Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre teror ism [623823]

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre teror ism

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ
SPECIALIZARE: STUDII DE SECURITATE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof. Culda Gabriela
Absolvent: [anonimizat]
2019

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ
SPECIALIZARE: STUDII DE SECURITATE

Psihologia Terorismului, studi u de
analiză

Coordonator științific:
Prof. Culda Gabriela
Absolvent: [anonimizat]
2019

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism

Cuprins
I. Concepte generale despre terorism ………………………….. ………………………….. ………….. 6
A. Definirea terorismului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
B. Tipurile terorismului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
C. Obiectivele și motivația terorismului ………………………….. ………………………….. ….. 10
D. Tipurile de incidente teroriste ………………………….. ………………………….. ……………. 11
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 13
II. Psihologia terorismului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
A. Ipoteze psihologice de aderare la terorism ………………………….. ……………………….. 13
B. Tipologia aderării la un grup terorist ………………………….. ………………………….. …… 19
C. Mentalitatea terorismului ………………………….. ………………………….. ………………….. 22
D. Tipologiile teroristului ………………………….. ………………………….. ……………………… 26
E. Profilul tero ristului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 32
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 35
III. Impactul terorismului si influența asupra mass -media ………………………….. ………… 35
A. Psihologia "Teatrului Terorii" ………………………….. ………………………….. ……………. 36
B. Performanța din 11 septembrie ………………………….. ………………………….. ………….. 37
C. Noua arenă: teroarea pe Internet ………………………….. ………………………….. ………… 39
D. Cine sunt teroriștii online? ………………………….. ………………………….. ………………… 41
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 42
IV. Cercetare privind efectele psihologice în urma atacului 9/11 ………………………….. .. 44
A. Scurt istoric al atentatului 9/11 ………………………….. ………………………….. ………….. 44
B. Impactul psihologic al atentatului ………………………….. ………………………….. ………. 45
C. Psihologia fricii și anxietății ………………………….. ………………………….. ……………… 47
D. Reacțiile cognitive la terrorism ………………………….. ………………………….. ………….. 48
E. Design de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………………. 49
F. Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 50
V. Concluziile Lucării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 51
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 52

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
4
Introducere
Tema aleas ă este „Psiho logia terorismului și influența asupra mass -media”.
Subiectul prezintă un interes major pentru mine , întrucât este unul de actualitate și
importanță la nivel mondial. Terorismul reprezintă o problemă socială și psihologică
majoră în întreaga l ume , câștigând o atenț ie sporită din partea mass -mediei în ultimele
decenii. Deși ,tacticile teroriste s -au folosit de foarte m ult timp, utilizarea tot mai frecventă
a armamentului sofisticat de către teroriști și consecințele dezastruoase, în special cre area
haosului, a panicii și inducerea terorii în ceea ce privește creșterea potențialului victimelor
în masă , m-a determinat în alegerea acestei teme pentru a analiza atât conceptele
terorismului, dar în special psihologia acestuia, profilul unui terorist, mentalitățile
teroriștilor , procesul de aderare la terorism și impactul său important pe care îl are asupra
mass -mediei.
Ipoteza de pornire a cercetării o reprezintă faptul că , terorismul lasă un puternic
impact psihologic asupra populației , influențân d puternic mass -media prin săvârșirea
atacurilor, revendicărilor , cu obiectivul principal de a produce teamă, teroare si
vulnerabilitate în rândul populației prin răspândirea evenimentelor și informațiilor .Se
examinează problema psihologică, importanța m ijloacelor de informare în masă pentru
terorismul modern, tactica mediatică a teroriștilor și provocările pe care le prezintă
organizațiilor mass -media și guvernelor.
Scopul acestei lucrări este de a surprinde tipurile de indivizi și grupuri care sunt
predispuși la terorism și impactul atacurilor teroriste asupra populației prin intermediul
mass -media . Astfel , se prezintă apariția unor indivizi și grupuri teroriste, în mare parte
necunoscute, grupuri care acționează independent , noile modele de recruta re ale unor
grupuri, cum ar fi recrutarea sinucigașilor sau a persoanelor de sex feminin , tipologia
indvidului care aderă la un grup terorist și efectele psihologice lăsate în urma atentatelor
săvârș ite, teroarea indusă cu ajutorul media tizării faptelor, declarațiilor teroriste , a
imaginilor atacurilor care instituie starea de frică și anxietate asupra populației , cu
obiectivul de a crește înțelegerea motivului , scopului , procesului și a cauzei terorismului.
Abordarea utilizată în lucrare este una dublă. În primul rând, se analizează l iteratura
relevantă , cercetări psihologice, îmbunătățind cunoșt iințele actuale ale subiectu lui. În al
doilea rând, lucrarea încearcă să dezvolte profilu rile psihologice ale persoanelor teroriste și
ale grupurilor selectat e, care să fie utilizate ca studii de caz în evaluarea tendințelor,

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
5
motivațiilor, comportamentului probabil și a acțiunilor săvârșite precum și să prezinte
impactul asupra po pulației si efectele provocate prin acțiunile lor terifiante.
Lucrarea prezintă un studiu asupra cyber -terorismului , a punerii în practică
atacurilor și comunicarea teroristă în mediul online , dar surprinde și psihologia teatrului
terorii , un studiu efectuat în urma atacului 9/11 asupra efectelor psihologice provocate
populaț iei pr in transmisia mass -mediei ,î n urma analizei laturii psihologice și a impactului
terorismului .
Cercetarea privind tema abordată, și anume cea a psihologiei terorismului este
documentată si analizată dintr -o serie de studii de caz efectuate de către psihol ogi și
cercetători în cărți de psihologie, sociologie, articole științifice academice de analiză și
studii de caz, dar și articole, literatură de specialitate în domeniul securității , având în
vedere faptul că terorismul reprezintă una dintre cele mai imp ortante riscuri la niv elul
siguranței internaționale. Astfel , lucrarea structurată în 4 capitole cu scopul de a prezenta
si analiza terorismul ,atât din perspectivă introductivă , surprinsă în primul capitol care
cuprinde definiții , termeni, mod ul de acți onare al teroriștilor , cât și din perspectivă de
cercetare si analiză psihologică prezentă in cel de al 2 -lea capitol al lu crării, care surprinde
tipologiile si mentalitatea teroristului, factorii psihologici determinanți in aderarea lor la un
astfel de gr up , dar și încercarea surprinderii unui profil al teroristului. Capitolele 3 și 4,
surprind analiza impactului terorismului asupra populatiei prin intermediul mass -media si
al cyber -terorismului.
Această lucrare aduce o perspectivă mai complexă asupra în țelegerii termenului,
fenomenului de terorism, dar mai ales o analiză de acționare, gândire și comportament al
teroriștilor cercetată și exemplificată pe baza teoriilor psihologice. Studiile de caz analizate
au scopul de a demonstra ipotezele menționate, t răsăturile specifice cercetate ,
concluzionând faptul că cercetarea reprezintă o analiză , argumentată și exemplificată
concret pentru a demonstra faptul că terorismul este un fenomen complex, imprevizibil,
menit să provoace în special pagube morale, de na tură psihologică, traume, frică, pentru a
intimida și teroriza populația, existând astfel un puternic război psihologic între terrorism
si societate.

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
6
I. Concepte generale despre ter orism
A. Definirea terorismului

Terorismul este un fenomen destul de greu de definit , fi ind descris în mod diferit
atât ca tactică, cât și ca strategie; o crimă și o datorie sfântă; o reacție justificată la
opresiune și o urâciune inexplicabilă. Evident, depinde din ce punct de vedere este
reprezentat. Terorismul a fost adesea o tactică efici entă pentru partea mai slabă a unui
conflict. Ca formă asimetrică de conflict, ea conferă putere coercitivă, cu multe avantaje
ale forței militare, la o fracțiune din cost. În unele cazuri, terorismul a fost un mijloc de a
continua un conflict fără ca adve rsarul să înțeleagă natura amenințării, greșind terorismul
pentru activitatea criminală. Din cauza acestor caracteristici, terorismul a devenit din ce în
ce mai comun printre cei care urmăresc obiective extreme în întreaga lume. Dar, în ciuda
popularității sale, terorismul poate fi un concept nebulos. Chiar și în cadrul guvernului
Statelor Unite, agențiile responsabile pentru diferite funcții în lupta continuă împotriva
terorismului și a extremismului folosesc definiții diferite. 1
Departamentul de Apărare al Statelor Unite definește terorismul drept "folosirea
calculată a violenței ilegale sau a amenințării cu violență ilegală pentru a încuraja teama,
destinată să forțeze sau să intimideze guvernele sau societățile în realizarea obiectivelor
care sunt în ge neral politice, religioase sau ideologice". 2În cadrul acestei definiții, există
trei elemente cheie violența, teama și intimidarea și fiecare element produce teroare în
cazul victimelor sale. Pe de altă parte, FBI consideră că: "Terorismul este folosirea ilegală
a forței și a violenței împotriva persoanelor sau a proprietății pentru a intimida sau
constrânge un guvern, populația civilă sau orice segment al acesteia, în scopul atingerii
obiectivelor politice sau sociale". 3 Departamentul de Stat al SUA def inește terorismul ca
fiind "o intenție premeditată de violență motivată politic, comisă împotriva țintelor
necombatante de către grupuri subnaționale sau agenți clandestini, de regulă destinate să
influențeze un public" .

1 Crenshaw, Martha. “Theories of Terrorism: Instrumental and Organizational Approaches.” in Dav id
Rapoport, ed., Inside Terrorist Organizations. New York: Columbia University Press, 1988, p 13 -31
2 Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights, “Human Rights, Terrorism
and Counter -terrorism”, 57 pages, https://www.ohchr.org/Documents/Publications/Factsheet32EN.pdf ,
accesat în data de 25.05.2019
3 Terrorism definition https://www.fbi.gov/investigate/ter rorism , accesat în data de 25.05.2019

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
7
În afara guvernului Statelor Unit e, există variante mai mari în ceea ce privește
caracteristicile terorismului subliniate în definiții. Organizația Națiunilor Unite a elaborat
următoarea definiție a terorismului în 1992; "O metodă de acțiune violentă repeta tă,
utilizată de actorii clande stini individuali, de grup sau de stat, din motive idiosincratice,
criminale sau politice, prin care spre deosebire de asasinat obiectivele directe ale violenței
nu sunt țintele principale .“ Definiția academică cea mai frecvent acceptată începe cu
definiț ia ONU citată mai sus și adaugă două propoziții în valoare de încă 77 de cuvinte;
conținând astfel de concepte ca "generatoare de mesaje" și "procese de comunicare bazate
pe violență". Mai puțin sp ecific , definiția guvernului britanic privind terorismul d in 1974
este "… utilizarea violenței în scopuri politice și include orice folosire a violenței în scopul
de a pune publicul sau orice altă parte a publicului în frică." 4
Terorismul este un act criminal care influențează o audiență dincolo de victima
imediată . Strategia teroriștilor este de a comite acte de violență care atrage atenția
populației locale, a guvernului și a lumii asupra cauzei lor. Teroriștii își planifică atacul
pentru a obține cea mai mare publicitate, alegând ținte care simbolizează cee a ce se opun.
Eficacitatea actului terorist nu constă în actul însuși, ci în reacția publicului sau a
guvernului față de act. De exemplu, în 1972, la Jocurile Olimpice de la Munchen,
Organizația Septembrie Negru a ucis 11 israelieni. Israelienii erau victi mele imediate. Dar
obiectivul real a fost estimat la 1 miliard de oameni care urmăresc evenime ntul televizat.
Acei oameni urmau să fie introduși în fr ică , fiind ultimul scop al terorismului.
Introducerea acestei temeri poate apărea din amenințarea unui ră u fizic / a unei morți
grizzle, a terorismului financiar din teama de a pierde bani sau de efecte negative asupra
economiei, terorismul cibernetic care dăunează infrastructurilor tehnologice critice ale
societății și terorismului psihologic menit să influe nțeze comportamentul oamenilor .
Terorismul este conceput să producă o reacție excesivă și an ecdotică, reușind aproape tot
timpul acest lucru . Societățile tind să se închidă și guvernele folosesc tactici care
restricționează și încalcă anumite reguli .5
În anul 1994, Declarația Adunării Generale privind măsurile de eliminare a
terorismului internațional, prezentată în rezoluția sa , a declarat că terorismul include "acte
criminale destinate sau calculate pentru a provoca o stare de teroare în rândul publicul ui

4 Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights, “Human Rights, Terrorism
and Counter -terrorism”, 57 pages, https://www.oh chr.org/Documents/Publications/Factsheet32EN.pdf
, accesat în data de 25.05.2019
5 Dobson, Christopher. “Black September: Its Short, Violent History”, London: Robert Hale, 1975, p 20 -40

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
8
larg, unui grup de persoane sau particulare persoane în scopuri politice "și că astfel de
fapte" sunt în orice caz nejustificabile, indiferent de considerentele politice, filosofice,
ideologice, rasiale, etnice, religioase sau de altă natură care pot fi invocate pentru a le
justifica ".
Zece ani ma i târziu, în rezoluția din anul 2004 , Consiliul de Securitate a definit ca
fiind "acte criminale, inclusiv împotriva civililor, comise cu intenția de a provoca moartea
sau vătămarea corporală gravă sau luarea de ostateci, cu scopul de a provoca un stat de
teroare în rândul publicului larg sau într -un grup de persoane sau anumite persoane, să
intimideze o populație sau să constrângă un guvern sau o organizație internațională să facă
sau să se abțină de la orice act ". Mai târziu în acel an, Grupul General al Secretarului
General privind amenințările, provocările și schimbările a descris terorismul drept orice
acțiune care "intenționează să provoace decesul sau vătămarea corporală gravă a civililor
sau necombatanț ilor, atunci când scopul unui astfel de act, prin natura sa sau context, este
de a intimida o populație sau de a obliga un guvern sau o organizație internațională să facă
sau să se abțină de la a face orice act "și a identificat o serie de elemente -cheie, cu referire
în continuare la definițiile cuprinse în Convenția internațională din 1999 pentru Suprimarea
finanțării Rezoluției a Consiliului de Securitate și Terorism.6
B. Tipurile terorismului

Există în mod evident o mare varietate de definiții pentru te rorism. Cu toate
acestea, se observă elemente comune în majoritatea definițiilor utile, identificând
terorismul ca fiind:
a) Terorism Politic
Un act terorist este un act politic sau este comis cu intenția de a provoca un efect
politic. Declarația lui Clausewitz , conform căreia "războiul este o continuare a politicii
prin alte mijloace", este considerată ca un truism de către teroriști. Ei doar elimină pasul
intermediar al armatelor și războiului și aplică violența directă la concursul politic. 7

6 Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights, “ Human Rights, Terrorism
and Counter -terrorism”, 57 pages, https://www.ohchr.org/Documents/Publications/Factsheet32EN.pdf
, accesat în data de 25.05.2019
7 Brian R. Sullivan , “ Intelligence and Counter -Terrorism: A Clausewitzian -Historical Analysis ”, Pages 18,
Published online: 05 Oct 2012 ,

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
9
b) Terorism Psihologic
Rezultatele intenționate ale actelor teroriste provoacă un efect psihologic adică
"teroare" . Acestea sunt destinate unui public țintă, altul decât victimele reale ale actului.
Publicul țintă vizat al actului terorist poate fi populația în ansamblu, o anumită porțiune a
unei societăți (de exemplu, o minoritate etnică) sau elitele decizionale în populația politică,
socială sau militară a societății.
c) Terorismul Coercitiv
Violența și distrugerea sunt folosite în comiterea actului pentru a produce efec tul
dorit. Chiar dacă victimele sau distrugerile nu sunt rezultatul unei operațiuni teroriste,
amenințarea sau potențialul violenței este ceea ce produce efectul dorit. De exemplu, o
operație reușită de luare de ostatici poate duce la eliberarea tuturor os taticilor nevătămați
după negocieri . Indiferent de rezultat, chips -urile de negociere a terorismului nu au fost
mai puțin decât amenințarea primordială de a aplica violența sau de a ucide pe unii sau pe
toți ostaticii. Atunci când amenințarea cu violența nu este credibilă sau teroriștii nu reușesc
să pună în practică violența, terorismul nu reușește.
d) Terorismul Dinamic
Grupurile teroriste solicită schimbări, revoluții sau mișcări politice. Opinia radicală
asupra lumii care justifică terorismul impune acț iuni drastice pentru distrugerea sau
modificarea status quo -ului. Chiar dacă scopurile mișcării sunt reacționare în natură, ele
necesită acțiuni pentru a "întoarce ceasul" sau pentru a restabili un sistem de valori prețuit,
care este dispărut. Nimeni nu co mite atacuri violente asupra străinilor sau nevinovaților
pentru a păstra lucrurile "așa cum sunt".
e) Terorismul Deliberant
Terorismul este o activitate planificată și destinată atingerii unor obiective
specifice. Este o tactică utilizată rațional, tactică specifică, și nu este un act aleatoriu.
Deoarece victimele violenței teroriste sunt adesea de importanță mică, una fiind la fel de
bună pentru scopurile teroriștilor , victima sau sel ecția țintă poate apărea aleatoriu sau
neprovocată. Dar obiectivul va co nține valoare simbolică sau va fi capabil să provoace un

