
Naționale ”.
Considerând că tatal său, Gheorghe Alexianu, nu merita soarta care a primit -o,
Șerban alexianu încearcă sa -i reabiliteze numele, arătând prin intermediu proceselor
intentate de el faptul că tatăl său nu a fost condamnat correct, și mai ales faptul că
omul Gheorghe Alexianu nu este acea persoana expusă în fața populației, criminal.
Astfel, în cele ce urmează am să arăt care au fost etapele proceselor intentate de
Șerban Alexianu, în încercarea de a obține dreptate pentru tatăl său.
Pentru început în anul 2 000, 16 martie, Șerban Alexianu se adresează
Președintelui Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența
Anticomunistă, prin care solicit emiterea unei decizii de constatare a calității de
Luptător în Rezistența Anticomunistă și acordarea acestei calități tatălui său,
Gheorghe Alexianu. În acest caz Șerban Alexianu își motivează cererea evidențind
faptul că: Datorită calităților sale profesorale, intelectuale și morale, în perioada 19
august – 27 ianuarie 1944, a ocupat funcția de Guverna tor al Trasnistriei.
Convingerile sale și întreaga sa activitate au fost orientate impotriva totalitarismului
de or ice fel și în special al comunismului bolșevic. Deși nu a făcut parte din guvernul

60
lui Antonescu, deși nu a făcut niciodată politică, totuși activitatea sa a fost întodeauna
pentru apărarea și susținerea intereselor româniei în conflictul, atat cu comunismul
international, cât și cu bolșevismul sovietic. Ca urmare a acestui fapt de necontestat,
datorită activități desfășurate în Trasnistria, a fost arestat și predate soviticilor, și
deportat în Uniunea Sovietică, până în momentul când a fost adus în țară, în fața
Tribunalului Poporului. Șervab Alexianu prin această cerere scoate în evidență faptul
că deși Alexianu a participat la război el nu se face vinovat de acuzațile pe care i se
duc, spunând: „dacă și Alexianu trebuia asasinat, era necesar să se gasească
pretexte, chiar dacă ele erau atât de absurd” . De reținut este faptul că instant l -a
achitat pe Gheorghe Alexianu de fapta prevăzută la articolul 2 litera e din Legea
312/1945, din lipsă de probe, însă a fost condamnat la moarte pentu „ incidental ”
Odessa.
În consecință, Șerba n Alexianu susține că Gheorghe A lexianu si -a sacrificat
viața pentru interesele superioare ale României încercând să oprească invadarea țării
de către puterea sovietică. Astfel cere emiterea Deciziei prin care i se acordă lu
Gheorghe Alexianu calitatea de luptător în Rezistența Anticomunistă.56
Ca urmare a solicitări sale, Șerban alexianu primește răspuns, prin care este
informat că soluționarea cereri sale se va face în funcție de operativitatea cu care
Comisia va primi de la Șerban și de la instituțiile abilitate, toate actele necesare
susținerilor invocate.57
Un an mai târziu, la 8 februarie 2001, Șserban Alexianu s e adresează din nou
Ministerului Justiției, Comisei pentru Constatarea Calități de Luptător în Rezistența
Anticomunistă, aducând voi completări solicitării anterioare, Dosar numărul 54924
din 16 martie 2000. Acesta depune următorul act: Hotărârea numărul 17 din 17 mai
1946 a Tribunalului Poporului din București, prin care Gheorghe Alexianu a fost
condamnat la moarte.
În urma demersurilor arătate mai sus, Comisei pentru Constatarea Calități de
Luptător în Rezistența Anticomunistă, decide: „Comisia, cu unan imitatea voturilor
membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastră de constatare a calității de

56 Dosar 54924/ 16.03.2000 , Document extras din cererea lui Șerban Alexianu .
57 Comisei pentru Constatarea Calități de Luptător în Rezistența Anticomunistă , Dosar numărul
459/200 , 30.01.2001 .

