Accesul liber la Justiție [623906]

Accesul liber la Justiție
în
Dreptul românesc actual1

– I –
– aspecte constituț ionale –

Avocat
Iosif Friedmann – Nicolescu
Doctor în științe juridice2

REZUMAT

Accesul liber la Justiție este unprincipiu de bază al Statului
de Drept.
Principiului accesului liber la Justiție în dreptului românesc
actual se impune a fi analizat și din perspectiva apartenenței
României la mai multe sisteme geo -politice și geo -strategice,
care implică și existența unor dispoziții normative distincte.
Apart enența României la trei sisteme, reglementate prin tratate
1 Partea I -a dintr -o lucrare complexă, în curs de elaborare, la bază fiind prelegerea publică susținută la
Masă rotundă cu tema ”Efectivitatea accesului la justiție”, de la 10 Decembrie 2016, organizată cu
prilejul Zilei Avocatului European a Avocaților – 2016 de Uniunea Națională a Barourilor din România și
Baroul București, în parteneriat cu Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților din
România și cu Universul Juridic,la Biblioteca Baroului București “Victor Anagnoste” din Palatul de Justiție în data de 10 Decembrie 2016, organizată de Uni unea Națională a Barourilor din România și
Baroul București, în parteneriat cu Universul Juridic, cu ocazia Zilei Avocatului European.
2Cercetător științific asociat – Institutulde cercetări juridice ”Academician Andrei RĂDULESCU” al
Academiei Române Depar tamentul de Drept public ”Vintilă DONGOROZ”. Cercetător științific asociat –
Centrul de Studii și Cercetari Juridice și Socio -Administrative de la Universitatea Petrol- Gaze din
Ploiești; Membru fondator și Membru în Consiliul director al Societății Române de Criminologie și
Criminalistică; Master în Drept Internațional Umanitar; Membru al Consiliului Director al secției române a Asociației de Filosofia Dreptului; Membru al Asociațșiei de științe penale; Consillier în Consiliul
Baroului București.
1 | pagina

care coexistă între ele, anume O.N.U., N.A.T.O. și cel al Uniunii
Europene, atrag o particularizare a legislației și jurisprudenței naționale.
Legislația și jurisprudența actuală a României, se afl ă la
confluența principiilor ”diversitate în unitate” și ”unitate fără diversitate”, ceea ce de multe ori determină apariția unor ”nebuloase legislative”, reflectate în aplicarea legii.
Constituția României consacră principiul fundamental al
accesului la j ustiție în art. 21.

ABSTRACT

The free acces to justice is a basic principle of the rule of
law.
The principle of free access to Justice in the current
Romanian legislation is to be analyzed also from the perspective of Romania’s affiliation to many geo -political and geo -strategical
systems, which implies also the existence of some distinctive
normati ve acts. Romania’s affiliation to the three systems
regulated through the treaties which coexist between them,
namely United Nations, N.A.T.O. and the European Union, leads
to a customization of the national legislation and case law.
Romanian current legi slation and case law is at the
confluence of the principles “unity in diversity” and “unity without diversity”, which many times determine the appearance
of some “legislative nebulae” reflected in the application of the
law.
The Romanian Constitution con secrates the fundamental
principle of access to justice in Art. 21.

2 | pagina

A R G U M E N T U M

Aspectele accesului liber la Justiție, ca și principiu de bază
al Statului de Drept, îmbracă alte forme, astăzi la un deceniu de
la aderarea României post -decembrist e la Uniunea Europeană.
Astăzi la 10 ani de la aderarea României la Uniunea
Europeană, sintagmele: ”Dreptul european, este dreptul intern al României”, sau ”Dreptul național face parte din Dreptul
european”, reflectă o anumită realitate, care nu poate fi
ignorată de sistemul judiciar național.
Epoca actuală a dreptului național, se află într -un amplu
proces al transpunerii dreptului Uniunii Europene, ca și pe
teritoriile altor state din construcția europeană și în dreptul altor state, sistemul de drept euro pean tinde să devină un sistem
unitar, caracterizat prin principiile generale, care sunt generate de ideea integrării într -o construcție europeană unică, a tuturor
sistemelor de drept naționale.
Într-o primă etapă, tranzitorie, păstrându -se în cadrul
dreptului național elemente de drept tradițional, iar la
confluența dintre dreptul românesc și dreptul Uniunii Europene, apar instituții juridice noi, pe de o parte, iar pe de altă parte asistăm la trecerea către un alt sistem de gândire juridică,
determinat d e numeroasele transformări în noua doctrină
juridică europeană, determinate de jurisprudență și ea aflată în
continuă transformare.
Gândirea și regândirea dreptului, a principiilor și instituțiilor
fundamentale, ale fiecărei ramuri de drept, al doctrinei j uridice
și jurisprudenței, este o nouă provocare pentru dreptul românesc actual, determinat de adoptarea și intrarea în vigoare într-o perioadă istorică foarte scurtă a unui nou sistem normativ
3 | pagina