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1 080/16161262.2003.10555073?journalCode=rjih20 , accesat la
20.05.2019

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
10
răspuns emoțional în conformitate cu obiective le teroriștilor, ținta reală a terorismului nu
este victima violenței, ci echilibrul psihologic 8
C. Obiectivele și motivația terorismului

Ideologia și moti vația vor influența obiectivele operațiunilor teroriste, în special în
ceea ce privește rata victimelor. Grupurile cu ideologii seculare și obiective non -religioase
vor încerca adesea acte de violență foarte selective și discriminatorii pentru a atinge un
scop politic specific. Acest lucru le cere adesea să mențină pierderi la cantitatea minimă
necesară pentru atin gerea obiectivului. Scopul este atât pentru a evita o reacție care ar
putea deteriora grav organizația, dar și pentru a păstra apariția unui grup rațional care are
plângeri legitime. Pr in limitarea atacurilor, se reduc e riscul de subminare a sprijinului
politic și economic extern. Grupurile care compun o "aripă" a unei insurgențe sau care sunt
afiliate unor organizații politice, uneori legitime, a cționează deseori sub aceste
constrângeri. Tensiunile cauzate de echili brarea considerentelor sunt adesea un factor
principal în dezvoltarea grupurilor de splinter și a fracțiunilor interne din cadrul acestor
organizații.
În schimb, grupurile orientate re ligios încearcă în mod tipic să producă cât mai
multe victime posibil. Din cauza cadrului apocaliptic de referință pe care îl folosesc,
pierd erea vieții este irelevantă, numarul victimelor fiind crescut . Pierderile în rândul co –
religioștilor lor nu sunt lu ate în considerare, deoarece astfel de victime vor culege
beneficiile vieții de apoi. De asemenea, necredincioșii, indiferent dacă sunt destinația țintă
sau daunele colaterale, merită moartea, iar uciderea acestora poate fi considerată o datorie
morală. Bo mbardarea kenyană împotriva Ambasadei SUA în 1998 a cauzat victime
locuitorilor locali în proporție cu personalul americ an de peste douăzeci și unu uciși și o
disparitate și mai mare a proporției răniților (peste 5000 de kenieni au fost răniți de
explozie, 95% din accidentele totale au fost non -americane). Teama de reacții rare se referă
la aceste grupuri, deoarece este adesea unul dintre scopurile lor de a provoca o reacție
excesivă din partea inamicilor lor .

8 Brian R. Sullivan , “ Intelligence and Counter -Terrorism: A Clausewitzian -Historical Analysis”, Pages 18,
Published online: 05 Oct 2012,
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/16161262.2003.10555073?journalCode=rjih20
, accesat la 20.05.2019

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
11
Tipul de țintă selectat va reflecta adesea mo tivațiile și ideologiile. Pentru grupurile
care manifestă motivații politice sau sociale seculare, țintele lor sunt extrem de simbolice
ale autorității; birouri guvernamentale, bănci, companii aeriene naționale și corporații
multinaționale care au o legătu ră directă cu ordinea stabilită. De asemenea, ei conduc
atacuri asupra unor persoane reprezentative pe care le asociază cu exploatarea economică,
nedreptate socială sau represiune politică. 9

D. Tipurile de incidente teroriste

a) Bombardamentele sunt cel mai fr ecvent tip de act terorist. De obicei, dispoz itivele
improvizate sunt ieftine și ușor de realizat. Dispozitivele moderne sunt mai mici și sunt
mai greu de detectat și uneori utilizează componente comune, non -militare. Ambele
tipuri de dispozitive explozive pot conține capacități foarte distructive; de exemplu, la
23 febru arie 1993, World Trade Center a fost lovit de o bombă teroristă masivă care a
explodat în subsolul Turnului de Nord al WTC. Un alt exemplu de bombardament a
fost la 7 august 1998, când două ambasade americane din Africa au fost bombardate de
teroriști islamici. Atentatele au provocat pierderea de vieți a peste 200 de persoane
nevinovate, inclusiv 12 cetățeni americani, și au rănit peste 5.000 de civili. Teroriștii
pot folosi și materiale car e sunt ușor accesibile consumatorului pentru a construi o
bombă.
b) Teroristii folosesc ră pirea si luarea de ostatici pentru a stabili o pozi tie de negociere si
pentru a obț ine publicitate. Răpirea este unul dintre cele mai dificile acțiuni pe care un
grup t erorist trebuie să le îndeplinească, dar, dacă o răpire are succes, po ate câștiga
bani, eliberarea camarazilor închiși și publicitatea pe o perioadă mai lungă de
timp. Prelevarea de ostatici implică confiscarea unei facilitati sau a unei locatii si
luarea de ostatici. Spre deosebire de răpire, luarea de ostatici provoacă o confruntare
cu autoritățile. Ei obligă autoritățile să ia decizii dramatice sau să se conformeze
cerințelor teroriste. Este vizibil și conceput pentru a atrage atenția mass -media. Ținta
vizată de terorist este publicul afectat de confesiunea ostaticului, nu de ostatec.

9 Wolman, Benjamin B. “Psychology of Followers of Terrorist Groups,” Internat ional Journal of G roup
Tensions, 12, 1982, pp 105–21

Nițescu Beatrice -Diana Concepte generale despre terorism
12
c) Atacurile armate includ raiduri și ambuscade. Asasinatele sunt uciderea unei victime
selectate, de obicei prin bombardamente sau arme de calibru mic. Conducerea prin
împu șcături este o tehnică obișnuită folosită de grupuri teroriste care nu sunt bine
organizate sau slab organizate. Din punct de vedere istoric, teroriștii au asasinat
anumite persoane pentru efect ul psihologic.

d) Deturnarea este confiscarea prin forță a unui vehicul de supraf ață, a pasagerilor sau a
încărcăturii acestuia. Skyjacking -ul este luarea unei aeronave, ceea ce creează o
situație baricadă mobilă, ostatică. Acesta oferă teroriștilor ostatici din multe țări și
atrage atenția mass -media. Skyjacking oferă , de asemenea, mobilitatea teroriștilor de a
reloca aeronava într -o țară care susține cauza lor și l e oferă un scut uman .

e) Din punct de vedere istoric, atacurile teroriste care utilizează arme nucle are, biologice
și chimice (NBC) au fost rare. Datorită nu mărului extrem de mare de victime pe care
armele NBC le produc, acestea sunt denumite, de asemenea, arme de distrugere în
masă (WMD). Cu toate acestea, un număr de națiuni sunt implicate în cursele de arme
cu țările vecine, deoarece consideră că dezvoltare a armelor de distrugere în masă este
un factor esențial de descurajare a atacurilor din partea vecinilor ostili. Creșterea
dezvoltării de arme de distrugere î n masă crește, de asemenea și potențialul grupurilor
teroriste de a avea acces la armele de distru gere în masă. Se crede că viitorii teroriști
vor avea un acces mai mare la aceste tipuri de arme , deoarece națiunile sau statele
instabile nu reușesc să -și protejeze stocurile de arme de distrugere în masă de pierderi
accidentale, vânzări ilegale, furturi sau confiscări. De asemenea, grupurile teroriste
determinate pot obține acces la WMD prin eforturi de cercetare independente sau prin
angajarea de profesioniști calificați din punct de vedere tehnic pentru a construi
WMD -ul.

f) Pe lângă actele de vi olență discutate mai sus, e xistă și alte tipuri de fapte care
pot exista în cadrul terorismului. Grupurile teroriste comit acuzații împotriva
propriului popor ca o formă de pedeapsă pentru încălcări ale securității, defecțiuni sau
informare. Organizațiile teroriste conduc, de asemenea, jafuri atunci când trebuie să -și
finanțeze acțiunile și nu au sponsorizare din partea națiunilor . Cyber -terorismul este o
nouă formă de terorism care va crește doar în profil deoarece ne bazăm pe rețelele de
calculatoare pent ru a transmite informații și pentru a asigura conectivitate în lumea

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
13
modernă și în ritm rapid. Cyber -terorismul permite teroriștilor să își desfășoare
operațiunile cu un risc mic sau deloc pentru ei înșiși. De asemenea, oferă teroriștilor
posibilitatea de a perturba sau distruge rețelele și computerele. Rezultatul este
întreruperea principalelor activități guvernamentale sau de afaceri. Acest tip de
terorism nu este la fel de important ca și alte tipuri de a tacuri teroriste, dar impactul
este distrugător .10
Concluzie

Concluzionând acest capitol, se remarcă astfel , trei perspective ale terorismului:
teroristul, victima și publicul larg. Expresia "teroristul unui om este un luptător al libertății
unui alt om" este o viziune pe care teroriștii înșiși o acceptă . Teroriștii nu se văd răi sau
făcând ceva greșit. Ei cred că sunt combatanți legitimi, luptând pentru ceea ce cred ei, prin
orice mijloace, pentru a -și atinge obiectivele. O victimă a unui act terorist vede teroristul ca
pe un criminal fără nici o legătur ă cu viața umană. Totuși, opinia publicului larg poate fi
cea mai instabilă. Teroriștii fac mari eforturi pentru a promova o imagine a lui Robin Hood
în speranța de a influența punctul de vedere al publicului larg față de cauza lor. Această
viziune a teror ismului a devenit o parte integrantă a războiului lor psihologic și a fost
contracarată viguros de către guverne, mass -media și alte organizații.
II. Psihologia terorismului

A. Ipoteze psihologice de aderare la terorism
Spre deosebire de oamenii de știință pol itică și sociologi, care sunt interesați de
contextele politice și sociale ale grupurilor teroriste, relativ puțini psihologi care studiază
terorismul sunt interesați în primul rând de micro -nivelul fiecărui grup terorist sau individ
terorist. Astfel, abordarea psihologică se referă la studiul teroriștilor în sine, recrutarea și
inducerea lor în grupuri teroriste, personalitățile, credințele, atitudinile, motivațiile și
carierele acestora ca teroriști.
Deși literatura științifică privind psihologia terorism ului lipsește în studiile
cantitative la scară largă, din care să se stabilească tendințele și să se dezvolte teoriile

10 Rex A. Hudson , “THE SOCIOLOGY AND PSYCHOLOGY OF TERRORISM: WHO BECOMES A TERRORIST AND
WHY?”, A Report Prepared under an Interagency Agreement by the Federal Research Division,
Library of Congress, 1999, Washington, pp 5 -15

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
14
generale ale terorismului, pare să se concentreze pe mai multe teorii. Una, ipoteza lui
Olson, sugerează că participanții la violența rev oluționară își predică comportamentul într –
un calcul rațional cost -beneficiu și concluzia că violența este cel mai bun mod de acțiune
disponibil dat fiind condițiile sociale. Noțiunea că un grup alege în mod rațional o strategie
de terorism este însă discu tabilă. 11
Ipoteza de agres iune a frustrării, a violenței este proeminentă în literatură și se
bazează în cea mai mare parte pe cea relativă a deprivării, așa cum a propus Ted Robert
Gurr (1970), un expert în comportamente și mișcări violente .O altă teori e susține faptul
că "un comportament terorist este un răspuns la frustrarea diferitelor nevoi sau obiective
politice, economice și personale." Alți cercetători totuși au respins agresiunea de frustrare
ca ipoteză simplistă, pe baza faptului că este pe er oare presupunerea că agresiunea este
întotdeauna o consecință a frustrării.12
Potrivit lui Franco Ferracuti , un profesor al Universității din Roma, o abordare mai
bună decât aceste a și alte ipoteze, inclusiv teoria marxistă, ar fi o teorie subcultura lă, care
ia în considerare faptul că teroriștii trăiesc în propria lor subcultură . În mod similar,
polito logul Paul Wilkinson defectează ipoteza de agresiune a frustrării consider ând că
"terorismul politic nu poate fi înțeles în afara contextului dezvoltăr ii terorismului ,
ideologii, credințe și stil de viață ".13
Folosind teoria formării identității lui Erikson, în special conceptul său de identitate
negativă, psihologul politic târziu , Jeanne N. Knut son sugerează că teroristul politic
presupune în m od conștient o identitate negativă. Unul dintre exemplele sale este un
terorist croat care, ca membru al unei minorități etnice oprimate, a fost dezamăgit de eșecul
aspirației sale de a obține o educație universitară și, prin urmare, și -a asumat o identita te
negativă devenind terorist.
Identitatea negativă implică o respingere răzbunătoare a rolului considerat de dorit
și adecvat de către familia și comunitatea unui individ. În opinia lui Knutson, teroriștii se
angajează în terorism ca urmare a sentimentelo r de furie și neputință față de lipsa de

11 Crayton, John W. “Terrorism and the Psychology of the Self.”, in Lawrence Zelic Freedman and Yonah
Alexander, eds., Perspectives on Terrorism. Wilmington, Delaware: Scholarly Resources, 1983, p 33 -41
12 Gurr, Ted Robert. “Psychological Factors in Civil Violence,” World Politics, 20, No. 32, January 1968, p 245 –
78
13 Ferracuti, Franco. “A Sociopsychiatric Interpretation o f Terrorism,” The Annals of the American Academy
of Political and Social Science, 463, September 1982,p 129 –41.