61
luptător în rezistența anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile articolului
1 coroborat cu articolul 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guver nului numărul
214/1999.58
Pe 6 mai 2008, judecătorii Înaltei Curti de Casație și Justiție au admis recursul
Parchetului General împotriva deciziei Curții de Apel București prin care mareșalul
Ion Antonescu și fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Al exianu, fuseseră
reabilitați parțial. Decizia instanței supreme, definitivă, a înseamnat practic
respingerea cererii, formulate de fiul lui George Alexianu, de revizuire a sentinței din
mai 1946 a „Tribunalului Poporului”, în urma căreia, mareșalul Antones cu și alți
membri ai Cabinetului său au fost condamnați la moarte. Ptrivit lui Șerban Alexianu
crimele de război puse pe seama lui Ion Antonescu și a colaboratorilor săi au fost de
asemenea inventate, prin mărturii false, prin documente trucate, prin documente
ignorate, cu scopul de a elimina fizic și de a compromite mo ral persoane capabile să
ofere Neamului Românesc modele de comportament demn, creștinesc, european.59
Împotriva sentinței civile numărul 615 pronunțate la data de 22,05,2014 de
către Tribunalul București în dosarul numărul 1529/3/2013, Șerban Alexianu solicită
ca, prin hotărârea pe care o va lua Tribunalul să dispună: Admiterea recursului astfel
cum a fos t motivate și formulat; și casarea sentinței atacate și trimiterea în vederea
rejudecării la instanța de fond. De asemenea mai precizează că în situația în care va
aprecia că nu se impune casarea sentinței și veți dispune reținerea acesteia în vederea
judecării, solicit a se dispune: modificarea în tot a sentinței atacate, și pe cale de
consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate și precizată, în sensul
recunoașterii caracterului politic al condamnării defunctului Gheorghe Alexianu,
precum și acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În urma recursului întentat Șerban alexianu arata și faptul că Decretul Lege
numărul 312/1945 , pe baza căruia a fost condamnat Gheorghe Alexianu ar fi
neconstituțional.60
În nota de ședință din Dosarul numărul 1529/3/2013 Șerban Alexianu
menționeaza faptul că: „Sentința pronunțată de condamnarea la moarte a

58 Dosar 55331/ 08.02.2001 .
59 Șerban Alexianu, București, 6 mai 2008 .
60 Dosarul numărul 1529/3/2013, Recurs.

62
profesorului Gheorghe Alexianu nu a ținut seama nici de declarațile inculpaților, nici
de dispozițile martorilor, neexistând în cauză probe certe de vinovăție” . De asemenea
mai spune că: „Începe să se contureze idea procesului ”Marii Trădări Naționale”, a
fost întradevăr unul al trădării, dar al trădării principiilor sacre de drept și
constituționale, un process politic, comandat de Moscova și pus în executare de
guvernul Groza, în fond o formalitate, prin care oameni incomozi intereselor sovietice
în România să fie eliminate pentru a dispărea definitive singura opoziție reală de
satelizarea țării noastre la U.R.S.S.” .61
Constat faptul că în urm a proceselor intentate de către Șerban Alexianu, Statul
Român îi respinge cererile sub diverse motive, la fel s -a întmplat și în cazul de
judecare dintre Șerban Alexianu și Statul Român, avand ca obiect despăgubiri legea
221/2009. În acest caz Șerban Alexi anu solicita recunoașterea caracterului politic al
condamnării defunctului Gheorghe Alexianu, și pe cale de consecință, reabilitatrea sa.
În acest caz Tribunalul hotărește: „Pentru aceste motive în numele legii hotărește:
Respinge ca fiind neîntemeiată cer erea de chemare în judecată, formulate de
Alexianu Șerban Alexandru,…., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin
Ministrul Finanțelor Publice…. Astfel cum a fost modificată” .62
Prin verdictul din 17 mai 1946, Tribunalul Poporului l -a condamnat pe
Alex ianu la moarte, socotind că aceasta este sancțiunea legală ce i se cuvine pentru
modul în care s -a comportat ca Guvernator al Trasnistriei. În fața instanței Alexianu a
declarat: „sunt gata să primesc pede apsa capitală, dacă interesele Ț ări mele o cer,
dar că socotesc că este de datorie să mă apăr de faptele puse în sarcina mea prin
actul de acuzare, întrucât aceste fapte pătau onoarea mea și a familiei mele.”63

61 Dosarul numărul 1529/3/2013, Notă de ședință.
62 Dosarul numărul 1529/3/213, Hotărâre.
63 Șerban Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau 2007, pagina 59.

