Introducere… … … 13 [623955]
5
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………….. ……………………….. …….. 13
0.1. Importanța cercetării graiurilor din valea superioară a Putnei, județul Vrancea….. ……… ..13
0.2. Lista localităților anchetate și corespondențele cu punctele din rețeaua ALR I și NALR.
Moldova și Bucovina……………………………………………………………………… …………….. …………..16
0.3. Repartiția teritori al-administrativă a localităților anchetate………………. ……… ………………. 18
0.4. Informatori………………………………………………………………………… ………………. ……………… 19
1. Coordonatele geograf ice, istorice și demografice ale văii superioare a Putnei. ………… 25
1.1. Cadrul geografic……………………………………………………………………. …………………….. ……..25
1.1.1. Localizare și limite………………. ……………………………………………………………………….. ….25
1.1.2. Relieful și trăsăturile geologice…………………………………………………… …………………….. .27
1.1.3. Vegetația……………….. ……………………………………………………………… ……………………….. 30
1.1.4. Rețeaua hidrografică………………………………………………………………. ………………………… 30
1.1.5. Hazardurile naturale…………………………………………………………………. ………………………. 31
1.2. Aspecte istorico -sociale……………………………………………………………….. ……………………… 32
1.2.1. S curtă istorie a ținutului Vrancei…………………………………………………… …………………… 32
1.2.2. Vechea organizare socială a ținutului Vrancei. Devălmășia………………… …………………. 33
1.2.3. Evoluția organizări i administrativ -teritoriale a văii superioare a Putnei…. ……………….. 35
1.2.4. Așezările de pe valea superioară a Putnei……………………………………………. ………………. 36
1.2.5. Populația. Ocupații. Fluctuații demografice… ………………………………………….. ………….. 40
1.2.5.1. Migrări ale populației…………………………………………………………. ……………… …………..42
2. Trăsături fonetice ale graiurilor din valea superioar ă a Putnei……………………. ………… 45
2.1. Accentul…………………………………………………………………………… ………………………. ……….47
2.1.1. Tipuri de accent…………………………………… …………………………………………………….. …….47
2.1.2. Rolul distinctiv al accentului……………………………………… ………………………………………. 48
2.1.3. Diferențe de accentuare față de limba literară …………………… ………………………………….. 49
2.1.3.1. Deplasarea accentului către finalul cuvântului……………………….. ………………………….50
2.1.3.2. Deplasarea accentului către începutul cuvântului…………. ……………………………………. 51
2.2. Vocalismul…………………………………………………………………………. ……………………………… 51
2.2.1. Vocala a……………………………………………….. ……………………………. ………………………….. 51
2.2.1.1. Vocala a în silabă accentuată………………………………………………… ………………………… 51
2.2.1.1.1. Trecerea lui á la ą……………………………………………………………… …………………………52
2.2.1.1.2. Trecerea lui á la é…………………………………………………………….. ………………………….52
2.2.1.2. Vocala a în silabă neaccentuată…………………………………………………… ………………….. 52
2.2.2. Vocala ă………………………………………………………………………………………. …………………. 53
2.2.2.1. Vocala ą în silabă accentuată……………. ………………………………………………………….. …53
2.2.2.2. Vocala ă în silabă neaccentuată…………… ………………………………………………………….. 53
2.2.2.2.1. Deschiderea lui ă la a……………………….. …………………………………………………….. …..53
2.2.2.2.2. Închiderea lui ă la â, î………………………….. ………………………………………………………. 54
2.2.3. Vocala e…………………………………………………….. ………………………………. ………………….. 55
6 2.2.3.1. Vocala e în silabă accentuată………………………… ………………………………………………… 55
2.2.3.1.1. Diftongarea lui é la ie……………………………………. ……………………. ……………………… 55
2.2.3.1.2. Velarizarea lui e la ă……………………………………….. ………………………………………….. 55
2.2.3.1.3. Închiderea lui e la i……………………………………………….. …………………………………….. 56
2.2.3.2. Vocala e în silabă neaccentuată……………………………………… ……………………………….. 56
2.2.4. Vocala i………………………………………………………………. …………… ……………………………… 56
2.2.4.1. Velarizarea lui i………………………………………………………………………………………. …….. 56
2.2.4.2. Diftongarea lui i în poziție inițială………………. ……………………….. ………………………….57
2.2.5. Vocala î / â……………………………………………………………………………… ………………………. 57
2.2.6. Vocala o……………………………….. ………………………………………………………………………… 58
2.2.6.1. Deschiderea și diftongarea lui o………………………………………………. ………………………. 58
2.2.6.2. o pretonic……………………………………………………………………………… ……………….. …….. 58
2.2.6.3. o posttonic……………………………………………………………………………… …………………….. 59
2.2.7. Vocala u………………………………………………………………………………. …………………………. 59
2.2.7.1. Diftongarea lui u…………………………………………………………………….. …………………….. 59
2.2.7.2. u pretonic………………………………………………………….. …………….. …….. …………………….59
2.2.7.3. u posttonic………………………………………………………………………………. …………………….59
2.2.8. Modificări vocalice frecvent înregistrate……………. ………………… ……………. ……………. …60
2.2.8.1. Închiderea vocalelor…………………………………………………………….. ………….. ……………. 60
2.2.8.1.1. Închiderea vocalelor finale…………………….. …………………………………………. …………. 60
2.2.8.1.1.1. Închiderea vocalei finale ă la î…………………………………………………………. ………… 60
2.2.8.1.1.2. Închiderea vocalei finale e la i………………. …………………………………………… ……… 60
2.2.8.1.2. Închiderea vocalelor mediale……………………………………………………. …………… ……..61
2.2.8.1.2.1. Închiderea vocalei mediale e la i………………… …………………………………………. ……61
2.2.8.2 . Velarizarea vocalelor…………………………………………………………… ………………………… 62
2.2.8.3. Diftongarea vocalelor……………………………… ……………………………….. ……………………. 62
2.2.8.3.1. Diftongarea vocalei anterioare deschise e la început de cuvânt………… ………………. 62
2.2.8.3.2. Diftongarea vocalei anterioare deschise e după consoană…………….. ……… ………….. 63
2.2.8.3.3. Diftongarea vocalei anterioare închise i la început de cuvânt…………………….. ………63
2.2.8.3.4. Diftongarea vocalei anterioare închise i după consoană……………………………….. …..64
2.2.8.3.5 . Diftongarea vocalei anterioare închise i în poziție medială………… …………………….. 64
2.2.8.3.6. Diftongarea vocalei posterioare semideschise o………………………….. ………………….. 64
2.2.8.3.7. Diftongarea vocalei posterio are închise u…………………………………….. ………………… 64
2.2.8.3.8. Diftongarea vocalei mediale semideschise ă…………………………………… ……………… 64
2.2.8.4. Monoftongarea diftongului ea…………………. ……………………………………….. ……………. 65
2.2.8.5. Transformarea diftongului ia în diftongul ie………………………………………….. …………. 65
2.2.8.6. Evitarea rostirii hiatului……………………………… ……………………………………………. …….65
2.2.8.6.1. Evitarea hiatului prin epenteză………………………………….. ………………………………….. 66
2.2.8.6.1.1. Epenteza semivocalei i………………………………………………. ……………………………… 66
2.2.8.6.1.2. Epenteza semivocalei u…………………………………………………. ………………………….. 67
2.2.8.6.2. Evitarea hiatului prin sinereză……………………………………………. …………………………. 68
2.2.8.6.3. Evitarea hiatului prin reducerea la o singură vocală…………….. …………………………..68
2.2.8.7. Conservarea hiatului…………………………………………………………….. ……………………….. 69
2.2.8.8. Rostirea substantivelor câine , pâine , mâini și a adverbelor mâine și poimâine ……….69
2.2.8.9. Timbre vocalice finale…………………………………………………………… ………………….. …..69
2.2.8.9.1. Prezența elementelor voc alice asilabice -i, -iu și -u în finala cuvintelor………………. 69
2.2.8.10. Afonizarea sunetelor finale……………………………………………………… ………………… ….70
2.2.8.10.1. Afonizarea vocalelor…………………… …………………………………………………………… ..70
2.2.8.11. Nazalizarea vocalelor…………………………………………………………… ………….. ………….. 71
7 2.3. Consonantismul………………………….. …………………………………………………………….. ………..71
2.3.1. Palatalizarea……………………………………. ………………………………………………………………. 72
2.3.2. Consoana oclusivă bilabială surdă p………… …………………………………………………………. 73
2.3.3. Consoana oclusivă bilabială sonoră b…………… …………………………………………………….. 74
2.3.4. Co nsoana nazală bilabială m…………………………….. ……………………………………………….. 74
2.3.5. Consoana fricativă labio -dentală surdă f………………….. ………………………………………….. 74
2.3.6. Consoan a fricativă labio -dentală sonoră v……………………. ……………………………………… 75
2.3.7. Consoanele dentale t și d……………………………………………………………………………………. 75
2.3.8. Consoana s onantă nazală dentală n……………………………… ……………………………………… 76
2.3.9. Consoanele fricative palato -alveolare ș, j………………………. ……………………………………. 76
2.3.10. Consoana africată dentală surdă ț…………………………………. …………………………………… 77
2.3.11. Consoana fricativă dentală surdă s și perechea ei sonoră z…………… ………………………77
2.3.12. Consoana vibrantă apicală alveolară r……………………………………………………………….. 78
2.3.13. Consoana sonantă laterală alveolară l…………………………………. …………………………….. 78
2.3.14. Consoana laringală h………………………. …………………………………. ……………………………78
2.3.15. Africatele alveolo -palatale ĉ, ĝ……………………………………………… …………………………. 79
2.3.16. Fonetismul arhaic ĝ……………………. ………………………………………….. ………………………. 79
2.4. Accidente fonetice………………………………………………………………….. …………………………… 80
3. Trăsături morfologice ale graiurilor din valea superioară a Putnei………. ……………….. 83
3.1. Substantivul……………………………………………………………………….. ………………… …….. …….. 83
3.1.1. Schimbări de declinare…………………… …………………….. ………………………………………….. 83
3.1.2. Schimbări de gen……………………………………………………… ………………………………………. 84
3.1.3. Numărul substantivului…………. …………………………………… …………………………………….. 84
3.1.3.1. Substantive defective de număr………………………………….. ………………………….. ……….86
3.1.3.1.1. Substantive defective de singul ar………………………………. ………………………………….. 86
3.1.3.1.2. Substantive defective de plural………………………………….. …………………………………. 86
3.1.3.2. Dispariția opoziției de număr……… …………………………………………………………………… 87
3.1.3.3. Substantive colective……………………………………………………… ………………………………. 87
3.1.4. Cazurile substantivului………… ……………………………………………… ……………………………. 87
3.1.4.1. Cazul nominativ…………………………………………………………………. …………………………. 87
3.1.4.2. Cazul acuzativ…….. ……………………………………………………………. ………………………….. 88
3.1.4.3. Cazul genitiv…………………………………………………………………… ……………………………. 88
3.1.4.4. Cazul dativ……………………………………………………………………………. ……………………… 89
3.1.4.5. Cazul vocativ…………………………………………………………………… ………………………….. ..89
3.2. Articolul………………………………………………………………………….. ………….. ……………………. 90
3.2.1. Articolul hotărât…………………………………………………………………. ……… ……………………. 90
3.2.2. Articolul nehotărât……………………………………………………………….. …………… …………….. 90
3.2.3. Articolul posesiv (genitival)………………………………………………… ………………… ………….. 90
3.2.4. Articolul demonstrativ…………………………………………………………….. ………………. ……….91
3.3. Adjectivul…………………………………………………………….. …………………………………….. ……..91
3.3.1. Considerații generale…………………………….. ………………………………………………………….. 91
3.3.2. Adjective variabile și adjective invariabile…. ……………………………………………………….. 91
3.3.3. Topica adjectivului…………………………………….. …………………………… ………………………. .92
3.3.4. Gradele de comparație ale adjectivului…………… …………………………………………………… 92
3.3.4.1. Gradul comparativ……………………………………… ………………………………………………….. 92
3.3.4.2. Gradul superlativ………………………………………… ………………………………………. ………… 92
3.3.4.3. Adjective incompatibile cu gradele de comparație ……………………………………………… 93
3.3.5. Locuțiuni adjectivale……………………………………………. …………………………………………… 94
3.4. Pro numele……………………………………………………………….. ………………………………………… 94
3.4.1. Pronumele personal………………………………………………… ……………………………………. …..94
8 3.4.1.1. Pronumele personal de politețe………………………………… ……………………………………… 96
3.4.2. Pronumele reflexiv……………………………………………………….. …………………………………. .96
3.4.3. Pronumele și adjectivul pronominal de întărire…………………….. ……………………………… 97
3.4.4. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv…………………………….. …………………………. 97
3.4.5. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ………………………… ………………………. 98
3.4.5.1. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de apropiere………… …………………. 98
3.4.5.2. Pronumele și adjectivul pronominal demonst rativ de depărtare………………. …………… 98
3.4.5.3. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de identitate…………………….. …….. 99
3.4.5.4. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de diferențiere…………………. ……..99
3.4.6. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât…………………………………………. …………. 100
3.4.7. Pronumele și adjectivul pronominal negativ…….. ………………………………………………… 101
3.4.8. Pro numele și adjectivul pronominal relativ……………………………………………………. …..101
3.4.9. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ……………………….. …………………………102
3.4.10. Pronumele și adjectivul pronominal relativ -exclamativ………….. ………………………….102
3.5. Numeralul………………………………………………………………………….. …………………………….. 102
3.5.1. Numeralul cardinal…………. ………………………………………. ……………………………………… 102
3.5.2. Numeralul ordinal……………………………………………………. …………………………………….. 103
3.5.3. Numeralul colectiv… ………………………………………………………………………………………. .104
3.5.4. Numeralul multiplicativ…………………………………………………………. ………………………..104
3.5.5. Numeralul frac ționar………………………………………………….. …………………………………… 104
3.5.6. Numeralul distributiv……………………………………………………. ………………………………… 104
3.5.7. Numera lul adverbial……………………………………………………… ………………………………… 105
3.6. Verbul…………………………………………………………………………….. ………………………………. .105
3.6.1. Verbe personale și verbe impersonale……………………………………… ……………………….. 105
3.6.2. Verbe reflexive și verbe nonreflexive……………………………………….. ………………………. 106
3.6.3. Schim bări de conjugare……………………………………………………………… ……………………. 107
3.6.4. Iotacizarea verbelor………………………………………………………………. ……….. ………………. 108
3.6.5. Modurile predicative (personale)……………………………………………………….. ……………..109
3.6.5.1. Modul indicativ…………………………………………………………………. …………………… ……109
3.6.5.1.1. Timpul prezent……………………………………………………………….. ………………………… 109
3.6.5.1.2. Timpul imperfect…………… ………………………………………………………………………. ….110
3.6.5.1.3. Timpul perfect compus……….. …………………………………………………………………….. 111
3.6.5.1.4. Timpul perfect simplu…………….. ……………………………………………………………… ….111
3.6.5.1.5. Timpul mai -mult-ca-perfect…………. …………………………………………………………….. 112
3.6.5.1.6. Timpul viitor…………………………………… ………………………………………………… …….. 112
3.6.5.2. Modul conjunctiv…………………………………. ……………………………………………………… 112
3.6.5.2.1. Timpul prezent…………………………………….. ……………………………………. …………….. 112
3.6.5.2.2. Timpul perfect………………………………………… ………………………………………………… 113
3.6.5.3. Modul condițional -optativ………………………………. …………………………………………….. 114
3.6.5.3.1. Timpul prezent…………………………………………………. ……………………………………… .114
3.6.5.3.2. Timpul perfect………………………………………………….. ………………………………………. 114
3.6.5.4. Modul prezumtiv……………………………………………………… ………………………… ……….. 115
3.6.5.5. Modul imperativ…………………………………………………………. ……………………………….. 115
3.6.6. Modurile nepredicative (nepersonale)………………………………….. …………………… ……… 115
3.6.6.1. Modul infinitiv…………………………………………………………………. …………………………. 115
3.6.6.2. Modul gerunziu……………………………………………………………….. ………………………….. 116
3.6.6.3. Modul participiu………………………………………………………………… ………………………… 116
3.6.6.4. Modul supin………………………………………………………………….. ………… ………………….117
3.7. Adverbul…………………………………………………………………………… ………………………………117
3.7.1. Clasificarea adverbelor după proveniență…………………………. …………. ……………………. 118
9 3.7.1.1. Adverbe primare………………………………… ……………………………………………………….. 118
3.7.1.2. Adverbe secundare…………………………………… ……… ………………………………………….. 118
3.7.1.2.1. Adverbe formate prin derivare cu sufixe…………… …………………………………………. 118
3.7.1.2.2. Adverbe formate prin compunere………………………… ……………… ……………………… 118
3.7.1.2.3. Adverbe formate prin conversiune………………………… …………………………………….. 118
3.7.2. Clasificarea adverbelor după sens…………………………………. …………………… …………….. 119
3.7.2.1. Adverbe și locuțiuni adverbiale de loc……………………………. ………………………………. 119
3.7.2.2. Adverbe și locuțiuni adverbiale de timp…………………………… ………………………….. …119
3.7.2.3. Adverbe și locuțiuni adverbiale de mod……………………………… ………………………….. 119
3.7.2.4. Locuțiuni adverbiale de cauză și de scop……………………………….. ……………………….. 120
3.7.2.5. A dverbe cantitative………………………………………………………………. ……………………… 120
3.7.3. Particularități ale adverbului……………………………………………………… …………………….. 120
3.8. Prepoziția…………………………………………………………………………….. ………….. ……………… 121
3.8.1. Clasificarea prepozițiilor după proveniență………………………………………….. …………….121
3.8.2. Aspecte sintactice și semantice…………………………………………………….. ………………….. 121
3.8.2.1. Prepoziția a………………………………………………………………………………………. …………121
3.8.2.2. Prepoziția de………………………………………………………………………………………. ………..122
3.8.2.3. Prepoziția după …………………………………………………………………………… ………………. 122
3.8.2.4. Prepoziția la…………. …………………………………………………………………………………….. 122
3.8.2.5. Prepoziția pe…………. ……………………………………………………. ………………………………. 122
3.8.2.6. Prepoziția peste ……….. ………………………………………………………………………………….. 123
3.8.3. Locuțiuni prepoziționale.. ……………………………………….. ………………………………………. 123
3.9. Conjuncția…………………………. …………………………………………………………………………….. 123
3.9.1. Conjuncții coordonatoare………. …………………….. …………………………………………………. 124
3.9.2. Conjuncții subordonatoare…………. ……………………………………………………………………. 124
3.9.3. Locuțiuni conjuncționale………………… ………….. …………………………………………………… 125
3.10. Interjecția………………………………………… …………………………………………………………….. 125
3.10.1. Clasificarea interjecțiilor…………….. …….. ………………………………………………………….. 126
4. Trăsături sintactice ale graiurilor din valea superioară a Putnei. …………………………. 129
4.1. Raportul de coordonare……………………………………… ……………………. ………………………… 129
4.1.1. Coordonarea în frază…………………………………………………………………….. ………………… 129
4.1.2. Coordonarea în propoziție…………………………… ………………………….. ………………………. 130
4.1.3. Funcțiile de subiect și de predicat………………………………………………. …………………….. 131
4.2. Raportul de subordonare………………………………. ……………………………………………………. 131
4.2.1. Subordonarea în propoziție……………………………………………………. …………………………131
4.2.1.1. Complementul direct…………………………….. ……………………………….. ……………………. 131
4.2.1.2. Complementul indirect……………………………………………………………. ……………………. 132
4.2.1.3. Complementele circumstanțiale…………… ………………………………………………………… 132
4.2.1.3.1. Complementul circumstanțial de loc……… …………………………………………………….. 132
4.2.1.3.2. Complementul circumstanțial de timp……… ……………… ………………………………….. 132
4.2.1.3.3. Complementul circumstanțial de mod………………………………………………. …………. 133
4.2.1.3.4. Complementul circumstanțial de cauză……………………………… ……….. ……………….133
4.2.1.3.5. Complementul circumstanțial de scop……………………………….. …………………………133
4.2.1.3.6. Complementul circumstanțial concesiv……….. ………………………………………………. 133
4.2.1.3.7. Complementul circumstanțial de relație…………………………………………… ………….. 134
4.2.1.3.8. Complementul circumstanțial consecutiv……….. ……………………………………………. 134
4.2.1.3.9. Complemen tul circumstanțial opozițional…………… …….. ………………………………… 134
4.2.1.3.10. Complementul circumstanțial cumulativ………………….. …….. …………………………. 134
4.2.1.3.11. Complementul circumstanțial de ex cepție……………………….. …………………………. 134
4.2.1.4. Atributul………………………………………………………………………. ………. ……………………. 134
10 4.2.1.4.1. Atributul substantival………….. …………………………………………………….. ……………… 135
4.2.1.4.2. Atributul adjectival…………………………………………………………… ……………… ……….135
4.2.1.4.3. Atributul pronominal……… …………………………………………………………………….. ……135
4.2.1.4.4. Atributul verbal………………………………….. …….. ……………………………………………… 135
4.2.1.4.5. Atributul adverbial.. …………………………………… ……… ……………………………………… 136
4.2.2. Subordonarea în frază……………………………………………… …….. ………………………………. 136
4.2.2.1. Propoziția subor donată subiectivă…………………………………. …….. ……………………….. 136
4.2.2.2. Propoziția subordonată predicativă………………………………………. ………………………… 136
4.2.2.3. Propoziția subordonată atr ibutivă……………………………………………… …………………… 137
4.2.2.4. Propoziția subordonată completivă directă…………………………………… …………………. 137
4.2.2.5. Propoziția subordonată completivă indire ctă…………………………………….. …………….. 137
4.2.2.6. Propozițiile subordonate circumstanțiale…………………………………………… ……………. 138
4.2.2.6.1. Propoziția subordonată circumstanțială de loc………… …………………………. …………. 138
4.2.2.6.2. Propoziția subordonată circumstanțială de timp…………………………………… ……….. 138
4.2.2.6.3. Propoziția subordonată circumstanțială de mod…………………. ……………. ……………138
4.2.2.6.4. Propoziția subordonată circumstanțială cantitativă……………… …………………. ………138
4.2.2.6.5. Propoziția subordonată circumstanțială de cauză………………… …………………………139
4.2.2.6.6. Propoziția subordonată circumstanțială de scop………………………………………. …….139
4.2.2.6.7. Propoziția subordonată circumstanțială condițională……………………………….. …….139
4.2.2.6.8. Propoziția subordonată circums tanțială concesivă……………… ………………………….139
4.2.2.6.9. Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă………………………………… …….140
4.2.2.6.10. Propoziția subordonată circumstanțială cumulativă…………. ………………………….. 140
5. Lexicologia graiurilor din valea superioară a Putnei ……………………………………………. 141
5.1. Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului…………… ………………………………….. ….141
5.1.1. Derivarea…………………………………………………………………….. …….. …………………………. 141
5.1.1.1. Derivarea cu prefixe………………………………………………………….. …………………………. 141
5.1.1.2. Derivarea cu sufixe……………………………………………………………… ………………………. 142
5.1.1.2.1. Sufixe diminutivale……………………………………………………………. ………. …………….. 142
5.1.1.2.2. Sufixe augmentative……………………………………………………………. ………….. …….. ….142
5.1.1.2.3. Sufixe moționale…………………………………………………………… ……………………….. …143
5.1.1.2.4. Alte sufixe……………………….. ………………………………………………………………………. 143
5.1.1.3. Derivarea regresivă……………………. ………………………… ……………………………………… 144
5.1.1.4. Derivarea frazeologică…………………….. …………………………………………………………… 144
5.1.2. Compunerea……………………………………………. …………………………………………………….. 144
5.1.3. Conversiunea……………………………………………… ………………………………………………….. 145
5.2. Lexicul graiurilor investigate……………………… ……… ………………………………………………. 146
5.2.1. Elemente autohtone…………………………………………. ……………………………………………… 146
5.2.2. Elemente împrumutate……………………….. …………………. ……………………………………….. 147
5.2.2.1. Cuvinte de origine latină…………………………………………… ………………………………….. 147
5.2.2.2. Cuvinte de origine slavă……………….. ……………………………. ………………………………… 148
5.2.2.3. Cuvinte de origine bulgară……………………………………………….. …………………………… 148
5.2.2.4. Cuvinte de origine sârbo -croată……….. ……………………………………. ……………………… 149
5.2.2.5. Cuvinte de origine greacă………………………………………………………… …………………… 149
5.2.2.6. Cuvinte de origine turcă………………… ……………………………………………… ……………… 150
5.2.2.7. Cuvinte de origine maghiară………………………………………………………. ………. …………152
5.2.3. Elemente lexicale de tranziție…………….. ……………………………………………………… …….152
5.2.3.1. Lexic muntenesc și lexic moldovenesc în graiurile investigate………………………. …..153
5.2.3.1.1. Elemente lexicale specifice subdialectului moldovean………… ………….. …………….. 153
5.2.3.1.2. Elemente lexicale specifice subdialectului muntean și lim bii literare….. ……………154
5.2.4. Elemente lexicale recente………………………………………………………….. ………… ………….. 154
11 5.2.5. Terminologia oieritului……………………………………………………….. ………………… ………..154
5.2.6. Glosar dialectal………………………………………………………………….. …………………………..155
6. Toponimia văii superioare a Putnei………………………………………….. ……… …………………159
6.1. Considerații generale……………………………………………………………….. ……….. ………………. 159
6.2. Modalități de formare a toponimelor din valea superioară a Putnei …………… ……………..161
6.2.1. Principalele toponime…………………………………………………………… ………….. …………….162
6.3. Oiconimele din valea superioară a Putnei………………………………………………….. …………. 163
6.3.1. Atestarea și semnificația denominativă a numelor de comune…………………….. ……….. 163
6.3.2. Atestarea și semnificația denominativă a n umelor de sate…………………………………… .168
6.4. Semnificația denominativă a principalelor hidronime din valea superioară a Putnei… …175
Concluzii……………………………………………………………………………… ………………………………. .177
Bibliografie……………………………… ……………………………………………………………………………. 181
A. Atlase lingvistice………………………. ……………………. ………………………………………………….. 181
B. Colecții de documente…………………. ………………………………………………………………………. 181
C. Dicționare și enciclopedii………………… ……………………………………………………………….. ….182
D. Volume de autor și monografii…………… ………………………………………………………………… 183
E. Articole, studii, note…………………………… ………………………………………………………. ………. 190
F. Resurse electronice……………………………….. …….. ……………………………………………………… 196
Anexe…………………………………………………………….. …………………………. ………………………….. 197
12
13
Introducere
0.1. Importanța cercetării graiurilor din valea superioară a Putnei,
județul Vrancea
MOTTO:
„Între marile minuni ale acestei lumi trebuie socotit graiul omenesc. Fără el,
toate gândurile ce le răscolește mintea și toate simțurile pe care le c uprinde sufle tul
nostru ar rămâ nea îngropate în raclă plumbuită. Rațiunea omenească ar fi stearpă
dacă n -ar fi nutrită și incitată necontenit printr -un schimb de vederi, iar în sufletul
nostru n -ar putea încolți sentimente generoase… Numai facultatea de a -și
exterior iza gândurile și preocupările prin sunete perceptibile , înțelese și ușor de
reprodus de toți membrii aceleiași comunități sociale, și de a face să răsune în
sufletele altora coarde care au vibrat în inimile noastre contribuie la înmulțirea
cunoștințelor, s târnind idei și porniri noi și deschizând omului calea fericirii pe
acest pământ…”
(Sextil Pușcariu, Limba română , vol. II,
Rostirea , Editura Academiei Române,
București, 1994)
„De Vrancea nu poate vorbi oricine, oricând și oriunde. Întocmai ca preotul care se
îmbracă cu veșminte deosebite când se apropie de altar, așa s -ar cuveni să se pregătească cel
care vrea să vă spună măcar vreo două vorbe despre bătrâna Vrance, stâlpul cel vechi al țării,
mai vechi decât Țara Românească și Moldova.”1
Izvorând din inima Țării Vrancei , râul Putna curge pri n locul unde odinioară se
întâlneau cele trei provincii românești : Moldova, Muntenia și Transilvania. Așezările din Țara
Vrancei, pe care Putna o străbate, sunt mai vechi decât legenda Tudorei Vrâncioaia și a celor
șapte fii ai săi, organizarea vieții sociale întemeindu -se, din cele mai îndepărtate timpuri, pe
spiritul obiceiului pământului și nu pe litera legii. Ca un martor al arheologiei sociale,
devălmășia s -a menținut până aproape de vremurile noastre, contribui nd, într -o anumită
măsură , la păstrarea faptelor etnografice și folclorice locale , comple x de viețuir e pre-creștin ă
purtând amprenta unor practici magice ancestrale , între care merită amintit jocul cu măști de
la priveghiul mortului.
Aceste locuri, mai vec hi decât timpul, erau considerate, la începutul secolului trecut, o
rezervație istorică unică în Europa, făcând obiectul unei investigații multilaterale conduse d e
sociologul Henri Stahl. Și cam tot pe atunci, Nicolae Iorga spunea: „ Vrancea este una dintre
unitățile de organizare a satelor înainte de domnie și fără domnie, iar vrâncenii, popor creator
de sinteze în drept, ca și în poezie și în artă.”2
Pe cumpenele de ape care delimitează bazinul superior al Putnei s -au aflat, din
vechime, limitele socio -economice ale Vrancei, depresiune închisă , a cărei singură ieșire spre
1 Simion Mehedinți, Conferință rostită la 26 iulie 1935 , în Simion Mehedinți, La ceas de taină. Discursuri.
Conferințe , vol. II, Editura Terra, Focșani, 2001, p. 26.
2 Nicolae Iorga, Revelații toponimice pentru istoria neștiută a românilor , Editura Tipografiei „Neamul
Române sc”, București, 1941, p. 5.
14 regiunea estică a Subcarpaților o constituie valea acestui râu. „Tot ce e de la Vidra încoace,
spre apus, e Vrancea și oricine locuiește de la Vidra încoace, în satele de pe văile Zăbalei,
Putnei și Văs uiului, ori pe dealurile cuprinse între aceste văi, acela e vrâncean.”3
Dincolo de Depresiunea Țării Vrancei, viața a avut alte coordonate economice și
spirituale. Dealurile submontane purtau cele mai mari podgorii ale României, cu crame și
negustori, iar mai departe se aflau șesurile mănoase, cu sate mari, bogate . În unele din aceste
sate coborau țăranii de la munte , care aveau câte două gospodării, una sus, în Țara Vrancei, și
alta în câmpie, ducându -și existența într -un fel de p endulare agr icolă, transhumanța. Această
Vrance arhaică, leagăn al Mioriței , pe care Dimitrie Cantemir o descria ca pe un fel de „stat în
stat” în cuprinsul Moldovei , și-a schimbat astăzi înfățișarea , însă rămășițe arhaice s -au păstrat,
cu siguranță, în viața socială și culturală a oamenilor locului. „Regiunea dintre Munții Vrancei
și cotul Dunării la Galați e pământul cel mai însemnat pentru viața statului român… în toată
întinderea pământului românesc nu e o regiune mai semnificativă din punct de vedere
antropogeog rafic și istoric.”4
Partea de sud a Moldovei a constituit, în vederea stabilirii principalelor trăsături ale
graiurilor locale , un interesant obiect de studiu și pentru lingviști . În studiul Graiul putnean ,
Iorgu Iordan susține5, abordând problema apartene nței graiului în discuție la unul din tre
subdialectele limbii române, că graiul numit putnean „aparține, în mod hotărât, la dialectul
moldovenesc ”, fapt dator at, în primul rând, aspectului fonetic, care „este aproape identic cu
cel moldovenesc.” Iordan consideră că influențele muntenești sunt recente și că ele s-ar datora
așezării geografice, fiind vorba despre zona de contact dintre subdialectul moldovenesc și cel
muntenesc. Mai mult, lingvistul este de părere că „vorbirea putneană, adică moldovenească,
mai mult a dat decât a luat, în acest proces de influențe lingvistice reciproce.”
Cercetările efectuate de același lingvist asupra lexicului zonei s-au concretizat în
articolul Lexicul graiului din sudul Moldovei (1921), în care se face constatarea că Moldov a
nu constituie „o unitate lingvistică în toată întinderea ei , de la Dorohoi până la Galați”6.
Înaintea apariției atlaselor lingvistice, observa țiile lui Iorgu Iordan se refereau la diferențele
constatate între lexicul din partea de nord și ce l din parte a de sud a Moldovei : „județele
Covurlui, Tecuci și Putna în întregime, împreună cu părțile sudice ale județelor Tutova și
Bacău, alcătuiesc un subdialect aparte”, diferit , „în multe puncte destul de însemnate”, de
ansamblul geolingvistic nord -estic dacoromân esc – fără a putea nega însă existența
asemănărilor cu „ceea ce trebuie să înțelegem prin dialect moldovenesc propriu -zis”7.
Mai târziu, și Gh. Ivănescu a emis o opinie similară , situând în această arie a Moldovei
de sud ceea ce el numește „graiul moldoven esc adevărat”: „Cercetările mele arată […] că
graiul din Moldova de sud constituie tocmai el graiul moldovenesc adevărat și că graiul din
Moldova de nord este un amestec de grai ardelean și moldovean, cu predominarea celui
ardelean.”8 Astfe l, în capitolu l referitor la Dialectele limbii române în epoca modernă din
lucrarea Istoria limbii române , Gh. Ivănescu vorbește despre existența , pe teritoriul
dacoromân , a cel puțin douăzeci de subdialecte, di ntre care în Moldova de sud ar exista două:
3 Ion Conea, Vrancea – geografie istorică, toponimie și terminologie geografică , Editura Academiei Române,
București, 1993, p. 46.
4 Cezar Cherciu, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie 1820 -1920 , Editura Neuron, Focșan i, 1995, p. 2.
5 Cf. Iorgu Iordan, Graiul putnean , în Iorgu Iordan, Scrieri alese , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1968, p. 233 -245.
6 Iorgu Iordan apud Doina Hreapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic
de sud -est”, în ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003; cf. și http://www.alil.ro/wp -content/uploads/ 2012/05/Statutul –
lingvistic -al-sudului -Moldovei. -Ipoteza -unui-vechi -%E2%80%9Edialect -carpatic -de-sud-est.pdf .
7 Ibidem , p. 89.
8 Gh. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare , p. 399., apud Doina Hreapcă, Statutul lingvisti c
al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic de sud -est”, în ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003, p. 4.
15 un subdialect „ moldovenesc propriu -zis (de sud -est)” și unul „putnean sau vrâncean”9. Într-un
alt studiu , din 1958 -1960, Graiurile din sud -vestul Moldovei , publicat de Vasile Frățilă în
1992, Gh. Ivănescu considera graiul vrâncean ca fiind caracterizat de anumite trăsătu ri ale
unui „stadiu străvechi, de la care s -a abătut atât dialectul moldovenesc cât și cel muntenesc”10.
Ar exista așadar, în opini a lingvistului ieșean , asemănări între graiul vrâncean și cel al
locuitorilor de dincolo de munți, respectiv din Transilvania, datorită vecinătății geografice,
vechile provincii fiind despărțite doar de munți. Faptul că a avut loc o migrație a populației
dinspre părțile de apus ale Carpaților Meridionali spre zona Vrancei este probabil ; pe valea
râului Putna s -a constituit , din v echime , singura legătură î ntre zona montană și câmpie , pe
drumul care se continuă de la Tulnici și Greșu spre Covasna, făcându -se astfel trecerea din
Moldova spre Transilvania.
O altă opinie asupra graiului din această zonă îi aparține lingvistului Grigore Rusu,
care consideră că se poate vorbi despre „un grai de tranziție între subdialectul moldovenesc și
cel muntean, pe de o parte, și între acestea și graiurile din sud -estul Ardealului, pe de altă
parte ”11. Graiurile „de tranziție ” se definesc ca fiind gra iuri în care există o interferență sau o
coexistență a sistemelor specifice a le două sau mai multe graiuri ori dialecte aflate în contact.
Zonele care prezintă interes pentru cercetarea noastră sunt ariile din partea de sud -vest
a Moldovei, unde se află li nia de demarcație între trăsăturile specifice :
graiurilor muntenești: îŋgíț, țíu, liŋgoáre, ĉimitír , jég, respectiv
graiurilor moldovenești: îŋgít, țĩi, luŋguáre, țîntirím , rápăn .
Printre trăsăturile fonetice care caracterizează graiul din această parte , de sud , a
Moldovei, trăsături comune și graiuri lor din estul Munteniei și din sud-estul Transilvaniei, se
numără :
fenomenul palatalizării consoanelor labiodentale F, V la formele h, y și
prezența lui -u final.
Dincolo de munți, la Soveja, se poate vorbi, datorită infiltrației de populație venită din
Munt enia, despre existența unui grai de tip muntenesc, care nu va face însă obiectul discuției
noastre.
Făcând o comparație a trăsăturilor lingvistice ale graiurilor din această zonă cu cele ale
graiurilor din nord-estul Moldovei, Galina Ghiculete admite prezența unei arii de tranziție, în
care se manifestă întrepătrunderea graiurilor moldovenești și muntenești, datorită învecinării
acestora12, în timp ce Marin Petrișor identifică existența unui grai de tranziție rezultat din
întrepătrunder ea unor „izofone, izoglose și izomorfe ale celor două mari subdialecte”13,
subdialectul muntenesc și subdialectul moldovenesc.
Prezența unei arii de tranziție între aceste subdialect e a fost demonstrată și de Paul
Lăzărescu, care , interpret ând rezultatel e obținute în cadrul anchetelor efectuate în vederea
elaborării ALRR, a constat at că izoglosele moldovenești se întâlnesc în partea de nord -est a
Munteniei, „mult mai la sud decât se cunoaște, în genere, după ALR”14, ceea ce înseamn ă că
zona în care influențele moldovenești s e fac simțite este una mai întinsă.
9 Cf. Gh. Ivănescu, Istoria limbii române , Editura Junimea, Iași, 1980, p. 45.
10 Cf. Gh. Ivănescu, Graiurile din sud -vestul Moldovei , în Analele Universității din Timișoara , Seria Științe
Filologice, XXX, 1992, p. 15. Studiul, redactat de către autor la finele anilor 1950, a fost adnotat și publicat de
Vasile Frățilă.
11 Grigore Rusu, Graiuri de tranziție. În legătură cu poziția graiului vrâncean în cadrul dacoromânei , în CL, VI,
nr. 1, 1961, p. 83 -94.
12 Cf. Galina Ghiculete, Fonetica graiurilor moldovenești de nord în comparație cu fonetica graiurilor
moldovenești de sud , în FD, VI, 1969, p. 98.
13 Cf. Marin Petrișor, Graiuri mixte și graiuri de tran ziție. Cu privire la un grai mixt din nord -nord -vestul
Olteniei , în LR, XI, nr. 1, 1962, p. 88.
14 Cf. Paul Lăzărescu, Arii lexicale în nord -estul Munteniei , în FD, IX, 1975, p. 121.
16 Deoarece multe caracteristici arhaice15 comune subdialectelor moldovenesc și
muntenesc se regăsesc și în partea de sud a Transilvaniei, se poate argumenta existența unei
vechi c omunități lingvistice, care a existat înaintea separării subdialectelor de astăzi, arie
numită ipot etic „dialect carpatic de sud -est”16.
Pentru stabilirea apartenenței graiurilor din valea superioară a Putnei vrâncene la unul
dintre subdialectele limbii rom âne, trebuie avute în vedere trăsăturile fonetice care le
individualizează. După cum observa și Doina Hreapcă17, o caracteristică a vocalismului
graiurilor din partea de sud a Moldovei ar fi rostirea cĩine, mĩine, pĩine. În ceea ce privește
consonantismul, se observă sonorizarea consoanelor fricative și oclusive , în cuvinte precum
zmînt ĩnă, bazmá , dujmán , mojn iág, gîdléj etc. Datorită fenomenului de asimilare regresivă, se
înregistrează fonetismele kérzîcî , lámbâ .
Pe valea superioară a Putnei din ținutul Vra ncea există , după cum reiese din izvoarele
cercetate , câteva localități – sate precum Românești , Ungureni sau Vâlcani – în care
toponimia a conservat originea întemeietorilor. Astfel, pornind și de la teoriile prezentate mai
sus, admitem că cercetarea grai ului din valea superioară a Putnei prezin tă un interes deosebit
pentru observa rea statutul ui actual al acestuia, fie el doar un grai „de tranziție ” sau unul
„putnean ” ori „vrâncean ”.
Ca urmare, datorită vechimii așezărilor din această țară pe care Putna o străbate și
datorită așezării ei geografice, la granița celor trei vechi provincii românești , Moldova,
Muntenia și Transilvania, am considerat interesantă realizarea unui studiu monografic al
graiurilor vorbite în satele situate pe valea acestui râu. Pe de altă parte, deoarece râul Putna
adună toate apele Vrancei, până la vărsarea în Siret, am considerat oportun să ne limit ăm la
valea superioară a râului, pe care am delimitat -o până la confluența Putnei cu Zăbala, primul
său mare afluent.
Particularitățile graiurilor vorbite în satele de pe valea superioară a Putnei pe care le –
am urmărit vizează nivelul vorbirii populare și cel al vorbirii literare neîngrijite, într -un
moment al evoluției limbii datorat influențelor, tot mai puternice, ale limbii literare, s esizabile
la informatorii de diferite vârste și grade de instruire. Căutând să culegem și să interpretăm
particularitățile native ale vorbitorilor, am constatat – așa cum era de așteptat – că persoanele
din categoria de vârstă 50 -70 de ani sunt mai conserv atoare, pe când tinerii și copiii nu mai
păstrează intact e trăsăturile graiurilor populare.
0.2. Lista localităților anchetate și corespondenț ele cu punctele din
rețeaua ALR I și NALR. Moldova și Bucovina
Nr. pe hartă Punct de anchetă Punct din
rețeaua A LR Punct din rețeaua NALR.
Moldova și Bucovina
1 Greșu
2 Lepșa
3 Tulnici
4 Coza
5 Bârsești
6 Topești
7 Negrilești 666
15 Cf. Doina Hreapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic de sud -est”, în
ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003, p. 7.
16 Cf. Ibidem , p. 9.
17 Cf. Ibidem , p. 13.
17 8 Vrâncioaia
9 Muncei
10 Ploștina
11 Poiana
12 Bodești
13 Spinești
14 Păulești
15 Hăulișca
16 Năruja
17 Podu Stoica
18 Podu Nărujei
19 Rebegari
20 Nistorești 594 667
21 Bâtcari
22 Făgetu
23 Românești
24 Ungureni
25 Vetrești -Herăstrău
26 Podu Șchiopului
27 Valea Neagră
28 Brădetu
29 Ghebari
30 Prahuda
31 Paltin
32 Țepa
33 Vâlcani
34 Tojanii de Sus
35 Țipău
36 Tojanii de Jos
37 Spulber
38 Morărești
39 Carșochești -Corăbița
40 Păvălari
41 Nereju 668
42 Nereju Mic
43 Chiricari
44 Brădăcești
45 Sahastru
46 Prisaca
47 Mătăcina
48 Valea Sării
49 Poduri
50 Colacu
18 0.3. Repartiția teritorial -administrativă a localităților anchetate
Comuna Număr pe hartă Sate
TULNICI 1 Greșu
2 Lepșa
3 Tulnici
4 Coza
BÂRSEȘTI 5 Bârsești
6 Topești
NEGRIL EȘTI 7 Negrilești
VRÂNCIOAIA 8 Vrâncioaia
9 Muncei
10 Ploștina
11 Poiana
12 Bodești
13 Spinești
PĂULEȘTI 14 Păulești
15 Hăulișca
NĂRUJA 16 Năruja
17 Podu Stoica
18 Podu Nărujei
19 Rebegari
NISTOREȘTI 20 Nistorești
21 Bâtcari
22 Făgetu
23 Românești
24 Ungureni
25 Vetrești -Herăstrău
26 Podu Șchiopului
27 Valea Neagră
28 Brădetu
PALTIN 29 Ghebari
30 Prahuda
31 Paltin
32 Țepa
33 Vâlcani
SPULBER 34 Tojanii de Sus
35 Țipău
36 Tojanii de J os
37 Spulber
38 Morărești
39 Carșochești -Corăbița
19 40 Păvălari
NEREJU 41 Nereju
42 Nereju Mic
43 Chiricari
44 Brădăcești
45 Sahastru
VALEA SĂRII 46 Prisaca
47 Mătăcina
48 Valea Sării
49 Poduri
50 Colacu
0.4. Informatori
După cum se poate observa studiind tabelele de mai sus, l ocalitățile – unele fiind doar
niște cătune cu un număr mic de locuitori – în care am efectuat anchetele dialectale sunt în
număr de cincizeci, corespunzând unui număr de unsprezece comune. Am proce dat mai întâi
la o cunoaștere prealabilă a zonei care urma să fie supusă observației, mai ales că, fiind o zonă
montană, satele sunt răsfirate.
Materialul dialectal care a constituit obiect ul nostru de cercetare a fost colectat prin
observație directă, fii nd înregistrate dialoguri spontane sau conversații dirijate, pe anumite
teme, prin folosirea metodei chestionarului, adaptat după chestionarul NALR. Uneori, datorită
faptului că informatorii păreau intimidați de întrebările adresate, am recurs și la înregi strări,
astfel încât aceștia abordau cu o mai mare ușurință temele propuse, sau dezvoltau liber diverse
subiecte, fără a încerca un limbaj îngrijit, „așa cum mi-a atras atenția fiica de la oraș” [N. S.,
Spulber].
Înregistrările le -am realizat în mai multe etape, iar în alegerea informatorilor am optat
atât pentru persoane în vârstă, băștinași, care nu au avut contact e frecvente cu orașul, cât și
pentru informatori mai tineri, pentru a observa evoluția și transformările pe care graiul le -a
suferit în decursu l timpului. După cum era de așteptat, am observat că informatorii vârstnici
sunt buni cunoscători ai istoriei și ai tradițiilor locului , precum și buni păstrători ai graiului
local. Același lucru l-am remarcat și în cazul persoanelor mai tinere, de obicei absolvente de
școală generală, care nu au plecat din localitate decât rareori și pentru puțin timp. În cazul
celor tineri, cu studii medii sau chiar universitare, care au locuit la oraș sau au contacte
frecvente cu orașul, fonetismele specifice zonei sunt destul de rare, informatorii optând pentru
vorbirea îngrijită, apropiată de norma literară.
Lista informatorilo r cuprinde inițialele fiecăruia (nume de familie și nume de botez , în
această ordine ), eventuala poreclă, vârsta, școala absolvită și alte date c are ni s -au părut
interesante. Pentru fiecare informator se precizează categoria de vârstă și sexul, clasificarea
fiind realizată în funcție de criteriile stabilite de autorii volumului NALR. Moldova și
Bucovina. Texte dialectale , vol. I – II și Texte dial ectale. Oltenia :
[VIII] = bărbat peste 50 de ani;
[VII] = femeie peste 50 de ani;
[VI] = bărbat între 35 -50 de ani;
[V] = femeie între 35 -50 de ani;
[IV] = tânăr între 18 -22 de ani;
[III] = tânără între 18 -22 de ani;
20 [II] = băiat între 9 -12 ani;
[I] = feti ță între 9 -12 ani.
*
Bârsești
S. E. [VIII], 78 de ani, poreclit Bursuŝ, a făcut patru clase primare și are ca ocupație
agricultura. Este căsătorit , iar soția este din Popești. A făcut armata la Bârlad, timp de trei ani.
Contact cu orașul a avut sporadic. P ovestește cu plăcere din tinerețe, fiind un bun cunoscător
al istoriei și al tradițiilor locale. Este binevoitor, povestind cu expuneri amănunțite, în care se
disting, uneori, exage rări în folosirea fonetismelor.
A. O. [V], 41 de ani, asistent personal, ab solventă a unui liceu cu profil silvic. Este
căsătorită, soțul ocupându -se cu agricultura. Are doi copii, fata studentă și băiatul elev în clasa
a XII -a la Focșani, motiv pent ru care merge la oraș de patru -cinci ori pe lună. Este deosebit de
volubilă și dr amatizează narațiunea, ajutându -se de inflexiunile vocii. Ne povestește , cu o
ușoară mândrie , că este un fel de vedetă locală, datorită unei emisiuni TV la care a apărut.
Este o excelentă reprezentantă a graiului local.
C. T. [VI], 45 de ani, absolvent a z ece clase, zilier la pădure. Este căsătorit și are doi
copii, elevi. Soția este casnică și are grijă de gospodărie. Nu a plecat din sat pentru perioade
îndelungate de timp. Vorbește cu plăcere în graiul local, menționând că are de gând să meargă
în străin ătate, deoarece crede că acolo banii se câștigă mai ușor .
C. M. [III], 14 ani, elevă, născută și crescută în Bârsești. La oraș merge rar, o dată sau
de două ori pe lună. Citește cărți, reviste și, mai puțin, ziare. Vorbește timid, încercând să aibă
o exprim are cât mai corectă, școlărească, în care se strecoară însă fonetisme regionale.
*
Năruja
G. S. [VIII], 65 de ani, absolvent a patru clase, recunoaște că nu prea i -a plăcut școala,
iar din această cauză a ales să se facă cioban. Acum are propriile turme, d ar îngrijește și oile
altor săteni. Trăiește după obiceiul transhumanței, vara fiind sus pe munte, la târlă, cu oile , iar
iarna, pe lângă casă. Recunoaște că nu este prea vorbăreț, însă răspunde cu bunăvoință la
întrebări , în registrul dialectal autentic.
P. R. [VII], 86 de ani, văduvă, poreclită Jmái, se declară „casnică” . A absolvit șapte
clase și nu a plecat din localitate pentru perioade mari de timp. Ia contact cu orașul prin
intermediul copiilor, care vin des în vizită. Citește cărți bisericești. Este binevoitoare și
vorbește sfios, în registru dialectal autentic.
B. N. [VI], 47 de ani, electrician, absolvent de școală profesională. Este născut și
crescut în Năruja, mergând la oraș pentru diferite treburi. Soția este din Nereju, croitoreasă.
Cunoaște, prin intermediul meseriei sale , multă lume . Vorbește cu plăcere în grai autentic,
încercând uneori să -și controleze limbajul, semn că este un om „umblat”.
L. D. [III], 20 de ani, absolventă de liceu, lucrează ca vânzătoare. Merge des la oraș
pentru a face cumpărături și spune că ar vrea să -și completeze studiile, dar nu are posibilități
financiare. Expunerea sa este cursivă, iar fonetismele regional e se amestecă cu cele literare.
*
Negrilești
M. I. [VIII], 66 de ani, pensionar, absolvent de opt clase, după care a făcut școala
profesională și a lucrat mulți ani ca șofer. Și -a efectut stagiul militar la Slatina, timp de un an
și patru luni. Soția are opt clase și este casnică. Acum deține un mic magazin, care îi oferă
satisfacția propriei afaceri. Obișnuit să converseze, răspunde cu plăcere la întrebări,
dezvoltând el însuși variate teme de discuție. Este un bun cunoscător al locurilor, tradițiilor și
obiceiurilor, dintre care ține să amintească despre „boteitul oilor”, tradiție „de-a
negrileștenilor”. Ia adese ori contact cu orașul, atunci când merge să -și aprovizioneze
magazinul. În expunerile pe care le face intervine autocontrolul, remarcându -se totuși destu l
21 de numeroase fonetisme regionale.
B. T. [VIII], 60 de ani, poreclit iepuráru , a făcut „școala s ilvică ” la Câmpulung
Moldovenesc , iar armata, la Ploiești, timp de un an și opt luni. A lucrat ca pădurar la Năruja și
acum este agent de pază și ordine la primărie. Soția a absolvit zece clase și este casnică.
Expunerile sunt concise, într -un autentic registru dialectal.
E. M. [VII], 60 de ani, poreclită Fluoriáŋca, absolventă a opt clase. Se ocupă cu
agricultura și cu creștere a animalelor. La oraș merge rar; copiii îi sunt plecați în Italia. Este
căsătorită, soțul a absolvit patru clase. Este o excelentă vorbit oare a graiului local. Cu simțul
umorului, relatează faptele amănunțit și într-un tempo rapid.
B. L. [V], 46 de ani, poreclită ŝenú șî, a absolvit zece clase și acum se ocupă cu
agricultura. Este căsătorită, soțul având opt clase. Nu a fost plecată din loca litate decât pentru
a merge la Focșani sau în localitățile învecinate, cu ocazia organizării unor „târguri”. Este
volubilă , fiind o bună vorbitoare a graiului local, iar expunerile sale sunt „colorate ”.
P. I. [IV], 28 de ani, poreclit Striián, este absolve nt a opt clase. Nu a făcut armată, dar
a fost plecat pentru un timp la Sibiu, unde a munci t ca zilier. Nu e căsătorit și locuiește cu
părinții , pe care îi ajută la creșterea animalelor, ocupația de bază a negrileștenilor. Încearcă să
își controleze – nesig ur – vorbirea, dar fonetismele specifice sunt evidente.
R. I. [III], 20 de ani, poreclită Bîrzán , a făcut opt clase și este casnică. S -a căsătorit
devreme, soțul având aceleași studii. Acum se ocupă cu agricultura minimă, de subzistență.
Este vorbăreață, d eschisă la dialog și, deși nu înțelege rostul anchetei, cooperează foarte bine.
Este o bună vorbitoare a graiului dialectal autentic.
*
Nereju
A. I. C. [VIII], 81 de ani, poreclit kiuúțî, este născut în Nereju. Are șapte clase și este
pensionar. A fost ple cat pe perioada armatei, pe care a făcut -o „la Canal ”. Este bucuros că ne
poate fi de ajutor, precizând că ștíii iĕl di-aiéstia. Vorbește cu plăcere, ținând să precizeze
condițiile grele în care a muncit, mai ales în armată, unde a avut ostași în subordine . A făcut
câteva luni de „școală de maiștri” la Constanța , iar de la întoarcerea din armată se confruntă
cu arestarea celor doi frați, care au luptat pentru a-și păstra pământuril e. Tatăl a făcut
închisoare pentru chiaburie .
C. I. [VII], 58 de ani, este nă scută și crescută în Nereju, de unde nu a plecat niciodată
pentru o perioadă mai mare de timp. A absolvit șapte clase și este casnică. Circumspectă,
răspunde greu la întrebări, ținând să precizeze de fiecare dată că vorbește „muntenește ”,
nefăcân d diferenț a dintre subdialecte.
C. R. [VI], 44 de ani, poreclit Băbą u, este absolvent a zece clase. Este născut și
crescut în Nereju , de unde nu a plecat decât pentru un an și patru luni, timp în care a făcut
armata la Oradea. Este necăsătorit și locuiește cu părinț ii. Muncește în gospodărie,
declarându -se „casnic”. Tatăl este din Nereju , iar mama , din Vintileasca. Merge rar la oraș și
nu intră des în contact cu orășenii. Pentru cărți și ziare spune că nu are timp, fiind ocupat cu
treburile în gospodărie. Vorbește sf ios, încercând să răsp undă cât mai bine la întrebări.
A. M . [V], 42 de ani, este născută și crescută în Nereju, absolventă a zece clase. S -a
căsătorit de tânără și nu și -a continuat studiile, lucru despre care vorbește cu regret. Se ocupă
de casă și de cop ii, soțul fiind zilier la pădure. Nu citește cărți, fiind ocupată cu gospodăria,
dar se uită la televizor. Se remarcă în vorbirea sa fonetisme specifice zonei.
*
Nistorești
G. I. [VIII], 54 de ani, absolvent al „liceului p edagogic ”, a funcționat mulți ani ca
învățător . Acum este primarul localității, care este un a dintre comunele înfloritoare ale
județului. Este căsătorit, iar soția, năcută în Vidra, este absolventă de studii superioare. A fost
plecat din localitate pentru a -și continua studiile și pentru a efectua stagiul militar. Acum,
22 datorită funcției pe care o deține , ia relativ des contact cu orașul. Este foarte încântat de ideea
unei monografii despre comuna pe care o conduce și cooperează foarte bine, dorind să fie de
ajutor. Inteligent și cu simțul umorului, cunoscător al limbii literare, este un bun orator,
reproducând trăsăturile de bază specifice graiului local.
K. Z. [VII], 69 de ani, Podu Șchiopului, comuna Nistorești. Are 4 clase și este casnică.
Este căsătorită , iar soțul precizează cu mândrie că numele de familie, care ne face probleme la
pronunțare, este de origine poloneză, rămas de la strămoșii care au venit în vechime pe aceste
meleaguri. Nu este prea vorbăreață. Vorbește rar, precizând că își adaptează vorbirea după
interlocutor, în pronu nția sa remarcându -se fonetisme regionale.
K. N. [V], 35 de ani, născută în Năruja, locuiește cu socrii la Nistorești. Are doar patru
clase și este casnică. Nu a fost plecată din localitate , iar la oraș merge de câteva ori pe an. Ne
spune că nu are timp să citească ziare sau cărți. Isteață, este o bună vorbitoare a graiului local ,
fonetismele regionale fiind ceva firesc în expunerea sa. La nivelul le xicului sunt puține
informații.
K. I. [II], 10 ani, elev, locuiește cu părinții și bunicii în Herăstrău, comu na Nistorești.
Nu a plecat din sat decât de câteva ori, la Focșani sau la bunicii din Năruja. Este timid și
răspunde școlărește la întrebările adresate. Vorbește cu plăcere în graiul local, încercând
uneori să se corecteze, ca la școală.
*
Paltin
T. N. [VIII], 68 de ani, pensionar. Este absolvent de școală profesională și a lucrat la o
fabrică din Focșani. Mergea zilnic la oraș și uneori rămânea toată săptămâna. A făcut armata
la Ploiești. Soția are doar șapte clase și s -a ocupat de copii și de treburile go spodăriei.
Vorbește cu d urere despre problemele silvice și despre faptul că tinerii nu mai au ce lucra în
localitate, fiind obligați să ia drumul străinătății. Deși a avut contacte dese cu orașul,
fonetisme le regionale sunt sesizabile în vorbirea sa.
G. S. [VII], 79 de ani, pensionară, a absolvit șapte clase. Este născută în Năruja, iar
părinții , în Nistorești. Acum este văduvă și se ocupă singură de gospodărie. O mai ajută și
nepoții, din când în când. Vorbește cu mândrie de copiii plecați la oraș și de ne poții studenți.
Este o bu nă vorbitoare a graiului local.
B. M. [III], 30 de ani, vânzătoare, a absolvit opt clase, după care a făcut liceul „la
seral ”. Părinții sunt din aceeași localitate. La oraș merge o dată sau de două ori pe săptămână,
iar ziare și re viste citește uneori, când are timp. Nu este prea sociabilă, dar încearcă să fie de
ajutor. Este o bună vorbitoare a graiului local, dar nu are răbdare să se concentreze pe temele
propuse. Răspunde lapidar, parcă presată de timp.
G. N. [III], 19 ani, stude ntă în primul an la ASE. A fost plecată din localitate și în
perioada liceului. Ușor mândră de statutul său, cunoscătoare a limbii literare, evită să
vorbească regional, însă fonetismele specifice se evidențiază involuntar .
*
Păulești
D. N. [VIII], 57 de a ni, absolvent a opt clase, fost lucrăt or silvic, actualmente
pensionat medical. A făcut armata la Ploiești, timp de un an și opt luni. Soția a făcut patru
clase și se ocupă de gospodărie. Viața și -a petrecut -o în Păulești, de unde nu a plecat prea des.
Vizitele la oraș sunt pentru a merge la medic sau la copii. Vorbește cu naturalețe în graiul
local, recunoscând că -i învață pe copii să nu le fie rușine de originile și de „vorba” lor.
B. T. [VII], 63 de ani, a făcut patru clase „cî_aȘá făŝé fétíli_na iinti, este creatoare de
obiecte de artizanat, meșteșug pe care l -a depr ins de la mama sa. Soțul a făcut opt clase și se
ocupă cu creșterea animalelor și, uneori, cu lucrul la pădure. Ne spune cu tristețe că viața la
munte este frumoasă, dar grea, mai ales în ulti mul timp. Copiii au plecat în Italia, de unde le
mai trimit, uneori, bani și pachete. Deschisă dialogului, este o bună vorbitoare a graiului
23 autentic dialectal.
G. F. [V], 46 de ani, a absolvit lice ul. A lucrat câțiva ani la Focșani, la o fabrică de
confec ții, dar a preferat să se întoarcă în satul natal, ocupându -se de gospodărie și cu țesutul,
când are timp. Soțul este tot absolvent de liceu și lucrează ca șofer. Spontană, relatează alert,
încercând uneori să-și corecteze vorbi rea. Fonetismele regionale s unt însă evidente.
*
Spulber
N. S. [VII], 66 de ani, din Tojanii de Jos, comuna Spulber, poreclită Briĉ, are patru
clase și se ocupă de treburile gospodăriei, oscilând între a se numi „casnică” sau
„agricultoare” , deoarece, la munte, agricultura este una m inimală. Este văduvă , iar copiii o
vizitează destul de rar. La oraș nu merge decât foarte rar. Bună vorbitoare a graiului local ,
recunoaște că este corectată de copiii plecați la oraș. Este emoționată la început, pentru ca mai
târziu, când înțelege rostul anchetei , să relateze pe un ton degajat, renunțând la încercarea de
„a face impresie bună” .
H. N. [V], 48 de ani, născută în Spulber, are zece clase și lucrează ca asistent
maternal, având în grijă doi copii. Nu a fost plecată prin alte părți pentru mult t imp, dar merge
foarte des la oraș, la Focșani, cu treburi sau la copii. Vioaie, este emoționată și răspunde la
întrebări încercând o vorbire cât mai corectă din punct de vedere literar, precizând adesea că
acum „nu se mai vorbește așa ” sau că „așa se vorbe a odată ”. Părinții, agricultori, sunt născuți
tot în Spulber. Chiar și în expunerea liberă, care are un ritm destul de alert, își controlează
vorbirea , așa încât foarte puține fonetisme locale sc apă controlului.
C. B. [IV], 20 de ani, este absolvent de lic eu. Din cauza faptului că nu și -a găsit un loc
de muncă, a rămas acasă, cu părinții , pentru a -i ajuta la treburile gospodăriei. Născut și crescut
în Spulber, nu și -a părăsit satul decâ t pentru a merge la liceu la Vidra, o localitate apropiată , și
uneori la Focșani, la cumpărături. Ne spune că mulți tineri au ales să -și părăsească satul
pentru a munci în străinătate. Încearcă să -și controleze vorbirea.
*
Tulnici
B. G. [VIII ], 85 de ani, a absolvit „patru -cinci ” clase și a lucrat timp de 60 de ani ca
muncitor forestier. Plecat din localitate pentru o perioadă mai mare de timp nu a fost decât
pentru a satisface stagiul militar, la București și la Orșova. De a ltfel, merge rar la oraș, mai
ales acum , la bătrânețe. Părinții s -au ocupat cu exploatarea lemnului. Vol ubil, este bucuros că
îi ascultăm poveștile de viață și ne răspunde prompt la întrebări, exagerând uneori fonetismele
din registrul dialectal.
M. V. [VII], 68 de ani, a făcut patru clase primare. Întreaga viață și-a petrecut -o la
Lepșa, comuna Tulnici, de unde a plecat rar la oraș, cu diverse treburi. A lucrat la școala din
sat, ca femeie de serviciu, actualmente fiind pensionară. Rămasă văduvă, locuiește cu familia
unuia dintre băieți. Ni se destăinuie că aceștia o consideră vinovată pentru incendiul care le-a
distrus casa. Comunicativă, vorbește cu naturalețe în graiul local, făcând expuneri amă nunțite.
L. A. [IV], 27 de ani, absolvent de liceu, lucrător forestier, uneori „DJ de ocazie”.
Locuiește cu părinții, originari din Tulnici, ajutându -i la treburile gospodăriei. A fost plecat un
an în Italia, unde a lucrat în construcții, dar nu i -a plăcut. Își iubește locurile natale și vrea să
rămână aici și să-și întemeieze o familie. Vorbește cu naturalețe în graiul local, cu ușoare
ezitări, în încercarea de a se controla, evitând palatalizarea consoanelor labiale p și b.
B. I. [II], 14 ani, elev în clasa a VIII -a la școala din Tulnici. Mama este contabilă , iar
tatăl, șofer. Ambii sunt din Tulnici. Merg des la oraș. Timid, se exprim ă îngrijit, școlărește,
evitând pe cât posibil vorbirea în grai. Totuși, în pronunția sa se remarcă unele fonetisme
specifice.
24 *
Valea Sării
C. S. [VIII], 68 de ani, este tâmplar, fiind absolvent a opt clase. Soția a făcut șapte
clase și este casnică. Nu merg e des la oraș, fiindcă are copiii aproape, la Vidra și la Valea
Sării. A satisfăcut stagiul militar la București, iar de atunci nimic nu l -a mai ținut departe de
localitatea natală. Vorbește rar și apăsat, uneori exagerând fonetismele specifice locului.
T. V. [V], 36 de ani, absolve ntă de liceu, lucrează ca femeie de serviciu la șco ala din
localitate, actualmente aflându -se în concediu postnatal. Soțul are aceleași studii și se ocupă
cu agricultura. Nu a fost plecată mult timp din sat, cu excepția perioadei liceului. Exprimarea
este una vădit supusă autocontrolului, fonetismele regionale fiind însă evidente.
T. T. [V], 43 de ani, a absolvit zece clase și lucrează ca îngrijitoare la grădiniță. Este
divorțată și locuiește cu părinții și cu fiul de 19 ani. Merge la oraș cam de trei ori p e lună; de
lectură „nu prea ” are timp . Este comunicativă, fiind o bu nă vorbitoare a graiului local.
T. M. [IV], 19 ani, absolvent de liceu, încearcă de doi ani să promoveze bacalaureatul,
dar fără succes. Între timp își ajută mama și bunicii la trebu rile g ospodăriei. Merge la oraș cu
prietenii și declară că nu îi place să vorbească muoldovin iéȘti. Încearcă să -și controleze
limbajul, uneori forțat.
*
Vrâncioaia
O. I. [VIII], 77 de ani, poreclit ĉuocléz , a absolvit șase clase. Acum este pensionar,
dar se mai ocupă încă de agricultură. A fost plecat trei ani la Caransebeș, pentru a -și satisface
stagiul militar. E văduv și se bucură că are cu cine să mai schimbe o vorbă. Mai citește,
uneori, ziare și urmărește la televizor emisiunile politice și sportive. Vobeșt e rar, expunerile
sunt închegate, dar destul de concise, în registrul fonetic al graiului local.
A. S. [VII], 56 de ani, poreclită țîgan , a făcut patru clase și se ocupă cu treburile
gospodăriei. Soțul este originar din Vidra, fiind absolvent a zece clase. Merge la oraș de două
sau trei ori pe an. Are o pronunție clară și ritmul potrivit narațiunii. Registrul comunicării este
marcat regional.
G. N. [VII], 53 de ani, poreclită Cîcăriázî, a absolvit opt clase și este casnică. Se ocupă
cu țesutul, meșteșug car e nu mai prezintă vreun interes pentru tinerele din ziua de azi. Este
căsătorită, soțul fiind absolvent al unui liceu cu profil silvic. Are un băiat care lucrează în
armată și o fată plecată în Italia. Din sat nu pleacă prea des, rareori merge la Focșani s au la
Vidra. Narațiunea este amănunțită, iar registrul dialectal e bogat în fonetisme.
H. V. [VI], 40 de ani, a absolvit zece clase și acum se ocupă cu agricultura. A locuit
dintotdeauna în satul Poiana, comuna Vrâncioaia, lipsind doar în perioada în care și-a
satisfăcut stagiul militar la Caransebeș. Este necăsătorit, considerânu -se un ghinionist. Deși
este emoționat, relatează concis și coerent, în registru dialectal.
R. D. [V], 42 de ani, absolventă a zece clase, este casnică, ocupându -se de treburile
gospodăriei. Merge rar la oraș și nu a fost niciodată plecată pentru mai mult timp , însă băiatul
i-a promis că o va lu a în Italia. Comunicativă, rostește cuvintele cu repeziciune, într -un
autentic registru dialectal.
25
1. Coordonate le geograf ice, istorice și demografice
ale văii superioare a Putnei
1.1. Cadrul geografic
1.1.1. Localizare și limite
Râul Putna și afluenții săi fac parte din bazinul hidrografic al râului Siret, cel mai mare
bazin hidrografic al țării (42.355km2). Cu o suprafață de 2.487,4 km2, din care circa jumătate
acoperă M unții Vrancei, bazinul Putnei echivalează cu 6,4% din suprafața bazinului Siretului.
Lungimea râului este de 144 km, având ca principali afluenți Zăbala (547 km2),
Milcovul (458 km2) și Râmna (424 km2).
Situat în partea central -sud-estică a țării, cu o orientare alungită pe direcția vest -nord-
vest – est-sud-est, bazinul Putnei se învecinează la nord și nord -vest cu bazinul Trotușului, la
vest cu bazinul Oltului, la sud și sud -vest cu bazinul Buzăului, separa t prin bazinul
intermediar al Râmnicului Sărat, iar la est cu bazinu l Bârladului, de care este separat prin
cursul Siretului.
Din punct de vedere al coordonatelor geografice , bazinul Putnei se încadrează între
45031'7" și 4602'44" latitudine nordică și 26022'10" și 27029'50" longitudine estică.
Fig. 1. Poziția județului Vrancea în România
26
Fig. 2. Bazinul hidrografic al râului Putna
Putna se ramifică puternic în regiunea muntoasă și în ținutul Vrance i, unde
înregistrează cel mai mare aport de apă, și se îngustează în zona colinară a piemonturilor,
pentru ca apoi să se reducă în zona de câmpie, unde afluenții dispar. O particularitate a
bazinului hidrografic al Putnei o reprezintă faptul că este dezvol tat mai ales pe partea dreaptă
a râului, de unde vin cei mai mulți afluenți, inclusiv cei principali (Zăbala, Milcovul și
Râmna), și mai puțin dezvoltat pe partea stângă , unde limita de nord a bazinului se găsește
uneori la numai 5 km de albia râului. Putn a primește un număr de nouăzeci de afluenți de
ordinul întâi, 220 de afluenți de ordinul al doilea, 210 de ordinul al treilea, 102 de ordinul al
patru lea, douăzeci de ordinul al cinci lea, șase de ordinul al șaselea și doi de ordinul al
șapte lea18.
Izvorând din partea de nord a muntelui Arișoaia (1750 m), versantu l nordic al
Masivului Lăcăuți -Goru, Putna primește următorii afluenți mai importanți:
pe partea stângă, pâraiele: Valea Mărului, Greșu, Lepșa cu Clăbucul și Lepșulețul,
Streiul, Deju, Pârâul Sărat, C olăcelul, Tichiriș, Vidra, Vizăuțul și Saca (numit și Valea
Seacă);
pe partea dreaptă, pâraiele: Pârâul Lespezilor, Tișița (format prin unirea pâraielor
Tișița Mare și Tișița Mică), Coza, unit cu pârâul Alunului, Dălhătaș și Dumbrăvan;
urmează Leadova, Văs ui și Sărățel, unite cu puțin înainte de vărsare. În punctul numit
Grumaz, Putna își primește primul mare afluent, râul Zăbala . Urmează pâraiele
Chilimetea și Valea Rea , iar în zona de câmpie primește râul Milcov, al doilea mare
afluent, și râul Râmna , al treilea mare afluent.
La rândul său, pârâul Zăbala, cu o suprafață totală de 546 km2, izvorăște de sub
18 Cf. Liliana Zaharia, Resursele de apă din bazinul râului Putna , Editura Universității din București, 1999, p.
119.
27 Lăcăuți și adună apele mai multor pâraie repezi de munte: Goru, Căbălaș, Giurgiu, Hârboca,
Înțărcătoarea, Zârna Mare și Zârna Mică, Butneanul, Zboina și Lapoșul, Țipăul, Pețicul și un
curs de apă mai mare – Năruja. Cu o suprafață de 166 km2, Năruja este cel mai scurt râu
principal al zonei (30 km). De multe ori, Zăbala are un debit mai mare decât Putna superioară.
Între cele două Zârne se află cunoscutele Căldări sau Cascada Zăbalei. Râul Zăbala se varsă în
Putna în punctul cunoscut sub numele de Grumaz, situat în apropiere de localitatea Prisaca .
În vederea elaborării tezei noastre am delimitat v alea superioară a râului Putna de la
izvoare le acestuia și pâ nă la confluența cu râul Zăbala, primul mare afluent, incluzând și
localitățile din aval de unirea celor două râuri care fac parte din actuala comună Valea Sării.
Putna și Zăbala, cu numeroșii lor afluenți, sculptează relieful inițial tectonic al zonei,
formând un sistem de terase cu suprafețe mari , ce au contribuit la popularea reg iunii. Dincolo
de aceste terase se află un relief deluros , constituit din culmi orientate vest – est, cu versanți
asimetrici, împăduriți.
1.1.2. Relieful și trăsăturile geologic e
Apele râului Putna străbat una dintre cele mai zbuciumate zone ale lanțului carpatic,
cu forme de relief variate atât din punct de vedere al altitudinii și al formei, cât și al originii și
al vechimii. Astfel, se succed de la vest la est trei trepte de munți, dealurile cu zone
depresionare și câmpia care ajunge până în lunca Siretului. Bazinul Putnei se suprapune unor
unități de relief variate, bine individualizate, dispuse în trepte ce coboară de la vest către est ,
dând regiunii aspectul unui imens amfi teatru.
Zona superioară a bazinului Putnei aparține Munților Vrancei. Ramură a Carpaților
Orientali, Munții Vrancei reprezintă o componentă a Carpaților de Curbură, fiind masivi și
compacți , „mai domoli dincolo de cumpăna apelor spre vest, și mai abrupți s pre bazinul
Putnei”19. Acești munți au o suprafață de 806,8 km2, ocupând 32,4% din suprafața bazinului
râului . Datorită caracteristicilor morfometrice, au un grad redus de populare , element
favorabil desfășurii unor activități de păstorit și de exploatare a lemnului, fiind încă acoperiți
cu păduri în proporție de peste 65 %.
Conform cercetărilor efectuate în anii 196020, în cadrul Munților Vrancei se disting
trei șiruri de munți, având o orientare NV – SE.
Primul șir dinspre bazinul Oltului are înălțimi din ca re se disting, de la nord la sud,
vârfuri cum ar fi Clăbuc sau Clăbucet (1.370 m), Lepșa (1.389 m), Hârtanul (1.464 m),
Buneul (1.544 m), Mușatul (1.503 m), Giurgiul (1.723 m), cel mai înalt fiind Goru (1.783 m),
urmat de Lăcăuți (1.777 m), Mușa Mare (1.49 8 m), Mușa Mică (1.438 m), Nehârna Mare sau
Pietrele Înșirate (1.444 m), Piatra Secuiului (1.388 m), Furul Mic (1.386 m) și Furul Mare
(1.417 m).
Al doilea șir de munți, aproape paralel cu primul , se află la est de acesta, fiind
despărți te printr -o depresi une prin care curg Putna spre nord și Zăbala spre sud. Din acest al
doilea șir se disting vârfurile Condratul (1.490 m), Seciul (1.519 m), Muntele Verde (1.493
m), Pietrosul (1.657 m) și Zboina sau Sboina Frumoasă (1.660 m).
În cadrul celui de -al treilea ș ir, despărțit de cel de -al doilea prin intermediul unor șei,
se disting câteva vârfuri, cel e mai proeminent e fiind Coza (1.629 m), Zboina Neagră (1.375
m), Macradeu (1.148 m), Tisarul Mare (1.265 m), Munțișoarele (1.375 m), Lapoșul (1.349
m) și Monteoru (1.334 m).
Din punct de vedere s tructural și tectonic , zona montană aparține flișului extern
cretacic și paleogen, conținând două mari unități tectonice: Pânza de Tarcă u-Fusaru , alcătuită
19 Cf. N. Șt. Mihăilesc u, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p. 24.
20 Cf. Ibidem , p. 25 -26.
28 din depozite cretacice, paleogene și miocene așezate sub forma unor fa ciesuri aparținînd
gresiilor de Tarcău , Kliwa și Fusaru , și Pânza de Vrancea , formată din gresii, marno -calcare
și argile. Apele au tăiat relieful , formând numeroase chei și praguri , cum ar fi Cheile Nărujei ,
Căldările Zăbalei , Cheile Tișiței , Cascada Putn ei. Cercetătorul N. Al. Rădulescu constată că
structura relieful ui munților Vrancei datează din perioada de sfârșit a Cretacicului inferior ,
când au avut loc primele înălțări carpatice, fiind alcătuit din „gresie de Kliwa și Tarcău –
Fusaru, din conglomerate verzi și într -o mai mică măsură din marne, șisturi menilitice, șisturi
negre de Audia și așa -numitele strate de Tisaru”21. Această componenț ă geologică a reliefului
opune o rezistență medie la eroziune. Pe valea superioară a Putnei se întâlnește o gresie
formată din bancuri încrustate cu straturi de marne nisipoase și cu conglomerate verzi. Tot
aici se găsesc câteva „sinclinale mediterane alcătuite din marne vinete, șisturi gresoase
roșcate, gipsuri și argile cu sărătură”22, care, erodându -se mai ușor, au fa vorizat lărgirea albiei
râului Putna pe anumite porțiuni, alternând cu zone mai înguste, unde rocile nu au permis
eroziunea. Lipsesc rocile metamorfice și magmatice, predominând rocile sedimentare detritice
și cele de precipitație marină (gips și sare) , iar local s -au descoperit tufuri vulcanice cu adaos
detritic sau organogen. Pe valea superioară a Putnei predomină straturi groase de marne
nisipoase și conglomerate verzi. Astfel, putem aprecia că, din punct de vedere geologic, limita
munților spre următoar ea unitate de relief corespunde cu falia marginală a flișului, limita
depresiunii către Carpați fiind reprezentată de „o linie care urcă în pantă de la nord către sud
cu o altitudi ne cuprinsă între 750 -800-900 m ”23.
Sectorul mijlociu al bazinului Putnei apa rține Subcarpaților de Curbură ori
Subcarpaților Vrancei , care fac trecerea între zona montană și cea de câmpie, caracterizați
fiind printr -o mare complexitate morfologică și litologic -structurală. Această zonă deluroasă
ocupă o suprafață de 1.112,2 km2, reprezentând 44,7 % din totalul bazinului, în cadrul ei
diferențiindu -se mai multe subunități distincte din punct de vedere al trăsăturilor fizico –
geografice: Depresiunea Vrancei , Subcarpații interni sau Culmea pericarpatică , Depresiunile
intracolinare și Subcarpații externi sau Subcarpații propriu -ziși. Din punct de vedere
geologic , această zonă este alcătuită din argile, nisipuri și pietrișuri , printre care se găsesc și
gresii, conglomerate, șisturi, marne, tufuri. În cadrul zonei depresionare , rocile perme abile
alternează cu cele impermeabile, ceea ce duce la o instabilitate accentuată a zonei. Dealurile și
depresiunile subcarpatice sunt dezvoltate pe o structură puternic tectonizată , alcătuită din cute
monoclinale, sinclinale și pânze -solzi.
În subsolu l Vrancei propriu -zise și a l depresiunilor anexe se află și depozite de sare,
unele din ele la suprafață, lucru demonstrat de prezența izvoarelor cu apă sărată și a
toponimelor ca Valea Sării , localitate în care se exploatează sarea, Valea Sărată , Pârâul
Sărat , Sărățelul , Dealul Plaiul Sării etc. Ca resurse naturale, lipsite însă de importanța
valorificării economice, aici se mai găsesc țiței în zona Câmpuri -Vizantea sau Izvoarele
Nărujei și gaze în regiunea Lepșa , gaz metan la Andreiașu , emanație cunoscută sub numele de
Focul viu și cărbune brun la Vulcăneasa și Reghiu24. Astăzi, pe valea Putnei și a afluenților ei
se mai exploatează doar nisipuri și pietrișuri , necesare în construcții, argile la Mera și Vidra ,
gresii la Năruja și marnocalcare la Lepșa . În organ izarea naturală a spațiului invest igat de noi,
un rol important îl au terasele din lungul râurilor, cele superioare fiind folosite pentru
agricultură , iar cele inferioare , mai ales pentru așezări.