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
15
alternative. Poziția ei orientată spre știința politică pare să coincidă cu ipoteza de frustrare –
agresiune.14
Avocații ipotezei narcisismului -agresiv includ psihologii Jerrold M. Post, John W.
Crayton și Richard M. P earlstein. Luând în calcul abordarea teroristă -as-mintală, această
ipoteză se referă la dezvoltarea timpurie a teroristului. Practic, în cazul în ca re narcisism
primar sub forma "Sinelui grandios" nu este neutralizat de testele realității, sinele grandios
produce indivizi care sunt sociopatici, aroganți și lipsiți de alții.
În mod similar, dacă forma psihologică a "ego -ului parental idealizat" nu este
neutralizată de testarea realității, ea poate produce o condiție de defaimă neajutorată, iar
înfrângerea na rcisistă poate duce la reacții de furie și o dorință de a distruge sursa de rănire
narcisistică. "Ca o manifestare specifică a furiei narcisiste, terorismul apare în contextul
leziunilor narcist ice", scrie Crayton .
Pentru Crayton, terorismul este o încerc are de a dobândi sau de a menține puterea
sau de a controla prin intimidare. El sugerează că "idealurile înalte semnificative" ale
grupului terorist politic "protejează membrii grupului de experiența rușinii".15
În opinia lui Post, o caracteristică de perso nalitate deosebit de frapantă a
persoanelo r care sunt atrași de terorism este dependența de mecanismele psihologice de
extern alizare și împărțire. Acestea sunt mecanisme psihologice, explică el, care se găsesc
în " tulburări narcisiste și limitate de perso nalitate. " Divizarea , explică el, este un
mecanism caracteristic oamenilor a căror dezvoltare de personalitate este modelată de un
anumit tip de leziuni psihice (leziuni narcisice) în timpul copilariei. Acei indivizi cu un
concept de auto -deteriorare nu a u reușit să integreze părțile bune și rele ale sinelui, care
sunt în schimb împărțite în "eu" și "nu în mine". Acești indivizi, incluzându -l și pe Hitl er,
au nevoie de un dușman vinovat pentru propriile lor neajunsuri și slăbiciuni. Datele
examinate de Pos t, inclusiv un studiu din vestul Germaniei din 1982, indică faptul că mulți
teroriști nu au reușit în viața personală, educațională și profesională. Astfel, ei sunt atrași
de grupuri teroriste, care au o viziune distinctă față de noi. Această ipoteză pare totuși

14 Knutson, Jeanne N. “Social and Psychodynamic Pressures Toward a Negative Identity, in Yonah Alexander
and John M. Gleason, eds., Behavioral a nd Quantitative Perspectives on Terrorism. New York: Pergamon,
1981, p 105 -52
15 Crayton, John W. “Terrorism and the Psychology of the Self.” in Lawrence Zelic Freedman and Yonah
Alexander, eds., Perspectives on Terrorism. Wilmington, Delaware: Scholarly R esources, 1983, pp 33 -41

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
16
contrazisă de numărul tot mai mare de teroriști care sunt profesioniști bine educați, cum ar
fi chimisti, ingineri și fizicieni.16
O problemă legată de acest subiect este problema psihologiei sau psihopatologiei
distinctivă a femeilor care particip ă la terorism. Pearlstein a inclu s și teroriștii de sex
feminin drept cazuri proeminente în analiza sa. De exemplu, el a susținut că Ulrike
Meinhof, membru fondator al fracțiunii Armatei Roșii Germane, a suferit numeroase
evenimente traumatizante în viaț a ei , care i -au afectat stima de sine si au condus la o
obsesie a partenență și aprobare. Profunda dezamăgire narcisistă eșecul ei de a trăi până la
standardele de compo rtament cerute de ego -ul ideal ei , au transformat -o intr -o identitate
teroristă . Pearlste in a analizat, de asemenea, doi activiști de sex feminin în Weathermen,
Susan Stern și Diana Oughton. În ambele cazuri, el a identificat copilăria și răni psihice din
adolescență care au condus la o stimă de sine scazută . Acțiune a politică radical ă a oferi t
recompense psihologice puternice, cum ar fi dobând irea unei noi identități , mult mai
puternică .17
De Catal do Neuberger și Valentini, au sugerat că femeia teroristă este legată de
neajunsurile copilăriei care rezultă dintr -un tată ticălos și o mamă slab ă. Constatările lor,
bazate pe interviuri cu teroriștii de sex feminin din România , Italia indică faptul că există o
pasivitate mai mare la femei ducând la o adolescență cu un timp de identificare mai lung
decât cel pe care îl au băieții; fete le trebuie să se conecteze cu mamele lor pentru o
perioadă mai lungă de timp pentru a se dez volta și adapta. În timpul acesta pot apărea
probleme de dezvoltare care, mai târziu, pot duce la intrarea în grupuri teroriste . Astfel de
fete neajustate, care se identifică cu mamele l or slabe, sunt mai mult înclinate să se
angajeze în astfel de grupări și, în vederea lor bifurcată a lumii, compasiunea și toleranța
altora sunt pierdute. Femeile tinere își schimbă identita tea în afara familiei și caută o
"persoană slabă" pentru a iubi și a salva. Sunt, în consecință, susceptibile la apelurile unei
organizații teroriste care urmărește distrugerea celor puternici care asupresc pe cei slabi.
Teroristul feminin demonstrează astfel puterea tatălui său, precum și atitudinea sacrificial ă
a mamei.18

16 Post, Jerrold. “Current Understanding of Terrorist Motivation and Psychology: Implications for a
Differentiated Antiterrorist Policy,” Terrorism, 13, No. 1, 1990, p 65 –71.
17 Pearlstein, Richard M. The Mind of the Political Terror ist. Wilmington, Delaware: Scholarly Resources,
1991, p 25 -45
18 Neuburger, Luisella de Cataldo, and Tiziana Valentini. Women and Terrorism. New York: St. Martin’s
Press, 1996, p 46 -60

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
17
Cu toate acestea, majoritatea analiștilor de terorism nu cred că factorii de
personalit ate prezintă un comportament terorist și nici nu văd diferențe semnificative între
sexe. Unu l din rezultatele cercetărilor de bază ale domeniului este că ter orismul este în
primul rând un grup de activitate. De obicei nu este rezultatul psihopatologiei sau al unei
singure personalități tip. Implicarea ideologiei comune și solidaritatea în grup sunt
determinanți mult mai importanți ai comportamentului terorist decât caracteristicile
individuale. După un an de analiză extensivă a literaturii, Ross a concluzionat că
psihologia explicațiile terorismului erau încă imature, dar el a sugerat o teorie integrată în
care persoanele care sunt predispuse să se angajeze în terorism din cauza factorilor de
dezvoltare găsesc anumite nevoi satisfăcute prin aderarea la grupuri subterane . Odată ajuns
în grup, socializarea și experiența de învățare continuă să se formeze comportamentul
teroriștilor.
Studiile asupra psihologiei t erorismului se concentrează adesea asupra modului în
care crezurile și percepțiile greșite limitează sau leagă raționalita tea . Totuși, este important
să ne amintim că terorismul are o logică autonomă este inteligibilă, oricât de
neconvenț ională. De exempl u, teoria lui Sprinzak a delegitimizării divizate se concentrează
direct asupra imaginilor inamicului deținute de teroriști. El a susținut că anumite grupuri
sunt organizate în jurul credinței că inamicul este ilegitim și deci nu uman. Violența și
terorism ul rezultă când grupul se simte amenințat.19
Tema mentalității teroriste a fost discutată la o conferință Rand privind terorismul ,
coordonată de Brian M. Jenkins în septembrie 1980. Observațiile făcute despre
mentalitatea teroristă la această conferință au consider at persoane, grupuri ca parte a unei
grupări. Discuția a dezv ăluit cât de puțin era cunoscut cu privire la natura mentalităților
teroriste, la cauzele și consecințele acestora și la semnificația lor pentru recrutare ,
ideologie, relații lider -umane , organizarea, luarea deciziilor cu privire la obiective și
tactici, escaladarea violenței și încercările teroriștilor deziluzionați de a ieși din grupul
terorist . Deși studiul actual a examinat aceste aspecte ale mentalității teroriste, a făcut
acest luc ru în cadrul unei cerințe mai generale de atribuire. Cercetări și analize
suplimentare ar fi necesare pentru a se concentra mai mult pe conceptul de me ntalitate
teroristă și pentru a transforma într -o metodă mai utilă pentru a profila grupurile teroriste ș i
liderii pe o bază mai sistematică și mai precisă.

19 Crenshaw, Martha. “Current Research on Terrorism: The Academic Perspec tive,” Studies in Conflict and
Terrorism, 15, 1992, p 1 –11

Nițescu Beatrice -Diana Psihologi a terorismului
18
În acest domeniu al psihologiei, atenția a fost, de asemenea, dinamica personalității
teroriștilor individuali, inclusiv cauzele și motivațiile care stau la baza deciziei de a se
alătura unui grup teroris t și de a comite acte violente. Alte dinamici de grupuri mici, care
au fost de interes deosebit pentru cercetători, includ modelele de luare a deciziilor ale
teroriștilor, problemele de conducere și autoritate, selecția țintă și modul de gândire al
grupulu i ca un instrument de presiune asupra individului.20
Încercările de a explica terorismul în termeni pur psihologici ignoră factorii foarte
reali economici, politici și sociali care au motivat întotdeauna activiști radicali, precum și
posibilitatea ca variab ilele biologice sau fiziologice să joace un rol în aducerea unui individ
la punctul de a comite terorism .
Knutson , director executiv al Societății Internaționale de Psihologie Pol itică , a
realizat un amplu proiect internațional de cercetare privind psiho logia terorismului politic.
Premisa de bază a teroriștilor pe care ea le -a evaluat în profunzime a fost că "acțiunile lor
violente provin din sentimentele de furie și de lipsă de speranță generate de credința pe
care societatea o permite . Psihologia social ă a terorismului politic a fost analizată în detaliu
în studiile de terorism, însă psihologia individuală a terorismului politic și religios a fost în
mare parte ignorată. Relativ puțin este cunoscut despre terorist ca individ, iar psihologia
teroriștilor rămân e în continuare prost înțeleasă faptul că au existat o serie de conturi
biografice individuale, precum și generalizările sociopolitice sau psihiatrice.
Psihologia, preocupată de comportament și factorii care influențează și controlează
comportamentul, poate oferi o practică spre deosebire de cunoașterea conceptuală a
teroriștilor și a terorismului. Un motiv principal pentru lipsa studiilor psihometrice ale
terorismului este că cercetăto rii au puțin acces direct la teroriști, chiar și la cei închiși.
Ocazional, un cercetător a obținut un acces special la un grup terorist, dar, de obicei, cu
prețul compromiterii credibilității cercetării sale. Chiar dacă un cercetător obține
permisiunea de a intervieva un terorist incarcerat, un astfel de interviu ar avea o valoare și
o fiabilitate redusă în scopul generalizării. Majoritatea teroriștilor, inclusiv cei aflați în
închisoare, nu ar fi dispuși să dezvăluie secretele operaționale ale g rupului lor la
interogatorii , cu atât mai puțin jurnaliștilor sau cercetători lor academici, pe care teroriști i ar
putea să îi considere reprezentanți ai "sistemului" sau poate chiar ca agenți de informații

20 Jenkins, Brian M., ed. Terrori sm and Beyond: An International Conference on Terrorism and Lo w-Level
Conflict. Santa Monica, California: Rand, 1982 , p 15 -35

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
19
deghizați . Chiar dacă teroriștii sunt de acord să fie intervievați în astfel de circumstanțe, ei
pot fi mai puțin decât candid ați pentru raspunsurile lor . De exemplu, cei mai mulți membri
ai fracțiunii Armatei Roșii, în închisoare, au refuzat să fie intervievați de cercetătorii
sociali din vestul Germaniei. Puțini cercetători sau foști teroriști scriu expoziții despre
grupurile t eroriste. 21
B. Tipologia ade rării la un grup terorist

Persoanele care devin teroriști sunt adesea șomeri, indivizi înstrăinați din punct de
vedere social, care au părăsit societatea. Cei cu puțină educație, cum ar fi tinerii din ghetto –
urile algeriene sau din Fâșia Gaza, pot încerca să se alăture unui grup terorist din plictiseală
și dorința de a avea o aventură plină de acțiune în căutarea unei cauze pe care o consideră
dreptă. Unele persoane pot fi motivate în principal de dorința de a -și folosi abilitățile
speciale, cum ar fi fabricarea de bombe. Tinerii mai educați pot fi motivați mai mult prin
convingeri politice sau religioase autentice. Persoana care devine terorist în țările
occidentale este în general atât intelectuală, cât și idealistă. De obicei, ace ști tineri
dezonanțați, atât educați, cât și ne -educați, se angajează în protest și dizidență ocazional.
Potențialii membri ai grupului terorist încep adesea ca simpatizanți ai grupului. Recrutele
vin adesea din sprijin pentru diferite organizații, cum ar fi grupurile de sprijin pentru
prizonieri sau grupurile de activiști studenți. De la simpatizant, se trece la suporter pasiv.
Adesea, întâlnirile violente cu poliția sau alte forțe de securitate motivează un individ deja
înstrăinat din punct de vedere soci al să se alăture unui grup terorist. Deși circumstanțele
variază, rezultatul final al acestui proces gradual este acela că persoana, adesea cu ajutorul
unui membru al familiei sau al unui prieten cu contacte teroriste, se îndreaptă spre
terorism. Calitatea de membru al unui grup terrorist este totuși foarte selectivă. În decursul
unei perioade de un an sau mai mult, un recrut se mișcă, în general, într -o manieră lentă și
treptată, spre o aderare deplină la un grup terorist. O persoană care iese din societat e poate
deveni la fel de bine un călugăr sau un pustnic în locul unui terorist. Pentru ca un individ să
aleagă să devină un terorist, el sau ea ar trebui să fie motivați să facă acest lucru. Cu toate
acestea, motivarea adecvată nu este suficientă. Terorist ul ar trebui să aibă ocazia de a se

21 Knutson, Jeanne N. “Toward a United St ates Policy on Terrorism,” Political Psychology, 5, No. 2, June
1984, p 287 –94

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
20
alătura unui grup terorist. Ca și majoritatea solicitanților de locuri de muncă, ei ar trebui să
fie acceptabili pentru gruparea teroristă, reprezentând un grup exclusivist.22
Astfel, recruții ar trebui nu numai să aibă o personalitate care să le permită să se
încadreze în grup, ci, în mod ideal, o anumită abilitate necesară grupului, cum ar fi armele
sau abilitățile de comunicare.
Psihologia aderării la un grup terorist diferă în funcție de tipologia grupului. Cineva
care se alătură unui grup terorist anarhist sau marxist -leninist nu ar putea să se bazeze pe
nici un sprijin social, ci doar pe un oprobiu social, în timp ce cineva care se alătură unui
grup etnic separatist cum ar fi ETA sau IRA ar beneficia de un sprijin so cial considerabil și
chiar de respect în enclavele etnice .
Psihologul Eric D. Shaw oferă un argument puternic pentru ceea ce el numește
"Modelul personal al pasajului", prin care teroriștii intră în noua lor profesie.
Componentele acestei căi includ proce sele de socializare timpurie; răniri narcisiste;
evenimente escalatorii, în special confruntarea cu poliția; și legături personale cu membrii
grupului terorist, după cum urmează:
Modelul căii personale sugerează că teroriștii provin dintr -o populație selec tată, cu
risc, care a suferit din cauza daunelor precoce ale stimei de sine. Activitățile lor politice
ulterioare pot fi în concordanță cu filosofiile sociale liberale ale familiilor lor, dar depășesc
percepția lor despre contradicția în convingerile famil iei lor și lipsa de acțiune socială.
Perspectivele familiei pot servi, de asemenea, pentru sensibilizarea acestor persoane la
tensiunile economice și politice inerente în întreaga societate modernă. Ca grup, ei par să fi
avut succes în obținerea unui loc t radițional dorit în societate, care a contribuit la frustrarea
lor. Nevoia care stă la baza apartenenței la un grup terorist este simptomatică a unei
identități psihosociale incomplete sau fragmentate. Interesant este faptul că actele forțelor
de securitat e sau ale poliției sunt citate ca provocând o activitate politică mai violentă de
către acești indivizi și este adesea o legătură personală cu alți teroriști care conduce la
apartenența la un grup violent. Din ce în ce mai mult, organizațiile teroriste din lumea în
curs de dezvoltare recrutează membri mai tineri. Singurele modele de rol pe care acești
tineri le pot identifica sunt adesea teroriștii și gherilele. Abu Nidal, de exemplu, a reușit să

22 Bollinger, L. “Terrorist Conduct as a Result of a Psychological Process.” In World Congress of Psychiatry,
Psychiatry: The State of the Art, 6. New York: Plenum, 1985, p 1 -12

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
21
recruteze tineri înstrăinați, săraci și necăzuiți, încântați de capacitatea de a se identifica cu
un grup condus de o figură binecunoscută, dar misterioasă.23
În anii 1980 și începutul anilor 90, mii de voluntari străini musulmani , de tineri și
zeloși și din multe țări, inclusiv Statele Unite, s -au adunat în lagărel e de pregătire din
Afganistan sau din granița dintre Pakistan și Afganistan regiune pentru a învăța arta de
luptă. Aceștia aveau vârsta cuprinsă între 17 și 35 de ani. Unii aveau studii universitare,
însă cei mai m ulți erau tineri fără educație sau șomeri fără perspective.
Deborah M. Galvin constată că o cale comună de a intra în te rorism pentru femei
este prin implicarea politică și credința într -o cauză politică. Intifada , de exemplu, a
radicalizat mulți tineri palestinieni, care s -au alăturat ulterior o rganizațiilor teroriste. Cel
puțin jumătate din protestatarii din Intifada erau fete tinere. Unele femei sunt recrutate în
organizații teroriste de către prieteni. O caracteristică semnificativă pe care Galvin o simte
că poate caracteriza implicarea terori stului feminin este un bărbat, prieten sau partener al
femeii aflate în cauză. Iubitul, membru al grupului terorist, recrutează femeia în grup. O
femeie care este recrutată într -o organizație teroristă pe baza calificărilor și motivației ei
este probabil să fie tratată mai profesionist de tovarășii ei decât una care este percepută ca
fiind lipsită de această privință. Doi dintre delincvenții PFLP de la Sabena Flight 517 de la
Bruxelles la Tel Aviv, pe 8 mai 1972, Therese Halsa, 19 și Rima Tannous, 21, aveau
caractere complet diferite. Therese, fiica unei familii arabe de clasă mijlocie, a fost
studentă de asistență medicală când a fost recrutată în Fatah de un coleg și a fost bine
privită în cadrul organizației. Rima, un orfan de inteligență medie, a devenit amanta unui
medic , care a introdus -o în consumul de droguri și a recrutat -o în Fatah. Ea a devenit total
dependentă de unii membri Fatah, care au supus -o abuzului fizic și psihologic. Diferite
grupuri teroriste recrutează atât membri de sex feminin cât și bărbați din organizații care
sunt legale. De exemplu, personalul ETA poate f i membru al Egizan , o mișcare feministă
afiliată la aripa politică a ETA; partidul Henri Batasuna (Unitatea Populară); sau un grup
de amnistie care solicită eliberarea pentru Mem brii ETA. În timpul colaborării cu grupul de
amnistie, o serie de femei au avut tendința de a deveni frustrate în legătură cu maltratarea

