Liceul Tehnologic Dragomir Hurmuzescu MEDGIDIA [623843]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR:
MOȘESCU CRISTIANA MĂLINA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015 -2018

1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU PANCREATITĂ
ACUTĂ

COORDONATOR :
MOȘESCU CRISTIANA MĂLINA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS
Argument ………………………………………………………………………… 3
Cap. I . Introducere ………………………… ………………………………………………… 4
1.1.Noțiuni de anatomie a pancreasului …………………………………… 9
1.1.1. Raporturile pancreasului ……………………………………………….. 10
1.1.2. Vascularizația arterială ………………………………………………. 11
1.1.3. Drenajul venos …………………………………………………………… 12
1.1.4. Inervația …………………………………………………………………. 13
1.1.5. Sistemul limfatic ………………………………………………………… 13
1.2.Pancreasul exocrin ………………………………………………………. 14
1.3.Pancreasul endocrin …………………………………………………….. 16
Cap. II. Pancreatită acută ……………………………………………………… 18
2.1.Definiție …………………………………………………………………… 18
2.2.Etiologie ………………………………………………………………….. 19
2.3.Clasificare ………………………………………………………………… 19
2.3.1. Pancreatită acută nesupurată …………………………………………… 19
2.3.2. Pancreatită acută interstițială ………………………………………….. 19
2.3.3. Pancreatită acută necrotico -hemoragică ………………………………. 19
2.3.4. Pancreatită acută supurată …………………………………………….. 20
2.4.Diagnostic ………………………………………………………………… 21
2.5.Diagnostic diferențial …………………………………………………… 22
2.6.Sistemele de scor ………………………………………………………… 23
2.7.Tabloul clinic …………………………………………………………….. 24
2.8.Evoluție …………………………………………………………………… 25
2.9.Complicații ………………………………………………………………. 26
2.9.1. Pronostic …………………………………………………………………. 27
2.10. Principii de tratament …………..………………………………………… 27
Cap. III. Rolul asistentului ……………………………………………………… 30
3.1.Plan general de nursing …………………………………………………. 35
3.2.Dosar de îngrijire ………………………………………………………… 38
3.3.Fișă tehnică ………………………………………………………………. 52
Bibliografie ……………………………………………………………… .. 54

3

Argument

Pancreatita acută este un sindrom medico -chirurgical rezultat pe baza unui
dezechilibru complex enzimatic, în care leziunile pancreatice se însoțesc de tulbură ri grave
generale, neuro -vasculare și proteolitice.
Datorită practicii efectuate în secția de chirurgie mi-am dorit să cunosc și să -mi
însuș esc cât mai multe cunoștinte despre aceasta afecț iune deoarece reprezintă o adev ărată
provocare pentru medic și echipa medicală , căci cauzele sunt mult iple și uneori obscure,
fiziopatologia complexă și incomplet descifrat ă, diagnosticul dificil, alegerea momentului
optim al tratame ntului chirurgical controversată , iar tratamentul este cel mai frecvent
nespecific, d e suport al diverselor sisteme ș i organe.
Pancreatita acută are o inciden ță ridicată în rândul bolilor digestive incluzând toate
formele, de la cele cu o evoluție benignă, autolimitată, la cele severe, care necesită spitalizare
îndelungată în secția de Terapie Intensivă unde poate surveni decesul prin necroza pancreatică
infectată și insuficiențe pluriviscerale.
Alegerea temei s -a bazat și pe importanț a educaț iei pentru sănătate ceea ce implică
respectarea unei diete sănătoase, reducerea consumului de alcool și alimente grase, creșterea
consumului de produse ce conțin fibre și controlul greutății corporale pot scădea semnificativ
riscul acestei boli.
Educația pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare,
cooperare, mijloace pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, ea fiind totodată și un
drept al omului și o obligație a societății.

4

Cap. I
Introducere

În tubul digestiv se g ăsesc numeroase glande , unele în pereții săi, altele constituind
organe glandulare anexe .
Glandele anexe din pere ții tubului digestiv sunt r ăspândite îndeseobi în tunica
mucoas ă și în unele segmente (esofag și duoden) , acestea p ătrund p ână în tunica submucoas ă.
Glandele mari dinafara pere ților tubului digestiv , numite glande anexe , comunic ă cu
cavitatea segmentului digestiv respectiv prin conducte excretoare . În aceast ă categorie intr ă
glandele salivare , ficatul și pancreasul .
Aparatul digestiv are ca func ție principal ă digestia și absor ția substan țelor alimentare ,
deci joac ă un rol esen țial în nutri ția organismului .
Prin digestie înțelegem totalitatea transformarilor mecanice , fizice și chimice pe care
le sufer ă alimentele în diferite segmente ale tubului digestiv .
Ca urmare a acestor transform ări, moleculele complexe , insolubile ale alimentelor
(glucide , lipide , proteine) sunt descompuse în molecule simple , solubile , care pot trece din
tubul digestiv (mediul extern) în sânge sau limf ă (mediul intern) .
În procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului
digestiv și glandele anexe ale acestuia . Digestia se produce numai în acele segmente ale
tubului digestiv în care se secret ă enzime specifice și anume în cavitatea bucal ă (digestia
bucal ă), în stomac (digestia gastric ă) și în intestinul sub țire (digestia intestinal ă).
Organismul uman dispune de un adevarat creier al digestiei , numindu -se “sistemul
nervos enteric “ rolul său fiind în principal de a coordona cantitatea de secreții digestive în
funcție de cantitatea de alimente , să sincronizeze diferitele secreții ale intestinului ,
pancreasului și vezicii biliare , pentru a asigura cea mai bună digestie posibilă .
Pancreasul este unul dintre organele vitale ale organismului uman , funcțiile sale fiind
la fel de importante precum cele ale inimii , ficatului sau creierului , organe f ără de care nu se
poate tr ăi.
Când vorbim despre pancreas ne referim la o gland ă, fiind cea de -a doua gland ă ca
marime , după ficat. Rolul pancreasului este unul esen țial în procesul de digestie , prin faptul că
este responsabil cu secreț ia de insulin ă, o substan ță care controleaz ă nivelul zah ărului în
sânge, secre ția enzimelor digestive și a unor hormoni .

5
1.1.Noțiuni de anatomie a pancreasului

Pancreasul , este o glandă acinoasă , cu o greutate de 70 – 80 g, cu o secreție dublă –
externă și internă , anexată duodenului . Porțiunea exocrină , care constituie 98 % din masa
totală a glandei , produce suc pancreatic bogat în enzime digestive – tripsină , chemotripsină ,
lipază , amilază . În porțiunea endocrină se sintetizează hormonii insulina , glucagonul ,
somatostatina .
Pancreasul este situat în cavitatea abdominală , înaintea coloanei vertebrale , la nivelul
vertebrelor L1 – L2, iar în raport cu peretele abdominal anterior se proiectează pe o zonă
transversală în epigastru și hipocondrul stâng . Două treimi ale pancreasului se află în stânga
de planul median . Deosebim poziție înaltă , când pancreasul urcă până la vertebra T12 , și
poziție joasă , când pancreasul coboară până la vertebra L3 .
Lungimea pancreasului este de 16 – 20 cm , înălțimea de 4 – 5 cm și grosimea de 2 – 3
cm. Greutatea la bărbat este de 70 – 80 g, iar la femeie 60 – 70 g. Pancreasul crește până la
vârsta de 40 de ani , iar după vârsta de 50 de ani pierde din greutate .