Depresiunea Vrancei , având aspectul unui uluc depresionar, are o lățime cuprinsă între
2 și 13 km și o lungime de circa 60 km, cu o altitudine medie de 600 -800 m și o înclinare
21 N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 13.
22 Ibidem , p. 15.
23 Ibidem , p. 5.
24 Cf. Alexandra Tătaru, Organizarea spațiului rural în bazinul Putnei , Editura Transversal, București, 2008, p.
43.
29 generală de la vest la est. Relieful depresiunii este aparent uniform, fiind întrerupt de o serie
de pinteni mai înalți, presărați printre spinările dealurilor, astfel încât acest areal depresiona r
poate fi împărțit în trei regiuni naturale: Depresiunea Soveja -Crimineț , Depresiunea
Negrilești și Depresiunea Bisoca -Neculele , unde s e află primul pod -terasă care face legătura
cu Vrancea, legătu ră morfologică evidențiată, în special, de către geologul Șt. Mateescu25.
În cadrul Depresiunii Vrancei se remarcă dealuri mai înalte , cum sunt Măgura
Spineștilor (929 m), Dealul lui Șerban (733 m), pintenul Arșița Paltinului (967 m) și dealul
Țipău (813 m) . Subcarpații interni (sau: Culmea pericarpatică ) sunt constituiți din înălțimi
care variază între 974 m (Vf. Gârbova ) și 32 m (Vf. China ). Această zonă este largă de câțiva
kilometri, având culmi rotunjite, în contrast cu văile drepte și adânci.
Depresiun ile intracolinare din estul Culmii pericarpatice sunt mici depresiuni
individualizate, largi de peste 10 km, fără legătură între ele ; putem amintit Depresiunea Vidra
sau Vizantea , Depresiunea Mera , Depresiunea Râmnei etc.
Subcarpații externi , Subcarpații p ropriu -ziși sau Culmea colinelor periferice
reprezintă dealurile înalte separate prin văile Putnei, Milcovului și Râmnei , care formează un
piemont colinar. Din toată zona colinelor subcarpatice, cea mai înalt ă este Măgura
Odobeștilor , cu vârful Titila de 1 001 m , care ocupă un loc deosebit în cadrul Subcarpaților
externi , datorită trăs ăturilor sale geomorfologice, suprafeței mari și înălțimii dominante.
Trecerea spre câmpie este făcută printr -un glacis subcarpatic, numit de G. Vâlsan
„Câmpia înaltă a Râmnicu lui”, care are aspectul unor culmi prelungi, puțin înclinate , pe două
trepte ce variază altitudinal de la 350 m la 90 m, la contactul cu câmpia. Acest glacis s -a
format prin unirea conurilor de dejecție ale râurilor Putna , Milcov și Râmna .
Ultima unitate d e relief străbătută de Putna înainte de vărsarea în Siret este regiunea de
câmpie, Câmpia Română , cu suprafața puțin ondulată, înclinată pe direcția vest – est,
însumând 568,3 km2, ceea ce reprezintă 22,8% din teritoriul pe care -l traversează râul. Se
disting două zone de câmpie: una piemontană înaltă , ce corespunde zonei viticole, traversată
de văi adânci, cu o structură petrografică formată din loesuri, nisipuri argiloase și pietrișuri ,
care îngreunează alimentarea cu apă a zonei; cealaltă, o câmpie piemo ntană joasă , care se
întinde până la lunca Siretului și are o fragmentare mică, cu suprafețe netede, întinse și
aproape orizontale, propice culturilor agricole. Din punct de vedere geologic, această unitate
de relief este alcătuită din nisipuri argiloase, componente loessoide, pietrișuri și nisipuri,
favorabile culturilor viticole în secto rul glacisului subcarpatic și culturilor de cereale sau de
legume în zona de câmpie joasă.
Caracteristic e zonei, ca de altfel întregilor Carpați de Curbură, sunt lipsa roc ilor
cristaline și eruptive, varietatea mare a culoarelor de vale, precum și gama largă de resurse ale
solului și ale subsolului26. Trebuie amintite, de asemenea, câteva trăsături distincte care dau o
notă de individualitate zonei subcarpatice și care au pe rmis popularea lor timpurie: î n primul
rând, frecvența văilor transversale cu caracter de defileu, în alternanță cu sectoare
longitudinale care au aspect de veritabile culoare depresionare. Apoi , lărgimea excepțională a
văilor în cuprinsul luncii și, nu în ultimul rând, contribuția activă a diapirismului în formarea
structurilor anticlinale datorită plasticității sării, împinsă local până la suprafață27. Marea
fragmentare a reliefului se explică prin lipsa șisturilor cristaline și prin prezența flișului
carpatic. Dat orită alcătuirii geologice și fragmentării reliefului , sunt foarte frecvente procesele
de eroziune și alunecările de teren.
25 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 6.
26 Cf. V. Tufescu, România : natură, om, economie , Editura Științifică, București, 1974, p. 117.
27 Cf. V. Velcea, A. Savu, Geografia Carpaților și Subcarpaților Românești , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1982, p. 243.
30 1.1.3. Vegetația
În ceea ce privește vegetația întâlnită în bazinul Putnei, specifice regiunii montane, la
altitudini de 1.600 -1.750 m și temperaturi medii de 20C, sunt pășunile sau golurile alpine , cu
vegetație de păiuș, firuță, afin și merișor, ienupăr și, în unele locuri, jneapăn. Următoarea
treaptă montană, mijlocie, este caracterizată de prezența pădurilor de conifere , unde întâlnim
păduri de molid, brad și pin silvestru. La altitudini de 600 m, până la 1300 -1400 m, se găsesc
pădurile de amestec de fag și rășinoase , care ocupă suprafețe întinse pe cursurile superioare
ale Putnei, ale Nărujei și ale Zăbalei. Aici predomin ă fagul, paltinul, gorunul și carpenul , iar
în părțile superioare apar molidul și bradul.
Pe Dealurile Subcarpatice, pădurile de stejar au ocupat suprafețe întinse , dar au suferit
defrișări masive, mai ales în secolul al XX -lea, astfel încât astăzi se întâ lnesc mai ales păduri
amestec ate, de fag și de gorun. La altitudini de 300 -1000 m se află făgetele de deal sau
gorunetele , în care predomină paltinul, carp enul, păducelul, salcia, cornul și mesteacănul.
Datorită fenomenului de foen , luminii și căldurii, pe unii versanți sud -estici sunt prezente , în
aceste păduri , unele elemente mediteraneene , cum ar fi scumpia, mojdreanul sau stejarul
brumăriu.
Sectorul inferior al Putnei, de la Măgura Odobeștilor spre Siret , este rep rezentat de
silvostepă, în care culturil e agricole au luat locul vegetației primare. Se mai întâlnesc pâlcuri
de stejar , iar în stratul ierbos se găsesc păiușul, colilia și rogozul. În părțile de luncă cresc
asociații halofile , în care predomină aninul alb și negru, sălciile, plopul și stejarul.
1.1.4. Rețeaua hidrografică
Densitatea rețelei hidrografice este, pentru bazinul Putnei , de 1 km/km2, repartizată
după cum urmează pe diversele unități de relief străb ătute: în regiunea muntoasă m axima este
de 2,4 km/km2, iar media , de 1,6 km/km2; în re giunea deluroasă maxim a este de 2,1 km/km2,
iar media , de 1,3 km/km2; în regiunea piemontană și de câmpie maxim a este de 0,9 km/km2,
iar media , de 0,34 km/km2; în zona de câmpie , densitatea rețelei scade. Trebuie amintit și
faptul că râurile care fragmente ază Subcarpații Curburii au cea mai mare turbiditate din țară,
depășind 25.000g/m3, majoritatea râurilor având o alimentare predominant pluvială și mai
puțin subterană28.
Apa din bazinul Putnei are proveniență mixtă, atât din precipitații , cât și din subter an.
Statisticile arată că din totalul de apă pe care îl primește Putna, 21% (în medie ) provine din
topirea zăpezilor primăvara, 48% provine din ploi , iar restul de 31% , din alimentare
subterană. Volumul maxim al scurgerii este înregistrat primăvara (45 -55%), pentru ca toamna
și iarna să fie cel mai scăzut (13 -17%). Cantitățile mari de ploaie și de zăpadă, pantele
accentuate, rocil e puțin permeabile sunt factori care determină o scurgere medie anuală a
Putnei, până la confluența cu Zăbala, de 9,8 l/s. De la această confluență, după trecerea prin
Depresiunea Vrancei, zona Subcarpaților interni și ieșirea în câmpie , scurgerea se d iminuează,
ajungând până la 5,1 l/s. Datorită condițiilor climatice și geologice, uneori se înregistrează
fenomenul de secare a unor râuri. Alteori, din cauza precipitațiilor în aversă s -au înregistrat
creșteri ale debitelor râurilor, ceea ce a dus la viituri care au provocat inundații de proporții.
La nivelul întregului bazin s -au înregistrat viituri în anii 1969, 1970, 1972, 197 5, 197 9, 1991,
1992, 2004, 2005 și 2006. Dintre toate, cele mai puternice inundații din istoria acestui bazin
au fost cele din 2005.
Pe cursul râului Putna nu există nicio captare de apă pentru consum industrial, apa
28 Cf. L. Badea, D. Buză și colab., Subcarpații Curbur ii, în Geografia României , vol. IV, Editura Academiei
Române, București, 1992, p. 197.
31 fiind folosită doar pentru irigații.
1.1.5. Hazard urile naturale
De la izvoare și până la vărsarea în Siret, Putna traversează două unități de relief
majore , cu o mare complexit ate stru cturală și petrografică și cu mobilitate tectonică și
activitate seismică intensă, vulnerabile în fața fenomenelor extreme. Datorită condițiilor
geografice, în aceste sectoare se pot înregistra hazarde naturale precum cele seismice,
geomorfologice, climatice sau hidrologice, cu efecte asupra așezărilor omenești și a
populației29. Este știut faptul că cea mai mare parte a zonei se încadrează în aria epicentrală a
Vrancei, căreia îi corespunde cea mai intensă seismicitate de pe teritoriul României30. Chiar
dacă nu întotdeauna au magnitudini mari, cutremurele vrâncene își au focarul la mare
adâncime, izolat și persistent.
În opini a unor cercetători31, epicentrul cutremurelor din această zonă ar avea drept
coordonate medii 45 ,90 latitudine nordică și 26 ,60 longitudine estică, cu mici variații, fiind de
remarcat două subzone de cutremure, în funcție de adâncimea focarului: subz ona
cutremurelor adânci, de până la 200 km, și cea a cutremurelor mai puțin adânci, de sub 60 km.
O caracteristică a acestor cutremure este faptul că intensitatea lor se simte pe o arie destul de
vastă . Cele mai mari mișcări au avut loc la : 26 octombrie 18 02, 10 noiembrie 1 940 (7,4 grade
pe scara Richter , primul mare cutremur din perioada contemporană a României , care a avut
aproximativ 1000 de victime, majoritatea din Focșani ) și 4 martie 1977 (7,2 grade pe s cara
Richter , cu cele mai mari distrugeri din epoca modernă ). Cutremure de mai mică intensitate s –
au produs în 1986, 1990, 1998, 1999, 2000 și 2002. În fiecare an se înregistrează la stațiile
seismice , cum este cea de la Vrâncioaia , un număr destul de mare de mișcări seismice de
mică intensitate, de cel e mai multe ori insesizabile pentru populație , dar care dovedesc
seismicitatea crescută a zonei. Ca efecte asupra spațiului terestru, aceste cutremure pot
determina modificări geomorfologice, existând riscul ca alunecările de teren să se accentueze ,
mai al es în zona satelor de pe Valea Zăbalei și a Nărujei, afluenți ai râului Putna.
În sectorul bazinului Putna, fiind vorba de Carpații și Subcarpații de Curbură, datorită
petrog rafiei, structurii de fliș , tectonicii active și, mai ales, datorită probabilități i producerii
unor seisme de mare intensitate , coroborate cu precipitații torențiale care au ca urmare viituri,
putem vorbi de modificări geomorfologice care pot afecta pe termen lung aspectul așezăr ilor
și capacitatea de locuire . În prezent, cercetările ar ată că procesele geomorfologice constau în
alunecări de teren, scurgeri de noroi, constatate cu precădere în bazinele hidrografice Putna,
Nereju, Zăbala, dar și în prăbușiri și surpări. Pe versanții abrupți și despăduriți au loc procese
de ravenare, asocia te cu alunecările de teren, cum sunt cele din bazinele hidrografice Zăbrăuți,
Șușița și Putna, rezultând așa -numitele badlands , întâlnite în sudul localității Nistorești și în
Depresiunea Vrancei , la Bârsești. Un alt risc este datorat averselor din lunile în care se
înregistrează maximu mul pluviometric, mai ales în zonele cu pășunat excesiv sau în care s-au
efectuat lucrări agrozootehnice necorespunzătoare.
29 Cf. M. Sandu, D. Bălteanu, O. Bogdan, D. Nancu, D. Călin, M. Dumitrașcu, M. Șerban, M. Micu, Raport de
cercetare. Hazardele naturale și calitatea mediului în perspecti va dezvoltării durabile în Carpații și Subcarpații
de la Curbură , în Revista de Politica Științei și Scientometrie , Număr Special, 2005.
30 Cf. I. Ichim, M. Rădoane, H. Rădoane, C. Grosu, C. Miclăuș, Dinamica sedimentelor. Aplicație pe râul Putna
– Vrancea , Editura Tehnică, București, 1998, p. 27
31 Cf. N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p. 45.
32 1.2. Aspecte istorico -sociale
1.2.1. Scurtă istorie a ținutului Vrancei
MOTTO:
Cine va studia is toria Vrancei, va afla despre istoria în mic a acestui popor.
(Nicolae Iorga )
Cercetările arheologice au scos la iveală mărturii incontestabile despre vechimea și
continuitatea populației de la curbura Carpaților. Una dintre cele mai vechi așezări umane de
pe valea Putnei este cea de la Bârsești , unde au fost descoperite urme datând din P aleolitic și
până în perioada romană32. S-a constatat că în perioada Neoliticului mijlociu (3500 -2400 î.
Hr.) în această zonă s -au interferat culturi diverse, dintre care s e pot menționa culturile Criș,
Boian și Cucuteni. În regiunea muntoasă și a dealurilor subcarpatice s -au manifestat influențe
vestice, din cultura Coțofeni. Există urme ale unei civilizații străvechi care a avut continuitate
în acest spațiu , trecând prin t oate epocile evoluției, de la piatră și lut până la bronz și fier. Din
epoca bronzului au fost descoperite urme ale culturii Monteoru. Pentru epoca fierului s -a
constatat , în urma săpăturilor efectuate , o orientare spre păstorit și influența asupra culturi i
locale a culturii scitice.
După cucerirea Daciei de către romani, partea de sud a Moldovei a fost alipită,
împreună cu Muntenia , Imperiului Roman, ca părți ale Moesiei Inferioare, găsindu -se urme
ale civilizației romane la Bârsești și Bonțești . De asemen ea, s-au făcut descoperi ri care
evidențiază legăturile dintre carpi și sarmați, primii fiind pe o treaptă superioară de civilizație,
a descompunerii comunei primitive. În se colele al III -lea și al IV -lea d. Hr. are loc migrația
popoarelor , care lasă urme d e așezări în ținutul de la Curbura Carpaților, în timp ce sec olele al
VIII-lea și al XI -lea d. Hr. au reprezentat, prin cultura Dridu , începutul Evului Mediu , când
vetrele de sat s -au extin s33. Din această perioadă datează primele atestări documentare ale
așezărilor care se aflau pe suprafețe deschise , în apropierea apelor curgătoare, nu departe de
localitățile actuale. Ocupații le de bază erau agricultu ra și creșterea animalelor, precum și
prelucrarea metalelor, torsul, țesutul, olăritul, unele dintre aceste a păstrându -se până târziu. Pe
la sfârșitul secolului al IX -lea, invazia pecenegilor a fost urmată de cea a cumanilor, care „ pe
la jumătatea secolului al XI -lea” și „spre sfârșitul stăpânirii lor ”, „încep să se creștineze și
înființează un Episcopat în ani i 1227 -1228 în spațiul bazinul ui Putnei”34. Cumanii renunță la
modul de existență de tip nomad, o parte dintre ei fiind asimila ți de populația local ă. Un
obicei care ar putea fi preluat de vrânceni de la cumani este acela de a pune pietre – așa-
numiții stâlchi – pe morminte.
După alungarea cavalerilor teutoni, care, colonizând Țara Bârsei, încearcă o invazie
către aceste zone, feudalii maghiari și clerul catolic vor să atragă la catolicism populația din
teritoriile ocupate, românii recunoscând doar autoritat ea episcopilor ortodocși. Prezența
elementelor ungurești și săsești se reflectă, până în ziua de astăzi, în toponime precum
Chilimetea , Tichiriș , Vizăuț.
Deși descoperirile istorie arată că aceste locuri au o vechime considerabilă, prima
mențiune a ținutul ui Putnei și a l Vrancei datează din 2 iulie 1431 și apare într -o scrisoare a lui
Ladislau Apor către judele Brașovului, Luca Kiss , din care aflăm că Ținutul Putnei și Vrancea
se afl au sub conducerea lui Alexandru cel Bun. Tot în această scrisoare este pome nită
existența unei siliști, a unei vetre de sat dispărut, ceea ce arată că primele sate erau deja
32 Cf. N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București , 1970, p. 85.
33 Cf. Aurora Apostu, Șantiere arheologice vrâncene , în Cronica Vrancei , vol. I, Muzeul Vrancei, Editura D M
Press, Focșani, 2000.
34 Cf. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi , Editura Albatros,
București, 1971, p. 197
33 întemeiate în secolul al XIV -lea. Un aspect discutat îndelung de către specialiști este
apartenența bazinului Putnei la Moldova sau la Muntenia, stabilindu -se, pe baza cercetării
diversel or documente istorice , că ace st teritoriu aparține a Moldovei.
În secolul al XVII -lea, locuitorii satelor vecine din Transilvania, susținuți de
conducerea administrativă a acestei regiuni , încalcă hotarul și le iau vrâncenilor o parte
însemnată din mănoasele pășuni ce se găseau în zonele înalte , de pe muntele Lepșa până la
Dealul Giurgiului, mutând hotarul la apa Putnei și a Zăbalei. Lupta pentru recâștigarea
pământurilor a durat un secol, vrâncenii reușind să -și recapete o part e din moșii abia în anul
1735.
În secolul al XVIII -lea apare stratificarea economică: devălmășia este abolită, iar
oamenii care adus eseră servicii Vrancei încep să ceară loturi personale, astfel încât formele de
exploatare apar, mai întâi sub autoritatea b oierilor moldoveni, apoi a arendașilor sau a unor
firme industriale străine, făcând ca în secolul al XIX -lea în Vrancea să nu mai rămână decât
urme vagi ale vechii forme de organizare în devălmășie. În restul ținutului Putna, țăranii liberi
intră în confli ct cu boierimea , care le ia răzeșilor pământurile , determinându -i la acțiuni de
protest. O figură de erou popular este Moș Ion Roată din Câmpuri, reprezentantul clăcașilor ,
care reușește să facă auzită vocea țărănimii, contribuind la împroprietărirea , după Unirea din
1859, a 1190 de clăcași din plasa Zăbrăuț.
După Războiul de Independența , la câștigarea căruia și-au adus contribuția numeroși
oameni din satele de pe valea Putnei, situația țărănimii se îmbunătățește oarecum . Asistăm
inclusiv la o creștere a p opulației, însă o dată cu pătrunderea capitalismului, exploatarea
socială duce di n nou la nemulțumiri, astfel că la r ăscoala din 190 7 participă și țăranii putneni.
Cele două războaie mondiale nu îi ocolesc pe vrânceni ; ca mărturie a participării
acestora stau și cuvintele „Pe aici nu se trece!”, aparținând generalului Eremia Grigorescu ,
care reușise să împiedice intrarea trupelor inamice în Moldova. Pentru perioada interbelică, o
incontestabilă contribuție a u reprezentat -o cercetările juristului și istoricul ui Aurel V. Sava,
judecător de ședință al Tribunalului Putna, cercetări care s -au concretizat în tipărirea , în anii
1929 și 1931, a două volume de documente privind regiunea Putnei35.
1.2.2. Vechea organizare socială a ținutului Vrancei. Devălmășia
Ceea c e a atras atenția asupra locuitorilor acestei zone a fost modul semiindependent
în care aceștia își duceau existența, fapt determinat în bună măsură și de izolarea geografică.
Așezarea geografică, departe de drumurile importante de comunicație , și organiza rea
devălmașă a localităților din bazinul râului Putna, localități care fac parte din arealul Țării
Vrancei, au determinat păstrarea până târziu a unor trăsături arhaice. Autonomia țărănească s-
a manifestat în această devălmășie vrânceană , pe care o consem nează și Dimitrie Cantemir în
Descriptio Moldaviae , vorb ind despre locuitorii celor douăsprezece sate vrâncene cu aproape
2.000 de case: „A doua republică în Moldova, mai mică însă, este Vrancea în ținutul Putnei,
aproape de hotarul cu Valahia, înconjurată de pretutindeni de munți sălbatici. Are
douăsprezece sate, numără două mii de gospodării și […] locuitorii plătesc domnului în fiecare
an un anumit bir hotărât, dar altminteri se conduc după legile lor și nu primesc nicicum
porunci sau judecăți de la do mn”36.
Despre această aparentă autonomie vorbește mai târziu și H. Stahl. Cercetările făcu te
de acesta în localitățile de pe valea Putnei, cu monografierea completă a satului Nereju, l -au
35 Vezi Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, vol. II, Chișinău, 1931.
36 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , ediție bilingvă, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1973, p. 303.
34 făcut pe acest remarcabil sociolog să afirme: „știam în momentul sosi rii mele în Vrancea, doar
ceea ce se scrisese în literatura românească despre satul răzeșesc. Mi -l închipuiam deci pe
atunci, așa cum continuă astăzi încă să și -l închipuie foarte mulți, anume ca pe un sat
genealogic, născut din creșterea organică a unei f amilii originare, folosind ca atare o
devălmășie pe spiță de neam, asupra căreia opera transmisia ereditară. Uimirea mea a fost
totală, atunci când în Vrancea am întâlnit o formă de viață socială inedită, despre care nimeni
nu scrisese vreun rând și nici n u formulase vreo păr ere, formă de viață care, dacă se adeverea
a fi ceea ce părea a fi, era de natură să răstoarne întreaga noastră concepție despre aceste sate
răzeșești și în consecință, despre întreaga noastră structură socială veche. Am întâlnit o form ă
de devălmășie care nu avea nimic familial în ea, nici prin sfera sa geografică imensă, căci o
întreagă regiune cunoștea o organizare socială care se aseamănă mai m ult cu Statul, decât cu
familia ”. Astfel, Vra ncea era, după cum afirma H. St ahl, „ca o țară închisă, izolată, adevărată
cetate de margine privilegiată; condiții biologice de masă demografică restrânsă, relativ puțin
densă; trăind în formă de grupe familiale devălmașe; condiții psihice de obște tradițională
difuză; condiții istorice de autonomie locală perfectă; manifestări spirituale de puternic
folclor; manifestări economice de gospodărie casnică închisă, grefată pe autarhie devălmașă;
manifestări juridice de drept obișnuielnic viguros și atotstăpânitor; manifestări administrative
de conducere î n democrație primitivă născătoare a unei confederații intersătești .”37
După cum reiese atât din spusele lui H. Stahl , cât și ale altor cercetători , acest ținut a
constituit , în vechi me, o singură moșie, l ocuitorii ei considerând satul a fi o noțiune secun dară
și conducându -se după „Sfatul cel mare al Vrancei”. Forma pe care o îmbrăca devălmășia aici
era una a proprietății individuale stăpânite în indiviziune. Dreptul de folosință al munților era
al tuturor, fiecare fiind liber să -și pască vitele în ce loc do rea. Conducerea administrativă a
„Sfatului” lua deciziile pentru întreaga Vrance, iar când nu erau de acord cu hotărârile luate ,
vrâncenii se opuneau cu binecunoscutul „Vrancea nu voește”. Ca urmare, în această
organizare arhaică, fiecare sat își avea obșt ea lui, cuprinzând toți locuitorii , care luau deciziile
în comun. Împreună își alegeau vechilii, împreună făceau comerț, după cum tot împreună
plăteau birurile și chia r datoriile pentru infracțiuni.
Cele paisprezece comune cu 29 de sate , Nerej, Valea Sării , Năruja, Spinești, Păulești,
Bârsești, Coza, Tulnici, Negrilești, Voloșcani, Colacu, Vidra, Găurile și Poiana, reprezentau o
singură unitate fiscală, astfel încât birul plătit nu era repartizat pe fiecare sat în parte, acest
lucru fiind făcut la nivelul r egiunii , de obștile sătești , în funcție de situația familială . Această
devălmășie , care includea satele și întinderile de pământ din jurul acestora, excluzând casele,
s-a menținut în plinătatea manifestării ei până pe la sfârșitul secolului al XVII -lea, du pă care,
alături de Stărostia de Putna , a apărut și dregătoria vornicului de Vrancea , care tr ebuia să
supravegheze granițele și să se ocupe de acte, având și unele atribuții judecătorești. Cu timpul
s-a dezvoltat un întreg aparat administrativ, subordonat starostelui de Putna , respectiv
domnului țării, ceea ce a condus la dizolvarea vechii forme de organizare, astfel încât la
începutul secolului al XIX -lea rămăseseră foarte puține urme ale devălmășiei care țineau de
organizarea colectivității sătești și de stăpânirea devălmașă a munților.
În perioada următoare , ținutu l a fost marcat de conflicte între țăranii care aveau în
stăpânire munții și cei care încercau să le ia aceste drepturi, în primul rând egumenii
mănăstirilor din apropierea satelor . Mai apoi, bo ierul Iordache Roset Roznovanu primește ca
danie de la domnitorul Moldovei, Constantin Alexandru Ipsilanti, tot pământul din ținutul
Putnei. Această danie provoacă mari nemulțumiri răzeșilor de aici , care se văd prefăcuți în
clăcași pe terenurile lor. Unii nu au rezistat și au plecat în bejenie , însă cei care au rămas au
intentat un proces boierului, proces pe care l-au câștigat cu greu . După câștigarea procesului,
37 Henri Stahl, Nerej, un sat dintr -o regiune arhaică , în Sociologie Românească , an IV, 1942, p. 7 -12, p. 623-
627.
35 împărțirea munților a creat nemulțumiri, apărând pentru prima dată dorința de acaparare
indiv iduală38. Munții au fost reîmpărțiți satelor, renunțându -se la proprietățile individuale,
pădurile rămânând în folosință generală.
În urma acestei împărțiri, situația distribuirii munților era următoarea: Nereju primea
Lapoșul de Jos , Furul și Monteoru ; Valea Sării primea Chetrosul , Căbălașul și Verdele ;
Năruja primea Lapoșul de Sus și Munțișoarele ; Spinești i luau Zboina ; Păulești i, Mijlocul
Cozii ; Bârsești i, Giurgiul ; Coza , Chetriceaua ; Tulnici , Macradeul și Mesteacănul ; Negrilești i,
Păișeaua ; Voloșcani i, Verdele ; Colacu , Mișina , Fruntea și Bodescu ; Vidra primea Capu Cozii
de Jos ; Găurile primeau Capu Cozii de Sus , iar Poiana primea muntele Mușa .
După 1840, datorit ă boierilor stabiliți aici și unei părți a populației mai înstărite,
vechea organizare a ținutu lui începe să sufere transformări, pe măsură ce noile legi scrise iau
treptat locul dreptului cutumiar . Însă vrâncenii nu renunță ușor, dovadă fiind faptul că obștea
a funcționat în parale l cu noul tip de administrație, comuna cu primar și diverși funcțion ari.
Îmbogățirea unora a dus însă la abuzuri, drepturile de folosință asupra pădurilor au fost
preluate mai târziu de societăți forestiere străine, comerțul cu lemne a luat o amploare tot mai
mare , iar țăranii, care nu aveau drepturi de proprietate reală a supra munților, au pierd ut aceste
păduri, ceea ce a dus, în cele din urmă , la dispariția de finitivă a de vălmășiei.
1.2.3. Evoluția organizării administrativ -teritoriale a văii superioare a
Putnei
Existența statornică a locuitorilor pe aceste meleaguri a contribuit , încă de pe la
sfârșitul secolului al XVI -lea, la dezvoltarea relațiilor cu muntenii din afara depresiunii
vrâncene. Odată cu dezvoltarea come rțului la nivelul târgurilor s -au consolidat și obștile
sătești, mai ales cele din Negrilești și Bârseș ti39. Având o populație mai densă decât regiuni le
învecinate, zona văii s uperioare a Putnei, care coincide cu Depresiunea Vrancei, deținea
pășuni bogate și munți împăduriți, fiind renumită prin bogăția turmelor, a cirezilor și a
hergheliilor, fapt c e a cons tituit un avantaj în evoluția ulterioară.
Valea superioară a Putnei a cunoscut cea mai puternică dezvoltare și transform are în
anii care au urmat Revoluției din decembrie 1989, când înfățișarea satelor situate în acest
areal geografic s -a schimbat radical, mai ales în zonele des vizitate de turiști , unde, alături de
casele localnicilor, au apărut reședințe temporare, case de vacanță, care, toate, au influențat
atât modul de viață , cât și graiul băștinașilor . Refacerea și m odernizarea infrastructurii
reprezi ntă o altă modalitate de înnoire a acestei regiuni, deoarece drumul arhaic al oierilor din
Transilvania, care urma cursul Putnei , este astăzi în plină modernizare, dorindu -se realizarea
unei mai bune legături cu Transilvania.
Privind însă înapoi în istorie , vom constata că primele forme de organizare
administrativ -teritorială au fost , în perioada Evului Mediu, obștile sătești. În opini a lui C. C.
Giurescu40, a existat în Vrancea un cnezat, înainte de întemeierea Moldovei, ceea ce
dovedește vechimea așezărilo r de aici. Același istoric vorbește despre inaccesibilitatea zonei
până prin secolul al XIX -lea, aducând ca dovadă dreptul cunoscut al vrâncenilor de a lua sare
pentru gospodăriile lor din muntele de la Valea Sării. Forma superioară de organizare în obști
sătești autonome, deosebite de cele gentilice, a permis practicarea agriculturii41. Primele
38 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, vol. II, Chișinău, 1931.
39 Cf. Jenica Sava, Bogdan Sava, Țara Vrancei. Studiu geografic complex , Editura Europolis, Constanța, 2007, p.
149.
40 Cf. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi , Editura Albatros,
București, 1971, p. 173.
41 Cf. Alexandra Tătaru, Organizarea spațiului rural în bazinul Putnei , Editura Transversal, București, 2008, p. 113.
36 subdiviziuni teritoriale datează din secolul al XVIII -lea, când au apărut județele în Muntenia
și ținuturile în Moldova. Ținuturile Moldovei au fost împărțite apoi p e ocoale , iar în Muntenia
au apărut plasele . Ținutul Putnei a constituit un spațiu de interferență economică, politică,
socială și culturală între Moldova și Muntenia , el aparținând pe rând , până la unificarea
administrativă de la jumătatea secolului al XX -lea, județelor Putna și Râmnicu Sărat . Granița
cu Ardealul era stabilită „după cum merge vârful muntelui și se scurg apele spre Țara
Moldovei”42.
După împărțirea ținuturilor în ocoale, la jumătatea secolului al XVIII -lea, în
Catagrafia Moldovei întreg Ținu tul Putna apare ca fiind constituit din nouă ocoale, din ca re în
bazinul Putnei erau doar patru . Cel mai mare, care cuprindea cele mai multe localități din
bazinul superior al râului, era Ocolul Vrancei (Vrăncii), constituit din satele luate de
vistiernicu l Iordache Roset Rosnovanul: Voloșcani, Călimanul, Colacul, Valea Sării, Poiana,
Bodești, Năruja, Nistorești, Spinești, Păulești, Negrilești, Bârsești, Găurile, Vidra, Tulnici și
Nereju43. O altă împărțire administrativă are loc în 1835, red ucându -se număru l de ocoale la
cinci pentru tot Ținutul Putnei.
În 1864, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, ocoalele sunt înlocuite cu plase , care
pentru localitățile din b azinul Putnei erau în număr de șapte , repartizate în două districte :
Putna și Râmnicu Sărat. Cele ma i multe așezări din bazinul superior al râului făceau parte din
Districtul Putna, Plasa Vrancea. După alte modificări ale limitelor plaselor, la începutul
secolului al XX -lea, localitățile întregului bazin al Putnei er au organizate administrativ în
patru plase pentru Ținutul Putnei și patru pentru Râmnicu Sărat. Secolul al XX -lea este
caracterizat de multiple schimbări administrative, în urma cărora satele se alipesc la și se
desprind di n vechile organizări – modificări ce au durat până în 1950, când a apăr ut legea de
organizare a Republicii Populare Romî ne în regiuni, raioane, comune și sate.
1.2.4. Așezările de pe valea superioară a Putnei
Un rol deosebit de important în stabilirea vetrelor satelor îl joacă mediul geografic,
tipul de relief și distribuți a rețelei hidrografice. Se știe că î n vechime oamenii își întemeiau
gospodăriile pe cursurile de apă. Nu fac excepție nici valea Putnei , nici văile afluenților săi
importanți, Zăbala, Năruja, Milcovul și Râmna, care au constituit locuri propice pentru
așezarea satelor. La prezența apei se adaugă și existența pădurilor, a pășunilor și a fânețelor ,
dar și bogăția faun istică a zonei .
Evoluția așezărilor rurale a fost vizibilă, de -a lungul vremii observându -se trecerea de
la forme simple de organizare , cum ar f i odaia , târla , seliștea , slobozia , satul roit , satul
devălmaș , până la sate compacte , cu dezvoltare complexă. Potrivit documentelor cartografice
din secolul al XVIII -lea, în regiune existau două categorii de așezări: unele formate datorită
dezvoltării eco nomice și altele constituite ca urmare a imigrării populației din afara Țării
Vrancei sau a deplasării populației în interiorul regiunii. Din studierea Hărții ruse reiese că
populația Văii Superioare a Putnei era concentrată în satele de la poalele munțilo r, cum ar fi
Tulnici, Nistorești, Nereju etc.44
Dator ită proprietății devălmașe și trăsăturilor morfologice ale regiunii, cu teren
accidentat, oamenii au fost nevoiți să construiască, în afara satelor, locuințe temporare, unele
dintre acestea fiind așa -numi tele târle sau odăi, făcute din bârne de brad sau de fag și
42 Cf. C. D. Constantinescu -Mircești, H. H. Stahl, Documente vrâncene. Cărți domnești, hotărnici i, răvașe și
izvoade , vol. I, Tipografia Bucovina, I. E. Torouțiu, București III, 1929.
43 Cf. Alexandra Tătaru, Organizarea spațiului rural în bazinul Putnei , Editura Transversal, București, 2008, p.
121.
44 Cf. Jenica Sava, Bogdan Sava, Țara Vrancei. Studi u geografic complex , Editura Europolis, Constanța, 2007, p.
150.
37 destinate adăpostirii peste iarnă a fânului. Construcția cuprindea, la început, o singură
încăpere, după care i se adăuga o cameră pentru locuire temporară, pentru ca mai apoi să fie
transformată de mulți în locuință permanentă. Amplasarea er a în locuri despădurite, numite
săcături , sau, mai rar, pe pajiști naturale . Numărul mare al acestor locuințe l -a determinat pe
N. Al. Rădulescu să afirme: „Toate satele vrâncenești se pare că au fost la origin e grupe de
târle”45. Cele mai mari altitudini la care se găseau aceste târle erau de 860 m, în dreptul satului
Ploștina și pe valea Lepșei, afluent al Putnei. Asemenea așezări se găseau și pe Putna
superioară, pe dealurile de la Negrilești, între apele Văsu iului și Nărujei, în zona Țipăului.
O altă formă de locuință temporară din bazinul Putnei este stâna , întâlnită atât în
munți , cât și pe plaiurile dintre subdepresiuni . Există stâne de munte, locuite doar pe timpul
verii, și stânele de pe lângă sate, popul ate până toamna târziu și primăvara devreme, înainte de
plecarea la munte, când oile pasc în gruok (locuri de cosire de pe lângă sate, întrebuințate ca
pășune)46. Conform statisticii întocmite de N. Al. Rădulescu în 1936, î n Vrancea se aflau 114
stâne.
Cele mai multe așezări de pe valea Putnei au fost sate devălmașe , de răzeși , care se
conduceau după propriile reguli. Despre acestea, H. Stahl scria: „satele Vrancei formau o
singură unitate, bine închegată, iar râurile care o străbat (Putna, Zăbala, Năruja) f ormează o
rețea atât de armonios îmbinată cu pământul încât este cu neputință să ni -i închipuim pe
locuitorii acestei părți trăind altfel, decât laolaltă, într -o strânsă comunitate regională și
relativă izolare față de ceea ce nu este înglobat în această r egiune”47.
Evoluția satelor a fost în strânsă legătură cu cea a răzeșilor de aici și cu roirea noilor
sate din cele vechi , odată cu creșterea demografică și cu sporirea necesităților economice.
Atestarea documentară a localităților din valea superioară a Pu tnei datează începând cu
secolul al XV -lea. În acest secol este amintit, într -un act de donație de la Ștefan Vodă către
boierul Uana Urecli, satul Căliman.
Alte sate sunt consemnate în documentele cancelariilor domnești înainte de data
oficială a înființăr ii lor. Este cazul unor sate ca Păulești, Năruja, Spinești sau Vrâncioaia.
Mărturia existenței satului Păulești apare într -un hrisov din 2 decembrie 1718 , în care se
vorbește de un uric al domnitorului Bogdan Vodă de la „veleat 7015 (1507) febr. 25 ”, în care
citim: „ pe cum are Andrieș Lepădatu moșii acolo în Vrancea, un sat Păulești, cu alți răzeși”48.
Pe la mijlocul secolului al XV -lea se observă gruparea pe văi a satelor și apariția
târgurilor de vale49. Astfel, într -o însemnare care datează din anul 1570 e ste menționat Târgul
Putnei , localizat lângă Bolotești .
Dintre localitățile studiate de noi , cele mai vechi, menționate încă din secolul al XVI –
lea, sunt: Păulești (1507 ), Topești și Bârsești (1585 ), Negrilești și Valea Sării (1523 ), Spinești
(1545) și Voloșcani tot 1545 , cu vechiul nume Conțești , schimbarea numelui datorându -i-se
noului proprietar, Lupu Voloșca50. Din secolul al XVII -lea datează satele Tulnici (1648 ),
Ruget (1661 ), Colacu (1673 ), Năruja (1688 ), Coza (1689 ) și Poiana (1694 ). În această
perio adă s e constată o refacere economică , datorată dezvolt ării agriculturii și a meșteșugurilor
și, de asemenea, apariția schimburilor de produse cu populați a de dincolo de munți. Se cultivă
suprafețe mai mari și pentru aceasta se efectuează despăduriri. În zo nele deluroase se dezvoltă
viticultura , iar în depresiunile subcarpatice se extind fânețele și pășunile, zona devenind
45 N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 133.
46 Cf. Ibidem , p. 135.
47 H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe , apud Alexandra Tătaru, Organizarea spațiului rural în
bazinul Putnei , Editura Transversal, București, 2008, p. 116.
48 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. II, Chișinău, 1931, p. 54.
49 Cf. A. Paragină, Habitatul medieval la Curbura exterioară a Carpaților în secolele X -XV, Muzeul Brăilei,
Editura Istros, Brăila, 2000, p. 41.
50 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 160.
38 atrăgătoare pentru mocanii de peste munte , care se stabilesc aici. Este cazul satului Soveja,
care, deși nu face parte din valea Putnei, constituie un exemplu de așezare în care emigrează
masiv, în anul 1620, locuitori din Dragoslavele și Rucărul Muscelului .
În secolul al XVIII -lea sunt menționate pentru prima dată satele: Vâlcani și Nereju
(1745 ), Bodești (1750 ), Nistorești (1792 ), Dealul Paltin.
Sate mai noi sunt cele din secolul al XIX -lea: Paltin (1814 ), Herăstrău (1817 ), Spulber
(1855 ). Acum se constată o aglomerare de sate pe valea Putnei, având ca factori de influență
existența apei și așezarea geografică adăpost ită51.
În decursul timp ului nu s -au înregistrat dispariții de sate , ci doar asimilări prin
contopire , favorizate de extinderea extravilanului, cum este cazul satului Simionești , care
astăzi este unit cu Podu Stoica. Alte sate și -au schimbat numele, ca de exemplu Vrâncioaia de
astăzi, care a purtat numele de Secătura Văsui . Cele mai multe localități al căror nume s -a
schimbat sunt situate în zona colinară și de câmpie a bazinului Putnei.
Sate frecvent întâlnite sunt satele de tip „ stup” sau „matcă ”, din care au roit alte
așezări. Un asemenea tip de localitate ar fi satul Colacu , din care s -a desprins Ruget ; din
Valea Sării au roit Poduri și Prisaca ; din Păulești a roit Hăulișca , din Spinești s-au format
Herăstrău și, parțial , Vrâncioaia și Nistorești ; din Nereju au roit satele Spulber și Paltin , care,
la rândul lor , au consti tuit mătci pentru alte sate: Țipău , Tojanii de Jos și Tojanii de Sus ; din
Năruja au roit satele Prahuda și, parțial , Nistorești. Din Tulnici s-au format Lepșa și Greșu ,
care a fost la început un grup de târle, i ar din Bârsești s-a format satul Coza. Din Bodești , sat
consider at a fi cel mai vechi din Vrancea, o parte a populației a roit spre Nereju , alta spre
Nistorești și alta spre Vrâncioaia52.
Conform clasificării tipurilor de așezări realizată de N. Al. Rădules cu53, se remarcă
satele :
de tip risipit : Ploștina , Nereju Mic , Nereju Mare și Țipău ;
de tip răsfirat , cel mai răspândit în zonă: Podul Nă rujei, Podurile , Valea Sării ,
Bârsești , Colacu , Tichiriș , Spinești , Hăulișca , Podu Stoica , Ghebari , Prahuda , Tojan ,
Spulber, Păulești , Bodești , cu subdiviziunea
o de tip înșirat , la rândul ei bine reprezentat ă pe valea Putnei: Topești , Coza ,
Năruja , Ungureni , Românești , Găinari , Bâtcari , Carșochești , Văsui ;
de tip adunat , mai slab reprezentat : Poiana , Vetrești , Gornetul.
Vale a superioară a Putnei , pe care noi am considerat -o de la izvoare și până la
confluența Putnei cu Zăbala, incluzând și comuna Valea Sării, reprezintă o zonă exclusiv
rurală , cuprinzând un număr de 49 de sate aparținând de unsprezece comune.
Urmărind unități le de relief din bazinul Putnei, se observă că în sectorul montan
așezările umane sunt puține, deoarece condițiile de habitat sunt dificile . Este vorba despre opt
sate mici, foste cătune, care aparțin comunelor Tulnici, Nistorești și Nereju. Următorul sect or,
cel al dealurilor subcarpatice , oferă condiții favorabile pentru așezările omenești, mai ales în
depresiunile de pe Valea Putnei, Valea Zăbalei și Valea Nărujei. Zona glacisului subcarpatic,
unde se găsesc renumite așezări viticole, și cea de câmpie co nstituie zone deosebit de
favorabile pentru locuit, influențate fiind și de resursele solului, favorabile dezvoltării
agricul turii și a industriilor conexe.
În secolul al XX -lea, satele din această regiune au cunoscut transformări majore, mai
ales după 198 9, când încep să -și schimbe aspectul, numărul locuințelor, atât temporare cât și
51 Cf. Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Județul Vrancea , Editura Acad emiei Republicii Socialiste România,
București, 1970, p. 61.
52 Cf. N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p.
126.
53 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Edi tura Terra, Focșani, 2005, p. 156 –
157.
39 definitive, fiind în creștere. Localitățile de pe valea superioară a Putnei aparțin în totalitate
sectorului montan și zonei subcarpatice, cuprinzând Depresiunea Vrancei, cu z onele Tulnici,
Năruja și Nereju.
Satul Tulnici, așezat pe malul stâng al Putnei, la poalele Munților Vrancei, este unic în
toponimia românească, fiind denumit după îndeletnicirea locuitorilor, aceea de a construi
tulnice . Este atestat încă din anul 1648. Ș i satele învecinate sunt amintite documentar: Păulești
la 1507, Spinești la 1600, Valea Cozii la 1689, Bodeștii la 175054. După împărțirea munților
vrâncenilor, celor din Tulnici le -au revenit munții Macradeul, Bodescul și Galaciul. Satul
Tulnici a dat și n umele comunei , din care mai fac parte satele Greșu, Lepșa și Coza . În
comună există un așezământ monahal, s chitul Lepșa , ridicat în anul 1789 de obștea vrânceană
pe pământul făcut danie de Grigore Gherman din Tulnici.
Cele două sate ale actualei comune Bâr sești, Bârsești și Topești, sunt atestate
documentar încă din anul 1585, fiind vechi sate răzășești situate în Depresiunea Vrancei.
Satul Nistorești, devenit comună împreună cu satele Bâtcari, Făgetu, Românești,
Ungureni, Vetrești -Herăstrău, Podul Șchiopul ui, Valea Neagră și Brădetu, este situat pe valea
Nărujei, fiind menționat pentru prima dată în Condica liuzilor din anul 1803. Satul Românești
s-ar fi format, în opini a lui C. Hâ rnea, din pribegi de prin părțile Romanului .
Numele localității Negrilești ap are menționat pentru prima dată într-un act de vânzare
din 3 mai 1585, iar satul, constituit în preze nt în comună, cuprinde mai multe cătune.
Comuna Vrâncioaia , care cuprinde satele Muncei, Ploștina, Poiana, Bodești și
Spinești , este situată pe valea Văsui ului. Numele său amintește de vechea legendă a Tudorei
Vrâncioaia și a celor șapte fii ai săi , care i-au fost de ajutor domnitorului Ștefan cel Mare .
Satul Bodești este una dintre cele mai vechi localități ale Vrancei, fiind întemeiat de un anume
Bodiman , iar satul Poiana es te atestat documentar în 1694, ca fostă comună în care locuitorii
au avut ca îndeletniciri, pe lângă agricultură și creșterea animalelor, comerțul cu hum a extrasă
din pârâul Pețic. Despre satul Ploștina A. Sava scria că este așezat în fu ndătura Văii Negre55.
Satul Năruja , care a dat numele comunei în cuprinsul căreia se află și satele Podul
Stoica, Podul Nărujei și Rebegari , apare pe harta lui Dimitrie Cantemir, tipărită în anul 17 37
la Amsterdam, sub numele de Vranczia , adică Vrancea. Oam enii de aici au jucat un rol
important în câștigarea luptei duse de vrânceni cu boierul Ruset Roznovanul, împroprietărit de
domnitorul Constantin Ipsilanti cu pământurile răzeșilor.
Comuna Paltin poartă numele satului care s -a numit mai întâi Dealul Paltin ului, fiind
consemnat pentru prima dată în anul 1784. Mai este cunoscută și sub numele de Mărtoiul56,
nume ce i -a fost dat d upă văduva Marta. Satele din cadrul acestei comune sunt Ghebari,
Prahuda, Țepa și Vâlcani.
Satul Colacu, component al comunei Valea S ării, localitate veche răzeșească, este
atestat documentar la 13 mai 1673 și apare și pe harta lui Dimitrie Cantemir. Din acest sat au
roit satele Ruget și Podurile; acesta din urmă este prezentat în Catagrafia din anul 1814 ca sat
nou. Așezat lângă pădure a Groapa Lupului, satul Colacu se remarcă datorită livezilor de pruni
și hărniciei localnicilor. Prin hrisovul de la 1 octombrie 1853 , dat de domnitorul Moldovei,
Grigore Al. Ghica, li se dă vrâncenilor dreptul de exploatare a sării din cel mai mare rezerv or
de sare din V rancea, acela de la Valea Sării: „ nimănui nu -i este iertat a îndrăzni să scoată sare,
nici pentru trebuința sa, nici pentru vândut, ci numai vrâncenilor”57.
54 Cf. Cezar Cherciu, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie 1820 -1920 , Editura Neuron, Focșani, 1995,
p. 10.
55 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Put nei”,
Focșani, 1929, p. 25.
56 Cf. Cezar Cherciu, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie 1820 -1920 , Editura Neuron, Focșani, 1995,
p. 24.
57 Cf. Ibidem , p. 73.
40 1.2.5. Populația. Ocupații. Fluctuați i demografice
Vechimea așezărilor de pe valea Putnei este de necontestat . Întrucât există dovezi ale
existenței unei așezări preistorice la Bârsești, este limpede că viața a avut aici continuitate58.
Pe cursurile apelor din această depresiune funcționează, din timpuri străvechi ,
numeroase pive, dârste, joagăre și mori acționate de puterea apei, iar meșterii de aici, renumiți
pentru iscusința lor, erau în mod obișnuit solicitați să ridice instalații asemănătoare și în sate
mai îndepărtate, situate chiar și dincolo de hotarele Țării Vrancei. Începând cu s ecolul al
XVIII -lea, procesul de diversificare a ocupațiilor se accentuează, ceea ce schimbă aspectul
economic al regiunii, mulți dintre membrii obștii sporindu -și veniturile. Apare chiar o tendință
de concentrare a breslelor pe centre sătești. În același timp, procesul de valorificare a
produselor și a materilor prime devine mai complex, abandon ându -se trocul practi cat până în
secolul al XVII -lea și apărând în mod obișnuit moneda bazată pe un sistem de funcțiuni.
Vrancea a fost considerată o țară a libertă ții, unde locuitorii , nesupuși obligațiilor și
umilințelor boier ilor, purtau cu demnitate numele de răzeș i. În stadiul acesta al evoluției
complexului vrâncean, Sfatul cel mare al Vrancei a luat o hotărâre fără precedent în trecutul
comunității devălmașe : începând cu anul 1750, munții stăpâniți de întreaga colectivitate au
fost distribuiți în exclusivitate satelor care făceau parte din ocolul vrâncean. Prin această
măsură, socialul vrâncean a urcat o treaptă semnificativă, trecând de la o devăl mășie de ocol
la o devălmășie pe sate.
Stăpâni pe munții și pe codrii Țării Vrancei, vrâncenii sau mocani i și-au păstrat multă
vreme nealterate credințele, obiceiurile și portul, lucru datorat legăturilor slabe pe care le
aveau cu oamenii „din vale ”, adică din afara de presiunii, păstrându -și o formă de obște
autonomă chiar și la include rea în vechiul Ținut al Putnei.
Ca meserii de bază, în valea superioară a Putnei vrâncene se remarcă agricultura
(pomicultura), creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. În prezent, d atorită defrișărilor
abuziv e, numărul gaterelor a scăzut , iar cei mai mulți locuitori, mai ales cei tineri, au ales să
muncea scă în afara granițelor țării. Puțini au rămas și acei meșteri populari, cioplitori în lemn
sau țesători, unii dintre cei mai renum iți fiind creatorii de măști de la Nereju. Evoluția
meseriilor s -a făcut în strânsă legătură cu evoluția societății , iar influențele civilizației urbane
asupra acestei vechi zone istorice se observă odată cu dezvoltarea infrastructurii , ce a permis o
mai b ună legătură a locuitorilor regiunii cu orașul. Totodată, la această evoluție au contribuit
și tinerii , care au mers la școli le de meserii și la liceele di n orașele județului.
Ca naționalități, zona este populată în proporție de 98,5% de români, restul fii nd
constituit din țigani și din evrei59, familiile Botezatu din Colacu și Păulești fiind urmașii
acestora. În funcție de condițiile istorice, politice, economice și administrative, numărul
locuitorilor din bazinul râului Putna a cunoscut o dinamică pozitivă sau negativă. Satele d e
aici sunt foarte vechi , iar evoluția lor este legată de cea a răzeșilor , care munceau în calitate de
coproprietari ai terenurilor moștenite din strămoși , și de roirea unor sate noi din cele vechi,
datorită înmulțirii populației60.
Din secolul al XVIII -lea au rămas date de la un armean, Hugas Ingigian, care
menționa că Vrance a avea douăsprezece sate și 2000 de case.
Dicționarul geografic al Județului Putna din 1893 arată că populația Vrancei era de
18.466 de locuitori.
O statistică a numărului de locuitori din satele de pe valea Putnei face N. Al.
58 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 120.
59 Cf. Ibidem , p. 102.
60 Cf. N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p.
125.
41 Rădulescu61:
Ion Ionescu de la Brad
Comunele
1936
1930
Familii Suflete aprox.
1. Nereju
2. Spulber
3. Paltin
4. Năruja
5. Nistorești
6. Herăstrău (la Nistorești)
7. Poiana cu Văsui
(Vrâncioaia)
8. Spinești
9. Păulești
10. Tulnici
11. Bârsești
12. Negrilești
13. Valea Sării
2228
924
1878
1507
1495
909
1430
1324
1769
2391
1620
1578
1054 1913
857
1631
1358
1238
1001
1258
1116
1586
2409
1459
1426
901 320
190
298
275
250
290
298
289
476
300
307
200
224 960
570
870
825
750
870
894
867
1328
900
921
600
672
Total 20.107 16.795 3717 11.027
Din analiza datelor oferite de principalele recensăminte ale populației din bazinul
Putnei se observă că în perioada 1860 -1966 a avut loc o creștere a populației , aceasta
devenind, în decursu l a 100 de ani, de 2,9 ori mai numeroasă . În 1966, în bazinul râului Putna
trăiau 208.344 de locuitori.
Recensământul populației în județul Putna din 1859 arată existența a 88. 115 locuitori
la nivelul satelor, din tre care 26. 695 erau cultivatori, 1625 mese riași și 600 comercianți. Cele
două plase din care făceau parte localitățile studiate, Plasa Zăbala și Plasa Vrancea , aveau
prima 22. 179 de locuitori , iar cea de -a doua , 19.046 de locuitori.
În anul 1966, în bazinul Putnei trăiau 208.344 de locuitori, din care în Vrancea , pe
valea superioară a Putnei, erau 43. 254 de locuitori, iar pe valea Putnei medii și inferioare ,
52.567 de locuitori. Densitatea medie era de 74,1 loc./km2, mai ridicată în zona de deal și de
câmpie și mai scăzută în satele din munte, dato rită zonelor împădurite ale Munților Vrancei,
în mare parte nelocuite, cărora le aparțin comunele Tulnici (15,3 loc. /km2), Nistorești (11,5
loc./km2) și Nereju (19 loc./km2)62.
Din analiza datelor existente se constată un regres pentru perioada cuprinsă înt re 1899
și 1905, după care, în perioada următoare, până în 1966, populația înregistrează creșteri, cu
excepția anilor celor două războaie mondiale, când se pierd multe vieți. În perioada 1966 –
1990 este vizibilă scăderea numerică a populației, datorată indu strializării , care a dus la
migrația forței de muncă spre orașe. Scăderea înregistrată a fost de -16,73% pentru întregul
bazin al Putnei63.
După anul 1990 se vede , până în 1992, o creștere a numărului de locuitori de la
61 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Foc șani, 2005, p. 102 –
103.
62 Cf. N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p.
119.
63 Cf. Alexandra Tătaru, Organizarea spațiului rural în bazinul Putnei , Editura Transversal, București, 2008, p.
82.
42 143.452 la 155 .945 – fapt ce poate av ea legătură cu disponibilizarea unui mare număr de
lucrători din diferite sectoare industriale. Între 1992 și 2007 se înregistrează din nou un regres,
influențat de migra rea forței de m uncă, mai ales către alte țări.
1.2.5.1. Migrări ale populației
Vranc ea arhaică , formată din localitățile de pe valea superioară a râului Putna , era o
zonă relativ închisă, fără multe legături cu celela lte regiuni. Cu Țara Românească se în vecina
doar în zona munților, î n dreptul comunei Nereju .
O caracteristică unică în ans amblul așezărilor rurale din România e dată de faptul că
Vrancea devălmașă rămâne una din tre puținele zone care nu a u cunoscut procesul de migra ție
a băștinașilor , în scopul de a pătrunde și de a se stabili în alte regiuni. Succesiunea
neîntreruptă a mișcă rilor demografice obișnuit e – infiltrații și migrații – constituie un fenomen
aproape necunoscut de către populația băștinașă vrânceană. Încă de pe vremea domnitorului
Dimitrie Cantemir, în Vrancea existau douăsprezece sate cu două mii de case , ai căror
locuitori stăpâneau peste o sută de mii de hectare de teren . Oricât de mult ar fi sporit numărul
locuitorilor din această zonă , ei au putut dispune în permanență de o întindere vastă , care
depășea cu mult trebuițele firești ale unei gospodării, iar această s ituație a contribuit la crearea
unei stări de spirit specifice , care justifică în parte stabilitatea și atașamentul vrânceni lor față
de meleagurile natale.
Cunoscând satul devălmaș din Vrancea, cu organizarea lui primitivă, se pune – firesc –
întrebarea da că răzeșul liber din această zonă s-a putut ridica , de-a lungul vremurilor, în
încercarea de a valorifica resursele mediului natural și prin roadele muncii sale, cel puțin la
nivelul spiritual al sătenilor de dincolo de hotarele acestei regiuni. S -ar putea crede că
vrâncenii au rămas cu o mentalitate ce poartă amprenta orânduirii primitive , din cadrul căreia
nu ar fi putut evada. Pe de altă parte, meșteșugurile și dezvoltarea tehni cii necesare pentru
prelucrarea în special a lânei și a lemnului au jucat un rol însemnat în economia satelor
vrâncene.
Ca și în alte zone ale țării, și în bazinul Putnei se înregistrează unele deplasări –
sezoniere și doar foarte rar definitive – ale populației , ce se făceau fie din Vrancea spre
regiunile învecinate , fie dinspre a cestea către pășunile din Munții Vrancei. Procesul de „roire”
al unor sate din satele -stup, consemnat începând cu secolul al XVIII -lea, constituie un prim
exemplu de deplasare teritorială, roirea făcându -se în interiorul regiunii. Satele Poduri și
Prisaca, roite din Valea Sării, Hăulișca din Păulești, Nistorești din Spinești etc. sunt doar
câteva dintre localitățile nou înființate prin plecări din alte sate.
De mare importanță pentru dezvoltarea așezărilor au fost și deplasările sezoniere , care
includeau pl ecări în interiorul văii Putnei , fie de la munte către deal sau câmpie, fie dinspre
șes către munți. Datorită locurilor de pășunat din Munții Vrance i se constată, încă din secolul
al XVII -lea, stabilirea ciobanilor transilvăneni , fie prin căsătorii, fie pr in achiziționarea unor
terenuri64. „Ciobanii însă din Transilvania, din Brețcu și din Covasna, își aduceau oile fie la
pășunat, pe plaiurile Vrancei arendate în acest scop, fie treceau cu ele peste acestea, spre
câmpia moldovenească.”65
Fenomenul migrației s ezoniere îmbracă așadar și forma transhumanței, înregistrându –
se o continuă mișcare, primăvara spre crestele munților, cu oile la pășunat , iar toamna târziu,
spre dealuri sau câmpii , pentru iernat. Tot în sfera migrației sezoniere se înscrie și deplasarea
în scopul efectuării diferitelor munci agricole, cum ar fi cositul fânului la munte sau recoltatul
strugurilor din zonele viticole , ceea ce a dus la apariția locuințelor sezoniere de tip stână sau
64 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. II, Chișinău, 1931, p. 32.
65 N. Șt. Mihăilescu, Șt. N. Mihăilescu, V. Macovei, Valea Putnei , Editura Științifică, București, 1970, p. 121.
43 târlă.
N. A. Rădulescu consemna66 trei tipuri de deplasări s ezoniere: prima este legată de
vechiul obicei al transhumanței, făcută de oierii din Covasna și Brețcu care veneau pe
plaiurile Vrancei pentru pășunat, unii dintre ei stabilindu -se definitiv aici. Cea de -a doua
mișcare sezonieră este „migrația fânului ”, cositul fânului sus, în munte, în perioada iulie –
august , implicând majoritatea locuitorilor. Cel de -al treilea tip îl reprezintă cultura porumbului
la șes, situație în care oamenii din valea superioară a Putnei sunt nevoiți să s e deplaseze la
câmpie , zona montană și depresionară nepermițând cultivarea cerealelor .
Ca deplasări definitive ale populației se pot menționa migr ările masive către alte
județe , datorate încercărilor de înrobire manifestate de unii stăpâni de pământuri în secol ul al
XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX -lea. Este cazul unei părți a populației din
satele Nereju, Năruja și Nistorești, ca re a plecat în județul Râmnicu Sărat. Câțiva locuitori ai
satelor Tulnici și Paltin au contribuit la colonizarea satului Dăieni din Dobrogea. A ceste
mișcări de populație au caracterizat însă trecutul îndepărtat al Vrancei; în prezent , nici cei mai
vârstnici locuitori anchetați nu își amintesc de populație plecată sau venită în localitățile lor.
În general conservatori fiind , vrâncenii n u-și părăs esc definitiv ținutul; până și căsătoriile se
fac, de regulă, în interiorul Vrancei.
Din documentele istorice reiese însă că în Vrancea veneau imigranți din Moldova,
Muntenia și Transilvania, nemulțumiți de birurile grele ori atrași de viața de aici , ce pă rea a fi
mai ușoară. Însă numărul acestora a fost foarte mic , astfel încât ei au fost asimilați de
vrânceni, influența lor asupra graiului local fiind nesemnificativă. Despre satul Bârsești se
crede că a fost înființat de ciobani din Transilvania, din Țara Bârsei67. Din Muntenia, locuitori
din Lopătari (jud. Buzău ) au venit pe valea Putnei și au înființat satul Vâlcani. Tot astfel a luat
ființă și satul Ghebari, datorită imigrării populației din Lopătari sau din Dumitrești. Alte sate
despre care se crede că au fost înființate de venetic i sunt Ungureni și Românești.
66 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a do ua, Editura Terra, Focșani, 2005, p. 124 –
126.
67 Cf. Ibidem , p. 120.
44
45
2. Tr ăsături fonetice ale graiurilor
din valea superioară a Putnei
MOTTO:
„Fonetica este studiul care se ocupă cu ce rcetarea obiectivă a sunetelor, așa
cum le rostește gura, le percepe urechea și le fixează memoria .”
(Sextil Pușcariu, Limba română , vol. II ,
Rostirea , Editura Academiei Române ,
București, 19 94)
Una dintre caracteristicile sistemului fonetic al limbii rom âne este concentrarea
energiei pe inițiala cuvintelor, fapt ce duce la pierderea acesteia pentru silabele mediale și
chiar la afonizarea vocalelor finale. În orice caz, d escrierea unui sunet se poate face în mod
obiectiv atunci când acesta este întâln it singur, izolat. Acest lucru se întâmplă însă foarte rar și
de aceea trebuie luat în considerare comportamentului sunetului în raport cu vecinătățile sale.
„Atunci când vorbim, nu adăugăm sunet lângă sunet, articulat fiecare în mod separat, nici nu
se produc sunete de tranziție între sunetele articulate la locuri diferite; sunetele se suprapun și
se împletesc într -o coarticulare continuă.”68
O colectivitate de oameni care aparține unui anumit teritoriu geografic, deși cunoaște o
normă convențională de exprimare , aduce un plus de originalitate expresiei, fiindcă, așa cum
observa S. Pușcariu, „ Nu există subiect vorbitor, oricât de umil ar fi, care să nu adauge la
expresia uzuală o notă individuală ”69.
Vorbitorii unei limbi sesizează deosebirile de grai de la o regi une la alta, realizate fie
frecvent, fie aleatoriu, într -un număr restrâns, puțin perceptibile. Trăsături distinctive ale
limbii pot să apară atât la nivel fonetic, gramatical, cât și la nivel lexical, rezult ând astfel
variantele dialectale.
Exprimarea dia lectală se manifestă cu precădere la nivelul limbii vorbite, deoarece,
sub influența limbii literare normate , scrierea respectă normele limbii îngrijite. În scris,
desprinderea de graiul regional este mai ușoară, norma literară influențând mai ales nivelul
lexical. Modul în care este folosită limba , atât la nivelul vorbirii, cât și al scrierii, depinde nu
doar de vechimea tradiției, ci și de gradul de ins truire a vorbitorilor. Dacă aspectul fonetic și
cel gramatical cedează mai greu în fața limbii literare, vocabularul este cel mai supus
schimbării.
Considerată de către unii lingviști o zonă a graiurilor de tranziție (Gr. Rusu), iar de
către alții, patria unui subdialect putnean sau vrâncean (Gh. Ivănescu ), valea superioară a
Putnei prezintă , datorită așezăr ii sale geografice, un interes deosebit pentru cercetare.
Delimitarea graiurilor moldovenești de nord de graiuri le de sud ar putea fi făcută, în
opinia lui Gh. Ivănescu , în funcție de gradul în care consoanele fricative labiodentale f și v
cunosc fenomenul palatalizării. Caracteristic e sudului Moldovei – și implicit zonei în discuție
– ar fi formele h și y, în timp ce în nord apar consoanele ŝ și ż. Caracteristică graiului de sud
68 Sextil Pușcariu, Limba română , vol. II, Rostirea , Editura Academiei Române, București, 1994, p. 67.
69 Ibidem , p. 5.
46 este și prezența diftongului -ii, -îi în finalul subs tantivelor de tipul casă, fată în cazurile
genitiv și dativ, în timp ce în graiurile de nord diftongul se monoftonghează, în finalul
genitiv ului și al dativului, la -î, -i.
Iată d eosebirile stabil ite de I. Iordan70 între graiurile de sud și cele centrale și nordice:
prezența verbel or iotacizate de tipul auúz, créz, símț, trimíț ;
formarea timpului perfect compus al modului indicativ cu ajutorul auxiliarului a(u), în
loc de auxiliarul o, întâln it în celelalte regiuni;
prezența unor forme de imperfect de tipul stetiám, dediám.
La rând ul său, Gr. Rusu stabilește71 ca elemente de diferențiere a graiurilor:
prezența formei mustáță , a verbelor de tipul (să) miárgă, a adjectivul ui biátă și a
substantivul albeáță – față de formele specifice graiurilor din nord : must iáțî, (să)
márgî , bátî, albáțî ;
prezența lui -u în finalul cuvintelor, specifică graiurilor din sud;
accentuarea oxitonă a lui buolnáv , specifică graiurilor din sud;
identificarea elementelor lexicale muntenești cocuáșă, búrtă , buojuóĝ – față de
sinonimele lor moldovenești : géb, pĩntiŝi, plăm ĩni.
Identificarea celor două tipuri de trăsături, unele arhaice iar celelalte inovatoare72, ce
caracteriz ează graiul din această zonă, conduce la demonstra rea unității acestuia. Astfel, vom
urmări păstrarea consoanei africate dentale sonore, ḑ, mai ales în pluralul unor adjective ce au
finalul în -d, știut fiind că prezența acestei consoane reprezintă un fonetism dintr -o fază
îndepărtată a dialectului dacoromân . Ca trăsături inovatoare – menționate și de Doina Hreapcă
– vom urmări forma consoanel or africate ĉ și ĝ, care pe tot teritoriul moldovenesc cunosc
formele ŝ și ż.
În opinia aceleiași cercetătoare73, faptele lingvistice care ar deosebi graiurile din sudul
Moldovei de cele din nord, datorită influențelor muntenești , ar fi:
prezența verbelor i otacizate, fenomen datând din faza românei comune;
existența fonetismului etimologic în cazul verbului a putea , care cunoaște , la persoana
I a modului indicativ prezent , forma poĉi, rezultat ă din africatizarea lui t urmat de o
vocală palatală;
păstrarea lu i -u final etimologic și a pariția acestuia în mod analog în finala altor
cuvinte, după consoane oclusive dentale, velare și bilabiale, după fricative și sonante și
după j;
prezența africatelor alveolo -palatale ĉ și ĝ în sud, în timp ce în nord se cuno sc formele
ŝ și ż;
prezența sporadică, în aria de sud, a fonetismului arhaic ĝ, rezultat dintr -un j latin esc
urmat de vocalele o sau u, în timp ce graiurile din nord cuno sc forma ż ;
stadiul primar al fenomenului palatalizării labiodentalelor f și v, ajungând l a formele h
și y.
În ceea ce privește fenomenele specifice morfologiei, sunt de remarcat următoarele
deosebiri:
formarea timpului perfect compus al modului indicativ cu ajutorul auxiliarului a / au,
70 Cf. Iorgu Iordan, Graiul putnean , în Iorgu Iordan, Scrieri alese , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1968, p. 243 -245.
71 Cf. Grigore Rusu, Graiuri de tranziție. În legătură cu poziția graiului vrâncean în cadrul dacoromânei , în CL,
VI, nr. 1, 1961, p. 87 -89.
72 Cf. Doina Hreapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic de sud -est”, în
ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003, p. 8.
73 Cf. Ibidem , p. 9.
47 față de nordul teritoriului, în care se întâlnește i nvari abilul o ;
formele timpului imperfect dedeám, steteám – față de dam, stam , întâlnite în restul
teritoriului.
Despre caracteristicile graiurilor Moldovei de sud, Doina Hreapcă afirma: „Trăsăturile
fonetice de tip general sudic din graiurile moldovenești ref lectă (ca arhaisme sau inovații
zonale) diverse efecte ale unei comunități de tip regional, ale unei mai vechi arii dialectale ce
cuprindea atât teritoriile din sudul și nordul Carpaților Meridionali, cât și din estul Carpaților
de curbură și sunt prezente , așadar, deopotrivă, în graiurile din zona musceleană, din sud -estul
Transilvaniei, ca și în cele din sudul Moldovei, în special din zona Vrancei.”74
Vom încerca , în cele ce urmează, să identific ăm particularitățile fonetice ale graiului
locuitorilor din v alea superioară a râului Putna, pentru a urmări atât apartenența acestuia la
unul din tre subdialectele limbii române, cât și evoluția sa în timp.
2.1. Accentul
2.1.1. Tipuri de accent
Un enunț reprezintă o îmbinare de elemente fonetice realizată în multi ple moduri. În
fiecare spațiu lingvistic există componente aflate în strânsă legătură cu succesiunea de foneme
care generează muzicalitate a specifică limbii respective. Cele două unități suprasegmentale ,
accentul de intensitate (pronunțarea mai puternică a anumitor silabe) și intonația (imprimarea
unei anumite linii melodice vorbirii) , sunt diferențiate în funcție de gradul de extindere la
nivelul silabelor. Unitate a intensivă , accentul, este limitat ă la fiecare silabă în parte, în timp ce
intonația reprezi ntă o unitate extensivă , deoarece caracterizează fragmente ale discursulu i
formate din mai multe silabe. Există astfel o anumită intonație la nivelul enunțului , care dă
informații despre caracterul enunțiativ, interogativ sau exclamativ al acestuia. Mai de parte,
analizând elementele componente ale enunțului, se constată că fiecare cuvânt are propria
intonație, realizându -se diferențierea între sunetul silabelor, chi ar dacă acestea ar fi identice.
Accentul, considerat de către Diomede „sufletul cuvântului ”, reprezintă punerea în
valoare a unei silabe în raport cu celelalte silabe din cuvânt, având uneori rolul de a stabili
sensul cuvintelor. Această reliefare a unei silabe în raport cu celelalte poate consta în diferența
de intensitate sau de înălțime.
Accent ul diferă de la o limbă la alta și de la o etapă lingvistică la alta. La nivelul
cuvântului , una dintre silabe este proeminentă, rostindu -se pe un ton diferit , mai înalt sau mai
jos, crescător sau descrescător, fiind vorba de spre un accent muzical sau de înălțime ,
determinat de frecvența vibrațiilor coardelor vocale. În cazul în care silaba beneficiază de o
rostire mai apăsată, cu un suflu mai puternic , accentul este unul de intensitate , dinamic sau
expirator , rezultat din amplitudinea vibrațiilor și forța suflului. De cele mai multe ori,
accentului i se asociază și durata sunetului.
În limba română , accentul este liber și variabil, având posibilitatea de a sta pe orice
silabă a unui cuvânt, contribuind la realizarea de mari variații ritmice. Datorită aceste i
libertăți, locul accentului în cuvânt este influențat de trăsăturile de accent ale morfemelo r din
care se compune cuvântul. După cum observa A. Turculeț75, accentul stă de regulă pe prima,
pe a doua sau pe a treia silabă de la sfârșitul cuvântului , deși în unele situații poate sta și pe a
cincea sau pe a șasea silabă.
Variația accentului este perceptibilă prin rolul său distinctiv manifestat în cazul unor
74 Doina Hreapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic de sud -est”, în
ALIL, XLII -XLII I, 2002 -2003, p. 13.
75 Cf. Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura Universității
„Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 31.
48 unități lexicale sau morfologice cu același corp fonetic, constituindu -se în acest caz în marcă
gramat icală suprasegmentală. Preferința pentru un mod de accentuare sau altul ține de
respectarea unor norme stabilite din vechime sau, mai ales pentru generațiile tinere, de
subordonarea față de norma literară. Te ndința de accentuare paroxitonă în detrimentul c elei
oxitone (pe ultima silabă) , care pare învechită, se manifestă cu pregnanță în limba română
contemporană, deși c aracteristic ă limbii române este frecventa accentuare oxitonă a
radical ilor, urmată de accentua rea paroxitonă și proparoxitonă76. O difer ență față de limba
latină o reprezintă tocmai existența , în limba română , a unei categori i de cuvinte accentuate
oxiton.
În cazul graiurilor de tip moldovenesc, inclusiv în graiurile din valea superioară a
Putnei vrâncene , se constată o diferență de intensitat e și de durată între silaba accentuată și
silabele neaccentuate, diferență mai mare decât în limba literară77. Astfel, a fost observată o
tonalitate mai ridicată a segmentului aflat înaintea vocalei accentuate , unde, de regulă,
predomină vocale deschise, și una mai scăzută în partea de cuvânt aflată după accent, în care
se află numai vocale închise. Există o tendință de accentuare a primei silabe, care se află, de
obicei, după o pauză, indiferent de lungimea acesteia. În consecință, se observă modificări ale
vocalelor din preajma silabei accentuate, care sunt supuse unor fenomene de coarticulație
precum afonizarea, sincoparea sau reducerea duratei78.
În cazul cuvintelor plurisilabice, al căror corp fonetic este format din mai mult de trei
sau patru silabe , precum și în cazul cuvintelor compuse, putem discuta de apa riția accentului
principal și a accentului secundar, locul acestora nefiind stabil.
Spre deosebire de graiurile ardelenești , în care creșterea intensității vocalelor atrage
după sine și o augmentare c antitativă, bine pusă în valoare, de unde și „aspectul lor ritmat,
cântat, emfatic”79, în graiurile din valea superioară a Putnei vrâncene această lungire a
vocalelor acce ntuate nu este atât de eviden tă.
2.1.2. Rolul distinctiv al accentului
În strânsă le gătură cu sistemul vocalic al subdialectului moldovean, care este foarte
bogat și manifestă o tendință generală de închidere, se află accentul. Conform opiniei lui I.
Coteanu80, subdialectul moldovean are un accent mai puternic decât celelalte subdialecte.
În ceea ce privește graiurile din arealul investigat de noi, f uncția distinctivă a
accentului este realizată în cazul unor termeni care sunt diferențiați semantic doar prin locul
accentului , cum ar fi perechi le omografe cópii – copíi, muóbilă – muobílă – muobilą , nuóta –
nuotá, zări – zărí, zgĩrĉ – zgîrĉí.
În cazurile în care apare fenomenul palatalizării consoanei oclusive bilabiale surde p,
opoziția substantivelor omografe cópii – copíi nu se mai realizează , deoarece forma celui de-
al doilea substantiv este cuopkii.
Uneori, alături de accentuarea diferită se produc și unele schimbări de natură fonetică.
Este cazul substantivului comun articulat áĉele / áĉili / áŝili și a pronumelui ( sau a adjectiv ului
pronominal) demonstrativ aĉéle / aŝéli / aŝélia.
76 Cf. Florica Dimitrescu, Viorica Pamfil, Elena Barborică, Cristina Călărașu, Maria Cvasnîi, M ihai Marta,
Liliana Ruxăndoiu, Mirela Theodorescu, Elena Toma, Istoria limbii române , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1978, p. 125.
77 Cf. Matilda Caragiu Marioțeanu, Compendiu de dialectologie română (nord – și sud -dunăreană) , Editura
Științific ă și Enciclopedică, București, 1975, p. 146 -148.
78 Cf. Sextil Pușcariu, Limba română , vol. II, Rostirea , Editura Academiei Române, București, 1994, p. 79 -147.
79 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2 007, p. 42.
80 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
210.
49 În cee a ce privește neologismele de tipul cuomédie – cuomedíe , típic – tipíc 81,
graiurile populare nu recunosc aceste diferențe. Forma verbelor de tip ul a cânta , la modul
indicativ, timpurile prezent cĩntă și perfect simplu cîntą nu se disting din punct de veder e al
locului de accentuare , deoarece perfectul simplu nu este întâlnit în vorbirea locuitorilor din
zona noastr ă de cercetare .
2.1.3. Diferențe de a ccentuare față de limba literară
Anumite cuvinte sunt accentuate diferit în graiuri față de limba literară . Pe de altă
parte, graiurile din sud ul țării , de tip muntenesc, cunosc un mod de a ccentuare identic limb ii
literar e.
În ceea ce privește graiul din valea superioară a Putnei vrâncene, am constat at faptul
că există o diferență mai mare decât în limba liter ară în ceea ce privește intensitatea, durata și
înălțimea silabelor accentu ate față de cele neaccentuate. Prin r aport cu silaba accentuată,
înaintea acesteia apar vocale deschise , iar post tonic apar doar vocale închise. Este însă
adevărat că diferențele de accentuare față de limba literară nu sunt foarte evidente , dator ită
atât influenței limbii literare , care a pătruns prin intermediul școlii, cât și apropierii spațiale de
graiurile muntenești .
Accentuarea oxitonă a cuvint elor buolnáv (< bg. bolnáv ), dușmá n (< turc. düșman ),
miruós (derivat regresiv de la verbul a mirosi < sl. mirosati ) este specifică atât acestor graiuri ,
cât și limbii literare, în timp ce în graiurile de nord întâlnim accentuarea de tip paroxiton:
buólnav , dúșman , míruos.
Diferit ă de limb a literară, după modelul accentuării oxitone , pe care vorbitorii din
zonă o preferă, apare forma firáv (< v.sl. hyrav ŭ) sau hiráv, față de literarul fírav.
În ceea ce privește cuvintele bisilabice, în zona cercetată constatăm existența ambelor
tipuri de ac centuare, cel de -al doilea fiind mai des întâlnit. În legătură cu cele două forme
bólnav – bolnáv , I. Gheție afirmă că „Prima formă de accentuare apare în graiurile
moldovenești și în câteva puncte din Muntenia și Dobrogea. A doua se întâlnește în arie
compactă în Muntenia, sudul Banatului, Transilvaniei și Dobrogei și, pe alocuri , în Moldova
(cea sudică) ”82. Astfel , am înregistr at formele buólnav , buólav, dar și buolnáv , buóláv,
constatându -se preferința pentru accentuarea oxitonă, specifică atât graiului m untenesc , cât și
limbii literare. În aceeași situație se află și perechea bléstem și blestém , car e cunoaște
formele blástăm , bląstăm , blestém . Păstrarea accentului etimologic în cazul acestui verb este
evidentă în puține cazuri, ne având caracter de general itate. Accentuarea oxitonă a cuvântului
a determinat trecerea vocalei neaccentuate ă la e sub influența acțiunii asimilatoare a vocalei
e din următoarea silabă, fenomen considerat o inovație a graiurilor de tip muntenesc83, fiind
întâlnit și în cazul cuvint elor necaz , pereche , perete și speria , care cunosc formele: năcáz ,
păriéki, păriéti, spări iá.
Cel mai frecvent întâlnite î n graiurile de pe valea superioară a Putnei sunt formele cu
accentuare oxitonă, caracteristică și limbii literare, „întâlnită în Munte nia și sudul
Transilvaniei […] izolat și în Moldova, Banat și restul Transilvaniei”84. Caracteristică
Transilvaniei, Banatului, Olteniei de nord -est și Moldovei de nord, forma bląstăm , în care
81 Vezi, în acest sens, Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Alexandru. Ioa n Cuza”, Iași, 2002, p. 30.
82 Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București,
1975, p. 94.
83 Cf. Ibidem , p. 98.
84 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Edi tura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 40.
50 accentul etimologic s -a păstrat , iar vocala ă a fost, la rându l ei, păstrată nealterată , apare
sporadic în zona cercetată.