23 Shaw, Eric D. “Political Terrorists: Dangers of Diagnosis and an Alternative to the Psychopathology
Model,” International Journal of Law and Psychiatry, 8, 1986, p 359 –68

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
22
deținuților și au ajuns la con cluzia că singura soluție a fost de a lovi înapoi, ceea ce au
făcut prin aderarea la ET A. 24

C. Mentalitatea terorismului

Un stereotip obișnuit este acela că cineva care comit e astfel de acte dezonorante
precum plantarea unei bombe pe un avion, detonarea unei bombe pe o stradă a orașului sau
aruncarea unei grenade într -o cafenea sau pe o stradă aglomerată este anormală. Orientarea
psihop atologică a dominat abordarea psihologică a personalității teroristului. Așa cum a
remarcat Taylor, au fost utilizate în mod obișnuit două abordări psihologice de bază pentru
înțelegerea teroriștilor: teroristul es te privit fie ca bolnav psihic, fie ca un fanatic. P entru
Walter Laqueur , "Teroriștii s unt fanatici și fanatismul produce frecvent cruzimea și
sadismul ". Persoanele cu dezechilibru psihic au fost în special atrase de deturnarea
avioanelor. David G. Hubbar d a efectuat un studiu psihiatric al deturnatorilor de avioane în
1971 și a ajuns la concluzia că skyjacking -ul este folosit de pacienții bolnavi psihiatric ca
expresie a bolii. Stud iul său a arătat că ei au împărtășit câteva trăsături comune: un tată
violent, de multe ori alcoolic; o mamă profund religioasă, adesea un zelot religios; o
personalitate timidă sexuală, timidă și pasivă; surori mai mici față de care sergentul a
acționat în mod protectiv; și realizări slabe, eșecuri financiare și potențial limit at de
câștiguri.
Aceste trăsături, totuși, sunt împărtășite de mulț i oameni care nu practică
deturnarea . Astfel, profilurile de atacatori psihiatrici instabili ar părea puțin folositori în
cazul detectării unui potențial deturnator în avans. Un profil util ar trebui probabil să
identifice trăsăturile fizice sau comportamentale care ar putea alerta autoritățile unui
potențial terorist înainte ca un suspect să poată intra pe o aero navă, adică dacă arestatorii
au calități personale identificabile. Între timp, detectarea armelor, identificarea pasagerilor
și gardienii de la bord pot fi singurele măsuri preventive. Chiar și atunci, o persoană care
vrea să deturneze un avion poate găsi adesea o cale. Procedurile de screening ale
aeroportului japonez Haneda nu au r eușit să detecteze un cuțit mare pe care un bărbat în
vârstă de 28 de ani l-a transportat la bordul unui jet de tip All Nippon Airways pe 23 iulie

24 Galvin, Deborah M. “The Female Terrorist: A So cio-Psychological Perspective,” Behavioral Science and the
Law, 1, 1983 ,pp 19–32

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
23
1999 și a fost folosit pentru a înjunghia pilotul , care nu a supaviețuit . Deși poliția a sugerat
că omul ar putea avea probleme psihice, faptul că a încercat să devieze avionul spre Baza
aeriană americană Yokota, la nord de Tokyo, într -un moment în care baza a fost
controversată, deoarece guvernatorul nou -ales al Tokyo a cerut închiderea sa, sugerează că
ar fi p utut avea un motiv politic sau religios. Au exista t cazuri de teroriști cu boli mi ntale
certificabile. Kl aus Jünschke, a fost unul dintre cei mai arzători membri ai colectivului
pacienților socialiști (SPK), un grup terorist german care lucrează cu grupul Baader –
Meinhof. În unele cazuri, teroriștii politici au manifestat în mod clar psihopatie. De
exemplu, în aprilie 1986, Nezar Hindawi, un terorist iordanian finanțat de Siria și fost
agent de informații siriene, și -a trimis iubita irlandeză gravidă într -un zbor El Al în Israel,
promițându -i să se întâlnească acolo pentru a se căsători. Oricât de necunoscută ei,
Hindawi ascunsese o bombă furnizată de Organizația Abu Nidal (ANO) într-un fund fals la
bagajel e ei de mână. Încercarea lui de a bombarda avionul în aer, prin înfrângerea prietenei
sale însărcinate, a fost înfrântă când bomba a fost descoperită de personalul de securitate
Heathrow. Taylor consideră comportamentul lui Hindawi în acest incident ca fiind
psihopat, din cauza voinței lui Hind awi de a -și sacrifica logodnica și copilul nenăscut. 25
Jerrold Post , un avocat principal al abordării teroriste -as-mintală, are propria
ipoteză psihologică a terorismului. Deși el nu pune problema propoziției logice a
teroriștilor, Post susține că procesul de raționamen t al teroriștilor se caracterizează prin
ceea ce el numește teroristul psihologic . În analiza sa, teroriștii nu recurg la voia
terorismului ca o alegere intenționată. Mai degrabă, el susține că "teroriștii politici sunt
determinați să se angajeze în acte d e violență ca o consecință a forțelor psihologice și că
psihologia lor specială este construită pentru a raționaliza acțiunile pe care ei sunt obligați
să le comită psihologi c ". Ipoteza potrivit căreia teroriștii sunt motivați de forțele
psihologice nu es te convingătoare și pare să ignore numeroșii factori care motivează
teroriștii, inclusiv convingerile lor ideologice. Post consideră că cea mai puternică formă
de terorism provine de la acei indivizi care sunt crescuți să urăscă, de la o generație la alta,
ca în Irlanda de Nord și în Țara Bascilor. Pentru acești teroriști , în opinia lui, reabilitarea
este aproape imposibilă, pentru că animozitatea sau ura este "în sângele lor" și a trecut de
la tată la fiu. Postul atrage, de asemenea, o distincție interesan tă între "ideologii anarhici",
cum ar fi brigăzile roș ii italiene (Brigate Rosse) , RAF (cunoscut și sub numele de grupul

25 Hubbard, David G. “The Psychodynamics of Terrorism.”in Yonah Alexander, T. Adeniran, and R.A. Kilmarx,
eds., International Violence. , New York: Praeger, 1983, p 45 -53

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
24
Baader -Meinhof Gang) și grupurile "naționalist -separatist", cum ar fi ETA IRA, afirmând
că: Se pare că există o diferență profundă în tre teroriștii care se luptă să distrugă propria lor
societate, "lumea taților lor" și cei ai căror activități teroriste continuă misiunea taților lor.
Cu alte cuvinte, pentru unii, devenirea teroriștilor este un act de represalii pentru rănile
reale și im aginate împotriva societății părinților lor; pentru alții, este un act de represalii
împotriva societății pentr u răul făcut părinților lor . Acest lucru ar sugera mai multe
conflicte, mai mult psihopatologie, printre cei care se dedică anarhi ei și distruge rii
societății . Într-adevă r , autorul Julian Becker descrie teroriștii germani ai grupului Baader –
Meinhof drept "copii fără părinți". Erau fii și fiice ale taților care fie au fost uciși de naziști,
fie au supraviețuit nazismului. Copiii lor au disprețuit și s-au răzvrătit împotriva lor din
cauza rușinii nazismului și a unei Germanii înfrânte. În mod similar, Gunther Wagenlehner
concluzionează că motivele teroriștilor RAF erau nepolitice și aparținând " mai mult în
zona tulburărilor psihopatologice ". Wage nlehner a constatat că teroriștii germani au acuzat
guvernul pentru că nu și -a rezolvat problemele personale. Nu numai că a devenit terorist "o
formă individuală de eliberare" pentru tinerii radicali cu probleme personale, ci "acești
studenți au devenit te roriști deoarece au suferit de teamă acută și de agresiune și dorința
masochistică de a fi urmăriț i".26
Deși s -au întâmplat cazuri în care un individ bolnav psihic a condus un grup
terorist, acest lucru nu a fost, în general, cazul terorismului internațion al. Unii specialiști
subliniază, de fapt, că există puține dovezi fiabile care să susțină ideea că teroriștii în
general sunt perturbați psihologic. Planificarea atentă, detaliată și ex ecuția bine
determinată, care a caracterizat multe operațiuni teroriste , nu sunt deloc tipice persoanelor
indisociabile mental. Există dovezi considerabile, dimpotrivă, că teroriștii internaționali
sunt în general des tul de sănătoși. Crenshaw a co ncluzionat din studiile sale cum
"caracteristica comună remarcabilă a teroriștil or este normalitatea lor". 27Această opinie
este împărtășită de un număr de psihologi. De exemplu, C. R . McCauley și M.E. Segal
concluzionează într -o revizuire a psihologiei sociale a grupurilor teroriste că "cea mai bună
generalizare documentată este negat ivă; teroristii nu prezinta nici o psihopatologie
izbitoare. "Heskin nu a gă sit ca membrii IRA sa fie tulburati emotional. Se pare clar că

26 Post, Jerrold M. “Terrorist Psycho -Logic: Terrorist Behavior as a Product of Psychological Forces.” in
Walter Reich, ed., Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind. Cambridge,
England: Cambridge University Press, 1990, p 25 -40
27 Crenshaw, Martha. “Questions t o Be Answered, Research to Be Done, Knowledge to Be Applied.” in
Walter Reich, ed., Origins of Terrorism: Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind. Cambridge:
Cambridge University Press, 1990. p 247 -60

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
25
teroriștii sunt extrem de înstrăinați de societate, dar înstrăinarea nu înseamnă neapărat să
fie bolnav i mintal. Maxw ell Taylor a constatat că noțiunea de boală mintală are puțină
utilitate în ceea ce privește majoritatea acțiunilor teroriste. Punerea teroristului în rândurile
bolnavilor psihic subliniază el, face presupuneri despre motivațiile teroriste și manifest ă un
comportament terorist în afara domeniului regulilor normale de comportament și a
procesului normal de drept. S bliniază astfel, câteva diferențe care separă psihopatul de
teroristul politic, deși cele două nu se pot exclude reciproc, ca în cazul lui Hindawi . O
diferență este incapacitatea psihopatului de a profita de experiență. O altă diferență
importantă este că, spre deosebire de terorist, intenția, dacă există, a acțiunilor unui
psihopat este personală. În plus, psihopatii sunt prea nesiguri și incapabil i de a fi controlați
pentru a fi folositori grupurilor teroriste.
Taylor notează că grupurile teroriste au nevoie de activiști discreți care nu atrag
atenția asu pra lor și care se pot reintegra în mulțime după executarea unei operațiuni. Din
aceste motive, el crede că "ar fi inadecvat să credem că teroristul este bolnav psihic în
termeni convenționali" Taylor și Quayle afirmă, de asemenea, că "din punct de vedere
psihologic nu există calități speciale care să caracterizeze teroristul". Așa cum nu există
niciun motiv necesar pentru oamenii care împărtășesc aceeași carieră în viața obișnuită, au
în mod necesar caracteristici psihologice comune, aceeași carieră nu înseamnă neapărat că
ei au ceva în comun din punct de vedere psihologic. G rupurile teroriste recru tează noi
membri printr -o selectivitate amănunțită care ajută la explicarea de ce atât de puț ine
persoane bolnave patologic se găsesc în rândurile lor. Candidații care par a fi potențial
periculoși pentru supraviețuirea grupului teroris t sunt examinați. C andidații care prezintă
un comportament imprevizibil sau necontrolat nu au atributele personale pe care le caută
recrutorul de terorism. Mulți observatori au remarcat că personalitatea teroristului are un
aspect depresiv față de acesta, așa cum se reflectă în comportamentul teroristului care caută
moartea sau care se confruntă cu moartea. Teroristul a fost deseori descris de către
psihologi ca i ncapabil să se bucure de orice, adică anhedonic sau să formeze relații
interpersonale semnificative la un nivel re ciproc. 28 Potrivit psihologului Risto Fried,
lumea interpersonală a teroristului este caracterizată de trei categorii de oameni: eroi
idealizați de terorist; dușmanii teroriștilor ; și oamenii care se întâlnesc în viața de zi cu zi,
pe care teroristul îi co nsideră niște figuri de umbră fără nici o consecință. Cu toate acestea,
Fried constată că psiholog ii cu experiență vastă privind unii dintre cei mai periculoși

28 Taylor, Maxwell, and Ethel Quayle.” Ter rorist Lives”. London and Washington: Brassey’s, 1994, p 120 -163

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
26
teroriști "subliniază că teroristul poate fi perfect normal din punct de vedere clinic, că poat e
avea o psihopatologie de altă ordine sau că personalitatea sa poate fi doar un factor minor
în devenirea sa teroristă dacă ar fi recrutat într -un grup terorist, mai degrabă decât să se fi
oferit voluntar pentru unul ".29
D. Tipologiile teroristului

a) Teroriști i fanatici
Teroristul ca fiind fanatic, subliniază calitățile raționale ale și consideră teroristul
un individ complex, logic, a cărui recompense sunt mai degrabă ideologice și politice decât
financiare. Această abordare ține cont de faptul că teroriștii s unt adesea bine educați și
capabili de analiză politică și retorică sofisticată, deși extrem de părtinitoare. În ciuda
originilor religioase ale cuvântului, termenul "fanatism" în utilizarea modernă s -a extins
din contextul religios pentru a se referi la c onvingeri extreme în general. Teroristul este
deseori etichetat ca un fanatic, mai ales în acțiunile care duc la autodistrugere. În termeni
psihologici, conceptul de fanatism are unele implicații ale bolii psihice, dar, Taylor
subliniază că aceasta "nu es te o categorie diagnostică în boala mintală". Astfel, el crede că
"presupunerile obișnuite despre relația dintr e fanatism și boală mintală par a fi inadecvate ."
Fanaticul pare a vedea lumea dintr -o anumită perspectivă situată la extremitatea unui
continuum . Două procese conexe, subliniază Taylor, sunt prejudecăți și autoritarism, prin
care fanatismul are un șir de procese cognitive comune, cum ar fi lipsa de compromis,
dispreț față de alte opinii alternative, tendința de a vedea lucrurile în alb -negru , o r igiditate
a credinței și o percepție a lumii care reflectă o minte închisă. Înțelegerea naturii
fanatismului , necesită recunoașter ea rolului contextului cultural, religios și social . 30
b) Teroriș tii sinucigași
Deliberare a de auto -distrugere reprezintă moartea teroristului necesară pentru a
detona o bomb ă sau pentru a evita capturarea. Acest fapt nu este o caracteristică comună a
terorismului în majoritatea țărilor, deși se întâmplă ocazional cu teroriștii islamici
fundament aliști în Orientul Mijlociu, cu tero riștii tammi din Sri Lanka și cu cei din sudul

29 Fried, Risto. “The Psychology of the Terrorist.” in Brian M. Jenkins, ed., Terrorism and Beyond: An
International Conference on Terrorism and Low -Level Conflict. Santa Monica, California: R and, 1982, p 119 –
24
30 Taylor, Maxwell, and Helen Ryan. “Fanaticism, Political Suicide and Terrorism,” Terrorism, 11, No. 2, 1988,
p 91 –111