6
Pancreasului i se descriu următoarele porțiuni: capul , corpul și coada; între cap și corp
se găsește o porțiune mai îngustă , numită col .
Capul pancreasului este cea mai voluminoasă parte a acestuia , se află în imediata
vecinătate a duodenului , aderentă de acesta .
Capul pancreasului este extremitatea dreaptă a glandei situată la nivelul vertebrelor L1
– L3, cuprinsă în ansa duodenului și care prezintă două fețe – anterio ară și posterioară . De la
porțiunea inferioară a capului pancreasului se desprinde o prelungire , care se îndreaptă în jos
și spre stânga , înapoia venei și arterei mezenterice superioare , numită procesul uncinat . Între
cap și procesul uncinat se formează o adâncitură – incizura pancreatică .
Colul pancreasului , este o porțiune îngustă , care face trecerea între cap și corp;
prezintă un șanț superior – șanțul duodenal , și unul inferior – șanțul mezenteric , prin care trec
vasele mezenterice superioare .
Corpul pancreasului , prezintă o formă prismatică triunghiulară cu trei fețe și trei
margini .
Fața anterosuperioară , prezintă în vecinătatea capului o proeminență rotunjită ,
numită tuberozitatea omentală , orientată spre bursa omentală .
Fața posterioară , este în raport cu coloana vertebrală , vena cavă inferioară și aorta .
Fața inferioară , este orientată spre organele din etajul inframezocolic al abdomenului .
Marginile se formează prin întâlnirea fețelor și deosebim: marginea superioară , marginea
anterioară și marginea inferioară .
Coada pancreasului , reprezintă extremitatea stângă a organului , este mobilă și
prelungește corpul în sus , ajungând uneori până la hilul splinei . Ea poate fi lungă sau scurtă și
de forme diferite .
Pancreasul este un organ cu mobilitate redusă , fiind fixat prin peritoneul care îl
acoperă pe fața sa anterioară , prin legăturile pe care le are cu duodenul și prin pediculii
vasculari; extremitatea stângă este mai mobilă .

1.1.1. Raporturile pancreasului
În raport cu peritoneul pancreasul este situat extraperitoneal.
Conform raportului feței anterioare cu rădăcina mezocolonului transvers, care trece
de-a lungul glandei, pancreasul prezintă două porțiuni, una supramezocolică și alta
inframezocolică.
Raporturile pancreasului sunt variate în funcție de porțiunile sale constitutive .

7

Capul pancreasului este înconjurat pe toată circumferința sa de ansa duodenului .
Porțiunea supramezocolică este în raport cu bursa omentală și prin intermediul
acesteia cu porțiunea pilorică a stomacului; porțiunea inframezocolică are raporturi cu ansele
intestinului subțire . Fața posterioară a capului este în raport cu canalul coledoc și pe un plan
mai profund cu vena cavă inferioară .
Colul pancreasului are în scobitura superioară duodenul , iar în cea inf erioară pediculul
mezenteric superior; fața anterioară este acoperită de porțiunea pilorică a stomacului , iar cea
posterioară este în raport cu trunchiul venei porte .
Corpul pancreasului , prin fața anterosuperioară , este în raport cu peretele posterior al
stomacului , iar prin fața posterioară stabilește raporturi cu aorta abdominală , cu fața anterioară
a rinichiului stâng și cu glanda suprarenală stângă .
Coada pancreasului este în raport cu pediculul splinei , cu fața hiliară a splinei și cu
rinichiul stân g.
Capsula învelește pancreasul și trimite prelungiri în interior formând lobulii
pancreasului .
Stroma este formată din țesut conjunctiv lax ce conține vase de sânge și nervi .
Parenchimul este format din tipuri de celule diferite ce formează pancreasul endocrin și
pancreasul exocrin .
1.1.2. Vascularizația arterială
Originea pancreasului și a căilor biliare din ansa duodenal ă, arată nu numai raporturile
de legatur ă dintre duoden , pancreas și coledoc , ci și vasculariza ția lor în parte comun ă.

8
Capul pancreasului , duodenul și coledocul au aceea și surse vasculare
Pancreasul are trei surse arteriale:
 doua din trunchiul celiac – artera hepatic ă comun ă și artera lienal ă.
 una din artera mezenteric ă superioar ăa.
Arterele supraduodenale superioare – au ramuri pancreatice și ramuri duodenale . Ele
corespund clasic artrei pancreatico -duodenale superioare și sunt ramuri ale arterei gastro –
duodenale , care vine din artera hepatic ă comun ă.
Arterele retro -duodenale – sunt tot ramuri din artera gastro -duodenal ă. Una dintre ele ,
de calibru mai mare , merge pe fa ța posterioară a capului pancreasului av ând raporturi str ânse
cu coledocul , în partea sa retro -pancreatic ă.
Arterele pancreatico -duodenale inferioare – sunt arterele ce iau na ștere din artera
mezenteric ă superioar ă în dreptul marginii inferioare a corpului pancreasului . Ele sunt în
număr de dou ă și au originea separat ă sau prin trunchi comun .
Arterele corpului și cozii pancreasului – sunt ramuri ale arterei splenice (lienale) .
Artera pancreatică dorsal ă – ia na ștere din artera splenic ă, din trunchiul celiac , în
majoritatea cazurilor . Uneori poate avea originea în artera hepatic ă comun ă, sau în artera
mezenteric ă superioar ă.
Artera pancreatică inferioar ă – se îndreapt ă către marginea inferioar ă a corpului și
merge posterior în lungul acestei margini până la coada p ancreasului .
Artera pancreatică mare – este o ramur ă de calibru mai mare a arterei lienale destinat ă
părții stângii a corpului pancreasului .
Artera cozii pancreasului – are originea în hilul splinei într-una din ramurile terminale
ale arterei lienale .
1.1.3. Drenajul venos
Venele pancreatice duodenale sunt corespondentele arterelor pancreatico -duodenale
inferioare și supraduodenale superioare . Venele duc sângele în zona gastro -epiploică dreaptă,
care se varsă în vena mezenterică superioară, cu afluent de vărsare, în vena colică dreaptă.
Venele pancreatice sunt multe vene de calibru mai mic care drenează sângele venos de
la nivelul corpului și cozii pancreasului, în vena l ienală.
Inervația
Inervația pancreasului se realizează de către fibre aferente și eferente parasimpatice și
simpatice .
Inervația eferentă parasimpatică este furnizată de fibrele nervilor vagi care contribuie
la formarea plexului celiac și de aici , mergând în lungul vaselor care irigă pancreasul , fac

9
sinapsă cu neuron ii situați în grosimea parenchimului . Fibrele postganglionare scurte se
distribuie acinilor glandulari și insulelor Langerhans având efect excitosecretor .
Inervația eferentă simpatică provine din nervii splanchnici ale căror fibre au
pericarionii în coarnele laterale ale măduvei , în segmentele T5 -T9. Fibrele preganglionare fac
sinapsă cu neuroni situați în plexul celiac de unde fibrele postganglionare ajung la nivelul
pancreasului pri n intermediul plexurilor periarteriale lienal , hepatic și mezenteric superior ,
asigurând mai ales inervația vasomotorie .
Inervația aferentă pancreatică este asigurată de fibre simpatice care ajung prin nervii
splanchnici în măduva dorsală și de fibre parasimpatice care ajung prin nervii vagi în nucleul
senzitiv dorsal al nervului vag .

1.1.4. Sistemul limfatic
Nodulii limfatici pot fi întâlniți în grosimea pare nchimului pancreatic , dar obișnuit se
găsesc în vecinătatea organului în lungul marilor surse arteriale . Grupul pancreatico -lienal ,
format din ganglioni dispuși în lungul arterei splenice , reprezintă prima stație în drenajul
limfatic al unei mari părți din corpul și coada pancreasului .
Grupurile ganglionare pancreatico -duodenale sunt situate în interstițiul dintre duoden
și capul pancreasului , anterior și posterior . Acestea pot drena limfa inferior spre ganglionii
mezenterici superiori – diviziune a gangli onilor preaortici – sau superior spre ganglionii
hepatici dispuși în lungul arterei hepatice și de acolo în ganglionii celiaci .
O parte a capului pancreasului poate fi drenată prin ganglionii subpilorici și hepatici în
nodulii celiaci .