Accentul oxiton se întâlnește și în cazul lui matúr (< lat. maturus ), în timp ce forma
paroxitonă mátur nu este înregistrat ă în zonă. Substantivul mijluoc cunoaște forma cu nazala
bilabială palat alizată în stadiul n: nijluoc. Uneori, alături de palatalizare apare și metateza lui l:
niljuoc. Cuvântul c unoaște ambele forme de accentuare, în fu ncție de vârsta și de gradul de
cultură al vorbitorului : nijluóc, nίjluoc. Atunci când se întâlnește metatez a consoanei laterale l,
accentuarea este doar oxitonă: niljuóc.
Sub influența limbii literare și a graiurilor muntenești din vecinătate, c uvintele
bisilabice dușman , gingaș , jilav, miros , mîrșav sunt accentuate oxiton: dușmán , dujmán ;
ĝiŋgáș , ĝiŋgáș ; jĩlav; mirós , nirós; mîrșáv .
Tot accent oxiton au și cuvintele: dejá, leșĩn, sevér , spurcát , șervét , trîndáv . În cazul
adverbului apoi, cu multiplele lui variante fonetice, accentuarea este oxitonă: apói, apuói,
apąi, apĩi, apí.
În cazul cuvintelor plurisilabic e cu mai mult de două silabe, accentuarea se fac e atât
oxiton, cât și paroxiton: pruofésor / pruofesόr.
În cazul substantivului mąduvă < lat. medulla, accentul etimologic nu s -a conservat,
fenomen explica bil prin asemănarea cu substantivul vąduvă . Tot acce ntuate pe prima silabă –
accentuare specifică limbii literare – se întâlnesc și substantivele mągură / mągurî , póliță /
pólițî , púriĉe / púriĉi / púriŝi.
Verbele de conjugarea I de tipul a înconjura , a înfășura , a măsura devin uneori
paroxitone la persoane le I și a II -a85, înregistrându -se formele: îŋcónjur , îŋcónju ri; înfąșur /
îMfąșur / înfąșu ri, îMfąșu ri; mąsu r, mąsu ri. Păstrarea accentului paroxiton, pe rădăcina
verbului, spre deose bire de limba literară , în care accentul se află pe terminație , se întâln ește
și în Transilvania, Crișana, Maramureș, Banat și nordul Moldovei86.
Am înregistrat și cazuri în care accentul respectă normele limbii literare, mai ales la
persoanele tinere sau care au urmat cursurile școlii: îŋcuojúr, îŋcuonĝúr, măsór etc.
2.1.3.1. Deplasarea accentului către finalul cuvântului
Dacă în un ele cuvinte accentul literar se păstr ează, în altele acesta a suferit modificări
prin schimbarea locului spre finalul cuvântului. Este și cazul cuvântului áripă (< lat. alapa),
accentuat în limba li terară pe prima silabă , dar care cunoaște în valea superioară a P utnei
vrâncene forma paroxitonă arípî, cu pluralul oxiton arípi / aríki.
Alte substantive în care, în anumite cazuri, accentul s -a deplasat spre finalul
cuvântului sunt :
záhăr (< gr. mod. záhari), car e cunoaște formele zăhár , zahár . În cea mai mare parte a
teritoriului anchetat, accentul se păstrează însă pe prima silabă ;
lácăt , în care caz f ormele cu accentul pe prima silabă coexistă cu cele acc entuate
oxiton: lăcát , lăcátî sau chiar lăcátă , lăcáti ;
afíne , afíni;
muzícă , muzíc î.
În cazul unor verbe aparținâ nd conjugării a III -a se constată deplasarea accentului de
85 Vezi, în acest sens, și Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 33.
86 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 40.
51 pe radical pe terminație, fapt vizibil la modurile indicativ, timpul prezent, persoanele I și a II –
a plural , și la modul imperativ, persoana a II -a plural. Cele dou ă forme de accentuare coexistă:
a fáce – fáĉem / făĉém, fáĉim / făĉím, fáŝim / făŝim, fáĉeți / făĉéț / făĉéți, făĉíț, făĉíți,
făŝíț, făŝíți;
a mérge – mérĝem / merĝém, mérżem / merżém , mérĝim / merĝím, mérżim /
merżím , mérĝeți / merĝéți, mérĝiți / merĝíți, mérżeț i / merżéț i, mérżiț i / merżíț i ;
a rămĩne – rămĩnem / rămîném , rămĩním / rămîném , rămĩneț / rămînéț , rămĩniți /
rămîníț i;
a ține – țínem / ținém , țĩnem / țîném , țíneți / ținéți, țĩneți / țînéți.
Aceeași tendință d e mutare a accentului spre finalul cuvântului o întâlnim și în cazul
cuvintelor afiní, diplómă , veveríțî .
2.1.3.2. Deplasarea accentului către în ceputul cuvânt ului
Fenomenul este sesizabil în cazul cuvintelor bisilabice amintit e mai sus , în care s -au
înregistrat rostirile buólnav / buolnáv ; dúșman / dújman ; míros / níruos. În legătură cu
rostirea oxitonă sau paroxitonă a substantivului miros , Ion-Horia Bîrleanu prezintă87
constatările făcute de Ion Gheție, conform cărora accentuarea paroxitonă, míros , este specifică
zonelor Banatului și Moldovei, pe când cea oxitonă, mirós , se regăse ște în toate celelalte
regiuni88.
În ceea ce privește verbele de conjugarea a III -a, la modurile indicativ și conjunctiv
prezent, persoanele a IV -a și a V -a, acestea sunt accentu ate paroxiton: múlĝim – múlĝiț, bátim
– bátiț, fáŝimu – fáŝiț, púnim – púniț u, spúnim – spúniț u etc.
Uneori, substantivele proprii nume de persoane cunosc același fenomen , în care
accentul se deplasează spre inițiala cuvântului, formele oxitone și cele par oxitone coexistând :
Ștefán – Ștéfan , Bogdán – Bόgdan .
Accentuarea diferită a multor cuvinte față de limba literară se consta tă, în cele mai
multe cazuri, în rândul bătrânilor și sau al femeilor, tinerii încercând să re specte regulile
limbii normate.
2.2. Vocalismul
Sistemul vocalic al graiurilor din valea superioară a Putnei este deosebit de bogat.
2.2.1. Vocala a
2.2.1.1. Vocala a în silabă accentuată
Vocala a apare în silabă accentuată ca și în limba literar ă, în cuvinte precum cásă –
cásâ , másă – másâ, mámă – mámâ , poiánă – poiánâ etc. Am constatat păstrarea, în
majoritatea cazurilor, a lui á în formele de plural ale unor substantive care, în alte graiuri,
cunosc variante cu ą: cásâ – cásî, pálmâ – pálmi. Am înregistrat însă și cazuri izolate în care
vorbitor ii au preferat formele de plural terminate în é.
Unele forme ale vocale i a sunt posterioare și mai închise, diferențieri de pronunțare
87 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 52.
88 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Acad emiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p . 95.
52 observându -se chiar în vorbirea aceluiași individ. Astfel, a m înregistrat substantivele cásă ,
másă , fráte și cu forme în care vocala accentuată á apare ușor închisă : cásî, másî, fráti.
Am înregistrat sporadic, mai ales în vorbirea vârstnicilor, forme ale verbului a
blestema (< lat. pop. blastimare ) în care este păstrată vocala a accentuată: blástăm , blástămă ,
sî blástăm 89. În puține cazuri se păstrează același á etimologic în formele verbului a (se)
speria – a (se) spăria: mă spár iu, să spár ie.
Un á accentuat se întâlnește și în forma de in dicativ imperfect sau prezent a unor
verbe precum : dám, fáĉim, fáŝim, uo ram ás.
Spre deosebire de alte regiuni, unde aceasta devine ă 90, vocala accentuată se păstrează
neschimbată în formele unor verbe la timpul prezent al modurilor indicativ și conj unctiv,
persoanele I și a II -a: îmbrác , îmbrá ĉ, îmbrá ŝ, dezbrác , dizbrác , dezbrá ĉ, dizbrá ŝ, îŋcárc ,
îŋcárĉ, îŋcárŝ.
2.2.1.1.1. Trecerea lui á la ą
Formele în care vocala á aflată sub accent se închide la ą coexistă cu cele în care
aceasta rămâne neschimbată: a răbda – rábd, rábzi; a sfărîma – sfąrm , sfăr ãm, sfąrm i,
sfărãmi, sfărĩń; a sta – stáu, stái, stąi; a săpa – sáp, sąp, sápi, sąpi, săk; a grăpá – gráp,
grąpi (mai rar se folosește și termenul a buoroní , a buorâní ).
Trecere a vocalei accentuate á la ą se înregistrează și în cazul realizării pluralului unor
substantive:
sg. cabánă , cabánâ – pl. cabáne , cabáni și cabą ni;
sg. pálmă , pálmâ – pl. pálme , pálmi și pąlń, pąlni;
sg. plásă , plásâ – pl. plăș și pláse , plás i;
sg. tráistă, tráiistî – pl. trăisti și tráiste, tráisti.
Aflată în poziție inițială, vocala á se închide la ą în cazul su bstantivului áșkie – pl.
áșkii, ąșkii.
2.2.1.1.2. Trecerea lui á la é
Rostirea lui é în loc de á se întâlnește în puține cazuri: sg. căméșă , căméșî , care
există alături de forma literară cămáșă – pl. căméș . Această transformare se explică prin
extinderea analogică a alternanțelor fonetice a ~ ă și a ~ e, reprezentând o consecință a
tendinței de diferențiere a categoriei gramaticale de număr a substantivelor.
Verbul a lăsa este întâlnit uneori , la persoana a II -a singular, cu forma léș, probabil
datorită a nalogiei cu forme verbale ca spéli sau véz.
2.2.1.2. Vocala a în silabă neaccentuată
Sporadic, vocala a aflată în poziție protonică trece la ă, fenomen c u o frecvență mai
mare în anumite graiuri, considerat „o obișnuință de rostire a strămoșilor noștri”91. Exemple
de trecere a lui a la ă sunt: Măriie, Măríii, călindár , jăndárm , păhár , răkíi, răkíu. Cu o
89 Vezi și Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p.
65. Cf. și Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editu ra Universității
„Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 82.
90 Vezi Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 66.
91 Vezi și S. Pușcariu, Al. Graur și Al. Rosetti, în: Ibidem , p. 66.
53 frecvență mai mare se înt âlnește fenomenul trecerii lui ă pretonic la a: barbát , patrát .
Cazurile în care a neaccentuat se închide la ă sunt cele în care v ocala se află înaintea
unui a accentuat, care ar putea determina închiderea acesteia, favorizată și de rostirea dură a
consoanelor precendente sau de fenomenul de disimilare: cătărámâ , călindár , jăndárń , păhár ,
păpúc , mărí ia, mărínâ etc.92 Afla tă înaintea a ccentului, vocala a trece la ă, concomitent cu
închiderea vocalei finale , în cuvinte ca înăiínti, pi dinăiínti.
Tot o co nsecință a velarizării, datorată rostirii dure a consoanelor precedente, o
reprezintă dispariția semivocalei dintr -un diftong în care se păstrează vocala a: sára, zámî ,
țápăn , țápîn .
În poziție posttonică, vocala a rămâne adesea nealterată. Două cazuri izolate în care se
întâlnește accentuarea paroxitonă a unor cuvinte care în majoritatea cazurilor sunt accentuate
oxiton le reprezintă adjectivel e hírav și ĝíŋgaș .
2.2.2. Vocala ă
2.2.2.1. Vocala ą în silabă accentuată
Sporadic, mai ales în graiul vârstnicilor, ą se menține în cuvântul parắu, în celelalte
cazuri fiind folosită forma literară pîrĩu.
Aflată sub accent, vocala ą se păstrează: îŋgądu i, calą u, ĉubąr , dulą u, żemanąr i etc.
Același fenomen93 se înregistrează și în cazul cuvintelor călcĩi, căpăt ĩi, întĩi, ale căror forme
alternează , în rostirea locală, cu cele în care ą se păstrează: călcą i, căpătą i, întąi.
Vocala ú aflată î n silabă a ccentuată este rostită ą sau, uneori, chiar ĩ în cuvântul gutui,
care cunoaște și formele gutąi, gutĩi. La fel este rostit și cuvântul budú i, ale cărui forme
înregistrate în arealul lingvistic investigat au fost budắi, budĩi, alături de forma literară budú i.
Un ą provenit dintr -un é velarizat apare în cuvinte precum cuosąș ti, prășąș ti,
ruoșąș ti, slująș ti [pers. a II -a sg.] , șąsî , șąpti , alături de variantele șásî , șápti . Fenomenul se
produce în cuvintele în care vocala palatală e este precedată de consoanel e ș, j, s, z, ț, ḑ,
rostite dur.
2.2.2.2. Vocala ă în silabă neaccentuată
2.2.2.2.1. Deschiderea lui ă la a
Fenomenul trecerii lui ă neaccentuat la a în graiurile din valea superioară a Putnei
vrâncene a fost notat și în trecut, de alți cercetători94: batrĩn, carúnt , calc ĩi, camárî , caméșî ,
cumparąm , dragúțî , ma duc , faŝém, lacrim iuári, lasąm , padúri , palarí ii, parínț , rada ŝínî, rakítî,
saptam ĩnî, scaldat uári, vaDút etc.
Fenomenul trecerii lui ă la a se evidențiază cu o mai mare frecvență în cazul
substant ivelor, atunci când voca la se află în poziție medială : barbát , caméșî , magár , masúrî ,
páduri , sarác , varátic etc.
Fonetismul a fost studiat de Iorgu Iordan95, care preciza că este vorba despre un
fenomen fonetic prezent în Moldova de nord, dar și în alte re giuni, fiind specific graiului
popular, î n care ă neaccentuat se transformă în a. Problema a constituit un obiect de studiu
92 Fenomen înregist rat și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007, p. 67.
93 Fenomenul este prezentat și în: Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica ,
Editura Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 88.
94 Cf. I. Iordan, Un fenomen românesc dialectal: ă neaccentuat > a, în RF, 1, 1927, p. 137.
95 Cf. Ibidem , p. 1.
54 pentru numeroși lingviști români , deoarece se află în contradicție cu legea fonetică prin care a
latinesc a devenit î în cuvinte ca pâne, mâne, câne.
Opiniile specialiștilor difer ă, unii96 considerând formele dialectale ca fiind aspecte
etimologice în care a latin esc s-a păstrat, neevoluând la ă, î. Pentru alții, fenomenul este doar
rezultatul unui „proces fonetic încheiat demult”97.
Se poate realiza o clasificare a situații lor în care deschiderea lui ă la a este evidentă,
idee susținută și de Iorgu Iordan, care stab ilea două categorii de cuvinte:
cuvinte în care ă protonic > a, atunci când în silaba următoare există un á accentuat:
barbá t, camáșî etc.;
cuvinte în care ă protonic > a, determinat de prezența unei vocale accentuate sau
neaccentuate în silaba următoare, dar în absența lui a accentuat: papuș Ùói, matur Ùói,
slanínâ , caldúrâ , maicúțî, gradínâ etc.
Trecerea vocalei ă la a se reali zează , în graiurile din valea superioară a Putnei
vrâncene , în cuvintele în care aceasta se află în poziție protonică, fiind condiționată de
prezența în silaba următoare a vocalei accentuate a: lăsat > lasát , vărsat > varsát . Prezența
acestei particularită ți fonetice și în unele cuvinte ca batr ĩn, masúrâ , páduri etc. dovedește că,
în arealul lingvistic cercetat, fenomenul discutat și explicat de Iorgu Iordan98 este prezent.
Alte exemple în acest sens sunt: bărbát – barbát , crăpát – crapát , măgár – magár ,
păiánjen – paiánjîn , pătrát – patrát etc. Fenomenul nu are caracter de generalitate, cazurile în
care ă se deschide la a fiind concurate de cele în care vocala se păstrează. În timp ce
variantele paiánjen , paiánjăn , paiánjîn sunt adesea folosite în defavoarea formei literare
păiánjen , forma patrát este întâlnită în vorbirea vârstnicilor. Este și cazul lui bătrãn, care
devine batrãn în cazurile unor rostiri individuale. De asemenea , fără a avea consecvență, ă se
deschide la a și în alte cuvinte: blastamát , padú k, parinț etc.
Fenomenul deschiderii lui ă la a a fost înregistrat și în alte cuvinte, indiferent de
originea acestora, prin an alogie cu exemple ca barbát și batr ĩn: jumatáti sau, mai rar,
ĝumatáti , pam ĩnt, sarác , vatáf .
Fenomenul deschiderii lui ă pretoni c la a se manifestă în condițiile în care acesta se
află în apropierea unui sunet accentuat sau a unei vocale deschise, parte componentă a unui
diftong: ŝi-o cauutát, aŝéia Ùo gas ĩt; sî híii sanat uásî.
Aflată în poziție finală, în maj oritatea situațiilor vocala -ă se închide la -î. Acest
fenomen corespunde, uneori, și cu afonizarea acestui sunet: sî vádî , cî (că), cásî , másî , fáțî,
fátî, pliácî, betiágî, cam iéșî, bábî etc.
2.2.2.2.2. Închiderea lui ă la â, î
În poziție pretonică se înregistrează cazuri în care vocala se închide, în cuvinte ca:
mănúșă – mânúșâ , măn ãnc – mânãnc , mănăstíre – mânăstíri .
Se poate obser va că frecvența închiderii lui ă în poziție pretonică este influențată de
poziția nazală sau înaintea unei vocale accentuate99.
În poziție medială , vocala ă neaccentuată poat e deveni â: mânĩŋc, yermînÙós,
scármîn , țápîn .
96 Îl putem invoca, în acest sens, pe I. A. Candrea, care considera că în textele vechi românești, cum ar fi și
Psaltir ea șcheiană , p. XXXVI, a aton apare netrecut la ă.
97 Cf. Al. Graur, Cu privire la ă > a în românește , în SCL, IX, nr. 2, 1958, p. 264.
98 Cf. I. Iordan, Un fenomen românesc dialectal: ă neaccentuat > a, în RF, 1, 1927, p. 3.
99 Situație prezentată și în: Adr ian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 94.
55 Păstrarea lui ă proveni t dintr -un a etimologic este evidentă în cątră (< lat. contra ),
năcáz (< sl. nakaz ǔ), năcăj ĩt (< sl. nakazati ), nămól (< ucr. namil , -olu), păréki (< lat.
paric(u)la), păréti (< lat. paries , -tis), rădícî < a ridica (< lat. eradicare ).
În unele cuvinte întâlnim un ă provenit dintr -un e etimologic: nărod (< bg. neroda ).
Adesea, în poziție finală, vocala -ă se închide la -î: albínă > algínî, cásă > cásî, că >
cî, cergă > cergî , dácă > dácî, fąră > fąrî, mámă > mámî , mănãncă > mănãncî, múncă >
múncî , tátă > tátî, să > sî, strígă > strígî etc.
2.2.3. Vocala e
2.2.3.1. Vocala e în silabă accentuată
Evoluția lui e aflat sub accent a avut loc conform regulilor fonolo gice specifice
graiurilor dacoromâne, făcând ca aceasta să se păstreze în poziție moale , după consoanele
labiale , și să treacă la a atunci când în s ilaba următoare se află vocala ă.
Indiferent de poziția față de accent, vocala e aflată d upă o consoană pala tală (sau
vocala i ) este rostită uneori cu o nuanță centrală: nĕl, iĕri, ĉĕvá . O astfel de r ostire se
întâlnește și în cazul pronumelui personal eu > iĕu și al pronumelui / adjectivului pronominal
posesiv meu > nĕu.
În cazuri izolate am înregistrat păstra rea vocalei neaccen tuate e în cuvântul de origine
latină bășícă (< lat. vessica ), a cărui formă beșícî coexistă cu bășícă , bășíc î, bășĩcî.
Se păstrează vocala medială e în variante precum: berbéc , bec, léżi, beĉ, vréi, faŝém,
spuném , țîném .
2.2.3.1.1 Dift ongarea lui é la ie
Aflată în poziție inițială sau după consoane, vocala e se diftonghează la ie.
Diftongarea este evidentă în primul rând în tema verbelor: miérg, pliéc, lipiésc, likésc etc.
O situație similară apare și în cazul substantivelor péște > piéști, véste > viésti,
vréme > vriémi etc.
Am notat diftongarea lui e- inițial în cazul pronumelor personale eu, el, ca și în limba
literară: iĕu, iĕl. În cele mai multe cazuri , e- se labializează la o-: ióu.
2.2.3.1.2. Velarizarea lui e la ă
Indiferent d e poziția sa în cuvânt, accentuată sau nu, atunci când este precedată de
consoanele s, ș, ț, z, rostite dur, vocala e se velarizează, fiind rostită ă: sémn > sąmn , visez >
gisăz, fuolosesc > fuolosąsc , șérpi > șąrk, șézi! > șązi! , țése > țắsî, înțelege > înțąleĝi, vițel >
gițắl, păzesc > paząsc , zér > ząr etc.
Fenomenul trecerii lui e la ă atunci când este precedat de cons oanele fricative dentale,
surdă s sau sonoră z, ori de africata dentală surdă ț este consemnat și în alte regiuni: Munții
Apuseni, Hațe g, zona Almajului, Oltenia, Năsăud100.
La unii vorbitori din zona investigată de noi , după consoana fricativă palato -alveolară
surdă ș sau după corespondenta ei sonoră j, datorită fie influenței limbii literare, fie vecinătății
muntenești, aceste consoane îș i păstrează rostirea palatală, astfel încât vocala e rămâne
nealterată: prășésc , tușésc , jelésc etc. În cele mai multe cazuri însă, vocala e se velarizează ,
100 Cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
București, 1961, p. 34.
56 fiind rostită ă: prașąsc , tușąsc , jălésc etc. Același fenomen se înregistrează, sporadic, și după
grupul consonantic -st-, în cele mai multe cazuri vocala rămân ând nealterată: blástăm ,
bléstem , blestém .
Alteori, velarizarea lui e la ă este determinată de existența unui sunet palatal, c are
urmează unei silabe în care se află una din tre consoanele labiale p, b, m, f, v : bărbăcúț.
2.2.3.1.3. Închiderea lui e la i
Fenomen ul închiderii vocalei e în poziție accentuată, atunci când se află în apropierea
lui i sau post consonantic, a fost înregistrat în multiple cazuri. Ea se închide la i sau chiar la u:
femé ie – fiméi – fumé ii, fetéle – fetíli – fietíli, de – di, pe – pi, tren – trin etc.
În tema verbelor de conjugarea a II -a sau a III -a, la indicativ și la conjunctiv prezent,
pentru persoanele I și a II -a, am înregistr at închiderea lui é la í: dúĉim, dúŝim, fáĉim, fáŝim.
Tendința de închider e a lui é la í se manifestă și în cazul altor cuvinte, cum ar fi
numeralele cardinale și ordinale, fapt sesizabil în graiul vârstnicilor ( tríi, a tríia), cei tineri
preferând varianta literară trei.
2.2.3.2. Vocala e în silabă neaccentuată
Aflată înaintea accentului, de cele mai multe ori vocala e se închide, mai ales la
vorbitorii vârstnici. Închiderea se manifestă în cuvinte ca adivarát , fiméii , putridî , vindicát sau
în numele proprii101: niculái, alicsándru .
Același fenom en se înregistrează și în cazul cuvintelor derivate cu prefi xe care conțin
vocala e: divriémi, dijģuocát, disárî , diskicát, diștiépt, diznárdî, nikemátî , nimaritátî , nivazútî .
Exemplele în care e se închide la i coexistă cu cele în care vocala rămâne nealt erată.
În poziție posttonică, vocala e se închide la i: cãnipî , cãntic , cuópkilili , déĝit, fétili,
iegzámin . Același fenomen se înregistrează și în cazul în care -e se găsește în poziție finală.
2.2.4. Vocala i
Păstrarea unui i etimologic a fost consemna tă sporadic în cazul unor rostiri ale
cuvântului pérnă , care are variantele pérnă și pérnî (< scr. perina ). Specific limbii vechi,
acest fonetism este întâlnit și în alte graiuri , în zona Transilvaniei, a Olteniei și a Crișanei102.
2.2.4.1. Velarizarea lui i
În multe situații , atunci când este precedată de consoanele j, s, ș, ț, z, vocala i aflat ă în
silabă accentuată sau neaccentuată se velarizează103: prăjîtúrî , sítă – sãtî , síngur – sãŋgur,
soție – suoțĩii, și – șî, șir – șîr, șirét – șâriét, țin – țîn, țíne – țĩni, zíle – zĩli, zíce – zĩŝi, zĩŝim.
Ca o consecință a rostirii dure a consoanelor amintite mai sus, i scurt final cade:
cucuóș, vez , vitéj . În condițiile în care este precedat de o consoană palatală, i dispare în
timbrul acesteia: mérż , stríż, treŝ etc. Un alt caz în care i se închide la î este după grupul
101 Fenomenul este consemnat și în: Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica ,
Editura Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 68.
102 Cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Popula re Romîne,
București, 1961, p. 35.
103 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
370.
57 consonantic str: strîg , strîyit . Acest fenomen nu este general, el necuprinzând limbajul
tinerilor, care , sub influența școlii, păstrează nealterată vocal a. De asemenea, velarizarea lui i
nu se pr oduce în cuvinte în care vocala se află după oclusiva dentală sonoră d, laterala l sau
oclusiva dentală surdă t.
În puține cazuri, vocala i devine ă, lucru sesizabil în cuvinte ca: ridică – rădic î, nisip –
năsĩp, reprezentând fonetisme în care asimilarea l ui ă nu a avut loc. Fenomenul este vechi , el
fiind prezent în textele secolului al XVI -lea104.
2.2.4.2. Diftongarea lui i în poziție inițială
În majoritatea subdialectelor dacoromâne, i- în poziție inițială se diftonghează la ii-, în
cuvinte precum: icoánă – iicuánî, ié – iíie, izlaz – iizláz etc.
În cazuri rare, în situațiile în care este precedată de o consoană, vocala se
diftonghează. Fenomenul a fost discutat și de Ion -Horia Bîrleanu, pentru graiurile din valea
Șomuzului Mare. Acesta constata că „frecve nța redusă a fenomenului se datorează tendinței
spre palatalizare (sau africatizare) a dentalelor și a labialelor, astfel încât diftongarea lui -i
postconsonantic apare posibilă numai în situații de nepalatalizare (de rostire dură a
consoanelor precedente, fără velarizarea sunetului palatal )”105.
Fenomenul se produce și în interiorul cuvântului, ducând la formarea diftongilor
ascendenți sau descendenți: faiínâ, jănțu iímu, plągiili.
2.2.5. Vocala î / â
În cazul verbelor de origine latină a umbla (lat. ambula re), a umfla (lat. inflare ), a
intra (lat. intrare ), fonetismul etimologic î, care provine dintr -un a în poziție nazală sau dintr –
un i după care urmează un grup de consoane, din tre care prima este m sau n106, nu se păstrează
decât în cazuri sporadice, în vor birea vârstnicilor, cei mai mulți vorb itori preferând forma
literară.
În poziție inițială , în unele cuvinte , vocala î- rămâne neschimbat ă: înapuói, ĩnĝer .
Am constat at existența , în graiurile de pe valea superioară a Putnei, a formelor în care
â / î etimol ogic nediftongat, provenit din a, în poziție prenazală, s -a păstrat107: mĩni (mâine ),
cĩni, pĩni, mîni (mâini ), puóimîni, acest fonetism fiind înregistrat și în graiurile din nordul
Transilvaniei108. Alături de aceste forme circulă și formele literare, înregis trate mai ales în
vorbirea tinerilor. În unele cazuri , vocala finală -e se închide la -i: pĩni, cĩni, mĩni.
O oarecare deschidere a vocalei se înregistrează , însă în cazuri puțin numeroas e: dísu,
atãt, mãnâ.
În interiorul anumitor cuvinte , î se poate desch ide la ă: călcãi – călcą i, întãi – întąi.
Această deschidere se observă și în cazul pronumelui neaccentuat îl, care apare uneori cu
104 Cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
Bucureșt i, 1961, p. 39.
105 Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași, 2000,
p. 81.
106 Explicație preluată din: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007 , p. 83.
107 Situație discutată și în: Ion Gheție, Al. Mareș, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI -lea, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1974, p. 103.
108 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 83.
Cf. și Ion -Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 150.
58 forma ăl: îăl știu pi-aŝéla.
Rareori, în poziție accentuată, vocala ĩ devine ą-: pîrĩu – pîrąu.
Vocala ĩ este ad esea rezulta tul închiderii lui í: îŋgijĩm, răguș ĩm, slujĩm, tușĩm.
În cele mai multe cazuri, mai ales în poziție pretonică, vocala î manifestă o tendință de
deschidere: îmblá , împlút , îînapuói.
În silabă n eaccentuată, în unele cuvinte î se deschide la a: cĩntar – cąntar – cántar. În
altele, î se deschide la ă: amîndó i – amănd uói, hârtíie(i) – hărtiie(i), tâlhár – tălhár .
Cu caracter de generalitate, m ai ales în vorbi rea vârstnici lor, am înregistrat închiderea
vocalei finale -ă la -î, în cuvinte cum ar fi: pĩnî, lĩŋgî. La fel, în conjuncția / adverbul și, rostită
în graiurile investigate șî, i- este pronun țat î-: fą_șî taŝ ; ș-îa vinít ápa mári șî ń-a luuá_tuot.
Uneori, în locul lui i se rostește î sau chiar ă, ca în cuvântul sprîn ĉánâ ~ spr îŝánâ ~
sprăŝánî. Alteori , i este rostit ca atare : intrepríndiri , intrepríndi .
Am înregistrat și situații în care vocala velară închisă î înlocuiește vocala u: mușur uói
~ mușîn uói.
2.2.6. Vocala o
2.2.6.1. Deschiderea și diftongarea lui o
Vocala o cunoaște fenomenul deschiderii, ajun gând până la stadiul de diftong. Rostiri
precum doáuâ, noáuâ sunt frecvente în limbajul vârstnicilor din zona investigată109. În
vorbirea tinerilor, cu precădere a celor care au urmat cursuri școlare , am înregistr at formele:
duóuă, nuóuă, amând uóuă.
Vocala o se diftonghează în poziție inițială prin apariția semivocalei u, devenind
diftongul uo sau uo: uorfán , uoi, uom, uocázî ii etc. Fenomenul diftongării se înregistrează și
în cuvintele în care vocala o se află în altă poziție decât inițială: buórtî, duóctor, fuóc,
puorãmb u etc.
Forma adverbului acuólo este, în majoritatea cazurilor , acuólia sau acólia. În cazul
pronumelui / adjectivului pronominal nehotărât tuot, tuoț, tuátă, tuáti, am înregistrat pronunții
în care locul lui o este luat de ą: tąt, tąț, tątî, tąti. În alte cazuri, vocala o se diftonghează la
uo: tuót, tuóț – sau se închide la u: tuátî, tuáti, cartuáfi.
Izolat am înregistrat și rostirea vocalei posterioare ó în locul diftongului oa aflat în
poziție medială: cóptî, cósî, mórtî, nópti etc.
2.2.6. 2. o pretonic
Aflată înaintea accentului, vocala o manifestă o tendință de închidere la u, întâlnită
atât în cazul în care vocala se află în poziție inițială, cât și atunci când ea se găsește în
interiorul cuvântului : bumb uánâ, cuásî, cucuóș, curáslâ , curástrâ , coráslâ , fuárficî, ruátî,
uálâ etc.
Cazurile în care vocala o pretonică se deschide sunt mult mai rare decât cele în care ea
se închide: goánâ, poiátî, plouą.
109 Fenomen prezentat și în: Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Edi tura
Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 103.
59 2.2.6.3. o posttonic
Aflată în poziție posttonică, de multe ori vocala o se închide: clócut, dóctur , instrúctur ,
lácum , mártur , préuut.
În alte situați i, vocala o se pronunță ca atare: comúnâ , duóuu, kilográm i, luóc etc.
Chiar în cazul neologismelor, ea se păstrează , de regulă, nealterată: buómbă , muóndiial,
muonituór.
În cazul cuvântului buólnav , buólnavî se constată alternanța formelor literare cu cele
în care o se diftonghează la uo: buólnav , buólnavî , buólnav, buólnavă, buolnáv , buolnávâ ,
acestea din urmă având o frecvență mai mare.
2.2.7. Vocala u
Am notat, în arealul cercetat , cazuri izolate în care ú se deschide : fóndă , fuóndî, cuórîț.
În cazul verbului a fi, persoanele I și a VI -a și chiar a IV -a și a V -a de la indicativ
prezent se remarcă prin coexistența formelor savante sunt, suntem , sunteți cu form ele folosite
anterior : sînt, sĩntim, sĩntiț.
2.2.7.1. Diftongarea lui u
Ca și cealaltă vocală din serie, u se diftonghează la uu, mai ales în poziție inițială, în
cuvinte ca: uúntu, uúrmî, uuriéki, uusúcî etc. Acest fenomen este general în aproape toate
graiurile populare dacoromâne.
Diftongarea lui u are loc și în cazurile în care vocala se află în interiorul sau la finalul
cuvântului: grauúnțâli, nuóuusùti, bléuu etc.
2.2.7.2. u pretonic
În poziție pretonică, vocala u se deschide uneori, în cuvinte precum brónet , coluári,
cuoráj, cuorént . Deschiderea lui u pretonic se poate dator a prezenței , în silaba următoare , a
vocalei deschise a: buocátî , bruotár, cuorát, suonát. Există însă și situații în care deschiderea
lui u nu este influențată de prezența acesteia : pruocoruór, muorít, mordăr ít, muoldărít ,
muldărít .
Cazurile în care u pretonic trece la î, â sunt destul de rare, fenomen ul fiind determinat
de prezența în vecinătate a unei vocale sau a unei consoane labiale110: buruiénile – burîiénili,
buzunár – buzîná ri, păpuș uói – puopîșuói.
Există și cazuri – puțin numeroase – în care, datorită asimilației progresive, se
înregistrează o deschidere a lui u: áuur, ĉauun – ĉauon, fáuur, tauur.
2.2.7.3. u posttonic
Aflată după accent, vocala u manifestă rareori o tendință de transformare în î. Aces t
fenomen se datorează, de cele mai multe ori, slabei rostiri a secvenței fonice respective, mai
110 Fenomen consemnat și în: Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 110.
60 ales a finalului cuvintelor: al uóptîlia, al pátrîl ia.
2.2.8 . Modificări vocalice frecvent înregistrate
2.2.8 .1. Închiderea vocalelor
În vocalismul graiurilo r dacoromâne se constată o tendință generală de trecere a
vocalelor cu o deschidere medie (e, ă, o) la corespondentele lor închise (i, î, u), în timp ce
vocala deschisă a devine ă, fenomen datorat lipsei accentului. În ceea ce privește vocalel e
finale, se știe că acestea cunosc fenomenul închiderii și al reducerii, specific odinioară tuturor
dialectelor limbii române, dar care se mai întâlnește astăzi doar în dacoromână și în aromână .
Acest fenomen a fost discutat de mai mulți lingviști, primul fiind Gustav Weigand. Sextil
Pușcariu susține că, datorită influenței limbilor vecine, în dialectele istroromân și
meglenoromân nu mai există vocale afonizate.
Ca trăsătură generală a rostirii vocalelor în graiurile din zon a investigat ă de noi se
remarcă tendința spr e închidere, mai ales a vocalelor anterioare, tendință ce se manifestă , în
genere, în graiurile de tip moldovenesc. Cercetătorul Grigore Scorpan remarca : „Toate
schimbările vocalelor au același sens, merg adică de la articulațiile deschise către cele închis e,
mai bine zis de la sunetele mai ample, cu o plenitudine mai mare , către cele mai puțin ample,
cu o plenitudine mai mică”111. Majoritatea cercetătorilor constată că închiderea vocalelor are
legătură cu accentul , care în graiurile moldovenești joacă un rol important.
Conform tendinței de închidere a vocalelor manifest ată în zonă, vocala deschisă a
aflată în poziție inițială se închide la vocala semideschisă medială ă: ąșkii, ąlgii, ălbúșî (în
construcția dóu-ălbúșî )112. Și în interiorul cuvântului , a se închi de la ă: făŝém.
2.2.8 .1.1. Închiderea vocalelor finale
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei se manifestă tendința de închidere a
timbrelor unor vocale neaccentuate.
2.2.8 .1.1.1. Închiderea vocalei finale ă la î
Ca o trăsătură ce depășește aria de răspândire a subdialectului moldovean, am
constat at trecerea vocalei finale ă la â sau î în cuvinte ca: árâ, sápî, kátrî, várâ, sórâ, suácrî,
áțî, cĩnipî, cáprî , brĩzî, búnâ . Acest fenomen este prezent și în graiurile muntenești de răsărit ,
însă el rămâne caracteristic subdialectului moldove an.
În plan morfologic, î nchiderea vocalei finale neaccentuate ă are drept consecinț ă
neutralizarea opoziției de număr pentru unele substantive și adjective feminine.
2.2.8 .1.1.2. Închiderea vocalei finale e la i
Tendința de închidere a lui e final la i, înregistrată încă din textele medievale,
demonstrează că fenomenul este foarte vechi, el regăsindu -se în continuare, de multe ori, și în
vorbirea literară neîngrijită.
Ariile în care fenomenul închiderii lui e final la i se producea în limba literară veche,
stabilite de I. Gheție, sunt în număr de trei, cea mai extinsă fiind cea care „cuprinde Moldova
111 Grigore Scorpan, Graiul mold ovenesc. Tendințe fonetice. Expresivitate , în BPh, 11 -12, 1945, p. 431.
112 Cf. NALR. Moldova și Bucovina (II) , material necartografiat, p. 342.
61 în întregime și se extinde și asupra răsăritului Munteniei și în Dobrogea”113, zonă în care se
încadrea ză și valea superioară a Putnei din județul Vrancea. Este vorba atât de cuvintele
monosilabice , cum ar fi ce, de, pe, care cunosc în aria cercetată formele ŝi, di, pi, cât și de
cuvinte plurisilabice: fráti, cárti , mínti , ňiști , míni , lémnilí , lápti. Cea de -a doua ari e corespunde
unei părți extinse din vestul Transilvaniei , cuprin zând Bihorul și Apusenii , iar ultima se
găsește în sud -estul Banatului și în vestul Olteni ei. Urmărind acest fenomen în cuvintele dulce
și fete, Sextil Pușcariu stabilește aproximativ aceleași zone în care e final devine e sau i.
În ceea ce ne privește, am descope rit fenomenul de trecere a lui e final la i atât în
cuvinte precum dúlŝi, méri , crúŝi, cât și în anumite forme verbale de indicativ prezent,
persoana a III -a singular: púni, fáŝi, zĩŝi, mérĝi, mérżi , víni, védi, crédi etc.
În anumite cazuri , în cuvinte în care este precedată de consoanele r, s, ț, vocala finală
e devine ă sau â, î: cáse – cásî, șáse – șásî, șásî, bráțe – bráțâ, bráțî.
2.2.8 .1.2. Închiderea vocalelor mediale
2.2.8 .1.2.1 . Închiderea vocalei mediale e la i
O trăsătură comună graiurilor din valea superioară a Putnei și celor din întreaga
Moldovă și Transilvanie114 o reprezintă închiderea vocalei mediale e la i, atunci când nu se
află într -o silabă accentuată. Acest fenomen l ingvistic a fost înregistrat și de noi , în cazul unor
cuvinte precum: adívąr , fiméii, fiŝuór, répidi , spúnim , vidém , uo vinít, żudícátî etc.
Fonetismul, prezent și în alte arii lingvistice115, a fost discutat de numeroși lingviști.
Vasile Arvinte preciza că el reprezintă în fenomen specific graiului nord -moldovenesc, iar
existența sa în cadrul altor arii dialectale s -ar datora moldovenilor care au locuit pe acele
teritorii. Opinia lui Stelian Dumistrăcel în legătură cu închiderea lui e la i este că aceasta nu
reprezintă decât un fonetism cu caracter popular116.
În legătură cu acest fenomen și cu frecvența lui, Ion Gheție stabilește117 două categorii
de cuvinte în care el este prezent: „a) cuvinte ca: despărți , fecior , oameni , vedea , veni etc.” și
„b) cuvinte ca beserică , ceti, demineață , precepe etc., în care fenomenul trecerii lui e aton la i
este prezent de cele mai multe ori în sud (câteodată și în unele graiuri nordice) iar limba
literară a acceptat, în general, formele cu i.” În privința cuvintelor din prima c ategorie,
lingvistul constată că, în unele cazuri, trecerea la i a vocalei mediale e aflat e în poziție atonă
este urmarea unei „evoluții spontane”, pe când în cel de -al doilea caz această trece re
reprezintă „un accident fonetic (asimilare sau disimilare)”. Cuvintele din prima categorie apar
frecvent în Moldova, Transilvania de nord, în câteva cazuri în Banat, uneori în Oltenia și rar
în Muntenia. Închiderea lui e din silaba posttonică la i în cuvinte de tipul fetele , numele etc.
este explicată prin fenomenu l de disimilare datorat prezenței vocalei finale e.
113 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 109.
114 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 147.
115 Pe valea Crișului Negru, cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii
Populare R omîne, București, 1961, p. 41; în zona Târnavelor, cf. Vasile Frățilă, Probleme speciale de
dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a Tîrnavelor , Tipografia Universității din Timișoara, 1982, p. 48; în
nord-vestul Olteniei, cf. Valeriu Rusu, Graiul di n nord -vestul Olteniei. Fonetică. Considerații fonologice ,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 32 și pe valea Șomuzului Mare, cf. Ion –
Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Lib ris, Iași, 2000, p.
148.
116 Cf. Stelian Dumistrăcel, Influența limbii literare asupra graiurilor dacoromâne. Fonetica neologismului ,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 115.
117 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 105 -106.
62 Astfel, în valea superioară a Putnei se întâlnesc formele fétili, fétili ; númile , númili .
Pentru numera lul trei găsim forma trii: nóuusùti tríizâșîtri i sau tréizășîtri i118. În ceea ce
privește cea de -a două grupă de cuvinte identificată de I. Gheție, am întâlnit în zonă forme în
care se păstrează e etimologic, alături de altele , în care acesta s -a închis la i: bisąrică , bisąricî ,
bisérică , biséricâ ; cetí, cití; dimin iáță, dimin iáțî; priŝépi. Aceeași închider e are loc și atunci
când vocala e se află în poziție posttonică, însă cu o mai mică frecvență: ápili, gálbin , képtini .
Fenomenul se observă și î n cazul cuvintelor f ormate prin derivare cu prefixe . Cu
prefixul negativ ne- se înregistrează formele nikęmátî , nimaritátî , nivazút , nigás ât. Prefixul
privativ des- devine , în graiurile din valea superioară a Putnei , dis- sau diz-, ca în cuvintele :
dispăturąm , dispárt , diizgețát, disfác . În legătură cu verbele derivate cu prefixele des-, dez-,
Ion Gheție stabilește119, pe baza analizei atlaselor lingvistice, aria de repartiție a fenomenului
de închidere a vocalei e la i, aceasta reducându -se la zona Moldovei.
În cazul prepozițiilor de, pe, peste , pentru , trecerea lui e la i se produce chiar dacă
vocala se află în silab ă accentuată, înregistrându -se formele di, pi, píste sau písti, píntru .
Rostirea închisă în cazul acestor secvențe se regăsește și în unele cuvinte care conțin grupul
de sunete de- în poziție inițială: diștiépt, disárâ , divrémi .
Aceeași situație se întâlne ște și în cazul lui e semivocalic din diftongul ea, în cuv ântul
leágăn > liágîn sau liágîn.
2.2.8 .2. Velarizarea vocalelor
Fenomen cu o largă răspândire în dacoromână, velarizarea vocalelor anterioare e și i,
care sunt rostite ă și î, se produce după con soanele s, z, ș, j, ț, D și chiar r, datorită pronunției
dure ale acestora, fiind considerat ă un fonetism popular. Această rostire dură a consoanelor nu
admite decât prezența vocalelor din seria centrală: Dąŝi, Dîc, ijącțîii, pătrująl, prăjĩnâ, sămn ,
surzą sc, șî, șĩnâ, zăr. Uneori, aflate în poziție finală, aceste vocale dispar : paréti , păréț.
Conform observațiilor Matildei Caragiu -Marioțeanu120, această tra nsformare suferită
de vocalele e și i se regăsește în toate graiurile , cu excepția celor muntenești.
2.2.8.3. Diftongarea vocalelor
Transformarea vocalelor în diftongi prin apariția pe lângă ele a unor elemente
semivocalice reprezintă o caracteristică a subdialectului moldovean , sesizabilă uneori și la
nivelul limbii literare vorbite. Supuse fenomenului d iftongării sunt cu precădere vocalele „ e, o
și i, inițiale de cuvânt sau de silabă […], e și o după consoane și, mult mai rar, […] î și u, iar a
și ă doar sporadic”121.
2.2.8 .3.1. Diftongarea vocalei anterioare deschise e la început de cuvânt
Diftongar ea lui e inițial la ie în formele pronumelui personal și în conjugarea verbului
a fi este discutată în DOOM, unde se stabil ește că „în pronumele personale și în formele
verbului a fi se scrie e, dar se pronunță ie: ieu, iel, iei, iéli, iéști, iesti, ie, ierám, ierái, ierá,
118 Cf. NALR. Moldova și Bucovina. Texte , p. 172.
119 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 106.
120 Cf. Matilda Caragiu Marioțeanu, Compendiu de dialectologie română (nord – și sud -dunăreană) , Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1975, p. 153.
121 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași ,
2000, p. 71.
63 ieráț, ieráÙ ”122.
Această situație de „diftongare moldovenească”, despre care vorbește Ion -Horia
Bîrleanu citându -l pe Emil Petrovici123, se întâlnește și în vorbirea populară a locuitorilor de
pe valea superioară a Putnei vrâncene. Astfel, am înregistrat formele pronumelui personal de
persoanele I singular și a III -a singular și plural și ale verbului a fi menționate în DOOM, cu
diftongarea vocalei inițiale: ieu, iel, iei, iéli, iéste, iésti, ierám , ierá. Diftongarea lui e inițial
se produce și în cazul altor cuvinte: iegzámen , iegzámin , ieróu, iepíscup , ielegánt , iiligánt .
Încercările lingviști lor de a explica această diftongare nu au ajuns la un consens,
concluziile rămânând, în mare parte, contradictorii124. Se crede astfel , pe de o parte, c ă
prezența semivocalei i ar avea legătură cu influența exercitată de limba slavă asupra limbii
române , prin așezarea înaint ea unei vocale palatale a unui i protetic, ipoteză susținută de H.
Tiktin. Al. Rosetti vorbește de spre iotacizarea lui e aflat în poz iție inițială, datora tă aceleiași
influențe slave. Emanuel Vasiliu reia ideea, susținând că fenomenul preiotării lui e inițial,
fiind de influență slavă și „general în dacoromână”125, repr ezintă o formă de manifestare a
românei comune. O altă ipoteză a fost susținută de Octave Nandriș , care considera acest
fenomen a fi o moștenire din substratul limbii române . Dimpotrivă, Sextil Pușcariu și Marius
Sala sunt doi dintre cercetătorii care susțin că originea acest ei modificări, c are are loc atât în
silaba inițial ă, cât și la mijlocul cuvântului, trebuie căutată în interiorul limbii române .
2.2.8 .3.2.Diftongarea vocalei anterioare deschise e după consoană
În interiorul cuvintelor, precedată de consoane, vocala e suferă uneori diftongarea prin
introducerea semivoc alei i, fenomen explicat de Emil Petrovici ca reprezentând „tranziția de
la consoana palatalizată la vocala următoare, în cazul când ridicarea accesorie a dosului limbii
spre palat (ceea ce conferă un timbru palatal consoanei) este mai înaltă decât aceea
caracteristică vocalei următoare.”126
În graiurile vorbite pe valea superioar ă a Putnei am înregistrat apariția semivocalei i
alături de e în diftongul ie în cuvinte precum: vriémi, piéști, știérżi, fierăstrą u, herăstrą u,
fiétili.
2.2.8 .3.3. Diftongarea voca lei anterioare închise i la început de cuvâ nt
Am înregistrat , în zona cercetată , forme în care vocala inițială i devine diftongul ii :
iíțî, iizmî, iicuánî, iiuón, în care d iftongarea nu este etimologică.
În alte cuvinte , cum ar fi iin, iíie, iíțî, prezen ța semivocalei i în diftongul ii reprezintă
un fonetism etimologic , rezultat al evoluției consoanei latine ști l.
În orice caz, în graiurile investigate de noi, situațiile de apariție a semivocalei i în
poziție inițială sunt rare.
122 ***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , ediția a II -a, revăzută și adăugită,
Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. XLVI.
123 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonet ica, Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 71.
124 Cf. Ibidem , p. 73 -74.
125 Cf. Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1968, p. 68.
126 Emil Petrovici apud Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura
Sedcom Libris, Iași, 2000, p. 78.
64 2.2.8 .3.4. Diftongarea vocalei anterioare închise i după consoană
În cazuri izolate, a m înregistrat situații în care vocala anterioară i precedată de o
consoană se diftonghează. Fenomenul ar putea fi determinat de tendința palatalizării labialelor
sau a dentalelor ori de rostir ea dură a unor consoan e nepalatalizat e. Este cazul cuvintelor biíni,
hérbii, viini, liímbî etc.
2.2.8 .3.5. Diftongarea vocalei anterioare închise i în poziție medială
Am înregistr at, în anumite cuvinte , inserția semivocalei -i- în interiorul cuvântului,
chiar după o vocală: uóiili, jănțu iím, sî híii, sálŝiii, făiína.
2.2.8 .3.6. Diftongarea vocalei posterioare semideschis e o
Vocala o se diftonghează, fiind rostită uo sau uo, în cele mai multe cazuri atunci când
urmează după o consoană, dar și în inițiala cuvintelor: uodáie, uóili, uou, cuoș, puodu,
fuocIJu. Reprezentâ nd un fenomen specific limbii vorbite, mai ales limbii populare127, acest
diftong ascendent prezent atât la începutul cuvântului, cât și în interior , în poziție
postconsonantică sau la început d e silabă, se regăsește și în cuvintele din vechiul fond, cum ar
fi uom, uorbIJu, uorfán , uoliácî, dar și în termeni mai noi: duóctur , uonuári.
După cum observă Ion Calotă, diftongul uo, care în graiurile din Crișana a devenit uă
(uăm, uăk ), a cunoscut , din vechime , și transformarea inversă , din uă în uo: pluóuo, duóuo.
Același lingvist constată că , la nivelul limbii literare, în unele neologisme de origine
franceză are loc inserția sunetului u, nefiind însă vorba de spre un diftong, ci de spre un hiat:
aspect uuós, afectu uós, rispectu uós.
2.2.8 .3.7. Diftongarea vocalei posterioare închise u
Fenomenul de diftongare a vocalei posterioare închise u la uu, uu se înregistrează în
poziție iniț ială în cuvânt, ca în exemplele uurzãt , uúnu, uun, uúntIJu, dar și după o consoană:
cuum, întruúna, gáuurâ. Prezența semivocalei u în diftongul ascendent uu are uneori rolul de
a evita hiatul – fenomen pentru care, după cum observa Sextil Pușcariu, limba română are o
totală aversiune: scáuun, auúd, știuútIJu.
În anumite cazuri, p rezența semivocalei u are o explicație etimologică. De exemplu, în
cuvântul gáuurâ, u îl reprezintă pe v intervocalic latinesc din cavula , iar u din stáuur a rezultat
din bilabiala b prezentă în latinescul stabulum128.
2.2.8 .3.8. Diftongarea vocalei mediale semideschise ă
Diftongarea prin introducerea elementului asilabic î sau chiar î în cuvinte precum pîăr
sau pîătrátu ri reprezintă cazuri rare, deoarece pentru această semivocală posibilitatea de a
crea diftongi este redusă , datorită locului de ar ticulare central, doar la vocalele din aceeași
serie cu ea. Despre vocalele mediale a, ă, î, Emanuel Vasiliu afirma că fac parte dintr -o clasă
127 Cf. Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1986, p. 63.
128 Cf. Ibidem , p. 59.
65 de vocale caracterizată prin faptul că „ niciunul din membrii clasei respective nu poate forma
diftong împreună cu un alt m embru al aceleiași clase. […] Se poate spune că, prin definiție,
vocalele a, ă, î sunt totdeauna în funcție silabică, adică constituie centrul silabei în care apar și
nu pot fi niciodată, atunci când se combină cu o altă vocală în interiorul unui segment vocalic
complex, în funcție nesilabică.”129
În ciuda acestei afirmații, în vorbirea populară întâlnim și cazuri în care sunetul î apare
în poziție semivocalică, formând diftongi împreună cu una din tre vocalele clasei sale:
diftongul îă, în cuvinte c um ar fi cele amintite mai sus ;
diftongul îî, îî, întâlnit cel mai adesea la început de cuvânt: îĩŋcî, îîntĩi;
chiar și diftongul îa, înregistrat în zona văii Putnei – e drept, mai rar – în cuvinte
precum: mîámâ, bîábî, uscîát, în care a pariția lui î semivocalic are mai degrabă
nuanța unei pre lungiri a rostirii consoanelor.
2.2.8 .4. Monoftongarea diftongului ea
După consoanele s, z, ș, j, ț, ̜d, diftongul ea se reduce la vocala a: sárâ, zámâ ,
nădușálâ , țápîn . În cazul cuvântului siárâ rostit sárâ s-a produs mai î ntâi o diftongare a lui e
accentuat, diftongare datorat ă existenței , în silaba următoare , a vocalei ă. Mai târziu, în
majoritatea graiurilor dacoromâne a avut loc reducerea diftongului ea la a, excepție făcând
subdialectul muntean, care a conservat forma c u diftong : seară.
Reducerea grupului ea la a apare foarte rar în valea superioară a Putnei – și anume,
după consoanele labiale b sau m: albáțî , sî_márg î. Am înregistrat, î n schimb , trecerea
aceluiași diftong, în poziție finală în cuvânt, la é sau é: ni săr vé, puné, vidé.
2.2.8 .5. Transformarea diftongului ia în diftongul ie
Atunci când se află în poziție inițială sau după o vocală, diftongul ia devine, mai ales
în limbajul vârstnicilor, ie. Acest fenomen este explicat ca o asimilare vocalică în scopul
reducerii diferenței de rostire dintre cele două elemente componente ale diftongului,
semivocala i, care este cea mai închisă din seria anterioară, și vocala centrală deschisă a130.
Această transform are dă acea impresie acustică de rostire „dulce ” a graiurilor
moldovenești: băiét, tăiét, muiét, i-em dat .
2.2.8 .6. Evitarea rostirii hiatului
În opini a lui Sextil Pușcariu, limba română manifestă o adevărată „aversiune” față de
hiat, astfel încât vorbitorii încearcă sistematic evitarea acestuia , prin :
intercalarea semivocale i i sau u în interiorul grupului de vocale afl ate în hiat, respectiv
reducerea celor două silabe la una singură.
Stelian Dumistrăcel analizează trei modalități de evitare a hiatului, și anume:
contrag erea vocalelor într -un diftong;
păstrarea vocalelor în silabe diferite, cu intercalarea unei semivocale înaintea celei de –
a doua vocale ;
reducerea vocalelor la una singură.
129 Emanuel Vasiliu, Fonologia, în Limba română contemporană, I, p. 115.
130 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
213.
66 Și Lidia Ciobanu -Sfîrlea arată că hiatul nu reprezintă , în limba română, un fenomen
moștenit, ci unul împrumutat prin intermediu l neologismelor, d rept pentru care limba română,
mai ales cea populară, manifestă tendința de evitare a acestuia prin introducerea unui sunet
între cel e două vocale alăturate131.
Studiind graiurile din Valea Șomuzului Mare, Ion -Horia Bîrleanu stabilește132, după
prezentarea opiniilor mai multor lingviști, trei modalități prin care hiatul este evitat:
epenteza unei semivocale ;
sinereza ;
contragere a hiatului la o singură vocală.
În urma anchetelor realizate în satele de pe valea superioară a Putnei vrâncene, am
constatat personal manifestarea tendințe i de a evita hiatul, mai ales în cazul vorbitorilor din
segmentul 50 -80 de ani, mulți dintre ei cu un nivel al educației redus. Evitarea se realizează
prin:
inserția unei semivocale în interiorul unui diftong ;
transfo rmarea unei vocale în semivocală, astfel încât să se cree ze un diftong în locul
hiatului ;
dispariția totală a unei vocale, hiatul reducându -se astfel la o singură vocală.
2.2.8 .6.1. Evitarea hiatului prin epenteză
2.2.8 .6.1.1. Epenteza semivocalei i
Introducerea semivocalei i în interiorul hiatului a-e, rezultând diftongul ascendent ie,
este eviden tă în pronunțarea de către anumiți vorbitori a cuvâ ntului aer: aier.
Epenteza lui i semivocalic în hiatul o-i se produce p rin realizarea diftongului
ascendent ii în cuvinte ca uoiili, a se fo ii, înduoii. Același diftong palatal, cu apertură închisă,
ia naștere și la inserția elementului asilabic i în hiatul i-i, în cuvinte ca știiințî sau fiiințî.
Evitarea hiatului i-e se face prin inserția semivocalei i, realizâ ndu-se diftongul
ascendent ie, cu articulare omogenă, prezent atât în cuvintele din vechiul fond lexical, cât și
în cazul neologismelor, deoarece , chiar dacă ortografia le -a acceptat ca atare , pronunția se
supune legilor fonetice ale vechiului fond133: cantuoniiér, primărí ii, puolíțîii, sărăcí ii,
priietení ii, kindíii, vălărí ii.
În hiatul u-i din silaba a doua a formei de prezent a anumitor verbe are loc diftongarea
lui i: buiímu, suiímu, constru iímu. Fonetismul nu se întâlnește doar la verbe, ci și în cazul
unor substantive: cuiișuárâ, puiíșuoru, stăru iínțî.
Hiatul ă-i este evitat prin introducerea lui i semivocalic în silaba a doua, obținând u-se
diftongarea lui i în cuvinte precum găiínâ sau străiínâ.
Hiatul a-i se înregistrea ză în puține cuvinte, cum ar fi înaiínti sau haiínâ. Apariția lui i
este înregistrată și în cuvinte în care ă se deschide la a: uo graiít, faiínâ.
În cazul hiatului i-e, apariția lui i semivocalic are loc și atunci când vocala anterioară
semideschisă e se închide la corespondenta ei închi să i, în cuvinte ca fiiicári sau báliii.
În cazul hiatului i-a are loc proteza lui i – și anume la nivel fonetic, deoarece grafia nu
acceptă repetarea lui i. Atunci când se evită acest hiat prin introducerea lui i semiconsonantic
131 Cf. Lidia Ciobanu -Sfîrlea apud Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica ,
Editura Sedcom Libris, Iași, 2000, p. 89.
132 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 85.
133 Cf. Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1986, p. 45.
67 ia naștere diftongul ia, în cuvinte ca: adiiá, mîniiá, îyiiá, apruokiiá. Aceeași situație se
înregistrează și la formele de gerunziu ale verbelor, hiatul fiind evitat , de această dată , prin
crearea diftongului ii: adiiínd, mîniiínd, îyiiínd, apruokiiínd. Introducerea semivocalei i are
loc atât în cuvinte ce aparțin vechiului fond, cât și în neologisme: mariiána, spări iát, imedi iát.
După cum constată Ion Calotă134, proteza unei semivocale este dependentă de locul de
articulare al vocalelor urm ătoare . Astfel, înaintea vocalelor palatale stă semivocala i, î
precedă vocalele velare , iar u se așază înaintea vocalelor labiale. Același autor face precizări
în legătură cu vocalele velare a, ă, î: atunci când sunt situate în interiorul cuvintelor,
constituind al doilea element al hiatului, elem entul asilabic c are le precede depinde atât de
locul de articulare al vocalei următoare, cât și de acela al vocalei prece dente.
2.2.8 .6.1.2. Epenteza semivocalei u
Epenteza semivocalei u duce la crearea diftongului ua în cuvinte ca luuá, continu uá,
ievoluuá. Despre diftongul135 ascendent, labio -velar ca mod de articulare, închis -deschis ca
apertură ua, apărut ca urmare a încercării de a evita rostirea hiatului u-a, Lidia Sfîrlea
afirmă136 că ar face parte , împreună cu diftongul ea, din categoria „diftongilor dependenți de
consoană” , respectiv a acelor diftongi care urmează după o consoană. Cercetătoarea susține că
„elementul asilabic e rostit concomitent cu consoana precedentă”137 și că „semivocala o
constituie deci un timbru labial deschis, născut printr -o arti culație specifică a consoanei
precedente și transmis, în parte, vocalei silabice următoare.” Formularea „diftongi dependenți
de consoană” este însă combătută de Ion Calotă, care, sintetiz ând părerile mai multor
lingviști, concluzionează că fiecare caz treb uie analizat separat.
Hiatul e-u din cuvinte precum gréuul, léuul este evitat prin apariția elementului
semivocalic u, diftongarea făcându -se datorită adăugării silabei -ul, car e conține articolul
hotărât, la care s -a alipit și semiconsonanta u. Evitarea a cestui hiat se înregistrează și în alte
cuvint e: împre uúnă, vréuunul.
Diftongarea celei de -a doua vocale a hiatului i-o se înregistrează atât în substantive
comune, cât și în cazul numelor proprii.
În ceea ce privește pronunțarea secvenței fonetice i-o în antroponim ul române sc Ion și
în derivatele sale Iuan, Iuana, Ion-Horia Bîrleanu precizează138 că în cele mai multe graiuri,
ca și în limba literară, aceasta se pronunță cu păstrarea hiatului, excepție făcând câteva graiuri
din Oltenia, Banat, Crișana și Mara mureș, unde secvența în discuție se pronunță într -o silabă :
ion, iuana.
Conform normel or ortoepice ale limbii române, pronunțarea secvenței i-o ar trebui să
respecte hiatul . Ion Calotă arată însă că „Milioane de români pronun ță grupul vocalic inițial
din a ceste nume într -o singură silabă, deci cu diftongul io (ion) sau cu triftongul iua (iuan,
iuána, iuakím, iuaníd, iuanídi ), toate având cu o silabă mai puțin în această variantă de
pronunțare.”139
134 Cf. Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1986, p. 52.
135 Cf. Ibidem , p. 76.
136 Cf. Lidia Sfîrlea, Pronunția românească literară – stilul sce nic, Editura Academiei R epublicii Socialiste
România , București, 1970, p. 110 -112.
137 Cf. Ibidem , p. 71.
138 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 94.
139 Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986,
p. 141.
68 Pe valea superioară a Putnei din Vrancea , în cele mai multe ca zuri rostirea conform
normei literare nu este respectată, astfel încât hiatul nu se păstrează decât în graiul celor tineri,
vârstnicii preferând pronunția cu inserția semivocalei u și în numele proprii , și în celelalte
cuvinte . Astfel, am înregistrat forme le: iiuón, iiuána, Simiuón, Viuoríca , Viuoléta , ĝesti uonár,
hiuorós, hiuólâ, seriuós, sfiuós, viuoriá.
Hiatul a-u devine a-uu în cuvinte c um ar fi: cáuut, auuríu, baláuur, auúdu, gáuurâ. În
acest ultim caz , apariția diftongului ascendent uu poate avea o ex plicație etimologică, u
semivocalic provenind din consoana v a cuvântul ui latinesc cavula140.
În cazul hiatului u-ă din anumite forme verb ale, cele mai multe împrumut ate din limba
franceză ( a evolua , a accentua , a continua etc.), introducerea elementului sem ivocalic u este
însoțită de trecerea vocalei mediale semideschise ą la posterioara ó, luând naștere forme ca
evolu uóm, accentu uóm, continu uóm.
2.2.8 .6.2. Evitare a hiatului prin sinereză
Conform definiției din Noul dicționar universal al limbii române , sinereza reprezintă
un „fenomen fonetic constînd în fuziunea într -un diftong ascendent a două vocale învecinate
prin transformarea primei vocale într -o semivocală ”141.
Cazurile de realizare a diftongilor din hiat fiind foarte răspândite în graiurile
dacoromâne ști142, sinereza apare atât în graiurile populare, cât și în vorbirea literară
neîngrijită, după cum pronunția individului este mai atentă sau mai puțin atentă , după cum are
un tempo mai rapid sau unul mai lent, după cum respectă sau nu standardele limbii li terare.
Diftongarea hiatului poate conduce la realizarea unui flux mai rapid al vorbirii , prin reducerea
pronunțării a două vocale la rostirea unei vocale și a unei semivocale.
În graiurile vorbite în satele de pe valea superioară a Putnei din Vrancea se
înregistrează transformarea hiatului în diftongi ce conțin semivocalele i și u în cuvinte ca:
ĉeriáli / ŝeriáli, șteyié, spăriát / spăriét, s-uo apruokiét etc.
2.2.8 .6.3. Evitarea hiatului prin r educerea la o singură vocală
O altă modalitate de evitare a hiatului o constituie contragerea lui într -o singură
vocală, fenomen datorat unui ritm rapid al vorbirii. Acest fenomen se observă atunci când cele
două vocale sunt identice sau fac parte, din punct de vedere al locului de articulare , din
aceeași categorie . Printre c azurile înregistrate se remarcă :
contragerea hiatului i-e la i (betuonéră , brigadír ) sau la e: prétin , cantuonér ;
reducerea hiatului i-i la i în cuvinte ca: fíŋcî, hícî, dar și în formele verbului a scrie ,
despre care Ion -Horia Bîrleanu arăta că se poate presupune o posibilă închidere a lui e
la i: scriem > scríiim, scrieți > scríiiți, pentru ca mai apoi grupul să se reducă la i:
scrim , scriț . Aria de răspândire a formelor scrim și scriț fiind relativ extinsă , Ștefan
Giosu recomand a chiar încadr area verbului a scrie la conjugarea a IV -a;
reducerea hiatului o-o la vocala o în cuvinte ca alcól , coptá t ;
contragerea hiatului a-u la vocala o (fenomen întâlnit însă rar, în limbajul vârstnicilor ),
140 Cf. Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1986, p. 59.
141 Ioan Oprea, Carmen -Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii
române , Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2006, pag. 1334.
142 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 107.
69 în cuvinte ca otuorizáțî ii (autorizație), otuogárâ (autogară), otuomuobil (automobil),
rostite, uneori, și uotuorizáțî ii, uotuogárâ , uotuomuobil.
2.2.8 .7. Conservarea hiatului
Deși graiurile din valea superioară a Putnei vrâncene respectă tendința tuturor
graiurilor populare dacoromâne de a evita rostirea hiatului, se înregistrează, în mod firesc , și
cazuri în care hiatul este păstrat , de exemplu în cuvinte precum aur, auzĩt, leúrdî , ianuáriie,
înregistrate cu precădere în vorbirea persoanelor mai tinere, aflate sub influența școlii și a
dorinței de a vorbi cât de cât î ngrijit în fața anchetatorului.
2.2.8 .8. Rostirea substantivelor câine , pâine , mâini și a adverbelor mâine și
poimâine
Variantele de pronunțare a acestor cuvinte scindează teritoriul dacoromân în două arii:
de nord , în care se regăsește fone tismul etimologic cu î nediftongat, și
de sud , în care î se diftonghează la îi143.
Explicată ca o anticipare a vocale i palatale din silaba următoare, epenteza semivocalei
i apare la formele de plural cĩini, pĩini etc. După această formă s -au refăcut formele de
singular cĩine, pĩine, fenomenul fiind a poi ex tins, prin analogie , și la alte cuvinte , apropiate
din punct de vedere formal de acestea: mĩine, póimîine.
Ca urmare a influenței limbii literare și a subdialectului muntean din vecinătate, în
valea superioa ră a Putnei vrâncene formele diftongate coexistă cu cele etimologice, specifice
subdialectului moldovean. Astfel, am înregistrat variantele: cĩinili, cĩinili, mĩine, mĩini, pĩine,
pĩini, puóimÎine, póimÎini. Formele aparținând limbii literare sunt frecvent întâlnite, mai ales
în cazul vorbitorilor tineri, ele circulând alăt uri de variant ele în care epenteza semivocalei i nu
s-a produs, păstrându -se doar î etimologic: cĩne, cĩni, mĩne, mĩni, pĩne, pĩni, puóimÎni.
Reprezentând o „i novație a graiurilor muntene ști”144, anticiparea vocalei palatale i în
aceste cuvinte se produce atât în Muntenia , cât și în Dobrogea, în jumătatea de est a Olteniei
și în localități izolate din sudul Moldovei și al Transilvaniei145. Discutând problema vechimii
fenomenu lui și a ariei de răspândire, dialectologii au ajuns la concluzia existenței acestuia
încă din secolul al XVI -lea, când aria sa de răspândire era mai extins ă decât în zilele noastre –
astfel încât putem vorbi despre un regres al fenomenului.
În ceea ce privește alte exe mple de epenteză a semivocalei i, în cuvinte precum ochi >
uoik, ureche > uuréiki etc., în zo na cercetată nu se întâlnesc a stfel d e forme, specifice
graiurilor oltenești, însă întâlnite sporadic și în unele puncte de anchetă din Bucovina146.
2.2.8 .9. Timbre voc alice finale
2.2.8 .9.1. Prezența elementelor vocalice asilabice -i, -iu și -u în finala cuvintelor
Considerat de lingviștii clujeni un arhaism fonetic în graiul crișean și o inovație a
143 Cf. Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1986, p. 169.
144 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 111.
145 Cf. ALR I, vol. I, h. 49, respectiv ALR II, vol. I, h. 48.
146 Vezi, în acest sens, Adrian Turculeț, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Alexandru. Ioan Cuza”, Iași, 2002, p. 187.
70 subdialectului muntenesc de nord -est și a celui moldovenesc de sud -vest, păstrarea sunetului
asilabic -u în estul Munteniei și în sudul Moldovei s -ar datora, în opini a dialectologu lui
Valeriu Rusu147, prezenței în zonele respective a păstorilor ardeleni: áșăząm u, cărăúș u,
coviltír u, finu, șîștár iu, pătúl u, iĕlu, frumuósu, taiu, cuoșu.
Dispariția lui -u final latin esc a avut loc în aproape toate graiurile, păstrarea sa în
anumite zone geografice fiind determinată, după părerea lui Al. Rosetti, de rostirea cu o
explozie puternică a consoanelor oclusive finale, ceea ce face ca tim brul vocalic final să aibă
caracteristicile unui u.
Uneori, în finalul anumitor cuvinte derivate cu sufixele ce indică agentul acțiunii (-ar,
-er, -tor) apar sunetele – i sau – iu: morár iu, pădurár iu, boiáriu, învățătór iu, kipériu, ketráriu,
ca o rămășiță din sufixele latine ști -arius , -erius , -(t)orius . Extinderea fenomenului la cuvinte
ale căror sunete finale sunt elemente vocalice urmate de consoana vibrantă r, la singular,
reprezintă o inovație regională, întâlnită sporadic în graiurile de pe valea supe rioară a Putnei
vrâncene. Prezența lui -i asilabic este generalizată la toată zona Moldovei, pe când cea a
grupului -iu este a testată doar în sudul regiunii.
2.2.8 .10. Afonizarea sunetelor finale
Fenomen înregistrat în cazul mai multor limbi, asurzirea u nor sunete sonore este
explicată de Sextil Pușcariu ca fiind datorată mișcărilor articulatorii ale coardelor vocale, care
se deschid înainte de terminarea articulării, ducând la pierderea vibrațiilor glotale.
Caracteristică atât limbii române literare vorb ite, cât și graiurilor populare, afonizarea
sunetelor finale se produce și în graiu rile studiate de noi .
2.2.8 .10.1. Afonizarea vocalelor
Conform lui Andrei Avram148, asurzirea sunetelor finale cuprinde și vocalele, și
consoanele. În ceea ce privește afoni zarea vocalelor, aceasta îmbracă mai multe forme:
semiasurzire ;
asurzire simplă, cu păstrarea caracterului silabic al vocalei ;
asurzire cu reducerea perceptibilității sunetului și cu pierderea caracterului silabic ;
amuțirea vocalelor finale.
Se cunoaște fa ptul că vocalele finale sunt, de cele mai multe ori , neaccentuate , uneori
acestea dev enind, la nivelul limbi i vorbite, imperceptibile și ajungând să dispară.
Fenomen ce se manifesta odinioară în toate cele patru dialecte ale limbii române,
asurzirea vocale lor finale caracterizează astăzi doar graiurile dialectului dacoromân și ale
dialectul ui aromân, în celelalte două dialecte , meglenoromân și istroromân, el dispărând
dator ită influenței limbilor vecine.
Cercetările întreprinse asupra reducerii vocalei fina le -ă au dus la stabilirea a două arii
de reducere și de afonizare : vestul Ardealului și Moldova149. În opini a lui Al. Rosetti,
formul ată ca urma re a studierii Atlasului lingvistic român , afonizarea lui -ă final se produc e,
în cazuri disparate, pe întreg ter itoriul lingvistic dacoromân. Fenomen ul atinge chiar și limba
147 Cf. Valeriu Rusu apud Matilda Car agiu Marioțeanu, Compendiu de dialectologie română (nord – și sud –
dunăreană) , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975, p. 155.
148 Cf. Andrei Avram, Cercetări asupra sonorității în limba română , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, Bucu rești, 1961, p. 30.
149 Cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
București, 1961, p. 44.
71 literară150, în rostirea adverbelor acás , afár , îndát , a prepozițiilor făr, pîn și a unor verbe la
modul imperativ: las!, vin! etc.
Înregistrat în cuvinte care nu sunt accentuate oxiton, fenomenul afonizării vocalelor
apare adese ori în zona cercetată , în care am î ntâlni t toate tipurile de manifestare a afonizării:
reducerea perceptibilității vocalelor poziționate după câte o consoană surdă: Iětáti, ani,
zámî, súti ;
reducerea perceptibilității sune tului, manifestată în paralel cu dispariția caracterului
silabic al vocalei: șásî, acásî, acuólu;
reducerea duratei de pronunțare a vocalelor, atât a celor finale, cât și a celor din
interiorul cuvintelor: î_anu, ioÙ_ierám la_mașĩn de_frămî.
De altfel, d atorită ritmului alert al vorbirii, fenomenul reducerii duratei de rostire a
vocalelor cunoaște o mare răspândire în zona cercetată: púnim băligár, faĉim bÙolÙovan i etc.
2.2.8 .11. Nazalizarea vocale lor
În mod normal, în limba populară, consoanele sonore im primă un caracter nazal
vocalelor din preajma lor, fenomen care însă nu este general, important fiind modul de
articulare al individului. Am constatat , în zona noastră de anchetă, mai multe cazuri în care
vocalele apar nazalizate:
în structuri mai ample, atunci când vocala este urmată de consoana semioclusivă
nazală n: cîn_muári-u_uom, î_áltî zî, cî_li_bág_î_fluórili ŝéli ;
în cuvinte în care vocala este urmată de consoana nazală n și de o altă consoană:
o j – ijącțîii ;
o s – îsurát ;
o v – îvelíș ;
o ș – atúŝĕ ;
atunci când vocala este urmată de consoana nazală bilabială m: luuo, uo, c-a_vinít
prie_digrábî .
2.3. Conso nantismul
La nivel consonantic, caracteristic ă subdialectului moldovean, în care se încadrează și
graiurile vorbite în zona văii superioare a Putne i vrâncene, este păstrarea unor fonetisme ce
reprezintă rămășițe ale evoluției sunetelor din limba latină către stadiile lor actuale înregistrate
pe întreg teritoriul dac oromân. În orice caz, astfel de fonetisme apar sporadic, mai ales în
vorbirea vârstnic ilor.
Printre ele se numără prezența consoanei africate sonore D – în timp ce în restul
teritoriului în cuvinte pr ecum grumáD , gălbiáDî, gălbáDî , Dîc apare sunetul z. Consoan a D
apare însă nu numai în cuvinte moștenite din limba latină, ci și în termeni de alte proveniențe,
în ale căror variante originale nu exista fricativa dentală z (livéD , sluobóD , treDĩt), sau,
dimpotrivă, în împrumuturi în care z exista – și totuși fonetismul s -a transmis și la acestea:
vîDÙolít, flăm ĩD, surD .
Una dintre cele mai impor tante trăsături ce individualizează subdialectul moldovean o
reprezintă trecerea consoanelor africate alveolo -palatale ĉ și ĝ în seria consoanelor fricative
150 Cf. Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
București, 196 1, p. 44.
72 alveolo -palatale ŝ și ż, fenomen datorat pierderii elementului oclusiv151.
2.3.1. Palatalizarea
Palatalizarea reprezintă un fenomen lingvistic foarte rar întâlnit , caracteristic
subdialectelor limbii române , care a constituit , de-a lungul timpului, obiect ul de cercetare a
numeroși lingviști români și străini. Fenomenul palatalizării este întâlnit și în dialectele altor
limbi, cum ar fi dialectele italienești sudice, graiurile neogrecești din insula Chios și, m ai rar,
chiar în limba albaneză152.
Acest fenomen constă în transformarea consoanelor oclusive labiale p, b, m și a
fricativelor labio -dentale f și v, urmate de un element palatal, în consoane palatale, prin
schimbarea locu lui de articulație al acestora:
p > k: piept > kept;
b > g: bine > gíne;
m > n: miercuri > nércuri;
f > h sau ŝ: fier > her sau ŝer;
v > y, g sau ż: vierme > yérm e > gérmi > żermi .
Vechimea și ex tinderea geografică a fenomenului , precum și gradul de palatalizare la
nivelul fiecărui grai în parte a u constituit obiect de studiu și de controverse între diferiți
lingviști. În ceea ce privește vechimea acestei transformări suferite de cons oanele labiale,
pentru consoanele f și p palatalizarea este atestată în secolul al XVI -lea în nordul, centrul și
estul teritoriului dacoromân, ea necuprinzând Țara Românească, Oltenia, Banat ul și sudul
Ardealului . Un secol mai tâ rziu, Dimitrie Cantemir con stata prezența fenomenului în graiul
femeilor moldovence. În opini a lui Emanuel Vasiliu153, această transformare a consoanelor
labiale nu are o vechime anterioară secolului al XVI -lea, așa cum au susținut alți lingviști, el
arătând că în limba română co mună labialele apăreau intacte.
Cele mai frecvente fo rme de palatalizare întâlnite în graiurile dacoromâne sunt154:
pentru p: ph, pk, pt, pĉ, k, t, ĉ ;
pentru b: by, bg, bd, bĝ, g, d, ĝ ;
pentru m: my, mn, n ;
pentru f: fh, fk, ft, fĉ, h, ŝ, t, ĉ, s ;
pentru v: vy, vg, vd, vĝ, y, g, ż, d, ĝ, z.
Grupurile consonantice reprezintă stadiile intermediare , iar consoanele singure ,
stadiile finale ale pal atalizării, coexistând în variație liber ă cu labialele corespunzătoare.
Deși palatalizarea se regăsește pe o mare pa rte a teritoriului dacoromân, ea se produce
cu precădere în subdialectul moldovean, unde ajung e până la stadiile finale , k și g: kept, gini,
întâln ite frecvent și în zona văii superioare a Putnei din Vrancea.
Conform hărților lingvistice, palatalizarea s -a extins din sud -est, unde se manifestă în
stadiile finale, spre nord -vest, unde apar și stadii intermediare, și stadii incipiente , și o arie
nepalatalizată.
După cum demonstra D. Macrea155, evoluția diftongului ie după consoane labiale a
151 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
213.
152 Cf. Dimitrie Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1982, p. 175.
153 Cf. Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1968, p. 122.
154 Cf. Liliana Ionescu -Ruxăndoiu, Probleme de dialectologie română , Universitatea din București, 1976, p. 141 .
155 Cf. Dimitrie Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică,
73 urmat două direcții opu se:
în sud -est s -a manifestat o tendință de rostire dură a iotului , ajungând u-se la
transformarea acestuia într -o consoană oclusivă sau fricativă palatală, pentru ca în
final labiala să fie eliminată total: piept > phept > pkept > pkept > kept. Această
tendință este veche și se încadrează în influența exercitată de iot asupra consoanelor
precedente, în cuvin tele moștenite din limba latină;
în sud-vest se observă dispariția iotului , ceea c e duce la monoftongarea lui ie la e:
piele > péle, fier > fer. Monofto ngarea reprezintă o tendință mai nouă , datorată
influenței sârbe ști asupra graiului din Banat, de unde s -a extins spr e Hunedoara și spre
vestul Olteniei.