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
27
Indiei. Înainte de jumătatea anului 1985, au existat 11 atacuri sinucigașe împotriva țintelor
internaționale din Orientul Mijlociu, folosind bombe de vehicule. Trei cazuri cunoscute au
fost bombardarea ambasa dei americane de la Beirut, din 18 aprilie 198 3, care a ucis 63 de
persoane , bombardamentele esparate ale cazarmelor maritime americane și sediul militar
francez din Liban, pe 23 octombrie 1983, care au ucis 241 de marinari americani și 58 de
parașutiști f rancezi . Prima instanță, totuși, a fost bombardarea sediului militar al Israelului
de la Tire, în care au fost uciși 141 de persoane. Inspirat de aceste atacuri sinucigașe în
Liban și legăturile sale mai strânse cu Iranul și Hezbollah, Abu Nidal a lansat, la sfârșitul
lui decembrie 1985, "echipe de suicid" în atacurile sale împotriva aeroporturilor din Roma
și Viena, în care nu a fost planificată o cale de evacuare.
Pentru observatorii occidentali, actele de terorism suicidar de adepții Islamului și
hindui smului pot fi atribuite fanatismul ui sau bolii mintale . Din perspectiva mișcării
islamice, însă, astfel de acte de autodistrugere au un context cultural și religios, ale cărui
origini istorice pot fi văzute în comportamentul sectelor religioase asociate c u mișcarea
șiită, în special asasinii . În mod similar, campania de sinucidere a Mișcării de Rezistență
Islamică (Hamas) din perioada 1993 -94 a implicat tineri teroriști palestinieni, care,
acționând din inițiativă individuală, au atacat israelieni în locu ri aglomerate, folosind arme
improvizate, cum ar fi cuțite și axe. Asemenea atacuri au fost suicidă ri, deoarece evadarea
nu făcea parte din planul atacatorului. Aceste atacuri au fost, cel puțin parțial, motivate de
răzbunare.
Potrivit unor cercetători ai culturii musulmane, așa -numitele atentate cu sinucidere
sunt totuși v ăzute de islamiști și de tamili precum cazuri de martiriu și ar trebui înțelese ca
atare. Termenul arab folosit este istishad, un termen religios care înseamnă a da viața cuiva
în numele lui Allah, spre deosebire de intihar, care se referă la sinuciderea care rezultă din
primejdie personală. Ultima formă de sinucidere nu este condamnată în învățăturile
islamice. Există o corelație clară între atacurile sinucigașe, evenimentele și evoluții le
concurente din zona Orientului Mijlociu. De exemplu, atacurile sinucigașe au crescut în
mod frecvent după ciocnirile din octombrie 1990 dintre forțele israeliene de securitate și
închinătorii musulmani de pe Muntele Templului, în Orașul Vechi din Ierusa lim, în care au
fost uciși 18 musulmani. Atacurile sinucigașe desfășurate de Hamas în Afula și Hadera în
aprilie 1994 au coincis cu discuțiile care au precedat semnarea de către Israel și PLO a
acordului de la Cairo. De asemenea, ei au fost revendicați să răzbune masacrul de 39 de ani

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia tero rismului
28
și rănirea a 200 de închinători musulmani într -o moschee din Hebron de către un colonist
israelian în 25 februarie 1994.
Atacurile comise la RamatGan și Ierusalim în iulie și august 1995 au coincis cu
discuții privind desfășu rarea alegerilor în teritorii, care au fost încheiate în acordul de la
Oslo II. Motivul principal al atacurilor sinucigașe ale lui Hamas a fost că aceștia au creat
un preț greu în cazul unor victime israeliene. Majoritatea atacatorilor sinucigași au venit
din Fâșia Gaza. Majoritatea au fost burlaci cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, cu studii
superioare, iar unii cu studii universitare.31
c) Dinamica grupurilor teroriste
Grupurile teroriste sunt similare cu sectele sau cultele religioase. Acestea necesit ă
un angajament total din partea membrilor; adesea interzic relațiile cu cei din afară, deși
acest lucru nu poate fi cazul grupurilor etnice sau separatiste ale căror membri sunt bine
integr ați în comunitate; reglementează și uneori interzic relațiile sexu ale; ele impun
conformitatea; ei caută coerență prin interdependență și încredere reciprocă ; și încearcă să
îndoctrineze membrii individuali cu ideologia lor specială. Po trivit lui Harry C. Holloway
și Ann E. Norwoo d, procesul de aderare pentru preluarea c redințelor, codurilor și cultului
grupului terorist "implică o interacțiune între structura psihologică a teroriștilor
personalitatea și factorii ideologici, procesul de grup, organizarea structurală a grupului și
celulei teroriste și mediul socio -cultural al grupului ".32
Constrângerile de la egal la egal, solidaritatea și psihologia dinamicii grupului ajută
la presiunea unui membru individual să rămână în grupul te rorist. Potrivit lui Post ,
teroriștii tind să -și scufunde propriile identități , rezultând u n fel de "minte de grup" și un
cod moral care necesită ascultare necontestată față de grup. După cum a observat
Crenshaw : "Grupul, ca selector și interpret al ideologiei, este central." Coeziunea
grupurilor crește sau scade în funcție de gradul de pericol din afara grupului.
Nevoia de apartenență la un grup îi motivează pe majoritatea teroriștilor care sunt
adepți să se alăture unui grup terorist. Comportamentul în rândul teroriștilor este similar, în

31 Zisser, Eyal. “Hizballah in Lebanon —At the Crossroads,” Terrorism and Political Violence, 8, No. 2,
Summer 1996, p 90–110
32 Holloway, Harry C., and Anne E. Norwood. “Forensic Psychiatric Aspects of Terrorism.” in R. Gregory
Lande, and David T. Armitage, eds., Principles and Practice of Military Forensic Psychiatry. Springfield,
Illinois: Charles C. Thomas, 1997, p 409 -51

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
29
analiza lui Post, din cauza nevoii de a aparține indiviz ilor înstrăinați. Pentru noul recrut,
grupul terorist devine o familie substitutivă, iar liderii grupului devin părinți supleanți.
Un membru cu un angajament ezitant, care încearcă să pună la îndoială deciziile de
grup sau ideologia sau să renunțe la pres iuni externe împotriva grupului, ar putea să facă
față unor sancțiuni foarte grave. Grupurile teroriste sunt cunoscute pentru a se răzbuna
violent împotriva membrilor care încearcă să renunțe. În 1972, când jumătate din grupul
terorist de 30 de membri Reng o Sekigun (Armata Roșie), care a devenit cunoscut sub
numele de JRA, s -a opus strategiei grupului, disidenții care au inclus o femeie însărcinată
care , au fost legați de mizele din munții din nordul Japoniei, biciuiți și lăsați să moară.
Decizia de aderar e la un grup terorist sau, de altfel, un cult terorist ca Aum Shinrikyo, este
adesea o decizie irevocabilă.
Post susține că "persoanele devin teroriști pentru a se alătura grupurilor teroriste și
a comite acte de terorism". Adunarea la un grup terorist le dă un sentiment de "eroism
revoluționa r" și importanță de sine ce le lipseau în trecut ca indivizi. În consecință, un lider
orientat spre acțiune este probabil să aibă o poziție mai puternică în cadrul grupului decât
unul care pledează pentru prudență și moderare.33 Thomas Strentz a subliniat faptul că
grupurile teroriste care acționează împotriva democrațiilor dețin adesea un comandant de
câmp pe care îl numește "oportunist", adică un activist, de obicei un bărbat, a cărui
activitate criminală predate impl icarea sa politică. Strentz aplică clasificarea psihologică a
personalității antisociale, cunoscută și ca sociopat sau psihopat, stilului de viață al acestui
tip de individ orientat spre acțiune. Exemplele sale despre acest tip de personalitate includ
Andr eas Baader și Hans Joachim Klein din Gang -ul Baader -Meinhof și Akira Nihei de la
JRA. Deși oportunistul nu este bolnav psihic, explică Strentz, el "ignoră nevoile altora și
nu este constrâns de capacitatea de a simți vina sau empatia". În majoritatea cazur ilor,
Baader a fost neplăcut, abuziv în mod constant față de alți membri ai grupului, bolnav și un
individ orientat spre acțiune, cu un trecut criminal. Deseori recrutat de liderul grupului,
oportunistul poate încerca în cele din urmă să preia grupul, dând naștere unor tensiuni în

33 Post, Jerrold. “Current Understanding of Terrorist Motivation and Psychology: Im plications for a
Differentiated Antiterrorist Policy,” Terrorism, 13, No. 1, 1990, p 65 –71

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
30
creștere între el și lider. Adesea liderul va manipula oportunistul, permițându -i fantezia de
a conduce grupul.34
Pe baza observării grupurilor de rezistență subterană în timpul celui de -al doilea
război mondial, J.K. Zawodny a con cluzionat că principalul determinant al luării deciziilor
de grup subteran nu este realitatea externă, ci climatul psihologic din cadrul grupului.
Pentru teroriștii orientați către acțiune, lipsa acesteia este extrem de stresantă. Pentru
membrii orientați către acțiune, dacă grupul nu ia măsuri, atunci grupul nu are nicio
justificare. Acțiunea ușurează stresul reafirmând acestor membri că au un scop. Astfel, în
analiza lui Zawodny, un grup terorist trebuie să comită acte de terorism pentru a -și justifica
existența. Alți teroriști pot simți că onoarea lor personală depinde de gradul de violență pe
care îl fac împotriva dușmanului. În 1970, Salah Khalef ("Abu Iyad") din Black September
a fost capturat de iordanieni și apoi eliberat după ce a făcut apel la tova rășii lui să oprească
luptele și să îș i dea brațele. Dobson afirmă că, potrivit iordanienilor, Abu Iyad "a fost
supus la o astfel de ridiculizare de către gherilele care s -au luptat în ceea ce el a reacționat,
transformându -se de la moderare la cea mai mar e violență".35
d) Percepția ideologică sau religioasă a teroristului
Teroriștii nu percep lumea ca membri ai guvernelor sau societății civile. Sistemele
lor de credință ajută la determinarea strategiilor lor și modul în care acestea reacționează la
politicile guvernamentale. După cum a obs ervat Martha Crenshaw , "acțiunile organizațiilor
teroriste se bazează pe o interpretare subiectivă a lumii, mai degrabă decât pe o realitate
obiectivă". Variabilele din care se formează sistemele lor de credință includ mediile lor
politice și sociale, tradițiile culturale , și dinamica internă a grupurilor lor clandestine.
Convingerile lor pot părea iraționale sau delirante pentru societate în general, dar teroriștii
pot, totuși, să acționeze rațional în angajamentul lor de a a cționa asupra convingerilor lor.
Conform teoriei cognitive, activitățile mentale ale unei persoane (percepția, memoria și
raționamentul) sunt determinanți importanți ai comportamentului. Cunoașterea este un
concept important în psihologie, deoarece este pr ocesul general prin care indivizii au
capacitatea de a înțelege lumea. Teroriștii văd lumea prin lentilele înguste ale propriei
ideologii, indiferent dacă este vorba despre marxism, leninism, anarhism, naționalism,

34 Strentz, Thomas. “The Terrorist Organizational Profile: A Psychological Role Model.” in Yonah Alexander
and John M. Gleason, eds., Behavioral and Quantitative Perspectives on Terrorism. New York: Pergamon,
1981, p 86 -104
35 Zawodny, J.K. “Internal Organizational Problems and the Sources of Tension of Terrorist Movements as
Catalysts of Violence,” Terrorism, 1, No. 3/4, 1978, p 277 –85.

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
31
fundamentalism islamic sau altă ideologie . Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că, în
general, teroriștii nu se consideră teroriști, ci mai degrabă soldați, eliberatori, martiri și
luptători legitimi pentru cauze sociale nobile. 36
Kristen Renwick Monr oe și Lina Haddad Kreidie au descoperit cum ideea că toți
avem o viziune asupra lumii, o viziune asupra noastră, o viziune a altora și o viziune
asupra noastră în raport cu ceilalți reprezintă un instrument foarte util în înțelegerea
fundamentalismului, de exemplu . Monroe și Kreidie concluzioneaz ă că "fundamentaliștii
nu se văd pe sine ca indivizi, ci mai degrabă ca simboluri ale islamului". Ei susțin că este o
greșeală pentru politicienii occidentali să trateze fundamentalistii islamici drept actori
raționali și să le considere iraționali atunci când nu acționează așa cum modelele
tradiționale de cost / beneficii. "Fundamentalismul islamic nu ar trebui tratat pur și simplu
ca un alt set de valori politice care pot fi compromise sau negociate sau chiar ca un si stem
de credințe sau ideologie ,precum socialismul sau comunismul în care modurile
tradiționale liberale democratice de discurs și interacțiune politică sunt recunoscuți ". Ei
subliniază că" fundamentalismul islamic se înscrie într -o conștiință politică destul de
diferită, în care identitatea religioasă stabilește și determină paleta de opțiuni deschise
fundamentalistului. Se extinde în toate domeniile vieții și nu respectă nici o separare între
privat și cel politic. "
Lucrările existente care încearcă să explice fundamentalismul religios se b azează
adesea pe teoria modernizării și indică o criză a identității, explicând fundamentalismul
religios ca un antidot la dislocările care rezultă din schimbarea rapidă sau modernizarea.
Fundamentalismul islamic, în special, este adesea explicat ca o apăr are împotriva
amenințărilor reprezentate de modernizarea identității tradiționale a unui grup religios.
Respingând ideea fundamentalismului ca patologie, teoreticienii alegerii raționale indică o
dezvoltare socioeconomică inegală ca motiv de bază pentru nemul țumirea și înstrăinarea
pe care acești indivizi o experimentează. Prins între o cultură islamică care oferă valori
morale și satisfacție spirituală și o modernizare a culturii occidentale care oferă acces la
îmbunătățirea materială, mulți musulmani găsesc un răspuns la anxietatea, înstrăinarea și
dezorientarea care rezultă printr -o dedicație absolută față de un mod de viață islamic. În
consecință, fundamentalistul islamic este descris în mod obișnuit ca un individ străin acut,

36 Crenshaw, Martha. “The Psychology of Political Terrorism.” in Margaret Hermann, ed., Handbook of
Political Psychology. San Francisco: Jossey -Bass, 1985, p 379 -413

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
32
cu credințe dogmatice și rigid e și un complex de inferioritate și ca idealist și dedicat unui
stil de viață auster, plin de luptă și sacrificiu.
Deși percepțiile grupurilor teroriste arabe seculare nu sunt atât de întunecate de
convingerile religioase, aceste grupuri au propriile lor i mperative ideologice care le
distorsionează capacitatea de a vedea lumea cu o cantitate rezonabilă de obiectivitate. Ca
urmare, percepția lor asupra lumii este la fel de dist orsionată ca cea a fundamentaliș tilor.37
E. Profilul teroristului

Izolarea atributelor sau a trăsăturilor împărtășite de teroriști este o sarcină
formidabilă, deoarece există, probabil, atât de multe variații în rândul teroriștilor, dar pot
exista asemănări. Eforturile unui cărturar de a crea un pro fil al unui "terorist tipic" a avut
succes mixt, dacă există, iar presupunerea că există un astfel de profil nu a fost dovedită.
Post constată că "oamenii de știință comportamentali care încearcă să înțeleagă psihologia
indivizilor atrași de acest comportament politic violen t nu au reușit să ident ifice o
mentalitate teroristă unică. Oamenii care s -au alăturat grupurilor teroriste au venit dintr -o
gamă largă de culturi , naționalități și cauze ideologice, toate straturile societății și diverse
profesii. Personalitățile și caracteristicile lor sunt l a fel de diverse ca și cele ale populației
generale. Se pare că există un acord general între ps ihologi că nu există un atribut
psihologic special care să poată fi folo sit pentru a descrie teroristul sau orice
"personalitate" distinctă de teroriști.38
Unii experți în terorism sunt sceptici în ceea ce privește profilarea teroristă. De
exemp lu, Laqueur susține cum căutarea unei "personalități teroriste" este una fără rod, iar
Paul Wilkinson spune că "deja cunoaștem destul de multe despre comportamentul teroris t
pentru a scădea ipoteza brutală a unei personalități teroriste sau a unui fenotip .
Serviciul Secret a l Statelor Unite a urmărit persoane care se potrivesc cu prof ilul
popular de periculozitate: nebunul, singuraticul, amenințătorul, ucigașul. Totuși, ace l profil
a fost spulberat de asasinii înșiși. În interviurile cu asasinii din închisori, spitale și case,
Serviciul Secret a învățat să renunțe la stereotipuri. Ucigașii nu sunt bolnavi p sihic, social
izolați sau doar bărbați. Serviciul Secret caută modele de comportament și un motiv în