codificat: Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul penal ,
Codul de procedură penală, etc., fiind în pregătire și alte acte
normative de interes major pentru societatea românească.
Astfel apare un nou sistem de gândire juridică, care determină
existența unei jurisprudențe având la bază principii de drept diferite de trecutul apropiat. Toate acestea, într -o relaționare în
care dreptul uniunii europene este impus prin absolut toate
mijloacele, de la consens la impunere sub spectrul sancțiunilor
asupra statului național care a aderat la construcția uniunii
europene.
”Europenizarea” dreptului românesc, se impune a fi privită
și în contextul mai larg al globalizării sistemelor de drept, ca
efect al globalizării relațiilor sociale
3, economice și geo -politice
la nivel mondial, într -o lume în continuă mișcare. Totodată es te
de observat că mijloacele de comunicare în masă și între
oameni, care se realizează în ”timp real” și cu costuri mici, care
în urmă cu un deceniu nu erau de conceput au un rol
determinant și în diseminarea informației juridice4.
Evoluțiadreptului națio nal se impune a fi analizată și din
perspectiva apartenenței României la mai multe sisteme geo –
politice și geo -strategice, care implică și existența unor dispoziții
normative distincte. Ne referim la apartenența României și la
O.N.U., dar și la N.A.T.O., c a s ă n u a m i n t i m d e c â t c e l e m a i
importante ”sisteme” vitale pentru România contemporană5.
3Lumea contemporană, trece printr -o criză economică de capital ne mai întâlnită; astăzi actele de
terorism sunt internaționalizate, lumea contemporană cunoaște mobilitatea unor întregi populații din
zone diferite ale lumii către Europa, care conduc la schimbări majo re în conceptele de Justiție, Drept,
Adevăr și Dreptate.
4 Referire la telefonia mobilă, la comunicarea prin WhatsApp, S.M.S. (scurte mesaje scrise), Facebook,
etc.
5 Pe larg despre Conținutul substanțial – Sistemul Statului de Drept, pag. 91 și urm., în Jaques
CHEVALLIER, Statul de Drept, Ed. Universul Juridic București și Universitaria Craiova, 2012.
4 | pagina

Toate aceste aspecte particulare, inexistente în urmă cu
puțin timp, impun obligatoriu, o serie de analize teoretice,
evaluări teoretice, determinate de o nouă viziune în
interpretarea normei juridice naționale, aplicarea normei
juridice naționale, în strictă concordanță cu tratatele internaționale la care România este parte. Totodată se impune elaborarea unor acte normative noi, care să evite ”șocuri”
majore pe plan so cial, economic, politic, etc.
Astfel cercetarea științifică, are un rol prioritar în a găsi căi
și mijloace, de trecere către un nou drept național, păstrând un
just echilibru între tradiție și inovație, între ceea de este bun în
dreptul românesc și ceea c e trebuie preluat în mod critic din
sistemul european de drept, fără a distruge contribuțiile românești care de -a lungul timpului s -au statornicit și s -au
dovedit a avea deschidere către om.
În acest context se impune o analiză a principiului
accesului lib er la Justiție în Dreptul românesc actual, pe care o
vom face în cadrul acestui eseu juridic exclusiv din perspectiva
Constituției României
6, fiind un începun pentru o analiză amplă
a unei analize dedicată întregului drept românesc contemporan,
pe ramuri d e drept distincte.

Contextul analizei accesului liber la justiție

Legea fundamentală a statului român, ”legea legilor”,
Constituția României a fost adoptată de Adunarea Constituantă
6 Emilian CIONGARU, Drept Constituțional și instituții politice (I și II), ed. II- a, Ed. Scrisul Românesc,
2015, pag. 136, lit. i.
5 | pagina

din 21 Noiembrie 19917, aprobată prin Referendum național la
8 Decembrie 19918.
Ulterior, Constituția a fost revizuită și reconfirmată prin
Referendumul național, desfășurat în perioada 18 -19 octombrie
2003.
Legea fundamentalăreglementeazăprintre altele, principiile
generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și
îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice
fundamentale.
Perenitatea Constituției actuale a României, privită din
perspectiva accesului liber la Justiție, este un concept constituțional, fundamental al Statului de drept. Viziunea as upra
principiului liberului acces la Justiție în mod efectiv are și
dispozițiile art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului
9, a l ă t u r i d e a r t . 1 4 p c t . 1 d i n P a c t u l i n t e r n a ț i o n a l c u
privire la drepturile civile și politice.