În opinia lui D. Macrea, cea mai veche zonă de palatalizare este cea în care se
înregistrează stadiile finale ale fenomenului, adică Moldova, sud -estul Transilvaniei, estul
Munteniei și Dobrogea.
În orice caz, fenomenul palatalizării nu afectează termenii neologici, pătrunși prin
intermediul școlii și întâlniți cu precădere în limbajul tinerilor.
2.3.2. C onsoana oclusivă bilabială surdă p
Fenomenul palatalizării consoanei oclusive bilabiale surde p este atestat , pentru zona
Vrancei , în texte datând încă de la sfârșitul secolului al XVI -lea, cu cinci forme reprezentând
stadiul final al palatalizării: kiŝÙárli, kezĩș, kescu, kíscu, grÙok 156.
Consoana bilabiala surdă p apare aici sub forma k, formă finală a procesului de
transformare a acestei consoane , întâlnită și în sud -estul Transilvaniei, în estul Crișanei, în
Dobrogea și în ariile din Muntenia care cunos c fenomen ul palatalizării . Indiferent de poziția
consoanei în cuvânt – inițială, medială sau finală –, în cazul în care este urmată de vocalele i
sau e, fenomenul palatalizării se înregistrează în întregul areal investigat , și anume în cuvinte
care fac par te din fondul lexical principal, având așadar ve chime și stabilitate în limbă: dulák
(dulapi ), grÙók (gropi ), kișcá (pișca ), kitít (pitit), likéști (lipești ), strÙokéști (stropește ),
tÙokitúrâ (tochitură ).
Datorită palatalizării consoanei p sub influența i otului, aceasta a evoluat la oclusiva
palatală k, iar vocala e din diftongul ie cunoaște o rostire dură: kept, képtini 157, kéli, kétri,
kezĩș, keptár etc. Exemplele sunt numeroase, fiind necesară precizarea că formele în care
consoana este rostită palatal a lternează cu cele în care labiala e ste păstrată. Astfel, am întâlnit :
palatalizarea în poziție inițială: képtu, képtini , kiŝÙór (sau kiŝór), kéli, kicát;
palatalizarea în cuvinte derivate cu prefixe: li_îŋketrím ;
palatalizarea în interiorul cuvântului: mă scárkin, likęști, tuokéști, skinári.
În cazul cuvântului copil , palatalizarea cunoaște stadiul pk, înregistrându -se form ele
cuopkil, cuopkílăriii.
După cum am precizat deja, a lături de formele palatalizate am întâln it și forme cu
bilabiala p păstrată, și anume, mai ales în graiul tinerilor, fapt explicabil prin influența școlii
și sau a contactelor cu turiștii veniți din toată țara, nefiind lipsit de importanță faptul că valea
superioară a Putnei din Vrancea, mai ales localitățile Tulnici și Lepșa, reprezin tă o zonă cu
București, 1982, p. 182.
156 Cf. Dimitrie Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1982, p. 177.
157 Cf. Dimitrie Macrea, Palatalizarea labialelor în limba română , în DR, IX, 1936 -1938, p. 98, variantele kept
și képtini au cea mai mare răspândire în dialectul dacoromânesc, fiind singurele care apar palatalizate și la
istroromâni și la meglenoromâni.
74 potențial turistic.
2.3.3. Consoana oclusivă bilabială sonoră b
Similar palataliz ării consoanei oclusive surde p, și sonora b urmată de e, i cunoaște , în
arealul lingvistic cercetat , stadiul final al palatalizării, trecând la g: álg (albi), algitúrâ
(albitură ), algínâ (albină ), gíhÙolițî sau givlíțî (bivoliță ), gíni (bine), giŝ (bici), scÙogít (scobit ),
vrągii (vrăbii ), vÙorgít (vorbit ), zgárâ (zbiară ) etc.
Uneori, după consoana bilabială sonoră b se produce velarizarea lui e la ă sau a
difto ngului ia la a: gálbîn , albáțî 158, bat (beat), bátî (beată ). De altfel, r ostirea dură a
oclusivei bilabiale b în cuvintele gálbîn , gálbăn se înregistr ează pe o arie foarte extinsă,
cupri nzând o mare parte a Banatului, Hunedoara de nord, zona de la nord de M ureș, toată
Moldova și o zonă izolată din sudul Transilvaniei și din Banat159.
2.3.4. Consoana nazală bilabială m
În urma palatalizării consoanei bilabiale m urmate de un iot160, aceasta evoluează la
consoana palatală n, fără păstrarea bilabialei: mulță nítî (mulțumită ), néri (miere ), nílâ (milă),
nércur i161 (miercuri ), níii (mie), nia (mia), nic (mic), nĕl (miel), nĕz (miez), nirÙós (miros ),
nicúț (micuț ), nejlÙóc (mijloc ), níriști (miriște ), niníca (nimica ), niÙárâ (mioară ), s-Ùo_nirát (s-
a mirat ) etc.
După cum remarcă Ion -Horia Bîrleanu162, conform ALRM I, pe o arie extinsă a
teritoriului dacoromân ce cuprinde Crișana, Maramureșul, partea centrală și de nord a
Transilvaniei, pe arii mici din partea de vest a Olteniei, din nord-vestul Munteniei și din sudul
Trans ilvaniei, consoana nazală bilabială m urmată de iot cunoaște forma mn, pentru ca în
partea de sud și sud -est a Transilvaniei, în cea mai mare parte a Moldovei, în estul Munteniei
și în Dobrogea aceasta să fie rostită n.
2.3.5. Consoana fricativă labio -dentală surdă f
În situațiile în care este urmată de elementul vocalic i sau semivocalic i, consoana f
devine , în graiurile de pe valea superioară a Putnei din Vrancea, consoana fricativă h. În
opini a specialișt ilor, fenomenul apariției fricativelor h și y ca urmare a palatalizării
consoanelor f și v este foarte vechi , fiind a testat în Moldova , unde coexista, încă din secolul al
XVI-lea, cu varianta f. Fricativa h apare și în zona Focșani ului: să hiie / sî hiii.
În Muntenia , atestarea acestei transformări est e mai târzie, datând din prima jumătate a
secolului al XVII -lea; în secolul al XVIII -lea, ea a apărut și în Oltenia și în Transilvania.
În zona cercetată de noi , exemplele în care fricativa f urmată de i devine h alternează
158 Cf. NALR. Moldova și Bucovina (I) , pl. 8, p. 247.
159 Vezi ALR I, vol. I, h. 103 și h. 111, ALR I, vol. II, h. 249, ALR II, s. n., vol. II, h. 972, ALR I I s. n., vol. IV,
h. 126 și Ion Gheție, Al. Mareș, Graiurile dacoromâne în secolul a l XVI -lea, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1974, p. 126.
160 Cf. Al. Rosetti (red. resp. ), Istoria limbii române , Editura Academiei Republicii Socialiste România ,
București, 1969 , p. 242, fenomenul este atestat mai întâi în Moldov a, pe o arie foarte extinsă, pentru ca prin sec.
al XVIII -lea să apară și în textele din nordul Ardealului.
161 Cf. ALRM I, h. 30, h. 64, h. 115 etc., variantele nércuri și nílâ au fost notate și în sud-estul Ardealului, estul
Munteniei, Dobrogea, Moldova, e stul Bucovinei și Basarabia.
162 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 224.
75 cu cele în car e ea se păstrează nepalatalizată: alihíii, cuo híțî, her, hínâ, hír, hicát, sî_hii,
herbínti , hartî, herăstrău.
Uneori, când se află înaintea vocalei anterioare deschise e, fricativa labio -dentală f
determină diftongarea acesteia la ie sau închiderea ei la i: fiétili, áltfiel, fiméii, fiĉuór / fiŝuór.
2.3.6. Consoana fricativă labio -dentală sonoră v
Urmată de e sau i, consoana fricativă labio -dentală sonoră v cunoaște forma y: la cules
de vii > la cules di yíi, să vie > sî yíii, vin > yin, vierme > yérmí, vite > yíti, vier > yer / yeru.
Pe o arie ex tinsă a m notat varianta palatalizată a fricativei labiodentale v, urmată de
vocala e accentuată, în exemple precum: pliyésc, striyésc, pÙotcÙoyésc.
În puține c azuri, labio -dentala v urmată de iot cunoaște și forma g: gița, gițąl. În
puține cazuri a fost înregistrată rostirea żíti (vite).
În unele cazuri, consoana inițială v urmată de vocalele o sau u devine consoana
fricativă laringală h: hÙolburâ , hulpi. Aceeași transformare o suferă consoana și atunci când se
află în interiorul cuvântului și este urmată de o sau u: gihÙolițî.
În cuvintele în care consoana fricativă labio -dentală v nu suferă fenomenul
palatalizării, vocala e se închide la i: viním , vidęm, spÙovidít .
Am notat, în zona cercetată, și exemple în care se înregistrează velarizarea lui e, după
labio -dentala v, în cuvinte precum: pávăl, sévăr, îMvălí , îMvălit Ùári.
În ceea ce privește prezența formelor palatalizate ale consoanei v în documente,
atestarea fenomenului este „posterioară secolului al XVI -lea”163. În Moldova este înregistrată ,
după anul 1600, palatalizarea în stadiul y, iar în secolul al XVIII -lea apare palatalizarea în
stadiul g în sudul Transilvaniei.
2.3.7. Consoanele dentale t și d
În subdialectele limbii române, c onsoanele dentale urmate de iot cunosc stadi i diferite
ale palatalizării, ajungând până la o pronunțare asemănătoare cu aceea a oclusivelor palatale k
și g sau cu a africatelor prepalatale ĉ și ĝ 164.
În Crișana (mai puțin partea de sud), Maramur eș, nordul și vestul Ardealului și în
unele localități d in nordul Moldovei și din nord -vestul Olteniei , formele sub care apare
palatalizată oclusiva dentală sonoră d sunt: d, d (g), d și đ. Oclusiva dentală surdă t apare
palatalizată în formele: t, t (k), t și ć.
Palatalizarea dentalelor în graiurile dacoromâ ne de vest și de nord a primit diverse
explicații. Emil Petrovici face legătura cu modul în care slavi i rost esc consoanele urmate de
iot, în timp ce I. Pătruț găsește o asemănare între sunetele t, d și sunetele maghiare notate ty,
gy, ceea ce Al. Rose tti consideră că ar putea fi plauz ibil pentru regiunile Transilvania, Crișana
și Maramureș. În Banat , în schimb, fenom enul este vechi și generalizat.
Rostirea moale a dentalelor, precum și africatizarea lor în zona cercetată de noi , ca și
în toată Moldova , „își au originea în graiurile transcarpatice, de unde s -au extins în Moldova
de nord -vest, prin relațiile determinate de vecinătatea acestor ținuturi și mai a les prin
mișcările de populație ”165.
163 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 123.
164 Cf. Liliana Ionescu -Ruxăndoiu, Probleme de dialectologie română , Universitatea din București, 1976, p. 143.
165 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p. 215.
76 Uneori, consoanele oclusive dentale d, t urmate de vocala e se pron unță moale,
indiferent de poziția lor (inițială sau finală): ascún di, crúdi, disárâ , discúlț , disparț ĩt, Ùúdi,
úndi, îMvĩrti, lápti, Páști etc. Rostirea moale a dentalelor a fost înregistrată și în cazul altor
cuvinte: cuptiór, putié, vidié.
În valea super ioară a Putnei vrâncene, consoanele dentale t, d urmate de i sau e nu
suferă fenomenul palatalizării, ci apar în forma lor nealterată: dínti, mínti , frúnte.
Oclusivele dentale aflate la finalul cuvântului sunt uneori, datorită rostirii în tempo
rapid, elidate: iĕl_pua_sî yiii, cré_cî ști ii, űn_să _dUŝi.
Atunci când apare la final de cuvânt și urmează unei oclusive dentale, vocala ă îi
impune acesteia o rostire dură : bátî, cádî , fátî, látî, zăpádî .
2.3.8. Consoana sonantă nazală dentală n
În situația în car e consoana sonantă nazală dentală n este urmată de o consoană
fricativă, aceasta își schimbă locul de articulare, fiind rostită ca o nazală labiodentală cu
ocluziune incompletă, M: îMvąț , îMvațat Ùór, îMvelít , îMfășurát , îMverz ĩt.
După cum se întâmplă și în alte graiuri dacoromânești166, după consoana nazală
dentală n vocala e se velarizează , rezultând form e precum: năcăj ĩt, năcáz167, năsĩp168.
În finalul cuvintelor, consoana nazală n determină o ușoară închidere a vocalei ă
următoare : blánâ , cánâ , lĩnâ, plínâ , stĩnâ, țélinâ etc.
2.3.9. Consoanele fricative palato -alveolare ș, j
În graiurile de tip moldovenesc și muntenesc a fost înregistrată velarizarea vocalelor e
și i sub influența consoanelor fricative palato -alveolare ș și j care le precedă, datorită rostiri i
dure a acestora. Citându -i pe Tiktin, Philippide, Ivănescu și Arvinte, Ion-Horia Bîrleanu
stabilește169 că fenomenul s -a produs după secolele al VII -lea – al VIII -lea și că a cuprins , mai
întâi, graiurile din subdialectul sudic, muntenesc, pentru ca mai ap oi să se extindă la cele
nordice, de tip moldovenesc , din Moldova, Bucovina și Transilvania , care până în secolele al
XIII-lea – al XIV -lea „nu cunoscuseră decât rostirea muiată a șuierătoarelor”170.
Am înregistrat , la rândul nostru, în valea superioară a Pu tnei, trecerea vocalelor e și i
la ă și î și reducerea diftongului ea la a după consoanele șuierătoare ș, j: șîr, așăz , șî, șąsî,
șărk, mașĩnâ, jăli, forme care c oexist ă cu formele literare , în care vocale le anterioare rămân
nealterate : șir, așez , și, șase , șerpi , mașină , jeli.
În anumite situații, c onsoana fricativă palato -alveolară surdă ș se rostește dur , la fel ca
perechea ei sonoră, j – și anume:
166 Cf. A LR I, vol. I, h. 114, ALR I, vol. II, h. 215 și Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, p. 134, fenomenul este frecvent în Banat ș i în
Crișana.
167 Cf. Vasile Arvinte, Studiu lingvisti c asupra cărții a doua (Ieșirea) din Biblia 1688, în comparație cu ms. 45 și
cu ms. 4389 , în Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688 , Pars II, Exodus , Editura Universității „Al. I.
Cuza”, Iași, 1991, p. 9, vocala ă din silaba nă- / na – este etimologic ă, cf. sl. nakaz ǔ, în timp ce varianta cu ne-
reprezintă o inovație. Aceste forme s -au generalizat în limba literară, rezultând, printr -un proces de
hiperliteralizare, forme ca necaz , necăjit etc.
168 Variantă consemnată și în: Valeriu Rusu, Graiul din nord -vestul Olteniei. Fonetică. Considerații fonologice ,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 52.
169 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași,
2000, p. 167.
170 Cf. V. Arvinte apud Ibidem , p. 167.
77 atunci când cele două consoane sunt urmate de vocala e: greșąsc , șąd, tușąsc , grijąsc ,
pérjî, prăjąsc , slująsc etc.;
atunci când cele două consoane sunt urmate de vocala i, rostirea dură a consoanelor
având drept consecință modificări în pronunțarea vocalei, c are este rostită î: îșîrát,
leșînát , mașĩnâ, șî, șîrág , îŋgrijĩt, jîláv , slujĩ, prajĩt etc.
Reducerea d iftongului ea la á reprezintă o altă consecință a rostirii dure a consoanelor:
nadușálî , prăjálâ , prăjáscî , slujáscî , zăpușálî etc.
2.3.10. Consoana africată dentală surdă ț
În graiurile de pe valea superioară a Putnei din Vrancea, consoan a africată dent ală
surdă ț se rostește , în majoritatea cazurilor , dur – rostire care atrage după sine modificări la
nivelul vocalelor următoare.
O primă transformare o constituie velarizarea vocalelor e și i 171: cuțĩt, înțąp , puțĩn,
yițąl, țĩniri, țăs, țĩpî, țîgán etc. Al ături de fenomenul velarizări i se înregistrează și reducerea
unor diftongi la o singură vocală. Este cazul diftongilor ea și ia, în cuvinte precum: cățá,
îNțápî , lațáscî , țávî etc.
Fenomenul velarizării a constituit obiect de cercetare pentru mai mulți lin gviști , care
au concluzionat că, în graiurile din sud, velarizare produsă de consoanele africate dentale ț, D
este un fenomen ce a avut loc după velarizarea prin consoanele șuierătoare sau labiale. S -a
considerat că „cele două velarizări sunt aspecte difer ite ale aceleiași tendințe fonetice, astfel
că a fost posibil ca ele să se fi produs, în graiul moldovenesc, în același timp”172. În opini a lui
Vasile Arvinte, fenomenu l velarizării a determinat creșterea numărului de vocale velare ă și î
din graiurile român ești173.
2.3.11. Consoana fricativă dentală surdă s și perechea ei sonoră z
În cele mai multe cazuri, aceste consoane sunt pronunța te dur , ceea ce determină
transformarea vocalelor ce le urmează. Transform area are loc la nivelul vocalelor anterioare ,
care trec în seria medialelor: secúre > săcúre sau săcúri , semn > sămn , zer > zăr, zece > zăŝi.
Velarizarea prin fricativele dentale s, z reprezintă situația în care timbrul palatal al vocalelor e
și i este transformat într -un timbru velar , caracteristic vocale lor mediale ă, respectiv î 174:
îŋcălząști , îsámnâ , măsąli , sam ĩnțî, sărvésc , sămanát , săcárâ , sărví ŝ, șăsî, ząstri , zámâ etc.
Diftongul ea devine a în situațiile în care urmează după aceste consoane , pronunțate
171 Astfel d e forme au fost notate și în graiurile din Bistrița -Năsăud , cf. G. Istrate, A. Turculeț , Cercetări
dialectale în județul Bistrița -Năsăud , în FD, VII, 1971 , p. 201; de pe valea Crișului Negru, cf. Teofil Teaha,
Graiu l din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1961, p. 35; din
zona Tîrnavelor , cf. Vasile Frățilă, Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a
Tîrnavelor , Tipografia Universității din Timișoar a, 1982 , p. 50; din nord -vestul Olteniei , cf. V. Rusu, Graiul din
nord -vestul Olteniei. Fonetică. Considerații fonologice , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1971 , p. 53 și din ținutul Gorjului, cf. Radu Popescu, Graiul gorjenilor de lîngă munte , Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 49.
172 Cf. Gh. Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare , în BIFR, tom XI -XII, 1944 -1945 , p. 267.
Cf. și V. Arvinte, Studiu lingvistic asupra primei cărți (Facerea) din Biblia 1688, în comparație cu ms. 45 și cu
ms. 4389 , în Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688 , Pars I, Genesis , Editura Universității „Al. I.
Cuza”, Iași, 1988 , p. 60.
173 Cf. Ibidem .
174 Forme asemănătoare au fost notate și în graiurile din valea Șomuzului Mare, cf . Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile
din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura Sedcom Libris, Iași, 2000, p. 188 și în graiul năsăudean, cf.
Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 110.
78 dur: seáră > sárâ sau sarî, zeámă > zámâ sau zámî etc. Rostire a dură nu se regăsește în
vorbirea celor tineri, care încearcă să re specte normele limbii literare.
Același fenomen apare și în cazul pronumelui reflexiv se, în care vocala anterioară e
devine , pe aproape întreg teritoriul lingvistic române sc, ă sau î, rezultând formele să sau sî.
Alături de cazurile în care consoanele sunt pronunțate dur, producând modificări ale
vocalei următoare, am întâlnit însă și forme nemodificate, literare: serbáre , esénță etc.
2.3.12. Consoana vibrantă apicală alve olară r
Cele două situaț ii care surprind rostirea dură sau rostirea moale a consoanei vibrante
alveolare r se înregistrează și în graiurile vorbite pe valea Putnei din Vrancea.
Fenomenul velarizării determină rostirea dură a consoanei fricative alveolare r, care se
produce în anumite cazuri. În cuvântul răpéde (sau răpídi ), consoana r este pronunțată dur pe
aproape întreg arealul moldovenesc175.
Pronunțarea dură a consoanei r a favorizat monoftongarea diftongului ea la é: curé,
gré, vré etc.
Uneori, rostirea dură a acestei consoane s -a produs după ce a avut loc monoftongarea
lui ea la e, determin ând transformarea lui e în e, ă sau chiar a: urąște , să arąț , să aráte .
Aceeași situație se înregistrează și în cazul adjectivelor rąĉi și rąli.
În ceea ce privește r ostirea moale a consoanei r, aceasta se evidențiază în cuvinte c um
ar fi strĩmt, cu varianta strímt .
În anumite cazuri, după consoana vibr antă alveolară r vocalele anterioare e, i se
velarizează, trecând la ă, î, fapt ce evidențiază conservarea , în graiuri le din valea superioară a
Putnei vrâncene , a unor variante dialectale etimologice: rădicá , rădicătúrâ (< lat. eradicare ).
Rostirea dură a consoanei vibrante alveolare r, care are drept consecință velarizarea
celor două vocale , a fost înregistrată atât în c azul unor cuvinte aparținând fondului lexical
principal, cât și în cazul neologismelor: răclamáțî i, răÙÙșąști, răvolúțî ii etc.
2.3.13. Consoana sonantă laterală alveolară l
Consoana laterală l cunoaște , în cea mai mare parte a teritoriului lingvistic dac oromân ,
o rostire moale. Analizând materialul necartografiat din ALR I în ceea ce privește rostirea
consoanei l în cuvântul fel, I. Gheție constată că în Muntenia, în câteva localități din sudul
Transilvaniei, în Dobrogea , parțial în Oltenia, izolat în Ban at, precum și în partea de nord a
Transilvaniei și a Moldovei rostirea este dură.
În poziție inițială sau la final de cuvânt, consoana l determină diftongarea, cu o rostire
ușor palatală, a vocal ei e următoar e: liémni , liéni, Ùáli, jéli sau jąli etc.
În ca zuri rare am sesizat rostirea dură a sonantei l, în variantele blăstém , blăstămát ,
blástîmâ , blastąm , forme atestate încă din secolul al XVII -lea în graiurile din toată Moldova,
din Transilvania, d in Banat și din vestul Olteniei176.
2.3.14. Consoana laringa lă h
În anumite cuvinte de origine slavă (poftă , stuf, vârf , vătaf , praf etc.) se înregistrează
trecerea consoanei laringale h la fricativa labio -dentală surdă f sau sonoră v, modificare ce a
175 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 151.
176 Cf. Ibidem , p. 133.
79 avut loc pe aproape întreg teritoriul lingvistic dacoromân. Dac ă h etimologic s -a păstrat în
cuvântul prah, fiind atestat în nordul Transilvaniei și în Maramureș, stuh se întâlnește doar în
Moldova, unde coexistă cu varianta literară stuf.
În cazu l în care f este în finalul cuvintelor, el devine sonor, transformându -se în
fricativa labio -dentală sonoră v, ca în cuvintel e vătaf , vraf, zăduf , vârf, care devin vătav , vrav ,
zăduv , vârv . Ultimul dintre ele a fost consemnat atât în Moldova, cât și în Banat și în
Transilvania , pe când celelalte trei sunt considerate fonetisme specifice graiului moldovenesc.
În ceea ce privește existența acestor fone tisme în graiul locuitorilor de pe valea
superioară a Putnei vrâncene, atestarea fonetismului etimologic vătavul datează de la 1700177.
În prezent, fenomene le în discuție sunt foarte rare, în unele localități fiind chiar inexistente.
2.3.15. Africatele alveolo -palatale ĉ, ĝ
În Moldova, consoanele africate ĉ și ĝ devin consoane le fricative alveo lo-palatale, cu
o rostire ușor posterioară , ŝ și ż. Fenomenul este întâlnit și în partea de nord -est a
Transilvaniei și are o importanță deosebită, reprezentând pentru Emil Petrovici – mai ales
tratamentul africatei ĝ – un criteriu esențial de delimitare a graiurilor dacoromâne.
În localitățile de pe valea Putnei vrâncene întâlnim consoanele fri cative ŝ și ż ca
foneme independente de fricativele prepalatale ș și j. Am înregistrat atât forme cu africatele
păstrate: ĉérgî , ĉer, fáĉimu, colá ĉ, înĉépi; aléĝi, cât și forme cu fricativele ŝ, ż: căpă ŝíca,
căŝúlili, făۧŝému, kiŝuári, ŝevá , dip-e-ŝéie, aŝęla, șî_îŝék-a țąsî, strîżim, îndrúżi , ŝerż (cergi ),
dimiżánî .
Alături de acestea am întâlnit și consoanele fricative palato -alveolare sonoră j și surdă
ș: bujÙór, jucá , șî, laș, șásî .
2.3.16. Fonetismul arhaic ĝ
În graiurile din Moldova se păstrează cuv inte în care apare fonetismul ĝ, identic ca
realizare cu africata ĝ, rezultat al transformării consoanei inițiale latine ști j urmată de o, u: lat.
jocum > ĝoc. Fonetismul apare și în alte cuvinte: ĝÙoi, ĝÙos, să ĝúrâ, ĝug.
După cum aprecia I. Gheție178, în e voluția africatei ĝ se disting două situații:
prima se referă la transformarea lui j latinesc urmat de o sau u în ğ, în cuvinte ca ğos
sau ğumătate . Stadiul final al evoluției acestei consoane îl reprezintă varianta j,
rezultat al trecerii prin faza ż sau ź. Întâlnită în Maramureș și în Bucovina, rostirea ğ
se menține izolat și în Moldova, în Apuseni, în sudul Banatului și în zonele
Hunedoara, Sibiu și Bihor. Existența formelor în care evoluția a ajuns la j a fost
consemnată în Muntenia, Dobrogea, sudul Tra nsilvaniei, Crișana, regiunile de graniță,
sudul Moldovei și sudu l Banatului. Pentru Banat, Moldova și regiunile limitrofe ale
Transilvaniei , caracteristică este rostirea sunetelor ż și ź ;
a doua se referă la existența sunetului ğ ca rezultat al lui g urmat de e sau i latinești:
geam , gingaș . Forma ğ apare în Maramureș, în anumite localități din Bihor și pe o
mare întindere din Muntenia, Dobrogea și sudul Transilvaniei. Consoana j e rostită în
Crișana și în regiunile de graniță spre Hunedoara și Alba , iar ż sau ź în cuvinte de
177 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșa ni, 1929, apud Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1975, p. 156.
178 Cf. Ion Gheție, Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975, p. 149.
80 tipul gem apare în aceleași regiuni în care apare și în cuvinte de tipul joi.
În funcție de tratamentul consoanei ğ, în secolul al XVI -lea și până spre sfârșitul
secolului al XVII -lea teritoriul dacoromân era împărțit în două arii:
una cuprinzând Muntenia și sud -estul Transilvaniei , în care se pronunța j, și
alta cuprinzând celelalte regiuni ale țării , unde se rost ea ğ.
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei , acest fonetism arhai c a fost înregistrat
sporadic, doar în vorbire a vârstnicilor.
2.4. Accidente fonetice
Accidente le fonetice specifice limbii române și întâlnite și în graiurile vorbite în satele
de pe valea superioară a Putnei din Vrancea sunt:
A. Asimilarea
Asimilarea este întâlnită frecvent, atunci când două sunet e alăturate sau aflate la mică
distanță dobând esc caracteristici acustico -fiziologice comune sau chiar identice , prin
pierderea unor trăsături proprii și adoptarea altora, aparținând sunetului vecin , care realizează
asimilarea .
În funcție de natura sunetel or, asimilarea poate fi :
vocalică: diréctor > deréctor ;
consonantică:
o b > p: subs Ùól > sups Ùól, subțĩre >supțĩri ;
o ș > j: dujmán , véjnic ;
o l > t: înánt , nánt;
o f > v: buvniță , buvni .
În alte cazuri , datorită vecinătății: s > z, consoanele devin sonore : zlab, zlÙobÙozĩii,
zlinÙós etc.
În graiurile de pe valea superioară a Putnei vrâncene se întâlnesc inclusiv asimilare a
totală, înmu iá > îmmu iá, și asimil area progresivă: mulțumí > mulțămí .
În cazul rostirii unor neologisme al căror grup inițial este compus din sunetele ecs, se
constată reducerea grupului cs la s și, uneori, închiderea lui e la i: esplÙózîie, esplÙóziii,
escúrsie , escúrsî ii, iscúrsi ii, espríma etc.
*
B. Disimilarea
Disimilarea reprezintă un accident fonetic opu s asimilării , prin care unul din do uă
sunete asemănătoare pierde din trăsăturile articulatorii comune, devenind diferit de celălalt,
datorită tendinței de a suprima o mișcare ce se repetă.
După natura sunetelor, disimilarea poate fi:
vocalică: rostogolí > răstÙogÙolí ;
consonantică: mărúnt > mănúnt .
În funcție de nivelul disimilării, aceasta poate fi :
totală, atunci când sunetul disimilat dispare. fereástră > feriástî ;
parțială, atunci când sunetul disimilat suferă modificări, dar nu dispare: grigore >
GligÙóri, murdár > muldár.
În funcție de direcția disimilării, aceasta poate fi :
progresivă: fereástră > feriástî ;
regresivă : príntre > píntri .
Un exemplu tipic de disimilare îl reprezintă trecerea consoan ei l la n, în cazul
pronumelui demonstrativ de diferențiere celălalt , care devine celăla nt. Atestate în Moldova și
81 în Munteni a, formele ĉelălánt , ĉalántî , ĉeilánț, ĉestălánt , ălâlánt apar și în graiul locuitorilor
din zona văii superioare a Putnei din Vrancea.
*
C. Metateza
Specifică vorbirii populare sau regionale, producerea metatez ei este determinată, de
cele mai multe ori , de rapiditatea rostirii cuvintelor. Fenomenul constă în schimbarea locului
unor sunete în cuvânt: stărn útî < străn útă, stărluŝéște < străluŝéști, bÙolav < bÙólnav,
pÙolocru < pÙoreclâ , pÙolecrít < pÙoreclít , miíjÙoc, níljuoc < míjlÙoc, tívgă < tígvă etc.
*
D. Proteza și epiteza
Proteza reprezintă fenomenul fonetic care constă în inserarea unei vocale la început de
cuvânt. Cazurile de proteză vocalică sunt însă destul de rare: alămĩii, amir Ùós.
În anumite cazuri se constat ă apariția unei consoane în inițiala cuvântului: feștílă >
sfeștílâ sau sfeștilî , tufíș > stufíș , arác > harác , fulĝeră > sfulĝerâ, urluiálă > hurlu iálâ.
Am notat și forme în care sunetul apare în poziție finală, fiind vorba de epiteză: aiíĉa.
*
E. Afereza
Acest fenomen fonetic reprezintă inversul protezei, constând în căderea unui sunet sau
a unui grup de sunete din inițiala cuvintelor. Cele mai multe cazuri întâlnite surprind dispariția
consoanei s din cuvinte ca: sfeștánie > feștáni ii, sfãrși > fãrșî, sfîrșiãlă > fîrșálâ etc. Am
întâlnit însă și exemplul anáforă > náfurâ .
*
F. Epenteza
Epenteza, respectiv a pariția unui sunet în interiorul cuvintelor , este frecventă,
datorându -se în primul rând tendinței de evitare a hiatului: croiitÙór, puiișÙór, súii.
Alte cazuri de epenteză apar cu ă epentetic: hărăn iești yítili.
*
G. Sinereza
Sinereza este un fenomen fonetic de coarticulație , în urma c ăruia vocala mai slabă din
hiat este transformată în semivoc ală, fuzionând într -un diftong ș i reducând astfel numărul
silabelor cuvânt ului: vriúnu (vreunul ), diodátî (deodată ), lÙom (luăm ), trebu i (trebuie ).
*
H. Haplologia
Haplologia reprezintă o schimbarea fonetică ce constă în reducerea unui grup de
sunete, asemănătoare sau identice, apropiate în cuvânt sau situate în cuvinte învecinate . Acest
fenomen, ce caracterizează cu precădere limbajul popular, se justifică printr -o economie de
articulație: mălígî (mămăligă ), cÙánâ (cucoană ), jumáti (jumătate ) etc.
82
83
3. Trăsă turi morfologice ale graiurilor
din valea superioară a Putnei
3.1. Substantivul
Deoarece limba literară își exercită influența din ce în ce mai mult asupra graiurilor ,
trăsăturile morfologice sunt mai puțin numeroase decât cele fonetice.
3.1.1. Schimbări de declinare
Substantivul este o clasă lexico -gramaticală deschisă, cuprinzând aproape 50% dintre
cuvintele limbii române și distingându -se prin trăsături de ordin:
morfologic : existența genului fix, flexiune în funcție de număr, caz și deter minare;
sintactic – alcătuiește împreună cu verbul nucleul enunțului, reprezentând centrul
grupului nominal;
semantico -pragmatic – denumește clase de obiecte179.
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, substantivul cunoaște cele
trei decl inări stabilite de gramatica tradițională – sau cele zece declinări propuse de cea mai
nouă dintre gramaticile limbii române. La nivelul graiurilor din zonă se remarcă existența
unor substantive aparținând formal unor declinări diferite. Modificările ce au loc la nivel
fonetic atrag după ele și schimbări de ordin morfologic, prin trecerea de la o declinare la alta,
în funcție de forma pe care o ia substantivul.
Am remarcat astfel, spre exemplu, existența unor alternări ale substantivelor
masculine, incluse de gramatica tradițională la declinările a II -a și a III -a, tendința de migrare
fiind:
fie de la declinarea a II -a către a III -a: călúgăr > călúgăre , múgur > múgure ;
fie de la declinarea a III -a către a II -a: fágure > fágur , sĩmbure > sĩmbur , flúture >
flútur.
În cazurile în care consoanele fricativă dentală surdă s și africată dentală surdă ț sunt
rostite dur, terminația -e specifică substantivelor de declinarea a III -a devine -î: bătrnéțî ,
tineréțî , mătásî etc.
Am constatat și trecerea unor substantive fe minine de la declinarea a III -a la
declinarea I; spre exemplu, margine devine márĝinâ, márżinâ sau márżin i.
În general, închiderea vocalelor finale, mai ales a vocalei anterioare cu deschidere
mijlocie e la anterioara închisă i, a contribuit la schimbarea formei substantivelor feminine de
declinarea a III -a, a căror terminație la nominativ singular nu mai corespunde: pĩine > pĩni,
179 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 61.
84 crúce > crúŝi, famíli ie > famíli ii, báie > báíi. Aceeași situație o întâlnim și în cazul
substantivelor masculine: cĩíne > cĩni, sÙáre > suári. Substantivele feminine cu flexiune
regulată, de declinarea I, terminate în -ă, au la singular, datorită modificărilor la nivel fonetic,
formele mám â, cásî, gluátî, ruátî etc.
Unele substantive de declinarea a II -a sau a III -a, care în alte graiuri trec la declinarea
I180, rămân neschimbate. Altele cunosc și forme specifice declinării I: colínd – colíndî ,
foárfeĉe – fÙárfecâ sau fuárficî , grăuúnti – grăuúnțî. Astfel , variante de declinarea a II -a
bÙocáŋc, cÙojÙóc, hÙórn, rÙód, rÙotÙocÙól coexis tă cu variante de declinarea I: bÙocáŋcî,
cÙojuácî, huárnâ, ruádî, rÙotocuálâ.
3.1.2. Schimbări de gen
De cele mai multe ori, indiferent de vârsta vorbitorilor, am constatat utilizarea atât a
formelor regionale, cât și a celor literare.
Astfel, substanti vul de declinarea a II -a lácăt , lącat cunoaște și forma feminină lăcátî .
Substantivul de declinarea I zi apare în forma zî, pl. zĩli. Substantivul de declinarea a III -a
fÙárfiĉe are și forme feminine de declinarea I: fÙárfică , fuárfecă , fuárficâ , alături d e care apar
și formele masculine fÙárfec , fÙárfec, fuárfic sau fuárfiŝi. Forme diferite ale aceluiași gen
cunosc și substantivele de declinarea a II -a și a III -a berbéc – berbé ŝ, piéptin e – képtini –
piáptăn , púriĉe – púriŝi, colind – colindî pl. colíndi .
Alte exemple de substantive ce prezintă variante diferențiate din punct de vedere al
genului, respectiv alternanțe de gen la plural, sunt:
Ùobráz , uobráz , uobrázî – pl. uobráj i, uobráj , uobráze , uobrázu ri;
nuclé Ù – pl. nuclé ie, nuclé ii dar și nuclé i, mai a les în vorbirea elevilor;
rÙobinét – pl. rÙobinéti , rÙobinéț ;
Ùúmăr – pl. Ùúmeri și Ùúmeri , forme arhaice de realizare a pluralului181.
Având o formă unică pentru exprimarea atât a masculinului, cât și a femininului, sunt
considerate substantive epicene cele încadrate:
la genul masculin: fąt sau fîąt, sugár , părínte sau părínti , mistréț sau nistréț , rĩs, șoim
sau șuoím, vúltur , pąstrăv , sÙómn, păiánjen sau păiánjî etc.;
la genul feminin: persoánă sau persuánâ, rúdă sau rúdî, víctimă sau víctimâ , ciocârlíe
sau ŝocîrlí ii, albínă sau algínâ, vrábie sau vrágiii etc.
Pentru unele substantive denum ind animale sau păsări, vorbitorii preferă , din do rința
diferențierii semantice î ntre mascul și femelă, derivarea moțională ocazională: vrăgiuói,
jderÙáicî etc.
3.1.3. N umărul substantivului
Categoria gramaticală a numărului se manifestă , în flexiune , prin opoziția dintre
singularitate și pluralitate în cadrul unui grup de obiecte. Pe de o parte, această opoziție nu se
realizează în cazul tuturor substantivelor; pe de al tă parte, anumite substantive au mai multe
forme de plural. Necesitatea diferențierii singularității de pluralitate este marcată prin
existența unor desinențe specifice sau a unor alternanțe vocalice sau consonantice, ca mijloace
180 Vezi, în acest sens, Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa,
Iași, 2007, p. 160.
181 Cf. Radu Popescu, Graiul gorjenilor de lîngă munte , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 71.
85 de flexiune internă.
Subst antivele feminine de declinarea I terminate în -ă, care în limba literară au la
plural terminația -e (albină – albine , șiră – șire etc.), cunosc, în graiurile investigate de noi,
formele sg. albinâ , alginâ – pl. albin e, algini, respectiv sg. șiră, șĩrâ – pl. șire, șîri.
Prezența formelor de plural în -uri, pentru care limba literară recomandă desinența -e,
este specifică dialectelor din sudul țării. Această particularitate se observă și în zona cercetată,
cu precădere în vorbirea vârstnicilor: fílmu ri, aldă máșu ri, básmu ri – variant e care coexistă cu
formele fílme , fílmi ; aldămáșî , aldămáși ; básme , básmi etc.
Există substantive numărabile care cunosc flexiunea completă, cu forme distincte de
singular și de plural: fátâ – féti, cásâ – cásîe , cási , căș ; ŝérgî (ĉérgî ) – ŝérgii (ĉérgii).
Opoziția singular vs. plural este așadar marcată întotdeauna prin desinențe specifice, uneori
acestea necorespunzând cu formele literare . Astfel, substantivul fráte sau fráti are ca forme de
plural fraț sau frățĩni.
Unele substant ive cunosc așadar mai multe forme de plural, fapt care ar putea fi o
consecință a analogiei. Substantivul cásă reprezintă un exemplu în acest sens, fiind înregistrat
cu șase forme de plural182: cásâ în nordul Basarabiei, căs sau, izolat, căș în nordul Bucovi nei
și în câteva puncte de anchetă din Basarabia, cási sau cas în partea de sud -vest a Basarabiei și
cąsu ri în anumite zone din Ucraina și din Maramureș. În zona cercetată de noi, formele de
plural ale substantivului cásă sunt cáse, cási și – rar, în vorbi rea vârstnicilor – cąș.
Este și cazul substantivului mãnâ , care are la plural formele mãnu ri, specifică
Bucovinei și nordului Moldovei, și mîni, întâlnită cu precădere în Moldova183. Varianta
arhaică a acestui plural, care cunoștea forma articulată mânule , s-a păstrat în anumite zone ale
Moldovei. În graiurile de pe valea Putnei vrâncene am înregistrat forma literară de plural
mãini, coexistând cu formele regionale mîn (rar) și mîni.
Uneori, desinențele marchează deosebiri semantice ale unor omonime parțiale, cum ar
fi sg. cristal – pl. cristáli sau cristálu ri, sg. difuz ór – pl. difuz Ùóri sau difuz óári etc.
Substantivul corn cunoaște la plural variantele:
cÙórnuri – „produse de panificație”;
cÙorni – „arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene și cu
fructe roșii, comestibile”: puómu cári fá ŝi cuárni;
cÙárne sau cuárni – „fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al
rumegătoarelor”. Aceeași formă de plural se întâlnește și în cazul locuțiunilor: a avé
cuárni, a púni cuárni, cu_cuárni etc.
Diferențierea semantică apare și în cazul substantivului cap, cu desinențele de plural:
-i: capi – „conducători”;
-ete > -iti: cápiti – „parte a corpului (la om și la animale) alcătuită din cutia craniană și
legată de trunchi prin gât”;
-uri: capu ri – „parte superioară a diferitelor obiecte”: cap de p Ùod.
În aceeași situație se află și substantivele colț, cu formele de plural cÙolț și cÙólțuri,
sau cÙot, cu formele de plural cÙoț, cÙóturi și cÙáti.
Diferențele față de limba literară se dator ează în mare măsură și caracteristicilor
consoanelor aflate înaintea desinenței specifice pluralului, astfel încât trăsăturile fonetice ale
182 Vezi, în acest sens, Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1984, p. 218.
183 Cf. Ibidem .
86 unui grai au o mare influență și asupra celorlalte segmente ale limbii. În cazul substantivelor
cu terminația -ă la singular și -e > -i la plural, dacă rostirea consoanei ce precedă desinența de
plural este dură, aceasta determină neutralizarea opoziției de număr, substantivul având atât la
singular, cât și la plural o singură formă.
Rostirea dură sau moale a consoanelo r se referă la constrictivele s, z, ț; la fricativele ș,
j și la africatele ĉ, ĝ. Apar astfel formele: sg. cásî – pl. cásî, sg. fáșî – pl. fáșî etc.184 Atunci
când rostirea consoanelor nu este dură, ci palatală, formele de plural coincid cu cele din limba
literară ( cáse ) sau cu forma prezentând închiderea vocalei finale: cási. Acest fenomen se
petrece și în cazul substantivelor masculine: sg. cucÙóș – pl. cucóș, sg. mÙoș – pl. mÙoș.
Sub influența limbii literare sau a subdialectului muntean din apropiere, se
înregistrează în valea superioară a Putnei vrâncene o diversitate de exprimare a numărului
substantivelor, diferențierea făcându -se pe categorii de vârstă sau în funcție de studiile
absolvite de vorbitor. Am constatat astfel păstrarea desinenței -i ca marc ă a pluralului, mai
ales în limbajul tinerilor, în cuvinte ca: brazi, faĝ, fraĝ, cruĉ, nep Ùóți etc. Aceste forme
circulă în paralel cu cele în care -i final avocalic, ca marcă de plural, lipsește: braz, faż, fraż,
cruŝ, nepÙóț etc.
Alte substantive prezint ă o formă unică pentru exprimarea ambelor numere:
învățăt Ùári, númi , aríŝ sau aríĉ.
3.1.3.1. Substantive defective de număr
3.1.3.1.1. Substantive defective de singular
Substantivele defective de singular ( pluralia tantum ) au flexiune incompletă, fiind
folosite doar la form ele de plural. Este vorba despre:
substantivele care denumesc obiecte considerate ca un ansamblu de părți identice185:
iițári, pantal uóni, uokelári, cĩlți, ŝÙoríĉ sau ĉÙoriĉ sau șÙoríĉ, ícre sau icri;
substantivele care intră în componenț a unor unități frazeologice. Unele dintre acestea
au, în mod normal, și formă specifică de singular, însă folosirea lor în expresii se face
numai la plural: guri – în structura guri rąli; șáli – în expresia mă dor șąl ili; uok – în
expresii ca: a-j_da uóki písti cap , aM_văz ú_cu_uókii nei, di-uókii lúmi i, a rămĩni cu-
ók_I_sÙári, a da uókii cu ŝinevá ; hióri < fióri – în expresia mă trec hiuóri.
3.1.3.1.2. Substantive defective de plural
Defective de plural ( singularia tantum ) sunt substantivele care se utili zează numai la
forma de singular. La nivelul limbii vorbite, se preferă existența ambelor numere, vorbitorii
optând, în anumite cazuri, pentru refacerea formelor de plural. Este vorba despre:
substantivele ce denumesc alimente precum: brĩnzî, kág (în expre sia a da chiag
laptelui ), lápte sau lápti, uneori și cu forma de plural lápț, utilizată în graiurile
cercetate de noi în contextul mulsului oilor;
substantivele nume de materii: bruónz, lĩnă sau lĩnî, uneori și cu formele de plural
lĩnuri sau lĩni;
substan tivele denumind noțiuni abstracte sau însușiri: sanatáti , coráj , uodíhnă ,
uodíhnî , hodínî ;
184 Fenomen înregistrat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 218.
185 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 163.
87 substantivele nume de dansuri ( kipărúŝu) sau de obiceiuri practicate de sărbători
(Suórcova , úrsu, Vălărí ia sau Vălărítu ) ori legate de îndeletniciri: Boteiítu (oilo r),
Răvășĩtu sau Răvășitu (oilor) ;
substantivele ce intră în structura unor expresii sau locuțiuni: gúrî spártî , gúrî bogátî ;
ínímî mari , a avia ŝeva pi ínímî , ínímî bunî , íníma padúrii ; lunina Ùochilor ;
substantivele provenite prin conversiune:
o din adje ctive: niégru;
o din participii verbale: rânítu (curățenia la animale );
o din interjecții: uofu;
o din adverbe: apruapili.
3.1.3.2. Dispariția opoziției de număr
Modificările ce au loc la nivel fonetic determină, în plan morfologic, neutralizarea
opoziției din tre singular și plural. Fenomenul închiderii vocalelor finale a avut drept
consecință apariția unei forme unice pentru exprimarea atât a singularului, cât și a pluralului.
Astfel, am înregistrat substantive precum: bíci – bíce, gíŝi sau gíŝu, lége – léĝ, púrice
– púriĉ sau púriŝ, vréme – vrémi (exceptând forma de plural vrému ri), uréke – uuriéki, căpúșî
– căpúș , căpúșî sau căpúș i.
3.1.3.3. Substantive colective
Substantivele colective „denotă un ansamblu compus din părți distincte constituite
anterior, om ogene între ele, dar autonome și eterogene față de întreg ”186. Din perspectivă
structural -morfologică, poate fi vorba despre:
structuri simple, neanalizabile, intrinsec colective, cum ar fi: armátî – armátă , ŝuorkíni
– ĉuorkíne, hiergelíii – hergelie, uásti – uáste, pădúri – pădúre sau
structuri formate prin derivare cu sufixe colective: adunătúrî , brădét , brădíș , tufíș ,
zmeuuríș.
3.1.4. Cazurile substantivului
Exprimând raporturile și funcțiile sintactice ale substantivului în cadrul enunțului187,
categoria gramaticală a cazului cunoaște cinci tipuri: nominativ , acuzativ , genitiv , dativ și
vocativ . Pe plan sintactic, cazurile se pot analiza atât din punct de vedere relațional, cât și
raportate la diferitele funcții sintactice pe care substantivele le pot înde plini. O excepție o
constituie cazul vocativ, care manifestă independență în ceea ce privește raporturile cu alte
părți de vorbire și chiar cu substantivul însuși, putând reprezenta singur un enunț.
Flexiunea cazuală este, în zona Putnei vrâncene, sensibil diferită de norma limbii
literare.
3.1.4.1. Cazul nominativ
Nominativul reprezintă cazul ce exprimă funcția sintactică de subiect, aflat în relație
186 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 109.
187 Cf. Ibidem , p. 70.
88 cu un verb cu funcție de predicat. În același caz pot sta și apoziția și numele predicativ.
În vorbirea l ocuitorilor din valea superioară a Putnei vrâncene, forma substantivelor
comune aflate în cazul nominativ, indiferent de funcția sintactică pe care o îndeplinesc, nu
este diferită de forma din limba literară: táta s -a recăsătorit u; tánti fluária; iluón, vąru_nĕu. În
interiorul unui grup nominal, substantivul propriu feminin apare în formă articulată: sÙóra
maríia, țáța illiána, lélia gergína etc.
Se constată omonimia formelor specifice cazurilor nominativ și vocativ ale unor
substantive proprii masculine: gÙorgi, Vasĩli / Vasĩli, niculái etc.
3.1.4.2. Cazul acuzativ
Fiind cazul cerut în primul rând de verbele și de interjecțiile tranzitive, acuzativul
îndeplinește funcția de complement direct. Pe lângă aceasta, el îndeplinește și funcțiile
sintactice de at ribut, nume predicativ, complement indirect sau complement circumstanțial,
fiind, în aceste situații, un caz prepozițional, așadar realizarea acestor funcții făcându -se doar
cu ajutorul prepozițiilor sau al locuțiunilor prepoziționale.
Forma substantivelor în cazul acuzativ coincide cu forma de nominativ, diferența
reprezentând -o prezența prepozițiilor, ca marcă a subordonării: la dial, din tátî-n tátâ , luuá
diŋ_cuopíi etc.
Excepție face complementul direct, care poate sta în cazul acuzativ fără a fi însoți t de
prepoziții: múlżim uóiili, sî_faŝ_uo brĩzî, púnim um_b Ùolován etc. Alteori, realizarea acestui
complement se face cu ajutorul prepoziției pe, fiind anticipat și de o formă neaccentuată a
unui pronume personal: ăl strecurąm u pi lápti .
În multe situații , exprimarea cazului dativ se realizează cu ajutorul unor forme
analitice ale acuzativului, construite cu prepoziția la: i-am dat di mâncari la câni , iau di-
mbrăcat la cop kii, dau kág la lápti etc.
Cazul acuzativ poate înlocui și genitivul, folosind prepoz iții și locuțiuni prepoziționale
specifice:
la: îi mámâ la c Ùópii, sÙóra la nevásta mia;
de: îi vriémia di sculári , di culcári ;
de la188: cuotÙóru di la mąturî , Ùúĝeru di la vácî ;
de deasupra la , din spatele la : kéia_Ùo pun iám di_diasúpra la pÙoliŝuárâ, pÙómu
ŝéla d i_spátili la gard etc.
Substantivele proprii nearticulate însoțite de prepoziții sunt folosite și în scopul
denumirii unor puncte aflate în apropierea localităților: la pÙoiánâ, di la d ial, spri St ĩŋcî etc.
3.1.4.3. Cazul genitiv
Fiind considerat , în sens general, cazul posesiei, genitivul îndeplinește în primul rând
funcția sintactică de atribut genitival. Pe lângă aceasta, substantivele în genitiv pot îndeplini și
alte funcții sintactice, fiind sau nu însoțite de prepoziții specifice. În limba l iterară, exprimarea
cazului genitiv se realizează prin forme sintetice; în aproape t oate subdialectele se întâlnesc
însă și form ulări analitice, prepoziționale189.
188 Vezi și Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p.
171.
189 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
218.
89 Astfel, am notat formele fáta p uópii sau fáta p uópi, nuorócu uómulu i, vátra sátulu i,
fúndu cuohíțî etc., dintre care unele sunt asemănătoare cu formele din limba literară. Aceleași
forme sintetice se întâlnesc și în sintagme „consacrate”, cum ar fi: dumínica Fluoríiiluor, ajúnu
Bubuotezî , stăm ĩna pátimil uor etc.
În alte situații, genitivul este exp rimat, după cum am menționat , prin intermediul
structurilor prepoziționale în acuzativ: cúpili la r uátî în loc de cupele roții .
În cazul substantivelor proprii feminine, se preferă exprimarea genitivului cu ajutorul
articolului hotărât lui sau lu, specific numelor proprii masculine. Articolul apare antepus
substantivului: băiátu lu mi uára, zĩua lu Sánda , așa cum se întâmplă cu formele de genitiv sau
de dativ ale substantivelor masculine: lui_iuon, lui gÙórgi, jucám fáta lu ma i_știu iou_a_cú i.
Pentru substan tivele feminine a căror terminație este -că, -gă, forma de genitiv și de
dativ este -căi, -găi sau, uneori, -ĉi, -ki sau -ĝi, -gi: mariŝícăi sau mariŝíki, márgă i.
Se păstrează și forme mai vechi ale substantivelor proprii masculine, cu articol
enclitic, at ât în domeniul toponimiei ( pădúria cuondrátulu , puódu ŝkuópului), cât și în
limbajul obișnuit: fata lu iluón a márculu , a lu gÙórgi a Puópii.
3.1.4.4. Cazul dativ
Forma substantivului în dativ este aceeași cu forma de genitiv.
Exprimarea dativ ului se rea lizează cu sau fără ajutorul prepozițiilor: an_dat bă iétulu i,
aŋ_câștigá_dat uorítî uáminil uor, sî-i spui lui vasĩli etc. Datorită analogiei, se întâlnesc situații
în care articolul hotărât proclitic este folosit și în cazul substantivelor comune: sî-i spui lu
vrîŝán / șî lu uŋgurián. De cele mai multe ori, articolul hotărât lui apare sub forma lu.
Folosirea mijloacelor analitice ale acuzativului pentru exprimarea cazurilor genitiv și
dativ este frecventă în zona cercetată: spúni -i la uómu ŝéla, dă drúmu la cĩní, púni batísta la
uo_fát î.
3.1.4.5. Cazul vocativ
Fiind cazul adresării, vocativul este specific, de regulă, substantivelor animate, fie ele
comune sau proprii.
Am înregistrat diferite terminații pentru substantivele în cazul vocativ. Astfel,
substan tivele proprii feminine a căror terminație la nominativ și la acuzativ este -a au la
vocativ finalul în -o, ca în graiurile muntenești: Mario! , Viorico! , Anuțo! – dar și în -ă sau -î,
ca în graiurile moldovenești: anícî, gergínă sau gergínâ, vasîlícî .
Ades ea, pentru redarea ideii de insistență, substantivele în vocativ sunt însoțite de
interjecțiile fă, făi, mă, măi, hăi: fă iliánî, făi sándă , măi iÙáni, măi sánduli , fátî hă i.
În cazul adresării către o persoană mai în vârstă, se folosește interjecția bre: bre tánti ,
bre mamá ii.
Uneori, substantivele în vocativ sunt precedate de pronume personale: tu Vas ĩli, tu
maríii.
90 3.2. Articolul
3.2.1. Articolul hotărât
Reprezentând modalitatea gramaticală afixală de integrare enunțiativă190, articolul
hotărât fuzionează cu substantivul sau cu adjectivul, fiind implicat în flexiunea nominală.
În graiurile investigate, pentru majoritatea substantivelor, f ormele articolului hotărât
sunt cele specifice limbii literare: -a, -i, -lui, -le, -lÙor: batísta , fáta , iásca , băiéții / băiéțî,
fétei / fétii / féti, veŝínilÙor, cĩnelu i / cĩnelu .
De multe ori, articolul enclitic -lui sau -lu, specific formei de genitiv și de dativ a
substantivului , apare antepus acestuia – și nu doar în cazul substantivelor proprii masculine , ci
și al celor proprii feminine sau chiar comune: lui / lu cÙostel , lui / lu vasîlica , lui / lu táta, lui /
lu veŝínu, lui / lu vąru.
Datorită fenomenului închiderii vocalelor finale, articolul -le devine -li: fétele > fétili,
uóuuli, păritárli (păretarele ), părétili, perdélili , tablÙóuurli, tablą uurli, yítili.
Realizarea articolului hotărât enclitic -a se face sub forma -ă: cu blid iniáuă
(bidineaua ), dușumiáuă.
Fenomen specific aproape tuturor subdialectelor limbii române191, inexistența
articolului definit encli tic -l de la sfârșitul substantivelor masculine și neutre la singular se
înregistrează și în zona cercetată , rolul de a suger a ideea de obiect cunoscut vorbitorilor fiind
preluat de vocala precedentă , -u: bătătÙóru, cáșu , plánu , uúntu.
3.2.2. Articolul ne hotărât
Articolul nehotărât indică un obiect mai puțin sau deloc cunoscut vorbitorilor.
Formele sale de singular, specifice tuturor genurilor , sunt comune cu limba literară: un
> uun, o > uo, únei > uúnii, únui > uúnui, únÙor > uúnÙor, níște > níști: uun băiét, uo bîătrĩnî,
únei / uúnii fiéti, níște / níști piéști.
Uneori, locul articolelor nedefinite î n cazul dativ, únui și únei, este luat de structura
alcătuită din prepoziția la și articolele un sau uo: i-a_dat la uo mătúșî , a_zîs la uun fráti .
3.2.3. A rticolul posesiv (genitival)
Articolul posesiv are, în general, forma invariabilă a: fátî a lu griguóri, băiėt a lu i
cÙostel , féti a maríii, aŋcúța a lu primár IJu. Același lucru se constată și în cazul articolului care
însoțește pronumele posesiv: iĕrá a duóilia cuopkíl a_ńęÙ, fenomenul fiind general izat în
graiul vârstnicilor.
În cazul vorbitori lor mai tineri, situația este diferită : se observă , în general, folosirea
formelor specifice fiecărui gen și număr, chiar dacă norma nu este întotdeauna respect ată: uoi
áli m ėli, cuopkíi ai něi, fráti a lu vasĩli.
190 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 53.
191 Cf. Luminiț a Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 173.
91 3.2.4. Articolul demonstrativ
Având rolul de a face legătura între un adjectiv și regentul său substantival, articolul
demonstrativ cunoaște, în graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, următoarele
forme:
Gen
Caz masculin
singular feminin
singular masculin
plural feminin
plural
Nominativ / Acuzativ ĉel / ŝel / ŝéla
/ ăl ĉa / ŝęla ĉei / ŝĕi / îăi ĉéle / ŝęli / ália
Genitiv / Dativ ĉélui / ŝélui /
ąlui ĉélei / ŝélii /
ąlii ĉélÙor / ŝélÙor /
ąlÙor ĉélÙor / ŝélÙor /
îálora
Aceste forme apar în construcții de tipul: atúŝe iĕrá buięli di_ŝęli mĩndri, acúșa -s
níști_ŝęli rąli.
3.3. Adjectivul
3.3.1. Considerații generale
„Adjectivul reprezintă clasa cuvintelor flexibile subordonate substanti vului,
acordându -se cu acesta și limitându -i extensiunea prin atribuirea unei informații specifice”192.
Ca urmare, preluând de la regentul substantival genul, numărul si cazul, sistemul flexionar al
adjectivului îl urmează pe cel al substantivului.
Paradigma adjectivului este mai bogată decât a substantivului, fapt datorat capacității
altor părți de vorbire de a se adjectiviza. Există astfel, în limba română, numerale cu valoare
adjectivală, participii și gerunzii verbale adjectivizate, precum și adjective pr onominale,
provenite din pronume.
Clasificate în calificative și categoriale, adjectivele propriu -zise pot fi, în funcție de
capacitatea lor de a exprima acordul cu substantivul determinat, flexibile (sau: variabile ) și
neflexibile (sau: invariabile ).
3.3.2. Adjective variabile și invariabile
Am observat, în graiurile studiate, la o serie de adjective variabile, la forma de
feminin, neutralizarea opoziției de număr, ca o consecință a transformărilor la nivel fonetic,
respectiv a închiderii vocalelor final e: grásî (sg.) – grásî (pl.), frumuásî (sg.) – frumuásî (pl.),
nicúțî (sg.) – nicúțî (pl.)193. Alături de aceste forme am întâlnit , desigur, și altele, la care
opoziția de număr este evidentă: fem. frumuásî – frumuási, frumuásă; masc. frumuós –
frumóș , fem. grásî – grási , masc. grás – gráș, fem. nicúțî – nicúț, fem. tĩnîrâ – tíniri.
Unele adjective, mai ales cele care exprimă culori, pot fi, ca și în limba literară,
invariabile: bleu , bÙordÙó, crém , grí, cakí, lilá, vierníl, sau pot deveni variabile: cakiii, ruózu,
ruózâ, viernilâ . Dintre celelalte adjective, cele mai multe sunt variabile, deși nu reușesc să -și
realizeze toate formele. Astfel, adjectivul róșu cunoaște formele: rÙóșă / r Ùóșiii / rÙóșîii (fem.
192 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 141.
193 Fenomen discutat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 220.
92 sg.) sau rÙoș (masc. sg., masc., fem. pl.): nas rÙoș, Ùóuă rÙoș di Páști.
Alte adjective, în special cele care exprimă culori, apar utilizate cu formele:
alb – álbî – alg – algi;
gálbin – gálbinâ – gálbin i – gálbíni ;
négru – niágrâ – niégri;
vérdi – vierzi.
Pe lângă acestea, pentru a denumi culori se utiliz ează și adjective compuse, create fie
prin asemănarea cu câte un obiect, fie prin compunerea a câte două nume de culori: gálbîn –
alăm ĩi, gálbîn ruĝinítu, gálbîn -pÙortÙocálâ , gíșînâ -pútridî , niégru-tăŝúni.
3.3.3. Topica adjectivului
În mod normal, în limba română locul adjectivului este după substantivul determinat.
Sunt însă cazuri în care adjectivul este antepus substantivului, preluând de la acesta articolul
enclitic: întrégu sát , supără ŝÙósu di fráti -nu.
Există și o serie de adjective invariabile exclus iv antepuse substantivului, care nu
primesc articolul enclitic: dítama i vlîăjgánu , cuoșcÙoĝámiti flăcą u.
3.3.4. Gradele de comparație ale adjectivului
Intensitatea unei însușiri poate fi comparabilă sau noncomparabilă194. Această
evaluare poate fi obiectiv ă sau subiectivă, în funcție de intenția vorbitorului.
3.3.4.1. Gradul comparativ
Am constatat, în graiurile studiate, realizarea a două dintre cele trei forme ale
comparativului – de egalitate și de inegalitate, de superioritate și de inferioritate.
Pentru exprimarea comparativului de superioritate se preferă folosirea adverbului mai,
combinat cu unul dintre adverbele ca sau decât : barbátu sî hiii uoliácî ma i frumuós ca…, îi
mai mári dicĩt iĕl.
Comparativul de egalitate se realizează adesea prin interm ediul unei comparații
propriu -zise, folosindu -se adverbele ca și cât: îi pruóst ca n uáptia, îi nált cît o prăj ĩnî. De
asemenea, se utilizează expresiile la fiel di sau tÙot așá di : iĕra la f iel di t ĩnîr, îi tuot așá di
pricăj ĩt.
Pentru exprimarea unei însu șiri mai puțin pregnante decât cea a altui obiect nu se
utilizează comparativul de inferioritate, ci se preferă folosirea unui adjectiv antonim, aflat la
comparativul de superioritate195. Astfel, în loc de este mai puțin bogat întâlnim formularea îi
mai sărác, sau în loc de este m ai puțin frumos , îi mai Ùurĩt.
3.3.4.2. Gradul superlativ
Exprimând gradul cel mai înalt al calității, superlativul are două aspecte: superlativul
194 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 154.
195 Fenomen semnalat și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007, p. 176.
93 relativ de superioritate și superlativul absolut.
În ceea ce privește superlativul r elativ, acesta cunoaște, în zona cercetată, aceeași
formă ca în limba literară, cu schimbările fonetice de rigoare: iĕrá ŝĕl ma i diștiépt, ŝa ma i
frumuásî niriásî, ĉel / ŝel ma i buun ĉÙobán / ŝÙobán .
În ceea ce privește superlativul relativ de inferioritat e, acesta, ca și comparativul de
inferioritate, nu se realizează, fiind înlocuit prin superlativul relativ de superioritate al
adjectivului antonim. Astfel, pentru a spune ŝĕl ma i puțĩm_frum uós, vorbitorii preferă
formularea ŝĕl ma i urĩt.
Superlativul abso lut cunoaște, dimpotrivă, o multitudine de form e. Modalitățile de
realizare a acestuia sunt:
cu ajutorul adverbelor: fuárti (foarte ), tári (tare), pre (prea): fuárti b uolnáv , tárí ră u,
pre uostenít ;
cu ajutorul adverbelor intensive, provenite în general di n adjectivele grozav , minunat ,
îngrozitor , legate de adjectiv prin prepoziția de: gruozáv di șmé kir, ninuná_di dișt iépt,
îŋgrÙozîtÙór di-Ùocupát , muórt di biát;
cu ajutorul adverbelor cantitative atĩt di, așá di , distúl di , di-ajús di: ięsti atÎ_di ÙurÎt,
așá di hárnic , iĕrá distúl di mári , di-ajús di putérnic ;
cu ajutorul locuțiunilor adverbiale diŋ_cáli-afArâ , písti măsúrâ : diŋ_cali-afárâ di-
uobráznic , písti măsúrâ d i-afurisĩt;
cu ajutorul unor substantive legate de adjectiv prin prepoziția de: fuoc di diștiépt;
cu ajutorul unor verbe la supin, postpuse adjectivului, de care sunt legate prin
prepoziția de: ÙurÎtî di spărięt, rîăÙ di temút ;
prin repetarea adjectivului: iĕrá nicî, nicî, nicî; bÙobíțî mărúnt i, mărúnt i, mărúnt i.
Uneori, forma de superlativ a u nor adjective care în mod normal nu admit grade de
comparație este suținută prin folosirea unor adverbe obținute, prin conversiune, din
substantive: cuc, cuóbzî, fuoc, tun, túrtî, rezultând formulări de tipul: iĕrá sĩŋgur cuc, băiétu-i
răŝít cuóbzî, frumuásî fuóc, îngéța_tun , bat_túrtî sau bia_túrtî .
În propozițiile exclamative se folosește un adverb provenit din pronumele relativ sau
interogativ ce: ĉi / ŝi fr uumuásî-i!
De natură recentă și prezente mai ales în limbajul tinerilor sunt superlativele constr uite
cu ajutorul prefixelor super -, supra -, arhi -. Acestea devin adjective intensive, incluzând ele
însele semnificația de superlativ: iěsti super fr uumuós, supraplin .
3.3.4.3. Adjective incompatibile cu gradele de comparație
Ca și în limba literară, une le adjective sunt incompatibile cu gradele de comparație.
În această categorie intră:
adjectivele provenite din gerunziile verbale, din numeralele cu valoare adjectivală și
din adjectivele pronominale: a_lasá_s Ùoțĩia zăc ĩndIJu;
adjectivele ce denumesc însuș iri nedegradabile196: brut, fix, frînt, mÙort, murg , véșnic ;
unele adjective compuse: vérdi-îŋkís, rÙoșu-dikís, gálbîn -verzú i, dúlŝi-amár ;
adjectivele de origine latină al căror conținut semantic este de comparativ sau de
superlativ: superi uór, iiMferi uór, iinteri uór, iexteri uór, uóptim , máxim , mínim sau, rar
196 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 165.
94 întâlnite, suprém , iextrém . În cazul adjectivelor superior și inferior putem semnala și
utilizări pleonastice: îi măi supéri uor dic ĩt míni ;
adjectivele derivate cu sufixe diminutivale, cum ar fi acriș uór, amărú i, frumușąl ,
slăbúț , care în limba literară sunt incomparabile, acceptă comparația, dând naștere
unor forme ca : ŝęl mai frumúș îăl, fuárti slăbúț , pre acriș uór.
3.3.5. Locuțiuni adjectivale
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene se remarcă, datorită
expresivității lor sporite, preferința pentru unitățile frazeologice. Atunci când adjectivul nu
este simțit ca fiind suficient pentru redarea unei anumite caracteristici, locuțiunea adjectivală
pare mult mai sugestivă:
om sărác : uom vai di iĕl;
om înțelept : uom cu scá uun la cap ;
om bun : uom cum trébu ii ;
oameni feluriți : fiél di f iél di lumi .
Inventarul locuțiunilor este bogat: di sámâ , di trebu iíNțî, di triábî, cu frica lu
Dumnezą u, pĩnia lu Dumnezą u, în tÙáti mínțîli , îM_fl Ùária vĩrstei, cu násu pi sus , slab de ĩżer
etc., generând exprimări de tipul: a aĝús uom di sámâ , uo fiméii cu fríca lu Dumnezą u, di
cĩn_îi mári șîăf îi cu násu p i_sús .
3.4. Pronumele
Pronumele se definește drept „o clasă lexico -gramaticală de cuvinte fără autono mie
semantic -referențială, având rolul de a reprezenta în enunț entități prezente implicit sau
explicit în universul de discurs”197.
Clasa pronumelor este numeroasă.
Atunci când acestea determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr și caz,
pronume le devin adjective pronominale. Astfel, vom diferenția între următoarele categorii de
pronume și adjective pronominale:
pronumele personal;
pronumele de politețe;
pronumele reflexiv;
pronumele și adjectivul pronominal de întărire;
pronumele și adjectivul p ronominal posesiv;
pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ;
pronumele și adjectivul pronominal nehotărât;
pronumele și adjectivul pronominal negativ;
pronumele și adjectivul pronominal relativ;
pronumele și adjectivul pronominal interogativ.
3.4.1 . Pronumele personal
Paradigma pronumelui personal cuprinde, în graiurile studiate, o multitudine de forme,
197 Cf. Valeria Guțu Ro malo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 181.
95 marcând opoziția gramaticală de persoană, număr, gen și caz. Formele acestui pronume sunt:
Caz Forme Persoana I Persoana a II -a Persoana a III -a
Nr. sg. pl. sg. pl. sg. pl.
Gen m, f m, f m, f m, f m f m f
N Iou / iou /
iĕu nuoi tu vuoi iĕl ia iei /
iĕi iele
/ iĕli
G – – – – lui iĕi /
iĕi Luor
/
luor luor
/
luor
accentuate míiĕ / míii /
níiĕ / níia nuouă /
nuóuî țíiĕ / țíii
/ țîii vuóuă
/
vÙóuâ lui iĕi /
iĕi luor
/
luor luor
/
luor D
neaccentuate (î)mi / ni ni (î)ți / ți v / vi (î)i (î)i le / li le / li
accentuate míne / míni nuoi tíne /
tíni vuoi iĕl ea /
ia iĕi /
iei ięle
/ ięli A
neaccentuate mă / mî ne / ni te / ti vă /
vî (î)l
/ ăl uo /
uo (î)i le / li
V – – tu! vuoi! – – – –
Persoana I singular a pronumelui personal are la nominativ, pe lângă forma literară,
întâlnită în pronunția vorbitorilor mai tineri, și formele iou sau iou: io_iĕrám la uoi, șî_iou
batáii luÙám.
Persoana a I II-a sigular are, la nominativ și la acuzativ, formele iĕl, ia:
púnim_um_buolová m_pi_iĕl; ia, suoțĩi_uo_duorńít.
Formele accentuate ale pronumelui personal în dativ, persoanele I ( îmi) și a II -a
singular ( îți), aflate înaintea unei structuri verbale, difer ă de la un vorbitor la altul. Adesea am
înregistrat sincoparea vocalei -i: Î_yíni gre u, îț_zĩc natá. În puține cazuri am înregistrat
modificarea vocalei inițiale, aceasta trecând de la î- la îă- sau la ă-: îăN_spus t uot; îă_zĩŝi
múlti .
De cele mai multe or i, formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ
sau acuzativ sunt antepuse, mai ales atunci când apar pe lângă verbe la indicativ, timpul
perfect compus: dípi_ŝi l-am_pús , dípi_ŝi l-a_strĩs, ni-em_m_bătút șt iánu, li_ŋketrím , îăl
pun_îŋ_găleátî.
În propoziții interogative, pronumele personal cu formă neaccentuată apare uneori
intercalat în structura verbului: auuzĩtu-l-ai cum cĩntî?, crezútu -m-ai?
Aflată înaintea verbului, vocala o ca pronumele personal de persoana a III -a singular,
cu form ă neaccentuată, se diftonghează la uo sau Ùo: uo auuDia. Diftongarea vocalei se
înregistrează și în situațiile în care forma pronominală este postpusă verbului: aM_văzút -uo la
míni.
În cazul unor propoziții optative, construite cu verbe la modul condiționa l-optativ,
atunci când intenția vorbitorului este de a exprima o dorință, o urare sau chiar un blestem,
între componentele inversate ale verbului stau formele neaccentuate ale pronumelui personal:
vidiá-ti-aș mári!, Bátî-ti-ar nuoruócu!, Sărí-ți-ar uokii!
Reluarea sau anticiparea pronumelui personal, în scopul accentuării sale prin forme
atone, este evidentă în structuri în care acesta îndeplinește funcția de complement direct sau
96 indirect: mîă_luuá_la_batáii pi míni , îăl_púnim ș -ăl_stuárŝim pi iĕl.
Având, din punct de vedere semantic, o nuanță mai puțin familiară și deci făcând
trecerea de la el la dumnealui , pronumele personal dĩsul, dĩsa, dĩșii, dĩsele, dĩsîli este
considerat, în cele mai multe cazuri, un pronume de politețe198. Nefiind întrebuințat pentru a
desemna inanimate – decât în foarte puține cazuri , întâlnite în vorbirea vârstnicilor – sensul
său este echivalent cu al lui dumneata199, fiind adesea sinonim cu dumnealui , dumneaei ,
dumnealor : ș-a_vinít_la uun_duóctur , dîsu, dumn ialúi.
În situația în care sunt însoțite de una dintre prepozițiile întru , dintru , am înregistrat
folosirea unor forme vechi ale acestor pronume ( însul , însa, înșii, însele ): uo scuos_dintr -ĩsa
uun uóu pintru fiiicári.
3.4.1.1. Pronumele personal de politețe
Formele pronumelui de politețe folosite în graiurile vorbite pe valea superioară a
Putnei sunt: dumneatá , dumneavoástră , dumnealúi , dumneaéi , dumnealór , dumitále , mătáli ,
matá , matáli și derivate le diminutivale mătălúțî , tălícî . În unele caz uri, pronumele de politețe
apar în formă prescurtată: dńevuástâ, nevuástâ, nalor, dunatá.
La acestea se adaugă formele pronumelui personal dânsul , dânsa , dânșii , dânsele ,
folosite ca pronume de politețe: aț_viní_dumn iavuástrâ cu dĩsu; ia mătáli buháiu!
3.4.2. Pronumele reflexiv
„Pronumele reflexiv este o subclasă a pronumelui personal care evocă în discurs
participanții la actul de comunicare și simultan reflectă identitatea referențială dintre doi
actanți implicați în actul predicației.”200
Paradigma pronumelui reflexiv este incompletă, aces ta având forme proprii doar
pentru persoana a III -a. Pentru celelalte persoane, formele sunt omonime cu ale pronumelui
personal.
În graiurile studiate, contextele în care se realizează pronumele reflexiv prezintă, în
cele mai multe cazuri, forme clitice, p e lângă verbe și, foarte rar, pe lângă substantive sau
prepoziții. Formele clitice pot fi antepuse verbului: táta_s-a recăs ătorítu; m-
a_facút_mai_mári; s-a_dus_la siéŝiri; sî_jăNțuiéști dácî vra i; după_ĉe să_termínă_ápa .
În structuri interogative , pronumel e reflexiv poate apărea postpus verbului: văzútu -s-a
așa ŝavá ? Tot postpuse apar și formele clitice ale pronumelui reflexiv în propoziții optative,
în care verbul exprimă o dorință sau un blestem: fáŝi-ti-ai mári!, uscáț i-s-ar uókii! Aceeași
situație se în registrează și în cazul verbelor la gerunziu: văzĩndu-ș_cása strîcátî .
Pe lângă verbe la conjunctiv, pronumele reflexiv apare intercalat: sâ_să sp iéli gíni; să
s-auúzî cî_víni ápa mári .
Pronumele reflexiv de persoana a III -a cunoaște formele clitice din li mba literară s(e),
(î)și, alături de cele în care au loc transformări fonetice: se > să / sî, (î)și > și: la fiméi tíniri
198 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
221.
199 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiu l de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 178.
200 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 222.
97 să_cuásî tuot_ășá.
3.4.3. Pronumele și adjectivul pronominal de întărire
Pronumele de întărire este o subclasă a pronumelui personal , cu rol emfatic201.
În cele mai multe cazuri, uzul formelor de întărire este unul adjectival, pronumele de
întărire apărând foarte rar: însúș i a vínit .
Indiferent dacă sunt folosite cu valoare pronominală sau adjectivală, formele de
întărire cunosc dif erenț ieri în funcție de gen, cele mai des utilizate fiind formele însuși /
însăși , care apar adesea pe lângă pronume le personal e: a văzút ięl_Îsuș, ia ĩsăș.
3.4.4. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv
„Posesivele reprezintă participanții la schimbul ver bal în ipostaza de posesori ai unor
obiecte din universul de discurs.”202
Paradigma pronumelui și a adjectivului pronominal posesiv cuprinde formele:
Posesor
Persoana I Persoana a
II-a Persoana
a III-a
sg. pl. sg. pl. sg. pl.
m, f m, f m, f m, f m, f m, f
m N, A
G, D meu /
ńĕÙ nuóstru tău vuóstru său –
Singular
f N, A mia / me nuástrâ ta vuástrâ sa –
m N, A
G, D mei /
ńĕi nuóștri tăi vuóștri săi –
Plural
f N, A
G, D měli nuástri táli / tąli vuástri sáli –
La persoanel e I și a II -a se folosesc formele pronumelui posesiv, iar pentru persoana a
III-a singular se preferă formele pronumelui personal în cazul genitiv: a lui îi mai supțíri .
Fenomenul poate fi pus în legătură cu f aptul că posesivul are paradigma incompletă, fo losind
pentru persoana a III -a plural formele de genitiv ale pronumelui personal.
Articolul posesiv -genitival are forma invariabilă a, folosită atât pentru exprimarea
femininului, cât și a masculinului, indiferent de număr. Frecvent sunt întrebuințate form e
conjuncte ale posesivului, postpus e unor substantive desemnând grade de rudenie: mámâ -sa,
mă-sa, fráti-său, fráti-su, hícî-mia. Aceste posesive pot modifica forma substantivelor, fiind
singurele care intră în flexiune: mą-sii, suórî-si, múmă -tii.
Topica obișnuită a celor două elemente constituente ale pronumelui posesiv este de
201 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 218.
202 Ibidem , p. 232.
98 tipul obiect posedat – posesor: sÙoțĩie me; a luuát_cálu něu di la pripuónu. Pentru a reflecta
intenția vorbitorului de a -l scoate în evidență pe posesorul obiectului, topica poate fi
inversată: a něu băięt a_Mvățá_cárti , a nuástrâ hicî-i măritátî la_suovéjă.
Pronumele posesiv poate primi semnificații particulare, în funcție de contextul ales de
vorbitor. Astfel, formularea a něu yíni disárâ se referă la „soțul meu”, iar avertisment ul nu ti
băga ĩntr-ali méli se referă la „treburile mele”.
3.4.5. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ
„Pronumele demonstrativ reprezintă în discurs o entitate și, în același timp,
gramaticalizează informații privind modul în care locutorul pe rcepe situarea ei pe coordonate
spațio -temporale, discursive, cognitive .”203
Subtipurile semantice ale pronumelui demonstrativ sunt:
pronumele demonstrativ de apropiere;
pronumele demonstrativ de depărtare;
pronumele demonstrativ de identitate;
pronumele dem onstrativ de diferențiere.
3.4.5.1. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de apropiere
Pronumele demonstrativ de apropiere cunoaște, în graiurile vorbite pe valea superioară
a Putnei vrâncene, o mare varietate de forme, compuse sau simple: cam_îM_fiélu_ąsta
sî_púni; am plantát puiĕț_di-ĕștie_di pin i; tai pari di_ąștia; șî_iásta am_auuzĩt-uo
șî_iuo_dim_bătrĩni.
Am înregistrat următoarele forme:
Masculin Feminin Caz
Singular Plural Singular Plural
N, A aiísta / aiĕsta / iísta /
aĉésta / ĉésta / ąsta /
ąst aiíștia / aięștia /
iíștia / ąștia / ăști aiásta / iásta /
ásta / ástă áięste /
aięstia / ięstia
/ ástia / áste
G, D iístuia / aięstuia /
ąstuia / ăstui iistuóra / aiistuóra
/ ăstuóra / ąstuor aięsteia / ăsteia ăstuóra /
ąstuor
Formele spe cifice cazurilor genitiv și dativ sunt folosite foarte rar, vorbitorii preferând
parafrazările cu ajutorul prepozițiilor și a l cazului acuzativ. Astfel, apar situațiile: i-a zîs la
băiétu iísta; le-an_dat la fiétili ięstia – în loc de i-am zis acestui băia t, respectiv le-am dat
acestor fete .