37 Monroe, Kristen Renwick, and Lina H addad Kreidie. “The Perspective of Islamic Fundamentalists and the
Limits of Rational Choice Theory,” Political Psychology, 18, No. 1, 1997, p 19 –43
38 Post, Jerrold M. “Individual and Group Dynamics of Terrorist Behavior.” In World Congress of Psychiatry,
Psychiatry: The State of the Art, 6. New York: Plenum, 1985

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
33
potențialii asasini prezidențiali. Aceeași cercetare ,metodologie se aplică potențialilor
teroriști. Asasinii, ca și teroriștii, folosesc tehnici comune. De exemplu, ter oristul nu ar
amenința neapărat să -l asasineze în prea labil pe un politician, pentru că acest lucru ar face
mai dificilă îndeplinirea faptei. În studiul detaliat al celor 83 de persoane care au încercat
să omoare un funcționar public sau o celebritate în Statele Unite în ultimii 50 de ani,
Serviciul Secret a constatat că niciun asasin nu a făcut o amenințare. 39
Diversitatea grupurilor teroriste, fiecare cu membri de medii și contexte și domenii
socio -culturale foarte divergente, contexte și obiective, subliniază riscurile generalizării și
dezvoltării unui prof il al membrilor grupurilor individuale sau al teroriștilor în general.
Post avertizează că eforturile de a oferi un profil al teroș tilor "sunt înșelătoare:" Există
aproape tot atâtea variante de personalitate care se implică în acțiuni tero riste, deoarece
există varietăți de personalitate .
Multe teorii se bazează pe ipoteza că teroristul are o personalitate "anormală" cu
trăsături de caracter clar identificabile care pot fi explicate în mod adecvat cu perspective
din psihologie și psihiatrie. Pe baza munci i sale cu diferiți teroriști germani din vest, un
psiholog german, L. Sullwold , a împărțit liderii teroriști în două clase largi de trăsături de
personalitate: extrovert iți și ostil i neurotic sau unul care are sindromul ostilității nevrotice.
Extroverții sunt instabili, lipsiți de inhibiție, inconsiderați, interesați de sine și căutători
fără emoție, cu puțină atenție la consecințele acțiuni lor lor. Neuroticii împărtășesc multe
trăsături ale personali tății paranoide fiind intoleranți la critici, suspecți, agresivi și
defensivi, precum și extrem de sensibili la ostilitatea externă.
Sullwold distinge, de asemenea, liderii de adepți, prin faptul că liderii sunt mult mai
probabil să fie oameni care îmbin ă o lipsă de scrupule cu o asigurare extremă de sine; ele
conduc adesea prin înfricoșarea sau presiunile adepților lor. Unii cercetători au creat
profiluri psihologice ale teroriștilor prin folosirea datelor furnizate de foști teroriști care au
devenit informatori, au schimbat loialitatea politică sau au fost cap turați. Franco Ferracuti a
condus un as tfel de studiu al teroriștilor asupra Brigăzii Roșii din Italia. El a analizat
cariera și personalitățile teroriștilor arestați prin colectarea de informații despre variabilele
demografice și prin aplicarea testelor p sihologice pentru a construi o tipologie a

39 Wilkinson, Paul. “Terrorism: International Dimensions.” in Contemporary Terrorism. New York: Facts on
File, 1986., p 29 -56

Nițescu Beatrice -Diana Psihologia terorismului
34
teroriștilor.40 Precum Post, Ferracuti a găsit, de asemenea, în cea mai mare parte absența
psihopatologiei, și a observat caracteristici de personalitate similare, adică o diviziune de
bază între extroverți și neur oticii ostili. Prin citirea și studierea literaturii teroriste, cum ar fi
comunicatele de grup, interviurile mass -media și memoriile foștilor membri, ar fi posibil să
se identifice anumite vulnerabilități din cadrul grupului prin identificarea sensibilităț ilor
sale, a dezacordurilor interne și a punctelor slabe morale. Acest tip de informații ar
contribui la dezvoltarea unui profil psihologic al grupului.41
Potrivit lui Post , dinamica socială a "ideologilor anarhici", cum ar fi RAF, diferă în
mod izbitor de "separatiștii naț ionaliști", cum ar fi ETA sau Armata Secretă A rmenească
pentru eliberarea Armeniei (ASALA). Din studiile efe ctuate de teroriști, Post a observat că
teroriștii, cum ar fi cei din ETA, care urmăresc un scop conservator, cum ar fi libertatea
poporului basc, au fost crescuți în familii mai tradiționale, intacte, conservat oare, iar
teroriștii de stânga , cum ar fi membrii grupului Mein hof Gang / RAF , provin din familii
mai puțin convenționale . În dezvoltarea acestei dihotomii între separatiști ș i anarhiști, Post
se bazează pe studiile lui Robert Clark despre mediile sociale ale teroriștilor separatiști ai
ETA. Clark a constatat, de asemenea, că teroriștii ETA nu sunt înstrăinați și tulburați
psihologic. Mai degrabă, ei sunt oameni sănătoși din pu nct de vedere psihologic, car e sunt
puternic sprijiniți de familii și comunitate a etnică. Post își bazează observațiile anarhiștilor
asupra unei investigații ample a fondului social și a psihologiei a 250 de teroriști 227 de
stânga și 23 de dreapta conduse de un consorțiu de cercetători sociali din vestul Germaniei,
sub sponsorizarea Ministerului de Interne și publicată în patru volume în perioada 1981 -84.
Potrivit acestor analize vest -germane ale teroristilor RAF si June Second Movement,
aproximativ 25% di ntre teroristii de stanga au pierdut unul sau ambii parinti pana la varsta
de 14 ani, iar 79% au raportat un conflict sever cu alte persoane, mai ales cu parintii 33% .
Autorii germani au concluzionat, în general, că 250 de vieți teroriste au demonstrat un
model de eșec atât din punct de vedere educațio nal, cât și profesional. Post concluzionează
că teroriștii "naționalist -separatiști", cum ar fi ETA, sunt loiali părinților care nu sunt loiali

40 Sullwold, Lilo. “Biographical Features of Terrorists.” In World Congr ess of Psychiatry, Psychiatry: The State
of the Art, 6. New York: Plenum, 1985, p 17 -34
41 Ferracuti, Franco. “A Psychiatric Comparative —Analysis of Left and Right Terrorism in Italy.” In World
Congress of Psychiatry, Psychiatry: The State of the Art, 6. Ne w York: Plenum, 1985, p 27 -43

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
35
față de regimul lor, în timp ce "anarhicideologii" sunt neloiali față de generația părinților
lor, identificată cu instituția.42
Concluzie

Având în vedere dimensiunea psihologică teroristă prezentată în acest capitol se
poate conluziona faptul că personalitățile teroriștilor pot fi la fel de diverse ca și
personalitățile oamenilor din orice profesie legală. Nu se pare că există trăsături vizibile de
personalitate care să permită autorităților să identifice un terorist.
O altă constatare este că teroristul nu este diagnosticat psihopatic sau bolnav mintal. Spre
deosebire d e stereotipul că teroristul este un psi hopat sau altfel tulburat mintal , teroristul
este de fapt destul de sănătos, deși înșelat de un mod ideologic sau religios de a privi
lumea. Singurele excepții notabile întâlnite în acest studiu au fost teroristii ger mani
anarhiști, cum ar fi Gad -ul Baader -Meinhof și grupurile lor afiliate. Teroriștii germani par
a fi un caz special, totuși, din cauza incapacității lor de a se înțelege din punct de vedere
psihologic și emoțional, cu rușinea de a avea părinți care au fo st fie pasivi, fie activi
suporteri ai lui Hitler.
III. Impactul terorismului si influența asupra mass -media
Utilizarea în creștere și manipularea comunicărilor moderne de către organizațiile
teroriste au determinat cercetătorii de comunicare și terorism să re constituie terorismul
modern în cadrul teoriei comunicării simbolice. Unii a u aplicat metafora teatrului terorist
pentru a examina terorismul modern ca o încercare de a comunica mesaje prin utilizarea
violenței orchestrate. Astfel, se examinează problema p sihologică, importanța mijloacelor
de informare în masă pentru terorismul modern, tactica mediatică a teroriștilor și
provocările pe care le prezintă organizațiilor mass -media și guvernelor. O atenție deosebită
este acordată la utilizarea internetului de c ătre teroriștii moderni și la retorica bazată pe
site-urile Web teroriste pe o monitorizare de 8 ani a prezenței teroriste pe internet și analiza
mai multor decât 5.000 de site -uri web teroriste. În cele din urmă, cercetarea se încheie cu
diverse răspunsur i pentru societățile democratice mod43erne față de provocarea cu care se
confruntă mass media și teroriștii media .

42 Post, Jerrold M. “‘Hostilité, Conformité, Fraternité’: The Group Dynamics of Terrorist Behavior,”
International Journal of Group Psychotherapy, 36, No. 2, 1986, p 211 –24
43 Bandura, A. (2004). The role of selective moral dis engagement in terrorism and counterterrorism. In

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
36
Când se precizează despre terorism într -o societate democratică, se face referire și
la mass -media , întrucât terorismul prin natura sa este o armă psiholo gică care depinde de
comunicare, o amenințare la adres a unei societăți mai largi. Ace sta, în esență, este motivul
pentru care t erorismul și mass -media împărtașesc o atitudine, o r elație simbiotică.
Apariția terorismului orientat spre media a c ondus mai mulți cercetători în
comunicare și terorism pentru a reconcepționa terorismul modern în cadrul teoriei
comunicării simbolice . Karber a subliniat că "mesajul de violență al teroristului necesită o
victimă, fie personală, fie instituțională, dar ținta sau intenția destinataru lui comunicării nu
poate fi victima ", iar Weimann și Winn a adoptat metafora teatrului de teroare pentr u a
examina terorismul modern ca fiind o încercare de a comunica mesaje prin utilizarea
violenței orchestrate. 44
Cu toate acestea, noile tehnologii media permit organizațiilor teroriste să transmită
mesaje mai ușor și mai liber decât prin alte mijloace de comunicare. Rețelele de
comunicare m ediată de calculator sau i nternetul sunt ideale pentru teroriștii comunicatori:
acesta este un mediu descentralizat, nu poate fi supus control sau restricție, nu este
cenzurat și permite accesul oricui dorește . Astfel, se examinează importanța psihologică a
mijloacelor de informare în masă pentru terorismul modern, tactica mediatică a tero riștilor
și provocările pe care le prezintă organizațiilor și guvernelor mass -media.
A. Psihologia "Teatrului Terorii"

De la începuturi, teroarea a implicat un aspect psihologic în masă: cuvântul teroare
provine de la cuvântul latin terrere, ceea ce înseamnă "a speri a" sau "a teroriza ".
În timpul fazei "populare" a Revoluției Franceze în septembrie 1793, domnia terorii
a fost declarat ă oficial și activat ă, provocând executarea a 17.000 oame ni. Executarea a
fost săvârșită în fața unui public larg fiind însoțită de publicitate senzațională, răspândind
astfel frica intenționată. T eroriștii contemporani au fost expuși noilor oportunități de a
exercita impacturi psihologice în masă ca urmare a progreselor tehnologice în comunicații.
Paralel cu creșterea în oportunit ățile bazate pe tehnologie pentru acțiunile teroriste au fost

F. M. Moghaddam & A. J. Marsella (Eds.), Understanding terrorism: Psychological roots, consequences
and interventions . Washington, DC: American Psychological Association. –pp 121 -150
44 Gabriel Weimann , “The Psychology of Mass -Mediated Terrorism ” , Article in American Behavioral
Scientist · September 2008 , https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0002764208321342 , accesat 10
iunie 2019 , p 69

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
37
eforturile depuse de teroriști pentru a -și îmbunătăți abilitățile de comunicare. U nul dintre
teroriștii care au orchestrat atacul asupra sportivilor israelieni în timpu l Jocurilor Olimpice
de la Munchen din 1972 a depus mărturie, recunosând că sportul este religia modernă a
lumii occidentale. Așa a decis să folosească Jocurile Olimpice, cea mai sfântă ceremonie a
acestei religii ca lumea să le acorde atenție, oferind jertfe umane , deoarece d in Munchen,
nimeni nu -i putea ignora pe pal estinieni sau cauza lor. 45
În anii 1970, observatorii academici remarcă din ce în ce mai mult competența prin
care teroriștii și -au desfășurat operațiunile. Jenkins și-a încheiat anali za terorismului
internațional, r emarcând faptul că a tacurile teroriste sunt deseori coregrafiate cu atenție
pentru a atrage atenția presei electronice și a presei internaționale. Luarea și ț inerea
ostaticilor mărește drama. Terorismul modern poate fi înțeles în ceea ce privește cerințele
de producție ale tentative i teatrale. Teroriștii acordă atenție preparării scenariilor, seturi,
elemente de recuzită, jocuri de rol și gestionarea stadiului minut cu minut. La f el ca
spectacolele , orientarea mass -media în ter orism necesită o atenție comp letă la detalii
pentru a fi eficientă.
Mai multe organizații teroriste au realizat potențialul terorismului mediat în masă în
ceea ce privește atingerea în mod eficient a unor publicuri uriașe. 46
B. Performanța din 11 septembrie

Cea mai puternică și violentă performanță a teatrului modern de teroare a fost 11
septembrie 2001, atac asupra țintelor americane. În noiembrie 2001, la scurt timp după
9/11, Osama bin Laden a discutat despre atacurile duble, referindu -se la teroriștii
sinucigași, pe care el i -a numit "avangarda islamului".
Din perspectiva teatrului de teroare, atacul din 11 septembrie asupra Americii a fost
o producție perfect coregrafică destinată publicului american și internațional. Deși
metafora teatrală rămâne instructi vă, ea a dat drumul terorii pe un telev izor global
spectaculos cu știri de ultimă oră, urmărit de publicul internațional și depășește cu mult
granițele evenimentelor teatral e. În trecut, majoritatea actelor de terorism au avut ca
rezultat o mare publicitate în forma de rapoarte de știri, dar atacul din 11 septembrie a

45 Weimann, G., & Winn, C. (1994). The theater of terror: Mass media and international terrorism. New
York: Longman, pp 20 -27
46 Gabriel Weimann, “op cit.” , p 70

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
38
intro dus un nou nivel de terorism mediat datorită alegerilor pe care planificatorii le -au
făcut cu privire la metodă, ținta, calendarul și do meniul de aplicare. Nacos a remarcat
faptul că de la primul World Trade Cent er bombardarea în 1993 și bombardarea din
Oklahoma City în 1995, lumea a intrat într -o nouă epocă a mega terorismului, fiind mai
puternică media orientată către producție decât oricând. Obiectivele alese pentru 11
septembrie, de exemplu, au fost simboluri ale bogăției, puterii și pat rimoniului american.
Conform unui manual detaliat al jihadului afgan care a fost folosit pentru instruirea unui
viitor , teroriș tii din lagarele de antrenament ale al -Qaeda, publicitatea a fost o considerație
majoră în planific area actelor teroriste. Astfel, manualul a sfătui t războinici i pentru a viza
repere sentimentale, cum ar fi Statuia Libertății în New York, Big Ben la Londra și Turnul
Eiffel din Paris, pentru distrugerea lor ar "genera o p ublicitate intensă".47
În atacuril e asupra New York -ului și Washingto nului, argumentează Nacos ,
arhitecții de teroare au avut succes în realizarea unora dintre obiectivele lor. Sondajele de
opinie au dezvăluit că lite ralmente toți americanii au aflat vestea atacurilor teroriste
urmăr ind ș i ascultând televiziunea, radioul și conectându -se la internet. În jurul lumii , a
existat un interes la fel de un iversal, un șoc și o reglare în masă datorită mediatizării .
Aceasta a fost o realizare perfectă în ceea ce privește obiectivul de "stabilire a agendei"
pentru care toți teroriștii se străduiesc. Până la 11 septembrie, asaltul terorist asupra
membrilor echipei olimpice a Israelului de către grupul palestinian "Black September" în
1972 la Jocurile Olimpice de la München, Germania, a fost considerat cea mai amplă
acțiune teroristă , urmărită de o audiență estimată de 800 de milioane din întreaga lume.48
Sondajele de opinie au arătat că atacurile teroriste de la New York și Washington
au înălțat te merile americanilor de a se întampla mai multe astfel d e evenimente terifiante
și de probabilitatea că ei sau un membru al familiei lor ar putea deveni victime. În
comentarea privind impactul atacului terorist asupra inamicului american, liderul al -Qaeda
a remarcat c u satisfacție evidentă: "America e plină de frică de la nord la sud, de la vest la
est. Mulțum im lui Dumnezeu pentru asta. " Acoperirea mediatică a problemelor legate de
Islam a schimbat într -o măsură destul de dramatic ă moda după atacurile lui al -Qaeda din
11 septembrie, când mass -media din S.U.A. a încercat sa raspundă la întrebarea pe care
președintele Bush o prezentase în discursul său înaintea unei sesiuni comune a Congresului

47 Nacos, B. (2003). The terrorist calculus behind 9 -11: A model for future ter rorism? Studies in Conflict
and Terrorism, 26, 1 -8.
48 Nacos, B. (2003)”. Op cit ”, ,pp 8 -16.