Garanții constituționale ale liberului acces la Justiție

Constituția României consacră principiul fundamental al
accesului la justiție – fiindcă discutăm de un principiu
fundamental – în art. 21, care pentru specialiști, în cele patru
alineate, stabilește care sun t pilonii acestei idei -forță care i -a
animat și îi animă pe cei care cred în justiție, care cred în statul de drept și în adevăr.
7Constituția României, ed iție îngrijită de Tudorel TOADER și Marieta SAFTA, ediția II- a, Editura
Hamangiu, București, 2016.
8 Autorul acestei comunicări, la Referendumul asupra Constituției din 8 Decembrie 1991, a fost
Observator național acreditat, fiind desemnat de către Institu tul pentru Apărarea Drepturilor Omului al
Baroului București, alături de încă doi avocați.
9Pe larg despre caracterul efectiv al drepturilor Omului, în Denis COLLIN, Marile noțiuni filosofice, 3 .
Justiția, Dreptul, Institutul European, Iași, 1999, pag. 66 și urm.
6 | pagina

Ca principiu constituțional și totodată, ca drept
fundamental al persoanei, trebuie să înțelegem că acesta nu
există decât în cadrul statului de drept.
Numai că, accesul liber la justiție, ca principiu
constituțional, are și alte consacrări în Constituția României, și
anume articolul 1 alin. 3, unde se prevede foarte clar că „statul de drept, democratic și social, în care demnitatea omului,
drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a
personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă
valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului
român.”
Acest text ne demonstrează că principiul con sacrat are și
un fundament. Conceptul de stat de drept, care este consacrat
în diverse documente internaționale din legislațiile statelor
lumii, indiferent de sistemul juridic, au în vedere ca un pilon, ca
o idee -forță elementele esențiale ale accesului liber la justiție.
Expresia cea mai elocventă a organizării statale, a statului
nostru de drept, stă în alineatul 4 din primul text constituțional,
conform căruia „statul se organizează potrivit principiilor
separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și
judecătorească, în cadrul democrației constituționale”.
Deci, această putere a stului, cea judecătorească,
autoritate judecătorească conform textului constituțional, trebuie să fie o adevărată putere în stat, care să nu fie influențată de nim eni, să nu existe nicio fisură care să
determine pierderea încrederii în justiție, pentru că atunci accesul la justiție nu este efectiv.
Neîncrederea în Justiție și în actul de justiție, este o fisură
subiectivă a cetățeanului, care subminează ideea de acc es liber
la justiție, adică de efectivitatea liberului acces la justiție.
7 | pagina

Efectivitatea accesului liber la justiție în conștiința colectivă
a cetățenilor Statului de drept, are reprezentarea că în fața
judecătorului, deci a Justiției, care reprezintă idealul libertăților,
ceea ce înseamnă viața trebuie să fim egali toți, indiferent în ce
situație ne aflăm.
Accesul liber la justiție se realizează și prin aplicarea
principiilor art. 4 alin. 2 din Constituție: „România este patria
comună și indivizibilă a tutu ror cetățenilor săi, fără deosebire de
rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, de opinii,
apartenență politică, de avere sau de origine socială”.
Desigur, este evident că dreptatea este una singură și ea
este și trebuie să fie dată celui care o are indiferent de rasă,
naționalitate, origine etnică, religie etc., etc. În folclorul
tribunalelor, circulă o butadă: „Judecătorul împarte dreptatea”,
răspunsul celui cu mai multă experiență este: „Dreptatea nu se
împarte; ea se dă întreagă celui c are are dreptate. Dreptatea nu
se fragmentează”. Este încă un principiu și o problemă de practică.
În practica de zi cu zi, privind multivalent la efectivitatea
liberului acces la justiție, putem face discuții despre taxa judiciară de timbru, care este de multe ori o piedică la acest
principiu.
De asemenea, în aplicarea principiului accesului liber la
justiție trebuie să vedem, într -o Românie europeană, dispozițiile
a r t . 1 1 a l i n 1 , 2 ș i 3 , î n c a r e s t a t u l r o m â n s e o b l i g ă s ă
îndeplinească toate obligațiile c e-i revin din tratatele
internaționale, din legislația europeană.
În legătură cu accesul liber la justiție, printr -o interpretare
a normelor constituționale, avem și incidența art. 15, în care
cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate p rin
8 | pagina