3.4.5.2. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de depărtare
Ca și pronumele de apropiere, pronumele demonstrativ de depărtare are două forme,
una simplă și una compusă: aŝęla, căŝúlili ŝélia, ŝéiĕ cári-o faŝ, aŝéiĕ, ĉęla.
203 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 241.
99 Demonstrativul de depărtare are următoarele forme:
Masculin Feminin Caz
Singular Plural Singular Plural
N, A aŝéla / ŝęla /
ĉęla / ăla / ŝęlant aŝéia / ŝęia / ĉęia /
ăia / ŝęlantî aŝéia / ŝéia / aŝéie /
ĉęia / aia aŝélia / ŝęlia /
ĉęlia / alia
G, D aŝęluia / ŝęluia /
ĉęluia / ąluia aŝéluora / ąluora aŝéleia / ăléia / ŝélii aŝéluora /
ąluora
În ceea ce privește formele de genitiv și de dativ, se înregistrează aceeași situație ca în
cazul demonstrativului de apropiere, exprimarea acestor cazuri făcându -se cu ajutorul
mijloacelor analitice ale acuzativului: la aŝęlia li-a_zîs; diŋ_cá uuza la aŝéia uo kicat.
3.4.5.3. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de identitate
Ca structură, demonstrativul de identitate reprezintă o formă compusă din pronumele
demonstrativ de depărtare și invariabilul și. În graiurile de pe valea superioară a Putnei,
folosirea acestui pronume se observă foarte rar, pentru exprimarea identității vorbitorii
apelând la construcțiile cu adverbul tot și cu un pr onume demonstrativ de depărtare204: iĕrá
tuot aŝéla da ma i ńic.
Formele demonstrativului de identitate sunt:
Masculin Feminin Caz
Singular Plural Singular Plural
N, A aŝęlaș / aĉélaș aŝęiaș / aĉéiași aŝéiaș / aĉiiași aŝéleaș / aĉéliași
G, D aŝęluiaș /
aĉéluiași aŝęloraș /
aĉęloraș i aŝęleiaș / aĉéleiași aŝęloraș /
aĉéloraș i
Ca adjectiv pronominal, demonstrativul de identitate apare antepus substantivului: a
rămás a ŝęlaș uom bun .
3.4.5.4. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ de diferențiere
În limba literară, demonstrativul de diferențiere este un pronume compus, alcătuit din
pronumele demonstrativ de depărtare aferezat205 (a)cel(a) și adjectivul pronominal nehotărât
lalt: a viní _șî băiętu îălánt , sî_li dąm șî ŝélorlanț véstia.
Alături de acest e forme, literare, se întâlnesc și altele, analoge, compuse cu pronumele
demonstrativ de apropiere ăsta: ne-am uuitá_cu îăstîláltu písti ápî.
Paradigma pronumelui demonstrativ de diferențiere arată astfel:
204 Fenomen semnalat și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007, p. 180.
205 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 248.
100 Masculin Feminin Caz
Singular Plural Singula r Plural
N, A iistălá(l)nt /
ŝélălá(l)nt /
îăstîlánt /
ălîlánt iștialálț /
ŝéilálț /
iștialánț /
ŝéilálnț /
ăștilánți /
ăilál(n)ți istălá(l)ntî /
ŝealál(n)tî /
astaláltî /
ailántî istalálti /
ŝélilálti /
istalánti /
ŝélilánti /
ăstilálte /
ălilálti
G, D ŝéluilal(n)t /
ăstuilál(n)t /
ăluilál(n)t ŝęluorlal(n)ț /
ăstuorlál(n)ț i /
ăluorlál(n)ț i ŝeleilál(n)ti /
astâlál(n)tî /
ăleilál(n)ti ŝeluorlál(n)ti /
ăluorlál(n)ti
3.4.6. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
Considerat a face parte din cat egoria pronumelor cuantificative, pronumele nehotărât
„reprezintă în discurs un ansamblu nonvid de entități în legătură cu care dă informații privind
raportul parte / întreg ”206.
Acest tip de pronume cunoaște, în zona văii superioare a Putnei, o mare varieta te de
forme, atât simple, cât și compuse. Opozițiile de cuantificare207 sunt exprimate astfel:
întreg / parte: ŝinevá / ĉinevá , altŝinevá / altĉinevá ;
apreciere cantitativă / apreciere calitativă: cĩteva , cĩțiva, ŝinevá / ĉinevá , altŝevá /
altĉeva ;
+ uman / – uman: ŝinevá / ĉinevá , ŝevá / ĉevá ;
+ legat discursiv / – legat discursiv: uoricári, fiiicári, uoriŝíni, uoriŝé;
+ separativ / – separativ: uoricári, fiiícári, tuoț, ŝinevá ;
+ alegere liberă / – alegere liberă: uoricári, fiiécári ;
+ relativ / – relativ: uúnu, ŝinevá , áltu, altŝinevá ;
+ aproximare / – aproximare: uoriŝe, uariŝé;
+ unicitate / – unicitate: uúnu, áltu;
+ delimitat / – delimitat: atĩta, atĩția / atĩța, níști, mult , mulț , puțĩn;
+ comparativ / – comparativ: mult, puțĩn, niscá iva / nísca i.
Alături de unele forme din limba literară, în graiurile vorbite pe valea Putnei vrâncene
se înregistrează și o serie de pronume nehotărâte compuse cu -și-: uorișîĉíni, uorișĉíni,
uorișîcĩt, fiiișĉíni, fiiișcári , fiiișcĩt.
Adeseori apar, având rolul de a înlocu i un nume propriu, cuantificatorul nedefinit
cutari sau diminutivul acestuia, cutărícă sau cutărícî : i-a_spus lu cutári șî lu cutári , măi stán!
vasĩli! Tu! Cutári!
Uneori, distincția între forma pronumelui și cea a adjectivului nu se face: șî sî-ntĩmplâ
áltiju uúrsu.
Pronumele și adjectivele pronominale nehotărâte vriun, vrio cunosc și formele vrun,
vruo, rezultând formulări de tipul: uo hi vruo diháni ii dim_pădúri ; yíni iĕl vrun băiét.
206 Cf. Valeria Guțu Romalo (coor d.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 254.
207 Cf. Ibidem , p. 255.
101 Pentru exprimarea apartenenței unui individ la o clasă de entități cu tr ăsături
neprecizate se apelează adesea la adjectivul pronominal nehotărât invariabil álde208, pronunțat
áldi, cuvânt compus din articolul al și prepoziția de, specific graiurilor din sud -vestul
Munteniei și din sudul Olteniei209: áldi muocánu ; aM_f uos_l-áldi cumątru .
Pronumele compuse cu ajutorul lui fie pot apărea fără acest element de compunere: îi
îMvățá carí pi ŝíni put é.
Pronumele nehotărât ĉevá / ŝevá este folosit cu valoare adjectivală în contexte
precum: i-a luuát ŝevá vriémi; hai sî fáŝim ŝevá treábî.
Anumiți cuantificatori au valoare neutră: sî discúta d i-uuna di álta ; tréŝi di la uúna la
álta.
În general, formele pronumelui nehotărât sunt cele literare, cu transformările fonetice
de rigoare: uúnu-l las, uúnu-lu tai; uo tai di-uo_párti tuátî; ni_dá báni álțî ni ŝiNstié;
plecáŋ_cú_tuoțî la_huόrâ.
3.4.7. Pronumele și adjectivul pronominal negativ
„Pronumele negativ reprezintă în discurs un ansamblu vid de entități.”210
Alături de formele literare nimic , nimeni , niciunul , pronumele negativ cunoaște, în
graiurile investigate, și variantele nimíca , ńinic, ńinica, ńimin ia, ńimín i, nimiríca , niŝúnu ,
niĉúnu , rezultând formulări cum ar fi nu_m -am_putú_ținé_die nimíc .
Ca adjectiv pronominal negativ funcționează atât forma nedisociată níĉuo, níŝuo,
níĉun, níŝun (ș-aM_fuĝít_fără níĉum_ban ), cât și forma disociată, în care se in serează diferite
prepoziții: nu fá ĉim niĉ la uo fiméeě, níĉ_la uun bărbát .
Atunci când primește un articol, pronumele negativ se substantivizează: acú-i uu ńinic;
a ajús uu_nimín i.
3.4.8. Pron umele și adjectivul pronominal relativ
„Pronumele relative reprezintă în discurs o entitate și, simultan, au rolul de conectori
interpropoziționali.”211 Cu unele excepții, inventarul pronumelui relativ este comun cu cel al
pronumelui interogativ.
Formele ac estui pronume întâlnite în valea superioară a Putnei sunt: ĉíni, ŝíni, ĉe, ĉi,
ŝi, cári, cît, cĩtâ, cĩți, cĩț, cĩti, prezente în formulări de tipul: ș-a_vinít_la uun_duόctor car-iĕrá;
ŝíni nu vr e, nu yíni.
Ca adjective pronominale relative am întâlnit form ele ĉe, ĉi, ŝi, cári, cît, cĩtî, cĩți, cĩte,
cĩti, în construcții c um ar fi știiá ŝi puoduábî-i.
Întrucât vorbitorii optează, de regulă, pentru forma simplă ce, în zonă este rar folosit
pronumele relativ compus ceea ce , cu variantele ĉęl_ĉe, ŝęl_ŝi , ŝęia_ŝi: am auuzĩt ŝęia_ŝĕ-
208 Inclus de Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei
Române, București, 2005, în clas a adjectivelor pronominale nehotărâte. Aceeași situație este valabilă și pentru
niște.
209 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
176.
210 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 268.
211 Ibidem , p. 280.
102 i Dîs, ŝęlui_ŝi nu ștí ii.
În cazul acuzativ, pentru realizarea funcției de complement direct, pronumele relativ
care nu este precedat de prepoziția pe: ąsta-i uómu cári l-a_văzút . Uneori, forma populară de
înlocuiește pronumele relativ care în cazul acuzativ: ŝérga di-o veD i îi muŝítî d i_mĩna m e.
Inexistența unor forme distincte ale pronumelui care pentru exprimarea genului și a
numărului, la cazurile genitiv și dativ212, se înregistrează parțial în zonă. Astfel, am întâlnit
următoarele f ormulări: a cąru i, a cąru ia, la cári , a lu cári : sî_hii a lu cár i-o vré.
Câteva pronume nehotărâte pot căpăta valoare relativă: uóriŝi ai fáŝi, spúni -i!
3.4.9. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ
„Pronumele interogative reprezintă într -un enun ț interogativ o clasă de entități ai cărei
membri trebuie fixați, prin răspuns, de către alocutor.”213
Paradigma interogativului este aproximativ aceeași cu a relativului, însă rolul semantic
al pronumelui interogativ este diferit, în funcție de scopul locut orului. Astfel, el poate
îndeplini funcțiile de214:
identificare: ĉíni-i di yínâ?, Cári-i durér ia?;
categorizare: ĉi-i máma ta ?;
selecție: ŝíni crédi áșa ŝéva ?;
definire: ŝi ma i ie bán-u_zĩua di-aD?;
apreciere cantitativă nenumărabilă: cĩtî gríjî trebí s î-ai?;
apreciere cantitativă numărabilă: cĩț_ban i ai?
În ceea ce privește utilizarea adjectivală a interogativului, formele: ce / ĉi / ŝi, care /
cári, cît, al cĩtelia / a cĩtilia pot avea valoare atât de pronume, cât și de adjectiv. Pe de altă
parte, ca și în limba literară, forma cine se realizează doar ca pronume, iar locuțiunea
interogativă ce fel de , doar ca adjectiv: ŝi fiĕl di uom uo hi?
Uneori, între pronumele interogativ și cuvântul așteptat ca răspuns la întrebare apar
diferențe semantice, fapt datora t funcției de anticipare a acestui pronume: ĉi veD acuόlo?
3.4.10. Pronumele și adjectivul pronominal relativ -exclamativ
În cazul vorbirii directe se întâlnește, în graiurile studiate ca și în limba literară, o
categorie de pronume folosite exclamativ: ĉi fátî frumuásî!, Cĩti-a_suférit !
3.5. Numeralul
3.5.1. Numeralul cardinal
„Numeralul cardinal exprimă un număr întreg, fără alte detalii legate de această
informație cantitativă definită.”215
Datorită transformărilor ce au loc la nivel fonetic, în graiuri le investigate numeralele
simple suferă modificări față de norma literară: trei > trii, cinci > ŝiŝ, șase > șásî sau șasi,
212 Fenomen semnalat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 222.
213 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 272.
214 Cf. Ibidem , p. 273.
215 Ibidem , p. 291.
103 zece > ząŝi etc.
Numeralele compuse din segmentul unsprezece – nouăsprezece au forme în care
partea finală este modificată, din cauza fenomenului de contragere a segmentului -sprezece :
úșpi, dÙóișpi, tríișpi, páișpi, ŝíșpi, șéișpi, șéptișpi , Ùóptîșpi, nÙóÙâșpi.
Numeralele compuse cu -zece pot apărea în varianta prescurtată: dÙòÙâDąŝ, triiDąŝ,
triiștríi, paDą ŝ, patruș ÙoptIJu, ŝiDąŝ, ÙobDąŝ. Paralel cu acestea circulă formele netrunchiate:
tríizășîșàsî, pátruzăș îuòptIJu, șaiząŝ.
Pentru exprimarea orei sau a datei, folosirea masculinului în cazul numeralului unu și
al compuselor sale și a femininului pentru doi și compusele sale nu se respect ă. Exprimarea
este aleatorie, în funcție de vorbitor, vădită fiind preferința pentru masculin: la uόra duóișpi /
duóisprăzĂ ŝi, iĕram în dáta di douoząșî uùna uoctuόmbri i.
Unele numerale cardinale pot reprezenta cuvintele -bază pentru anumite derivate
substan tivale, adăugându -li-se diferite sufixe: șăptári, șăptícî , nÙoÙár, sutișÙárâ, miiișÙárî,
miuuțî.
Numeralele cardinale unu și doi pot intra, alături de alte părți de vorbire, în diverse
structuri compuse. Astfel, ele pot forma:
locuțiuni adjectivale: iĕráu uámini tuot uúnu ș î-únu;
locuțiuni adverbiale: vuorga în duoi péri. Tot cu întreuințare adverbială sunt folosite
numeralele în structura corelativă (cu) una , (cu) două : n-a_reuușĩ_c-Ùúna, cu dóu î ;
locuțiuni verbale: uo țĩnia uúna ș î_búnâ ;
construcții în c are numeralul are valoare neutră: îi tÙotÙúna / ĩi tuot_úna ș î_Ùúna.
Pe lângă unu și doi, și numeralele trei și patru pot intra în componența unor locuțiuni
verbale: ș-atúŝ a lÙat-Ùo la trí i paDąști ; diskicá_híru_pátru; s-Ùo-ntîlnít ĩntri p átru Ùok; sî fáŝi pi
drácu -n pátru ; sî hii_cu Ùoki-m_pátru.
De asemenea, am putea aminti aici substantivul compus trii-fraț-pătáț .
3.5.2. Numeralul ordinal
Numeralul ordinal indică ordinea în timp și în spațiu a diferitelor obiecte.
Elementele care contribuie la formare a numeralelor ordinale sunt numeralele cardinale
+ le + a pentru masculin, respectiv numeralele cardinale + a pentru feminin, precedate de
articolul posesiv al, a. Numeralele ordinale formate de la cardinale terminate în consoană au
în componența lor, înai ntea formantului -le, vocala -u-. Aceasta devine, de cele mai mult ori,
-î, vorbitorii de pe valea superioară a Putnei vrâncene pronunțând, de exemplu, a uoptĩlia în
loc de al optulea .
Articolul posesiv apare adesea în forma invariabilă a: îi fiméie de-a dÙόua, a fuόst a
Ùóptîlia cuopkíl. Uneori, în cazul în care numeralul ordinal apare postpus unui substantiv
feminin, articolul hotărât a și articolul posesiv din componența numeralului se contrag,
datorită rostirii într -un tempo rapid a cuvintelor, apărând astfel situațiile: nu vr ia sî híi yiuára
duόua, îi îŋ_clása triia, clása ŝíŝea, báŋca trí ia, Ùúlița trí ia.
Pe de altă parte, formele de genul masculin se pot construi fără -a deictic: a iișĩ_pi
luόcu a șăptíl e.
Numeralele ordinale care s -au format d e la c ele cardinale compuse cu zece, sută sau
mie înregistrează cele mai clare diferențe față de norma literară, fapt datorat utilizării prea
puțin frecvente: a ząŝilia, al zą ĉilia, a ząŝia, a zéĉea, a uo sútîl ia, a Ùo míia.
104 Compusele cu milion , miliard sunt evi tate de vorbitori.
3.5.3. Numeralul colectiv
„Numeralul colectiv, reprezentat printr -un număr foarte limitat de unități, exprimă, sub
forma unui ansamblu, o cantitate numerică dată.”216
Alături de numeralul colectiv amînd uói, în graiurile de pe valea super ioară a Putnei
vrâncene am întâlni t creații care denumesc grupuri de trei, patru sau mai multe obiecte. Se
înregistrează preferința vorbitorilor pentru formațiile compuse cu tus < toți sau câte + și,
antepuse numeralului și formând corp comun cu acesta: tustríi, cÎtíșitríi, cÎtiștré ili.
Pentru exprimarea sensului numeralului colectiv se folosesc și forme ale numeralului
distributiv, diferența față de acesta reprezentând -o asocierea cu un substantiv articulat hotărât:
a víni_c ĩti ŝiŝ cuopkii. Pentru numerale le mai mari de trei se pot folosi construcțiile cu toți,
tuati: ni-au múri_t uáti ząŝi uóiili.
Sunt marcate, ca și în limba literară, opozițiile de gen în cazul numeralelor colective
amînd uói – amîndó uâ, tustré i – tustréli . Pentru celelalte numerale colecti ve, opoziția
masculin vs. feminin este marcată cu ajutorul elementelor adjectivale toț, tuáti.
Exprimarea cazurilor pentru numeralele colective se realizează mai puțin prin mijloace
sintetice și mai degrabă prin mijloace analitice: li-a da_la amînd uói.
3.5.4. Numeralul multiplicativ
„Numeralul multiplicativ indică numeric proporția în care sporește o cantitate sau o
calitate.”217
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, cele mai frecvent întâlnite
numerale multiplicative sunt cele formate de la numeralele cardinale doi, zece și sută . Ele se
folosesc cu valoare atât adjectivală, cât și adverbială: a primít _uo răsplátî îsutítî ; muŝéști
îzăŝít sau cît zą ŝi la uu_luoc.
3.5.5. Numeralul fracționar
Numeralul fracționar rep rezintă o „modalitate de redare numerică a raportului parte /
întreg”, care „indică cantitatea, sub aspectul numărului păr ților desprinse dintr -un întreg ”218.
În locul numeralelor fracționare doime și pătrime , vorbitorii din zona noastră de
cercetare optează pentru sinonimele su bstantivale jumătate și sfert .
Numeralul fracționar se regăsește în componența unor locuțiuni adjectivale sau
adverbiale, împreună cu numeralul sută și cu prepozițiile la și în: iĕrá_sútî la sútî s ĩgurâ .
3.5.6. Numeralul distributiv
Numeralul distributiv este compus din adverbul câte și dintr -un numeral cardinal ,
exprimând repartizarea obiectelor în grupuri egale.
Spec ifică graiurilor investigat e este însă exprimarea numeralului distributiv prin
216 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 30 9.
217 Ibidem , p. 313.
218 Cf. Ibidem , p. 314.
105 repetarea numeralului cardinal , cu intercalarea adverbului câte: li_taiu uúna cĩti uúna.
În alte cazuri, numeralul distributiv se formează cu ajutorul adverbului câte antepus
unui numeral fracționar: cĩti_un sfiĕrt, cĩti-Ùo_jumáti .
Atunci când pe lângă adverbul câte apar câte două numerale cardinale cu valoare
nume rică apropiată, n umeralul distributiv se rvește și pentru exprimarea aproximației: viné cĩti
uop_zą ŝi flăcą i (vin câte opt, zece flăcăi ).
3.5.7. Numeralul adverbial
„Numeralul adverbial arată de câte ori se repetă o acțiune sau în ce proporție numerică
se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect.”219
Exprimarea numeralului adverbial se realizează cu ajutorul construcțiilor o dată ,
respectiv de + numeral cardinal + ori: aM_f uost_uo_dátî la s uoviéja șî_la fuocșan i di vrio
douâ uori.
În componența numeral ului adverbial poate intra și un numeral ordinal însoțit de
cuvintele oară sau dată: Iĕrá píntru_înt ĩia uárâ cîn_uo vidiám. Alte exprimări sunt întĩiaș
dátî sau în prímu r ĩnd. Alteori, numeralul adverbial are o structură mixtă, rezultată din
intercalarea a dverbului câte între prepoziția de și numeralul cardinal, ceea ce generează, în
același timp , o nuanță distributivă: yíni di c ĩti trii uori pi zî.
Numeralul adverbial o dată ajută la formarea locuțiunilor odată ce , odată cu , dintr –
odată , odată și odată : uodátî ŝi-a vuόrgit, așa răm ĩni. Alături de acestea, apar adverbele
formate prin compunere odată , totodată , deodată : iĕrá uodátî zapádâ_már i.
3.6. Verbul
Reprezentând o clasă lexico -gramaticală cu un inventar foarte bogat, verbul este o
parte de vorbire fl exibilă care se remarcă prin existența conjugării, fenomen constând în
schimbarea formei cuvântului în funcție de categoriile de mod, timp, aspect, persoană, număr
și diateză.
Constituind centrul grupului verbal , verbul organizează în jurul său actanții.
3.6.1. Verbe personale și verbe impersonale
Verbele personale pot deveni impersonale, în funcție de context: duármi > să dÙármâ ,
yíni > să yínî, știii > să ști ii, crédi > să crédi . Verbele ce dobândesc contextual trăsătura
impersonalității primesc, de cel e mai multe ori, cliticul se, cu variantele să, sî: să zíĉi, sî zÎ ŝi,
să auúdi, să védi .
Trebuie făcută o distincție între impersonalitatea inerentă și cea contextuală, vorbitorul
fiind cel care alege modalitatea personală sau impersonală de folosire a ver bului – caz în care
exprimarea se face cu o formă pasivă: n-a fuós_scris , n-a fuost urs ĩt; iésti cun uoscút , iesti
știÙút, iésti u itát.
Bine reprezentată în graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene este
categoria verbelor impersonale zerovale nte220 cu utilizare temporală: tÙárnâ cu găl iáta, cádi
219 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 320.
220 Cf. Ibidem , p. 350.
106 dii_ŝĕr, iĕrá prin t Ùámnâ , sî-întúnicî . Alături de acestea, există categoria verbelor a căror
exprimare se face prin propoziție conjuncțională: să ștí ii cî, să crédi cî , să cádi sî , să / sî pári
cî, merí tă sî – care devine, de cele mai multe ori, reflexiv: sâ merítî sî .
Alte verbe impersonale, exprimând o stare fizică sau psihică, funcționează pe lângă un
dativ sau un acuzativ ca autor al acțiunii. Registrul acestora este foarte bogat, exprimarea fiind
specifică limbajului popular sau regional: îm_mérżi gíni, îm_pári gini, îm_pári r îău di_tíni,
îm_plá ŝi di ŝinevá , îi ardi di glúmi , îi cășuną / cășun iázî pi ŝinevá , îi tréĉi di ĉ(ŝ)evá /
ĉ(ŝ)inevá , mă d Ùári la búrtî , mă ardi la iinimâ / la st uomác , mă furníc î pi_skinari, îM_víni –
m_mínti , mă ț ĩni-ŋ_képt.
Unele verbe impersonale pot fi folosite personal, acțiunea lor fiind atribuită unor
persoane: s-a-ntunicát la f áțî; tuátî DĩÙa túnî șî fulżérî ; răsári d i_úndi nu t i-aștépț i.
Necesitatea subiectivizării enunțul ui conduce adesea la transformarea acestuia,
rezultând astfel construcții de tipul: iĕra sî m uor > iĕrám sî m uor, s-a-ntîmplát > m-am
întîmplát ac uólo, trebu iá sî hiu > trebu iám sî hiu.
3.6.2. Verbe reflexive și verbe nonreflexive
La nivelul graiurilor v orbite pe valea superioară a Putnei vrâncene se înregistrează
modificări ale folosirii reflexive sau nonreflexive a verbelor. Putem vorbi așadar despre o
reflexivitate inerentă221, ca trăsătură ce caracterizează orice utilizare a verbului respectiv, sau
despre o reflexivitate oferită , în anumite condiții , de contextul în care apare verbul.
Verbele a căror reflexivitate este de natură contextuală primesc, datorită condițiilor de
vecinătate a verbului, un clitic reflexiv: el se apără , el se spală , el își spune , se știe , se aude ,
se doarme , se râde (mult) etc.
Inventarul verbelor obligatoriu reflexive cup rinde o gamă variată de verbe, mai
numeroase fiind cele cu pronume reflexiv în acuzativ: a se supăra , a se bosumfla , a se codi , a
se văicări , a se necăji , a se t eme, a se umfla (în pene) , a se zburătăci , a se strica , a se hâ rjoni ,
a se găti , a se iți , a se scumpi etc.
Unele verbe pot funcționa atât ca reflexive, cât și ca nonreflexive, în funcție de
alegerea pe care o face vorbitorul: a râde / a se râ de, a țipa / a se țipa , a petrece (pe cineva) /
a-și petrece (timpul) / a se petrece , a căpăta / a se căpăta 222. De cele mai multe ori, folosirea
reflexivă sau nonreflexivă a verbelor nu produce schimbări la nivel semantic.
Printre verbele nonreflexive întrebuințate cu pronume, fără schimbări la nivel
semantic, remarcăm: să (sî) pl įżi di sanatáti , sî greșąști pi uundevá , cÎ_sî_mérżí îm_peț ĩt sî-
ntriábî fáta dácî vr e, s-Ùo răŝít cuopkilu, tuátî zî Ùa sî țĩpî la míni etc.
Alteori, verbele capătă sensuri diferite: a lepădá / a sî lepădá di , a kití / a sî kití, a
scumpí / a să scumpí , a cărăbăní / a sâ cărăbăní , a strîcá / a sî strîcá (di rîs) .
Alte verbe, diferențiate semantic în funcție de folosirea lor pronominală sau nu, sunt:
a ajúżi – a se aj úżi (a se îmbogăți ): di cîn_Ùo fÙos_plecát s -Ùo ażús;
a petré ĉi / petré ŝi – a sî petré ĉe / petré ŝi (a se întâmpla ): nu șt iu ŝi sî petré ŝi cu-
aiísta;
a príndi – a să príndi (a se angaja sau a-și da seama ): nu s-uo pris di glúmâ ;
a legá – a sî legá (a se obliga să facă ceva , dar și a opri, a împiedica ceva prin vrăji ):
221 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 357.
222 Fenomen discutat și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007, p. 185.
107 l-uo legát di nu ma i scápî di ie;
a suferí – a sî suferí (a se suporta ): nu să p uot suferí di múlt .
Am remarcat, inclusiv în cazul verbelor ergative223, care aparțin limbii literare, treceri
între clasele de verbe de la tra nzitiv către intranzitiv, ceea ce explică multitudinea de verbe
care funcționează atât pronominal, cât și nepronominal, în funcție de alegerea pe care o face
locutorul: a (se) gândi , a (se) apuca , a(-și) închipui , a(-și) bate joc , a(-și) uita , a (se) teme , a
(se) zice , a (se) înnopta , a (se) gândi , a (se) râde etc.
Chiar dacă sensul verbului rămâne același, se observă trecerea de la folosirea
intranzitivă, cu dativul, învechită: a nu-ș_crédi uokilor sau uurékiluor sau populară crédi ŝéluor
năcăj ĩț la regim ul actual, tranzitiv: a crédi ĉevá sau pi ŝinevá .
Am întâlnit și o serie de verbe active pronominale, însoțite de forme neaccentuate ale
pronumelui reflexiv în acuzativ sau în dativ, în construcții personale sau impersonale: a arde ,
a merge , a pune , a pute a, a trece , a ține , a veni etc.:
s-Ùo árs la iinímî , nu li-árdi di j uácâ, îi árdi búza (are nevoie ), îl árd -i_skinári, nu-i árdi
di glumâ , îi árdi di plimbári , mă árdi st Ùomágu , árzî_t i-ar fÙócu sî ti árdî! , árzi gázu di
pÙománâ etc.;
îți miérżi gíni / rău, mérżim c u_cuolindátu , i-Ùo miérs vést ea, cum_mérżi tr iába? , îi
mérżi mélița ca Ùo muarî strîcátî (vorbește mult ) etc.;
să pú ni cu ie, își púni mínt ia cu pr uόstu, să púni d i-a curmez ĩșu (este contra ), ii s-Ùo
pus pi iinímî (s-a supărat foarte rău ), púni l áptili la pr is, a pus Ùokii pi dįsa (o place ),
azi îs pus pi glúmi , i-a pus Dumneząu mĩna-ŋ cap , a pus pa ii pi f uoc (a agravat
situația ), l-a pus p i_jar (i-a dat de gândit ), a ma i pus șî iĕl sári pi ránâ (l-a făcut să
sufere ), l-a pus pi g ĩnduri etc.;
ŝi-i pÙáti kélia, nu ma i pÙáti di ie, nu ma i pute d_dÙόru iei, îi diștiáptî di nu sî ma i
pÙáti etc.;
îi tréŝi suparár ia, mă tréc hiÙórii, i-Ùo triecút! , ni trięŝi răŝ iála, Ùo triecút Ùun an , i-Ùo
triecút vrém ia etc.;
nu-l țĩni púŋga , îl țĩn-i_skinári, mă țĩni di rău, îi țĩni lumînár ia, i-Ùo țînú_párt ia, să țĩni
gíni, îl țĩni di n_scúrt etc.;
îi yíni rą Ù, îi yíni gre u, în yíni-a_plįżi, i-Ùo viní_di hac , nu-i yíni la s uocotiálî, și-a vinít
î_híri, ŝe-ți viní?, îM_víni -ŋ_cáp , i-a vinit vrém ia etc.
3.6.3. Schimbări de conjugare
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene se înregistrează treceri între
cele patru conjugări ale verbului. Ca și în alte graiuri, se constată tendința de trecere a
verbelor de conjugare a a III -a în categoria celor de conjug area a II -a, conjugare mai săracă în
limba română literară.
Instabilitatea conjugării verbului și trecerile de la o conjugare la alta, fenomen specific
limbii vorbite, se datorează în mare parte și asemănărilor flexionare dintre cele două conjugări
amintit e. Astfel, datorită acestor asemănări, verbe de conjugarea a III -a precum a bate , a face ,
a sparge , a trage , a ține , a rupe , a rămâne , a umple etc. trec la conjugarea a II -a. Faptul că
verbele conjugării a III -a reprezintă o categorie de verbe cu accentul pe radical – spre
deosebire de celelalte conjugări, care au accentul pe terminație – face ca acestea să fie mult
223 Cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți , Editura Humanitas, București, 1997, p. 152.
108 mai adaptabile, din punct de vedere al accentuării, sistemului general de conjugare224. Astfel,
la persoana I plural găsim formele verbale: bătím , făĉím sau făŝím, spărĝím, trăĝím, țîním ,
rupím etc., iar la persoana a II -a plural găsim formele : bătíți, făĉíți sau făŝíți, spăr ĝíți, trăĝíți,
țîníți, rupíț i etc. Despre apartenența la conjugarea a II -a a etimoanelor verbelor a ține – a ținea ,
a umple – a umplia, de la care s -ar fi extins și la celelalte verbe, vorbește și Luminița
Botoșineanu225, citându -l pe V. Frățilă.
La nivelul graiurilor de pe valea superioară a Putnei vrâncene se constată coabitarea
verbelor rămase fidele conjugării a III -a cu cele care au trecut la conjugarea II -a. Din această
categor ie întâlnim, alături de formele prezentate mai sus, și verbe care și -au păstrat accentul
pe radical: bátem , bátim , fáĉim, fáŝim, spár ĝim, tráĝim etc.
Unele verbe de conjugarea I pot trece la conjugarea a IV-a, prin schimbarea lui -a în
-î. Această trecere implică , în unele cazuri, și o ușoară diferențiere semantică. Astfel, verbul a
curăța devine a curățí sau a curățî , cunoscând forme de tipul: curățąști , curățąș ti, curăț ĩț etc.
Întrucât forma literar ă de conjugarea I a curăța are un conținut semantic ușor diferit de forma
de conjugarea a IV -a, a curăți , cea dintâi, folosită și reflexiv, este întâlnită în contexte de tipul
a curățá p Ùorúmb / păpuș Ùói / mére etc. sau, reflexiv, a se curățá (a muri ), cea de-a doua
fiind pusă în legătură cu ideea de „curățenie ”: a curățí cása – dar și a se curățí di pacáti .
În cazul în care diftongul final eá se monoftonghează la e, verbele trec de la
conjugarea a II -a la conjugarea a III-a: plaŝé, be, vidé.
Treceri se înr egistrează și între conjugările a III -a și a IV -a, datorită fenomenului de
închidere a vocalei finale -e la -i: a árdi , a cuáŝi, a fá ŝi, a m iérżi, a múlżi , a pl ĩżi, a rúpi , a
spárżi , a str ĩżi etc.
Velarizarea vocalei finale -i la -î, în cazurile în care ac easta este precedată de
consoanele alveolare ț, z sau s 226, nu cauzează modificări în cadrul conjugării a IV -a, căreia îi
aparțin verbe având ambele terminații: a a uuzĩ, a îMfr uzĩ, a îMfr uțĩ, a îŋgițĩ, a nirÙosî, a
piedeps ĩ, a sÙosĩ.
3.6.4. Iotacizarea ver belor
În valea superioară a Putnei vrâncene sunt păstrate formele etimologice iotacizate ale
verbelor terminate la prezent în consoanele -t, -d, -n: auúz, spúi, țiu, yíu, símț, vąz. Alături de
acestea, fenomenul de alterare a consoanelor sub influența iot ului următor se produce și
analogic227, la verbe precum: créz, ĉéi, rîz, tuz, vîz. Iotacizarea cuprinde formele verbale:
de indicativ prezent: auúz, créz , pÙoĉ, spúi, vąz etc. și
de conjunctiv: sî símț , sî simtî , sî spú i, sî spú ii, sî créz , sî criázî, sî ĉei, sî ĉéii etc.
Ceea ce caracterizează astăzi graiurile cercetate este coexistența verbelor iotacizate cu
cele deiotacizate, în funcție de vârsta, de gradul de instruire sau chiar de alegerea de moment
a vorbitorului: atúŝe nú iĕrá c a_acúm a, cuM_văz iou.
224 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
178.
225 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 187.
226 Feno men discutat și în: Vasile Arvinte, Studii de istorie a limbii române , Editura Universității „Al. I. Cuza”,
Iași, 2006, p. 57.
227 Fenomen discutat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 178.
109 3.6.5. Modurile predicative (personale)
3.6.5.1. Modul indicativ
3.6.5.1.1. Timpul prezent
Exprimarea indicativului prezent în graiurile de pe valea superioară a Putnei vrâncene
cunoaște alternarea unor forme verbale create cu ajutorul sufixelor gramatica le specifice
conjugării I ( -ez, -ezi, -ează) sau conjugării a IV -a (-esc, -ești, -ește) cu forme lipsite de aceste
sufixe: cÙόpiiez – cÙόpiiezi – cÙόpiiazî / cÙópii – cÙópii – cÙópiie, bąnu iesc – bąnu iești –
bąnu iește / bąnu i – bąnu i – bąnu ie, bÙombąnesc – bÙombąnești – bÙombąnești / bÙόmbîn
– bÙόmbîni – bÙómbăni , mă kínuiésc / mă kínu i, ĉ(ŝ)ugul iésc – ĉ(ŝ)iugul iéști – ĉ(ŝ)ugul iéști
(doar pers. a III -a sg.) / ĉ(ŝ)ugúli , ti pÙomin iéști / ti pÙómin i – dar: să / sî puomin iésc m uόrțî.
În afara câtorva verbe ale căror forme – cu sufixe sau fără – circulă în paralel, tendința
generală este de a primi terminațiile specifice indicativului prezent: mă strădu iésc, mă jăl iésc
/ mă jălu iésc. Cu alte cuvinte, caracteristice graiurilor cercetate sunt, în general, formele
verbale sufixate, cele scurte întâlnite în alte graiuri228 fiind rar întâlnite aici.
Uneori, prezența sau absența sufixelor marchează diferențieri semantice. Spre
exemplu, în cazul verbului a socoti , forma suocotésc (calculez ) din formularea știu șî_acu sî
suόcÙotésc are alt sens decât sÙócot (gândesc ) din: așa s Ùόcot iĕu di cuviiínțî.
De multe ori, în tema verbelor au loc schimbări fonetice care dau naștere la diverse
variante: lăs < las, împăc < împac , adăp < adap , așăząm < așeząm . Fenomenul palatalizării
labialelor a condus la apariția formelor képtîn (pieptăn ), képțîni (piepteni ), kiáptînâ
(piaptănă ), scárkin (scarpin ), înkétresc u (împietresc ). Palatalizarea labio -dentalei surde f
determină apariția formelor hérb, hérbi, hérbim , ca în: hérbim ápî șî pi_ia uo aș ăząm
îm_báliii. Omonimia persoanei a III -a singular cu persoana a III -a plural la indicativul prezent
al verbelor de conjugarea I conduce la neutralizarea opoziției de număr: (el, ea / ei, ele) cĩntă /
cĩntî, lucreázî, măn ĩŋcî / mĩŋcî. Urmând modelul conjugării I, se creează aceeași omonimie și
în cazul celorlalte conjugări, apărând astfel formele: (el, ea / ei, ele) ziĉ(ŝ)é( i), fuĝé(i),
fáĉ(ŝ)é( i). Din dorința de a evita omonimia persoanei a III -a singular cu persoana a III -a
plural la verbul de conju garea I a zbura , apar forme zbuáră(î) – zbuόr.
Datorită caracterului dur al unor consoane, opoziția dintre persoanele I și a II -a
singular este neutralizată: créz – créz, sĩmț – sĩmț, sugíț – sugíț, rĩz – rĩz 229.
În unele cazuri, prezentul indicativului are în finală sunetul afonizat u: șî nu gîăsąmIJu,
viňiém cu báni înapuói.
În ceea ce privește accentuarea verbelor care, la persoana I și a II -a plural, pot fi
accentuate atât pe prima silabă, cât și pe sufix, în valea superioară a Putnei vrâncene există, în
variație liberă, formele accentuate oxiton făĉím / făŝím, merĝém / merżém , mulĝém, spuném ,
strînĝém etc. și formele accentuate paroxiton fáĉem / fáĉim / fáŝem, mérżim , múlĝim, spúnim ,
strĩnĝim , aléżim , tráżim etc. – deși, conform Tratatului de dialectologi e românească (1984),
specifice sudului și centrului Moldovei sunt formele paroxitone: cu plugușuoru_ni_strânĝém
mai mulț bąiéț ; mérż in la pădúri , aléżimIJu liémnu cári crápîă; múlĝim uόili, ăl strecurąmIJu pi
228 Vezi, în acest sens, Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1961, p. 94.
229 Fenomen discutat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 224.
110 lápti.
Fenomenul închiderii vocalei ă la î este evident și în cazul indicativului prezent al
unor verbe la persoanele I și a III -a singular: cúmpîr , cúmpîrâ , mînĩŋc, mînĩŝ, mînĩŋcî. Același
fenomen al închiderii vocalelor, de data aceasta a lui e la i, determină apariția formelor diskíd,
diskidéți, dizbrác, dizbracáț i etc.
Verbul a umbla cunoaște, cu unele excepții înregistrate în vorbirea vârstnicilor, care
folosesc uneori varianta ĩmblu , formele literare: pers. I sg. uúmblu , pers. a II -a sg. uúmbli ,
pers. a III -a sg. uúmblî . Formele verbului a speria sunt, la indicativ prezent, (eu) spąri i, (noi)
spări iém, (voi) spări iéț, (ei) spąri ii, care coexistă cu formele literare. Indicativul prezent al
verbului a lăsa cunoaște atât formele literare las, lași, cât și formele ląs, léŝi. Verbul a scăpa
cunoaște for mele scáp , scąp , scák.
Am constatat utilizarea ocazională a formelor sincopate ale unor verbe: cátă (caută ),
mîŋc (mănânc ), mînĉ (mănânci ), mĩŋcă (mănâncă ), Ùúscă (usucă ) – fenomen înregistrat și în
alte arii dialectale230. Se sincop ează, de regulă, și toate formele verbul ui a sfărâma : sfąrm ,
sfąrm i, sfármâ , sfarmąm , sfarm áț, sfármâ .
3.6.5.1.2. Timpul imperfect
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei din Vrancea lipsește, în majoritatea
cazurilor, sufixul -u specific persoanei a III -a plural la ti mpul imperfect: (ei, ele ) iĕra, spún ia
/ spún e, viniá / viné, sperá , crediá etc.: atuŝe iĕrá buiěli di ŝęli mĩndri șî frumuásî!
La indica tivul imperfect, unele verbe de conjugările a II -a, a III -a și a IV -a cu
terminația -i suferă transformări fonetice, prin reducerea diftongului ea la vocala e, care,
uneori, se diftonghează la ie: țîném , spun ém, viném, sărvé, scriiém, vidém, avié, mă dur ié,
șă(î)d ié: s-a dus s î pripuoneáscî cálu cári șîdié la tĩrlî la dialIJu; așá ș-avié blánâ ; ni sărvé
máma fiéti cu cĩti-u_uou; viném cu váŝili di la păscút .
În anumite localități din aria cercetată, semivocala e se închide la i, diftongul ea
devenind ia: țîniám, vidiám, spun iám, scriiám, putiám, ca în formulările: putiám sî juocIJu uo
fátî ; mă bătiáu îM_fel șî -ŋ_kip.
La pe rsoana a III -a singular, imperfectul indicativului poate avea și forme în care
diftongul ea din terminație se reduce la vocala a: sî făŝá huόrî ca di uobiŝéi, cum s î fáŝi și-
acúm ă. La persoana a II -a plural, verbele au desinența -ț, consoană dură: plecáț , spăláț , iĕráț
etc., în timp ce în limba literară terminația este -i.
Verbele de conjugarea a IV -a, având rădăcina terminată în -ș sau în -j, care în limba
literară au terminațiile -Ėam, -Ėai, -Ėa, se conjugă în mod diferit: îŋgrijém, îŋgrijéi, îŋgrijé
(îngrijea ).
În cazul verbelor a da și a sta am înregistrat două modalități de exprimare a
imperfectului. Prima este cea etimologică: dam, dai, da, dam , daț(i), da(u) ; stam , stai, sta,
stam , staț(i), sta(u). Datorită omonimiei cu forma de prezent, pentru perso ana a II -a singular
și plural se folosește mai frecvent forma reduplicată de imperfect, fenomen înregistrat și în
alte graiuri231. Cea de -a doua formă este folosită cu precădere în cazul persoanelor a II -a și a
230 Vezi, în acest sens, Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa,
Iași, 2007, p. 192.
231 Vezi, în acest sens, Ibidem , p. 193.
111 III-a: dădém, dădiám, dădiái, dădiá, dădém, dădiám, dădéț, dădiáț, dădiá(u); stătém,
stătiám, stătiái, stătiá, stătém, stătiám, stătéț, stătiaț, stătiá(u).
Cu valoare de imperfect am înregistrat și o structură perifrastică mai veche, alcătuită
din perfectul compus al verbului a fi + gerunziul verbului de conjugat: a fuost zic ĩndIJu, a fuost
spuiínd.
3.6.5.1.3. Timpul perfect compus
Perfectul compus este preferat, în zona investigată de noi, ca timp al narațiunii, în
detrimentul celorlalte timpuri trecute: a trecút c u_cáii la diál îhămáț la sąn ii; a viní la n uoi; a
ŝerú_ gíŝu di_la nén ia.
Auxiliarul folosit în formarea perfectului compus deosebește graiurile din nordul țării
de cele din sud. Graiuri le din jumătatea de sud, muntenești, folosesc – ca și limba literară –
auxiliarele a la singular și au la pl ural: a mers , au rămas etc., în timp ce în celelalte graiuri,
auxiliarul este o: uo spus , s-uo dus etc.
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei din Vrancea, formarea timpului
perfect compus se realizează cu ajutorul formelor verbului auxiliar a avea, specifice graiurilor
muntenești și limbii literare: am, ai, a, am, aț(i) , a(u) : a_rămás uorfán d i mám â; táta s-a
recăs ătuorítIJu; aM_v inít_prea tîrzĩu; ai keptanát; a zîs ; am bătút ; ațî fuost.
Am înregistrat și situații în care forma verbului auxiliar este o sau uo, însă acestea tind
să iasă din uz, vorbitorii, mai ales cei tineri, optând pentru formele literare: uo_ŝepút iĕl a
răcní acuólu. Uneori, tendința de diferențiere a formelor flexionare a determinat apariția, la
plural, a auxiliarului or232: uor plecát , uor ști uút etc. Totuși, la persoana a III -a plural, forma
auxiliarului este , de cele mai multe ori , aceeași ca la singular, lipsind vocala -u : tuátî nuáptie
s-a dat c ĩnii.
În anumite contexte, între auxiliar și verbul de conjugat se intercalează a dverbele cam,
mai, tot: a cam u itát; au mai vazút asemin ea lup ; sî_tuót îŋcúrca în m iŝuni.
Formele invers ate ale perfectului comp us sunt folosite sporadic, mai al es în cazul
expresiilor de tipul fuóst-ai léle, cît ai fuost. În cazul acestor forme, pronumel e personal cu
funcție sintactică de complement direct apare intercalat, iar participiul primește vocala -u:
dúsu -ti-ai șî nu t i-ai mai întuórs.
3.6.5.1.4. Timpul perfect simplu
Utilizat pe o zonă destul de întinsă, c are cuprinde Muntenia, Oltenia, Banatu l, Crișana,
parte din Maramu reș, sudul Moldovei și Dobrogea233, dar folosit cu cea mai mare frecvență în
Oltenia, perfectul simplu este cunoscut în satele de pe valea superioară a Putnei doar de tineri,
prin intermediul limbii literare , însă și aceștia îl evită în discuțiile libere, simțindu -l ca pe un
timp al exprimării culte d in cadrul activității școlare.
Ca atare, p erfectul simplu este înlocuit cu perfectul compus.
232 Fenomen semnalat și în: Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului N egru, Editura Academiei Republicii
Populare Romîne, București, 1961, p. 99.
233 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
180.
112 3.6.5.1.5. Timpul mai -mult -ca-perfect
Comună cu limba literară este folosirea , în graiuri le cercetate, a formelor sintetice ale
mai-mult-ca-perfectului: știuúsem , văzúsem , plecásem etc.: îi îMvațásîr î pi_cai. Astfel de
forme se întâlnesc în partea de sud a țării, respectiv în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, precum
și în sudul Transilvaniei și î n Moldova – spre deosebire de nord -vestul țării, unde este folosit
mai-mult-ca-perfectul perifrastic234: aM_f uost ști uút.
În graiurile de pe valea superioară a Putnei, mai-mult-ca-perfectul are, la persoana a
III-a singular, forma din limba literară, cu feno menul fonetic caracteristic zonei, car e constă în
închiderea vocalei finale -e la -i sau -î : crescúsi , fusési , părúsi, lucrásî etc.
Deși este folosit c u o frecvență mai mare de tiner i și de intelectuali , mai -mult-ca-
perfectul prezintă , ca particularitate a vorbirii populare, absența morfemului -ră pentru plural,
apărând forme de tipul : nuoi fusăsąm la țîféști, la níști rúdi .
3.6.5.1.6. Timpul viitor
Formele timpului viitor utiliza te în graiurile de pe valea Putnei vrâncene sunt, din
punct de vedere forma l, analitice. Cunoscute ca forme ale „viitorului popular”, acestea sunt
frecvent folosite la nivelul întregii țări, în limbajul colocvial.
Astfel, în zona investigată, timpul viitor se construiește cu ajutorul:
formelor verbului auxiliar a vrea fără v- inițial, uoi, îi (ăi), a, uom, îț, uor + infinitivul
verbului de conjugat: uoi fáŝi ŝ-uoi puté, ăi mérĝi la d ial, uor zĩŝi cĩti -n lúnî ș î-n stiéli,
ni-uom du( ĉ)ŝi șî_nuoi dac-uom av e bani, uo vid e iĕl;
formelor verbului auxiliar a avea la indicativ prezent + forma de conjunctiv prezent a
verbului de conjugat: am sî pléc , ai sî plé ŝ, ári sî plé ŝi, avé(i)m sî plecąm , avéți sî
plecáț i, au sî plé ŝi, a_sî văz , ai sî_ti du ŝ șî tu d i_pi iĕl;
invariabilului o / uo + conjunctivul verbului de conjugat: uo sî vínî ŝinéva șî_la n uoi.
Dintre cele trei modalități de formare a viitorului, cea mai răspândită este prima.
Forma literară a viitorului, construi tă cu ajutorul auxiliarului a vrea , este folosită de generația
tânără și de cei care au contacte mai dese cu orașul: vom a viá gríjî de c uopíi.
În multe cazuri, timpul viitor este exprimat prin verbe la prezent, însoțite sau nu de
adverbe – fenomen frecvent întâlnit în limba vorbită235: mĩni_sárâ terminąm riecuólta; la ánu
púnim ma i múlti răsádur i.
3.6.5.2. Modul conjunctiv
3.6.5.2.1. Timpul prezent
Acțiunea exprimată de verbele la modul conjunctiv poate fi considerată, în funcție de
contextul în care acestea apar, incertă, probabilă, permisă, interzisă sau obligatorie.
Ca marcă a modului conjunctiv, conjucția să are, în graiur ile investigate de noi, în
majoritatea cazurilor, forma sî.
Pe lângă elementul mobil, desinențele conjunctivului sunt parțial omonime cu ale
indicativului prezent. Astfel, conjunctivul prezent cunoaște forme precum sî_zíc , sî mérż i,
234 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
180.
235 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 197.
113 sî_zĩcî, sî yí ii, sî áf li, sî în ĉérĉi, s-îŝérŝi.
Ca și la timpul prezent al modului indicativ, graiul de pe valea superioară a Putnei din
Vrancea se caracterizează, și în ceea ce privește prezentul conjunctivului, prin ocurența în
paralel a verbelor iotacizate și deiotacizate, f enomen caracteristic persoanelor I, a III -a
singular și a III -a plural: sî văz , sî vázâ ; s-auúz, s-auúzî; sî_spu i, sî_spú ii; sî ĉei, sî ĉeáii, sî
ĉéii; sî crez , sî creázâ etc. Alături de formele iotacizate apar și forme în care fenomenul nu
este prezent: sî văd , sî vádî ; s-auúd, s-auúdî; sî_spún , sî spúnâ ; sî ĉer, sî ĉárâ; sî cred , sî
creádî etc.: cî_n-a vru_băięț î sî_mă_iá; nu sî p uté sî juáŝi dóuu fiéti di mĩnâ.
Verbul a avea are la persoana a III -a forma sî áivî: muŝéști sî á ivî ŝi púni p i_másî .
Urmând m odelul verbelor iotacizate sî púii, sî spú ii, sî yíii etc.236, verbele a bea , a da,
a lua , a sta au la conjunctiv formele sî bé ii, sî dé ii, sî iéii, sî_stéii, forme care circulă în
paralel cu variantele sî bia, sî dia, sî ia, sî stia.
Verbul a ploua cunoaște , la conjunctiv prezent, atât forma literară să pló uă, cât și
varianta populară sî pluáii.
În cazul unor verbe de conjugarea I se constată, atât la prezentul indicativului, cât și la
cel al conjunctivului, modificarea vocalei din tema verbului. Astfel, înt âlnim variația formelor
s-adáp / s-adąp , adáp i / adąp i, s-arát / s-arąt, s-aráț / s-arąț / s-arĩț, sî cráp / sî crąp , sî cráp i /
sî crăp i, sî lás / sî ląs , sî láș / sî_léși.
Am remarcat, ca și la modul indicativ, și prezența unor forme de conjunctiv
sincop ate237: sî_sfąrm , sî_uúsc, sî zvîrl .
La persoanele a III -a singular și plural, conjunctivul se utilizează și fără conjuncția să,
în cazul exprimării:
unei imprecații: bátî-l yína!;
unei urări: hii sîănătuós!, Trăiáscî mulț ani!;
unei construcții cu nuanță co ncesivă: fácî ŝ-uo vré!, zĩcî ŝ-uo zĩŝi!
Conjunctivul poate fi folosit și cu valoare de imperativ, atunci când exprimă un ordin
sau un îndemn cu privire la altă persoană: ŝíni-i yinuovát, sî plăt iáscî!, Pléŝi díntri n uoi dácî
nu-i cuoyíni!
În anumite expre sii construite cu infinitivul sau după unele verbe sau locuțiuni
verbale, modul infinitiv este înlocuit prin conjunctiv: trébu ii sî muŝím măi múlt; înĉépi sî
pluáii; pĩnâ sâ zĩc ŝéva , a pl iecátIJu. Cele două moduri se folosesc în egală măsură,
construcțiile cu infinitivul fiind specifice vorbirii vârstnicilor, pe când cei mai tineri preferă,
în asemenea situații, conjunctivul.
3.6.5.2.2. Timpul perfect
Din punct de vedere formal, timpul perfect al modului conjunctiv este compus, fiind
alcătuit din conjuncț ia să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat. În graiurile
investigate, auxiliarul a fi are forma palatalizată hi: sî hi avút, sî hi fuost, sî hi vinít .
Uneori, conjunctivul perfect poate avea valoare de condițional perfect: sî hi avút (dacă
aș fi avut ) iou nuorócu ŝéla, multi fă ŝiám.
236 Vezi și Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași , 2007, p.
198.
237 Semnalate și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1984, p. 375.
114 3.6.5.3. Modul condițional -optativ
3.6.5.3.1. Timpul prezent
Timpul prezent al modului condițional -optativ este alcătuit din două componente:
formele auxiliare aș, ai, am, ați, ar + „o secvență fonică omoni mă cu infinitivul, purtătoare a
radicalului verbal”238.
În graiurile studiate de noi, verbul auxiliar cunoaște, la persoanele a II -a și a V -a, o
formă diferită, fapt dator at închiderii vocalei a la î: îi munŝí, dac -oi ave vriemi; îți fáŝí vo i,
dac-îți vre. În această situație, condiționalul poate fi confundat cu forma populară a viitorului,
deosebirea semantică f ăcându -se în funcție de context: după cum se știe, condiționalul
exprimă o acțiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiții: de-aș hi îMvąțat , n-
aș hi rămás la sápî .
Uneori, dincolo de a exprima dorința, voința, rugămintea, cererea etc., verbele la
modul condițional -optativ pot exprima și o acțiune considerată de vorbitor reală, fiind așadar
folosite cu valoare de indicativ239: aș vr ia, aș duόri, aș ĉéri – în loc de vriau, duorésc , ĉer. În
cazul verbelor care, prin conținutul lor semantic, implică ideea de dorință, necesitate,
posibilitate, verbul nu mai are aceeași valoare, fiind folosit pentru a diminua un ordin sau o
propunere ori pentru a exprima politețea: aș vrea sî-ț_spui ĉéva .
Condiționalul cu sens concesiv este întâlnit în formulări de tipul : di-aș av ia duouuzăĉ
di an i, tuot aia aș fáĉi.
De multe ori, verbele la condițional -optativ indică faptul că acțiunea este posibilă,
realizabil ă, fără a indica însă și dacă ea a fost sau nu îndeplinită. Este vorba de spre modul
potențial240: ai zĩŝi cî-i uóm; ai crédi cî-i nuápti, aș ștérĝi cu bur iétili tuot.
Cu formă inversă, m odul condițional -optativ se întâlnește în cazul exprimării unei
urări, a unei dorințe sau a unui blestem. În astfel de situații , elementele ce compun
condiționalul prezent pot fi disociate prin postpunerea unor elemente mobile. Asemenea
construcții se întâlnesc la nivelul limbajului familiar, având un caracter afectiv și expri mând:
urări: víde-ti-aș mári!;
dorințe: dari-ar duómnu S î_răuușáscî ! ;
blesteme: GăsÎ-l-ar frígur ili!
3.6.5.3.2. Timpul perfect
La condițional -optativ perfect, verbul auxiliar a fi are aceeași formă palatalizată hi, ca
și la perfectul conjunctivului: aș hi văzút , aș hi auuzĩt etc.
Uneori, sensul condiționalului perfect este de a exprima o posibilitate în trecut: ŝíni ar
hi crezút -uo în stári di-așa ŝeva ?!
În anumite propoziții subordonate, verbele la condițional -optativ perfect pot avea
sensuri apropiate de prezumtiv: ĉícî aș hi dat iou fuόc la cásî .
238 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
Bucureșt i, 2005, p. 363.
239 Cf. Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române , vol. I, Morfologia , Editura Institutul European,
Iași, 1999, p. 554.
240 Cf. Al. Graur (coord.), Gramatica limbii române , ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 222.
115 3.6.5.4. Modul prezumtiv
Exprimând o acțiune prezentată ca presupusă, bănuită, prezumtivul este alcătuit din
formele oi, ăi / îi, o, om, ăți / îți, or + hi + gerunziul verbului de conjugat: mă gîndésc dacî uo
hi avÎndî ŝevá di mîncári .
3.6.5.5. Modul imperativ
La nivelul limbii neîngrijite, i mperativul este folosit frecvent , inclusiv în cazul trecerii
de la vorbirea indirectă la vorbirea directă: m-a_supárat áșa di r îău, cî_i-a_zĩs: pliácî!
Ca și în limba l iterară, modul imperativ exprimă:
un ordin: miérĝi! sau
un îndemn ori o rugăminte: rămĩi lĩŋgî míni!
În cazul anumitor construcții fixe, imperativul care exprimă rugămintea își pierde
sensul de invocaț ie, apropiindu -se semantic de interjecții : duámni paząș ti!, duámni iártî-mâ!
La mod ul ironic, imperativul poate exprima o amenințare: rÎzi tu, rÎzi …
În cadrul narațiunii, rolul indicativului este uneori preluat de imperativ, verbul apărând
la persoana a II -a, indiferent de persoana folosită înainte: di_pi ŝ-am aj ús acás î, dă-i
șî_măn ĩŋcî, șî mănĩŋcî.
Diferențe în paradigma imperativului întâlnim , în graiurile studiate, la verbe precum a
aduce : ádî!, a sta : stăi!, a veni : yínuo! sau vínî!, a ghici : gîŝéști!
Pronumele specifice diatezei reflexive pot fi antepus e verbelor la modul imperativ241:
ti du! , ti cárî! De cele mai multe ori însă, atât formele pronumelor reflexive, cât și cele ale
pronumelor personale în acuzativ sunt postpuse imperativ ului: gîndéști -ti!, lásî-mâ!
Forma negativă a modului imperativ este, pe ntru unele verbe, diferită de forma
literară. Este , spre exemplu, cazul verbelor a rămâne : nu rămîn é! și a ține : nu țîn é!. Această
schimbare se datorează trecerii acestor verbe de la conjugarea a III -a la conjugarea a II -a242.
Forme diferit e de cele din limba literară au și verbele a duce , a face și a zice : nu (ti)
du!, nu fă! , nu zî!
3.6.6. Modurile nepredicative (nepersonale)
3.6.6.1. Modul infinitiv
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, infinitivul a pierdut teren în
fața conjunctiv ului. Spre exemplu, verbele a începe , a prinde , a putea pot fi urmate atât de
infinitiv, cât și de conjunctiv, acesta din urmă fiind preferat: înĉépim a v uorgí, príndi a mă-
ntriéba, putia mérĝi; îŝépi s î_țÎpi, nu put ea sî miárgî. După a prinde urmează doar verbe la
modul infinitiv, niciodată la conjunctiv, însă după a vrea stă conjunctivul: depíndi cuM_vr iĕm
sî-l luom.
Infinitivul poate apărea cu sau fără prepoziția a. Fără prepoziție apare, la fel ca în
limba literară, după verbe ca a putea sau a ști : putiám mîŋcá, di_cĩti uori ni putém dúĉi, nu
241 Situație înregistrată și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007, p. 200.
242 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
227.
116 știiá mérĝi.
Spre deosebire de alte regiuni, unde infinitivul lung își păstrează, ca în limba română
veche, valoarea verb ală243, în graiurile investigate de noi acesta apare, ca de altfel pe aproape
întreg teritoriul dacoromân, doar substantivizat.
Construcția modului infinitiv cu diferite prepoziții ( de, fără , spre , până ) sau locuțiuni
prepoziționale ( înainte de , în loc de ) ține , de altfel, tocmai de natura substantivală a acestui
mod244: naiínti d i-a fáŝi îi gíni sî-ntrébi; nu pl iéca fąrâ_a ŝéri vuóii.
3.6.6.2. Modul gerunziu
În general, terminațiile specifice modului gerunziu, care se adaugă la tema de bază a
prezentului , sunt -ind și -ând, majoritatea verbelor din graiurile studiate formând gerunziul ca
în limba lit erară: cîntĩnd, plec ĩnd, știiínd etc. În anumite cazuri, oclusiva alveolară sonoră -d
este fie nepronunțată, fie foarte slab perceptibilă: vażĩnIJdu, suiínIJdu, mîŋcÎn, luîĩn. Acest
fenomen a fost înregistrat pe o arie destul de restrânsă: bîătÎnIJdu la țărúș acuólu s-a
puominí_cu_uúrsu-n skinári.
Verbul a fugi are, la gerunziu , formele fugÎnd u, fugÎn IJd, fuĝind, fużindIJu.
În cazul formei de gerunziu care ajută la formarea modului prezumtiv, verbul primește
în final un sunet asilabic: a fuos_zic ĩndî.
Formele ge runziului pot apărea derivate cu prefixul ne-, care de cele mai multe ori este
pronunțat ńi-, fiind urmat de adverbul mai: ńiștiiínIJdu, nima iuumbl ĩnĴd, nima ifiiínIJd,
nima icrezĩnIJd, nima iavĩnIJd.
În cazul verbelor pronominale sau atunci când există un pronum e personal cu funcție
de complement direct cu formă conjunctă, gerunziului i se adaugă vocala finală -u: spun ĩndu-
li, văicăríndu -sî, uumplíndu -șIJi.
Am înregistrat și câteva situații în care verbele la gerunziu își schimbă clasa
gramaticală și, prin convers iune, devin adjective, situație în care se acordă cu substantivul
determinat: fáta suferíndî , mîni tremur ĩndi etc.
3.6.6.3. Modul participiu
Contextul de realizare a participiului este similar celui din limba literară, el apărând în
componența timpurilor compuse. Prin conversiune, participiul ajunge adesea să primească
valoare adjectivală, acordându -se cu substantivul determinat.
În situațiile în care participiul este adjectivizat, el poate primi articolul hotărât enclitic,
care însă nu se pronunță întotd eauna ( cunuoscút u, văzút u), sau poate fi precedat de articolele
posesive ŝĕl, ŝia: ŝĕl crescút u, ŝęli ńispúsî etc.
Ca și în cazul gerunziului, participiul cu valoare adjectivală poate avea forme derivate
cu prefixul ne-, între care se poate intercala adver bul mai: nidisluș ĩt, nevîndút , niÙobișnu iít,
nima ipÙominít , nigrăi it.
În graiurile vorbite pe valea Putnei vrâncene, spre deosebire de partea de nord a
243 Vezi, în acest sens, Teofil Teaha, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1961, p. 101.
244 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 226.
117 Moldovei, participiul terminat în -et pentru verbele de conjugarea I, precum a apropia >
apruokiiét, a (se) speria > spări iét, a tăia > tăiét nu reprezintă un fenomen general. Formele
menționate se folosesc alături de form e terminate în -at: aprokiiát, spări iát, speri iát, tăiát.
Atunci când funcționează cu valoare verbală, în cadrul timpurilor compuse, parti cipiile
apar, ca și în limba literară, cu terminațiile -s, -t: a_rămás uorfán di_mám â; ia a duormít
acuólo. Există ca zuri în care consoanele finale sunt slab perceptibile: s-a du s; a luat
tuopuóru-m_mîn â; i-a rup t_aiíŝa uun kiŝuóru.
Nu am înregistrat în zo nă forme scurte, de tipul văzt, șăst , găst , caracteristice altor
graiuri245.
Uneori, în finalul formelor de participiu apare sunetul -u afonizat: șî uurs-uo fużítu
ș_l-a lasá t pi_uomIJu.
3.6.6.4. Modul supin
Forma verbală de supin este omonimă cu cea de par ticipiu , diferențierea constând , în
primul rând, în faptul că supinul apare exclusiv în context prepozițional, în timp ce participiul
nu admite decât arareori asocierea unei prepoziții.
Situațiile cele mai frecvente în care apare supinul, în graiurile din valea superioară a
Putnei vrâncene, sunt:
după regentul verbal a avea : an_di spalát , an_di prăș ĩt, avím di uumblát ;
după regentul impersonal a fi: ięsti di uumblá tIJu, ięsti di făcut IJu;
după regentul verbal impersonal a rămâne , la concurență cu conjunctivul : rămĩni di
văzút sau rămĩni sî vidém , rămĩni di h uotąrît sau rămĩni sî_huotąrÎm ;
după o expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ a fi și dintr -un
adverb modal, la concurență cu conjunctivul: ięsti ne ĉésar di mérs sau ięsti ne ŝésar
sî_mér ĝim, îi músa i di vîndút sau îi músa i sî_vínz i, îi gíni di tră iít sau îi gíni sî
trîăiéști.
Prepozițiile cele mai frecvent folosite împreună cu verbele la supin sunt de și la: di
uumblát , di cÙosĩtu, la arát , la piescu iít, la păscút etc.
3.7. Adverbul
Repr ezentând o clasă eterogenă , formată din cuvinte neflexibile, adverbul cuprinde
termeni având caracteristici – atât semantice, cât și sintactice – diferite. Din cauza
eterogenității ei, clasa lexico -gramaticală a adverbului este problematică, ea generând, d e-a
lungul timpului, di verse interpretări. Deși prezintă asemănări semantice cu alte părți de
vorbire, adverbele se delimitează de acestea prin lipsa flexiunii.
Adverbele pot fi formate dintr -o singură unitate morfematică sau din mai multe. Din
punct de ve dere structural, se identifică adverbe analizabile și adverbe neanalizabile246. Printre
acestea din urmă se numără adverbele lipsite de independență semantică și gramaticală, cum
sunt ca, duar, kar, așa-numitele „adverbe -particule” sau „adverbe modalizatoare emfatice”.
245 Semnalate în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1984, p. 227.
246 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 585.
118 Alături de adverbele primare am înregistrat , la nivelul graiurilor din valea Putnei
vrâncene, și adverbe secundare, formate prin derivare sau prin conversiune.
3.7.1. Clasificarea adverb elor după proveniență
În funcție de proveniența lor, am constat at folosirea următoarelor clase de adverbe:
primare și secundare247.
3.7.1.1. Adverbe primare
Adverbele primare sunt fie moștenite, fie împrumutate ca atare din alte limbi.
În graiurile studiate am înregistrat formele: aga, afárâ, apruápi, az, bárim , gíni, duár,
fuárti, naiínti, îŋcuáŝi, lésni , macár , mĩni / mĩini, niŝ, iiĉ / aiiĉa / aiiĉ / aĉi / aĉíia, acú, acúș /
acúșa / acúșica , cÙólo / acÙólo / acuólia / cÙolúșa : ș-Ùo așąz în t eaŋc cÙólo; șî di-acÙóle uo
iei la cuovátî .
3.7.1.2. Adverbe secundar e
Adverbele secundare sunt formate pe terenul limbii române, prin cele trei mijloace de
îmbogățire a vocabularului: derivarea, compunerea și conversiunea.
3.7.1.2.1. Adverbe formate prin derivare cu sufixe
Sufixele adverbiale cele mai productive sunt:
-íș / -ĩș: fúriș, cruĉíș, curmez ĩș, kÙorĩș, mÙórțĩș, tîrĩș, kezĩș;
-iéști / -ąști / -ești: voiniŝęști, șcÙolăréșt i, batrînéșt i, muoldovinéști , frățąșt i.
3.7.1.2.2. Adverbe formate prin compunere
Adverbele se pot compune din elemente aparținând următoarelo r clase morfologice:
adverb + substantiv: Astî-várâ, as_nuápti, asfięl, mÎni _sárâ;
adverb + participiu: bíniNțăl ès;
adverb + prepoziție + adverb: nIŝidicúm ;
adverb + adverb: iiŝ-cÙólo, mÎni _pÙóimîni;
adverb + pronume reflexiv + verb: cusăcádi ;
adjectiv + s ubstantiv: aldátî , bunâuárâ, rAriÙóri, dèsîÙóri;
prepoziție + adverb: deodátî , di-aiúria, dinaiínti, di mult ;
prepoziție + substantiv: îndátî , dilÙóc, dùpa -másî , divrémi , digrábî ;
conjuncție + adverb: niĉcúm , niŝcÎnd , niĉÙodátî , niŝuodátî .
3.7.1.2.3. Adve rbe formate prin conversiune
Adverbelor și locuțiunilor adverbiale propriu -zise, cum ar fi agáli , așá, gini, tuótuna ,
247 Cf. Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române , vol. I, Morfologia , Editura Institutul European,
Iași, 1999, p. 700.
119 di puománâ , diĝába , di zuor, uoliacî, uoliecúțî , iegzáct , cam etc., li se adaugă adverbele
provenite, p rin conversiune , din următoarele p ărți de vorbire:
adjective : frumuós îi mai șădiá nireasî!;
participii verbale: țîpá ascúțît ca uo sirénî di melíți ii ;
pronumele relativ -interogativ ce, în anumite construcții: a jălí_ ĉ-a jălít , pîn-a ajús
núma kęlia șî_Ùósu;
numeralul ca rdinal feminin una, atunci când exprimă ideea de continuitate: uó țîné
Ùuna ș î_búnâ ;
substantive: zÎua mun ŝeá și sára b ea.
În afara substantivelor ce denumesc anotimpurile, părțile zilei și zilele săptămânii,
care, ca și în limba literară, pot funcționa ca adverbe, există o categorie de substantive folosite
frecvent cu valoare adverbială – însă numai în vecinătatea anumitor cuvinte, cel mai adesea
adjective sau verbe: frumuásî fÙoc, bat_túrtî , sÎŋgur cuc , îngéța_tun .
3.7.2. Clasificarea adverbelor după sens
După criteriul semantic, adverbele și locuțiunile adverbiale se clasifică în adverbe și
locuțiuni adverbiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop și cantitative.
3.7.2.1. Adverbe și locuțiuni adverbiale de loc
Acestea exprimă locul, poziția, direcția, distanța.
În graiurile cercetate am întâlnit forme precum: îlăÙúntru / năÙúntru , iiĉ / iiŝ / aĉi,
cuólu / acuóluo / acuólea / cÙólia / cuolúșa , deasúpra , didisúpt , nică iíri, písti t uot, di c uόlo
pínî c uolo, di ĝur împréĝur , în nișlÙóc etc.: sî deee scîntéie juosIJu.
Am întâlnit adverbul aląturi și cu forma alątur ia: aięsta-i veŝína d i-alătur ea.
3.7.2.2. Adverbe și locuțiuni adverbiale de timp
Acestea exprimă durata, frecvența, continuitatea, repetarea, situarea în timp a acțiunii.
În graiurile cercetate am întâlnit f orme precum: cînd, acúm / acú / amú / acúma , dùpî-
amiázî / dùpă-masă / di-aniázî, mĩni, di pi ŝęia, dupî_aĉęie, în véĉ / pi ve ŝ, mÎni-sárî,
póimîni-sárî, atúŝ, pi-úrmî, vuodátî etc.
3.7.2.3. Adverbe și locuțiuni adverbiale de mod
În limba română, aceste adverbe sunt cele mai uzuale și mai numeroase, clasa lor
îmbogățindu -se și prin conversiunea adjectivelor. După cum afirma Iorgu Iordan248, ele sunt
ocurente în poziția circumstanțialului cumva .
Și în graiurile cercetate de noi, inventarul adverbelor de mod este destul de bogat ,
fiind vorba despre adverbe și locuțiuni adverbiale249:
de mod propriu -zise (de manieră): agáli , aiévia, alandála , aiúria, așá, Astfięl;
248 Cf. I. Iordan, V. Robu, Limba română contemporană , Editura Mini sterului Învățămîntului, București, 1978,
p. 507.
249 Cf. http://www.usch.md/Documents/publicatii/conferinte/Volumul%20I.2010.PDF , p. 15.
120 de cantitate (comparate sau nu) și de intensitate, unele constituind mărci ale gradelor
de intensita te și de comparație: abiá, adés ia, arár, ca, cum, mai, distúl , numa i /
numa : numa s î múlĝim uóili șî-l strecurąm IJu;
de distribuție: cĩti;
de ordine: mai înt ĩi, în al tré ilia rînd ;
de frecvență și de periodicitate: arAre uóri, des, di_nuóu;
de confirmare (afi rmative): ba da , da, kar așa ;
de negare (negative): ba nu , niĉ;
dubitative: puáti, pisémni , pruobábil ;
de restricție: dicĩt, duar, măcár ;
preinceptive: apruápi, cît pi ŝi, gáta gáta ;
apozitive și explicative: adícî , anúmi .
3.7.2.4. Locuțiuni adverbiale de cauză și de scop
Acestea sunt puține la număr, printre ele număr ându -se locuțiun ile di ĉi / di ŝi, la ĉi / la
ŝi și structurile compuse di-áia, pintru-aŝęia.
3.7.2.5. Adverbe cantitative
Adverbele cantitative constituie realizarea prototipică a circums tanțialului cantitativ:
uoricĩt, puțĩn, diażús, așá di etc.
În limba română sunt folosite, c a adverbe cantitative , și substantive de tipul foc, cobză ,
măr, turtă etc., atunci când au rolul de intensificatori ai unui adjectiv: frumuásî fuoc, răŝít
cuóbzî, bătút măr , bát túrtî etc. Într -o astfel de situație , substantivele devenite adverbe
constituie mărci lexicale ale gradului maxim intensitate.
3.7.3. Particularități ale adverbului
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, adverbul mai apare, așa cum
se în tâmplă și în alte graiuri și chiar în limba comună250, antepus formei verbale de perfect
compus: mai am adus . Aceeași situație se întâlnește și în cazul în care adverbul însoțește
construcții cu pronume personale sau reflexive: mai îț dau, mai te-ntreb i, nu ma i ti-a văzút .
Contextul în care apar adverbele aiíĉ / aiíŝ / aĉi / iŝ și înaiínti / naiínti reprezintă
factorul care stabilește sensul acestora, ele putând exprima atât locul, cât și timpul: nu ti ma i
cunuosc d i-aiíŝ îna iínti; p-aĉí țĩ-i drúmu ; mérż e naiínti, niŝ_nu ni vid é; naiínti iĕrá ma i gíni.
Adverbul deodată este folosit atât cu sensul său primar: a vinít așa d iodátî , cât și cu
sensul „de aceeași vârstă”: îz_diodátî cu soțî ie me. Același adverb poate indica și
probabilitat ea, având sensul de „deocamdată, pentru moment”: diodátî -i cu míni .
În mod frecvent sunt folosite adverbial substantivele care denumesc zilele săptămânii,
părțile zilei, anotimpurile sau alte momente -cheie din an: sî_hotărą di_dumínicî ; s-a-născ uút
sára; la mă ŝiniș.
Deși un astfel de uz nu este acceptat de norma literară, adverbul decâ t este folosit, în
250 Cf. Valeria Guțu Romalo (coor d.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 587.
121 graiurile studiate, cu sens restrictiv, alături de doar : n-a luuá_dic ĩt níști méri .
Am înregistrat și prezența ele mentelor adverbiale predicative numite „adverbe
epistemice de certitudine”251, care, atunci când nu sunt folosite independent, pot constitui
elemente le regente ale unei subordonate subiective introduse prin conjuncția că: bìnin țălęs ,
desígur , di búnâ sámâ , fărâ d uar șî p uáti, făr_înd Ùoiálâ, firéști , prÙobábi l, puáti, pisémni etc.
3.8. Prepoziția
Prepozițiile alcătuiesc o clasă de cuvinte neflexibile, care marchează relațiile de
subordonare dintre termenul regent și subordonatul acestuia.
Fiind un conector, prepoziția face întotdeauna parte dintr -o structură în care se găsesc
și alți doi termeni lexicali autonomi, implicați într -un raport de dependență.
Prepoziția are un rol important în cadrul raportului cu termenul precedat, deoarece îi
impune acestuia cazul. În ceea ce privește topica prepoziției față de e lementul lexical pe care
îl însoțește, aceasta este fixă, întotdeauna prepoziția precedându -l și nepermițând intercalarea
altor adjuncți în interiorul grupului prepozițional.
3.8.1. Clasificarea prepozițiilor după proveniență
Din punct de vedere al forme i, prepozițiile se grupează în următoarele clase:
A. Prepoziții simple
Am constatat, în graiurile cercetate, particularități fonetice diferite de limba literară în
cazul prepozițiilor : de, care devine di, pe > pi, peste > písti, printre > pĩntre / pĩntri, prin > pîn,
către > cątră : púni-o kiéli di uáii / di cáprî; cum ieráu_pi vrięmuri la culéz_di yíii pąnî-n ánu
nouusúti triizâșîtríi.
B. Prepoziții compuse
Alcătuite din doi sau mai mulți termeni, prepozițiile compuse păstrează trăsăturile
fonetice ale aces tora: di pi, di la , pi lĩŋgî, pĩnî pi la etc.
3.8.2. Aspecte sintactice și semantice
3.8.2.1. Prepoziția a
Prepoziția a apare în diverse contexte, în care:
leagă un verb cu valoare copulativă de un adverb cu funcție de nume predicativ,
indicând asemănare a sau direcția252: nu-i a gíni cu_fáta aiásta;
unește un verb și o parte de vorbire (substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau
adverb) cu funcția sintactică de complement: cîn_m -am apr uokét, niruósia a yin;
călcá a_pruóst;
ajută la formarea unor construcții în genitiv: videám féțili a duoi díntri iei;
leagă prepoziții sau locuțiuni prepoziționale în genitiv de un substantiv, numeral,
pronume sau adjectiv: să luptá c uóntra_a zą ĉi duușmán i; să ridicá împotríva a mă i
mulț.
251 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 599.
252 Cf. Al. Graur (coord.), Gramatica limbii române , ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 334.
122 3.8.2.2. Prepoziția de
În graiurile s tudiate, spre deosebire de limba literară, prepoziția de are, ca urmare a
transformărilor fonetice, forma di. Contextele în care apare această prepoziție sunt însă
comune cu cele din limba literară. În general, ea leagă:
adverbul cu funcție de nume predica tiv de un verb la modurile supin sau infinitiv: îi
gíni di muŝít; îi_ușuor di-a zĩŝi;
substantive, pronume sau numerale de alte substantive, pronume, numerale, adverbe
sau verbe la supin sau la infinitiv: la culéz_di_yíii; uun duóctur di-uocázî ii ;
verbe d e substantive, adjective, pronume, numerale, adverbe sau alte verbe la supin
sau la infinitiv: dácî_uo faŝ di ŝérgî, uo kiéptini; cánura uo tuorŝ di-uurzĩt; nu
muŝęsc di ięr_di-az;
adjective de alte adjective sau de substantive, pronume, numerale, adverbe sau verbe
la supin: iĕrá niégru di năcáz ; îi caŋ_gré u di cáp ;
adverbe de alte adverbe sau de adjective sau verbe la supin. Unele adverbe ajută la
formarea superlativului absolut al adjectivelor: avea uo fátî gr uózav di frum uasî ;
interjecții de substantive , pronume sau numerale: vai ș-amár di z ĩlili nuástrâ.
Alături de pronumele interogativ ĉi / ŝi, prepozițiile de / di și péntru / píntru formează
construcții cauzale253: di ŝi sî nu ŝer i?, píntru ŝ-a ma i făcú_ș -aiásta?