63

CONCLUZII

Pentru tema „GHEORGHE ALEXIANU – Patriot sau criminal de război” am
utilizat mai multe documente astfel încat să pot sa -mi fac o concluzie cu privire la
tema aleasă. În urma celor studiate pentru început constat faptul că imediat după
război Gheorghe Alexianu își modifică numele, din Alexan în Alexianu, se pare că a
fost o doriță a politicianului și s a produs imediat după anul 1916, când acesta s -a
înrolat în rândurile armatei române, lucru care nu este cunoscut în detaliu de către
istorici. Am observat că nici, chiar tatăl său Șerban Alexianu nu a detaliat acest
evenimen t, în lucrarea s a, „File din viața tatălui meu” .
În urma cercetărilor făcute în legătură cu viața lui Gheorghe Alexianu, în ceea
ce privește carierea s a universitară și nu numai pot spune că sunt de părerea că a fost
un om dedicat cauzelor sale, fiind un profesor căruia îi plăcea ceea ce face în
domeniul dreptului public , transmisând acest lucru și studențiilor săi.
Sunt de părere că Gheorghe Alexianu nu a fost omul despre care se vorbește,
ca fiind criminal, că a ucis evreii deportați în Trasnistria; de asemenea consider că
particiarea s a la cel de -al doilea război mondial, ca și guvernator al Trasnistriei a fost
mai mult una de execuție. Sun acest lucru deoarece Alexianu, din ce am constatat, nu
ar fi fost genul de om care să ia măsuri care să -i afectez e intr -un mod grav și drastic
pe cei din jurul său, chiar dacă este vorba despre război, și aici mă refer la evreii.
Astfel în urma celor citite și evidențiate anterior, Alexianu nu a fost omul pentru care
a fost condamnat, eu nu a ucis prin acțiunile sale propri evreii sau ceilalți participanți
la război, el doar a executat ordinele Mareșalului Antonescu.
Constat de asemenea faptul că în ceea ce privește procesul „criminalilor de
război„ , intitulat de către istorici: „ Procesul Mari Trădări Naționale ”, în ceea ce -i
privește pe Alexianu ca și acuzat a fost mai mult o înscenare decât un proces drept,
legal. Spun asta pentru că, așa cum am arătat mai sus, Gheorghe Alexianu a fost înițial
achitat pentru acuzațile care i se aduc de către Tribunalul Poporului din Odessa, ca
mai apoi fiind deportat în țara noastră, judecat și condamnat la moarte pentru crime de

64
război, condamnare făcută fară a ține cont de sentința venită din Odessa deoarece se
credea că prin achitarea lui Gheorghe Alexianu, Mareșalul Ion Antonescu ar putea
scăpa de acuzațile care i se aduc. Acest lucru mi se pare nedrept ( în cazul în care este
adevărat; s pun, în cazul în care este adevărat, deoarece sunt putine date cu referire la
contextul deportări în România și motivele reale ale procesului) deo arece ca orice
cetățean, și Gheorghe Alexianu avea dreptul la un proces echitabil, just.
Ca ultimă idee vreau să spun că din punctul meu de vedere, în urma analizei
capetelor de acuzare si de apărare a lui Gheorghe Alexianu, acesta este ne vinovat de o
prarte din acuzațile care i se aduc, referindu -mă la faptul că ar fi instituit munca
obligatorie, care în realitate cons tituia un mijlocde exterminare; sau la faptul că a r fi
organizat deportarea evreilor în scop de exterminare. În ceea ce privește aceste ac uzați
le-am exemplificat în tema „Capetele de acuzare în procesul lui Gheorghe Alexianu” .
Însă nu neg faptul că nu ar avea nici o vină cu referire la cele întâplate în perioada
guvernări sale. De asemenea consider că sentința de executare a lui Alexianu a fost
mult prea exagerată, considerând faptul că acesta ar fi putut rămâne cu alte
condamnări precum detenție grea pe viață sau muncă zilnică timp de 10 ani , nu la
condamnarea prin execuție.

65

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI, TRATATE, MONOGRAFII

1. Ș. Alexianu, File din viata tatalui meu , Tipografia “Elena -V.I.” SRL, Chisinau
2007.
2. V. Achim, C. Iordachi, România și Trasnistria: Problema Holocaustului ,
Editura Curtea Veche, București, 2004.
3. J. Ancel, Trasnistria , Editura Atlas, București 1998, paginile 9 -16.
4. Ș. Aparasc hivei, Destinul Mișcări Legionare , Editura Vicovia, pagina 22.
5. G. Buzatu (coordonator), Trecutul la judecata istoriei , Editura Mica Valahie,
Bucureș ti 2006.
6. I.S. Nistor, Istoria Românilor din Trasnistria , Editura Eminescu, 1995,
paginile 83 -85.
7. A. Pippidi, Holocaustul Evreilor Români. Din mărturisirile supraviețuitorilor ,
Editura Polirom, București, 2004.
8. J.J. Heydecker, J. Leeb, Le Procès de Nüremberg , Paris, Buchet -Chastel –
Correa, 1959.