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
39
SUA: De ce ne urăsc? În acest proces, autorii violențelor au obținut probabil cel mai
important obiectiv dependent de ma ss-media, ș i anume, să le publice cauzele,
nemulțumirile și cererile. Acoperirea intensă a acestor subiecte în mass -media a crescut
cunoștințele publicului despre islam. Potrivit unui sondaj CBS News, 55% din americani
au spus la sfârșitul lunii februarie 2002 că știau mai multe despre Islam decât înainte de
septembrie 2001 . Acelaș i sondaj a arătat că 30% din public au avut o viziune pozitivă și
33% o op inie negativă a acestei religii.
Cel mai important public țintă al lu i bin Laden nu a fost publicul a merican ci mai
degrabă populația din țările musu lmane. În ochii multora dintre musulman i, Osama bin
Laden a fost cel mai mare erou al mass -mediei arabe și în special a rețelei de știr i arabe din
Jazeera care l -a prezentat drept inamicul american numărul unu și astfel și-a sporit
popularitatea, respectabilitatea și legitimitatea în rândul a milioane de musulmani în
străinătate. În mass -media internațională de la CNN la Time Magazine și de la al -Jazeera la
al-Arabiya, Osama bin Laden a fost prezentat la fel de frecvent ca cei mai influenț i lideri ai
lumii legitime sau uneori chiar într -un mod ma proeminent. Atenția acordată lui atât de
către media cât și de liderii poli tici l-au ridicat ca o figură de frunte la nivel mondial.49
C. Noua arenă : teroare a pe Internet

Teroriștii postmoderniști profită de roadele globalizarii si tehnologiei moderne
folosind cele mai avan sate tehnologii de comunicare pentru planificarea, coordonarea si
executarea campaniilor lor de a ucide. Nu mai sunt constrânși din punct de vedere
geograf ic într -un an umit teritoriu, dar nici din punct de v edere politic sau financiar de un
anumit stat, se bazează pe o comunicare avansată, exclus iv pe internet. În 1998, mai puțin
de jumătate din organizațiile desemnate ca organizații teroriste străine de căt re
Departamentul de Stat din SUA , au menținut site -uri web, până la sfârșitul anului 1999,
aproape toate aceste grupuri teroris te și-au stabilit prezența pe "i nternet". Astăzi, toate
grupurile teroriste active au stabilit cel puțin o formă de prezență în mediul online.
Scanarea i nternetului în perioada 1998 -2007 a dezvăluit mii d e site -uri web, forumuri și
camere de chat care deservesc teroriștii și ai lor suporteri. Paradoxal, rețeaua foarte
descentralizată de comunicare mediată de calculator pe care serv iciile de securitate din
S.U.A. creată din teama Uniunii Sovietice deservește acum interesele celui mai mare
dușman al serviciilor de securitate din lume de la sfârșitul războiul rece: teroarea

49 Gabriel Weimann, “op cit.” , p 71

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
40
internațională. La sfârșitul anilor 1990, o duzină de mișcări teroriste au făcut prima lor
apariție pe Internet . Cu toate acestea, numarul de site -uri teroriste a crescut rapid, cu tot
mai multe grupuri care apar pe interne t: De la o duzină de site -uri Web teroriste în 1998,
numărul a crescut la 2.300 în 2003 și la peste 5.300 la sfârși tul anului 2006 . Acest lucru nu
ar trebui să fie o surpriză: cu cât mai mult au fost ignorate interesele unui grup minoritar,
cu atât mai mult internet a devenit atractiv pentru ei. Terorismul și i nternetul au fost legate
în două modu ri. În primul rând, i nternetul a devenit un forum atât pentru grupurile
teroriste, cât și pentru teroriștii individuali, pentru a-și răspând i mesajele de 50ură, violență
și pentru a comunica unul cu celăl alt, dar și pentru a lansa războaie psihologice împo triva
dușmanilor lor. În al doilea rând, indivizii și grupurile au încercat să atace rețelele de
calculatoare, inclusiv cele de pe Internet ceea ce a devenit cunoscut sub numele de
cyberterrorism sau cyberwarfare. În acest mome nt, teroriștii folosesc într -un mod abuziv
mediul online .
Avantajul internetului pentru terorismul modern este Rețeaua CMC , ideală pentru
comunicarea teroristă, deoarece este descentralizată, nu poate fi supus ă controlului sa u
restricției, nu este cenzurată și permite accesul oricui dorește. Structura organizațiilor
teroriste moderne face CMC mai importantă și mai utilă pentru ei. Rețeaua de celule,
diviziuni și subgrupe, tipice teroriștilor moderni, fac din i nternet un ideal , fiind
instrumentul necesar pentru crearea de rețele interg rup și intragrup. Al Qaeda, de exemplu,
s-a dovedit a fi o entitate remarcabil de agilă, flexibilă și adaptivă, în principal datorită
structurii sale descentralizate. Creșterea grupurilor teroriste din rețea face parte dintr -o
trecere mai amplă la ceea ce Arquilla și Ronfeldt a u numit "netwar".
Netwar se referă la un mod de conflict și crimă emergent la niveluri societale, care
implică măsuri de război tradiți onale, în care protagoniștii sunt grupuri mici, dispersate,
care comunică, coordonează și conduc ca mpani ile într -o manieră digitală .
Este ușor pentru teroriști s ă înființeze un site Web, de exemplu, primul site Web de
lungă durată al al -Qaeda, aln eda.com, membrii al -Qaeda au creat o organizație fictivă sub
denumirea de Centrul de Studii și Cercetări Is lamice, o adresă falsă în Venezue la și un cont
gratuit de Hotmail pentru a contacta compania Emerge Systems, o companie de găzduire
web din Malaezia. Grupul a conectat apoi 87 dolari la o bancă malaeziană pentru a plăti

50 Weimann, G. (1986). Mass mediated theater of terror: Must the show go on? In P. Bruck (Ed.), The news
media and terrorism . Ottawa, ON: Carleton University Press. Pp 1 -22

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si inf luența asupra
mass -media
41
costul site -ului Web timp de un an. Conform fostului șef al contra -terorismului CIA, Vince
Cannistraro , "comunicațiile prin Internet au devenit principalul sistem de comunicații între
al-Qaeda din întreaga lume pentru că este mai sigur, mai ușor și mai anonim dacă iau
măsurile de precauț ie potrivite ". Chiar înainte ca alneda.c om să fie retras de pe server, al –
Qaeda i -a avertizat pe membrii săi de faptul că FBI, CI A și Serviciul Vamal au monitorizat
site-ul. A promis să trimită membrilor prin e -mail noua adresă a site -ului Web după ce a
fost în funcțiune. 51
Există multe alte facilități în mediul online precum mail-ul, camere de chat, e –
grupur i, forumuri, panouri virtuale care sunt folosite din ce în ce mai mult de te roriști.
Astfel, de exemplu reprezintă Yahoo mail,devenind una dintre cele ma i semnificative baze
ideologice ale al -Qaeda. Utilizează mai multe fațete ale serviciului Yahoo, inclusiv funcții
de chat, e -mail și, cel mai important, Yahoo Groups. Grupurile Yahoo sunt grupuri
electronice dedicate unui subiect specific prin care membrii grupului pot discuta subiectul,
pot posta articole relevante și fișiere multimedia și pot împărtăși un loc de întâlnire pentru
cei cu interese similare. Crearea unui grup Yahoo este gratuită, rapidă și extrem de ușoară,
iar mai multe grupuri teroriste și suporterii lor s-au folosit de această platform. Astfe l, prin
utilizarea grupurilor Yahoo , suporterii al -Qaeda cronicizează victoriile grupului terorist,
disemorează ura față de non -musulmani și oferă fenomenelor de jihad multimedia pentru
spectatorii simp atizanți și alți membri ai al -Qaeda.
D. Cine sunt teroriștii online?

Islamistii ,marxiștii, naționaliștii , separatiștii, fundamentalistii , extremiștii, rasiștii
și anarhiștii: toți găsesc internetul atrăgător. Astăzi, toate organizațiile teroriste active
întrețin site -uri Web, iar mulți folosesc mai multe limbi diferite.
Ajungerea la susținători se datorează faptului că site -urile oferă articole de vânzare
adecvate, inclusiv cămăși imprimate, insigne, steaguri , casete video și audio. Sloganurile și
textul de p e aceste site -uri sau porțiuni ale site -ului, fac un apel puternic la publicul
suporter. Bineînțeles, site -urile din limbile locale vizează aceste publicații mai direct decât
versiunile în limba engleză și alte limbi. Aceste pagini includ multe informații mai
detaliate despre activitățile recente ale organizațiilor și elaborarea detaliată a politicilor

51 Dowling, R. E. (1986). Terrorism and the media: A rhetorical genre. Journal of Communication,Etzioni, A.
(2002, October 15). Seeking middle ground on privacy vs. security. Christian Science, pp 12 -24
Monitor , p. 2

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
42
interne și a relațiilor dintre grupurile locale. Dar un public țintă important, pe lângă
susținătorii organizațiilor, este publicul "surprinz ător" internațio nal care nu sunt implicați
în conflict.
Bin Laden descrie terorismul s ău global ca fiind un imperiu sfânt. În site -urile sale
web, el susține: "Continuarea acestui curs pentru că face parte din religia noastră și pentru
că Allah, laudă și glorie pentru e l, ne-a ordonat să realizăm jihad ul, astfel încât cuvântul lui
Allah să poată rămâne înălțat l a înălțimi " . Prin jihad, ei împlinesc voia lui Allah ca "o
datorie religioasă".
O altă structură retorică legată de legitimarea folosirii violenței este demoniz area și
delegitimizarea dușmanului. Membrii mișcării sau organizației sunt prezentați ca luptători
în favoarea libertății, impuși împotriva voinței lor de a folosi violența pentru că inamicul
nemilos distruge drepturile și demnitatea poporului sau grupului lor. Teroriștii văd
comportamentul lor ca acte de martiriu altruist, comparându -le cu cruzimile răspândite pe
care le -au identificat. Cu cât s unt mai flagrante inumanitățile contrastante, cu atât este mai
probabil ca propriul comportament distructi v să pa ră binevoitor.
Apariția terorismului orientat spre mass -media a reprezentat o provocare dificilă
pentru societățile democratice și valorile liberale. Această amenințare nu se limitează doar
la manipularea și la războiul psiholo gic lansat de teroriști; ci include și pericolul
restricțiilor impuse libertății presei și libertății de exprimare de către acestea care încearcă
să lupte împotriva terorismului. Astfel, exploatarea teroristă a internetului pare să facă
provocarea și mai dură. După cum arată acest s tudiu, organizațiile teroriste și suporterii lor
mențin mii de site -uri Web, exploatând natura nereglementată, anonimă și ușor accesibilă a
internetului în diverse scopuri.
Provocarea utilizării teroriste a mijloacelor de informare în masă și în special a
internetului este o problemă extrem de sensibilă și delicată, deoarece cea mai mare parte a
difuzării retoricii este considerată discurs protejat în cadrul primului amendament sau legi
similare în alte societăți occidentale.
Concluzie
Privind această cerc etare a terorismului cibernetic și impactul său asupra mass –
mediei si poulației , se poate concluziona în primul rând faptul că trebuie să devenim mai
bine informați cu privire la utilizările internetului de către teroriști și monitorizarea mai

Nițescu Beatrice -Diana Impactul terorismului si influența asupra
mass -media
43
amănunțită a activitaț ilor de către autorități . Jurnaliștii, oamenii de știință, factorii de
decizie politică și chiar agențiile de securitate au tendința să se concentreze asupra
amen ințării exagerate a cyberter orismului și au acordat o atenție insuficientă utilizăr ilor
mai uzuale ale int ernetului de către teroriști . Prin urmare, este necesar ca agențiile de
securitate să își îmbunătățească capacitatea de a studia și monito riza activitățile teroriste pe
internet și de a explora măsurile de limitare a utilizării acest ui mediu de către teroriștii
moderni.
În al doilea rând, deși trebuie să ne apăram mai bine societățile împotriva
terorismului, nu trebuie să erodăm în acest proces acele calități și valori care ne fac să
protejăm societățile noastre. Internetul este în mu lte privințe o întruchipare aproape
perfectă a idealurilor democratice ale libertății de exprimare și comunicării deschise; este o
piață a ideilor . Din păcate, libertatea oferită de i nternet este vulnerabil ă la abuzurile
grupuri lor care, în mod paradoxal, sunt ostile față de gândirea și expresia necenzurată .
Utilizarea de tehnici avansate de monitorizare, căutare, urmărire și analiză a co municării și
a conținutului pe i nternet implică pericole inerente. Deși astfel de tehnologii s -ar putea
dovedi foarte uti le în lupta împotriva terorismului ciber -terorist și a teroriștilor pe internet,
guvernele participante, în special guvernele autoritare și agențiile cu puțină răspundere
publică, ar putea să le ofere instrumente de violare a libertăților civile din țară ș i din
străinătate. Nu este nevoie de multă imaginație pentru a recunoaște faptul că implicațiile pe
termen lung ar putea fi profunde și dăunătoare pentru democrații și valo rile lor, adăugând
un preț mare în ceea ce privește libertățile civile diminuate la nivelul ridicat de taxa re
impus de terorism .
Noile tehnologii de comunicare și mai ales internetul au o schimbare de paradigmă:
ei împuternicesc indivizii asupra unor state sau societăți. Ar trebui să se caute un
compromis proactiv care să minimizeze abuz ul internetului atât de terorism, cât și de
combaterea terorismului deoarece echilibrul dorit între aceste preocupări conflictuale
depinde în mare măsură de atitudinile individuale, cercetătorii au analizat un eșantion de
americani pentru disponibilitatea lor de a comercializa siguranța pentru drepturile civile.
Potrivit raportului studiului, constatările arată o dorință de a sacrifica anumite libertăți
civile pentru o securitate sporită. În opinia publicului, nivelul optim al libertăților civile, în
practi că, nu est e întotdeauna cea mai mare măsură a acestor libertăți: americanii sunt
dispuși să comercializeaze un grad de libertate civilă pentru alte beneficii evaluate precum
prevenirea terorismului. Nivelul optim al libertățil or civile variază în funcție d e