3.8.2.3. Prepoziția după
În graiurile investigate, prepoziția după este întâlnită frecvent în forma dípi: șî dípi ŝi
s-a suocuotít_cî_s-a mu iétu am răst urná_báli ie cu_lĩna așá.
3.8.2.4. Prepoziția la
În limbajul afectiv, prepoziția la aflată în vecinătatea unui substantiv poate căpăta
valoar ea lui mult: ș-îŝépi ięl sî mĩŝi la p iérjî di nu -l puteái uoprí.
Precedată de termenii cam, ca sau după , vreo, prepoziția la exprimă aproximația: iĕra
cam la uo sútî di nęi.
Împreună cu pronumele interogativ ce (ĉi / ŝi), prepoziția la formează o construcț ie cu
sens cauzal, sinonimă cu de ce? sau pentru ce? : la ĉ-ai mai întrebát ?, la ĉ-ai vinit?
Prepoziția la poate însoți diverse substantive în cazurile dativ (daÙ la c Ùopkíi di
mîŋcári , dúŝi pá ii la yíti) sau genitiv: pîąru la fátî , barbátu la ve ŝínâ.
3.8.2.5. Prepoziția pe
În graiurile studiate, prepoziția pe apare mai rar în forma literară și mai degrabă în
formele pă sau pi, mai răspândită fiind ultima: i-a_prís pi bă iéț; l-a kișcát_pi uurs.
Împreună cu prepoziția de / di, formează prepoziția compusă de pe > di pi: lĩna di_pi
uáii uo adúŝim acásî .
253 Semnalate și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași,
2007, p. 211 .
123 3.8.2.6. Prepoziția peste
Forma acestei prepoziții este, în majoritatea cazurilor, písti: stă písti dial; șî_iou m-am
uitátIJu písti ápî; pisti zăbálâ.
În situația repet ării substantivului, prepoziția peste are rol cantitat iv: s-au_aduná_la
sărbăt uári uamín i písti uamín i.
3.8.3. Locuțiuni prepoziționale
Există o mare asemănare între locuțiunile prepoziționale și îmbinările libere de cuvinte
alcătuite din aceleași elemente. Totuși, locuțiunile prepoziționale se disting prin faptul că, din
punct de vedere semantic, substituie prepoziții, iar din perspectivă si ntactică, sunt
neanalizabile254.
În graiurile vorbite în satele de pe valea Putnei vrâncene, locuțiunile prepoziționale
sunt frecvent folosite, fiind alcătuit e din:
prepoziție + substantiv (+ prepoziție): îM_fața , dim_pri ĉína / dim_pri ŝína, fáțî di , la
u_luóc_cu, diŋ_cá uuzî di etc.;
prepoziție + adverb (+ prepoziție): în afárâ di , pă dindărătul , î_juos di etc.;
prepoziție + adjectivul tot: cu tuo_cu ;
adverb + p repoziție: împre uúnâ cu , cît díspri , afárâ di etc.
3.9. Conjuncția
„Conjuncția este o clasă de cuvinte neflexibile prin intermediul cărora se exprimă
relații sintactice de coordo nare sau de subordonare ori rela ții pragmatice, discursive, între
diversele componente aparținând nivelului propozițional, frastic sau transfrastic.”255
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene , în raport cu limba literară,
diferențele sunt la nivel fonetic. Astfel, întâlnim variantele dar / da, fíndcă / fíŋcî, ori / uor, iar
/ iárâ etc.
Din punct de vedere formal, conjuncțiile frecvent utilizate în graiurile studiate se
împart, ca și în limba literară, în:
conjuncții simple, alcătuite dintr -un singur termen: că > cî, de > di, să > sî, și > șî, ori
> uor, însă > ĩsî, fie > híii, nici > niĉ / niŝ etc: uo așăząm îm_báli ii șî_turnąm apî
hártî;
conjuncții compuse: deși, fiindcă > fíŋcî, deoarece > diuariĉí / diuariŝí, încât > îŋcĩt,
ca să > ca sî : îŋgrădíŋ_c u nuięle, ca sî nu_îl mînîŝi vítili.
După semnificația și rolul lor gramatical, conjuncțiile se clasifică în: coordonatoare și
subordonatoare.
254 Cf. Al. Graur (coord.), Gramatica limbii române , ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 322.
255 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 631.
124 3.9.1. Conjuncții coordonatoare
Dintre conjuncțiile coordonatoare, este firesc ca vorbitorii să manifeste preferință
pentru utilizarea conjuncției copulative șî (și): vinę uámini șî n i_da șî nuoi luuám.
Această conjuncție poate dobândi și alte valori, în funcție de contextul în care apare.
Astfel, ea marchează:
un raport adversativ, în condițiile în care între termeni există o opoziție: ia muŝéști
șî_iĕl șádi sau
o relație co nclusivă: sĩntim batrĩn i șî trébu ii sî știm .
În anumite situații, atunci când nu exprimă un raport de coordonare copulativ,
adversativ sau conclusiv, conjuncția și își schimbă clasa gramaticală, devenind adverb:
șî_dác-uo kemá uuM_flăcą u șî jucá .
Conjuncți a copulativă niĉ apare în propoziții negative, împreună cu ambii termeni
între care se stabilește raportul de coordonare: șî nu iĕrá niĉ bătrĩn , niĉ tĩnîr . În cazul în care
corelativul nu este prezent, niĉ devine adverb: nu s-aduná ni ĉ fiéti macár .
Pentru realizarea raportului de coordonare adversativă, atunci când exprimă un raport
de opoziție fără excludere , frecvent întâlnită este conjuncția dar, de cele mai multe ori în
forma sincopată da: a pliécat_da n -a spus úndi s î dúŝi. Aceeași conjuncție poate mar ca, într –
un context diferit, o coordonare conclusivă, fiind sinonimă cu deci și cu așadar . Uneori,
forma conjuncției dar este dárâ: ni uoprím dárâ iiŝ, pi gĩrl â.
Deși este o conjuncție coordonatoare disjunctivă, ori, utilizată în graiurile investigate
în formele or, uori, uor, poate exprima, la rândul ei, un raport adversativ: pliácî, uor spúni la
ŝinevá !
Raportul de coordonare disjunctivă se realizează, în zona investigată, cu ajutorul
conjuncțiilor ori și fie, ultima apărând , de regulă , în forma palataliz ată hiii: scuogimĴu
cu_c uțîtuáia Ùor li-adúŝimĴu acásî, hiii li lăsąm ac uoló.
3.9.2. Conjuncții subordonatoare
Exprimând un raport de subordonare realizat la nivelul frazei, conjuncțiile
subordonatoare leagă subordonatele de regente , introducând propoziț ii subordonate
subiective, predicative, completive directe, completive indirecte, precum și unele tipuri de
subordonate circumstanțiale. Dintre aceste conjuncții, unele au valori multiple sau polivalente .
În graiurile vorbite pe valea Putnei vrâncene se re marcă frecv ența conjuncțiilor
subordonatoare ca să > ca sî , că > cî, dacă > dácî, de > di, să > sî.
Acestea pot introduce o întreagă serie de subordonate:
subiective : îi greu sî trăiím aĉí; îi plăŝá sî_să juáŝi; sî vid é cî_făŝé uámin i;
predicative : ajúnĝi ięl sî_mă b îátî;
completive directe: nu sti ie dácâ terminá v ălăríie;
completive indirecte: ni gîndím s î_mérżim la h uórâ;
circumstanțiale de cauză: iĕrá gíni, cî jucáŋ_cu_fiétili;
circumstanțiale de scop: li_băgąm la c uolîácĴu sî_să cálŝi-nduoiίtii; li-ŋketréști acuólo
ca_s î_să_prínzâ.
Conjuncția de, folosită frecvent cu forma di, are rolul de a introduce subordonate:
125 subiective: s-a_tîmplát di s-a uflá_pútna;
atributive: am_pus fl uόri di ŝéli di cári -i pláŝi lui;
completive directe: uobijnú ia di luuá yítili la uamíni cári ș îădiá ma i susIJu;
circumstanțiale de scop: aM_f uost di-a_văzú_l uócu di la padúri ;
circumstanțiale consecutive: țîpá di s -auuzá di_la n uoi;
circumstanțiale condiționale: nu yíni niĉ di l-ai tăié.
De asemenea , în graiurile investigat e sunt de stul de frecvent întrebuințate conjuncțiile
specializate. Acestea au rolul de a marca anumite tipuri de raporturi sintactice, și anume:
temporale: pĩnâ, cum: Pĩnâ v iédi ięl puúŋctu, aŝéla pl iácî;
modale: precum , parcâ: faŝi precúm_ ii_spúnim n uói;
cauzale: căĉ, diuariŝí, fíŋcâ, întrúcît : púnim ac uólo fîn fí ŋcâ iĕ ma i sĩgur;
de consecință: îŋcĩt, cît: a muŝít atĩ_di múlt , îŋcĩt aga ma i șîădia îŋ_kiŝuári.
Joncțiunea la nivelul frazei se realizează adesea și cu ajutorul altor părți de vorbire cu
rol de conector i. Astfel, pronumele, adjectivele pronominale relative și nehotărâte și adverbele
relative ajută la realizarea diverselor raporturi de subordonare:
atributivă : aléżimĴu liémnu cári crápîă;
subiectivă: sâ ști ie ŝi făŝ em;
circumstanțială de mod: l-a făc ú_la_hiĕráríii cum ięsti iĕl di_frum uós;
circumstanțială de timp: iou_îl_pun î_șteánĴu tuámna cîn u apr uápi sî_ni_lăsăm
cu_uóili.
3.9.3. Locuțiuni conjuncționale
Specifică graiurilor, în general, este preferința pentru locuțiuni și unități frazeologice,
care a u o putere de expresie mai mare, redând cu o mai mare acuratețe ideea ce se vrea
exprimată.
Dintre locuțiunile conjuncționale, atât coordonatoare, cât și subordonatoare, cele mai
frecvent întâlnite în graiurile investigate sunt: ĉi și / șî, cît și / șî, cum și / șî, dar și / șî,
precúm și / șî, și / șî cu , númai cî , prin urmári , cuŋ că / cî, precúm și / șî, núma i că / cî, píntru
ca sî , dim_prí ŝínâ cî , dípi ŝi, di ĉi / ŝi, núma ŝi, pĩnâ sî , pĩnâ cînd , în timp ĉi / ŝi, cĩtâ vr iémi,
cît timp , dúpă cum , atĩt cît, pi cît , cu cît , fąrâ sî , fąrâ ca sî , ca șî cum , ca șî cînd , așa cum , pi
măsúrâ ŝi, diŋ_cá uuzî cî , píntru cî , di vr iémi ĉi, uodátî ĉi, îŋ_caz cî , îŋcĩt sî, cu tuáti cî , măcár
cî, măcár sî , măcár di , kar dacâ , kar sî, niĉi / niŝ dácî , niĉi / niŝ sî, în luóc sî , dúpâ ŝi cî, pi
lĩŋgî cî , în afárâ cî , plus cî etc., generând construcții de tipul: dípi ŝi l-a_jănțuiít ăl púnim la
stuόrs; ș-o frămĩnț iezác t_ca_p i_pĩni pĩnâ_cîn_sî_ li kéști.
3.10. Interjecția
„Interjecția este o clasă eterogenă reunind cuvinte n eflexibile cu intonație exclamativă,
mai rar interogativă, a căror semnificație este neconceptualizată și depinde într -o măsură mai
mică sau mai mare de intonație și de context.”256
256 Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 657.
126 Valorile comunicative ale interjecției sunt diverse: emotivă, prezentativă, injonctivă,
sugestivă etc., iar formele sale variază în funcție de capacitatea de perceper e și de modul de a
reda sunetele de către fiecare individ în parte.
Folosirea interjecțiilor se face în mod spontan, de fiecare vorbitor, însă ele nu
reprezintă întot deauna creații de moment, conforme cu starea ce le -a generat, cele mai multe
făcând parte dintr -un inventar deja existent și având diferite variante. Există însă și forme
spontane, determinate de context.
3.10.1. Clasificarea interjecțiilor
Din punct de vedere al structurii și al originii257, interjecțiile sunt:
primare (simple): ah, auoleu, uof, vai, brie, puoc, bravo , halal , adiio etc.;
secundare (compuse): ĉuóc-buóc, huodoruóŋc-truóŋc, truósc-pliósc, tráŋca-fleáŋca,
túra-vúra etc.;
formate prin conversiu ne din alte părți de vorbire sau din grupuri de cuvinte.
Unele cuvint e au devenit interjecții prin pierderea valorii lexicale inițiale. Ele și -au
schimbat rolul gramatical, fiind întrebuințate doar cu valoare afectivă, fără legătură cu restul
enunțului: cuM_fuócu n -ai știuut!?, duámni! , duámni feréști! , pacátili ńéli! , pacát! , Puóftim! , Ca
sî viez!
Din punct de vedere al semnificației , interjecțiile se împart în :
interjecții cu valoare emotivă, exprimând diferite sentimente sau senzații, cum ar fi
durerea, oboseala, bucuria, nemulțumirea, frigul etc . Orice reacție afectivă poate fi
redată cu ajutorul interjecțiilor. Cele mai multe interjecții cu valoare emotivă sunt
polisemantice, sensul lor fiind evident doar în context : văléu, auoléu, uuh, tii, háit,
déh, bîrr, ahá, a, ah, aș, bravo , iehe, halal , hm, uoho, uof, puoftim , uura, vai, zău etc.;
interjecții de adresare sau exprimând un act de voință, apropiate de imperativul verbal.
Este cazul interjecțiilor ce redau îndemnuri sau ordine, adesea adresate animale lor,
pentru chemarea, îndemnarea, alungarea sau oprirea acestora : ĉa, cĩț, ĉúș, dii, hăis,
huo, húidio, márș , nia, șio, țá, uși, zĩt, ajutuór, ahó, aló, bre, cúțu -cúțu, háidi, hąis,
iátî, măi, pîst etc.;
interjecții imitative (sau: onomatopee ), care reprod uc sunete ale unor acte fiziologice
omenești, sunete produse de animale sau sunete din natură. Categoria aceasta este
bogată și neomogenă, fiind determinată de starea de moment , de percepția și de
capacitatea de imitare a celui care redă sunetul respectiv: buf, gruoh, ham u-hamu, hîr,
pîș-pîș, pliósc, sfuor, teliáp, truosc, țîr, bîz, buoc, bîldîb ĩc, buf, ĉirip, cuotcuodác ,
cucurígu , guogĩlț, ham , haț, mîrr , piu, pleosc, truosc, zdúp , zvîr etc.
Interjecțiile pot constitui cuvinte -bază de la care, prin derivar e, se pot forma alte părț i
de vorbire – cel mai frecvent verbe, care se formează, cu ajutorul sufixelor, de la onomatopee:
a behă ií, a kițăií, a clăNțăní , a fîlfî ií, a gîfî ií, a ńÙorlăií, a sfÙorăií etc.
Interjecțiile pot trece, prin conversiune, și în cla sa substantivului: un_hÙop, baÙbáÙ.
Am constatat, studiind graiurile vorbite în satele de pe valea superioară a Putnei din
Vrancea, folosirea frecventă, ca pe aproape întreg teritoriul dacoromân258, a interjecțiilor de
257 Cf. http://limba -romana.uc oz.ro/index/interjectia/0 -263.
258 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
185.
127 adresare de genul: bă, băi, mă, măi, fă, făi. În principiu, aceste interjecții au rolul de a întări
chemarea exprimată cu ajutorul cazului vocativ: măi bărbáti !, însă ele pot apărea și singure,
fără a se afla în apropierea vreunui substantiv, situație în care preiau rolul vocativului: mă!
Gradu l de politețe diferă de la o interjecție la alta. Astfel, interjecția măi indică un
grad mai mare de politețe, iar mă, un grad mai mic. Interjecțiile făi și fă sunt folosite în mod
frecvent ca formule de adresare față de o femeie, în general cunoscută. Un anumit grad de
politețe față de o persoană mai în vârstă îl exprimă interjecția bre: și i-am zîs: ha i, bre, tatáii!
Uneori, interjecția se apropie de imperativul verbal, primind desinențe și formând o
paradigmă proprie. Este cazul interjecțiilor de tipul iácî, háidi sau úiti, care, datorită funcției
de adresare și a capacității de a înlocui verbe, primesc valori predicative, cunoscând formele:
ia, ióti, iéti, iatî, uiti, háidi 259. Dacă în graiurile de sud realizările formale ale acestor
interjecții sunt ioti, ieti, comparativ cu forma literară uite, în graiurile de nord, datorită
închiderii vocalelor finale, se folosesc formele ióti, iéti.
O interjecție întâlnită frecvent în zona noastră de cercetare este iáca, având variantele
iácî, iácâtă , iácâtî , iácîtî, interjecție specifică subdialectului moldovean260.
259 Semnalate și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc,
Craiov a, 1984, p. 185.
260 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
228.
128
129
4. Trăs ături sintactice ale graiurilor
din valea superioară a Putnei
MOTTO:
„Când construiesc o propoziție e ca și cân d aș lua pe cineva de mână și l-aș
duce de pe stradă într -o locuință. Verbul – elementul esențial al frazei – e adăpostul
pe care i -l dau. Pentru ca să se simtă bine, trebuie să -i mobilez casa. Cine? Pe cine?
și Cui? sunt patul, masa și scaunul, fără de ca re o locuire nu se prea poate
imagina .”
(Sextil Pușcariu, Limba română , vol. II,
Rostirea , Editura Academiei Române,
București, 1994 )
În cele mai multe cazuri, particularitățile sinta ctice înregistrate la nivelul graiurilor din
valea superioară a Putnei d in Vrancea nu difer ă de cele ale limbii literare. De altfel, î n opinia
dialectologilor, „zonele cu care limba literară are mai multe tangențe sunt reprezentate de
regiunile graiurilor moldovean, munt enesc și oltenesc ”261.
4.1. Raportul de coordonare
4.1.1. Coordonarea în frază
A. Coordonarea copulativă
În graiurile cercetate, raportul de coordonare copulativă se realizează fie prin
juxtapunere, fie cu ajutorul conectorilor specifici: conjuncția și și locuțiunile conjuncționale
cât și , cum și , precum și . Am remarcat folosirea excesivă a conjuncției și pentru exprimarea
coordonării copulative, aceasta având rolul realizării continuității subiectului, mai ales într -o
comunicare narativă: șî l-a lasá _pi uom șî_di-ecuólia_a auuzĩ_níșt i vieŝíni șî_s-a_dus ș î_l-a
luuá_șî l -a dus la_sp itál.
De multe ori, conjuncția apare la începutul unui enunț, introducând o replică: Șî iou ĉi
fac acúma cu fáta ?
În anumite cazuri, această conjuncție copulativă poate exprima subordonarea unei
propoziții circumstanțiale de scop, ca în formulările: mérĝi șî-l întreábî sau dú-ti șî ti-mbrácî .
Tot cu rol de conector subordonator poate apărea conjuncția șî atunci când introduce o
propoziție consecutivă: uo batút_din kiŝuór șî s-uo spăr iét bă iétu.
*
B. Coordonarea disjunctivă
Acest tip de c oordonare se poate realiza, în graiurile din valea superioară a Putnei
vrâncene, atât cu ajutorul conectorilor specifici ( yii uori pléŝ?), cât și prin simpla juxtapunere:
261 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
229.
130 ba mér ĝi, ba nu mérĝi ; cît sî_strícî , cît măn ĩŋcî pąsă rili.
Uneori, conectorii disjun ctivi sau, uori, hiii pot avea sens copulativ: trébu ii sî știii mą-
sa uori tat-su.
*
C. Coordonarea adversativă
Exprimarea relației de opoziție se face cu ajutorul conjuncțiilor sau al locuțiunilor
conjuncționale adversative: da, núma , núma cî , fără núma262: îi bun, núma cî -i_scúmp ; i-a
zîs, núma nu m -a ascultá tIJu.
Uneori, acești conectori sunt folosiți pleonastic: iou créz, dar îsî ĉi zĩĉí lúm ea?
*
D. Coordonarea concluzivă
Având valoare de urmare factuală, concluzie sau deducție263, realizarea acestui tip de
raport se face adesea, ca și în limba literară, cu ajutorul conjuncției deci.
De multe ori am înregistrat prezența acestei conjuncții la începutul unui enunț, mai
ales dacă acesta reprez enta un răspuns la o întrebare. Astfel, răspunsul primit la întrebarea
„Ați fost vreodată la oraș?” a fost: deĉ, sî vă spú i: aM_f uóst uodátî, dimúl_ la fuocșá ni.
4.1.2. Coordonarea în propoziție
A. Coordonarea copulativă
Ca și în limba literară, raportul de coordonare copulativă între părțile de propoziție
având același ran g se realizează, de regulă, cu ajutorul unor conectori, dintre care cei mai
frecvent utilizați sunt și și cu, folosiți separat sau împreună: nírili șî niriása mérżi la biséricî
sî_să cunúni ; fáta cu bă iétu ierá duș la padúri ; șî máma șî cu táta a vinít cu ňíști bucąț_di
liémni pútridi.
*
B. Coordonarea disjunctivă
Pentru realizarea coordon ării disjunctiv e, conectorul cel mai frecvent utilizat este
conjuncția uori / uor, în timp ce sau apare mai ales în limbajul tinerilor: uori mă-sa, uor hiii-
sa, tuot uuná-s.
Conjuncția disjunctivă fie este întâlnită în forma palatalizată hiii: híii albî, híui niágrî,
spúni!
*
C. Coordonarea adversativă
Pentru exprimarea acestui tip de raport se folosește cu predilecție conjuncția dar > da:
iou biau púțîn_da bún .
Cu același rol este folosită și structura afară de > afárâ di : au viní_toț, afár î di- uúnu.
*
D. Coordonarea concluzivă
Acest gen de raport se stabilește rar, având rolul de a întări o idee exprimată anterior:
îi băiét muŝituor, di famíli ii búnâ, de ĉ bun .
262 Semnalate și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași,
2007, p. 221.
263 Cf. Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. II. Enunțul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 23.
131 4.1.3. Func țiile de subiect și de predicat
Subiectul exprimat nu comportă diferențe față de limba literară, fiind exprimat prin
aceleași părți de vorbire. Subiectul neexprimat, mai ales cel inclus, apare în situația în care
vorbitorul folosește un verb la persoana a II-a, în ideea de generali zare, acțiunea nefiind
atribuită interlocutorului: di vré i sî-ț miárgî gíni, trébi sî ti ruóĝ la dumnéze u.
Lipsa subiectului se constată în construcții în care verbul cu funcție de predicat nu
acceptă prezența subiectului, respec tiv atunci când avem a face cu verbe intranzitive utilizate
impersonal: nu-i mai pásî di ninic; îi păria rău di ięl; ii s-a urĩ_cu gínili.
Predicatul verbal este exprimat prin verbe și locuțiuni verbale la modurile predicative,
prin adverbe și locuțiuni ad verbiale sau prin interjecții. Am notat capacitatea interjecțiilor
predicative de a se combina cu forme conjuncte ale pronumelor personale sau reflexive: ióti-
li!, na-ț cuása!
Ca în majoritatea graiurilor populare, unde expresivitatea limbajului este dată și de
folosirea expresiilor frazeologice, și pe valea superioară a Putnei vrâncene se folosesc, cu rol
de predicat verbal, locuțiuni verbale: năcázu iísta m -a fript la iínimâ; fuĝeá di-i sfîrîiáu
călcĩiili; ni s-a tăiét kiŝuárili; ni s-a făcú_p îąru mă ĉúcî; s-a dat cu cápu di t uóț păréț î etc.
Prezența verbelor de modalitate și de aspect, care constituie categoria verbelor
semiauxiliare, a fost evidențiată și la nivelul altor graiuri dacoromâne264: îi vinia a plĩżi; stătiá
sî_cázî ; s-a pus pi țîpát ; trăĝá sî muárâ.
Din categoria adverbelor și a locuțiunilor adverbiale predicative putem aminti, ca fiind
folosite mai frecvent, formele: sĩgur, puáti, fąrâ duar șî_puáti: sĩgur cî ști iá ŝi trébi s î_fácî .
Realizarea predicatului nominal se face, de regulă , cu ajutoru lui verbului copulativ a fi
însoțit de nume predicative: iárna, n uáptia-i mári; ĉércurili iĕráu di lémn .
Mai puțin folosit este verbul copulativ a deveni , în locul căruia sunt întrebuințate
verbele a se face , a ieși și a ajunge : băiétu nęu să fáŝi ŝuobáŋ_ca táta ; dipi ŝi termín â
șcuála, iésî_ duóctur .
4.2. Raportul de subordonare
4.2.1. Subordonarea în propoziție
4.2.1.1. Complementul direct
Am constatat, în graiurile cercetate, preferința pentru complementul direct cu
prepoziția pe în locul complementulu i indirect în cazul dativ, care apare în limba literară: pi
cuopkíi îi dăruiéș_la cră ŝún cu dúlŝur i.
Complementul direct poate fi anticipat printr -o formă neaccentuată a pronumelui
personal în cazul acuzativ: n-aŋ_găs ĩt-uo pi mătúrâ .
Pronumele personal cu formă neaccentuată, cu funcție de complement direct, apare și
pe lângă interjecții: ióti-l cuólo, lĩŋgîâ p uártî!
264 Vezi, în aces t sens, Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa,
Iași, 2007, p. 222.
132 4.2.1.2. Complementul indirect
Ca în majoritatea graiurilor dacoromâne, realizarea complementului indirect în cazul
dativ se face, și în graiurile de pe valea superioară a Putnei vrâncene, prin mijloace analitice,
apelându -se la prepoziția la: i-a_zĩs la bă iét sî plé ŝi; Șî-l adúĉ_acás î_di-l dai la yíti.
În cazul în care exprimarea acestui complement se face prin mijloace sintetice, ca în
limba literară, articolul hotărât lui antepus substantivelor proprii masculine se întâlnește și pe
lângă substantive proprii feminine: i-a_dat lu săndíca uo sîtă di făiínî; dă di mîŋcári la fiiicári
uom; sî nu spú i la nimín i.
În cazul complementelor indirecte în cazul acuzativ, locul prepoziției despre este luat
de conectorul primar de, cu forma di: a vuórgi_di iĕ meré u.
4.2.1.3. Complementele circumstanțial e
4.2.1.3.1. Complementul circumstanțial de loc
În graiurile analizate, c ircumstanțialul de loc se con struiește, la fel ca în limba literară,
folosind conectorii de > di, în, pe > pi, de la > di la, peste > pisti, lângă > lĩŋgî etc. Mai puțin
utilizate sunt prepozițiile spre și dinspre , în locul acestora fiind preferate prepozițiile la și di
la: viniá di_la pădúri cu b uóii.
Ca și în alte graiuri dacoromâne, acest circumstanțial poate fi exprimat și printr -un
substantiv în cazul dativ, respectiv prin dativul locativ: stái luócului, cuópkili!; tuótu s-a dus
náibi.
Circumstanțialul de loc este însă exprimat, d e cele mai multe ori, prin adverbe sau
locuțiuni adverbiale de loc: acásî , apruápi, dipárt i, iĉi-cuólu, písti t uot, din luoc în l uoc, di jur
împrejúr , uoriúndi, niĉúndi , nicăiíri etc. De asemenea, circumstanțialul de direcție se exprimă
prin adverbe de dir ecție: (î)naiínti, (î)nap uoi, îŋcuáĉi, îŋcuáŝi, încuólu etc: șî merg ĩnd n uoi pi
drum iou iera_mai î_uúrmâ șî iěl ma i_naiínti..
Complementul circumstanțial de loc apare adesea subordonat unei interjecții integrate
sintactic, fie ea propriu -zisă, injonctivă (ióti a iíŝa uuŋ_kiŝuórĴu) sau onomatopeică: s-a
puominí_c u uúrsu puoc! în skinári.
4.2.1.3.2. Complementul circumstanțial de timp
Circumstanțialul de timp se realizează, în cele mai multe cazuri, cu ajutorul adverbelor
și al locuțiunilor adverbiale de ti mp: acúm , acú, amú, di-acúm , de amú , divrémi , tîrzíu, di-
acuólia, di-ecuóle, pi vrémur i, uodátî , precum și al unor grupuri din structura cărora face
parte pronumele demonstrativ care și -a pierdut valoarea inițială, având acum o valoare neutră
și fiind prec edat de prepoziții: (î)nainti di / după / dipi aĉéia / ŝéia: uodátî , în án u nóuusuti
pátruz ășîpátru iou iĕrám la uoi la suoviéja; ș-ápăi di_p-ieŝéie fuméie s-a-mbuolnăyít; Fáŝin
váru cu albást ru di várĴu di-ecuóle cu bidin iáuă.
Complementul circumstanțial de timp se poate exprima și cu ajutorul adverbelor
provenite, prin conversiune, din substantive denumind zilele săptămânii, momentele zilei sau
anotimpurile: înaiínti di-e ni dúŝi la bisăricî sî_huotărą dumínicî ŝíni-i vătáfu.
133 Frecvente sunt complementele circumstanțiale exprimate prin forme verbale
nepersonale, cu precădere prin infinitiv e și supin e, însoțite de prepozițiile înainte de , după ,
până: a viní_dúpă buoteiítu uóiilor.
4.2.1.3.3. Complementul circumstanțial de mod
Complementul circumstanțial d e mod propriu -zis este exprimat prin:
adverbe și locuțiuni adverbiale: pui ápîă s_sî-nherbínti gíni; l-a luuát cu di-a sĩla; ni-a
zîs tuo_di-a hir a pîăr;
substantive: rîdiá în huóhuoti;
numerale: viniá uúnu cĩti uúnu;
verbe și locuțiuni verbale la infinit iv sau la gerunziu: duorniá fąrî_ă băgá di sámî
uúrsu;
interjecții: s-a puominí_huóp! cu uúrsu_skinári.
Complementul circumstanțial de modalitate este redat prin adverbe ce exprimă o
certitudine: sígur , mai mult ca sígur , de búnă seámă / di búnî sámî , parcî: sígur s -a dus
sî_prip uoneáscî_cálu.
Circumstanțialul de mod comparativ se exprimă prin substantive, pronume, numerale
sau adjective: muŝiá cît_trii; s-uo săturá_ca di męri păduréț î.
4.2.1.3.4. Complementul circumstanțial de cauză
Circumstanțialul de c auză se poate exprima prin locuțiunea adverbială cauzală de
aceea > di-aŝéia, care, de cele mai multe ori, anticipează cu sens de întărire un complement
circumstanțial de cauză exprimat printr -un substantiv, pronume, numeral sau adjectiv sau o
circumstanți ală cauzală: di-aŝéia n-ai bani, di putur uós.
Complementul circumstanțial de cauză poate fi introdus și prin prepozițiile pintru și
dintru : pintru aiísta ti-ai năcăj ĩt? sau, ca și în limba literară, prin locuțiunile prepoziționale
specifice cazului genitiv diŋ_cá uuza și dim_pri ŝína: dim_pri ŝína ásta, cĩn_a kicát_żuósu ș-a
rupĴt_șúru skinąri.
Din categoria conectorilor care pot introduce complemente circumstanțiale de cauză
mai face parte și prepoziția compusă de la : s-au ĉertá_di la cuopkíi.
4.2.1.3.5. Com plementul circumstanțial de scop
Circumstanțialul de scop se exprimă adesea prin verbe la modurile nepersonale
infinitiv și supin: mérĝi dúpâ ĉerșĩt , mérĝi la cuosĩt, sî_dúŝi píntru a ŝéri .
Complementul circumstanțial de scop poate fi anticipat cu ajutoru l formelor di-áia,
di-aŝéia: di-aŝéia muŝésc, píntru cuopkíi. Acestea apar inclusiv în propozițiile regente ale
circumstanțialelor de scop: di-aŝéia viniá, ca sî -l vázî .
4.2.1.3.6. Complementul circumstanțial concesiv
Complementul circumstanțial concesiv este introdus prin locuțiunile prepoziționale în
ĉúda , îm_p uofída , cu tuáti: cu tuáti kínur ili, n-a luuá_ńiníc.
134 4.2.1.3.7. Complementul circumstanțial de relație
Complementul circumstanțial de relație este exprimat, în majoritatea cazurilor, prin
substan tive însoțite de prepoziții – cel mai frecvent de în, cu sau la: îi ĉel ma i bún în
cuostrúcțî ia cásîluor; iésti iúti la mîní ii.
În zona cercetată, grupurile prepoziționale care se construiesc cu acuzativul ( apropo
de, cu privire la , legat de etc.) sau cele cu genitivul ( în problema , din punctul de vedere , sub
aspectul etc.) sunt rar întrebuințate pe lângă circumstanțialele de relație, ele apărând uneori în
limbajul îngrijit al tinerilor. O excepție o constituie locuțiunea prepozițională din partea , care
este folosită mai des: dim_párt ea mia, n-ári dicĩt_sî pléŝi und e-o vidiá cu uokii.
O prepoziție folosită pentru realizarea acestui complement, sinonimă cu locuțiunea din
partea , este despre > díspri: díspri míni, fáŝ ŝi vré i.
4.2.1.3.8. Complementul circumst anțial consecutiv
Complementul circumstanțial consecutiv se exprimă, de regulă, printr -un substantiv
însoțit de prepoziția de: su-o spăriét di muárti.
Alteori, pe post de circumstanțial e consecutiv e apar anumite structuri fixe cu sens de
superlativ și asp ect de propoziții subordonate consecutive contrase: s-uo distrá_di ninúni la
núntî ; a fuost uo petré ĉéri_di ma i mári drágu .
4.2.1.3.9. Complementul circumstanțial opozițional
Complementul circumstanțial opozițional este introdus prin locuțiunea pre poziți onală
în luóc di , în luócu: în luóc di fl uóri, ni-a adús trii bălărí i di_pi deál; În_luócu ei, tăŝám.
4.2.1.3.10. Complementul circumstanțial cumulativ
Complementul circumstanțial cumulativ este introdus prin elementel e prepoziționale
î_afárâ di sau pi lĩŋgâ: pi lĩŋgâ frumúsăț î, ári șî dișteptă ŝúni.
4.2.1.3.11. Complementul circumstanțial de excepție
Complementul circumstanțial de excepție folosește elemente prepoziționale comune
cu circumstanțialul cumulativ, sensul fiind de restrângere a predicației: afárâ di ia, n-a țĩnu_la
nímini ; a vuórgi_cu t uoți, mai puțĩŋ_cu míni .
4.2.1.4. Atributul
Conform observațiilor făcute de lingviști pe marginea sintaxei graiurilor
dacoromâne265, la nivelul graiurilor discursul se concentrează în jurul nucleului comunicări i,
așadar al verbului, frecvența atributelor fiind, de aceea, redusă.
265 Vezi, spre exemplu, Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa,
Iași, 2007, p. 223.
135 4.2.1.4.1. Atributul substantival
Atributul substantival prepozițional este preferat atributului genitival, prepozițiile
frecvent folosite fiind de > di, de la > di la, de lângă > di lĩŋgî, cu: díntr-uM_vîr v_di brad; iĕrá
pădúr ea di la părí ņț.
Atributul substantival genitival este realizat atât cu ajutorul mijloacelor analitice,
respectiv cu articolul proclitic lui > lu, cât și cu articol enclitic, fenomen observat și în
construcția t oponimelor. Am întâlnit atribute substantivale genitivale de tipul: fáĉimu puódu
muóríi; batísta d i_la_uuŋ_cuopkíl uo púne la_uo_fát ă sau_la uUm_bă iát.
4.2.1.4.2. Atributul adjectival
Atributul adjectival este exprimat, ca și în limba literară, prin adje ctive, fie ele
propriu -zise sau provenite din alte părți de vorbire: fáŝim diferíti m uodéli, cu fluori frumuasî,
cu buobíțî mărúnti, mărúnt i, mărúnt i; la fiméi tíniri sî cuásî tuot_ășá.
Alături de acestea există atribute exprimate prin adjective pronominal e: n-uo tai di uo
párti t uátî șî víni că ŝúlili ŝélia; ŝícî bătr îĩnu-aŝélă didé tribútĴu la tuurŝ; din sátu l_nóstru . Mai
puțin întâlnite sunt atributele adjectivale exprimate prin adjective pronominale posesive de
persoana a III -a, al căror loc este luat de atributele pronominale. Totuși, aceste adjective
pronominale se păstrează în forme precum: hícâ-sa, híuu-su, nuor-mea.
O frecvență mai mare de cât în limba literară o are, în graiurile studiate de noi,
folosirea gerunziilor adjectivizate pe post de atribut e adjectival e: avé iínima tremur ĩndî;
sînt_múlț uamín i sufér íz.
4.2.1.4.3. Atributul pronominal
Atributul pronominal prepozițional în cazul acuzativ are, ca și cel substantival, o
reprezentare mai bună decât atributul pronominal în genitiv: fáța la a ŝéia; îi vína la álții.
Rămân însă în genitiv atributele exprimate prin pronume personale de persoana a III -a:
iĕrá cu_priiétina lui; nu-i máma e i búnâ .
4.2.1.4.4. Atributul verbal
În graiurile analizate, atributul verbal exprimat prin verb la gerunziu neaco rdat este rar
întrebuințat, gerunziile având tendința de a se adjectiviza, acordându -se cu substantivele
determinate.
Am întâlnit, în schimb, atribute verbale exprimate prin verbe la infinitiv și la supin: îi
vidiam_bucurí ia di-a ave uuŋ_cuopkíl; uobiŝéiu di be tuátî zĩua; n-a zîs uo miŝúnî di-
aduorní_cuopkiii.
În cele mai multe cazuri, atributul exprimat printr -un verb la infinitiv suferă
expansiunea într -o propoziție subordonată atributivă, locul infinitivului fiind luat de
conjunctiv: știiáŋ_cî ári nîărávu sî_múști .
136 4.2.1.4.5. Atributul adverbial
Atributul adverbial apare însoțit de prepoziții: cása d i-acuólo uo an_d i_la părínț ;
vrém ia di-atúŝ nu ni-a permí_s î fáŝim núnta afár â – cu excepția cazului în care stă pe lângă
substantive verbale: nuoi am ap úcat_mărítátu divrémi .
4.2.2. Subordonarea în frază
Subordonare a la nivelul frazei, între propozițiile subordonate și regentele acestora, se
face adesea prin joncțiune, cu ajutorul conectorilor. Raportul de su bordonare are conectori
specifici, diferiți d e cei care exprimă raporturi de coordonare. Principalele elemente folosite
pentru exprimarea raporturilor de subordonare sunt conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale,
cărora li se adaugă diverse pronume și adjective pronominale, precum și o serie de adv erbe
relativ -interogative sau nehotărâte, funcționând, toate, cu rol de conectori.
4.2.2.1. Propoziția subordonată subiectivă
Elementele de relație cel mai des folosite pentru introducerea subordonatei subiective
sunt conjuncțiile că, să, adverbele relat ive unde , cum , când , cât și pronumele relativ cine: la
nuoi nu cont iázî cum iești_îmbrácat IJu.
Realizarea subordonatei subiective se face, în graiurile vorbite pe valea superioară a
Putnei din Vrancea, în primul rând după verbul impersonal a trebui : trébi s î hi fuost mári ápa ;
trébi c -a avú_ ĉevá di făcú_di n -a vinít .
Ca elemente regente ale subiectivelor mai apar și construcțiile impersonale alcătuite
din verbul a fi și diverse adverbe, locuțiuni adverbiale sau verbe la modul supin: îi gíni sî știi
di tuáti; iĕsti fąrâ ruost sî mai zîŝ ŝevá .
O categorie bogată de regenți pentru propozițiile subiective o constituie locuțiunile
verbale impersonale: i-a viní_písti m ĩnî sî_treácî pi_la mín i; i-a viní_la s uocuotiálâ sî –
n_zĩcî_cîtivá .
Subordonata subiectivă apare ș i pe lângă verbe personale: ŝíni sáp î gruápa áltuia cádi
sĩŋgur î_ie; ŝíni s î_scúzî, sî sĩmti yinuóvat.
4.2.2.2. Propoziția subordonată predicativă
În regenta subordonatei predicative apar, cel mai adesea, verbele copulative a fi, a se
face și a părea : nu-i după cum vrem nuoi; nuorócu-i cum țî -l fáŝ; sî_să fác î ŝi-o vré.
După cum s -a constatat și în cazul altor graiuri dacoromâne266, pentru introducerea
propoziției subordonate predicative se folosesc, pe lângă conjuncțiile subordonatoare și
celelalte părți de vorbire cu rol de conectori, locuțiunile conjuncționale ca și cum , ca și când ,
din care adesea lipsește elementul și: iĕrá ca cum ar hi suparát -uo ŝinevá .
266 Vezi, în acest s ens, Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa,
Iași, 2007, p. 228.
137 4.2.2.3. Propoziția subordonată atributivă
Subordonata atributivă are drept elemente introduct ive pronumele relative ce și care,
iar drept regent, un substantiv sau un pronume: aiísta-i năcázu cári m -a luoyit; aiíŝa-i luócu
ĉe-l am di la primár ; sî_fuormiáz-uM_fel d i_lémn e scúrt i-așà cárě sî_numésc plą gii.
În graiurile investigate de noi și nu numa i, pronumele relativ care se folosește fără
prepoziția pe, chiar dacă apare în cazul acuzativ: uómu cári-l vez_î i veŝínu nĕu.
Am constatat, de asemenea, folosirea frecventă a pronumelui relativ invariabil de:
vuorba d i-o zîc acúș, s u-o țîi mínti .
În limba literară, atunci când introduce o propoziție subordonată atributivă, conjuncția
compusă ca să este disociată. În graiul din valea Putnei vrâncene însă, termenii acestei
conjuncții apar nedisociați: am primí_v iéstia cî_sî_mąrg în armátî .
4.2.2.4. Propoziți a subordonată completivă directă
Din categoria conectorilor ce introduc subordonata completivă directă, cu o frecvență
mai mare sunt folosite conjuncțiile că > cî și să > sî: crediá cî nu ma i am ní ĉuo lețcá ii.
Uneori, în locul conjuncției simple să este f olosită conjuncția compusă ca să > ca sî ,
nedisociată: aș vr iá ca sî_nú sî hi-ntîmplá_ni ĉuodátî.
Având drept regent un verb tranzitiv, o locuțiune verbală sau o interjecție predicativă,
completivele directe sunt bine reprezentate în graiul din valea superi oară a Putnei vrâncene:
am a uuzĩ_cî yíni șî_la n uoi î_sat ápa mári ; n-a băgá_di sám î cî_l-a strîgá_ ĉinevá ; na ŝi ni-ai
ŝerút .
Având ca regent un verb din categoria verbelor de informare, completivele relative
interogative apar după verbe precum a întreba , a spune sau a ști : mă-ntrebá úndi s î dúĉi.
Subordonata relativă infinitivală apare frecvent în graiurile investigate, fiind o
construcție specifică limbajului popular și regional: n-ai ŝi fáŝi; nu ári pi ŝíni vid é.
Subordonatele completive directe relative propriu -zise folosesc pe post de conectori
pronumele sau adjective pronominale relative ce > ĉi / ŝi, care > cári , cine > ŝíni, cât:
aM_văzú_ ŝíni-a viní_la ie; nu ști iá nímin i cît a m uŝít; nu ștí ii ŝi vriá.
Alături de acestea, adverbele relative completea ză tabloul elementelor introductive ale
completivei directe: n-a auuzĩt_cînd a pl iecátu.
4.2.2.5. Propoziția subordonată completivă indirectă
Completiva indirectă are ca elemente regente verbe și locuțiuni verbale, adjective,
adverbe sau interjecții: mă tem c î_uoi rămĩni sĩŋgur ; nu și-a dat sáma c -a greșĩt; îi greu di
ŝíni nu m uŝéști ; ie vai di ĉíni șádi aiíŝ.
Ca element introductiv al completivei indirecte, pronumele relativ în cazul dativ este
înlocuit prin forma de acuzativ însoțită de prepoziție: îi dau la ŝíni ŝéri .
Ca elemente introductive ale subordonatei indirecte apar adesea adverbele relative: nu
s-a gîndít únd i-o s-ajúŋgî; mă nir cun_d i-a luuát-uo ĉinevá di nevást î.
Uneori, înaintea pronumelor sau a adverbelor relative apare conjuncția că > cî 267: m-
267 Fenomen semnalat și în: Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
138 aŋ_gîndí_cî sî_mă mut la hii-mia-n iltáliia.
4.2.2.6. Propozițiile subordonate circumstanțiale
4.2.2.6.1. Propoziția subordonată circumstanțială de loc
Printre conectorii cel mai frecvent utilizați pentru a introduce această circumstanțială
se numără adverbele relative, însoțite sau nu de prepoziții: aM_f uost ac uolo_uúndi an_di
cosĩ_fĩnu ; îl adu ŝáu uámini i nuáptia tîrzíu di-úndi îl gîăsau.
Adesea, în regenta circumstanțialei de loc apare adverbul corelativ (de) acolo .
4.2.2.6.2. Propoziția subordonat ă circumstanțială de timp
Subordonata circumstanțială de timp poate fi introdusă prin:
conectorii conjuncționali după ce > dúpă ĉi / dúpî ŝi / dípi ŝi, îndată ce > îndátî ĉi /
îndátî ŝi, de câte ori > di cĩti uori: li_lăsąm s î_sî zvínti dúpă ĉi púnim văps áua;
dúpâ_ ŝi iou a_jănțu ií_cáșu , jánțu iou-l pun î_știanĴu; toámna cînu apruápi sî_ni
lăsąm cu_uóili_la c ĩmpIJu; di cĩti uóri mérżin la pădúri , aléżimĴu liémnu cári crápâ .
conectorii relativi când , oricând : la uóra n uóuâ cîn_stąm j uo_sî sărvim u mása, bátim
iar di_nou cuásîli.
Adverbul când poate fi însoțit de prepoziții , care fixează limitele spațiului temporal ,
rezultând combinațiile de când sau până când . Atunci când sunt sinonime cu când , cu rol de
conectori ai subordonatelor temporale pot apărea și adver bele cât și cum: cît a v uorgít_cu
míni, n-a șî_furát iiníma ; cum ăl pun îŋ_g ăliátî, ăl șî spăl î_ápî răĉi. Adverbul cum poate
apărea și însoțit de prepoziția de: di cum n i-am adúnat , a_ș-îŝepú_sî fáŝim uun m uódel.
În subordonate le temporale conjuncționale apare adverbul și, în timp ce în regent ele
lor apar corelativele de abia , tocmai , nu … bine etc.: di-agá a viní_c -a șî plecá t_rąpid i.
Uneori, elementul de predicație al temporalei poate să lipsea scă, în acest caz ea putând
fi identificată exclusiv datori tă conectorului: șî cîn u pî_niljuócu gĩrlii, s-a spar t_bárca .
În cazul temporalei introduse prin locuțiunea conjuncțională înainte ca să, conjuncția
compusă din componența locuțiunii nu este disociată, ca în limba literară: îl adú ĉ-acás î naiínti
ca sî_s-usúŝi iĕl.
4.2.2.6.3. Propoziția subordonată circumstanțială de mod
Conectorii circumstanțialei de mod sunt cum, după cum , ca și cum : vuorgéști tári, ca
șî cum ar hi surd; sî_fáŝ cum ț i-a spús .
4.2.2.6.4. Propoziția subordonată circumstanțială cantitativă
Realizarea la nivelul frazei a circum stanțialului cantitativ se face:
fie cu ajutorul conectorilor relativi cât și oricât : muŝéști șî iĕl cît puáti,
fie cu conjuncția până > pĩnâ: a prąșî_p î_la uobzą ĉ di an i.
Alfa, Iași, 2007, p. 228.
139 4.2.2.6.5. Propoziția subordonată circumstanț ială de cauză
Principalul mijloc de realizare a raportului de subordonare dintre cauzală și regenta ei
este joncțiunea prin conectorii conjuncționali fiindcă , pentru că , de ce , din cauză că ,
deoarece : a zm uŝí_cîli diŋ_cá uuzî cî uo-ŝepút iěl a răc îní acuólu; ni-an_dus cu ie îM_vál i
fiíŋcî iĕrá fuárti uobos ĩt.
Am constatat, în graiurile studiate, schimbarea sensului și a valorii adverbelor relative
unde , când și cum, atunci când introduc o circumstanțială cauzală: cum s -a grăbí_s î yiii acás î,
aŋ_crezú t_cî n-a reuușĩt.
În situația în care regenta exprimă o interogație retorică, subordonata circumstanțială
de cauză este introdusă prin conjuncția subordonatoare dacă : dácî nu vr e sî_pléŝi, ŝ-uo sî_să
fácî iĕl?
Gramatica limbii române contemporane admite268 existenț a unor tipuri de cauzale
relative introduse prin structuri de tipul de ce , pentru ce : nu mă siŋkisąsc_di ŝi créz tu; nu
sî_mai satúr â di ĉi să discútî .
4.2.2.6.6. Propoziția subordonată circumstanțială de scop
Frecvent, subordonata circumstanțială de sco p se leagă de regenta ei prin joncțiune,
conjuncțiile specifice fiind ca să sau să: îi púni_uulúcu di_lemn sc uogítu ca sî_béii yítili ápî;
lăsąm uo buórtî sî_sî scúrgî ápa.
Uneori, conjuncția compusă ca să este precedată de prepoziția pentru , rezultând o
exprimare pleonastică: a plecát divrémi pentru ca s î_ajúŋgî la tímp .
În valea superioară a Putnei din Vrancea, conjuncția de apare adeseori pe post de
element introductiv al subordonatei finale: î_uurmî cu-o stăm ĩnâ, a f uos_la t ĩrg de-a
cumpărá_d i-áli gúri i; șî l-adúĉ_acás î di-l dai la yíti.
4.2.2.6.7. Propoziția subordonată circumstanțială condițională
Principalul conector al condiționalei rămâne conjuncția dacă , la care se adaugă de:
dácî aș hi avút_cuondíți i, aș hi ajús ĉevá îM_v iáțî; di-ar ma i hi fuóst în yáțî, múlti n-ar hi
spús máma ; dác-ai timp_sî-l cári, atúŝ îl cár i.
Atunci când este sinonim cu dacă , adverbul când poate introduce o circumstanțială
condițională independentă de tip afectiv: cînd ar ști c uopkílu ĉ-a făcú_píntru iĕl!
Conjunctivul preze nt este folosit pentru realizarea unei condiționale posibile sau a
uneia ireale: aș hi plecá_sî hi fuost ma i tĩnîru; sî hi avút ban i, aș hi aĝús dipárti .
4.2.2.6.8. Propoziția subordonată circumstanțială concesivă
În graiurile vorbite pe valea superioară a Putnei vrâncene, subordonata concesivă se
leagă de regentă prin locuțiunile conjuncționale chiar dacă , măcar că , măcar să , chit că :
268 Cf. Valeria Guț u Romalo (coord.), Gramatica limbii române , vol. II. Enunțul , Editura Academiei Române,
București, 2005, p. 529.
140 măcár cî -l dau la cĩni, tuot nu -l vîz pi di ĝába ; kit cî n -aviá cuópkii, nu dăd eá niníc la nímin i.
Atunci când au sensul l ui deși, conectorii că și de pot introduce subordonate
concesive: cĩnili, cî-i animál ș î nu p uáti sta nimîŋcá_t uátî zĩua; uómu, di -i buónlav, t uot_îi
pláŝi sî ĝuáĉi.
Destul de răspândite în zona cercetată sunt subordonatele concesive care apar în
contexte cu nuanță antitetică: píntru fáta mia fac uóriŝi, di-úndi am , di uúndi n -am îi cúmpăr
ĉi-i trébu ii.
În contexte conținând structuri frazeologice, specifice limbajului popular și regional,
concesiva este juxtapusă regentei: híii ŝ-uo hi, iou nu mă las di suoțĩia me; zĩcî_lúm ea ŝ-uo
zĩŝi, pi_nuoi nu ni_pluáii.
4.2.2.6.9. Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă
Principalii conectori ai subordonatei circumstanțiale consecutive sunt conjuncțiile că
și de, având sensul lui deși: l-a kiișcát_pi uurs di-a fuẑítu șî l-a lasá t_pi uom; uúnu trá ĝi așá
di tári buháiu cî s-auúdi písti t uot.
Conjuncția subordonatoare să introduce o consecutivă al cărei verb este la modul
conjunctiv: iĕrá atĩ_di frum uásî s-uo pui la iicuánâ.
Am remarc at, în propozițiile regente pentru consecutive , prezența corelativelor:
munĉéști prea mult s î_nu ră uușáscî .
4.2.2.6.10. Propoziția subordonată circumstanțială cumulativă
În graiurile cercetate apar, c a elemente subordonatoare ale propoziției cumulative ,
locuțiunile conjuncționale după ce / dípi ĉi / dípi ŝi, pe lĩŋgă că / pi lĩŋgî cî , afáră că / afárî cî ,
plus că / plus cî , lásă că / lásî cî , necum să / nicúm sî , rezultând formulări de tipul: dípi ŝi cî-i
sărácî , mai iésti șî mĩndrâ ; afár_c î i-an_da_bán i, n-a ŝerú_ș î di mî ŋcári .
141
5. Lexicologia graiurilor din valea superioară a Putnei
5.1. Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului
Formarea de cuvinte noi prin mijloacele de îmbogățire a vocabularului reprezintă un
fenomen ce se menține constant de -a lungul evoluției unei limbi.
Ca mijloace interne de formare a cuvintelor , în limba română sunt cunoscute derivarea
(cu prefixe , sufixe, prefixoide și sufixoide), compunerea și conversiunea (sau: schimbarea
clasei sau a valorii gramaticale ).
5.1.1. Deriv area
Ca mijloc de îmbogățire a vocabularului, derivarea constituie , în limba română, un
procedeu destul de productiv , care prezintă interes sub aspect atât calitativ, cât și cantitativ .
Din punct de vedere al productivității , pe primul loc se situează sufixarea.
Comparativ cu limba literară, în cadrul graiurilor se observă o anumită instabilitate a
afixelor269, vorbitorii tinzând să le suprime.
5.1.1. 1. Derivarea cu prefixe
În urma cercetării materialului adunat pe parcursul anchetelor dialectale efectuate în
satele de pe valea superioară a Putnei din Vrancea, am constatat atât preferința vorbitorilor din
zonă pentru anumite prefixe, cât și tendința acestora de a folosi formele prefixate ale verbelor,
ale substantivelor sau ale adjectivelor, formele fără pr efixe apărând doar în puține cazuri: s-a
ruoșĩt tuátî cĩnd_m-a văzút ; să buolnăyéști pĩntri stră iíni.
Cele mai productive prefixe sunt:
des-, dez-, cu fonetismele dis-, diz-. Acest prefix derivă, în primul rând, verbe cu
valoare negativă sau privativă de l a alte verbe: dezgătí / dizgătí < gătí, desc uáse /
discuásî < cuásî, dezlipí / dizlikí < likí, desfáce / disfá ĉi / disfá ŝi < fáŝi / fáĉi / faŝ: șî
cĩnu_ț tréb ui_s_ti-ecuóperi cu_ie uo discuóș;
în-, îm-. Acest prefix cu valoare delocutivă derivă verbe de la alte verbe sau de la
substantive, adjective de la substantive etc.: îMvăléști < văl, îneved iéști < năvădí ,
înțăsút < țesút , îŋcraŋgát < creangă / cráŋgî, îmbucá , îŋcuolțí, înțelení , îlemní ,
înhăitá, îherbîntá , înnumărá , înnumíti , a să-ŋcuolăŝí, a îșîrá, a împăturí , a împădurí :
púni plán u aŝęla la ŝerż_ș -ai înțăsút -uo. dipi_ŝěi înțăsút -uo uo_duŝ_la drĩstlâ.
ne-, ni-. Acest prefix negativ, deosebit de productiv în toate subdialectele limbii
269 Cf. Luminița Botoșineanu, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura Alfa, Iași, 2007, p. 238.
142 române, contribuie la îmbogățirea tuturor părților de vorbire: nikeptănát , nivazút ,
niiegál, nibagári di sámî , niaténțî ii, nebuolnáv . La unii vorbitori am constatat prezența
acestui prefix înaintea pronumelui negativ nimic , atunci când acesta este precedat de
un derivat cu același prefix270: a viní_ni kemát î, neniníca. Uneori , prefixul are sens
privativ: nisuómn, nilíniști . Atunci când se află în variație liberă cu in-, vorbitorii aleg
varianta ne-, spunând niiegál și nu inegal , nideŝís și nu indecis etc.;
pre-. Acest prefix exprimă ideile de:
o repetiție sau intensificare: prefiérgi, prelín ĝi, prelárg ;
o anterioritate: să prifrăm ĩntî c uóca di sára iar a d uou_za să frăm ĩntî d i_nóu;
răs-, răz-. Acest prefix este productiv atât în limba literară, cât și în graiuri: să
răzgĩndi, răzbáti , răsp uopí, răsturná , răscru ŝí, răsc uópt, a să ră zbuná ;
stră-. Acest prefix vechi formează în graiuri cuvinte comune cu limba literară:
străm uóș, strămutá , străbún etc.
5.1.1.2. Derivarea cu sufixe
5.1.1.2.1. Sufixe diminutivale
Din categoria sufixelor diminutivale putem aminti ca fiind folosite cu o f recvență mai
mare următoarele sufixe, comune graiurilor și limbii literare:
-áș: cuopkiláș, fluturáș , scăuunáș , struguráș ;
-él: strugurél , berbe ŝél, cuolăŝél, scăuunél;
-ícă / -ícî: frumușícă / frumuș ĩcî, sîŋgurícî , subțîrícî , mătălícî , puțîntícî , nieriĉícî;
-iĉél / -iŝel, -icea / -iŝa: vîntiĉél, mări ŝél, mări ŝá;
-iŝícî: buniŝícî, fluoriŝícî;
-ioară / -iuárâ: căsĉuárâ, suriuárâ;
-ior: pantof iór / panto hór, gălbi ióri;
-ișuor: binișuór / ginișuór, puomiș uór : a_îhipt níști p uomíș uori îŋ_grădínâ ;
-iță / -ițî: grădinițî , fetíțî , puoieníțî, ruokițî;
-úc, -úcă / -úcî: lănțúc , sătúc , mîzúc, puiúc, măriúcî;
-uică / -uicî: ferestrú icî;
-uléț: cuoșuléț , tuortuléț , puoduléț , brăduléț ;
-úș, -úșă / -úșî: vițelúș / yițelúș , curelúșî ;
-úț: drăgúț , gărdúț , puiúț, slăbúț , brădúț;
-úță / -úțî: saltelúțî , canapelúțî , grădinúțî , muscúțî , uolecúțî , aŋcúțî .
Când rolul cuvântului derivat cu sufix diminutival este altul decât de a denumi un
obiect mai mic, diminutivul nu mai prezintă valoare conotativă suplimentară. De exemplu,
cuvâ ntul grâușor denumește „o plantă erbacee cu tulpina scurtă, neramificată, având frunze
de forma inimii, cărnoase și comestibile; untișor” și nu un grâu mai mic , trandafiraș este și o
specie de trandafir, nu doar un trandafir mic etc.
5.1.1.2.2. Sufixe aug mentative
Derivatele cu sufixe augmentative sunt folosite fie în scopul de a sugera dimensiuni
270 Fenomen semnalat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 186.
143 mai mari ale obiectelor, fie pentru a exprima atitudinea depreciativă a vorbitorului.
În graiurile studiate, cele mai întâlnite sufixe augmentative sunt:
-an: băietán, grăsán ;
-andru : cățelándru , băiețándru ;
-ălău: pruostălą u, tuontălą u, fătălą u;
-oaie: lăduáiĕ, greuáiĕ;
-oi: pietruói / ketruói, lăduói, vrăbi uói / vrăgiuói.
5.1.1.2.3. Sufixe moționale
Formarea substantivelor feminine de la substantive masculine se realizează, în
graiurile investigate, cu ajutorul unei serii de sufixe care se regăsesc și în limba literară:
-ă: priiétin > priiétinâ ;
-că: muocán > muocáŋcî, munt eán > munt iáŋcî, tulni ĉán / tulniŝán > tulniĉáŋcî /
tulniŝáŋcâ , vrînĉán / vrînŝán > vrînĉáŋcî / vrîŝáŋcî ;
-easă: croiituór > croiituoriásî, préuut > preuutiásî, míre / níri > miriásî / niriásî;
-oaie: lup > lupuáie;
-oaică : lup > lupuoáicî, leu > leuáicî.
Cu o frecvență mai redusă am înregistr at sufixe le moționale care formează substantive
masculine de la substantive feminine. Dintre acestea amintim:
-oi: ráță > rățuói;
-an: cúrcî > curcán .
5.1.1.2.4. Alte sufixe
Relativ frecvent am întâlnit derivate cu următoarele sufixe lexicale:
-ac, slab reprezentat: guonác ;
-aci, care formează substanti ve nume de agent: guonaĉ (gonaci ) sau adjective: ducá ĉ,
stîŋgáĉu;
-an, care formează augmentative, nume proprii sau nume de locuitori: vrînĉán / vrîŝán,
negrileșt ián, ruoșcuován ;
-anță, care formează substantive ce denumesc noțiuni abstracte: siguránțî , cutezánțî ;
-ar, unul dintre cele mai productive sufixe, care ajută la formarea numelor de agent, de
obiecte , de instrumente, de plante sau de ființe271: brutár , lăuutár, fierár / herár,
puoștár , lemnár , uurdár , blidár , ciubucár , văcár , pădurár , ĉiriadár. În un ele cazuri,
cuvintele derivate cu acest sufix pot avea valori depreciative: mămăligár , uopincár ;
-aș, care formează nume de agent, forme diminutive sau cuvinte cu sens depreciativ :
nuntáș , cuosáș , ștergăráș , struguráș , armáș ;
-at: bubát – „vărsat”, cuvânt atestat în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat,
Transilvania și Moldova272;
-ărie > ăríii, care formează substantive colective: nucărí ii, văcărí ii, ierbărií ii, lăptărí ii ;
-bil, sufix nou, pătruns în graiuri prin intermediul limbii literare: luocuiíbil, credí bil;
271 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
188.
272 Cf. Ibidem .
144 -eală > iálâ, care formează substantive ce denumesc noțiuni abstracte: răĉálâ / răŝálâ,
greșálâ ;
-eață > iáțî : albiáțî / albáțî / algáțî, măgăr iáțî, struŋgăriáțî;
-er: uoiér, cuoșér;
-eș: ĉimp uoiéș;
-ește > ąști, care formează adesea derivate adverbi ale: frățąști , huoțąști ;
-et, care formează substantive colective: brădét , făĝét, făżét , nuŝét, dintre care unele
devin toponime;
-giu, sufix mai puțin productiv, care formează substantive nume de agent: ĝamĝí u,
barca ĝíu sau substantive cu conotație deprec iativă : mahala ĝíu – mahala ĝuáicî ;
-ime, care formează substantive colective: turĉíme , tulni ŝími sau substantive denumind
noțiuni abstracte: grăsĩmi, cruz ĩmi ;
-iu, care derivă adjective: arăníu, ĉireșĩ u ;
-os, -oasă > -uos, -uásî, care derivă adjective de la substantive: buruienuós, tămî iós,
zămuós, grujuós;
-uș, -ușă > -ușî: bătăuúș, țăŋcúșî .
5.1.1.3. Derivarea regresivă
Am notat, în anchetele efectuate:
substantive derivate regresiv de la verbe: prituóc, prito ĉálâ < a prit uoĉí, gréș < a greșí ,
rĩvnă < a rîvní , váiet < a văitá;
substantive masculine derivate regresiv de la feminine: mîț < mĩțî, pisíc < pisícî ;
verbe derivate regresiv de la adjective: deuosebí < deuosebít / uosebít , a nesoc uotí <
nesuocuotít.
5.1.1.4. Derivarea frazeologică
Deosebit de productivă la nivelul graiurilor de pe valea superioară a Putnei vrâncene
este crearea , prin derivare , a locuțiunilor. Cele mai multe construcții frazeologice astfel create
aparțin clasei substantivului, fiind derivate din locuțiuni verbale : băgári (nibăgá ri) di sámâ <
a băga di samî .
Am notat și câteva locuțiuni adjectiva le, derivate tot din locuțiunile verbale: scuós
di_híri < a scoate din fire , trecú_prin ĉur șî prin dîrm uón < a trece prin ciur și prin dârmon ,
rămás lípcî di ŝinevá < a rămâne lipcă .
5.1.2. Compunerea
Compunerea reprezintă procedeul de formare a unor cuvinte noi , fie din mai multe
cuvinte care exist ă sau nu independent în limbă , fie prin abreviere.
Termenii care se asociază pentru a crea cuvinte noi pot aparține acelorași clase
morfologi ce sau unor clase diferite.
Astfel , se creează cuvinte noi pr in unirea următoarelor părți de vorbire:
substantiv + substantiv în genitiv: ruokíța rînduní ĉii (volbură ), uóku_bó uului
(margaretă ), lăptúca -gĩștii (susai ), lăptúcu uóii (brustan ), fluárea-suárilui, ĉubuoțĩca-
145 cucúlu , váca duómnulu i, dumínica fluoríiilor, Puódu năruj ĩi (toponim ), Puódu Ș kópulu
(toponim ), lémnu _cĩnelu i (arbust );
substantiv + adjectiv: argínt -yiu (mercur ), gúrâ-spártî (persoană care vorbește prea
mult), cuáti-guáli (sărac ), kátrâ-vĩnîtâ (sulfat de cupru ), lémn -cîinésc (arbust );
numeral cardinal + substantiv + adjectiv: tríi-fraț_pătáț i;
prepoziție (+ prepoziție ) + substantiv: fărâdilégi , deuóki, dimî ŋcári , dimpărț ĩt
(pomană );
prepoziția după + substantiv: dúp_am iázî, di-anázî, după_má sî;
adjectiv + substantiv: búnî-credínțî , bunîvo iínțî;
interjecție + interjecție: huodoruóŋc-truóŋc.
Prin compunere se pot crea cuvinte aparținând următoarelor clase morfosintactice:
substantive: máți-frípti, dumínica fluoríiilor, vínerea Sácî , sîntilíii (Sf. Ilie ), sîntămărí ii
(Sf. Maria ), gúra-léuului, buou-di-báltî (broscoi ), vuórbî-lúŋgî (persoană care vorbește
prea mult), sîżili-vuoinícul u (plantă ), térka-bérka (om fără căpătâi ), ŝel-di-Sús
(Dumnezeu );
adjective: vérdi br uotăŝél, ruóșu s îżeríu, cumsăcá di, gálbin rużinít , gálben alăm ĩi;
adverbe: puóimîni , ástî-iárnî, ástî-nuápti, bunînțălés ;
interjecții: héi-rúp, tráŋca-fleáŋca.
Compuner ea joacă un rol import ant și în toponimie, multe toponime fiind compuse :
Puódu Ș kópulu , Puódu năruj ĩi, Vetréșt i-Herăstr ąu, Tuojáni_di_J uos, Tuojáni_di_Sús etc.
5.1.3. Conversiunea
În graiurile studiate de noi, f uncționarea diferitelor părți de vorbire cu alte valori
morfologice decât cele de bază nu diferă substanțial de limba literară.
Cel mai întâlnit procedeu de conve rsiune îl reprezintă articularea, datorită căreia se
îmbogățește clasa substantivelor: Rąuul_cu rą u_să plătéști .
Prin conversiune se pot obține:
substantive din adjective: cusĩm képtu cămąșî i, dup-aŝéee cusĩm altíțîli cu diferít i
culór i, cu_viérdi, cu_ruóșu, cu_gálb inu, cu_bléu, cu_ruózu, cu gálb în alăm ĩiu;
cu_urĩtu nu p uoți trăií dicĩ_vuo dóuu-tríi săptăm ĩni;
substantive din adverbe: aproape > aproapele , sus > susul : tuáti iĕrá cu_súsu -n juós;
substantive din participii verbale: nemulțănítuli ii să ia dáru;
substantive din pronume: a viní_la n uoi î_sát un nímin_s î ni zĩcî ŝi sî_fáŝimu;
substantive din interjecții: di cîn u_nu ma i iésti iĕl, am núma u_ uof î_iínimî ;
adjective din verbe la gerunziu: fáța plîŋg ĩndî; iínima suferínd î; máma m ia a fuóst uo
fiméii suferínd î;
adjective din participii verbale: barbátu nĕu îi măritát_a ĉi;
adverbe din adjective: vuorgéști frumuós;
adverbe din substantive: neam (deloc ), veŝ (niciodată ).
146 5.2. Lexicul graiurilor investigate
Dacă în ca drul celorlalte segmente ale limbii – fonetica și morfologia – trăsăturile
specifice se repetă, căpătând caracter de lege, în ca drul vocabularului fiecare cuvânt are
valoare de unicitate.
Analiz ând lexicul graiurilor vorbite în partea de sud a Moldovei, lingvistul Iorgu
Iordan a constatat a bsența „rutenismelor” întâlni te în graiurile din nord, precum și a
„bulgărismelor ” specifice graiurilor din sud – fapt explicabil prin așezarea geografică a
acestui teritoriu , între Moldova „propriu -zisă” și Muntenia , prezentând influențe din ambele
părți. Totodată, Iordan consideră că în această zonă se păstrează „un aspect mai curat al
dialectului (moldovenesc)”273, fapt dator at tocmai absenței respectivelor influențe.
Întrucât „c riteriile selecției elementelor lexicale care să caracterizeze o subdiviziune
dialectală sunt foarte variate”274, stabilirea lexicului specific unor unități dialectale mai mi ci
nu se poate face urmărind criteriul frecvenței , propu s de I. Gheție. Ceea ce interesează
demersul nostru este observarea fenomenelor care diferențiază graiul s tudiat de limba comună
și de graiurile î nvecinate.
În ceea ce privește originea și circulația termenilor – mai ales a celor agricoli,
localitățile investigate fiind situate exclusiv în mediul rural –, am constat at că cei mai mulți
termeni denumind plante, procese de muncă, unelte agricole, terenuri etc. sunt de origine
latină , după care urmează, într-un procent mai mic , însă destul de semnificativ , termenii de
origine slavă .
Analizând lexicul din punct de vedere al etimologiei, am observat în graiurile vorbite
pe v alea superioară a Putnei din Vrancea un amestec de termeni de diverse proveniențe,
amestec vizibil cu precădere în masa vocabularului – și mai puțin la nivelul fondul ui lexical
de bază. În plus, f iind vorba despre graiuri vorbite într -o zonă de tra nziție, aflată la granița
dintre sudul Moldovei, nordul Munteniei și sud -estul Transilvaniei, lexicul graiurilor
investigate a păstra t, la fel ca și celelalte compartimente ale limbii , trăsături specifice
subdialecte lor vorbite în respectivele provincii .
5.2.1. Elemente autohtone
Conform lui O. Densusianu, în limba română există o se rie de cuvinte „ ilire” – sau, cel
puțin, considerate ca atare de Miklosich, Schuchardt și Hașdeu. Acestea ar fi: abur , argea ,
baltă , brad , brânză , brâu , bunget , buză , cătun , copac , a cruța, gata , groapă , grumaz , gușă ,
mal, mire , moș , pârâu , rânză , șopârlă , stână , stăpân , urdă , vatră . Densusianu face o selecție ,
arătâ nd ce este latin și slav între aceste elemente, după care analizează și ceea ce el consider ă
a fi împrumuturi din albaneză: bască , bunget , copac , a cruța, gata , ghiuj , groapă , grumaz ,
mal, moș, pârâu , rânză etc.
În ceea ce ne privește, am constat at existența în graiurile din valea superioară a Putnei
vrâncene a unor termeni c are circul ă și în limba comună – și dintre care unii sunt considera ți
de către lexicologi și lexicografi a fi autohtoni , în timp ce alții au etimologie necunoscută:
arĝá – „război de țesut”, devenit oic onim;
brĩu, brĩie / brĩuuri – „cing ătoare țărănească de lână sau mă tase”;
cătún , cătúne / cătúni / cătúnu ri – „localitate (mai mică decât un sat)” sau „pădurice,
hățiș, desiș”;
273 Iorgu Iordan apud Doina H reapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect
carpatic de sud -est”, în ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003, p. 2.
274 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
192.
147 cuolíbă , cuolíbe / cuolíbi – „casă mică și sărăcăcioasă” sau „adăpost provizoriu pentru
oameni și , uneori, pentru animale” sau „stână, târlă ”;
gardínă / gărdínâ – „șănțuleț fă cut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în
care se fixează fundul sau capacul”;
a curmá – „a desface de -a lungul prin tăiere; a despica” sau fig. „a face să înceteze
(pentru un timp)”;
gălbeázî – „boală a ovinelor” sau „plantă parazită”;
spúz î – „cenușă fierbinte (amestecată cu jă ratic)”;
șáli – „partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om”.
Cuvinte precum baci, grumaz , mal, rânză , searbăd / sarbăd circulă și în graiurile din
Transilvania275. În ceea ce privește terme nul de origine autohtonă grumaz , intrat și în
toponimie, în detrimentul cuvântului de origine slavă gât, pătruns în graiuri prin intermediul
școlii , acesta apare , în zona noastră de cercetare, și ca entopic, precedat (La G rumaz ) sau nu
(Gruma z) de prepoziț ii, precum și în expresii : grumáji i gĩtuli.
Frecvența în graiurile investigate de noi a unor astfel de termeni autohtoni, unii dintre
ei necunoscuți în alte graiuri, demonstrează caracterul arhaic al zonei.
5.2.2. Elemente împrumutate
5.2.2.1. Cuvinte de origine latină
Graiul din valea superioară a Putnei vrâncene a păstrat și o serie de cuvinte de origine
latină, cu form e foarte apropiate de etimonul latin esc, cuvinte considerate a reprezenta
termeni arhaici regionali:
árbore – „copac” < lat. arbor , -oris;
áriii – „curte” < lat. area;
bátî, béti – „cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori; betelie” < lat.
*bitta (< vitta „legătură”) ;
ĉárâ – „secreție care se formează și se îngroașă în ureche” < lat. cera;
keuotuári / keuutuári / kiuotuári < lat. * clautoria (< * clautus = clavutus );
scuárță / scuárțî – „fiecare din părțile carului asemănătoare cu o scară , loitră” sau
„covor cu urzeală de lână sau de bumbac” < lat. scortea ;
a (se) înturná – „a (se) întoarce” < lat. intornare ;
miță / miț / niță / niț – „smoc de lână sau de păr; lână de miel net unsă” – considerat
derivat din lat. * agnicius „de miel”276, derivare posibilă, dar nu suficientă pentru a explica
toate accepțiile cuvîntului ;
spátă , spéte – „piesă la războiul de țesut formată dintr -un sistem de lamele paralele
fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini , printre dinții căruia trec
firele de urzeală” < lat. spatium ;
vătúi / vătúii – „ied sa u pui de iepure (până la un an)” sau „piele (prelucrată) a puiului
de căprioară ” < lat. vituleus (< vitulus );
țést – „obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea,
mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă” < lat. těstum .
Substantivul burtă > búrtî are circulație generală, în timp ce pântece > pĩntiŝi
denumește doar burta unei femei însărcinate.
275 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
383.
276 Cf. I. A. Candrea, Ovid Densusianu, Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine , București,
1907 -1914, p. 1142.
148 Frecv ența acestor cuvinte , pătrunse de foarte mult timp în limba română ,
demonstrează faptul că ari a noastră de cercetar e a conservat foarte bine substratul lexical al
limbii române.
5.2.2.2. Cuvinte de origine slavă
Influența limbii slave asupra limbii române s -a exercitat începând cu secolul al VI -lea
și până în secolul al XII -lea, lăsându -și amprenta asupra stratului vechi al limbii.
Cuvinte le de origine slavă pătrunse în limba română după secolul al XII -lea sunt
considerate împrumuturi noi.
Dintre temenii vechi de origine slavă care s -au păstrat în graiurile vorbite în satele de
pe valea superioară a Putnei din Vrancea putem aminti :
buáscî – „tescovină” < v.sl. voskŭ;
buoștínî – „reziduu de ceară, fagure uscat ; reziduu de struguri, tescovină” < v.sl.
vostina ;
cĩrcî – „spinare” < v.sl. krŭkŭ;
a clevetí – „a calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima” < v.sl. klevetati ;
clín – „bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în
croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o
îmbrăcăminte; petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă” <
v.sl. klinŭ;
găsélnițî < v.sl. gąsĕnica ;
gîtléj , gîtléju ri / gîtléjî – „gât, înghițitoare” < v.sl. glŭtŭ;
múșițî – „nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin,
al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație; nume dat unor insecte parazite care atacă
rădăcinile și frunzele unor plante; mucegai; umezeală ” < v.sl. mušica ;
pĩclâ – „ceață deasă care apare de obicei dimine ața și seara; negură” < v.sl. piclŭ;
plăvíț / plăvíțî / plăyíțî – „(despre părul sau lâna animalelor) de culoare albă -gălbuie
sau albă -cenușie” < v.sl. plavŭ;
puop, puopi / puópuri – „stâlp, bârnă, par, prăjină” < v.sl. popŭ;
sluátă / zluátâ / zluátî – „fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă” < v.sl. slota ;
vraf / vráv / vráh – „teanc, grămadă, maldăr, morman” < v.sl. vrahŭ.
Alte cuvinte de origine slavă sunt:
huóbuot / huóbît, huóbuoti – „stinghia din spate de la sanie, cruce” < sl. hobot ŭ;
uobadă / uobádî , uobéz – „fiecare dintre buc ățile de lemn încovoiat care, împreunate,
alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căr uță, la moară etc.)” < sl. obed ŭ;
puostáv, puostąvur i – „dimie” < sl. postav ŭ „bara pe care se așază urzeala”.
5.2.2.3. Cuvinte de origine bulgară
Prezența elementelor bulgărești în limba română se datorează unei influențe mai târzii.
Adoptarea lor s-a făcut mai cu seamă pe cale orală, ele fiind prezente cu precădere în zonele
apropiate de granița cu B ulgar ia.
Prezenț a lor în graiurile de pe valea superioară a Putnei vrâncene, a șadar la curbura
Carpaților , se explică prin faptul că valea acestui râu a reprezentat, din cele mai îndepărtate
timpu ri, un drum al transhumanței , străbătut de păstori i de la șes spre culmile munților.
Graiurile investigate de noi au conservat următorii termeni de origine bulgară:
cĩrtițî – „umflătură” < bg. kărtica ;
149 clácî – „șezătoare” < bg. dial. klaka ;
clísî – „pământ argilos îmbibat cu apă” < bg. klisa;
clisuós – derivat sufix al de la clisă , referindu -se la „un fel de pământ care nu este bun
pentru agricultură” : pământ clisos277;
cuóĉinâ < bg. kočin ;
glúgâ – „obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru
a-l feri de ploaie, de frig etc; grămadă de snopi, de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de
cânepă, care se așază în picioare, în forma unei stive conice” < bg. gugla ;
mánâ – „boală a vi ței de vie cauzată de o ciupercă parazită” < bg. mann a;
ruóinițî – „stup mic portativ cu care se prinde un roi nou; plantă erbacee perenă, cu
flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, mătăcină” < bg. rojnica ;
mătă ĉínâ – „roiniță” < bg. maticina , devenit , în zonă, oiconim;
scrípete , scrípeț – „dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple” < bg.
skripec ;
suórcuoví – „a colinda, a ura cu sorcova; fig. a bate, a lovi ” < bg. survakam ;
sumán < rus., ucr., bulg. sukman ;
tĩrnâ – „coș de nuiele, mai larg la gură decât la fund (prevăzu t cu două toarte); coșarcă,
târnog ” < bg. trăvna ;
zădúf / zădúh – „căldură mare, caniculă; fig. supărare, necaz ; (la pl.) greutăți,
dificultăți” < bg. zaduh .
5.2.2.4. Cuvinte de origine sârbo -croată
Cele mai multe astfel de elemente sunt prezente și în l imba comună:
a buií – „a da năvală, a năvăli, a se înghesui” < scr. bujati ;
cĩrd – „grup mare de animale mamifere, de păsări, de pești de același fel, care se află
împreună; cu sens peiorativ – ceată (mare) de oameni” < scr. krd;
drúg / druc – „par, bâtă, bară; bârnă în general ; știulete de porumb; zăvor ” < scr. drug ;
mau – „avânt, elan; energie, vlagă” < scr. mah;
a măscărí – „a certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori” < sb. maskarit ;
măscąri – „vorbe sau fapte necuviincioase” < sb. maskarit ;
pîrliáz – „trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară)” < scr. prelaz ;
a (se) pl ioștí – „a (se) lăsa în jos sau într -o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a
(se) strivi; (fig., fam. despre oameni) a deveni abătut” < scr. pljoštiti ;
plóștinî – „teren umed și mocirlos; mlaștină” < scr. ploština , devenit , în zonă, oiconim ;
tĩrlâ – „stână, ocol de vite” < scr. trlo, bg. tŭrlo.