LEGISLAȚIE

1. Lege 312/1945 privind urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul
țării sau de crime de război, Publicată în Monitorul Oficial Nr. 95 din 25 Aprilie
1945.
2. Legea statului pentru pedepsirea criminalilor de război și legea pentru
aducerea în justiție a celor vinovați d e Holocaust, legile nr. 50 și 51, Publicată în
Monitorul Oficial nr.17 din 21 ianuarie 1945, pagina 415.
3. Ordonanța numărul 5 din 1941 și Ordonanța nr. 18 din 1941.
4. Articolul 15 al Convenției de armistițiu dintre guvernul român și guvernele
Națiunilor Unite, 23 august 1944, Documentul II, București, 984, 709.
5. Declarația de la Chișinău a Conferinței Int ernaționale, Pactul Ribbentrop,
Molotov și con secințele sale pentru Basarabia , 26 – 28 iunie 1991.

66
ARTICOLE ȘI STUDII DE SPECIALITATE

1. Ș. Borcea, Ziarul Adevărul, 12 mai 2015.
2. Despre achitarea partial a lui Ion Antonescu , în Cotidianul Ziua.
3. Extras din documentul: Der Prozes gegen die Hauptkriegsverbrecher vor dem
Internationalen Militargerichtshof Nurnberg , Nurnberg, 1949, Bd. XXXI. S. 183 –
184.
4. M. Eliade, Memoriu depus în apărarea acuzatului Gheorghe Alexianu , Arhiva
C.N.S.A.S., volumul 4, filele 211 – 213.
5. Document extras din Stenograma Consiliului de Miniștri de la 30 iunie 1942 ,
pagina 42.
6. Procesul mareșalului Antonescu, document, pagina 55.
7. Act de acuzare nr. 1 , 29 aprilie 1946, Arhivele Ministerului de Interne (AMI),
Dosar nr. 40010, vol.1, 1 -185, în Arhivele Muzeului Memorial al Holocaustului din
Washington (U .S.H.M.M.), Serviciul Român de Infor mații (SRI) UC, RG 25004M,
rola 31.
8. Raportul Gu verantorului Alexianu către Ion Antonescu , referitor la structura
regimului românesc în Trasnistria, Arhivele Odessa, paginile 18 -19b.
9. Dosar 54924/ 16.03.2000, Document extras din cererea lui Șerban Alexianu
10. Dosar 55331/ 08.02.2001
11. Dosarul numărul 1529/3/2 013, Recurs.
12. Dosarul numărul 1529/3/2013, Notă de ședință .
13. Dosarul numărul 1529/3/213, Hotărâre .

SITE -URI WEB

1. http://www.istoria.md/articol/152/Al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial accesat
la 10 aprilie 2015 .
2. http://www.art -emis.ro/personalitati/976 -profesorul -de-drept -public -gheorghe –
alexianu.html accesat la 11 aprilie 2015.
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Alexianu accesat la 20 aprilie 2015.
4. http://www.faz.net/ Muzeul Evreilor din România, joi 24 ianuarie 2005 ,
accesat la 03 mai 2015.
5. https://razboiulmondial2.wordpress.com/about/ accesat la 04 mai 2015.

67
6. http://www.romanialibera.ro/aldine/history/odessa -1941 –onoarea -patata –a-
armatei -romane –articol -integral –243170 accesat la 15 mai 2015.
7. http://anticapitalism2.blogspot.ro/2014/09/masacrul -de-la-odessa.html accesat
la 18 mai 2015 .
8. http://www.dw.de/holocaustul -uitat-genocidul -din-transnistria/a -17389769
accesat la 22 mai 2015.
9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David accesat la 30 mai 2015
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Crim%C4%83_de_r%C4%83zboi accesat la 01
iunie 2015.
11. http://www.h albjahresschrift.homepage.t -online.de/Antonescu.htm#Ancel
accesat la 08 iunie 2015.

68

ANEXE

„Dl. mareșal Antonescu, conducătorul statului : (…)Rolul diviziei a X -a la Odesa
este acela pe care l -am pus: este un organ la dispoziția administrației. Cu Evreii dela
Odesa ceea ce s -a întâmplat s -a întâmplat; de acum înainte să se pună regula.
Represiunea a fost destul de severă?
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei : A fost, domnule mareșal.
Dl. mareșal Ion Antonescu, conducătorul statului : Ce înțelegi prin “destul de
severă”? Dv. sunteți cam miloși cu alții, nu cu neamul românesc.
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei : A fost foarte severă, domnule
mareșal.
Dl. mareșal Ion Antonescu, conducătorul statului : Am spus să se împușt e câte 200
de Evrei pentru fiecare mort (respectiv 17 ofițeri, 35 de soldați, 9 subofițeri și
funcționari civili români uciși în urma unei explozii produse în clădirea
Comandamentului Armatei Române din Odesa) și 100 de Evrei pentru fiecare rănit.
S’a făcu t așa?
Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fost împușcați și spânzurați
pe străzile Odesei.”
—Stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 13 noiembrie 1941 —

69

70

71

72