1.2.Pancreasul exocri n
Structura pancreasului exocrin este asemănătoare cu structura glandelor salivare
(pancreasul a fost denumit glanda salivară a abdomenului) – este format din acini secretori și
ducte ce pătrund printre lobuli și care confluează formând două canale excreto are mari –
Wirsung – canalul principal și Santorini – canal accesor .
Canalul Wirsung ia naștere la nivelul cozii pancreasului , urmează axul mare al
glandei mai aproape de fața posterioară și de marginea inferioară , parcurgând coada , corpul și
ajungând la col. La acest nivel se îndreaptă în jos , înapoi și spre dreapta , se unește cu
coledocul în porțiunea sa intrapancreatică și se deschid împreună în ampula hepato –
pancreatică Vater prevazută cu sfincterul lui Oddi .

10
Canalul Santorini ia naștere de la nivelul cotului canalului principal . De aici se
îndreaptă de la stânga la dreapta traversând orizontal capul pancreasului și vine să se verse în
duoden la 2 -3 cm deasupra ampulei Vater , la nivelul papilei duodenale mici .

Secreția exocrină a pancreasului este sucul pancreatic .

Sucul pancreatic este secretat în cantitate de 1000 – 1500 de ml la 24 de ore și este un
lichid clar , vâscos și cu un pH alcalin ce variază între 7 și 9 . În compoziția sucului pancreatic
se găsesc substanțe organice și anorganice , dar componentul principal este apa (apa reprezintă
mai bine de 90% din componența sucurilor digestive) .
Sucul pancreatic , ca majoritatea secrețiilor digestive , este controlat pe cale nervoasă și
umorală . Controlul nervos al secreției de suc pancreatic este r ealizat prin intermediul nervului
vag și prin mecanisme reflexe – vederea sau mirosul alimentelor .
Mecanismul umoral este dominant și se realizează prin acțiunea a doi hormoni
secretați de mucoasa duodenală: secretina , care determină secreția unui suc bog at în apă și
săruri minerale , și pancreozimină care stimulează secreția unui suc bogat în fermenți .
Dintre substanțele anorganice un rol deosebit de important îl are ionul de sodiu și
anionul bicarbonic . Cele două substanțe formează bicarbonatul de sodiu ce asigură
alcalinitatea sucului pancreatic . Sucul pancreatic trebuie să aibă un pH alcalin pentru a
neutraliza aciditatea sucului gastric la pătrunderea acestuia în duoden .

11
Substanțele organice sunt reprezentate de enzime . Acestea au ac țiune asupra
gluci delor lipidelor și proteinelor .
Tripsina este o enzimă proteolitică care descompune proteinele și este secretată sub
formă inactivă pentru a preveni autodigestia pancreasului . Dacă canalele de eliminare a
sucului pancreatic sunt blocate , se adună cantităț i mari de suc pancreatic , iar inhibitorul
tripsinei nu mai poate face față .
În acel moment enzimele proteolitice sunt activate și în câteva ore pancreasul este
autodigerat – se produce pancreatită acută , adesea fatală .
Chimotripsina : este tot o enzimă din categoria celor proteolitice , secretată sub formă
inactivă și activată de către tripsină . Dacă tripsina prezintă proprietatea de a coagula sângele ,
chimotripsina poate coagula laptele –îl separă în două fracțiuni , lichidă șisolidă .
Carboxipeptidaza este o enzimă pancreatică ce acționează asupra proteinelor . Este
secretată sub formă inactivă și activată de către tripsină în prezența zincului .
Enzimele glicolitice sunt reprezentate de amilaza pancreatică și destul de
asemănătoare cu amilaza salivară . Aceasta este secretată sub formă activă și are o acțiune
mult mai intensă .
Rolul amilazei este de a diviza glucidele în compuși mai mici ce pot fi ușor absorbiți
în sânge .
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatică . Rolul acestei enzime este
de a separa prin hidroliză acizii grași de glicerol . Acțiunea asupra lipidelor este favorizată de
sărurile biliare ce emulsionează lipidele . Dacă lipaza pancreatică lipsește , grăsimile trec
nedigerate și duc la apariția steatoreei – grăsimile se elimină odată cu fecalele .
Pe lângă lipaza pancreatică mai există și alte enzime cu acțiunea lipolitică –
colesterolesteraza și lecitinaza . Acestea acționează asupra colesterolului alimentar și
a fosfoaminolipidelor .

1.3.Pancreasul endocrin
Ocupă doar 2% din masa organului și este format din insulele lui Langerhans . Acestea
sunt răspândite aleatoriu prin pancreasul exocrin . Insulele sunt formate din celule și capilare .
Rolul capilarelor este de a prelua secreția endocrină a pancreasului . În structur a insulelor au
fost descoperite 5 tipuri de celule .
Celule de tip A: sunt situate la marginea insulelor și reprezintă aproximativ 10 – 20%
din celulele ce formează insulele . Rolul lor este de a elabora și secreta glucagonul .
Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din totalul celulelor endocrine . Sunt
situate în centrul insulelor și secretă insulina .

12
Celule de tip D: sunt în număr mult mai re dus (5%) și se găsesc împrăștiate pe toată
insula . Aceste celule secretă somatostatin a, cu rol inhibitor asupra secreției de insulină și
glucagon .
Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin și secretă gastrina și are
rol în stimularea secreției de acid clorhidric de către stomac .
Celule de tip P . P. : se găsesc în număr foarte mare în insulele situate la nivelul
capului pancreasului . Aceste celule secretă polipeptidul pancreatic cu rol stimulator asupra
secreției de suc gastric și inhibitor a secreției de suc pancreatic .
Insulina : numele de insulină vine de la originea sa – insulele lui Langerhans , deși
inițial fusese denumită pancreină de către Paulescu , în 1921 . Insulina este secretată de către
celulele B insulare , iar la 15 minute după eliberare jumătate din cantitate devine inactivă .
Insulina acționează , în principal , asupra metabolismului glucidic – scade nivelul glucozei din
sânge .
Glucagonul : este un alt hormon pancreatic ce contribuie la reglarea echilibrului
glicemic , dar spre deosebire de insulină , ce avea efecte hipoglicemiante , glucagonul are efecte
hiperglicem iante .
Efectul hiperglicemiant al glucagonului este foarte puternic comparativ cu alți
hormoni ce au printre efecte și creșterea glicemiei (adrenalină , cortizol) .
Somatostatinul : este secretat de către celulele de tip D din insulele lui Langerhans și
are o viață scurtă în sânge – doar 2 minute . La nivelul pancreasului , somatostatinul inhibă
secreția de insulină și glucagon .
La nivel gastro -intestinal , somatostatinul scade absorbția nutrimentelor și inhibă
secreția sucurilor digestive – suc gastric , intestinal , pancreatic .
Polipeptidul pancreatic : este secretat de către celulele de tip polipeptidice insulare .
Principala acțiune a polipeptidului pancreatic este inhibarea secreției de suc pancreatic și
creșterea motilității gastrice și intestinale . Acțiunea completă a polipeptidului pancreatic nu
este complet cunoscută .