5.2.2.5. Cuvinte de origine greacă
Pătrunderea termenilor de origine greacă în limba română a avut loc în mai multe
etape. În tr-o primă etapă , diverse cuvinte, cum ar fi înger < lat. angelus < gr. άγγελος sau
bisérică < lat. basilica < gr. βασιλικά, au pătruns în limba latină și apoi , prin intermediul
acesteia, în limba română.
Dintre cuvintele intrate în limba română după secol ul al V -lea, care nu apar în limba
latină, dar sunt atestate în dialectele sud -dunărene , am întâlnit în graiurile investigate :
277 Termenul apare ș i în alte arii dialectale; vezi , în acest sens, Radu Popescu, Graiul gorjenilor de lîngă munte ,
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 95.
150 betiálâ / peteálâ – „fir lung de metal auriu sau argintiu; podoabă făcută din asemenea
fire (pentru mirese)” < ngr. petali ;
bruátec – „broască” < gr. βρόταχος ;
cánia – „cep de lemn sau de metal, fixat într -un vas, prevăzut la capătul liber cu un
robinet de scurgere, care servește la scoa terea lichidului dintr -un vas” < ngr. kanélla ;
deságî / deság , desá ĝ – „traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe
șa” < ngr. disákki (on);
dîrmuón – „ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale)” < ngr. dromóni ,
bg. dărmon ;
fústî < ngr. fusta;
ĝiur – „jur”, „în jur” < gr. γύρος , „cerc”;
mistrí ie / nistriii – „unealtă de z idărie formată dintr -o lamă triunghiulară de oțel și un
mâner, cu care se întinde mortarul pe zid” < ngr. mystri ;
uófticî – „tuberculoză pulmonară” < ngr. ohticas ;
plái – „înclinat , pieziș” < gr. πλάγιος ;
strákinâ – „vas de lut ars, de ceramică, ușor adânc it, întrebuințat la țară în loc de
farfurie; blid” < ngr. ostrákinos ;
velínțî – „țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de
obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor” < cf. ngr. veléntza , scr.
velen ac.
Într-o perioadă mai recentă (sec. al XIII-lea – al XIV-lea) s -au împrumutat cuvinte
întâlnite și în limba comună: a afurisi , ctitor , har, a hărăzi , hrisov , a mărturisi , pizmă ,
sihastru etc.
După anul 1453 încep să pătrundă în structura etimologică a vo cabularului românesc
din ce în ce mai multe elemente neogrecești . Prezența funcționarilor greci în Muntenia și în
Moldova a determinat împământenirea unor termeni uzuali de origine greacă:
agále < ngr. agália ;
calapód < ngr. kalapódi ;
a (se) dikisí < ngr. diíkisa ;
léfter < ngr. (e)léfteros , „liber” ;
uorfán < ngr. orfanós .
Unele elemente grecești au fost înlocuite , în limba literară , prin neologisme de origine
romanică , ele circulând însă, în graiuri , în paralel cu acestea . Astfel, grecescul simandic uós a
fost înlocuit prin franțuzescul distíns , primul termen fiind întrebuințat astăzi cu sens peiorativ,
pentru a denumi o persoană „mofturoasă” .
De asemenea , s-a încercat înlocuirea termenul ului zugráv < ngr. zoghráphos prin
latinescul píctuor, cuvintele nefiind totuși sinonime perfecte : dacă zugravul este cel care
zugrăvește pereții, pictorul este cel care pictează tablouri sau biserici .
5.2.2.6. Cuvinte de origine turcă
Un aport semnificativ la îmbogăți rea vocabularului limbii române l -au avut elementele
împr umutate din limba turcă. Relațiile politice, economice și culturale ale Țărilor Române cu
Imperiul Otoman au durat o perioadă îndelungată , între secolele al XV -lea și al XIX -lea, un
astfel de context istoric o-social fiind propice schimburilor lingvistice .
În graiurile studiate am întâlnit următoarele cuvinte de origine turcă :
armán – „loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; arie” < tc. harman ,
basmá – „batic, broboadă” < tc. basma ;
151 báșca – „adv. despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în a lt mod; prep. (în) afară
de” < tc. bașka ;
buostánă / buostán – „loc unde se cultivă pepeni” < tc. bostan ;
bre – interjecție de adresare ;
buzdugán < tc. bozdoğan ;
cazán < tc. kazan ;
ĉobán < tc. çoban ;
dușmán < tc. düșman ;
bărdácă / bărdác – „cănuță sau ulci că de băut făcută din lut sau din lemn” < tc.
bardak ;
calúp – „calapod, tipar în cărămidărie, olărit, cizmărie; bucată (de săpun, de brânză
etc.) de forma tiparului în care a fost turnată” < tc. kalip ;
ĉacĩr – „sașiu, zbanghiu” < tc. çakır „albastru cu ape cenușii”;
ĉardác / ĉerdác – „verandă, pridvor” < tc. çardac ;
ĉubúc – „pipă, lulea; (arg.) pleașcă, chilipir” < tc. çubuk ;
ĉérgî – „cuvertură groasă din lână; pătură; pânză de cort” < tc. çerga „cort”;
kimír – „brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevă zut cu buzunare, pe care îl poartă
țăranii; șerpar” < tc. kemer ;
kirpíc , kirpí ĉ – „material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr -un amestec de
lut, paie și băligar uscat la soare” < tc. kerpiç ;
darác – „unealtă de pieptănat și scărmănat lâna” < tc. darak ;
dimíe , diniii – „țesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine”
< tc. dimi;
diván – „sfat domnesc; judecată, proces” < tc. divan ;
duovliác – „plantă; peiorativ – cap de om (prost)” < tc. devlek ;
furdá / furdá i – „rămăș ițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a
tutunului; deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu
defecte; resturi de struguri pentru mustit” < tc. hurda ;
hambár / ambár – „magazie de grâne” < tc. ambar ;
hergelíie, herģeliii < tc. hergele ;
mahalá < tc. mahalla ;
perdiá – „adăpost (de iarnă) pentru oi” < tc. perde ;
rakíu / răkíii – „băutură obținută prin distilarea fructelor sau a boștinii; holercă,
stropșeală” < tc. raki;
saiván – „adăp ost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea” < tc. sayvan ;
tamán – „tocmai” < tc. taman ;
tarlá – „suprafață (mare) de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole” < tc.
tarla ;
tiniká – „placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse î ntrebuințări. (depr.)
metal de calitate inferioară; scândură subțire (de brad) ” < tc. teneke ;
tuzlúc / tuzlú ĉ – „ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară” < tc. tozluk ;
uulúc – „jgheab făcut din scânduri ori scobit într -un trunchi de copac sau în piatră, din
care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul; canal de lemn sau tablă pus de -a lungul
streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri; canal, țeavă
pentru captarea și scurgerea apei dintr -un izvo r” < tc. oluk;
zambílâ < tc. sümbül ;
zăbún – „haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei
lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături” < tc. zubun , zybun .
152 Cele mai numeroase elemente de origine turcă pătrunse în lim ba română, identifica te
și în graiul locuitorilor de pe valea superioară a Putnei din Vrancea, sunt substantive le care
denumesc obiecte aparținând unor domenii de activitate importante din viața țăranilor . Este
vorba despre:
cuvinte ce aparțin câmpurilor s emantice ale gospodăriei țărănești : acarét , arpa ĝíc /
arbaĝíc, balamá , ĉerdác , kirpíĉ, hambár , uodáii, șandramá etc.;
cuvinte din sfera păstoritul ui și a creșter ii animalelor: ŝuobán / ĉuobán , perd iá,
saivan etc.;
cuvinte care denumesc meșteșuguri, unelte și obiecte din gospodărie: ĉubúc , ĉapráz ,
ĉaún , kibrít, darác , liģán etc.;
cuvinte care denumesc piese de îmbrăcăminte și țesături: basmá , ĉérgî , kimír, dinííí,
papúc , pinĝa, marámâ etc.;
cuvinte care de numesc plantelor și mâncăruri : buostán , dovl iác, dud , laliá, salc ĩm,
susán , iahníii, musacá , pastrámâ , piláf , sarmá etc.
Și clasa adjectivelor provenite din limba turcă este destul de bogată: buonduóc, kel,
kuor, haiín, mahmúr , murdár , șirét , tembél etc.
Dintre adverbe și interjecții, se folose sc încă : bárim / bárem , báșca , ioc, bre, halál etc.
Am constatat, pe de o parte, circulația în paralel a unor termeni de origine turcă și a
sinonimelor lor de alte origini: dud – agúd , caldar ĩm – pav iá, ŝuoráp – călțún , ĉarșáf –
pruostíre , iar pe de altă parte , a unei p erechi sinonimice de origine turcă: buostán – duovliác.
5.2.2.7. Cuvinte de origine maghiară
Așezare a geografică a localităților de pe valea superioară a Putnei din Vr ancea și
condițiile economico -sociale locale au favorizat dezvoltarea relațiilor cu loc uitorii de peste
munți, din Transilvania , determin ând apariția , la nivelul lexicului , a unor termeni de origine
maghiară, dintre care unii au influenț at și toponimia zonei .
Astfel, se regăsesc în graiul vrâncenilor termeni precum:
bai – „necaz, încurcătură ” < magh. baj;
betiág – „schilod, infirm; (mai ales despre animale) bolnav” < magh. beteg ;
beteșúg – „boală” < magh. betegség ;
bolĩnd / bolúnd – „nerod” < magh. bolond ;
ĉúrdî – „cireadă, turmă” < magh. csord ;
lipíii – „pâine rotundă și plată” < magh. lepén y;
tîrnáț – „prispă, balcon” < magh. tornác ;
a se zăpă ĉí – „a se înșela, a fi înșelat” < magh. csábuini278.
Alte cuvinte de origine maghiară înregistrate în zonă sunt: cuoșárcî , fedeléș , ĝaląu,
guóz, gútî, hăitáș, léș, muóimâ, músa i, săláș .
5.2.3. Elemente lexicale de tranziție
Regiunea văii superioare a Putnei vrâncene reprezintă o zonă de tranziție între
subdialectul muntean și cel moldovean, cu unele influențe exercitate de graiuril e din
Transilvania. Această zonă este caracterizată prin interferența și coexistența unor fenomene
lingvistice tipice pentru subdialectele învecinate , cum ar fi coexistența mai multor termeni ce
278 Cf. Radu Popescu, Graiul gorjenilor de lîngă munte , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 96.
153 denumesc o singură noțiune, fiecare fiind specific câte unui subdialect. Astfel, am înregistrat
– chiar în vorbirea unui singur indivi d – sinonimele porúmb / păpuș uói, agúd / dúd, cuólb /
práf, ĉízmă / ĉubuótî, pișc , kișc / ĉupésc etc.
Trebuie observat faptul că, datorită influenței limbii literare, termenii muntenești sunt
folosiți tot mai des, în detrimentul celor moldovenești, care îș i restrâng sensul, nemaifiind
considera ți sinonime perfecte. Spre exemplu, c uvântul păpuș uói are, în accepțiunea multora ,
sensul de „știulete pipernicit”279, în timp ce ĉubuóta este o „încălțăminte de toamnă sau de
iarnă , mai scurtă decât cizma”.
5.2.3.1. Lexic muntenesc și lexic moldovenesc în graiurile investigate
În domeniul lexicului , deosebirile între dialect e sunt mult mai numeroase decât în
cazul foneticii sau a l sistemelor fonologice. Se cunoaște faptul că , în ceea ce privește fondul
principal lexic al, limba română este unitară , deosebirile dialectale atingând doar zonele
periferice ale vocabularului.
Vocabularul unui popor sau al unei comunități se dezvoltă în raport cu anumite
condiții sociale și culturale, cuvintele denum ind noțiuni și obiecte nec esare existenței
indivizilor din regiunea respectivă. Pe lângă termenii uzuali, întâlniți și în limba standard,
anumite cuvinte pot denumi obiecte întâlnite doar la nivel zonal . În alte cazuri, diversele
noțiuni capătă , datorită influențelor exerci tate de alte limbi , nume noi .
5.2.3.1.1. Elemente lexicale specifice subdialectului moldovean
Pe lângă trăsăturile fonetice și morfologice, un loc important în repartiția dialectală a
dacoromânei l -au avut și elementele lexicale. Analizând materialul oferit de A LR, E .
Petrovici, I. Pătruț și R. Todoran au stabilit termeni i specifici subdialectului moldovean , în
raport cu limba literară.
În ceea ce ne privește , am înregistrat următorii termen i caracteristici subdialectului
moldovean: agud , ciolan , ciubotă , cori / cor, cute , gheb / gheabă , hulub , moș , omăt , pișca ,
pleșuv , păpușoi / popușoi , prisacă , rărunchi , sudoare , vădană etc.
Termenul țintirím nu este cunoscut în zonă, iar mormínte280 este receptat doar ca
formă de plural a lui mormâ nt, astfel încât toți vorbitori i folosesc cuvântul cimitír .
Conform hărților lingvistice, graiul din z ona văii superioare a Putnei din Vrancea este
caracterizat, la nivel lexical, prin prezența unor termeni specifici , cum ar fi:
Făcăléț , în timp ce termenii melesté u și culișér , folosiți în centrul Moldovei, respectiv
în Bucovina , nu sunt cunoscuți ;
dușéc , înlocuit în ultimul timp prin sinonimul literar salteá;
pruosóp , formă literară care circulă în paralel cu sinonimele ștergár și șervet ;
blid, cu sensul de „farfurie adâncă”, fiind folo sit însă și cu sensul general de „vas în
care se servește mâncare a”;
liŋgurár , cu sensul de „raft în bucătărie”;
kel, cu sinonimele pleșuv și, mai rar, kelbuós;
uobuosĩt, cu sinonimele trudít și uostenít ,
fitíl, cu sinonimele feștílâ și muc ;
zăpadă , cu sin onimul uomăt .
279 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
151.
280 Considerat, în Ibidem , p. 233, a fi specific Moldovei de sud.
154 Alți termeni din aceeași categorie sunt: plápumă , plítî, uobirlíc , blidár , putiné i, búdă .
5.2.3.1.2. Elemente lexicale specifice subdialectului muntean și limbii literare
În decursul anchetelor am înregistra t următorii termeni specifici lim bii literare și
subdialectului muntean, dintre care unii coexist ă, în graiurile investigate , cu sinonim ele
specific e subdialectului moldovean: barză , cearșaf , chel , ciorap , ciupi , cimitir , cizmă ,
cocoașă , dovleac , dud , ficat , gresie , magiun , nădușeală , os, pepene , pisică , pojar , porumb ,
porumbel , praf , prună , puțin , rinichi , stupină , unchi , varză , văduvă , zăpadă .
5.2.4. Elemente lexicale recente
În ultimul timp, influența limbii literare asupra graiurilor a devenit tot mai puternică ,
fapt dator at atât influenței școlii , cât și dezvoltării economice și cultur ale a societății.
Dacă în trecut locuitorii satelor de pe valea Putnei vrâncene reprezentau o comunitate
relativ închisă, ale cărei legături cu exteriorul erau restrânse, acum lucrurile s -au schimbat , iar
transformările se pot vedea și la nivelul limbajului. Fiind vorba despre o zonă montană și
submontană, ocupațiile de bază din trecut erau creșterea animalelor și munca la pădure.
Oieritul a rămas una di ntre preocupările de bază ale vrâncenilor, însă i s-au adăugat ocupații
noi, ale căror denumiri s-au încetățenit odată cu ele.
Astfel, lexicul s -a îmbogățit cu elemente din sfera neologismelor: doctor , asistent ,
asistent maternal , dispensar , policlinică , a selecta , a depozita etc. Alte neologisme sunt
reprezentate de denumiri ale diferitelor boli și afecțiuni : diabet , ulcer etc.
5.2.5. Terminologia oieritului
În graiurile investigate, t ermenii folosiți pentru a-i denumi pe ciobani sunt: ŝuobán i,
mîzărári, stărpá ri, cîrlăná ri.
Stâna de oi poate fi o alcătu ire complexă, care cuprinde trei buotéii: un botei de
mîzări, un botei de stąrpi (oi fără miei, mioare ) și terțąi și un botei de cârlá ni (miei înțărcați
din primăvară ). Pe lângă o asemenea stână se mai organizează și câte o văcărí ii, adică un loc
îngrădit și amen ajat pentru adăpostirea vacilor .
Legat de strămutatul oilor la munte, care reprezenta în trecut al doilea mare eveniment
al intrării în muncile anului, după arat, apare termenul buotéiitu_uóiilor, denumirea unui
„ritual făcut înainte de plecarea oil or la munte, prin care preotul satului făcea agheasmă și
citea din cartea sfântă, pentru ca stâna să fie ferită de sălbăticiuni”.
În arealul lingvistic investigat , stĩna, „construcție din lemn, care servește la adăpostul
ciobanilor, mulsul oilor, pregătire a hranei, industrializarea laptelui, la depozitatul hainelor,
uneltelor, a cașului și a brânzei”, cuprinde și o cășărí ii și camera baciului, unde se încheagă
laptele , numită herbăt uári.
Alte cuvinte și forme specifice terminologiei oieritului , pe care le -am înregistrat în
decursul anchetelor noastre, sunt :
arípî – „anexă a stânii în care dorm ceilalți ciobani”;
cășărí ia – „o cameră fără ferestre, cu plafonul și pereții lipiți, podită pe jos, ca să nu
pătrundă musca, unde se așază cașul la duoskít (fermentat )”;
críntî – „vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul
din caș pentru a -l strânge”;
155 cuomárnic – „un loc de trecere a oilor de la muls către locul numit bătătúra st ĩnii”;
curătúrî sau blánâ – „terenul cultivat cu porumb, legume sau pomi fr uctiferi, aflat în
jurul târlei ”;
î_ŝínâ – „scoaterea oilor la păscut, seara după ce sunt mulse a treia oară”;
îm_p uorneálî – „mersul cu oile la păscut”;
jíntiță / jĩntițî – „produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la
scurgerea cașului”;
láviță , láviți – „pat de scânduri, culcuș folosit acum mai mult de către ciobani la stână”;
spătár – „locul de ieșire a oilor din strungă în comarnic”;
struŋgár – „cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse”;
tĩrlă – „(în trecut) o construcție sărăcăcioasă din lemn unde se adăposteau ciobanii” ;
Uneltele folosite la stână poartă denumiri c um ar fi:
îŋkegătuári sau kaguórnițî / keguórnițî – „vas de lemn în care ciobanii pun laptele la
închegat”;
tăuująri / tăujé ri sau uurdári – „unealtă ciobănească în formă de băț ramificat la un
capăt sau lățit ca o lopățică, cu care se amestecă zerul în căldare, când se fi erbe pentru a se
face urdă”;
uurdár – 1. „cioban care face urda la stână; vânzător de urdă”; 2. „vas, ceaun, căldare
în care se fierbe sau în care se păstrează urda”; 3. „unealtă cu care se amestecă zerul pus la
fiert pentru a se obține urda ”;
zăgĩlnâ, zăgĩrnâ – „săculeț de pânză, folosit la stână, în care se pune cașul sau urda,
pentru a se scurge zerul”.
5.2.6. Glosar di alectal
arŝéri, arŝéri; cúti, cuț / cútiii, cútii; grési ii – „cute, piatră pentru ascuțit uneltele
tăioase”;
balércî ; puolobuócIJu; butuói – „butoi”;
berbéc / berbécIJu, berbé ŝ – „berbec”;
blánâ , blăni; uoguorĩtĴu / uogór, uoguárâ – „ogor, teren arat pregăt it pentru a fi
semănat”;
buodrógIJu; buáscî – „borhot , ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de
cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii”;
buordúșî , buordúșIJi – „vas în care se ține brânza p entru iarnă”;
buórtî – „gaură”;
buorúnî , buorúni / buoruánî, buoruáni – „grapă, unealtă agricolă care servește la
mărunțirea și netezirea pământului arat”;
brázdî cuosĩtî – „polog , iarbă cosită, culcată la pământ și neadunată”;
budą iu – „vas de lemn pentru lapte sau pentru alte lichide”;
căldári ; vélniț î – „velniță , locul în care este așezat cazanul cu țuică”;
căpă ŝicî, căpă ŝéli; pútinî , pútin i; buóclâ; pútinicî , pútini ŝ – „putină , vas din lemn în
care se ține brânza”;
cărăúș Ĵu, cărăuúș; kiriiáș, kiriiéș – „cărăuș , om care trăiește din căratul cu căruța
pentru alții;
cărúțî , cărúț – „car”;
156 ĉeriáli / ŝeriiáli; păiuásâ – „cereale”;
ĉuocán , ĉuocán i / ŝuocán , ŝuocán i; cuotuárâ di ŝuocán i; luján i – „ciocani , resturi
după ce se taie porumbul”;
cuopáie – „vas lunguieț de lemn folosit la plămăditul pâinii , spălatul rufelor ; albie”;
cuoporĩii, cuopuorĩi / tuopuorĩii, tuopuorĩi – „toporâște , lemnul de care este prinsă
coasa”;
críntî , crínti – „vas de lemn folosit la stână pentru a stoarce zerul din caș”;
cúrpîn , cúrpini / cúrpin i – „vrej , tulpina plantelor a gățătoare sau târâtoare”;
ŝiriádî, ŝiréz , ŝiréD / ĉiriádă, ĉirézIJi; văcărí ii – „mai multe vaci la un loc; locul unde se
adună vacile”;
ŝuobán / ŝuobánĴu, ŝuobán i – „cioban , omul care păzește oile”;
ŝupĴu / ŝup, ŝúpur i; ŝuócu, ŝuócuri – „cioc”;
ŝuocán Ĵu, ŝuocán i / ĉuocán , ĉuocán i – „cocean , știulete de pe care s -au luat boabele”;
ĉúki / ŝúki – „a ciugul i (despre păsări)”;
cuoyiltírĴu, cuoyíltiri / cuoviltír , cuoviltíri – „acoperiș la căruțe”;
cosĩri; fîneáțâ, fînéțî – „fânaț , locul unde crește fânul”;
cúșcî , cușt i; cuotéț, cuotéți; cotin iáțî, cotinéț – „coteț , adăpost pentru păsări”;
dizdrúni ŝ; dijgócIJu; disfác – „dezghioc < a dezghioca”;
dúplu , dúpli ; bánițî , bąniț – „baniță , vas din lemn sau fier pentru măsurarea cerealelor”;
fîștiuágî, fîștióĝ; puostáțî , puostáț ; parŝélî – „postată , porțiune de pământ pe care o
lucrează unul sau mai mulți lucrători într -un anumit timp”;
flanícî – „flanelă” ;
flít, flíturi; rĩtĴu, rĩturi – „botul porcului”;
fuáii, fuói – „pănuși , frunzele care învelesc știuletele de porumb”;
fulĉán, fulŝéni; dări; iimpuózîti – „impozit”;
giŝu, gíŝi / giŝ, gíŝi – „bici folosit la conducerea cailor” ;
gíhuolițî, gíhuoliț – „bivoliță”;
gițá, gițąli – „vițea”;
gíșînâ , gíșîni / yíșînî, yíșîni – „vișină”;
grájd , grájdu ri; șuópru, șuópruri / șuápri; șuoprón , șuopruáni; cuoșár, cuoșáre –
„grajd , adăpost pentru animale;
grátiii, gráti i – „leasă , împletitură din nuiele pe care se usucă prunele” ;
guiíțî / víțîii / yíțîii – „guiță (despre porc)” ;
hergeleżí u, hergeleżí ii; páznic / păzît uór di_cai – „herghele giu, cel care păzește caii
pe câmp”;
hlúbi , hlúbî / hulúbi , hulúbî ; uulúŝi; uóiiști – „hulube , cele două prăjini între care merge
calul la căruță”;
huóbuot, huóbuoti / huóbît, huóbîti; buotélnițî , buotélni ți; crúĉi, crúĉ – „cruce; bucată
de lemn care leagă tălpile saniei ”;
hultuánâ, hultuáni / ultuánî, ultuáni; altuói, altuóiuri – „altoi” ;
izlázĴu, izlázur i; iemáș , iemáșu ri – „teren pe care pasc vitele”;
iúșcă , iúșcî; giŝu / giŝ împletít – „bici împletit din cânepă”;
jîtáriu, jîtári; băniș uór, băniș uóri; páznic – „paznic”;
157 kertuóŝ / kertuóc; hurlú k – „(prune) chirtoace , prunele care nu reușesc să se coacă și
cad din copac”;
kicúș; spirt – „țuica ce curge la început; fruntea țuicii”;
kíșîțî – „chișiță, pensulă pentru încondeiat ouăle”;
liásî, lésî / leș; cuoșĴu, cuóșuri – „loc făcut din nuiele sau leațuri în care se usucă și se
păstrează porumbul”;
luóznițî , luózniț / luójnițî , luójniți – „lozniță , groapă în care se face foc și deasupra
căreia se așază leasa cu prune pentru uscat”;
majún ; marmiládî ; puovĩrlî – „magiun de prune”;
mia, méli / na, néli – „mea, mele ”;
mîzát, mîzáț; żuŋc u, żuŝ; juŋcán , juŋcán i – „vițel de 2 -3 ani”;
mîzátă, mîzáti; żúŋcă , żuŝ; júŋcî, juŝ – „vițea de 2 -3 ani”;
miuárâ, miuári / niuárâ, niuóri, niuári; cîrlánă – „mioară , oaie tânără, cu vârsta până la
trei ani”;
nez / nezĴu, nej – „sâmbure”;
pávă ; pálhă – „clin care se pune la răscroiala de la subsuara cămășilor țărănești, a
sumanelor”;
păpuș uói, păpuș uóiĴu; puorúmb – „porumb; știulete”;
pąsîr i, pásîri; uorătąni i – „păsările din ogradă”;
păstár i, păstą ri – „păstaie”;
păcurár / păcurár Ĵu, păcurá ri; găzár , găzá ri – „negustor ambulant de păcură”;
pikuáŝi; kituácî, kituáŝi; cartuáfî, cartuáfi – „cartofi” ;
pláviie, plávi i / plągii – „lemne putrede și crengi rupte din pădure”;
puoluógu, puoluáżi; mînú ŋkĴu, mînú ŋki – „mănunchi”;
puorumbicî , puorumbéli ; cuorcuodúșî – „corcodușă”;
pruósîii, pruósiii / pruósîi; blánâ , blăni – „porumbiște , locul în care crește porumbul”;
pérșî / pérjî / peárșî / piárșî; guoldánî , guoldáni ; prúni – „prună”;
puámâ; strúguri – „struguri”;
putiné iu / putiné i, putiné ii – „vas lunguieț din lemn în care se bate smântâna pentru a
face unt”;
rakíu; țúicî di prúni ; țúicî di pérjî – „țuică”;
rîzî, rîze – „rânză”;
scuokescĴu, scuokéșt – „castrez , castrezi < a castra ”;
scuárțî; cuórŝiii, cuórŝii – „loitră; parte a carului asemănătoare cu o scară”;
strúŋgî, strún ĝ; uocuól, uocuáli; tĩrlî, tĩrli – „staul , loc îngrădit în care stau oile sau
caprele” ;
șîtáriu, șîtári ; șîștár u, șîștári – „vas în care se mulge vaca”;
știuléti, știuléț – „știulete de porumb”;
uúżirĴu / uúżir, uúżiri – „uger”;
uobádî , uobéz / uobádî , uobéD – „roata carului”;
șa, șăi – „șa”;
știubéiĴu, știubéii; stupĴu, stúk – „stup”;
șúrâ, șuri – „șiră , grămadă mare de paie”;
158 tívdî, tívdi ; tărtăcúț – „tigvă , plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia
cucurbitaceelor, cu flori și fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate
devin lemnoase și gălbui”;
triiirătuári, treierătuóri – „treierătoar e”;
țągiii, țągii; țávî, țăvi; alambíc – „alambic, țeava șerpuită de la cazanul de țuică prin
care trece țuica să se răcească” ;
țăpúș , țăpúșî ; mustąț i, mustáțî – „țeapă , firișoare lungi și ascuțite care ies din spicul
grâului”;
vălărít , vălărí ie – „obicei practicat de tineri i de la sate, cu ocazia sărbătorilo r de Paști,
de Crăciun, de Anul Nou, când se merge pe la casele oamenilor și se fac urări gazdelor, care îi
răsplătesc cu daruri în bani sau în natură”;
vurtĴu – „țuică fiartă de două ori” .
159
6. Toponimia văii su perioare a Putnei
6.1. Considerații generale
Teritoriul care constituie bazinul hidrografic al Putnei vrâncene a oferit, încă din
perioada neolitic ă, prin structura, clima și cadrul său natura l, condiții favorabile vieții umane .
Formele de organizare pri mitivă ale devălmășiei locale, izolarea regiunii de centrele
aglomerate, bogăția pădurilor și a pășunilor, masivele de sare întâlnite la tot pasul , precum și
faptul că regiunea reprezenta, din timpuri străvechi, locul de convergență a l unui important
număr de turme transhumante și a l unei pendulări sezoniere între munte și șes reprezintă
factori ce conferă unicitate acestei zone.
Considerată , din cele mai vechi timpuri , un loc sigur și ferit de primejdii, zona
bazinului Putnei era privită ca o „țară” în car e oamenii putea u trăi în siguranță.
În urma cercetării categoriilor de nume topice și a aplicării noilor metode și principii
de studi u, s-au observat circumstanțele în care au apărut și determinanții soci ali, istorici,
economici și culturali ce au influenț at, în diferite epoci, crearea și evoluția toponimelor.
Evoluția sistemului toponimic s -a făcut în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare a
societății, cu modul de viață al locuitorilor, cu raporturile dintre oameni și dintre aceștia și
natura înconjură toare.
Reprezentând totalitatea numelor de locuri și de localități dintr -o țară s au dintr -o
regiune, toponimia reflectă fidel schimbă rile ce au loc în domenii le activității umane. Ca
ramură a lingvisticii, ea studiază originea, semnificația inițială și evo luția numelor topice.
În plan lingvistic, toponimia prezintă un deosebi t interes teoretic și aplicativ ,
contribuind la elucidarea unor probleme de lingvistică generală (lexicologie, semasiologie,
onomasiologie etc. ), precum și la soluționarea unor probleme de istoria limbii, de
dialectologie, de etimologie etc. Pentru celelalte ramuri ale științei , toponimia prezintă interes
pentru că diverse momente – istorice, sociale, economice, politice, psihologice etc. – din viața
unei comunități s -au reflectat , perma nent și definitiv, în nomenclatura topică a unei țări sau a
unei regiuni.
Făcând o analiză a toponimiei din bazinul superior al Bârladului, Mircea Ciubotaru
afirma: „ Sporul demografic și fragmentarea propriet ății inițiale (obștești si apoi feudale),
deveni tă răzeșească în cele mai multe mo șii-matc ă încă din veacul al XV -lea, au consecin țe
sociografice prin puternica antropizare a teritoriului, și toponimice, prin crearea unui bogat
inventar de nume de locuri. Dealurile împ ădurite vor fi defri șate și vor pri mi nume de
persoane (proprietari) în defavoarea oronimiei de origine entopic ă, afluenți mărunți, ascunși
prin păduri seculare, vor fi denumi ți ca repere și hotare în spa țiul devenit agricol sau în
parchete sub regimul silvic modern. ”281
După cum se consemn ează în Monografia județului Putna (1943 ), în bazinul superior
281 Mircea Ciubotaru, Oronimia și hidronimia din bazinul superior al Bârladului , Casa Edit orială Demiurg, Iași,
2001, p. 218.
160 al Putnei, parte din Vrancea arhaică, se aflau „24 de sate care formează tot atâtea obștii de
moșneni, având fiecare un trup de munte stăpânit în devălmă șie din vechea moșie a
Vrăncii”282. Tot aici sunt m enționate satele care aveau și sat ele care nu aveau drept de
proprietate asupra munților: „Satele cari au drept în munți sunt: Voloșcani, Vidra, Tichiriș,
Părosu, Colacu, Valea Sării , Bârsești, Topești, Negrilești, Poduri, Prisaca, Poiana, Tulnici,
Coza, Păulești, Hăulișca, Văsui, Spinești, Herăstrău, Nistorești, Năruja, Paltin, Nereju. Satele
cari nu au drept în munți sunt: Bodești, Spulber, Prahuda, Vâlcani, Ghebari, Ruget, Burca și
Văcăria.”283
Conform tradiției locului și legilor nescrise, vrâncean ul se năștea și murea cu dreptul
de stăpânire a supra munților, contribuind la păstrarea și la exploata rea acestora, fapt pentru
care doar puțini locuitori ai satelor de aici își părăseau locurile natale – știut fiind că, prin
plecare, obștenii își pierd dr eptul de proprietate.
Altfel stau lucrurile acum, când, ca și în alte regiuni ale țării, din cauza lipsei locurilor
de muncă , în special tinerii au plecat în alte zone din țară sau, cei mai mulți, peste hotare .
În orice caz, t oponimia, ca și celelalte segm ente ale limbii, nu a înregistrat încă
schimbări esențiale, datorate acestor migrații.
Termenii folosiți pentru denumirea locurilor și a localităților de pe valea Putnei
vrâncene se împ art în două categorii:
apelative , reprezentând substantive din limba co mună , care denumesc forme de relief
sau accidente de teren284: deal, vale , munte , izlaz , poian ă, deal etc. Apelativele
utilizate timp îndelungat și cu valoare de cuvânt obișnuit , și cu valoare de toponim
tind să -și piardă valoarea inițială285, unele trans formându-se definitiv în toponime.
toponime propriu -zise, care, odată cu trecerea timpului, au fost golite de sens, pierzând
orice legătură cu realit ățile denumit e. De cele mai multe ori, toponime le au la origine
realități sociale și sau geografice : „Tot felul de momente din viața unei colectivități
umane: istorice (în sens strict), sociale, economice, politice, psihologice, găsesc ecou ,
adesea foarte prelungit, uneori permanent și definitiv, în toponimie.”286
Toponimia are două ramuri:
toponimia majoră (sau: prop riu-zisă) și
toponimia minoră.
Toponimele se împart în trei categorii :
oronime, denumirile forme lor de relief;
hidronime, nume le de ape: pâraie, râuri, fluvii, lacuri etc.;
oiconime, nume le așezări lor omenești.
Prezentând un interes deosebit pentru domeniu l lingvistic, toponimia „seamănă cu
epocile trecute ale unei limbi fixate în texte, deoarece conservă stări lingvistice care au
dispărut cu vremea”287, oferind informații despre schimbările fonetice petrecute în limbă ; se
știe că numele proprii nu respectă î ntotdeauna regulile la care se supun celelalte cuvinte . În
ceea ce privește toponimele străine, acestea demonstrează prezen ța, pe teritoriile respective, a
populați ilor din limb ile cărora fac parte. Alături de nume le de locuri, este de așteptat ca limba
să se fi îmbogățit și cu alți termeni din limbile respective.
Odată cu schimbările datorate intervenției omului asupra mediului, unele toponime au
ajuns să nu mai reflecte realit ățile din teritoriu . De altfel, este de așteptat ca, î n urma
282 ***, Monografia Județului Putna , Regatul României – Prefectura Putna, Tip. „Cartea Putnei”, Focșani, 1943,
p. 38.
283 Ibidem .
284 Cf. Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucure ști, 1963, p. 1.
285 Cf. Ilie Dan, Nume proprii românești , Editura Timpul, Iași, 2006, p. 88.
286 Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p. 2.
287 Cf. Ibidem , p. 8.
161 despăduririlor masi ve, unele poieni sau trupuri de pădure să fi dispărut, unele pâ raie să fi secat
etc.
Pe de altă parte , odată cu dispariția unor toponime, altele noi, legate de realități le nou
apărute , le iau locul, astfel încât toponomia se îmbogățește încontinuu.
6.2. M odalități de formare a toponimelor di n valea superioară a Putnei
Cele mai multe dintre localități le situate pe valea superioară a Putnei vrâncene sunt
vechi sate răzeșești, așezate pe culmile subcarpatice sau în depresiunile Munților Vrancei,
constituite în cadrul unui lung proces evolutiv , ca urmare a împărțirii munților și a moșiei
Vrancei, în strânsă legătură cu trăsăturile reliefului și cu factorii economici. Există, desigur, și
sate de dată mai recentă, înființate prin roirea din vechile așezări.
Alături de numele râului Putna , pe harta Moldovei întocmită de Dimitrie Cantemir și
tipărită în 1737, în Olanda, apar numele a zece sate, dintre care unele sunt foarte
asemănătoare num elor actuale: Bârsesty – Bîrsești, Byzantia – Vizantea, Calimach – Căliman,
Cococary – Nereju , Colacul – Colacu, Cucuyeczy, Negrilesty – Negrilești, Paulesty –
Păulești, Poiana și Spinesty – Spinești. Din așa-numita Condic ă a Liuzilor , publicată de Petre
Poni, rezultă că în 1817 în Vrancea erau 15 sate, în Catagrafia Cnejei Moldov ei (1831 ) apar
25 de sate, iar în Catagrafia Moldovei (1870 ), 20 de sate288.
Pe lângă numele de locuri înregistrate oficial, zona văii râului Putna se remarcă printr –
o mare bogăție toponimică, fapt explicabil prin dorinț a oamenilor de a da nume locurilor din
jurul lor, în special munți lor și vârfuri lor muntoase, dealuri lor, păduri lor, văi lor, pâraie lor,
izvoare lor, poieni lor, ogoare lor sau altor locuri pe care ei le străbat și pe care le cunosc din
vechime. Desigur că u nele denumiri s -au pierdut, iar altele s -au modific at, deoarece nu mai
corespundeau realităților geografice.
Printre toponimele românești citate de T. Papahagi se numără289 Arșița , Bradul ,
Braduleț , Čerbaňa , Gaura , Groapa , Gurgulat , Korna , Kornuta , Kuk , Măgura , Negrova ,
Pikul , Plai , Rătunda , Rotun dul, Rumana , Sekul , Splina , Strunga , Șesul .
Din punct de vedere semantic, multe toponime indică natura terenului: Arsuri ,
Izlazuri , Curătura , Curmătur a, Chiul (Tisarului , Giurgiului , Zboin ei Negre etc.), Muncei ,
Poiana , Poduri . Altele amintesc de vegetați a caracteristică : Brădetu , Făgetu , Mătăcina ,
Paltin , sau de aspectul terenului: Pietrosul , Valea Neagră , Mușa Mică , Zboina Frumoasă ,
Valea Rea , Hârtopul Mare .
Ca modalități de realizare a toponimelor se remarcă derivarea , care , în toponimie,
urmează aceleaș i legi de formare a cuvintelor ca și în lexicul comun . Unii lingviști susțin
chiar că procedeul derivării are loc nu pe teren onimic, ci pe terenu l apelativelor, de unde
noile creații lexicale sunt preluate în forma finală : Făget(u) < făget , Brădet(u) < brădet.
Din punct de vedere etimologic, omogenitatea onimică a toponimelor românești rezidă
în origine a lor predominant autohtonă , majoritatea fiind formate cu ajutorul procedeelor și
mijloacelor derivative proprii limbii române; putem aminti aici oiconimele derivate cu
sufixele colective folosite pentru derivarea toponimică personală , -eni (-ani) și -ești290:
Ungureni , Vâlcani , Bârsești , Negrilești , Bodești , Spinești , Păulești , Nistorești , Românești ,
Brădăcești etc.
Este cunoscut, de altfel, faptul că majorita tea oiconime lor s-au format prin derivare de
288 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p.
126.
289 Cf. Alexandru Pele, Elemente lexicale străromânești , Editura Scheda, Oradea, 2010, p. 11.
290 Cf. Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. I, Formarea numelor de sate , Editura
Sedcom Libris, Iași, 1999.
162 la antroponime. Sufixele cele mai productive sunt:
-ești, sufixul colectivității , care îi denumește pe membrii comunit ății: Bârsești (de la
Bârsan ), Bodești (de la Bodea ), Negrilești (de la Negrilă ), Nistorești (de la Nistor ),
Păulești (de la Paul ), Românești (de la român ), Vetrești (de la vatră);
-ari: Bâtcari (de la Bâtcă ), Chiricari (de la Chirică ), Ghebari (de la Gheba ), Păvălari
(de la Pavel ), Rebegari (de la Rebegea );
-ani: Vâlcani , Tojani .
Unele așezări pr imesc numele familiilor care locuiau acolo încă înainte de a exista
satele propriu -zise: Bârseștii , Bodeștii , Negrileștii etc. Altele sunt denumite după entopicele
ce descriu relieful zonei: Valea Neagră , Valea Sării , Podu Stoica etc.
Puține la număr sunt oiconimele create prin compunere, fie prin parataxă: Vetrești –
Herăstrău , Carșochești -Corăbița , fie prin subordonare: Podu Nărujei , Podu Șchiopului ,
Valea Sării . Abundența creațiilor compuse se vădește însă la nivelul oronimelor: Mușa Mare ,
Mușa Mică , Piatr a Secuiului , Dealul Carpenului , Dealul Lăstunii , Valea Mărului etc.
După cum observa și Gheorghe Moldoveanu în lucrarea sa dedicată toponimelor din
valea Milcovului291, cel de -al doilea râu important al Vrancei, cele mai numeroase toponime
create prin compun ere au în componență entopic ele vale, râu, pârâu , poiană , vârf , câmp , lac,
plai și pisc : Plaiul Munteorului , Poienile Sării , Valea Boului , Valea Lapoșului , Câmpul
Nerejului etc.
6.2.1. Principalele toponime
În ceea ce privește oronimele și hidronimele, a tât cele „oficiale ”, cât și cele cunoscute
doar de loc alnici , acestea sunt deosebit de numeroase.
Fiind vorba despre o zonă montană și depresionară, este firesc să existe o serie
întreagă de toponime compuse cu entopic e precum munte , deal , vale , vârf , râu, pârâu , unele
înregistrate oficial, altele cunoscute doar la nivelul limbii vorbite. Entopicele , care constitui e
baza toponimiei populare , stau mereu în strânsă legătură cu natura și cu aspectul terenului,
precum și cu modificări le survenite pe cale natura lă sau ca rezultat al activităților umane .
Toponime ca Pietrosul , Pietroasa , Pietricelele sau alte derivate de la substantivul
piatră , care denumesc munți sau dealuri din zona văii superioare a Putnei , amintesc de relieful
montan al zonei .
Toponimia vrânce ană este influențată de limba slavă, însă cele mai multe denumiri de
munți sunt de origine latină. Există și nume topice de proveniență maghiară, datorat e așezării
geografice a regiunii292: Tichiriș , Vizăuț . Dintre toponimele slave putem aminti : Zboina < v.s l.
izboina „excrescență, ridicătură” ; Macradeul – „umed”, Lapoșul – „scai”, deși există și
ipotez a etimologiei maghiar e: lapos „frunzos, mlăștinos”. Toponime de origine latină sunt :
Văcăria , Găuri , Muncei , Făget , Paltin etc. Printre oronimele de origine la tină se numără
Monteoru și Munțișoarele < lat. mons, -tis. Există, desigur, și creații pe terenul limbii române :
Negrilești , Topești , Bârsești etc.
Despre un entopic foarte cunoscut în această parte a țării, dar absent di n dicționarele
de specialitate, și anume chiu, pl. chiuri , având sensul de „loc pietros; înălțime (culme, vârf)
stâncoasă ”, scrie Gabriela Macovei293, care îl înregistrează atât independent , cât și în diverse
combinații: La Chiu , Chiul Tisarului , Chiu l Giurgiului , Chiu l Lăcăuțului etc.
Princi palel e toponime din zona văii superioare a Putnei din Vrancea sunt:
291 Cf. Gheorghe Moldoveanu, Nume de locuri din Valea Milcovului , Editura Neuron, Focșani, 1996, p. 26.
292 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p.
172.
293 Cf. Gabriela Macovei, Tezaurul toponimic al Vrancei , vol. I, Editura Domino, Focșani, 2002, p. 27.
163 Nume de m unți: Arișoaia, Arșița Paltinului, Culmea Babovici, Vf. Buniu, Căbălaș,
Chetricele, Clăbuc, Vf. Cobert, Condratu, Coza, Chiscul Bancelui, Culmea Lozei, Culmea
Balcu, Culmea Straua , Culmea Țepei, Fețele Mari, Fețișoarele, Frumoasele, Fruntea Mare,
Furul Mare, Gargheta, Gemoiul, Giurgiu, Gomoiul Mic, Gorul, Culmea Hârtanului, Lapoș,
Lăcăuți, Macradeu, Măgura Masa Bârsei, Mesteacănul, Mișina, Munțișoarele, Mușa Mare,
Vf. Mușat, Neharn a, Păișele, Piatra Seciului, Piatra Ursului, Piciorul Cozei, Pietrosul, Piscul
lui Mironică, Plaiul Noveselor, Răchitașul Mic, Răchitașul Mare, Răiuț, Vf. Războiului,
Roșchila, Măgura Spinești(lor), Strana, Șelăriile, Vf. Titilelor, Tisaru, Tojan, Țipău, V f.
Ulmușoru, Vetrila, Muntele Verde, Volerea, Zboina (Sboina ) Frumoasă, Zboina (Sboina )
Neagră, Zburătura, Zmeuriș, Vf. Zimcea.
Nume de d ealuri : Dealul Arsâmânoii, Dealul Babei, Dealul Blănilor, Dealul
Căpățânele, Dealul Cârligului, Dealul Cheia, Dealul Ch etrei, Dealul Chiua, Dealul
Clipiceștilor, Dealul Coada Vânătorului, Dealul Coastei, Dealul Coman, Dealul Dragota,
Dealul Drăguțaia, Dealul Drăgan, Dealul Dogăria, Dealul Dumbrava, Dealul Dumii, Dealul
Florii, Dealul Ghergheleu, Dealul Ireștilor, Dealul Hă ulișca, Dealul La Chiuă, Dealul Limba
Vecinii, Dealul lui Ion, Dealul Mare, Dealul Mărioarei, Dealul Mițurca, Dealul Morii, Dealul
Năruja, Dealul Netedei, Dealul Negru, Dealul Piatra Tojanului, Dealul Pietricelelor, Dealul
Răchitaș, Dealul Răchitașu Mare, Dealul Răchitașu Mic, Dealul Răiuț, Dealul Râpei, Dealul
Râpa Roșie, Dealul Roș covei, Dealul Rugetu, Dealul Satului, Dealul Slatinei, Dealul Stoica,
Dealul Stoichița, Dealul Strâmbu, Dealul Tălmaciului, Dealul Teharale, Dealul Teiușu, Dealul
Tichivești, De alul Titila, Dealul Tojanului, Dealul Țipăului, Dealul Voloșcani, Dealul
Zburătura, Dealul Zăica, Dealul Zgăvărdan, Moghila Flocoasă.
Nume de d epresiuni : Depresiunea Tulnici -Bârsești, Depresiunea Năruja, Depresiunea
Nereju.
Nume de s ubdepresiuni : Subdepres iunea Crimineț, Subdepresiunea Negrilești,
Subdepresiunea Leadova -Văsui, Subdepresiunea Năruja, Subdepresiunea Nereju.
Nume de p laiuri : Plaiul Clăbucu, Plaiul Dealul Secăturii, Plaiul Frusiniș, Plaiul lui
Topor, Piciorul Greșului.
Nume de r âuri: Putna, Năruja, Zăbala.
Nume de p âraie : Alun, Arișoaia, Astrog, Baba, Babovici, Bălosu, Bârsești,
Betegosul, Cașin, Chiua, Corimbatu, Crimineț, Curmă tura, Dălhăteasa, Deju, Drăguțoiul,
Dumbrăvan, Duși, Fânacari, Fântânelele, Fetig, Greșu, Hăulișca, Lapoș, Leadova, Le pșa,
Lepșuleț, Mișina, Neagra, Nereju, Nereju Mare, Nereju Mic, Palcau, Pârâul Alb, Pârâul din
Arsură, Pârâul dintre Gomoaice, Pârâul -Dulce, Pârâul lui Gomoiu, Pârâul Satului, Pârâul
Negru, Pârâul Sărat, Pârâul Scăldători, Petic, Ruptura, Sărățel, Sărata, Sărosu, Secătura,
Stogu, Strâmba, Podul Nărujei, Poiana Mărului, Tișița, Tișița Mică, Țipău Mare, Valea
Mărului, Valea Sării, Văsui, Zboina, Șau a Fundul Lărguței.
6.3. Oiconimele d in valea superioară a Putnei
Vom realiza, în cele ce urmează, o analiză a oiconimelor întâlnite în zona noastră de
cercetare, începând cu localitățile cele mai apropiate de izvoarele Putnei și ajungând până pe
teritoriul comunei Valea Sării, la confluența dintre râurile Putna și Zăbala.
6.3.1. Atestarea și semnificația denomina tivă a numelor de comune
Bârsești
Comuna Bârsești este situată în partea de nord -vest a județului Vrancea, în
Depresiunea Vrancei, pe terasele râului Putna, învecinându -se la nord cu comuna Negrilești,
la vest cu comuna Tulnici, la sud cu comunele Vrâncio aia și Valea Sării și la est cu comunele
164 Vidra și Vizantea -Livezi. Are o populație de 1557 de locuitori294.
În privința atest ării documentar e, considerăm a fi veridică opinia lui Aurel V. Sava,
care consideră că localitățile Bârsești, Topești și Negrilești d atează din anul 1585.
Comuna are în componență două sate: Bârsești (din care a roit satul Coza) și Topești.
Ca așezare geografică, satul Bârsești este dispus în trepte, fiind compus din două părți.
Partea de jos, care se află chiar în lunca Putnei, se nume ște În Prund ; cea de -a doua treaptă a
satului este așezată pe podul de terasă de 40 -50 m și cuprinde cea mai mare parte a
construcțiilor gospodărești. În vestul satului, pe dealul Dumbrava, s -au descoperit urme
tracice și scitice, demonstrând vechimea așez ărilor din zonă.
Conform legendei, oiconimul Bârsești s-ar datora Tudorei Vrâncioaia, bătrâna care l –
ar fi găzduit, ospătat și încurajat pe Ștefan cel Mare. Se spune că locuința bătrânei s -ar fi aflat
pe teritoriul actual al comunei Bârsești, pe Dealul Dum brava, și că atunci când Ștefan rătăcea
descurajat prin munți, bătrâna i -ar fi trimis pe cei șapte feciori ai ei (Bârsan, Bodea, Pavel,
Negrilă, Spulber, Nistor și Spânea) să -i adune pe flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei.
Ceata, luptând cu mult er oism, l -a ajutat pe Ștefan să -i înfrângă pe dușmani. Drept răsplată,
domnitorul a dăruit celor șapte feciori eroi cei șapte munți ai Vrancei, pe care să -i stăpânească
„din neam în neam”, fără vreun amestec și tulburare din partea cuiva. Legenda mai spune c ă,
pentru a întări această danie, voievodul ar fi dat vrâncenilor un uric scris cu litere de aur pe
piele de vițel, semnat și întărit cu pecetea domnească. Cei șapte feciori au întemeiat
gospodării din care s -au format mai apoi sate, care au primit numele lor: Bârsești, Bodești,
Păulești, Negrilești, Spulber, Nistorești și Spinești. După această legendă, întemeietorul
satului Bârsești ar fi așadar tânărul Bârsan, feciorul babei Tudora.
Dincolo de legendă, oiconimul Bârsești reprezintă un derivat de la antro ponimul
Bârsan , la fel ca Bârsana , Bârsănești , Bârseasca , Bârsoieni etc., care au aceeași temă. La
origini, antroponimul ar putea fi un apelativ: bârsan – „(despre oi) cu lâna lungă și aspră” sau
bârsă – „parte a plugului pe care se montează brăzdarul , cormana și plazul ”. Având în vedere
faptul că, în zonă, oieritul a reprezentat dintotdeauna una dintre ocupațiile de bază, plauzibilă
ar fi trecerea apelativului bârsan în categoria antroponimelor, după care a fost derivat cu
sufixul -ești, devenind toponim.
Pe de altă parte, în Vrancea există o veche familie numită Bârsă295.
*
Năruja
Comuna Năruja este situată în zona depresionară a Subcarpaților Vrancei, având o
suprafață de 3337 ha și un număr de 1986 de locuitori. Ca unita te social -administrativă, ea are
în componență satele Năruja, Podu Stoica, Podu Nărujei și Rebegari. Comuna, situată pe cele
două râuri importante ale Vrancei, afluenți direcți ai Putnei, Zăbala și Năruja, este așezată în
„inima Vrancei”, în preajma ei afl ându -se numeroase formațiuni muntoase, dintre care cele
mai cunoscute sunt Muntele Lapoș, Platoul Podul Nărujii și Lunca Deasă.
Localitatea Năruja este, conform istoricilor M. Canianu și A. Candrea, autorii
Dicționarului județului Putna (1893), care se baz au pe argumente antropogeografice, unul
dintre cele mai vechi sate răzeșești (sate -stup sau sate -matcă) din Vrancea.
Pe harta Moldovei realiza tă de Dimitrie Cantemir apare, alături de localitățile
menționate anterior, și numele Vranczia , atribuit unui sat pe care autorul hărții îl localizează
aproximativ în centrul depresiunii, aproape de confluența râurilor Putna și Zăbala. În opinia
lui Aurel Sava, această localitate ar fi satul Năruja de astăzi.
Toponimul Năruja are la bază un apelativ de origine maghiar ă, nyires – „mestecăniș”.
294 Cifră valabilă la data de 01.01.2010, conform Direcției Județene de Statistică Vrancea.
295 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odo bești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, p. 17.
165 Iorgu Iordan susține că aceeași etimologie ar avea -o și oiconimul Nereju , diferențierea
făcându -se doar din ne cesitate a de a denumi în mod diferit două localități învecinate296.
*
Negrilești
Satul Negrilești, singurul sat al comunei cu același nume, desprinsă din comuna
Bârsești în anul 2003, are o populație de 1773 de locuitori. El cuprinde mai multe cătune,
nedelimitate între ele, ceea ce -i conferă unitate.
Numele localității apare menționat pentru prima dată într -un act de vânzare datat la 3
mai 1585. Documentul are o importanță deosebită, deoarece printre martorii prezenți la
încheierea acestuia se număra și „popa Ion” – fapt ce demonstrează că la acea dată exista u în
zonă biserică și preot. Conținutul documentului este:
„Zapisul lui Radului Ducăi o[t] Firești pe cum au cumpărat moșiia de la Blaj ot
Topești parte[a] lui Văscan, ficiorul Zeaicăi a patra parte, ce să va alege din partea Zeaicăi,
din tot locul, din hotar în hotar ca să fie moșia lui în vec[i] și ficiorilor lui, și nep oților lui și
strănepoților lui. Și din oaminii lui Văscan să n -aibă, și din frații lui, nici o treabă a întoarce
Blaj. Și au întrebat pe Văscan și frații lui zicându să -ș[i] cumpere Văscan moșia, el au zis că
n-are nici o putere, ci ce să o vânză Blaj cui va găsi. Dec[i] au cumpărat -o Radul Duca și au
dat 9 capre cu ezi alăture și 3 taler[i] bătuți și eden țap și edin cojoc nou și era[u] oamini
într-ace tocmală, anume Necula ot Ferești, Ionașco Flașcă, Stroe ot Bârsăști, Ion Bărsăști,
Crăciun ot tamu, Săch el o[t] tamu Bălan ot Negrilești snă lui Șandru și popa Ion ot Negrilești
și alți oamin au fostu de față acolo și au dat adălmaș 7 vedre vin și pintru mare credință ne –
am pus degitele ca să s[ă] crează.
V let 7090 și 3 mes.
Mai 3.
Necul (x), Ionașco (x), S troia (x), Ion (x), Crăciun (x), Sechil (x), Bălan (x), popa Ion,
vornicul Văscan biv. 1 ”297
Negrileștiul este situat în partea de nord a Depresiunii Vrancei, în Subdepresiunea
Negrilești, fiind dispus, datorită reliefului zonei , în trepte . Treapta cea mai j oasă, aflată la
nivelul terasei râului Putna, poartă numele de În Găvane sau La Malul Iazului . Cea de -a doua
terasă, mai înaltă, se numește Pe Câmp , fiind situată în vecinătatea Dealului Babei.
Toponimul Negrilești are ca temă antroponimul Negrilă , derivat cu sufixul -ești. După
legend ă, Negrilă era numele unuia dintre cei șapte feciori ai babei Vrâncioaia.
*
Nereju
Nereju este comuna situată cel mai aproape de izvoarele râului Zăbala, pe ambele
maluri ale acestuia, în Depresiunea Vrancei. Comuna are un num ăr de 4437 de locuitori, care
trăiesc în satele: Nereju, Nereju Mic, Chiricari, Brădăcești și Sahastru.
Localitatea Nereju apare pe harta lui Dimitrie Cantemir, alături de Vranczia (Năruja),
cu denumirea de Cococary , provenită de la numele de familie Cojoc aru, existent în zonă298.
Apele care traversează localitățile comunei sunt, în afara Zăbalei, pâraiele Zârna,
Valea -Boului, Lapoșul, Cremenea, Hulturul, Monteorul, Hurjuiul, Drăguțoiul, Pârâul
Chinului și Nerejul Mic299.
În vecinătatea comunei există câteva fo rmațiuni geografice de interes turistic, unele
296 Cf. Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p.
80.
297 Apud Costică Neagu, Negrileștii Vrancei , Editura Terra, Focșani, 2005, p. 56.
298 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, p. 24.
299 Cf. George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al
României , vol. IV, Bu curești, 1901, p. 496.
166 reprezentând arii protejate. O formațiune nouă este Lacul Negru, format în anul 2005, un lac
natural cu suprafața de 1 ha și adâncimea de 10 m, situat la altitudinea de 1350 m. Interesante
sunt și zonele monta ne Dealul Negru și Lapoș, precum și Căldările Zăbalei, arie protejată
aflată pe cursul râului Zăbala.
Despre etimologia toponimului Nereju , întâlnit atât ca oiconim, cât și ca hidronim, am
discutat mai sus (v. Năruja ). O altă explicație ar fi că el este de origine slavă, semnificând
„mistreț”.
*
Nistorești
Având o suprafață totală de 25060 ha, comuna Nistorești este situată în partea de vest
a județului Vrancea, la contactul Subcarpaților Curburii cu Carpații Curburii, ceea c e
determină o mare varietate a r eliefului. Este brăzdată de apele mai multor pâraie (Valea –
Neagră, Valea -Rea, Valea Secăturii, Valea Săratei și Ochea ) și a râului Năruja, care își are
izvorul pe teritoriul ei .
Satele care intră în componența comunei sunt: Nistorești, Bâtcari, Făgetu, Rom ânești,
Ungureni, Vetrești -Herăstrău, Podu Șchiopului, Valea Neagră și Brădetu. Alături de satele
înregistrate oficial, mai există cătune și alte mici așezări, numite de localnici fie după numele
de familie majoritare, fie în funcție de natura terenului.
Satul Nistorești este menționat documentar pentru prima dată în 1792, fiind semnalat
și în Condica Liuzilor din 1803, unde este amintit „bătrânul Rueș, unul din întemeietorii
satului Nistorești”300.
Săpăturile arheologice de pe terasa dreaptă a râului Năruja, numită Lunca Manii, între
satul Bâtcari și cătunul Podul Roiș, au scos la iveală fragmente ceramice aparținând Culturii
Monteoru din Epoca Bronzului Mijlociu, constituind dovezi ale vechimii așezărilor din
această zonă. Pe raza comunei se află schitul Val ea Neagră, ctitorit de părintele Maftei din
satul Spinești.
Oiconimul Nistorești este un toponim personal, derivat cu sufixul colectiv -ești de la
antroponimul Nistor .
*
Paltin
Așezată pe cursul râului Zăbala, afluent al Putnei, în depresiunea subcarpatică a
Vrancei, comuna Paltin a fost întemeiată ulterior anului 1840, de locuitori din Nereju care au
migrat și și -au întemeiat noi gospodării, pe terenuri cu posibilități economice lărgite.
Comuna Paltin se comp une din satele Ghebari, Prahuda, Țepa, Vâlcani ș i Paltin, având
o populație totală de 3671 de locuitori și o suprafață de 3750 ha.
Se învecinează cu comuna Năruja, pe cursul râului Zăbala, și cu comuna Spulber.
Dintre zonele montane aflate în proprietatea obștilor din Paltin putem aminti Platoul
Tojanul ui, un platou montan pe care se organizează anual, în ultima duminică a lunii iulie,
Festivalul Folcloric Interjudețean „Pe Plaiul Tojanului”.
Întâlnit în diverse zone din țară, toponimul Paltin are ca etimologie apelativul paltin ,
numele unui arbore frecv ent întâlnit în pădurile Depresiunii Vrancei.
*
Păulești
Comuna Păulești este situată în partea nord -vestică a județului Vrancea, în zona
Subcarpaților de Curbură, în Depresiunea Vrancei, sector numit fie Leadova -Văsui, fie
Depresiunea Vrâncioaia, având o suprafață de 17344 ha. Comuna are în componență două
sate, Păulești și Hăulișca, însumând o populație de 2150 de locuitori. Se învecinează în nord –
vest cu comuna Tulnici, până la limita cu județul Covasna, iar în partea de est și de sud cu
300 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. II, Chișinău, 1931, p. 35.
167 comuna Vrâncioai a. Apele pâraielor Păulești și Hăulișca, ce travers ează comuna, sunt adunate
de Văsui, afluent al Putnei.
Satul Păulești este prima localitate vrânceană atestată documentar, în documentul
înregistrat în catalogul Documentelor Moldovenești , vol. I, 1437 -1620, la numărul 272: „7015
(1507), februarie 25, Bogdan vv. Moldovei dăruiește slugilor sale Trifan și Rictor seliștea
Păulești, din Vrancea”301.
Oiconimul Păulești face parte din categoria toponimelor formate prin derivare cu
sufixul colectiv -ești de la antr oponimul Paul , varianta catolică pentru Pavel sau Pavăl .
Oiconimul vrâncean trebuie pus în legătură cu alte localități purtând numele de Păulești ,
situate în vestul Transilvaniei, și poate fi explicat prin înființarea Episcopatului catolic cuman
Milcovia, distrus în 1234 de o invazie a tătarilor.
*
Spulber
În anul 1968, comuna Spulber a fost desființată, fără a se ține cont de v oința
locuitorilor, satele ei trecând în componența comunei Paltin. Reînființarea comunei a avut loc
pe data de 2 mai 2005. Este si tuată în partea de vest a județului, în depresiunea subcarpatică a
Vrancei, pe cursul râului Zăbala, învecinându -se cu comunele Paltin și Nereju.
Având o suprafață totală de 4450 ha, comuna are în componență următoarele sate:
Spulber, Țipău, Păvălari, Carș ochești -Corăbița, Morărești, Tojanii de Sus și Tojanii de Jos,
însumând 1467 de locuitori.
Satul Spulber este atestat documentar în anul 1734; conform legendei, ar fi fost
întemeiat de urmașii lui Spulber, unul dintre cei șapte feciori ai Vrâncioaiei.
*
Tulnici
Situată pe granița cu județul Covasna, la poalele munților Vrancei, la o altitudine de
480 m, comuna Tulnici numără patru sate: Tulnici (unde se află un observator seismic),
Lepșa, Greșu și Coza, care se întind pe o suprafață de peste 30.000 hectare, Greșu fiind prima
localitate străbătută de apele Putnei.
Comuna Tulnici este atestată documentar în anul 1466. Se poate spune că nimic din ce
este vrâncean nu îi e străin – după cum tot ceea ce este tulnicean poartă pecetea specificului
vrâncean.
Localita tea Tulnici, cu stațiunile montane Lepșa și Greșu, se află în mijlocul Parcului
Natural Putna, care se întinde pe 40.000 hectare și din care fac parte rezervațiile naturale de
importanță națională și mondială Cheile Tișiței (floristică și faunistică), Lepș uleț
(dendrologică), Lepșa, Cascada Putnei și Gălăciuc, unde există singura rezervație de pin
silvestru pe soluri sărace din Europa. Mai prezintă interes următoarele arii protejate: Tișița,
Groapa cu Pini, Strâmtură Coza, Lepșa -Sboina, Râpa Roșie și Golul Lepșe i.
Oiconimul Tulnici are drept radical substantivul tulnic , denumind un „vechi
instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung de aproximativ 2 m, făcut
din lemn sau din coajă de tei; bucium”.
În prezent, în localitate nu se mai conf ecționează tulnice.
*
Valea Sării
Împărțirea administrativ -teritorială a zonei a suferit modificări de -a lungul timpului.
Prima lege administrativă (1864) a fixat două comune: Valea Sării, care cuprindea satele
Mătăcina, Gornetul, Valea Sării și Prisaca, ș i Colacu, cu satele Poduri și Colacu. Din 1864 și
până în prezent s -au petrecut trei schimbări administrative, în urma cărora statutul de comună
l-au avut, pe rând, satele: Tichiriș (ianuarie 1930 – iunie 1941), Colacu (iulie 1941 –
301 Cf. Ștefan Neagu, Păulești – 500, Editura Terra, Focșani, 2007, p. 29.
168 decembrie 1945) și Vale a Sării (din ianuarie 1946).
Comuna Valea Sării este situată în zona depresionară subcarpatică a județului
Vrancea, pe cursul râului Putna, fiind înconjurată de dealurile Vârful Pleșilor, Pietroasa și
Vârful Chiliilor. Are în componență satele Prisaca, Măt ăcina, Poduri, Colacu și Valea Sării,
reședință de comună și localitate atestată documentar în anul 1623.
Cele mai vechi așezări din cuprinsul acestei comune au fost Chiliile, care astăzi ține de
satul Prisaca, și Gornetul, localitate din care populația a roit în celelalte sate, Colacu, Valea
Sării și Mătăcina, în prezent satul Gornetul fiind desființat. Despre satele Colacu și Poduri se
vorbește pentru prima dată în documente din anul 1673.
Valea Sării este unul din tre numeroasele toponime românești compus e, format fiind
din entopicul articulat hotărât valea , termen ce denumește un „loc larg între două înălțimi;
teren în pantă coborâtoare” și substantivul în genitiv sării – cunoscut fiind faptul că, încă din
vechime, de aici se extrăgea sarea pentru toată z ona Vrancei. Prin apropierea satului curge
Pârâul Sărat, care străbate un masiv de sare și se varsă în râul Putna, despărțind satele Colacu
și Mătăcina.
*
Vrâncioaia
Așezată pe valea Văsuiului, comuna Vrâncioaia se întinde pe o suprafață de 5798 ha,
fiind situată în partea de nord -vest a județului și învecinându -se cu comunele Nistorești,
Bârsești și Tulnici. Comuna a luat ființă în urma reformei administrativ -teritoriale din anul
1968.
Satul ce poartă astăzi numele de Vrâncioaia apare menționat pentru prim a dată în
secolul al XV -lea, împreună cu Păulești ul, Năruja și Spinești ul. Localitatea a purtat la început
numele Văsui , după pârâul care o străbate. Numele său actual trimite la vechea legendă a
Tudorei Vrâncioaia și a celor șapte fii ai săi.
În prezent, comuna Vrâncioaia are în componență șase sate : Muncei, Ploștina, Poiana,
Bodești, Spinești și Vrâncioaia.
Încercările de stabilire a etimologiei oiconimului Vrâncioaia trebuie să țină cont de
etimologia toponimului Vrancea , numele actualului județ , care l -a preluat pe acela al
vechiului ținut din fostul județ Putna. În opini a lui I. Iordan302, toponimul Vrâncioaia are la
origine un antroponim însemnând „soția lui Vrancea” sau „sora lui Vrancea”. Toponimul este
prezent și în județul Bacău (Podul Vrancei ), iar tema sa apare și în toponime din alte limbi:
Vranče (Croația) , Vrana (Serbia) , Vrany sau Vrani (Cehia) .
Alte încercări de a explica originea toponimului Vrancea ne conduc la sanscritul vran
„munte” sau la slavul vran (bran ) „poartă”. Alte etimoane ar putea fi vrană „gaura
polobocului” sau slavul vran „negru, corb” , derivat cu sufixul -cea, făcând referire la codrii
deși din Vrancea sau la existența corbilor. Ținutul ar fi putut primi num ele de „țara neagră ” –
„țara stăpânită”, așa cum numeau turcii ținuturi le ocupate de ei, în opoziție cu „țara albă ”,
metropol a.
6.3.2. Atestarea și semnificația denominativă a numelor de sate
Bâtcari , sat aparținând comunei Nistorești , înregistrat la recensământul populației din
anul 1912 . Denumirea vine de la antroponimul Bâtcă , având la origine entopicul bâtcă <
magh. bötkó , bötk, bötök „măciulie ; munte mai mic, vârf al unui deal, loc arid cu soare”.
Câteva familii cu acest nume erau semnalate la 1820 în satul Spinești. I. Iordan admite
302 Cf. Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p.
535.
169 existența toponim ului Bâtcă denumind „piscuri muntoase, în regiunile Moldovei apusene”303.
*
Bodești , sat aparținând comunei Vrâncioaia , una dintre cele mai vechi localități ale
Vrancei, fiind întemeiat de un anume Bodiman.
*
Brădăcești , sat aparținând comunei Nereju .
Toponimul Brădăcești este derivat pe terenul apelativelor, după care a primit statut de
toponim. La originea sa stă un cuvânt dacic , bradua , „desemnând Abies alba (rad. bradu – + -a
– bhre-dh-, «vârf, ghimpe, țep, colț », a rezultat, prin apocopă, bradu / brad . În sacre
«binoame » de plante medicinale […], se ivesc prin milenii perechile (de alb-negru ): Bradua /
Brad (Brad -Alb – Abies alba ) – *Bradila / Bradoax (rad. brad – + suf. -ila / -oax), sau
*Mallaidua (din ma-, «mare », + -laidua / -llaidua , «negru », «lai»), Brădilă / Brădoac ,
Brădac , Molid (Brad -Negru – Picea abies ); (de Vir / «Yang »-Femina / «Yin») Bradua / Brad
(Abies alba ) – *Braduta / Braduelida (rad. brad- + suf. -uta / -elida ), Brăduță / Brădiliță
(Pedicuță – Lycopodium clavatum ); (perechea de mare -mic) Bradua / Brad (Abies alba ) –
*Braduela / Bradutela (rad. brad / u / – + suf. -ela / -utela ), Brăduel / Brădel , Brăduțel
(Brădișor – Huperzia selago )”304.
Conform acestei explicații, toponimul în discuție ar fi rezultatul derivării cuvântului de
bază brădac + suf. -ești, rezu ltând substantiv ul comun brădăcești , apoi toponimul Brădăcești .
*
Brădetu , sat aparținând comunei Nistorești, înființat de țiganii schitului Valea Neagră
și numit după vegetația forestieră din zonă. În trecut purta numele de Văcăria .
Toponimul Brădetu (l), denumind păduri, lunci, moșii sau sate, este unul dintre cele
mai des întâlnite, fiind răspândit pe întreg teritoriul țării, acolo unde există vegetație specific
montană, din care nu lipsește bradul. S-a format de la un substantiv colectiv derivat, ce
denu mea „o mulțime de brazi”: Brădetu < brădet < brad + suf. -et.
*
Carșochești -Corăbița , sat aparținând comunei Spulber, aflat în Depresiunea Vrancei.
Oiconimul Carșochești este derivat de la antroponimul Carșoche , cu sufixul – de
altfel , foarte productiv – -ești.
*
Chiricari , sat aparținând comunei Nereju , situat în partea de nord a acesteia , în
apropierea izvoarelor pârâului Nereju.
Oiconim ul Chiricari , având sensul de „ai lui Chirică” , este derivat cu sufixul
colectivității -ar(i) de la antroponimul Chirică .
*
Colacu , sat aparținând comunei Valea Sării , situat pe terasa râului Putna, atestat
documentar î n anul 1673.
Satul, care apare în Marele Dicționar Geografic al lui Lahovari sub denumirea de
Colacul , este udat de râul Putna și de pâraiele Sărata, Bărbunț a, Fântânele și Orbanul.
Toponimul Colacu are legătură cu forma de covrig sau de colac pe care o ia cursul
râului Putna, satul fiind „încolăcit de râul Putna”305, care ocolește podișul Podecea, formând
Balta Colacului. Oiconimul s -a format de la apelativul colac < sl. kolači .
Odată cu construirea drumului județean , cursul apei s-a modificat, prin spargerea
303 Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p.
413.
304 Cf. Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianismul și plantele medicinale ,
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/ion_pachia_tatomirescu_trei_plante_medicinale.htm .
305 Cf. George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al
Românie i, vol. II, București, 1899, p. 560.
170 stâncii de la Piscul Cimpoieșului.
*
Coza , sat desprins din Bârsești în urma procesului de roire , aparținând comunei
Tulnici, aflat jumătate pe râul Putna , jumătate pe pârâul Coza , care i-a dat și numele. Actualul
sat a fost inițial un cătun ce aparțin ea comunei Păulești306.
În apropierea satului se află un munte cu un platou montan pe unde ciobanii vrânceni
merg cu turmele, având posibilitatea de a trece munț ii în Transilvania. Locuri le aflate în
hotarul satului poartă nume compuse : Gura Cozii, Piciorul Cozii.
În ceea ce privește originea toponimul ui Coza sau Cozia , cu derivatele Cozianul ,
Cozieni , Cozla , acestea ar putea avea ca temă cuvântul slav koza „capră ” sau cuvântul turcesc
koz „nucă” , adopt at prin filieră cumană, în vremea stăpânirii cumane în zonă. O dovadă în
acest sens ar putea fi existența , în partea de sud a Moldovei , a episcopat ului cuman .
*
Făgetu , sat aparținând comunei Nistorești .
Oiconimul Făgetu se înscrie î n aceeași categorie cu Brădetu , amintind de vegetația
caracteristică zonei subcarpatice : Făgetu < făget < fag + suf. -et, la bază stând cuvântul
latinesc fagus .
*
Găinari , așezare recenzată în 1930 la satul Nistorești , având 187 de locuito ri.
Oiconimul s -a format de la un antroponim, numindu -se astfel după familiile Găină ,
răspândite pe la 1820 , când satul încă nu luase ființă, atât în Nistorești, cât și Nereju, Valea
Sării, Bârsești și Spinești307.
*
Ghebari , sat aparținând comunei Paltin, a șezat pe cursul râului Zăbala.
După cum precizează I. Iordan308, asupra etimologiei toponimului Ghebari s-au emis
mai multe ipoteze. Denumirea ar putea fi la origine un apelativ, derivat cu sufixul -ar(i) de la
substantivul ghebă , „manta țărănească lungă, îm podobită cu găitane” < tc. kebe. Cea mai
plauzibilă ipoteză este însă aceea conform căreia oiconimul Ghebari este derivat de la
antroponim ul Gheba , cu sufixul colectiv -ar(i), „sinonim al lui -(e)an(i) [, care] arată originea
locuitorilor din satul respect iv”309.
*
Greșu , sat aparținând comunei Tulnici, așezat la poalele Munților Vrancei, străbătut
de pârâul Greșu, care izvorăște din locul numit Piatra Scrisă, din vârful muntelui Macradeu, și
care i -a dat și numele.
Considerat de I. Iordan ca făcând parte din tre toponimele ce evocă natura terenului pe
care este situată localitatea, oiconimul Greșu ar putea avea la bază apelativul gresă , gresie
„rocă sedimentară foarte dură”, cuvânt autohton, cf. alb. gëresë . Într-adevăr, g resia este una
dintre rocile prezente în subsolul Munților Vrancei . O altă etimologie posibilă ar fi greș,
„strugure mic lăsat pe butucul viei ”, însă acest subst antiv nu este apt, în opini a lui I. Iordan,
de a deveni nume topic.
*
Hăulișca , sat aparținând comunei Păulești, fost cătun , așezat p e pârâul Fundătura, în
apropiere a satului Păulești.
306 Cf. George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al
României , vol. III, București, 1900, p. 353.
307 Cf. C. Constantinescu -Mircești, Vrancea arhaică. Evoluția și problem ele ei , Editura Meridiane, București,
1985, p. 146.
308 Cf. Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p.
317.
309 Cf. Ibidem , p. 412.
171 La origine a acestui oiconim ar putea st a fie verbul onom atopeic a hăuli , fie
substantivul hăulă , „casă mare și goală, căsoaie” , fie antroponim ul Hăulici (Costache
Hăulici ), derivat e cu sufixul diminutival -ișcă.
*
Lepșa , sat aparținând comunei Tulnici , cunoscut și ca stațiune montană, aflat la
poalele Munților Vrancei.
Toponimul are ca temă, în opinia lui I. Iordan, adjectivul slav lĕpŭ „frumos, drăguț”,
prezent și în toponim ele slovac e Lêpi Dob și Lêpi Vr h și croate Lepoglava și Lepa Ves ,
precum și, în zona noastră de cercetare, în compușii Lepșa Mare , Fundul Lepșei , Piscul
Lepșei și în numele pârâului Lepșulețul .
Alte posibile etimologii sunt: antroponimul Lepa310, antroponimul maghiar Lepes ,
substantivul v echi bulgăresc lěpŭ „clei, clisă” , adjectivul ucrainean lipšyj „mai bun”311 sau
chiar verbul onomatopeic a lepși, „a bate, a face lip! cu o palmă”.
*
Mătăcina , sat aparținând comunei Valea Sării , situat pe cursul râului Putna, în
vecinătatea satului Prisaca.
Oiconimul Mătăcina are la bază un apelativ , nume de plantă. Substantivul mătăcină
(mătăciúne ), provenit din bg. maticina sau din s cr. matočina , denumește două plante erbacee
aromatice căutate de apicultori : o „plantă meliferă, originară din Siberia, cu fr unze lanceolate
și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar
(Dracocephalum moldavica )” și roiniț a.
*
Morărești , sat aparținând comunei Spulber, aflat pe cursul râului Nereju, la granița
dintre comune le Nereju și Spulber.
Toponimul Morărești se înscrie în seria celor care indică ocupația locuitorilor312, fiind
provenit dintr -un derivat al substantivului comun moară > morar > (a) morări – „a practica
meseria de morar, a fi morar” .
*
Muncei , sat aparținând comunei Vrâncioaia, așezat pe pârâul Văsuiu, afluent al
Putnei.
Toponimul Muncei are la bază apelativul toponimic pl . muncei < sg. muncel < lat .
mont ĭcěllus – „munte puțin înalt, deal, colină”, construit după modelul de plural al cuvintelor
cățel , purcel etc., datorită asemănării formale cu acestea (forma de plural indicată de DOOM
este muncele )313.
*
Nereju -Mic, sat aparținând comunei Nereju, situat pe malul râului Zăbala,
învecinându -se cu satele Brădăcești și Sahastru.
Oiconimul este format , prin compuner e, din substantivul propriu Nereju , care are la
bază apelativul de origine maghiară nyires „mestecăniș” și determinantul adjectival mic, care
se referă la suprafața localității. O altă ipoteză privind etimologia toponimului Nereju este că
acesta ar proveni dintr -un cuvânt slav cu sensul de „mistreț”.
*
Păvălari , sat aparținând comunei Spulber .
Oiconimul Păvălari este derivat , cu sufixul -ar(i), de la antroponimul Pavăl (Pavel ),
310 N. Drăgan apud Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academie i Republicii Populare Romîne,
București, 1963, p. 113.
311 Gh. Bogaci apud Ibidem , p. 113.
312 Cf. Ibidem , p. 228.
313 Vezi ***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , ediția a II -a, revăzută și adăugită,
Editura Univers Enciclopedic, B ucurești, 2005, p. 510.
172 varianta ortodoxă a numelui catolic Paul > Păulești .
*
Ploștina , sat aparținând comunei Vrâncioaia, despre care A. Sava scria314 că este
așezat în „fundătura Văii Negre ” și că numele său înseamnă „islaz, pășune (pe lângă o apă)”.
Alexandru Ciorănescu sugerează pentru ploștină sensul de „mlaștină”315.
La origine a entopicului se află termen ul ucrainean sau sârbesc ploština .
*
Poduri , sat aparținând comunei Valea Sării .
Oiconimul Poduri s-a format de la apelativul toponimic pod, la forma de plural.