Constituție și prin alte legi, iar obligațiile prevăzute de acestea
sunt obligatorii pentru toți. De asemenea, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai
favorabile, în condițiile în care știm ce s -a întâmplat în tranziția
aceasta a codurilor de procedură, în special în codul de
procedură penală – cei care aveau trei grade de jurisdicție,
schimbându -se dispozițiile procedurale, începând procesele
anterior intrării în vigoare a codului penal și al celui de proced ură penală, au pierdut un grad de jurisdicție, deci accesul
efectiv la justiție le -a fost negat.
Corelat cu egalitatea în drepturi, care este prevăzută în
mod expres în primul alineat al art. 16, în care se arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără
privilegii și discriminări este un principiu constituțional care
garantează efectivitatea accesului liber la justiție, fiindcă nimeni
nu este mai presus de lege.
O altă dispoziție constituțională care consacră acest
principiu, fi indcă din punct de vedere tehnic analizăm nu numai
ceea ce este declarativ – accesul liber la justiție, dar există și
alte texte constituționale care garantează și care apără acest principiu, textele constituționale trebuie analizate ca un tot
unitar. Text ul constituțional: „Cetățenii români în străinătate
beneficiază de liber acces la justiție în condițiile art. 17 din Constituție”, și privim din aceeași perspectivă, referitor la ”cetățenii străini și apatrizi aflați temporar pe teritoriul statului
român, art. 18 are în vedere că și acești cetățeni – străini și
apatrizi – care locuiesc în România sau se află temporar pe
teritoriul României se bucură de protecția generală a
persoanelor ca și cei care locuiesc în România, a averilor lor, în
9 | pagina

condițiile legii. Dreptul de azil se acordă și se retrage în
condițiile legii”.
Dacă vom analiza în continuare efectivitate accesului liber,
nu putem să ocoli dispozițiile art. 19, în care „extrădarea și
expulzarea în situații de excepție – și, bineînțeles, atipice – nu
înlătură liberul acces la justiție, aceste operațiuni – ca să nu le
spunem altfel – făcându -se exclusiv prin intermediul justiției
într-un stat de drept” – și nu pe o cale administrativă sau pe o
altă cale.
Dispozițiile art. 23, care au în vedere accesul li ber la
justiție, prin apărarea libertăților individuale care au în vedere toate drepturile și libertățile.
Într-o analiză comparată a principiilor din însăși
Constituția, vom ajunge la faptul că liberul acces la justiție este
corelativ cu dreptul sacru la apărare, consacrat constituțional,
fiindcă în alineatul 8 al art. 23 se arată că celui reținut sau
arestat i se aduc la cunoștință, în limba pe care o cunoaște și, bineînțeles, tot în prezența unui avocat și în justiție.
Nu putem trece peste analiza acestu i acestui principiu, fără
a face referiri de ordin istoric, Constituție de acum 150 de ani a regelui Carol I consacra atât de modern accesul liber la justiție,
în același timp, dreptul la apărare și controlul judecătoresc
pentru tot ceea ce era important c u privire la drepturi și
libertăți, la avere și – de ce să nu spun –, am avut o sută și
patruzeci și ceva de ani o lege care a fost mai mult decât o
Constituție, Codul civil român
10, care stabilea toate drepturile
cetățenilor.

P E R S P E C T I V E
10 1 Decembrie 1865 – 1 Octombrie 2011.
10 | pagina

Principiul liberului acces la Justiție trebuie privit ca esența
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ca fiind de
natură umană și totodată sacră.
Se impune reanalizarea unor acte normative din sistemul
juridic național care să asigure și gar antarea efectivității acestui
principiu, prin trecerea de la ”lozincă” formală, la transpunerea în viața de zi cu zi a acestei idei forță a statului de drept.

BIBLIOGRAFIE

– Constituția României, ediție comentată și adnotată de
Mihai CONSTANTINESCU, Ion DE LEANU, Antonie
IORGOVAN, Ioan MURARU, Florin VASILESCU, Ioan VIDA,
R.A. ”Monitorul Oficial”, București, 1992.
– Constituția României, ediție îngrijită și adnotată de Tudorel
TOADER și Marieta SAFTA, ediția II- a, Editura Hamangiu,
București, 2016.
– Avocații în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, ediție coordonată de Dragoș CĂLIN Editura Universitară, București, 2013.
– Emilian CIONGARU, Drept constituțional și instituții politice
(I și II), ediția a II- a, editura Scrisul Românesc, 2015.
– Jacques CH EVALLIER, Statul de drept, Editura Universul
Juridic București și Editura Universitaria Craiova, 2012.
– Alexandru VĂLIMĂRESCU, Studiu asupra raporturilor
dreptului cu alte discipline, Editat de Al. Th. DOICESCU, București, 1929.
– Denis COLIN, Marile noțiun i filosofice – 3 – Justiția,
Dreptul, Institutul European, Iași, 1999.
11 | pagina