13
Cap. II
Pancreatită acută

2.1.Definiție
Pancreatita acută reprezintă expresia anatomo -patologică a sindromului acut de
autodigestie pancreatică și peripancreatică . Evoluția clinică este imprevizibilă și aproximativ
10% din atacurile de pancreatită acută se dovedesc a fi fatale .
În ciuda progreselor realizate în terapia intensivă , în intervențiile radiologice și
chirurgicale , supraviețuirea a rămas în jurul acelorași valori . Se carac terizează clinic prin
grețuri, vărsături bilioase, durere epigastrică intensă , trasfixiantă –”în bară,, stare generală
alterată, meteorism abdominal, ocluzie intestinală.
Din punct de vedere fiziopatologic , pancreatita acută a fost comparată de Lucien Leg er
cu o explozie într -o uzină de armament , dorind să sublinieze că fiecare moment al desfășurării
acesteia determină și agravează momentele următoare .
Ceea ce caracterizează pancreatita acută este activarea prematură a acestor enzime
care duce la autodig estia pancreatică . În pofida unor cercetări continue nici până astăzi nu au
putut fi precizate m ecanismele intime care determină procesul de autodigestie pancreatică .

14
2.2.Etiologie
Pancreatita acută este frecvent asociată cu litiaza biliară . Este generată , mai ales de
leziunile distale ale căilor biliare .
Etilismul este al doilea factor cauzal major , intoxicația acută cu alcool provocând
necroză hemoragică , iar etilismul cronic fibroză pancreatică .
În etilologie mai sunt incriminate: hiperlipemia , hiperpar atiroidismul , diabetul zaharat ,
sarcina , medicamente ca: cortizonul , izoniazida , anticoagulantele , unele infecții
virotice(hepatita epidemică) , factori vasculari , ereditari , intervenții chirurgicale , traumatisme
abdominale .
Dereglările principale care dec lanșează pancreatita acută sunt:
– Extravazarea sucului pancreatic
– Activarea enzimelor (proteolitice și lipolitice) , în urma agresiunii factorilor
etiologici .
Alți factori favorizanți includ: ateroscleroza , obezitatea , abuzul alimentar .

2.3.Clasificare
Pancreatita acută poate fi: nesupurată , interstițială (edematoasă) , necrotico -hemoragică
și supurată .

2.3.1. Pancreatit ă acută nesupurată
Pancreatita nesupurată este forma cea mai atenuată și insuficient cunoscută din punct
de vedere anatomo -patologic , deorece se vindecă în general , poate apărea pe cale ascendentă ,
cat și hematogenă (în cursul febrei tifoide , difterie și mai ales în cursul paratiroidei epidemice ,
când există o explicație pentru similitudinea histologică dintre parotidă și pancreas) .

2.3.2. Pancreati ta acută interstițială (edematoasă)
Forma edematoasă , este frecventă , benignă și se remite în câteva zile . Este
considerată ușoară , caz în care pancreasul este mărit de volum printr -un edem gelatinos , de
consistență fermă și congestie vasculară; rareori se observă citosteatonecroza sub capsula
pancreasului și la nivelul peritoneului din jur .

2.3.3. Pancreatita acută necrotico -hemoragică
Debutul este , de cele mai multe ori , în plină sănătate , cu durere epigastrică foarte
violentă .

15
Bolnavul este agitat , anxios (stare de teamă , de neliniște) , cu faciesul congestionat și
buzele livide .
Crizele survin de obicei la obezi , gurmanzi , după un exces alimentar sau alcoolic , sau
la vechi biliari , după o colică biliară recentă .
Este vorba de autodigestie , ca urmare a enz imelor activate în interiorul organismului .
Enzima proteolitică acționează asupra mediei arteriale și venulare și produce tromboze
vasculare , astfel încât ischemia exarcerbează necroza . Pete albicoase se pot observa și în afara
organismului , pe peritoneu fiind vorba de o difuziune a enzimelor ca urmare a unei
perme abilizări excesive , situație ce apare prin deschiderea structurilor caniculare a organului .
Microscopic se constată alterări proteice infiltrate inflamator; necrozele pot fi izolate ,
uneori influente , ce interesează pancreasul exocrin și cel endocrin .
Peritoneul este alterat apărând aici depuneri de săpunuri; prin supra adăugare
bacteriană se poate instala o peritonită supurată .
Forma necrotico -hemoragică este considerată substratul formelo r severe:
– pancreasul este mărit , cu zone hemoragice , zone necrotice , de consistență moale și
friabilă
– zonele de necroză se delimitează în evoluția ulterioară , formând sechestre
– leziunile hemoragice și necrotice descrise în pancreas sunt de cele mai m ulte ori mai
larg reprezentate în țesutul peripancreatic
– nerecunoașterea exactă a apartenenței organice a zonelor de necroză poate întinde
capcane tratamentului chirurgical .

2.3.4. Pancreatita acută supurată
Se consideră că forma supurată reprezintă o complicație evolutivă a formei necrotico –
hemoragice . Această forma presupune infectarea zonelor de necroză pancreatică și
peripancreatică , care uneori se organizează în abcese pancreatice și peripancreatice .
Se caracterizează prin abcese instalate în cursul unor septicemii și pioemii , însă
infec țiile canaliculare sunt mai frecvente , deoarece prima por țiune a canalului Wirsung care se
deschide în duoden , este infectat ă de microbii aerobi sau anaerobi aflați în intestin .
Organul se apar ă contra infec ției prin scurgerea lichidului de secre ție și prin mucusul
care acoper ă pereții canalului . Existen ța unui obstacol (bride , calculi) provoac ă staza și
instalarea canaliculitei .
Enteritele , gastritele , ulcerele gastrice și duodenale sunt însoțite adesea de panc reatite ,
forma supurat ă se localizează pe o glandă cu leziuni vechi care fac mai pu țin rezistent organul

16
respectiv , sau este vorba de o exaltarea a virulentei microbilor , mai ales prin asocierile care au
loc în aceste împrejur ări.
Pseudochistul de pancreas este o colec ție de suc pancreatic , localizat în sau în jurul
pancreasului , are perete inflamator care îl individualizează față de țesuturile din jur . De
obicei , pseudochistul este o complicație tardivă a pancreatitei necrotice cu necroză sterilă .
Abcesul pancreatic este o colec ție circumscris ă de puroi , cel mai frecvent
peripancreatic , care contine sau nu parenchimul pancreatic necrozat . Necroza pancreatic ă și
necroza infectat ă este o suprafa ță focal ă sau difuz ă a parenchimului pancreatic neviabil , care
este, de obicei , asociat ă cu necroza gr ăsimii peripancreatice . Apari ția infec ției duce la necroză
infectată care e asociat ă cu triplarea riscului mortalit ății.
Pancreatita acuta recidivant ă este cu crize repetate de intensitate variabil ă, separate
de perioade asimptomatice .
Pancreatita acuta postoperatorie este, de obicei , edematoas ă și adesea
nediagnosticat ă.

2.4.Diagnostic
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul de pancreatită acută se stabilește prin interpretarea informațiilor clinice ,
de laborator și radiologice . Semnele clinice cele mai constante , dar și nespecifice sunt: dureri
abdominale , grețuri , vărsături , febră , tulburări ale statusului mental , distensia abdominală ,
sensibilitate și împăstare epigastrică , tranzit intestinal încetinit/oprit , icter, semne de
hipovolemie .
Testele de laborator și investigațiile imagistice cu valoare diagnostică și de pronostic
în pancreatita acută sunt:
Amilazemia : introdusă de Elman în 1929 , are și azi utilitate clinică . Are valoare
diagnostică atunci când este crescută de 3 ori peste normal . Limitele dozării amilazemiei ca
test diagnostic de pancreatită acută sunt: nivelurile sanguine modeste în cazul pancreatitei
alcoolice , concentrații ridicate doar în primele ore de la debut; la bolnavul cu internare
tardivă , utilitatea testului este foarte scăzută . De asemenea , amilazemia poate fi crescută și în
alte afecțiuni abdominale severe (ulcerul perforat , patologie biliară , ocluzia intestinală și
infarctul entero -mezenteric) .
Amilazuria reflectă filtrarea glomerulară a amilazei serice crescute combinat cu
scăderea reabsorbției tubulare în pancreatită .
Lipaza seric ă: este crescută constant și valorile rămân crescute pentru mai multe zile;
deci, este un test util în diagnosticul pancreatitei cu internare tardivă .