Termenul pod poate fi interpretat atât în accepțiunea sa cea mai cunoscută , de
„construcție ce leagă malurile unei ape”, cât și ca „plai cu coastă lin (ușor) înclinat”, descriind
aspectul geomorfologic al regiunii cu înfățișare de podiș, cu interfluvii întinse , mărginite de
versanți abrupți – trăsătură a reliefului ce ar justifica perfect acest oico nim.
*
Podu Nărujei și Podu Stoica , sate aparținând comunei Nereju .
Podu Șchiopului , sat aparținând comunei Nistorești .
Cele trei o iconime sunt formate prin compunere, din apelativul toponimic pod și
substantive le proprii Nărujei (G) și Stoica (N), respect iv dintr -un substantiv provenit , prin
conversiune , dintr-un adjectiv : șchiop > șchiopul > șchiopului > Șchiopului .
*
Podu Roi ș, cătun aparținând comunei Nistorești , situat pe malul drept al râului
Năruja.
Și acest oiconim este, similar celor discut ate mai sus, compus din entopicul articulat
podul și din antroponim ul Roiș > Rueș , numele întemeietoru lui satului Nistorești316.
*
Poiana , sat aparținând comunei Vrâncioaia, așezat pe malul drept al râului Putna,
învecinându -se cu satul Prisaca. Rețeaua hidrografică a localității este bogată, ea fiind
străbătu tă și de pâraiele Huzunul și Alghianul.
În această f ostă comună, locuitorii av eau ca îndeletniciri, pe lângă agricultură și
creșterea animalelor, și comerțul cu huma extrasă din pârâul Pețic. Localitatea este atestată
documentar , pentru prima dată, în anul 1694.
Se remarcă frecvența , în toate zonele României, a toponim ului Poiana , folosit
independent sau împreună cu diverși determina nți, precum și a derivatelor Poienari , Poienița ,
Poienărie etc. Pe valea superioa ră a Putnei, relieful specific , de depresiune submontană , cu
păduri dese în care sunt poieni , justif ică existența acest ui oiconim, precum și a nenumărate lor
nume topice – neînregistrate – ale diverselor locuri din hotarele satelor din valea Putnei , nume
ce conțin entopic ul poian ă.
*
Prahuda , sat aparținând comunei Paltin , așezat pe ambele malur i ale pârâului Zăbala.
Toponimul Prahuda trebuie pus în legătură cu sl . prah , slov. prachu > praf, fiind
vorba, ca și în cazul toponimului Prahova , de o metafor ă amin tind de căderea tumultoasă a
apei râului de munte Zăbala .
*
Prisaca , sat aparținând comunei Valea Sării , situat pe cursul râului Zăbala , în
314 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, p. 25.
315 Cf. Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române , Editura SAECULUM I. O., București,
2005, p. 612.
316 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, p. 35.
173 vecin ătatea satului Mătăcina.
Toponimul Prisaca poate veni de la : sl. prěsěšti „a tăia”, slov. preseka „tăiere (în
pădure)”, ceh. preseka „tăierea pădurii”, pol. preseka „gard viu” – variante care indică , toate,
faptul că satul a luat ființă după ce zona a fost despădurită.
Pentru cei mai mulți vorbitori de limbă română, o prisacă reprezintă un „loc în aer
liber unde st au stupii de albine, stupină” . Conform lui H. Tiktin , sensul slav „a tăia, a răzbate
tăind” a condus la sensul de „loc în pădure, cu copaci tăiați, u nde se așază stupii de albine” .
Alături de Prisaca , I. Iordan consemnează oiconime ca Priseaca , Prisecile , Presaca ,
Priseceana , Prosica317, pe care le e xplic ă prin existența, pe acele locuri , a un or runcuri sau
lazuri, tăierea copacilor având ca scop crearea de așezări omenești și de terenuri agricole .
În timp, sensurile substantivu lui prisacă s-au diversif icat:
„pădure tăiată, loc curățit din codru, pădure din anul prim curățită” ;
„un gard, împrejmuitură lată, formată prin îngrămădire de lemne și gunoiete, paie,
răzimată pe răchiți”;
„stupină, locul unde se pun vara stupii”.
Evoluția sensului în Moldova și în Mun tenia a determinat accepțiunea generală de
„stupină”. Cele două oiconime denumind localități învecinate, Prisaca și Mătăcina , sugerează
faptul că zona este propice apiculturii. De asemenea, în comuna Măicănești din sudul
județului Vrancea se află o localitate care poartă numele Stupina .
*
Rebegari , sat aparținând comunei Năruja, întemeiat de familia Rebeg(e)a.
Oiconimul Rebegari este derivat cu sufixul -ar(i) de la antroponimul Rebeg (e)a,
întâlnit frecvent în zonă.
*
Românești , sat aparținând comunei Nistor ești, întemeiat pe malul stâng al râului
Năruja , potrivit izvoarelor istorice, „de pribegi veniți din părțile Românului (posibil boier din
regiunea de câmpie) din cauza obligațiilor feudale mari”318.
Oiconimul Românești face parte din seria toponimele person ale, fiind format , prin
derivare cu sufixul colectiv -ești, de la antroponimul Roman sau de la substantivul comun
român – ceea ce ne duce cu gândul la prezența unor români într-o regiune locuită de străini.
Totuși, ț inând cont de faptul că regiunea este lo cuită din vechime de moldoveni, satul ar fi
putut primi numele de la niște român i sosiți din „Țara Românească” .
*
Sahastru , sat aparținând comunei Nereju, așezat la poalele Lapoșului.
Oiconimul provine din substantivul comun sihástru , cu variantele regiona le sehástru ,
săhástru , sahástru – „om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni ; fig. persoană care
trăiește izolată, retrasă de societate; animal sălbatic bătrân care trăiește singur” < ngr.
isihastís .
*
Spinești , sat aparținând comunei Vrâncioaia , aflat la contactul dintre Subcarpați și
Depresiunea Vrancei.
Oiconimul Spinești ar putea face parte din seria toponimelor derivate de la substantive
comune (spin + suf. -ești). O altă variantă este propusă de Aurel V. Sava, care, în urma
cercetărilor înt reprinse printre bătrânii satelor, susține că satul a fost întemeiat de urmașii
(„curgători i”) unui oarecare Spineiu319.
317 Vezi Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963,
p. 24.
318 Cf. C. Hârnea, Locuri și legende vrâncene , Editura G. Bacovia, Bacău, 1972, p. 152.
319 Cf. Aurel V. Sava, Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri , Tipografia „Cartea Putnei”,
Focșani, 1929, p. 21.
174 Conform acest ui raționament, Bodești < Bode a, Bârsești < Bârs an, Negrilești <
Negrea etc.
*
Tojanii de Sus și Tojanii de Jos , sate aparți nând comunei Spulber .
Cele două oiconime fac parte din seria toponimelor formate dintr -un nume și dintr -un
determinativ care sugerează poziția geografică. După cum preciza I. Iordan, „ în Vrancea, «la
vale» = « la est», iar «la deal» = «la vest», de pildă « odaia de la vale și odaia de la deal»”320.
În cazul celor două sate, unul este situat la o altitudine mai mare, pe când celălalt este mai în
vale, fapt dator at reliefului zonei.
*
Topești , cel de -al doilea sat al comunei Bârsești, așezat pe terasele râului P utna.
Toponimul Topești are ca temă verbul slav topiti „a cufunda (în apă) , a topi”, care
amintește de proces ul topirii cânepii , plantă cultivată în trecut în zonă .
*
Țepa , sat aparținând comunei Paltin .
Încercările de stabilire a etimologiei oiconim ului Țepa au condus la concluzia că
acesta ar putea proveni fie de la antroponim ul de origine polonă Țepa, fie, prin derivare
regresivă, de la regionalismul țepar „țăpoi; lemn înfipt în pământ care sprijină marginile
ulucului pe care vin la vale buștenii de pe m unte” .
*
Țipău , sat aparținând comunei Spulber, aflat pe malul pârâului Țipău Mare, afluent al
Zăbalei.
Oiconimul provine din apelativul țipău , regionalism având semnificația „pâine mică,
rotundă (din făină de grâu)” < magh. cipó.
*
Ungureni , cătun aparți nând satului Herăstrău din comuna Nistorești, întemeiat de
famili a de oieri ardeleni Ungureanu, ai cărei membri s -au așezat, pe la 1816 , nu numai în
hotarul satului Herăstrău, ci și în alte sate din Vrancea.
Astăzi, nimeni nu-și mai aminte ște de faptul că localitatea a fost întemeiată de oameni
veniți din afara Vrancei, deoarece aceștia au fost asimilați de moldovenii din zonă,
nepunându-și amprenta decât asupra toponimie i.
*
Valea Neagră , sat aparținând comunei Nistorești, în car e se află și schit ul cu ace lași
nume.
Satul Valea Neagră și -a luat numele de la pârâul omonim, care străbate partea nord –
vestică a satului Herăstrău. Toponimul este compus, fiind format din entopicul articulat
hotărât valea și determ inantul adjectival neagră .
*
Vetrești -Herăstrău , sat așezat pe ambele maluri ale râului Năruja , aparținând
comunei Nistorești, având în componență cătunele Podul Țârdii, Satul Nou și Schit , care
totalizează circa 372 de locuitori.
Satul Herăstrău s-a unit cu satul Vetrești, devenind astfel Vetrești -Herăst rău. În trecut
a avut statutul de comună, având în componență cătunele Herăstrăul, Podul Șchiopului ,
Ungureni și Vetrești.
Satul Vetrești este semnalat documentar la 1757, ca fiind locuit de răzeși vrânceni
veniți din Spinești . Oiconimul provine de la nume le de familie Vatră, purtat de întemeietorii
320 Cf. Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1963, p.
137.
175 satului : „[…] fiind desprins din satul Spinești, în urmă cu 130 de ani, de familia Vatră”321.
Toponimul Herăstrău este mai recent și vine de la ferăstraiele și gaterele utilizate la
debitarea lemnului, acționate prin forța apei.
*
Vâlcani , sat aparținând comunei Paltin, întemeiat de familia Vâlcan din Muntenia.
Dintr -un document ce datează de la 15 aprilie 1702 aflăm că „un Neculai Vâlcan și cu
feciorii săi veniți din Țara Românească se învoiesc cu răzășii din sa tul Năruja să -și facă
bordeie pe moșia acestora.” Oiconimul s -a format așadar de la antroponimul Vâlcan , provenit
din sl . vlŭkŭ „lup”.
6.4. Semnificația denominativă a principalelor hidronime din valea
superioară a Putnei
Hidronimele din zona noastră de cercetare sunt, în majoritatea lor, de origine slavă,
descriind realitățile geografice pe care le denumesc . Astfel, numele râului Putna, a cărui vale
constituie drumul de intrare în depresiune, are semnificația „ vale de râu cu drum , cu cărare”;
Șușița înseamnă „uscata”, în conformitate cu faptul că acest râu este aproape secat mai tot
timpul anului; Zăbala („a murmura, a face zgomot” ), râu rapid de munte, poartă un nume ce
are legătură cu scurgerea sa vijelio asă, Năruja și Lepșa sunt „frumoas e” etc.322
Pe de altă parte, h idronime precum Chilimetea și Vizăuțul (Mare și Mic) au ca temă
elemente maghiare, primul provenind din kelem , care înseamnă „vad, locul pe unde o apă
poate fi trecută cu piciorul”, iar cel de -al doilea , din viz „apă” , cf. și toponimului ceh
Vyzovitse .
*
Putna
Izvorând din muntele Arișoaia, de pe partea nordică a Masivului Lăcăuți -Goru, și
având o lungime de 153 km, râul Putna este principalul curs de apă al Țării Vrancei , care ,
până la vărsarea sa în Siret, la câmpie , adună toate apele din zona montan ă și depresionar ă.
În legătură cu originea hidronimului Putna (sau: Puhna sau Pucna , cum mai este
pronunț at în Vrancea ) s-au formulat mai multe ipoteze, însă toate converg spre faptul că
Putna ar însemna, în limba slavă , „înzestrat cu drum , cu căra re” – ceea ce ar ilustra faptul că,
din cele mai vechi timpuri , valea acestui râu a fost folosită de vrâncenii de la munte pentru a
coborî la șes. Drumul ce mergea pe valea râului era cunoscut în 1649 sub numele de Calea
Vrăncii , însă se pare că odinioară el s-ar fi numit Drumul Întunericului .
Pe lângă a ceastă etimologie , susținută inclusiv de Gustav Weigand în studiul său
dedicat numelor râurilor subcarpatice , o alta a fost propu să de Margareta Ștefănescu, care
considera că toponimul Putna ar putea pro veni fie din cuvântul sârb esc put „drum, cale” , fie
din slavonul păti, întâlnit în diverse limbi sub for mele puten , putn, putnik , putilo .
P. Al. Arbore propune323 o etimologie ucraineană , din put-(b)na , formă eliptică pentru
put-(b)na reka , însemnând „vale de râ u cu drum în ea”.
Hidronimul Putna apare menționat pe harta lui Dimitrie Cantemir mult în aval de
confluența Zăbalei cu Putna, denumind râul format din unirea celor două. În orice caz, n umele
râului a impus și numele ținutului și , la un moment dat, al jude țului.
Unii istorici consideră că acest ținut a aparținut Munteniei până în anul 1475, după
care dată ar fi fost cedat Moldovei. Cei mai mulți sunt însă de părere că bazinul hidrografic al
321 Cf. C. Hârnea, Locuri și legende vrâncene , Editura G. Bacovia, Bacău, 1972, p. 146.
322 Cf. N. Al. Rădulescu, Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra, Focșani, 2005, p.
164.
323 Cf. P. Al. Arbore, Toponimia putneană , în Milcovia , an I, vol. I, Focșani, 1930, p. 5.
176 Putnei a aparținut , din cele mai vechi timpuri , Moldov ei324.
*
Zăbala
Râul Zăbala este un afluent al râului Putna, în care se varsă pe teritoriul comunei
Tuln ici, în apropiere de locul numit Grumaz . Rezult at din confluența a două pâraie , Arișoaia
și Zăbăluța , Zăbala are ca a fluenți p e stânga pâraiele Arișoaia, Măcrișu, Țipă ul Mare și
Năruja , iar ca afluenți p e dreapta , pâraiele Zăbăluța, Mărdanu, Betegosul, Goru, Căbălașu,
Giurgiu și Zârna Mare.
Hidronimul Zăbala este, în opini a lui G. Weigand, citat de I. Iordan, de origine
ucraineană , el provenind de la verbul zabalá kati „a flecări” sau de la substantivul bala,
„vorbărie, flecăreală”, care suger ează curgerea rapidă a acestui râu de munte.
324 Cf. George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al
României , vol. V, București, 1902, p. 141.
177
Concluzii
Important râu al Vrancei, Putna adună în albia sa, până la vărsarea în Siret , toate apele
județului. Reprezentând din timpuri străvechi o cale de acces a locuitorilor uneia dintre cele
mai vechi și mai ciudate regiuni ale țării, Ținutul Vrancei sau Țara Vrancei , către exteriorul
depresiunii de baștină , valea Putnei a constituit una di n zonele ce au atras atenția a numeroși
cercetători , din diferite domenii.
Fiind bine delimitat geografic, pe cumpene de ape, bazinul hidrografic al Putnei se
distinge printr -o mare diversitate morfologică și structurală, cuprinzând toate formele de
relief . Sectorul superior aparține Munților Vrancei, ramură a Carpaților de Curbură, cu o
densitate scăzută a populației, care se îndeletnic ește cu păstoritul sau cu exploatarea lemnului.
Următorul sector este cel al Subcarpaților de Curbură, car e fac trecerea î ntre munte și câmpie ;
datorită condițiilor prielnice pentru locuit , densitate a populației este aici mult mai mare.
Majoritatea așezărilor studiate de noi țin de această unitate de relief. Sectorul inferior al
bazinului aparține zonei de câmpie, respectiv Câmpi ei Râmnicului și Câmpi ei Siretului
Inferior.
Satele din bazinul Putnei sunt foarte vechi, majoritatea fiind așezări răzeș ești. De
asemenea, descoperirile arheologice au scos la iveală mărturii ale locuirii acest or meleaguri
datând încă din Paleolitic.
De-a lungul secolelor, ponderea populației din zonă a înregistrat o dinamică diferită,
influențată atât de factorii naturali, cât și de condițiile istorice și economice. Ca formă
originală de organizare poate fi amintită devălmășia , studi ată îndeaproape de către sociologul
H. Stahl. Ariile de cercetare i -au fost sugerate de Dimitrie Cantemir , care, în Descriptio
Moldaviae , vorbea de spre trei „republici țărănești ”: Vrancea , Câmpulung Moldovenesc și
Chigheci . Cercetările p e teren privind satul răzeșesc arhaic au început în anul 1927 , în satul –
pilot Nerej u din Țara Vrancei, iar monografierea completă a acestuia, respectiv monografierea
sumară a celorlalte sate din regiune , s-au închei at în anul 1938.
Concluziile sociologului amintit au fost d e mare interes pent ru studiul nostru: ,,știam
în momentul sosirii mele în Vrancea, doar ceea ce se scrisese în literatura românească despre
satul răzeșesc. Mi -l închipuiam deci pe atunci, așa cum continuă astăzi încă să și -l închipuie
foarte mulți, anume ca pe un sat genealo gic, născut din creșterea organică a unei familii
originare, folosind ca atare o devălmășie pe spiță de neam, asupra căreia opera transmisia
ereditară. Uimirea mea a fost totală, atunci când în Vrancea am întâlnit o formă de viață
socială inedită, despre c are nimeni nu scrisese vreun rând și nici nu formulase vreo părere,
formă de viață care, dacă se adeverea a fi ceea ce părea a fi, era de natură să răstoarne întreaga
noastră concepție despre aceste sate răzeșești și în consecință, despre întreaga noastră
structură socială veche. Am întâlnit o formă de devălmășie care nu avea nimic familial în ea ,
nici prin sfera sa geografică imensă , căci o întreagă regiune cunoștea o organizare socială
care se aseamănă mai mult cu Statul , decât cu familia și nici în alcăt uirea sa internă .”
Vrancea se prezenta geografic „ca o țară închisă, izolată, adevărată cetate de margine
privilegiată; condiții biologice de masă demografică restrânsă, relativ puțin densă; trăind în
178 formă de grupe familiale devălmașe; condiții psihice de obște tradițională difuză; condiții
istorice de autonomie locală perfectă; manifestări spirituale de puternic folclor; manifestări
economice de gospodărie casnică închisă, grefată pe autarhie devălmașă; manifestări juridice
de drept obișnuielnic viguros ș i atotstăpânitor; manifestări administrative de conducere în
democrație primitivă născătoare a unei confederații intersătești .”325
Valea superioară a Putnei, considerat ă de la izvoare și până la confluența cu Zăbala,
nu corespunde în totalitate cu ceea ce ge ografi i consider ă a fi bazinul superior al acestui râu ,
zona noastră de cercetare suprapunându -se și peste o parte a sectorului mediu. Am ales, di n
acest spațiu , 50 de localități, care țin de 11 comune dispuse pe valea Putnei și a afluenților ei,
Zăbala și Năruja. Satele de pe valea Putnei vrâncene au fost locuite dintotdeauna de răzeși și
de urmașii acestora, iar aportul de populație din alte zone a fost redus, nou-veniții fiind rapid
asimilați de băștinași și nereprezentând un factor major de influenț ă asupra graiului local .
Deși Vrancea a fost greu accesibilă străinilor, există date care demonstrează că aici, la granița
Moldovei cu Muntenia , s-au stabilit și locuitori din Transilvania , ceea ce a făcut deosebit de
interesantă efectuarea unui studiu monogra fic al patri ei Mioriței . Dincolo de folclor, bazinul
Putnei rămâne însă spațiul de interferență între cele trei provincii istorice românești : Moldova,
Țara Românească și Transilvania.
Odată cu transformările suferite de societatea românească în ultimii ani , condițiile
socio -economice precare din zonă au determinat migrări masive ale populației, cu precădere
ale tineri lor, peste hotare, ceea ce va avea drept consecință, la un moment dat, faptul că
anumite elemente lingvistice autohtone se vor pierde, fiind î nlocuite de fonetisme noi, aduse
de cei ce vor reveni în locurile de baștină .
Tipologia trăsăturilor graiurilor din acest areal lingvistic a constituit obiect ul de
cercetare a numeroși lingvi ști român i, preocupa ți de stabilirea structurii „subdialect elor”326.
Interesantă este observația lui I. Iordan în legătură cu faptul că graiul putnean „aparține , în
mod hotărât , la dialectul moldovenesc ”, mai ales pentru că „aspectul fonetic al graiului
putnean este identic sau aproape identic cu acela al dialectului mold ovenesc ”, influențele
muntenești putând f i consider ate de dată recentă , ele dator ându -se situării geografice a zonei ,
în punctul de contact dintre dialectul moldovenesc și cel muntenesc : „vorbirea putneană , adică
moldovenească , mai mult a dat decât a luat , în acest proces de influențe lingvistice
reciproce”327.
Pentru realizarea profil ului lingvistic al respectivelor graiuri am avut în vedere
matricea comportamentului lingvistic al majorității subiecților vorbitori, luând în considerare
toate categoriile de v ârstă. Ca atare, am înregistrat , după cum era de așteptat , diferențe la toate
nivelurile limbii între idiomurile folosite de diferitele categorii de vârstă, datorate nivelului de
școlarizare și sau contactelor cu persoane aparținând altor arii dialectale. Am observat că, în
general , vârstnicii sunt buni păstrători ai fonetismelor dialectale, în timp ce tinerii, aflați sub
influența școlii, încearcă exprimări mai îngrijite, apropiate de limba literară .
În urma studierii din punct de vedere lingvistic a acest ui areal, putem concluziona că
graiul din valea superioară a Putnei vrâncene este caracterizat prin perpetuarea trăsăturilor
vechi ale subdialectului moldovenesc, prezentând influențe ale graiurilor învecinate,
muntenești de nord și transilvănene de sud -est.
Am identificat elemente ce caracterizează graiurile transcarpatice, cele mai multe fiind
asimilate de graiul moldovenesc. Nu se poate vorbi de o linie care să delimiteze exact arealul
325 Henri Stahl, Nerej, un sat dintr -o regiune arhaică , în Sociologie Românească , an IV, 1942, p. 7 -12, p. 623-
627.
326 Cf. Doina Hreapcă, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect carpatic de sud -est”, în
ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003, p. 8 7.
327 Cf. Iorgu Iordan, Graiul putnean , în Iorgu Iordan, Scrieri alese , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1968, p. 230 -247.
179 lingvistic cercetat de ariile învecinate, izolându -l de alte unități lingvistice. Am constatat
totuș i o diversitate lingvistică, drept consecință a interferențelor și a tranzitivității – la nivel
fonetic, morfologic și sintactic – între subunitățile dialectale învecinate, apărând astfel zone
de tranziție.
Ca trăsături de ba ză, graiurile din valea superioară a Putnei din Vrancea păstrează
specificul subdialectului moldovenesc, însă am identificat și o serie de fonetisme și de
variante caracteristice altor subdialecte din spațiul lingvistic românesc. Vom încerc a, în
continuare , o sistematizare a trăsăturilor definitorii ale graiurilor investigate :
preferi nța, în majoritatea cazurilor, pentru accentu area specific ă subdialectului
munte nesc și limbii literare ;
preferința pentru auxiliarul a / au al timpului perfect compus al modul ui indicativ,
caracteristică a subdialectului muntenesc , în detrimentul invariabilului o, folosit din ce
în ce mai rar ;
tendința de închidere a vocalelor neaccentuate:
o ă > î: cásă > cásî ;
o e > i: púnem > púnim ;
o o > u: acoperít > acuperít .
trecerea vocalelor anterioare în seria velarelor , în cazul în care apar după consoanele s,
z, Ș, j, ț, D, rostite dur: ząr, sąmn , jąlui. În ace lași caz, diftongul ea se monoftonghează
la a: sárâ, zámâ , țápîn etc.;
deschiderea lui ă la a, precum și trecerea , după labiale, a vocalei e la ă, în cuvinte de
tipul: padúri , capatát , barbát – fenomen e caracteristice graiuril or din vestul
Transilvaniei și din nord -estul Maramureșului , întâlnite frecvent în Moldova și
înregistrate și pe o arie restrânsă din estul Transilvaniei;
monoft ongarea diftongului ea, în poziție finală, la e deschis: avea > avé;
transformarea diftongului ia, în poziție accentuată, în ie, datori tă asimilării vocalice :
băiét, spăriét, muiét;
coexist ența cazuril or în care diftongul îi se reduce la î cu cele în care se păstr ează:
cĩine, pĩine, mĩine, mĩini – cĩni, pĩni, mĩni, mĩni;
păstrarea unor fonetisme arhaice în cuvinte ca: ĩmblu , ĩmplu , ĩMflu , ĩntru, nóuur, dirépt ;
prezența vocalelor finale asilabice -i, -u, -iu în cuvinte derivate cu sufixele -ar, -er, -tor
sau ai căror radical i se termină în vocală + r328: pădura ri, tîmpla riu, fenomen specific
sudului Moldovei, însă sesizabil astăzi doar în cazuri rare, în vorbi rea vârstnici lor;
existența sunetului u scurt, asilabic, în finala unor cuvinte, stadiu vechi al evoluț iei
limbii : kiĉuoru pi_puodu;
existența , în vorbirea persoane lor de peste 60 de ani, mai ales de sex feminin , a
fonetismelor arhaice ĝ și D < d + e, i: Dîc, ĝuoc;
coexistența consoanelor africate alveolo -palatale ĉ și ĝ cu fricativele alveolo -palatale ŝ
și ż, mai puțin muiate:
o ĉ > ŝ: ĉíne > ŝíni, ĉer > ŝer;
o ĝ > ż: sĩnĝe > sĩżi.
palatalizarea labialelor , în fază avansată:
o p + e, i > k: cuopíl > cuopkíl, picát > kicát;
o b + e, i > g: bíni > gíni;
328 Fenomen semnalat și în: Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul
Române sc, Craiova, 1984, p. 212.
180 o f + e, i > h: fierbe > hérgi ;
o v + e, i > g, ż sau y: vițel > gițąl, yițąl;
o m + e, i > n: miel > něl.
rostirea dură a consoanel or s, z, j, ț, D și r;
trecerea, cu precădere în graiul vârstnicilor , a lui v + o, u > h: vuólbură > huólburâ ;
existența unor forme analogice de plural : pálme și pălmi, láme și lămi, pláse și pląȘi,
datora te unei alternanțe vocalice suplimentare prezente și în graiurile din Maramureș,
Banat și Crișana , ca marcă a pluralului329;
prezența formelor verbale iotacizate la indicativ prezent, fenomen specific
subdialectului muntean, întâlnit și în Dobroge a, sud -estul Transilvaniei și jumătatea de
est a Olteniei330: auuz, spui, țĩu;
apariția sufixului -ąsc la indicativ prezent, pers . I sg., la verbele c e nu cunosc această
flexiune, fenomen caracteristic graiului din Transilvania: împărțąsc u, sîMțąscu;
pronunț area specifică graiurilor din Transilvania , la conjunctiv prezent, pers . a III -a și
a VI-a, a verbelor a da, a sta , a bea , a lua , a vrea și a verbului impersonal a ploua :
sî_déii, sî_stéii, sî_béii, sî ięii, sî_vréii, sî_pluáii.
Alături de particularitățil e menționate mai sus, am remarc at la nivelul lexicului – care
reprezintă, după cum se știe, un compartiment al limbii supus în mod constant schimbărilor –
prezența termenilor aparținând subunităților lingvistice din alte zone ale țării. Unele dintre
aceste a au pătruns pe calea limbii literare, altele se datorează interferențelor socio -culturale
între indivizi aparținând unor comunități lingvistice diferite. Astfel, am notat atât cuvinte
muntenești , cum ar fi búrtî, cucoáȘî, perdeá píntru yíti, tĩrlâ etc., cât și cuvinte transilvănene :
cuoȘárcă , iimáȘ, uográdă etc.
Ca urma re a observaț iilor întreprinse asupra graiurilor din valea superioară a Putnei
vrâncene, coroborate cu fenomenele înregistrate în atlasele lingvistice românești, în primul
rând cu cele oferi te de Noul a tlas lingvistic român , pe regiuni . Moldova și Bucovina , se poate
argumenta continuit atea în timp și în spațiu a particularități lor dialectale luate în discuție în
lucrarea de față. Putem concluziona că graiurile din valea superioară a Putnei pr ezintă
trăsăturile definitorii ale subdialectului moldovenesc, cu influențe fonetice și morfo -sintactice
din subdialectul muntean și din graiurile din zona de sud -est a Transilvaniei .
În contextul social, economic și cultural actual, deplasările masive de populație din
zona văii superioare a Putnei vrâncene, c are a constituit odată ceea ce se numea o „țară”, Țara
Vrancei, vor contribui, cu siguranță, la producerea de modificări la nivelul graiurilor, prin
adoptarea de fonetisme specifice altor graiuri popul are daco -românești.
329 Vezi ALR II, s. n., vol. V, h. 1408.
330 Cf. Valeriu Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p.
178.
181
Bibliografie
A. Atlase lingvistice
ALR I = Atlasul lingvistic român , partea I, de Sever Pop, vol. I, Părțile corpului
omenesc și boalele lui , Cluj, 1938, vol. II, Familia, nașterea, botezul, copilăria, nunta,
moart ea, Sibiu -Leipzig, 1942
ALR II = Atlasul lingvistic român , partea a II -a, de Emil Petrovici, vol. I, A. Corpul
omenesc, boale (și termenii înrudiți). B. Familia, nașterea, copilăria, nunta, moartea, viața
religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea , focul, mobilierul, vase, scule , Sibiu –
Leipzig, 1940
ALR II, s. n. = Atlasul lingvistic român [II], serie nouă, sub direcția lui Emil Petrovici,
redactor principal Ioan Pătruț, vol. I -VII, Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
București, 1956 -1972
ALRM I = Micul atlas lingvistic român , partea I, de Sever Pop, vol. I, Părțile corpului
omenesc… , Cluj, 1938, vol. II, Familia, nașterea… , Sibiu -Leipzig, 1942
ALRM II = Micul atlas lingvistic român , partea a II -a, de Emil Petrovici, vol. I, A.
Corpul omenesc… , Sibiu -Leipzig, 1940
ALRR = Bîrleanu, Ion -Horia, Vasile Pavel, Atlasul lingvistic român pe regiuni.
Basarabia. Nordul Bucovinei. Transnistria , vol. I, Editura Știința, Chișinău, 1993
NALR. Moldova și Bucovina (I) = Noul Atlas lingvistic al Român iei. Moldova și
Bucovina , de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță, Adrian Turculeț,
vol. I, Editura Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1987
NALR. Moldova și Bucovina (II) = Noul Atlas lingvistic al României. Moldova și
Bucovina , de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță, Adrian Turculeț,
Editura Editura Academiei Române, București, vol. II, 1997
NALR. Moldova și Bucovina. Date = Noul Atlas lingvistic al României. Moldova și
Bucovina. Dat e despre localități și informatori , de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion
A. Florea, Ion Nuță, Adrian Turculeț, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1987
NALR. Moldova și Bucovina. Texte = Noul Atlas lingvistic român, pe regiun i.
Moldova și Bucovina. Texte dialectale culese de Stelian Dumistrăcel și publicate de Doina
Hreapcă și Ion -Horia Bîrleanu , Editura Academiei Române, Iași, vol. I, partea I -II, 1993 –
1995
Weigand, Atlas = Weigand, Gustav, Linguistischer Atlas des dacorumäni schen
Sprachgebietes , J. A. Barth Verlag, Leipzig, 1909
B. Colecții de documente
***, Catalogul documentelor moldovenești. Supliment (1403 -1700) , Editura Arhivelor
182 Statului, București, 1975
***, Din tezaurul documentar sucevean. Catalog de documente 1393 -1849 , Editura
Arhivelor Statului, București, 1983
***, Documenta Romaniae Historica. A. Moldova , vol. I (1384 -1448), întocmit de C.
Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1975
***, Documenta Roman iae Historica. A. Moldova , vol. II (1449 -1486), întocmit de L.
Șimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat și Dumitru Agache, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1976
***, Documenta Romaniae Historica. A. Moldova , vol. III (1487 -1504) , întocmit de
C. Cihodaru, I. Caproșu și N. Ciocan, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1980
***, Documente privind istoria României. A. Moldova, veacul XVI , vol. I -IV; Veacul
XVII , vol. I -V, Editura Academiei Republicii Populare Ro mîne, București, 1951 -1953
***, Folclor din Transilvania. Texte alese din colecții inedite , vol. I, cu un Cuvînt
înainte de Mihai Beniuc, Editura pentru Literatură, București, 1962
***, Tezaurul toponimic al României. Moldova , vol. I, Repertoriul istoric a l unităților
administrativ -teritoriale. 1772 -1988 , partea I, A. Unități simple (Localități și moșii), A -O,
partea a II -a, A. Unități simple (Localități și moșii), P -30 Decembrie , B. Unități complexe ,
Editura Academiei Române, Iași, 1991 -1992
Bogdan, Ioan, Documentele lui Ștefan cel Mare , vol. I -II, București, 1913 -1914
Constantinescu -Mircești, C. D., Stahl, H. H., Documente vrâncene. Cărți domnești,
hotărnicii, răvașe și izvoade , vol. I, Tipografia Bucovina, I. E. Torouțiu, București III, 1929
Costăchescu, Mihai, Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare , Editura Viața
Românească, Iași, 1933
Costăchescu, Mihai, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare , vol. I
(1374 -1437), vol. II (1438 -1456), Editura Viața Românească, Iași, 1931 -1932
Ghibănescu, Gheorghe, Surete și izvoade. Documente slavo -române între 6936 (1428)
– 7265 (1757) , vol. I, Editura Viața Romînească, Iași, 1930
Sava, Aurel V., Documente putnene , vol. I, Vrancea – Odobești – Câmpuri ,
Tipografia „Cartea Putnei”, Focșani, 1929, vol. II, C hișinău, 1931
C. Dicționare și enciclopedii
***, Dicționarul explicativ al limbii române , ediția a II -a, Editura Univers
Enciclopedic, București, 1996
***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , ediția a II -a,
revăzută și adăugi tă, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005
Bidu -Vrânceanu, Angela , Călărașu , Cristina, Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana , Mancaș ,
Mihaela, Pană Dindelegan, Gabriela , Dicționar general de științe. Științe ale limbii , Editura
Academiei Române, București, 199 7
Candrea, I. A., Densusianu, Ovid, Dicționarul etimologic al limbii române.
Elementele latine , București, 1907 -1914
Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic al limbii române , Editura
SAECULUM I. O., București, 2005
Constantinescu, N., Dicționar onoma stic românesc , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1983
Constantinescu -Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici , Editura Teora,
București, 1998
Daicoviciu, Constantin, Enciclopedia civilizației române , tom III, Editura P olitică,
183 București, 1964
Găitănaru, Ștefan, Mic dicționar de regionalisme , Editura Tempora, Pitești, 1996
Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României , Editura Enciclopedică, București,
2000
Ionescu, Christian, Mică enciclopedie onomastică , Editura Enci clopedică Română,
București, 1975
Iordan, Iorgu, Dicționar al numelor de familie românești , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1983
Lahovari, George Ioan, General Brătianu, C. I., Tocilescu, Grigore G., Marele
dicționar geografic al României , vol. I -V, București, 1898 -1902
Oprea, Ioan, Pamfil, Carmen -Gabriela, Radu, Rodica, Zăstroiu, Victoria, Noul
dicționar universal al limbii române , Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2006
Scriban, August, Dicționaru limbii românești , Instit utul de Arte Grafice „Presa bună”,
Iași, 1939
Seche, Luiza, Seche, Mircea, Dicționarul de sinonime al limbii române , Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1982
D. Volume de autor și monografii
***, Monografia Județului Putna , Regatu l României – Prefectura Putna, Tip. „Cartea
Putnei”, Focșani, 1943
***, Privire asupra județului Putna , Prefectura județului Putna, Tipografia Al.
Codreanu, Focșani, 1909
Arvinte, Vasile, Român, românesc, România, Editura Științifică și Enciclopedică,
Bucu rești, 1983
Arvinte, Vasile, Studii de istorie a limbii române , Editura Universității „Al. I. Cuza”,
Iași, 2006
Avram, Andrei, Cercetări asupra sonorității în limba română , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, București, 1961
Avram, Andrei, Contri buții etimologice , Editura Univers Enciclopedic, București,
1997
Avram, Andrei, Nazalitatea și rotacismul în limba română , Editura Academiei
Române, București, 1990
Avram, Mioara, Carabulea, Elena, Ciobanu, Fulvia, Ficșinescu, Florica, Gherman,
Cristina, H asan, Finuța, Popescu -Marin, Magdalena, Rădulescu, Marina, Rizescu, I., Vasiliu,
Laura, Formarea cuvintelor în limba română , vol. II, Prefixele , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1978
Avram, Mioara, Gramatica pentru toți , Editura Humanitas, București, 1997
Bădescu, Ilie, Satul contemporan și evoluția lui istorică , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1981
Bălan, Theodor, Sate dispărute din Bucovina , Institutul de Arte Grafice și Editura
„Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 193 7
Bălășoiu, Cezar, Discursul raportat în textele dialectale românești, Editura
Universității din București, 2004
Bîrleanu, Ion -Horia, Curs de dialectologie românească . Partea I. Probleme teoretice ,
Editura Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2000
Bîrleanu, Ion-Horia, Emigrări ardelenești la est de Carpați. Consecințe lingvistice ,
Editura Sedcom Libris, Iași, 1998
Bîrleanu, Ion -Horia, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. I, Formarea numelor
de sate , Editura Sedcom Libris, Iași, 1999
184 Bîrleanu, Ion -Horia, Graiurile din Valea Șomuzului Mare , vol. II, Fonetica , Editura
Sedcom Libris, Iași, 2000
Bociarov, Eugenia, Svetlicinâi, Larisa, Moldova în epoca feudalismului , vol. VII,
partea I, Editura Academiei de Științe a R.S.S. Moldovenești, Chișinău, 1975
Botoșineanu, Luminița, Graiul de pe valea superioară a Someșului Mare , Editura
Alfa, Iași, 2007
Brâncuș, Gr., Introducere în istoria limbii române , vol. I, Editura Fundația „România
de mâine”, București, 2002
Bulgăr, Gheorghe, Scriitorii români despre limbă și stil , Editura Dacia XXI, Cluj –
Napoca, 2011
Buza, Mircea, Toponimie geografică românească , Editura Universității „L. Blaga”,
Sibiu, 2002
Calotă, Ion, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1986
Candrea, I. A., Graiul din Țara Oașului, București, 1907
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , ediție bilingvă, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1973
Caragiu Marioțeanu, Matilda, Compendiu de dialectologie română (nord – și sud –
dunărea nă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975
Caragiu Marioțeanu, Matilda, Giosu, Ștefan, Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Todoran,
Romulus, Dialectologie română , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
Cazacu, Boris, Studii de dialectolog ie română , Editura Științifică, București, 1966
Cernat, Ion, Momente din istoria României Orientale , Editura PIM, Iași, 2003
Cherciu, Cezar, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie 1820 -1920 , Editura
Neuron, Focșani, 1995
Ciobanu, Fulvia, Hasan, Fin uța, Formarea cuvintelor în limba română , vol. I,
Compunerea , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970
Ciobanu, Fulvia, Sfîrlea, Lidia, Cum scriem, cum pronunțăm corect , Editura
Științifică, București, 1970
Ciompec, Georgeta, Domint e, Constantin, Forăscu, Narcisa, Guțu Romalo, Valeria,
Vasiliu, Emanuel, Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia. Morfologia , ediție
revizuită și adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1986
Ciubotaru, Mircea, Oronimia și hidronimia di n bazinul superior al Bârladului , Casa
Editorială Demiurg, Iași, 2001
Conea, Ion, Monografia geografică a Republicii Populare Române , Editura
Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1960
Conea, Ion, Vrancea – geografie istorică, toponimie și termi nologie geografică ,
Editura Academiei Române, București, 1993
Constantinescu -Mircești, C., Păstoritul transhumant și implicațiile lui în Transilvania
și Țara Românească în secolele XVIII – XIX, Editura Meridiane, București, 1976
Constantinescu -Mircești, C. , Vrancea arhaică. Evoluția și problemele ei , Editura
Meridiane, București, 1985
Costăchel, V., Panaitescu, P. P., Cazacu, A., Viața feudală în Țara Românească și
Moldova. Sec. XIV -XVII , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1957
Coteanu , Ion, Bidu -Vrânceanu, Angela, Limba română contemporană , vol. II,
Vocabularul , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
Coteanu, Ion, Cultivarea limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1980
Coteanu, Ion, Elemente de dialect ologie a limbii române , Editura Științifică,
București, 1961
185 Coteanu, Ion, Forăscu, Narcisa, Bidu -Vrânceanu, Angela, Limba română
contemporană. Vocabularul , ediție revizuită și adăugită, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1985
Coteanu, Ion, Formar ea cuvintelor în limba română . Derivarea. Compunerea.
Conversiunea , ed. de Narcisa Forăscu și Angela Bidu -Vrânceanu, Editura Universității din
București, 2007
Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române , Editura Albatros, București, 1982
Coteanu, Ion, Morfologia numelui în protoromână (româna comună) , Editura
Academiei Republicii Socialiste România , București, 1969
Coteanu, Ion, Originile limbii române , Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1981
Coteanu, Ion, Structura și evoluția limbii româ ne (de la origini pînă la 1860) , Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1981
Dan, Ilie, Nume proprii românești , Editura Timpul, Iași, 2006
Dan, Ilie, Toponimie și continuitate în Moldova de nord , Editura Junimea, Iași, 1980
Densusianu, Ovid, Istoria limbii române , vol. I -II, Editura Științifică, București, 1961
Diaconescu, Ion, Probleme de sintaxă a limbii române actuale , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1989
Diaconescu, Paula, Structură și evoluție în morfologia substan tivului românesc ,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970
Diaconu, Ion, Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie , Institutul de
filologie și folclor, București, 1930
Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului românesc , Edit ura Clusium -Logos, Cluj –
Napoca, 1995
Dimitrescu, Florica, Introducere în fonetica istorică a limbii române , Editura
Științifică, București, 1967
Dimitrescu, Florica, Pamfil, Viorica, Barborică, Elena, Călărașu, Cristina, Cvasnîi,
Maria, Marta, Mihai, Ruxăn doiu, Liliana, Theodorescu, Mirela, Toma, Elena, Istoria limbii
române , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978
Dimitriu, Corneliu, Compendiu de gramatică românească modernă clasică , Casa
Editorială „Demiurg”, Iași, 2004
Dimitriu, Corneliu, Tratat de gramatică a limbii române , vol. I, Morfologia , Editura
Institutul European, Iași, 1999
Drăganu, Nicolae, Românii în veacurile IX – XIV pe baza toponimiei și a onomasticei ,
Imprimeria Națională, București, 1933
Dumistrăcel, Stelian, Hreapcă, Doina, Bîrl eanu, Ion -Horia, Ancheta dialectală ca
formă de comunicare , Editura Academiei Române, Iași, 1997
Dumistrăcel, Stelian, Influența limbii literare asupra graiurilor dacoromâne. Fonetica
neologismului , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
Dum istrăcel, Stelian, Sate dispărute – sate amenințate , Editura Institutul European,
Iași, 1995
Eremia, A., Unitatea patrimoniului onomastic românesc. Toponimie. Antroponimie ,
Editura Centrul Național Terminologic, Chișinău, 2001
Frățilă, Vasile, Contribuții lingvistice , Editura de Vest, Timișoara, 1993
Frățilă, Vasile, Lexicologie și toponimie românească , Editura Facla, Timișoara, 1987
Frățilă, Vasile, Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a
Tîrnavelor , Tipografia Universității din Timișoara, 1982
Frățilă, Vasile, Studii de toponimie și dialectologie , Editura Excelsior Art, Timișoara,
2002
Gafton, Alexandru, Elemente de istorie a limbii române , Editura Restitutio, Iași, 2000
186 Gheție, Ion, Baza dialectală a românei literare , Editura A cademiei Republicii
Socialiste România, București, 1975
Gheție, Ion, Introducere în dialectologia istorică românească , Editura Academiei
Române, București, 1994
Gheție, Ion, Istoria limbii române literare , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1 978
Gheție, Ion, Mareș, Al., Graiurile dacoromâne în secolul al XVI -lea, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1974
Giurescu, Constantin C., Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi ,
Editura Albatros, București, 197 1
Giurescu, Constantin C., Principatele române la începutul secolului XIX. Constatări
istorice, geografice, economice și statistice pe temeiul hărții ruse din 1835 , Editura Științifică,
București, 1957
Giurescu, Dinu C., Istoria ilustrată a românilor , Edit ura Sport -Turism, București,
1981
Giurgea, Emil, Geneza și evoluția satelor vrâncene reflectate în toponimie , Editura
Științifică, București, 1980
Giurgea, Emil, Plaiuri vrâncene , Editura Meridiane, București, 1971
Graur, Al. (coord.), Gramatica limbii rom âne, ediția a doua, revăzută și adăugită,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966
Graur, Al., Studii de lingvistică generală , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1955
Graur, Alexandru (coord.), Introducere în l ingvistică , Editura Științifică, București,
1972
Graur, Alexandru (coord.), Probleme de lingvistică generală , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, București, 1962
Graur, Alexandru, Etimologii românești , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne , București, 1963
Graur, Alexandru, Încercare asupra fondului principal lexical , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, București, 1953
Graur, Alexandru, Nume de locuri , Editura Științifică, București, 1972
Graur, Alexandru, Puțină gramatică , vol. I -II, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1987 -1988
Graur, Alexandru, Scrieri de ieri și de azi , Editura Științifică, București, 1970
Graur, Alexandru, Studii de lingvistică generală , Editura Academiei Republicii
Populare Romîne, Buc urești, 1960
Graur, Alexandru, Tendințele actuale ale limbii române , Editura Științifică, București,
1968
Grumăzescu, Horia, Subcarpații dintre Câlnău și Șușița – studiu geomorfologic ,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973
Grumăz escu, Horia, Ștefănescu, Ioana, Județul Vrancea , Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1970
Guțu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române , vol. I. Cuvântul , vol. II.
Enunțul , Editura Academiei Române, București, 2005
Guțu Rom alo, Valeria, Sintaxa limbii române (Probleme și interpretări) , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1973
Hârnea, C., Locuri și legende vrâncene , Editura G. Bacovia, Bacău, 1972
Hreapcă, Doina, Enclave lingvistice muntenești în sudul Moldovei , teză de doctorat
susținută la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1999
Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba română , Editura Albatros, București, 1984
187 Hristea, Theodor, Probleme de etimologie. Studii, articole, note , Editura Științifică,
București, 1968
Iacob, Niculina, Morfologia limbii române , Partea I, Editura Universității „Ștefan cel
Mare”, Suceava, 2002
Iancu, Victor, Palatalizarea dentalelor în limba română , Editura Facla, Timișoara,
1975
Ichim, I., Rădoane, M., Rădoane, H., Grosu, C., Miclăuș, C., Dinamica sedimentelor.
Aplicație pe râul Putna – Vrancea , Editura Tehnică, București, 1998
Ionescu -Ruxăndoiu, Liliana, Probleme de dialectologie română , Universitatea din
București, 1976
Iordan, I., Robu, V., Limba română contemporană , Editura Ministerului
Învățămîntului, București, 1978
Iordan, Iorgu, Guțu Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologică a
limbii române contemporane , Editura Științifică, București, 1967
Iordan, Iorgu, Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a
lingvisticii romanice , Editura Institutului de Filologie Română, Iași, 1932
Iordan, Iorgu, Lexicul limbii române , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964
Iordan, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” , ediția a II -a,
Editura Socec, București, 1947
Iordan, Iorgu, Limba română contemporană , ediția a II -a, Editura Ministerului
Învățămîntului, București, 1956
Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române , Editura Științifică, București, 1975
Iordan, Iorgu, Toponimia romînească , Edi tura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1963
Iorga, Nicolae, Istoria bisericii române și a vieții religioase a românilor , vol. I,
Editura Ministerului Cultelor, București, 1939
Iorga, Nicolae, Istoria Românilor , vol. III, ed. a II -a, îngrijit ă de Victor Spinei, Editura
Enciclopedică, București, 1993
Iorga, Nicolae, Revelații toponimice pentru istoria neștiută a românilor , Editura
Tipografiei „Neamul Românesc”, București, 1941
Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române , Editura Polirom, Iași, 200 8
Istrate, Gavril, Limba română literară. Studii și articole , Editura Minerva, București,
1970
Istrate, Gavril, Originea limbii române literare , Editura Junimea, Iași, 1981
Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române , Editura Junimea, Iași, 1980
Lobiuc, Ioan , Contactele dintre limbi: O ramură „nouă” și distinctă a științei
limbajului , vol. I., Istoricul teoriilor și metodologiilor , Editura Universității „Al. I. Cuza”,
Iași, 1998
Macovei, Gabriela, Tezaurul toponimic al Vrancei , vol. I, Editura Domino, Focșani ,
2002
Macrea, Dimitrie, Probleme ale structurii și evoluției limbii române , Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Macrea, Dimitrie, Studii de fonetică , Editura Academiei Republicii Populare Romîne,
București, 1953
Macrea, Dimitrie, Studii de istorie a limbii și a lingvisticii românești , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1965
Mehedinți, Simion, La ceas de taină. Discursuri. Conferințe , vol. II, Editura Terra,
Focșani, 2001
Meteș, Ștefan, Emigrări românești din Transivania în secole le XIII -XX (Cercetări de
demografie istorică) , Editura Științifică, București, 1971
188 Mihăilescu, N. Șt., Mihăilescu, Șt. N., Macovei, V., Valea Putnei , Editura Științifică,
București, 1970
Moldoveanu, Gheorghe, Nume de locuri din Valea Milcovului , Editura Neuron,
Focșani, 1996
Nagy, Rodica, Oprea, Ioan, Istoria limbii române literare. Epoca modernă , Editura
Universității din Suceava, 2002
Nagy, Rodica, Sintaxa limbii române actuale – unități, raporturi și funcții , Editura
Institutul European, Iași, 2006
Neag u, Costică, Negrileștii Vrancei , Editura Terra, Focșani, 2005
Neagu, Ștefan, Păulești – 500, Editura Terra, Focșani, 2007
Negruți, Ecaterina, Satul moldovenesc în prima jumătate a secolului al XIX -lea.
Contribuții demografice , Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1984
Nicolae, Ion, Toponimie geografică , Editura Meronia, București, 2006
Paragină, A., Habitatul medieval la Curbura exterioară a Carpaților în secolele X -XV,
Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2000
Pătru, Ileana -Georgeta, Zaharia, Lili ana, Geografia fizică a României , Editura
Universității din București, 2006
Pătruț, Ioan, Nume de persoane și nume de locuri românești , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1984
Pătruț, Ioan, Onomastica românească , Editura Științifică și Encicl opedică, București,
1980
Pătruț, Ioan, Studii de limba română și slavistică , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1974
Pele, Alexandru, Elemente lexicale străromânești , Editura Scheda, Oradea, 2010
Petrovici, Emil, Influența slavă asupra sistemului fonemelor limbii române , Societatea
de Științe Istorice și Filologice, București, 1956
Petrovici, Emil, Studii de dialectologie și toponimie , volum îngrijit de I. Pătruț, B.
Kelemen, I. Mării, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970
Philippide, Al exandru, Istoria limbii române , vol. I, Principii de istoria limbii , Tip.
Națională, Iași, 1894
Philippide, Alexandru, Opere alese. Teoria limbii , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1984
Philippide, Alexandru, Originea românilor , vol. I, Ce spun izvoarele istorice , Editura
Viața Românească, Iași, 1923
Philippide, Alexandru, Originea românilor , vol. II, Ce spun limbile română și
albaneză , Editura Viața Românească, Iași, 1928
Popescu, Radu, Graiul gorjenilor de lîngă munte , Editura Sc risul Românesc, Craiova,
1980
Pușcariu, Sextil, Cercetări și studii , Editura Minerva, București, 1974
Pușcariu, Sextil, Limba română , vol. I. Privire generală , Fundația pentru Literatură și
Artă „Regele Carol II”, București, 1940
Pușcariu, Sextil, Limba ro mână , vol. II, Rostirea , Editura Academiei Române,
București, 1994
Rădulescu, N. Al., Vrancea – geografie fizică și umană , ediția a doua, Editura Terra,
Focșani, 2005
Roman, Fl., Munții Vrancei , Editura Sport -Turism, București, 1989
Rosetti, Al. ( red. resp .), Istoria limbii române , Editura Academiei Republicii
Socialiste România , București, 1969
Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii române literare , Editura Minerva,
București, 1971
Rosetti, Al., Istoria limbii române , vol. VI, Istoria limbii române din secolul al XIII –
189 lea pînă la începutul secolului al XVII -lea, Editura Științifică, București, 1966
Rosetti, Al., Lăzăroiu, Aurelian, Introducere în fonetică , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1982
Rosetti, Alexandru, Influența limb ilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec.
VI-XII), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1950
Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române de la origini pînă în secolul al XVII -lea,
Editura pentru Literatură, București, 1968
Rosetti , Alexandru, Istoria limbii române , vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1978
Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române , vol. VI, Istoria limbii române din secolul al
XIII-lea până la începutul secolului al XVII -lea, Editura Științific ă, București, 1966
Rosetti, Alexandru, Limba romînă în secolele XIII – XVI , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, București, 1956
Roșu, Al., Geografia fizică a României , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1973
Rotariu, T., Demografie și sociologia populației , Editura Polirom, Iași, 2003
Russu, Ion I., Elemente autohtone în limba română , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1970
Rusu, Grigore, Structura fonologică a graiurilor dacoromâne , Editura Științ ifică și
Enciclopedică, București, 1983
Rusu, V., Graiul din nord -vestul Olteniei. Fonetică. Considerații fonologice , Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971
Rusu, Valeriu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Editura Scris ul
Românesc, Craiova, 1984
Sala, Marius, Contribuții la fonetica istorică a limbii române , Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1970
Sala, Marius, Introducere în etimologia limbii române , Editura Univers Enciclopedic,
București, 1999
Sandu, Maria, Bălteanu, Dan (coord.), Hazardele naturale din Carpații și Subcarpații
dintre Trotuș și Teleajen. Studiu geografic , Editura Ars Docendi, București, 2005
Sava, Jenica, Sava, Bogdan, Țara Vrancei. Studiu geografic complex , Editura
Europolis, C onstanța, 2007
Sfîrlea, Lidia , Pronunția românească literară – stilul scenic , Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1970
Stahl, Henri , Contribuții la studiul satelor devălmașe romînești , Editura Academiei
Republicii Populare Romîne, B ucurești, vol. I, 1958, vol. II, 1959, vol. III, 1965
Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor
medievale din Moldova , Direcția Patrimoniului Cultural Național, București, 1974
Stoichițoiu -Ichim, Adriana, Vocabularul lim bii române actuale. Dinamică, influență,
creativitate , Editura ALL, București, 2001
Șerban, Vasile, Evseev, Ivan, Vocabularul românesc contemporan – schiță de sistem ,
Editura Facla, Timișoara, 1978
Tătaru, Alexandra, Organizarea spațiului rural în bazinul Putnei , Editura Transversal,
București, 2008
Teaha, Teofil, Graiul din Valea Crișului Negru , Editura Academiei Republicii
Populare Romîne, București, 1961
Teiuș, Sabina, Coordonarea în vorbirea populară românească , Editura Științifică și
Enciclopedică, Buc urești, 1980
Todoran, Romulus, Contribuții la studiul limbii române, Editura Clusium, Cluj –
Napoca, 1998
190 Tufescu, V., România: natură, om, economie , Editura Științifică, București, 1974
Turculeț, Adrian, Dialectologie română , Editura Universității „Alexandr u Ioan Cuza”,
Iași, 2002
Turculeț, Adrian, Graiul din zona Câmpulungului Moldovenesc. Fonetica , Editura
Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2002
Turculeț, Adrian, Introducere în fonetica generală și românească , Casa Editorială
Demiurg, Iași, 1999
Ureche, Gr igore, Letopisețul Țării Moldovei , Editura Tineretului, București, 1967
Vasiliu, Emanuel, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne , Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1968
Vasiliu, Emanuel, Fonologia limbii române , Editura Știin țifică, București, 1965
Velcea, V., Savu, A., Geografia Carpaților și Subcarpaților Românești , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1982
Velcea, Valeria, Rîurile României , Editura Științifică, București, 1967
Vlad, Matei D., Colonizarea rurală în Ța ra Românească și Moldova (secolele XV –
XVIII) , Editura Științifică, București, 1973
Vulpe, Magdalena, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită , Editura Științifică
și Enciclopedică, București, 1980
Zaharia, Liliana, Resursele de apă din bazinul râului Pu tna, Editura Universității din
București, 1999
Zugun, Petru, Lexicologia limbii române , Editura Tehnopress, Iași, 2000
E. Articole, studii, note
Apostu, Aurora, Șantiere arheologice vrâncene , în Cronica Vrancei , vol. I, Muzeul
Vrancei, Editura D M Press, Focșani, 2000
Arbore, P. Al., Toponimia putneană , în Milcovia , an I, vol. I, Focșani, 1930
Arvinte, V., Terminația de plural -auă a unor substantive neutre , în SCL, X, nr. 2,
1959
Arvinte, Vasile, Atlasul lingvistic al Moldovei și Bucovinei , în Anl, XXI, Iași, 1970
Arvinte, Vasile, Contribuția lui Gustav Weigand la dezvoltarea dialectologiei
românești , în Anl, XXXII, A. Lingvistică, Iași, 1992 -1993
Arvinte, Vasile, Din terminologia corpului omenesc: șold, coapsă, pulpă (pe baza
ALR). Încercare de analiză s tructurală a lexicului , în SCL, XIV, 4, 1963
Arvinte, Vasile, Influența greacă asupra limbii române (pe baza ALR). Împrumuturile
directe din greaca bizantină , în AUI, XII, 1, 1966
Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra cărții a doua (Ieșirea) din Biblia 1688, în
comparație cu ms. 45 și cu ms. 4389 , în Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688 ,
Pars II, Exodus , Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1991
Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra primei cărți (Facerea) din Biblia 1688, în
comparație cu ms. 45 și cu ms. 4389 , în Monumenta Linguae Dacoromanorum, Biblia 1688 ,
Pars I, Genesis , Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1988
Avram, Andrei, Asupra clasificării vocalelor românești , în SCL, VI, 1955
Avram, Andrei, Constituirea corelației con sonantice de timbru palatal în limba
română , în SCL, VIII, nr. 1, 1957
Avram, Andrei, Despre cauzele dispariției lui -l final articol hotărât , în SCL, X, nr. 3,
1959
Avram, Andrei, Despre dialectologia structurală , în LR, 11, nr. 6, 1962
Avram, Andrei, Durata vocalelor și perceperea accentului în România , în SCL, XVII,
nr. 2, 1966
191 Badea, L., Buză D. și colab., Subcarpații Curburii , în Geografia României , vol. IV,
Editura Academiei Române, București, 1992
Bîrleanu, Ion -Horia, Comportamentul lingvistic al uno r ardeleni în mediul socio –
cultural moldovenesc , în Lucrările celui de al V -lea Simpozion Național de Dialectologie
(Craiova, 27 -28 mai 1988) , partea I, Craiova, 1990
Bîrleanu, Ion -Horia, Consecințe lingvistice ale mișcărilor de populație românească
din Tr ansilvania în Moldova și Bucovina , în AnL, tom XXV, Iași, 1998
Bîrleanu, Ion -Horia, Factori de diferențiere în graiurile din valea Șomuzului Mare
(jud. Suceava) , în AnL. A. Lingvistică , tom XXX, Iași, 1985
Bîrleanu, Ion -Horia, Noul Atlas lingvistic al Româ niei. Moldova și Bucovina, vol. I,
Editura Academiei R.S.R., București, 1987 (recenzie), în Mitropolia Moldovei și Sucevei , anul
LXIV, nr. 3, Iași, 1988
Bîrleanu, Ion -Horia, Particularități fonetice și lexicale reflectate în antroponimia din
Valea Șomuzulu i Mare (jud. Suceava) , în Studii de onomastică , vol. IV, Cluj -Napoca, 1987
Bolocan, Gheorghe, Structura numelor de sate românești , în LR, anul XXV, nr. 6,
1976
Botiș, V., Locuțiunile pronominale, numerale și interjecționale , în Lucrări științifice.
Buletin ul Institutului Pedagogic , Oradea, 1972
Botoșineanu, Luminița, Grade de „arhaicitate” în lexicul graiului de pe valea
superioară a Someșului Mare , în AUI, LI ( Studia linguistica et philologica in honorem
Constantin Frâncu ), 2005
Botoșineanu, Luminița, Hobj ilă, Angelica, Fenomene lexicosemantice , în Bochmann,
Klaus, Dumbravă, Vasile (ed.), Limba română vorbită în Moldova istorică , vol. I, Leipziger
Universitätsverlag, Leipzig, 2000
Calotă, Ion, Diftongii românești. Clasificare , în LR, XXVI, nr. 5, 1977
Carab ulea, Elena, Aspecte ale trunchierii cuvintelor în limba română , în SCL, 34, nr.
6, 1983
Cazacu, B., Limbă vorbită, limbă scrisă, stil oral , în Studii de poetică și stilistică ,
Editura Științifică, București, 1966
Cazacu, Boris, Deosebirile de limbă dintre bărbați și femei , în SCL, VII, nr. 3, 1956
Cazacu, Boris, Orientări actuale în cercetarea dialectală , în AUBLLR, 21, nr. 1 -2,
1972
Ciurea, Dumitru, Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. Secolele XIV –
XVIII , în Anuarul Institutului de Istori e și Arheologie «A. D. Xenopol» , Iași, tom II, 1965
Coteanu, Ion, „Se” condițional în româna veche , în SCL, 45, nr. 1 -2
Coteanu, Ion, Aspecte ale limbajului popular actual , în LR, 12, nr. 1
Coteanu, Ion, Caracterele generale ale limbajului popular , în LR, 11, nr. 3
Coteanu, Ion, Ce este „ -ule” la vocativ? , în Omagiu lui Iorgu Iordan cu prilejul
împlinirii a 70 de ani , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1958
Coteanu, Ion, Cînd apar fricativele moldovenești š și ž , în LR, 15, nr. 3
Cotea nu, Ion, Criterii de stabilire a dialectelor limbii române , în LR, 8, nr. 1
Coteanu, Ion, Cum a devenit latina română? , în ON, nr. 179
Coteanu, Ion, Despre „formarea” limbii și formarea poporului român – Un punct de
vedere , în AUBLLR, 28
Coteanu, Ion, Desp re pluralul substantivelor neutre în românește , în LL, 1
Coteanu, Ion, Despre poziția articolului în limba română , în SCL, 7, nr. 1 -2
Coteanu, Ion, Dialectul și ierarhia dialectală a limbii , în LR, 15, nr. 4
Coteanu, Ion, Epocile de evoluție a limbii român e, în SCL, 9, nr. 2
Coteanu, Ion, Fondul principal de cuvinte , în CV, 2, nr. 11 -12
Coteanu, Ion, În legătură cu sistemul vocabularului , în PLG, 2
192 Coteanu, Ion, În legătură cu structura numeralului românesc , în LR, 18, nr. 2
Coteanu, Ion, Istorie și limbă î n vechiul spațiu carpato -dunărean , în Era socialistă ,
61, nr. 7
Coteanu, Ion, O modelare toponimică , în SCL, 35, nr. 3
Coteanu, Ion, Oralitatea ca „procedeu” folcloric , în LLR, 22, nr. 3 -4
Dinu, T., Graiul din Țara Oltului , în GS, I, fasc. 1, 1923
Drăganu, Nicolae, Vechimea și răspândirea românilor pe baza toponimiei și a
onomasticii , în SCL, XXI, București, 1933
Dumistrăcel, Stelian, Africatele ĉ (ć) și ĝ (đ) în graiurile de tip moldovenesc și
bănățean, pe baza ALR , în Anl, XXII, Iași, 1971
Dumistrăcel, St elian, Din terminologia privitoare la pământ în graiurile din Moldova ,
în CL, XIII, 2, 1968
Dumistrăcel, Stelian, Elemente vechi și noi în terminologia treieratului în Moldova , în
SCȘt, XIV, 2, 1963
Dumistrăcel, Stelian, Fonetisme perceptibile și nonpercep tibile pentru informator și
rezultatele anchetei dialectale , în SCL, XXXIII, nr. 2., 1982
Dumistrăcel, Stelian, Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina.
Probleme ale elaborării , partea I în LR, XXV, 5, 1976, partea a II -a în Anl, XXV, Iași, 1976
Dumistrăcel, Stelian, Termes pour les formes de relief. Le rôle de la variable
géographique , în Revue de linguistique romane , t. 42, nr. 167 -168, Paris – Lyon, 1978
Emandi, E. I., Șerban, C., Contribuții la cunoașterea fenomenului demografic , în
AMJX, 1983
Emandi, Emil, Considerații geografice privind dinamica așezărilor dispărute din
nordul Moldovei în Evul Mediu, sec. XIV -XVIII, în Suceava , în Anuarul muzeului județean
Suceava , VIII, 1978
Florea, Viorica, Numeralul. Analiză distributivă , în LR, nr. 3, 1965
Florea, Viorica, Raportul dintre înțelesul numelor de locuri și cel al numelor comune
corespunzătoare , în LR, nr. 3, 1975
Frâncu, C., Din istoria „genului personal” în limba română: genitiv -dativul
femininelor în -ca, -ga, în LR, XXIII, nr. 5, 1974
Frâncu, C., Vechimea și răspândirea formelor să deie , să steie , să beie , să ieie în
graiurile dacoromâne , în SCL, XXII, nr. 3, 1971
Frățilă, Vasile, Un fenomen fonetic dialectal: s > ș, z > j în unele grupuri
consonantice urmate de sunete palatale , în LR, XV, 2, 1976
Gheție, I., Teodorescu, M., Asupra desinenței -u a pers. 3 pl. a indicativului
imperfect. Noi contribuții , în SCL, XVII, nr. 2, 1966
Gheție, I., Teodorescu, M., În legătură cu desinența -u a pers. 3 pl. a imperfectului
indicativ , în SCL, XVI, nr. 1, 1965
Gheție, Ion, Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne. Criterii de stabilire a
structurii dialectale a unei limbi , în SCL, XV, nr. 3, 1964
Gheție, Ion, Evoluția africatelor ĉ și ĝ la fricative în Transilvania după 1700 , în FD,
vol. VI, 1969
Gheție, Ion, Observații asupra folosirii conjuncțiilor subordonatoare circumstanțiale
în graiurile dacoromîne , în FD, 3, 1961
Ghiculete, Galina, Fonetica graiurilor moldovenești de nord în comparație cu fonetica
graiurilor moldovenești de sud , în FD, VI, 1969
Grămadă, Nicolai, Studii de toponimie minoră , în Analele Bucovinei , an I, nr. 2, 1994
Graur, Al., Cu privire la ă > a în românește , în SCL, IX, nr. 2, 1958
Hreapcă, Doina, Statutul lingvistic al sudului Moldovei . Ipoteza unui vechi „dialect
carpatic de sud -est”, în ALIL, XLII -XLIII, 2002 -2003
193 Iancu, V., Originea și evoluția palatalizării dentalelor românești , în SCL, XVIII, nr.
3, 1967
Ionașcu, Al., Cu privire la problema „diftongării” lui e și o în poziție ă, e, în Omagiu
lui Iorgu Iordan cu p rilejul împlinirii a 70 de ani , Editura Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1958
Iordan, I., Forme de conjugare mixtă în limba română , în BIFR, II, 1935
Iordan, I., Graiul putnean , în Iordan, Iorgu, Scrieri alese , Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1968
Iordan, I., Un fenomen românesc dialectal: ă neaccentuat > a, în RF, 1, 1927
Iordan, Iorgu, Diftongarea lui é și ó accentuați în poziție ă, e, Iași, 1920
Iordan, Iorgu, Lexicul graiului din sudul Moldovei , în Arhiva , XXV III, nr. 1, Iași,
1921
Iordan, Iorgu, Tendințe sintactice în limba română actuală , în SCL, XVII, 1966
Iordan, Iorgu, Toponimia românească , în BIFR, X, Iași, 1943
Istrate, G., Arhaism și regionalism , în Frățilă, Vasile, Țâra, Vasile, Studii de
dialectologie , Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, 1984
Istrate, G., Caracterul regional al textelor noastre vechi , în SCSt, XIII, fasc. 1, Iași,
1963
Istrate, G., Construcții pronominale pleonastice , în AUI, fasc. 1, 1956
Istrate, G., Despre însemnăt atea cercetărilor dialectale , în SCL, VI, 1 -2, 1955
Istrate, G., Note de lexicologie română , în SCL, I, 1950
Istrate, G., Turculeț, A., Cercetări dialectale în județul Bistrița -Năsăud , în FD, VII,
1971
Istrate, Gavril, Despre însemnătatea cercetărilor dial ectale , în SCL, 5, nr. 1 -2, 1955
Istrate, Gavril, Pe marginea unei anchete dialectale , în BIFR, tom VII -VIII, 1940 –
1941
Ivănescu, Gh., Diftongul ie în limba română , în BIFR, III, 1936
Ivănescu, Gh., Formarea cuvintelor în limba română , în LR, XVI, nr. 1, 1 965
Ivănescu, Gh., Graiurile din sud -vestul Moldovei , în Analele Universității din
Timișoara , Seria Științe Filologice, XXX, 1992
Ivănescu, Gh., Problemele capitale ale vechii române literare , în BIFR, tom XI -XII,
1944 -1945
Lăzărescu, Paul, Arii lexicale î n nord -estul Munteniei , în FD, IX, 1975
Macrea, Dimitrie, Despre dialectele limbii române , în LR, 5, nr. 1, 1956
Macrea, Dimitrie, Palatalizarea labialelor în limba română , în DR, IX, 1936 -1938
Marin, Maria, Iotacizarea verbelor. Reflexe și consecințe în u nele graiuri românești
vorbite în medii alogene , în FD, XVI, 1995
Moldovanu, D., Formațiile premorfologice din limba română veche , în Anl, tom
XXVI, Iași, 1977 -1978
Moldovanu, Dragoș, Etimologia hidronimului Moldova , în AnL, A. Lingvistică, tom
XXVIII, Iaș i, 1981 -1982
Moldovanu, Dragoș, Legile formative ale toponimelor românești cu radical
antroponimic. I. Formații de plural , în Anl, tom XXI, Iași, 1970
Moldovanu, Dragoș, Principii ale lexicografiei toponimice , în AnL, tom XXIII, Iași,
1972
Moldovanu, Drago ș, Sufixul -ari (pl. lui -ar) în toponimia românească. Origine,
funcționalitate, dinamică , în AnL, tom XXVII, Iași, 1979 -1980
Murariu, I, Organizarea administrativ -teritorială a Ținutului Putna în a doua
jumătate a secolului al XVIII -lea și începutul secol ului al XIX -lea, în Vrancea. Studii și
comunicări , V-VII, Complexul Muzeal Vrancea, Focșani, 1987
194 Neagoe, Victorela, Insule lingvistice de tip transcarpatic în nordul Olteniei , în
Materiale și cercetări dialectale , II, Cluj -Napoca, 1983
Neiescu, P., În leg ătură cu palatalizarea labialelor , în CL, XVII, nr. 2, 1972
Nuță, Ion, Denumiri pentru soiuri de struguri în Moldova , în AnL, XXII, 1971
Pătruț, I., Contribuții slave și maghiare la formarea subdialectelor dacoromâne , în
CL, III, 1958
Pătruț, I., Influențe maghiare în limba română , în SCL, IV, 1953
Pătruț, I., Referitor la evoluția sistemului verbal românesc , în FD, vol. VI, 1969
Pătruț, I., Uniformizarea în sistemul morfologic. Despre imperfectul românesc , în CL,
IX, nr. 2, 1964
Pătruț, I., Velarele, labia lele și dentalele palatalizate , în DR, vol. X, 1941
Pătruț, Ioan, Morfologie și fonologie. II. Referitor la sistemul fonologic consonantic al
limbii române , în CL, VIII, 1962
Pătruț, Malvina, Despre vechimea toponimelor în -ești, în Studia Universitatis Ba beș-
Bolyai , Seria Philologica, fsc. 2, 1969
Petrișor, M., Graiuri mixte și graiuri de tranziție. Cu privire la un grai mixt din nord –
nord -vestul Olteniei , în LR, XI, nr. 1, 1962
Petrovici, E., Baza dialectală a limbii noastre naționale , în LR, IX, nr. 5, 1 960
Petrovici, E., Fonemele limbii române , în LR, V, nr. 2, 1956
Petrovici, E., Graiul românesc de pe Crișuri și Someș , în Transilvania , nr. 8, 1941
Petrovici, E., Problema moștenirii din romanica comună a corelației palatale a
consoanelor în limba română , în SCL, VI, nr. 3 -4, 1956
Petrovici, E., Repartiția graiurilor dacoromâne pe baza ALR , în LR, III, nr. 5, 1954
Petrovici, E., Sistemul fonematic al limbii române , în SCL, VII, nr. 1 -2, 1956
Petrovici, E., Trăsăturile distinctive ale fonemelor românești , în CL, VII, nr. 2, 1961
Petrovici, E., Unele tendințe fonetice ale limbii române actuale , în CL, VII, nr. 2,
1961
Petrovici, Emil, „ Depalatalizarea” consoanelor înainte de e în Muntenia, sud -estul
transilvaniei și în dialectul istroromân , în CL, V, nr. 1 -2, 1960
Petrovici, Emil, Corelația de timbru a consoanelor dure și moi în limba română , în
SCL, vol. I, nr. 1 -2, 1950
Pop, S., Cum dispar termenii vechi administrativi și cum se încetățenesc cei noi , în
DR, VII, 1931 -1933
Pușcariu, S., Considerațiuni asupra sistemului fonetic și fonologic al limbii române , în
DR, VII, 1931 -1933
Rosetti, Al., Considerații asupra sistemului fonologic al limbii române literare , în
SCL, VIII, nr. 1, 1957
Rosetti, Al., Despre sistemul fonologic al limbii române , în SCL, VII, nr. 1 -2, 1956
Rosetti, Alexandru, Limbă sau dialect? (I) , în SCL, 1, 1958 și (II) în SCL, 3, 1958
Rusu, Gr., Diasistemul vocalic al dacoromânei , în Actele celui de -al XII -lea Congres
internațional de lingvistică și filologie romanică , vol. I, București, 1970
Rusu, Gr., Evoluția în limba română a lui iod precedat de consoane labiale și
consecințele pe plan fonologic , în FD, IV, 1962
Rusu, Gr., Graiuri de tranziție. În legătură cu poziția graiului vrîncean în cadrul
dacoromânei , în CL, VI, nr. 1, 1961
Rusu, Gr., Oclusivele palatale [k ′] și [g′] în graiurile dacoromâne , în CL, XVIII, nr.
2, 1973
Rusu, Gr., Probleme de fonetică și fonologie. În legătură cu palatalizarea dentalelor
în graiurile dacoromâne , în CL, XI, nr. 2, 1966
Rusu, Gr., Probleme de morfologie în Atlasul lingvistic român , în CL, VIII, nr. 1,
195 1963
Rusu, Gr., Schiță a sistemului fonologic al graiului bistrițean , în CL, IV, nr. 1 -2, 1959
Rusu, Gr., Statutul fonologic al vocalelor ọ, ẹ și ặ în graiurile dacoromâne , în CL,
XIV, nr. 2, 1969
Rusu, V., Din m orfologia graiurilor oltenești. Pluralul substantivului casă, în SCL,
XIX, 1968
Rusu, V., Din morfologia graiurilor oltenești. Tendința spre diferențiere și analogie ,
în FD, vol. VII, 1969
Rusu, V., În legătură cu derivarea cu sufixe în dacoromână , în FD, vol. IV, 1962
Rusu, V., Reflecții despre structura dialectală a dacoromânei , în SCL, XX, nr. 2,
1969
Sandu, M., Bălteanu, D., Bogdan, O., Nancu, D., Călin, D., Dumitrașcu, M., Șerban,
M., Micu, M., Raport de cercetare. Hazardele naturale și calitatea mediu lui în perspectiva
dezvoltării durabile în Carpații și Subcarpații de la Curbură , în Revista de Politica Științei și
Scientometrie , Număr Special, 2005
Scorpan, Grigore , Graiul moldovenesc. Tendințe fonetice. Expresivitate , în BPh, 11 –
12, 1945
Sfârlea, Lid ia, Coexistența mai multor sisteme morfologice în același grai regional
(Valea Sebeșului) , în CL, II, 1957
Stahl, Henri , Nerej, un sat dintr -o regiune arhaică , în Sociologie Românească , IV,
1942
Țâra, V., Construcții sintactice în graiul de pe valea superi oară a Șieului
(Transilvania) , în Studii de lingvistică , Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie –
Istorie, 1976
Țâra, V., Graiul din nord -estul Transilvaniei , în AnICED, 1, 1979
Țâra, Vasile, Despre structura dialectală a dacoromânei , în MCD, I I, Cluj -Napoca,
1983
Teaha, T., Texte dialectale din Oaș , în FD, vol. VI, 1969
Teaha, Teofil, Graiul de la Vama Buzăului , în LR, XI, 1962, I
Todoran, R., Cu privire la repartiția graiurilor dacoromâne , în Contribuții la studiul
limbii române , ediție de I. Mării și Nicolae Mocanu, Cluj -Napoca, 1998
Todoran, R., Despre un fenomen fonetic românesc dialectal: ă protonic > a, în SCL,
V, 1954
Todoran, R., Noi particularități ale subdialectelor dacoromâne , în CL, VI, 1, 1961
Todoran, R., O problemă de dialectologi e istorică: ĉ > ŝ și ĝ > ž în graiurile
moldovenești , în CL, X, nr. 1, 1965
Todoran, R., O schimbare fonetică dialectală: s > ș și z > j în grupurile consonantice
ale limbii române , în CL, XX, nr. 1, 1975
Turculeț, A., Africatizarea palatalelor în graiuril e moldovenești , în AUI, XXIV, 3,
1978
Turculeț, A., Cu privire la finala -ie: alternanța -iie, -ie, -e, în AUI, XXV, 3, 1979
Turculeț, A., Structura dialectală a graiurilor românești din Bucovina , în Anl, XXVI,
Iași, 1977 -1978
Turculeț, A., Trăsăturile dis tinctive ale fonemelor limbii române standard , în LR,
XXXI, nr. 6, 1982
Turculeț, Adrian, Alomorfele pronumelui mi în graiul câmpulungean , în LR, XXIX, 3
Vlad, Matei D., Mișcări demografice în cadrul colonizării rurale din Țara
Românească și Moldova (sec. XV-XVI) , în Analele Universității București. Istorie , XIX, 2,
1970
Vulpe, Magdalena, Dialectal, popular, vorbit , în FD, vol. VI, 1969
196 Vulpe, Magdalena, Repartiția geografică a construcțiilor cu infinitivul și cu
conjunctivul în limba română , în FD, vol. V, 1963
Zdrenghea, M., Este vocativul un caz? , în SCL, nr. 3, 1960
Zdrenghea, M., În legătură cu vocativul , în LR, nr. 6, 1956
F. Resurse electronice
Hreapcă, Doina, Statutul lingvistic al sudului Moldovei. Ipoteza unui vechi „dialect
carpatic de sud -est”, http://www.alil.ro/wp -content/uploads/2012/05/Statutul -lingvistic -al-
sudului -Moldovei. -Ipote za-unui-vechi -%E2%80%9Edialect -carpatic -de-sud-est.pdf ., accesat
la data de 27.08.2011
http://books.google.ro/books?id=UN3 –
http://li mba-romana.ucoz.ro/index/interjectia/0 -263
http://www.alil.ro/wp -content/uploads/2012/08/termeni -geografici -populari -din-
Vrancea.pdf ., accesat la da ta de 25.08.2012
http://www.usch.md/Documents/publicatii/conferinte/Volumul%20I.2010.PDF
Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianismul și plantele medicinale ,
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/ion_pachia_tatomirescu_trei_plante_medicinale.htm
Turculeț, Adrian, Statutul fonematic al consoanelor palatale [ ĉ, ĝ] și une le aspecte
conexe , în Philologica Jassyensia , An VI, Nr. 1, 2010, http://www.philologica –
jassyensia.ro/upload/VI_1_Turculet.pdf .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Introducere… … … 13 [623955] (ID: 623955)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.