17
Exam enul radiologic simplu : – serveste ca diagnostic diferen țial cu ulcerul perforat și
ocluzia mecanic ă. Pentru pancreatit ă ar fi sugestive calcific ări în zona pancreatic ă (pancreatita
cronic ă), calculi radioopaci în zona colecistică , ileus paralitic „ansa santinelă ” (distensia
primei anse jejunale) .
Colangiografia i.v.- cu substanță de contrast -eviden țiază litiaza biliar ă sau
coledocian ă.
Colangio -pancreatografia endoscopica retrograd ă: este o metod ă sigura și eficace de
diagnostic și tratament a obstruc țiilor ampulare prin litiaz ă (extragerea unor calculi prin
sfincterotomia endoscopică , este util ă în urmărirea statusului arborelui bilopancreatic
postoperator și în aprecieri prognostice) , dar poate produce reactivarea unui proces acut în
remisiune .
Ecografia abdominală : aduce date despre difuzarea enzimatică extrapancreatic ă,
existen ța unei litiaze biliare , a pseudochistelor pancreatice .
Tomografia computerizat ă: este în prezent cea mai valoroas ă explorare imagistică .
Permite aprecierea c ât mai corectă a tendin ței evolutive a bolii . Nu este util ă în primele ore și
nici chiar în primele zile , ci în următoarele , când se pune problema unei interven ții
chirurgicale . Apreciaz ă daca boala evolueaz ă spre realizarea unui flegmon pancreatic sau se
oprește la situa ția de edem (leziune reversibil ă). Este indicat ă în cazurile de pancreatită acută
care nu evolueaz ă spre remisiune dup ă o săptămână de tratament conservativ . Folosirea
concomitent ă a substan ței de contrast îi cre ște specificitatea . Are valoare predictiv ă în
aprecierea gravit ății evolutive a pancreatitei acute .
Angiografia selectiv ă a trunchiului celiac : examinare invaziv ă de excep ție care
eviden țiază lacune vasculare corespunz ătoare zonelor glandulare de necroz ă.
Scintigrafia radioizotopic ă: ofer ă date în privin ța necrozei glandulare .
Paracenteza diagnostică : pentru a demonstra prezența pancreatitei și a prezice
severitatea bolii .
Laparos copia : este recomandată uneori în urgență pentru confirmarea diagnosticului
și vizualizarea leziunilor în vederea evaluării gravității bolii .

2.5.Diagnostic diferen țial
Având un tablou clinic complex și necaracteristic pancreatita acută trebuie diferen țiată
de alte afec țiuni abdominale acute , mai ales cele chirurgicale:
Ulcerul gastro -duodena l perforat este diagnosticat radiologic (pneumoperitoneu) .

18
Colecistita acut ă: Pancreatita acută se diferen țiază greu de colecistita acut ă, în ambele
situa ții exist ă amilazemie , iar simptomatologia se suprapune. Durerea de origine biliar ă este
situat ă în hipocondrul drept , debutul mai gradat și neînsoțită de ileus .
Ocluzia intestinal ă: durerile sunt colicative , peristaltic ă abdominal ă în fază incipient ă
este vie. Nu exist ă semne de șoc ini țial și la debut starea general ă este relativ bun ă. Examenul
radiologic arată nivele hidroaerice caracteristice .
Infarctul entero -mezenteric : greu de diagnosticat preoperator . Eviden țierea prin
anamneză a unor boli cardio -vasculare cu poten țial emboligen poate sugera diagnosticul .
Apare rapid distensia abdominal ă, diareea sangv inolent ă.
Dureri colicative intense (colica renal ă, criza colitic ă) ridic ă probleme diagnostice în
formele paroxistice dar r ăspund la tratamentul combinat de antalgice cu antispastice .
Infarctul miocardic : mai ales cel posterior poate imita clinic pancreatita acută .
Antecedentele coronariene , caracterul constrictiv al durerii , creșterea precoce a
transaminazelor și modific ările pe electrocardiogramă persistente pledeaz ă pentru infarct .
Sindroame retroperitoneale acute (anevrismul disecant de aort ă, hematom perirenal
spontan , hematom retroperitoneal posttraumatic): diagnosticul se face mai mult prin explor ări
pancreatice .
Cetoacidoza diabetică : adeseori produce durere abdominal ă, amilazemie crescut ă, dar
lipaza serică nu cre ște.
Alte boli ale pancreasului : pancreatita cronic ă forma algic ă, cancerul corpului
pancreasului .
Evaluarea prognostică , pe lângă metodele imagistice , apelează la câțiva parametri
biologici; aceștia au avantaj ul că pot fi aplicați de rutină și permit monitorizarea continuă a
bolnavilor .

2.6.Sistemele de scor
Primul sistem de scor aplicat în pancreatita acută a fost realizat de Ranson și cuprindea
11 măsurători obiective clinice și paraclinice în primele 48 ore de boală .
O modificare a acestui sistem a fost realizată de Imrie , după care alte modificări ale
acestor sisteme au intenția de a optimiza utilitatea lor .
Scorul Balthazar urmărește aspectul computer tomografic , clasificând leziunile
pancreatice și peripancreatice în cinci clase notate de la A la E , astfel:
 A – pancreas normal;
 B – pancreas mărit în volum , colecție lichidiană intraglandulară;
 C – B + infiltrația grăsimii peripancreatice;

19
 D – C + colecție lichidiană unică la distanță;
 E – B + ≥ 2 colecții la distanța sau prezența de bule de gaz
pancreatice/peripancreatice .
Clasele A și B au evoluție favorabilă , clasele C , D și E au risc de evoluție spre abcese .
Cea mai bună aplicabilitate clinică a acestor sisteme este reprezentată de identificarea
acelor bolnavi care necesită doar măsuri terapeutice suportive . Capacitatea lor de a identifica
cazurile severe nu este remarcabilă .
S-au aplicat pentru evaluarea pan creatitei acute sistemele de cuantificare a severității
generale (APACHE II și SAPS) .
Aceste sisteme se bazează pe evaluarea datelor clinice vitale cum ar fi TA , pulsul și
temperatura , datele biochimice (ureea și electroliții) , ca și parametrii funcției r enale și
pulmonare . După 24 ore de la internare aceste sisteme au o sensibilitate în depistarea formelor
severe de 70% , , similare cu sistemele de scor Ranson și Imrie .

2.7.Tabloul clinic
Durerea domină tabloul clinic . De regulă are debut brusc , cu localizare în etajul
abdominal superior , „în bară”, cu iradiere în spate . Durerea este continuă , de intensitate mare .
Uneori , bolnavul ia pozi ții antalgice (flexiunea trunchiului , antebraț ele pe abdomen pres ând
regiunea dureroas ă).
Simptomatologia pancreatitelor acute este foarte dramatică . Debutul este în plină stare
de sănătate , cu durere epigastrică foarte violentă . Este de mare intensitate și tenace (rebelă la
anlgezice uzuale) , iradiază spre partea stângă: hipocondru , baza hemitoracelui , umăr . Este
comparată ca un ”pumnal ”, o ”torsiune ”, o ”compresiune violentă ”, mai rar o arsură .
Durerile sunt însoțite de gre țuri, vărsături (alimentare , bilioase sau hemoragice) ,
meteorism , constipatie sau ileus dinamic . În formele grave apare starea de șoc. Bolnavul este
agitat , are facies tras , ochi încercănați , nas subțiat , anxios , tahicardic sau bradicardic , puls
mic și rapid , cu extremit ăți reci și umede , confuzie .
La examenul fizic , destul de sărac , se constată icter .
La percuție matitatea hepatică es te prezentă .
Febra poate apare în primele zile , cu valori până la 38 -39 grade . În contrast cu
intensitatea durerii și cu semnele generale , la palpare , local se constat ă doar o u șoară
sensibilitate , uneori o împă stare . De regul ă lipse ște ap ărarea muscular ă. Inițial se instalează o
retenție de fecale și gaze , pentru ca mai târziu să apară un ileus paralitic cu peritonită . Uneori
se poate eviden ția ascita cu lichid serohemoragic și pleurezie bazal ă stângă. În unele cazuri , la

20
nivelul peretului abdominal apar pete cianotice . Caracteristicele esen țiale ale pancreatitei
acute sunt:
– instalarea bruscă a unei dureri epigastrice profunde , adesea iradiată posterior
– greață – vărsături
-diareea cu scaune abundente sau lichide , galben -albicioase conținând picături de
grăsime
– transpira ții
-oligoanuria
– slăbiciune
– sensibilitate abdominală – distensie abdominal ă
– febră
– leucocitoză (creșterea num ărului de globule albe)
– hiperamilazemie (cre șterea amilazei plasmatice)
– hiperlipazemie (cre șterea lipazei serice)
– episoade anterioare similare în istoric , adesea legate de consumul de alcool .

2.8.Evoluție
După o evoluție progresivă (12 – 72 ore) semnele și simptomele încep să cedeze lent (în
7- 8 zile) deoarece sucul pancreatic bogat în enzime proteolitice nu mai difuzează în țesutul
din jur .
În unele cazuri însă , prin complicațiile care apar cum ar fi: insuficiență circulatorie ,
insuficiență respiratorie , insuficiență hepatică , hemoragii digestive , stare septică , se
prelungește proces ul agresiv (forma supurat ă), suferințele bolnavului durează mai mult de 72
ore.
În forma supra acută evoluția este mortală , prin sincopă în primele 6 ore .
În forma acută gravă , evoluția decurge în trei faze:faza de debut brutal , apoi după 6 -12
ore faza de ileus paralitic , faza a treia cu infecție și necroză care se termină letal în 24 – 48 de
ore sau dupa 7 – 8 zile prin peritonită și stare de colaps .

2.9.Complicații
Necroza pancreatică aseptică sau septic ă poate complica evolu ția unei pancreatite în
aproximativ 10% din cazuri și este responsabil ă de cea mai mare parte a deceselor . Pancreatita
necrozant ă este o forma severă de pancreatit ă acută, identificat ă de regulă prin tomografie
computerizat ă cu substan ță de contrast . În cazul în care persist ă durerea abdominal ă,

21
accentuat ă fiind însoțită de febr ă, leucocitoz ă marcat ă și bacteriemie se instituie pancreatita
necrozant ă infectat ă și necesită antibiotice cu spectru larg și adesea debridare chirurgical ă.
Abcesul pancreatic este un proces supurativ , caracterizat printr -o ascensiune febril ă,
leucocitoz ă, sensibilitate local ă la palpare precum și, prin apari ția dupa 2 -3 săptămâni de
evolu ție a pancreatitei acute , a unei forma țiuni tumorale epigastrice . Se poate însoți de
revarsat pleural st âng sau de splenomegalie secundară trombozei venei splenice .
Pseudochisturile pancreatice sunt depistate prin tomografie computerizat ă în faza
acută a bolii . Acestea sunt colec ții lichidiene incapsulate cu un bogat con ținut enzimatic
(enzime pancreatice) . Complica țiile pseudochisturilor i nclud infec ția, hemoragia , ruptura ,
ascita pancreatic ă și obstruarea unor structuri adiacente . Deși evolu ția pseudochisturilor nu
este bine cunoscut ă, se pare c ă cele cu diametru mai mic de 6 cm se pot resorbi spontan .
Complica ții pulmonare – la pacien ții cu forme grave ale bolii pot s ă apară atelectazie ,
revarsat pleural , pneumonie și sindrom de detresă respiratorie .
Insuficien ța renal ă– este de cauz ă prerenal ă datorită hipovolemiei secundare ,
sechestr ării lichidiene în patul pancreatic , precum și ileusului (ce are drept conseci nță
acumularea unor cantit ăți masive de lichide în intestinul destins) .
Starea de șoc se manifest ă prin fenomene cardiovasculare (sc ăderea tensiunii arteriale ,
tahicardie) , respiratorii (dispnee , polipnee) , cutanate (paloare , cianoza , transpira ții, extremit ăți
reci), nervoase (agita ție, stare confuziv ă), renale (oligurie , insuficien ță renal ă acută).
Tulbur ările hidroelectrolitice și ale echilibrului acido -bazic sunt consecin ța stării de
șoc, a vărsăturilor și a tulbur ării tranzitului intestinal . Hipomagneziemia , hipocalcemia
(consecutiv ă, probabil , precipit ării calciului de c ătre acizii gra și elibera ți prin necroz ă
lipolitic ă) poate produce tetanie .
Fenomenele hemoragice , cu diverse locali zări, sunt datorită erodării vaselor ,
tulbur ărilor de coagulare și fibrinoliză sau coagul ării intravasculare diseminate . Hemoragiile
gastrointestinale pot s ă apară prin gastrit ă de stres , ruptură de pseudoanevrism sau varice
gastrice prin tromboza venei splenice .
Tulbur ări cardiace .Starea inimii trebuie întotdeauna explorat ă, mai ales în prezen ța
șocului , atât pentru diagnosticul diferen țial al pancreatitei acute cu infarctul miocardic , cât și
pentru depistarea eventualelor repercursiuni cardiace ale perturb ărilor generale din formele
grave ale bolii (ischemie , pericardit ă).
Diabetul zaharat este adesea asociat pancreatitei acute . Hiperglicemia tranzitorie
poate fi consecin ța pancreatitei , dar nu este rar ă nici prezen ța unui diabet zaharat persistent ,
agravat de procesul pancreatic .

22
Litiaza biliar ă și hepatita cronic ă sunt adesea prezente . Colica biliar ă poate precede
sau însoți o pancreatit ă acută. Explorarea st ării func ționale a ficatului este necesar ă în toate
cazurile , iar ulterior , dupa remisiune , se vor explora și căile biliare . Aproximativ 10% din
cazurile de pancreatit ă acuta se cronicizeaz ă.

2.9.1. Prognostic
Este rezervat . Se ține cont de vârstă , de etiologie , de complicații . În forma edematoasă ,
mortalitatea este de 3 -7%, îm formele hemoragice 10% iar formele severe peste 50% .
Șocul constituie pricipalul motiv al deceselor care apar mai ales în primele zile .
Ulterior , bolnavii pot muri prin dezechilibru electrolitic și complicații .

2.10. Principii de tratament
Tratamentul pancreatitei acute este complex , în general utilizeaz ă atât mijloace
medicamentoase c ât și chirurgicale , în funcție de caz și evolu ție.
Tratamentul igieno -dietetic constă în: combaterea obezității și alcoolismului , evitarea
meselor copioase , a excesului de băuturi alcoolice , a băuturilor reci , tratamentul infecții lor
căilor biliare , a litiazei biliare , al bolilor gastroduodenale (ulcer) , tratamentul infecțiilor bilia re
acute sau cronice pancreato trope .
Obiectivele tratamentului în terapie i ntensivă sunt prevenirea sau tratarea sindromului
de răspuns inflamator sistemic și a disfuncțiilor organice; abordarea specifică pentru
ameliorarea cursului evolutiv al bolii și tratamentul complicatiilor .
Tratamentul medicamentos , în secțiile de terapie intensivă , fiind un tratament complex
se face astfel:
Calmarea durerii: se administreaz ă procaină sau xilină 1% i .v. sau în perfuzie
asociată cu antispastice (papaverină , scobutil) . Intrao perator se pot utiliza infiltraț ii
peripancreatice (la baza mezourilor , a ligamentului rotund hepatic , a splahnicului stâ ng).
Morfina nu se foloșeste (efect spastic asupra sfincterului Oddi) .
Insuficiența respiratorie sau hipoxia : oxigenoterapia instituită pe sonda endonazală și
chiar prin intubație în formele grave .
Reducerea secreț iei pancreatice : se administrează atropină în perfuzie sau subcutanat
și/sau probantin ă. Se suspendă aportul alimentar oral , se asigură aspira ție gastric ă prin sond ă
permanent ă. Se poate practica și refrigeraț ie gastric ă cu lichide reci pe sonda nazogastric ă sau
pung ă cu ghea ță pe epigastru , care sca d tonusul vagal .
Reechilibrarea hidroelectrolitic ă (tratamentul ș ocului enzimatic): hipovolemia se
corecteaz ă prin administrarea solu țiilor izotone saline sau glucozate , substituen ți plasmatici ,

23
plasma , sânge sau mas ă eritrocitară . Reechilibrarea electrolitică cu solu ții de NaCl , KCl și
eventual calciu în funcție de ionogramă . Uneori se administreaz ă insulin ă pentru corectarea
glicemiei . Hemisuccinatul de hidrocortizon are efect favorabil în șocul enzimatic prin
propriet ățile sale antiinflamatoare , anitihistaminice și vasopresoare .
Tratamentul antienzimatic: este controversat deoarece rezultatele ob ținute de diferi ți
autori sunt contradictorii . Aceș ti inhibitori previn hiperamilazemia , edemul pancreatic ,
inhib ând cathepsina B . Eficacitatea lor a fost constatat ă în formele edematoase de pancreatită
acută dac ă au fost administrate în doze mari și în primele zile de la debut . În leziunile de
necroz ă, antienzimele nu mai au nici un efect . Dezavantajele constau în dificultatea utiliz ării
lor în primele ore de invazie enzimatic ă atunci c ând ar avea un efect terapeutic maxim ,
deoarece în acest scurt interval pacientu l fie nu a ajuns la spital fie î ncă nu are un diagnostic
confirmat .
Tratament antiinfecț ios: este necesar deoarece se consider ă că orice ne croză se poate
infecta pe parcursul evolu ției bolii . Administrarea antibioticelor se face preventiv încă de la
începutul bolii . Pe lângă protec ția împotriva infec ției a focarelor autolitice pancreatice ,
antibioticele au și rolul de a preveni complica țiile septice la distan ță.
Alimenta ția hipercaloric ă parenteral ă: în condi țiile suspend ării alimenta ției naturale ,
la un bolnav cu nevoi energetice și plasmatice crescute , numai administrarea parenteral ă a
unor complexe u șor integrabile în metabolismul celular și bine tolerate de organism poate
evita pr ăbușirea echilibrului metabolic . Aportul nutri țional mediu este de 40 -50 kcal/kgc/zi .
Se asociaz ă preparate de aminoacizi cu solu ții glucozate izotone sau hipertone .
Tratamentul chirurgical de urgență în pancreat ita acută are doar două justificări:
imediat după internare la cazurile atipice , pentru a exclude o afecțiune în care intervenția
chirurgicală este salvatoare sau în cazul hemoragiei retroperitoneale amenințătoare de viață . În
rest, se evită intervenția chirurgicală atât timp cât necroza este sterilă , pentru că infecția
postoperatorie apare la 25% din cazuri , iar mortalitatea crește la 80% .
Semnalul pentru intervenția chirurgicală (infecția necrozei pancreatice) este dat de
deterioarea clinică a bolnavul ui, reapariția febrei și a leucocitozei , imagini sugestive computer
tomografic și pozitivarea culturilor din aspiratul percutan ghidat imagistic (ecografic sau
computer tomografic) .
Monitorizarea standard a bolnavului cu pancreatită acută cuprinde date c linice (puls ,
TA, ECG , diureza , PVC) , date de laborator (Hb , Ht, leucocite , uree, creatinină , glicemie ,
ionograma sanguină și urinară , Ca, Mg, pH) și explorări imagistice (ecografia abdominală ,
radiografia toracică și computer -tomografia) .

24
Cap. III.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
PANCREATITĂ ACUTĂ

ALTRUISMUL este esențial , însă nu e suficient pentru a fi un bun profesionist ca
asistent medical . Un bun asistent medical trebuie să fie bine instruit și să aibă o experiență
bogat ă.
Planul de îngrijire este parte integrant ă din planul terapeutic stabilit de medic și este
adaptat modului conceput al Virginiei Henderson care presupune c ă în exercitarea profesiei de
asistent medical s ă se creeze o ambian ță unde valorile , obiceiurile , religia și credin țele
individului trebuiesc respectate .
Acest lucru presupune o colaborare permanent ă cu bolnavul , o cunoa ștere am ănunțită
a nevoilor și necesit ăților acestora .
Un bun asistent medical trebuie să fie studios , un bun observator și să dea dovadă de
un deosebit profesionalism .
Asistentul medical se află în permanență lângă bolnav , este leg ătura direct ă și cea mai
calificat ă dintre medic și omul suferind .
Asistentul medical cunoa ște tehnicile curente ale examinarilor complementare
necesare stabilirii diagnosticului . Ea execut ă recolt ările de produse biologice și patologice ,
sondaje și pregătește bolnavii pentru examin ările: radiologice , endoscopice , explor ări
funcționale .
Asistentului îi revine sarcina s ă-l ajute pe bolnav cu tact , înțelegere , delicate țe, atenție.
Asistentul medical trebuie s ă manifeste solicitudine fa ță de to ți bolnavii , încuraj ându-i
pe cei tri ști, descuraja ți sau grav bolnavi .
Trebuie s ă fie atent , binevoitor fa ță de ace știa, să-i informeze despre boal ă și ceea ce
trebuie f ăcut pentru a contribui la rec ăpătarea s ănătății pacientului .
Secretul profesional constituie o alt ă obliga ție fundamental ă a asistentului medical .
Respectarea secretului profesional este o datorie moral ă, o obliga ție, chiar dac ă bolnavul nu a
cerut -o.
Asigurarea condițiilor de microclimat
Asistentul medical are un rol important în asigurarea condi țiilor de mediu favorabile ,
în salonul bolnavului . Astfel:
– va aerisi camera , temperatura optima în salon fiind cea de 18 -220 C
– va asigura condițiile de confort și a odihn ă pentru îngrijirea bolnavului
-va asigura repausul fizic și psihic al pacientului

25

Igiena bolnavului
-va asigura igiena bolnavului
-va avea grijă să aibă o igien ă corporală bună
-va asigura menținerea tegumentelor și mucoaselor curate .

Alimenta ția bolnavului
-va explica pacientului și membrilor familiei regimul pe care trebuie să îl urmeze
pentru recuperarea stării de sănătate;
-va asigura reluarea alimentației pe cale naturală după 2 -10 zile de la încetarea
durerilor , cu 400 -500 ml ceai în 24 de ore , supă de zarzavat strecurată , biscuiți , apoi regimul
se îmbogățește treptat , având interzise cafeaua , alcoolul și tutunul .

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative
-supravegherea funcțiilor vitale se face din oră în oră;
-măsurarea temperaturii corpului și notarea ei în foaia de observație;
-supravegherea manifestărilor de deshidratare – aspectul tegumentelor , diureza ,
temperatura
-calcularea bilanțului ingesta -excreta
-observarea stării pacientului în permanență și raportarea oricărei modificări apărute ,
medicului .

Recol tarea produselor biologice
-pregătirea psihică și fizică a pacientului
-explicarea tehnicilor și scopul lor în procesul de vindecare;
-pregătirea instrumentarului și materialelor neces are pentru recoltare;
-asigurarea condițiilor de igienă , asepsie și sterilizarea materialelor folosite pentru
recoltare .
La indicația medicului:
-va recolta sânge pentru determinarea amilazemiei , lipamemiei, calcemiei , glicemiei ,
bilirubinemiei , VSH -ului, numarului de leucocite .
-va recolta urina pentru determinarea amilazuriei , glicozuriei .
-va completa buletinul de trimitere la laboratorul de analize , va eticheta produsele
recoltare , și va respecta regulile de asepsie .

26
Pregătirea pacientului pentru examenele paraclinice
-pregătește fizic și psihic pacientul pentru examenele de laborator, radiologice și
ecografice;
-instalează sonda vezicală permanentă și urm ărește diureza;
-introduce sonda gastrică pentru aspirație continuă .

Intervențiile asistentulu i medical
Durerea va fi calmată la indicația medicului cu analgezice sau opiacee , iar rolul
asistentei medicale va fi de a liniști din punct de vedere psihic .
În aceasta situație asistentul medical va lua tensiunea arterială , va măsura pulsul și
respirația pacientului . Îl va așeza în pat intr -o poziție care să -i mai diminueze din dureri ,
salonul va fi bine luminat și aerisit , așteruturile și lenjeria de corp curate .
În timpul vărsăturii , asistentul medical trebuie:
-să protej eze fizic și psihic bolnavul
-va așeza bolnavul în poziție șezând la marginea patului
-îl va sprijini în timpul vărsăturii ,
-îi va oferi o tăviță renală în care sa vomeze ,
-se efectuează toaleta bucală ,
-nu se administrează pacientului cu vărsături , medicamente , alimente pe cale orală ,
-se comunică de urgență medicului apariția vărsăturilor sangvi nolente ,
-lichidul de vărsătură se păstrează și se transportă la laborator pentru investigații .
Fiecare vărsătură se notează în foaia de observație , data și ora la care s -a
produs:vărsăturile alimentare , vărsăturile bilioase , vărsăturile sangvi nolente .
Dacă poziția bolnavului este culcat în pat îl va a șeza cu capul într-o parte , pentru ca
acesta s ă nu se înece cu voma .
După încetarea v ărsăturii, asistentul medical va oferi bolnavului un pahar cu ap ă ca să-
și clăteasc ă gura și la indica ția medicului va administra medica ție antiemetică .
Asistentul medical efectueaz ă la indica ția medicului bilan țul hidric și administreaz ă
pentru corectarea tulbur ărilor electrolitice , parenteral , soluțiile perfuzabile , electroli ții sau
cantitatea de sânge prescris ă (în cazul he moragiilor) .
Asistentul medical urm ărește ca pacientul s ă nu prezinte semne de deshidratare , să nu
aibă glob vezical , să elimine urina , să capteze , să determine cantitatea de urină , să înregistreze
diureza .
Asistentul medical observ ă, interpreteaz ă și noteaz ă eliminarea materiilor fecale ,
pacientul urm ând să aibă un scaun f ără dificultate , să-și amelioreze disconfortul anal .

27
Asistentul medical va administra la indica ția medicului laxative sau va efectua clisma
evacuatoare .
Examinarea și controlul tegumentelor și mucoselor pacientului , au rol de a descope ri
modific ări patologice care trebuie aduse la cuno ștința medicului .
Va observa și va nota , pentru a -i raporta medicului toate schimb ările pe care le suferă
bolnavul pe parcursul bolii , pentru a se putea interveni la timp .
În cazul pancreatitei acute , cu tratament chirurgical , asistentul medical va acorda at ât
îngrijiri preoperatorii , cât și îngrijiri postoperatorii pacientului .
Îngrijirile preoperatorii reprezint ă măsurile de examinare , supraveghere , tratament ,
efectuate pentru a preveni eventualele accidente în timpul sau imediat dup ă opera ție:
– evacuarea intestinului și a vezicii urinare
– igiena corporal ă și depilarea zonei de interven ție cu dezinfectare special ă
-administrarea de medicamentaț ie preanestezică
– așezarea pacientului pe masa de opera ție
– dezinfectarea c âmpului operator cu tinctură de iod pentru a împiedica diseminarea
florei cutanate .
Îngrijiri postoperatorii
Supravegherea și îngrijirea postoperatorie reprezint ă ansamblul de m ăsuri și
interven ții efectuate pentru tratarea pacientului până la vindecarea definitiv ă.
Pacientul este preluat din sala de opera ții, după terminarea actului oprator și
transportat în serviciu l de reanimare . Este a șezat în pat și este supravegheat permanent pentru
depistarea eventualelor complica țiia ale anesteziei sau intervenției chirurgicale .
Pacientul este observat pentru parametrii func țiilor respiratorii și cardio -vascular e,
sângerare , durere , stare de confuzie , asfixie , șoc operator , etc. De asemenea , asistentul
medical supraveghează pansamentul plagii .

Parametrii fiziologici
Tensiunea arterial ă: se m ăsoară ori de c âte ori este nevoie în primele ore din 15 în 15
minute , în următoarele 6 ore din 30 în 30 de minute , iar pentru urm ătoarele 16 ore din or ă în
oră.
Pulsul : se ia la 10 -15 minute și se urm ărește frecven ța, ritmicitatea , amplitudinea , în
caz de bradicardie sau tahicardie este anun țat medicul .
Respira ția: se m ăsoară frecven ța, amplitudinea , ritmicitatea , tusea și expectora ția.
Temperatura : se m ăsoară diminea ța și seara .

28
Urina : se urm ărește emisia de urin ă, se m ăsoara cantitatea , se urm ărește aspectul în
caz de anurie , se efectueaz ă sondajul vezical la recomandarea medicului .
Scaunul : în mod normal se reia la 2 -3 zile precedat de eliminarea de gaze . Dacă nu are
scaun se face o clisma evacuatoare .
Vărsăturile : se noteaz ă cantitatea și aspectul bilios , alimentar sau sangvinolent .
Transpira țiile: dac ă apar se noteaz ă, pentru ca produc deshidrat ări speciale .
Alte semne : privitor la starea abdomenului cu balonare , cu instalarea unui tranzit
normal .
Foaia de temperatur ă: se completeaz ă de catre asistentul medical cu func țiile vitale și
vegetative .
Foaia de reanimare : completeaz ă foaia de temperatur ă și dă posibilitatea de a urm ări
bilan țul lichidian din zilele postoperatorii până la reluarea tranzitului digestiv și a alimenta ției
normale .
În paralel cu ingrijirea corporală și a celorlalte m ăsuri se reiau activit ățile de
mobilizare ale pacientului , constituie forme de prevenire a complica țiilor.
Mobilizarea pacientului nu trebuie s ă afecteze pansamentul pl ăgii operatorii .