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
44
circumstanțe. De exemplu, nu am tolera în mod obișn uit ca fiecare mașină condusă de -a
lungul unei șosele sa fie oprit ă și inspectat ă, dar ar fi de înțeles dacă un ucigaș în serie s -ar
afla în libertate. Astfel, o modali tate mai realistă de a proteja i nternetul, de a preveni
abuzul acestuia de către teroriști în timp ce protejează în același timp libertățile civile, este
de a căuta "c alea de aur", adică cea mai bun compromis . Filosoful evreu din secolul al XII –
lea, Rambam, a numit "Calea cea dreaptă", un e chilibru între două extremități diametral
opuse. Găsirea unei astfel de căi înseamnă că va trebui să acceptăm atât unele
vulnerabilități ale internetului față de terorism, cât și unele constrângeri cu privire la
libertățile civile, însă orientările care stau la bază ar trebui să fie acela de a minimiza
ambele riscuri tratând compromisurile între asigurarea siguranței noastre și asigurarea
libertăților noastre.
Să încheiem prin a afirma că evitarea oricărei căutări a compromisurilor și a celor
mai bune compr omisuri poate avea consecințe dezastruoase: utilizarea teroristă a
internetului va crește; va deveni mai sofisticat ă și mai manipulatoare . Acest lucru, la rândul
său, poate conduce la măsuri mai severe de combatere a terorismului impuse de guver ne și
agenț iile de securitate împotriva terorismului , după cum se menționează în avertismentul
lui Timothy Lyn ch : Oficialii guvernamentali răspund, de regulă, atacurilor teroriste prin
propunerea și adoptarea legislației "antiterorism". Pentru a diminua anxietatea l arg
răspândită a populației, factorii de decizie polit ică afirmă că pot preveni terorismul prin
reducerea vieții private și a libertăților civile ale poporului. Pentru că toată lumea dorește
să fie în siguranță , o astfel de legislație este, de obicei, foar te populară și trece procesul
legislativ relativ ușo r în perioadele de necazuri . Acest ciclu de atac terorist, urmat de
reducerea guvernelor de lib ertăți civile, trebuie distrus sau democrația noastră va pierde în
cele din urmă atributul cheie care a făc ut-o grozavă: libertatea .”
IV. Capitolul IV. Cercetare privind efectele p sihologice în urma atacului 9/11
A. Scurt istoric al atentatului 9/11

La 11 septembrie 2001, 19 militanți asociați cu grupul extremist islamic al -Qaeda
au deturnat patru avioane și au efectu at atacuri sinucigașe împotriva țintelor din Statele
Unite. Două dintre avioane au fost aruncate în turnurile gemene ale World Trade Center
din New York, un al treilea avion a lovit Pentagonul chiar în afara Washingtonului, DC, iar
al patrulea avion sa pră bușit într -un câmp din Pennsylvania. Aproape 3.000 de persoane au

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psiho logice în urma atacului 9/11
45
fost ucise în timpul atacurilor teroriste din 11 septembrie, care au declanșat inițiative
majore ale SUA în combaterea terorismului și au definit președinția lui George W. Bush.
Atacatorii a u fost teroriști islamici din Arabia Saudită și alte câteva națiuni arabe.
Finanțați de organizația teroristă al -al-Qaeda, a fugarului saudit Osama bin Laden , se
presupune că acționează ca represalii pentru sprijinul Americii acordat Israelului ,
implicar ea sa în războiul din Golful din Persic și prezența militară continuă în Orientul
Mijlociu. Unii dintre teroriști au locuit în Statele Unite de mai mult de un an și au luat
lecții de zbor la școlile de zbor comerciale americane. Alții au intrat în țară în ultimele luni
înainte de 11 septembrie și au acționat ca ajutoare în operațiune. Cei 19 teroriști au
introdus cu ușurință contrabandă cu cuțite prin intermediul securității la trei aeroporturi din
Coasta de Est și au urcat patru curse de dimineață spre Cal ifornia , alese pentru că
avioanele erau încărcate cu combustibil pentru lunga călătorie transcontinentală. La scurt
timp după decolare, teroriștii au controlat cele patru avioane, transformând jeturile
obișnuite de pasageri în rachete ghidate.52
B. Impactul p sihologic al atentatului

Evenimentele din 11 septembrie au avut un puternic impact psihologic pentru mulți
americani. Cercetatorii de sănătate au descoperit niveluri ridicate de depresie, anxietate, si
sindromul de stres post traumatic în rândul adulților americani si copii în urma atacurilor.
Aceste reacții sunt în concordanță cu unul dintre scopurile centrale ale terorismului , de a
induce teama și anxietatea în oameni prin acțiuni concentrate de brutalitate și violență care
câștigă publicitate largă.
Cercetătorii sugerează că teroriștii răspândesc teama publică pentru a crea un
instrument puternic de negoc iere. De exemplu, Long susține că teroriștii "folosesc adesea
teama nerezonabilă și disfunția politică rezultată pe care a generat -o în rândul publiculu i
pentru a intimida guvernele în a face concesii politice în conformitate cu obiectivele sale
politice." Într -adevăr, Long susține că terorismul este în esență un fenomen psihologic, "
două dintre cele mai importante elemente fii nd frica și publicitatea". Perspectiva sa este
împărtăși tă de Friedland și Merari , care susțin că frica și anxietatea generată de violența
teroristă au ca scop să forțeze guvernele să facă concesii care vor susține o cauză politică.

52 Schecter,Danny. 2002. Media Wars: News at a Time of Terror, Dissecting News Since 9/11, Innovation, p
25-40

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
46
Din această perspectivă, teama indusă de terorism ar putea submina sprijinul acordat
politicilor antiteroriste dure. Teroriștii pot crea frică publică pentru a -și influența
negocierile cu guvernele țintă, dar teama are consecințe secundare care subminează în
continuare autoritatea guvernamentală. Cercetă torii se bazează pe studii de caz clasice care
sugerează că fragmentele de frică și izolarea societății în grupuri anxioase de persoane se
referă numai la su praviețuirea lor personală .
Motivele teroriștilor contrastează, cu toate acestea, cu nevoia guverne lor din țările
vizate de teroriști de a întreprinde acțiuni forțate și de a -și reafirma controlul. După cum
scrie Berry : "Un obiectiv care nu este capabil să răspundă terorismului va pierde sprijinul
public și va diminua capacitățile și încrederea acestui a pentru a contracara terorismul în
viitor." După cum s -a discutat în capitolul anterior , guvernele democratice se confruntă cu
dificultatea problemei reconcilierii acțiunilor necesare pentru combaterea terorismului cu
protecția libertăților civile și a re stricțiilor asupra armatei în politica internă. Prin urmare,
este esențial ca guvernele să obțină sprijinul unui public larg pentru politicile de combatere
a terorismului. Eforturile teroriștilor de a incita frica sunt astfel în contradicție cu
obiectivele liderilor politici care speră să încurajeze sprijinul substanțial al cetățenilor
pentru represalii.
Reacțiile mass -media la evenimentele din 11 septembrie demonstrează difuzarea
generalizată și redistribuirea imaginilor vizuale în urma unui atac terorist. Teroriștii caută
să folosească mijloacele de comunicare pentru a -și transmite mesajul, exemplificat de
capacitatea lui bin Laden de a -și transmite mesajul prin al -Jazeera în lunile care urmează
după 11 septembrie. Problema evidentă fără răspuns este dacă reluarea imaginilor dintr -un
eveniment terorist servește pentru a spori frica și anxietatea publică, în conformitate cu
obiectivele teroriste.53
O înțelegere mai profundă a reacțiilor psihologice la 9/11 joacă astfel un rol central
în analizarea efectelor t erorismului și succesul a cțiunilor antiteroriste. Se pot adresa câteva
întrebări critice în acest studiu : A reprezentat frica o reacție comună în rândul americanilor
față de evenimen tele din 11 septembrie? A creat atentatul un sentiment de dislocare
socia lă în Statele Unite? O revizuire a literaturii psihologice recente oferă un sprijin
empiric pentru ideea că frica și anxietatea conduc la acțiuni de respingere a riscurilor și la

53 Pippa Norris, Montague Kern and Marion Just,” Framing Terrorism The News Media, the Government and
the Public ”, ROUTLEDGE NEW YORK AND LO NDON, 2003 , p 161 -168

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
47
alte reacții care ar putea submina sprijinul public american pentru politica de combatere a
terorismului, mai ales atunci când această politică ar putea exacerba amenințările teroriste.
C. Psihologia fricii și anxietății

Studii le psihologice evidențiază consecințe le cheie ale fricii și anxietății. În primul
rând, teama tinde să ridice percepțiile de risc . Acest lucru este în concordanță cu
constatarea mai generală că evenimentelor care provoacă sentimente negative conduc la o
supraestimare a ri scului . Lerner, Gon zalez, Small și Fischoff au examinat efectele din 11
septembrie într -un cadru experimental, prezentând participanților la cercetare clipuri video
care au accentuat frică sau furie ca răspuns la atacuri. Ei au descoperit că indiv izii cu
niveluri experimentate ale fricii au considerat riscul viitoarelor atacuri teroriste mult mai
tare decât persoanele aflate în situația de furie. Cu alte cuvinte, anxietatea și frica
promovează o sensibilitate crescută la amenințare.
În al doilea rând, teama duce la aversiunea față de risc. Cercetările privind
amenințările care implică potențialul de rău fizic, cum ar fi criminalitatea, dezastrele
naturale și conflictele violente, dau dovadă că amenințarea personală și teama conduc la o
schimbare a comportamentului personal, menită să minimi zeze riscul . Locuitorii din
Queens și Long Island, care a u simțit că ar putea fi victimizați de un act terorist după 11
septem brie, s -au oprit din a folosi transportul public în Manhattan și au călătorit mai puțin
frecvent pe calea aerului . Reacțiile la alte evenimente teroriste evidențiază "transformarea
fricii rezonabile într -un fel de isterie irațională" exemplificată de evitarea Europei de către
turiștii americani ca răspuns la o serie de incidente teroriste în 1985 și 1986 , reticența
profundă a americanilori să zboare după 9/11, sau declinul precipitat al turismului în Bali
după bombardarea din 2002 a clubului. Cercetătorii de persuasiune oferă dovezi î nrudite că
indivizii îngroziți și anxiosi sunt mai ușor convinși de informații care reduc nivelul lor de
frică, în special mesaje care reduc în mod convingăt or frică și amenințare .
În ansamblu, teama și anxietatea conduc la o prelucrare a informației mai puțin
clară, la o supraestimare a riscului și la o mai mare aversiune față de risc. Aceste reacții au
implicații importante pentru sprijinirea politicilor an ti-terorism. Cu alte cuvinte, teama ar
trebui să diminueze sprijinul pentru o acțiune militară riscantă, dar nu ar trebui să
diminueze sprijinul pentru politicile de securitate internă, cum ar fi supravegherea internă,
verificările identității și alte form e de securitate internă care nu agravează amenințarea. În

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
48
plus, teama poate avea și alte ramificații politice și sociale, prin alte efecte psihologice.
Aceasta ar putea duce la o supraestimare a consecințelor negative ale acțiunilor teroriste și
a represal iilor guvernamentale și ar reduce absorbția unor informații importante despre
securitatea națională, deoarece diminuează capacitățile de procesare cognitivă. Explorăm o
consecință suplimentară a fricii sugerate de literatura terorismului: dislocarea social ă. După
cum am menționat mai devreme, cercetătorii terorism ului cred că teama duce la o mai
mare neîncredere față de concetățenii noștri și, prin urmare, slăbește legăturile sociale.54
D. Reacțiile cognitive la terrorism

Studiul se referă în primul rând la con secințele fricii și anxietății ca reacții critice la
adresa terorismului, deoarece aceasta este principala reacție psihologică dorită de teroriști.
Dar, nivelul ridica t al anxietății nu este neapărat singurul răspuns, sau chiar principalul
răspuns al major ității americ anilor la 9/11. Într -adevăr, cercetătorii care investighează
politica din 11 septembrie s-au axat mai mult pe consecințele politice ale reacțiilor
cognitive asupra terorismului, în special asupra percepțiilor privind viitorul risc terorist.
Comparăm impactul politic al anxietății și fricii cu aceste reacții cognitive, în concordanță
cu dovezile că reacțiile cognitive la amenințarea teroristă și consecințele politice ale
acestora sunt destul de diferite de efectele fricii și anxietății. Un număr de cercetători au
examinat riscul perceput de terorism după 9/11, făcând distincție între efectele politice ale
riscurilor percepute de terorism asupra națiunii și riscurile percepute pentru sine și pentru
familia sa care au încredere în guvern și exacerb ează părerile negative ale economiei și
pieței bursiere .
Efectele politice ale amenințării personale sunt mult mai slabe sau inexistente, deși
amenințarea personală reduce comportamentele personale riscante, cum ar fi călătoriile cu
avionul și sporesc pru dența în manipularea corespondenței. Această cercetare pare să
sugereze că americanii și -au lăsat deoparte temerile personale după 9/11 și au sprijinit
măsurile anti -teroriste pentru a contracara amenințarea percepută a terorismului pentru
întreaga națiune .
Totuși, în acest studiu , este important să se facă distincția între frică și percepția
cognitivă a riscului personal și național, deoarece acestea au efecte diferite, chiar dacă sunt
legate. În general, constatăm că evaluarea fricii și a riscului are efe cte clare și opuse asupra

54Pippa Norris, Montague Kern and Marion Just ,” op cit. ”, p 181 -185

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
49
sprijinului pentru intervenția militară și izolaționismului din S.U.A. Frica reduce sprijinul
pentru intervenția militară a SUA în străinătate, în conformitate cu așteptările generale că
teama conduce la evitarea unor acțiuni pote nțial periculoase , în timp ce percepția riscului o
sporește. Aceste constatări se reflectă într -o oarecare măsură în analizele lui Traugott și
Brader, în care frica întărește izolaționismul, în timp ce riscul perceput mărește sprijinul
pentru acțiu nea mili tară. Prin urmare, este important să contrastăm efectele politice ale
fricii și anxietății cu cele ale evaluării viitoare a riscurilor.55
E. Design de cercetare

Studiul se bazează pe un sondaj național realizat prin telefon cu 1.549 de adulți cu
vârsta peste o ptsprezece ani între începutul lunii octombrie 2001 și începutul lunii martie
2002. Eșantionul a fost realizat ca o secțiune transversală în fiecare săptămână cu
aproximativ 100 de persoane intervievate săptămânal pe parcursul acestei perioade.
Numerele di n fiecare eșantion selectat aleatoriu au fost utilizate pentru o perioadă de două
săptămâni. Prima lună de date a fost colectată de Schulman, Ronca și Bukuvalis; cea mai
mare parte a datelor a fost colectată de Centrul Universitar Stony Brook pentru Studii de
Cercetare. Au fost efectuate până la cincisprezece apeluri telefonice la fiecare număr și o
încercare de a converti persoanele care au refuzat inițial.
Sondajul a avut o durată de aproximativ douăzeci de minute și a inclus întrebări
privind reacțiile e moționale la 9/11, posibile simptome somatice, percepții despre
amenințarea viitoare percepută, sprijin pentru administrația Bush, intervenție militară în
Afganistan, politici care vizează strângerea securității interne, percepți ile arabilor și
patriotism, în plus față de elementele politice și demografice standard.
În ce măsură au fost americanii afectați psihologic de atacurile din 11 septembrie?
Studiul a inclus patru aspecte privind frica și anxietatea și trei despre depresie și
simptomele somatice as ociate. M ajoritatea americanilor nu au fost tulburați psihologic de
atacuri, deși o minoritate a exprimat un nivel con siderabil de teamă și depresie. Aproape
jumătate au raportat senzație de anxietate sau îngrijorare cel puțin uneori; o mică
minoritate a r aportat foarte des ace ste emoții. Dar aceasta a lăsat o majoritate care nu s -a

55Michael Traugott , Ted Brader, “ How Americans Responded: A Study of Public Reactions to 9/11/01 ” Sept,
2002
,https://www.researchgate.net/publication/231965263_How_Americans_Responded_A_Study_of_Public_
Reactions_to_91101 , accesat 15 iunie 2019

Nițescu Beatrice -Diana Capitolul IV. Cercetare privind efectele
psihologice în urma atacului 9/11
50
simțit înspăimântată sau doar ocazional (peste două treimi au spus că nu s -au simțit
niciodată speriate sau nu se simt așa de des).56
O minoritate de respondenți au raportat, de asemenea, simptome legate de depresie,
un al doilea răspuns psihologic distinct, dar legat de evenimentele d in 11 septembrie.
Studiul a inclus trei indicatori ai depresiei: senzație de depresie, dificultăți în concentrarea
și probleme cu somnul. Peste o t reime dintre respondenți au raportat senzație de deprimare
foarte sau foarte puțin în săptămâna anterioară interviului. Un număr mai mic (21%) a
raportat că a fost dificil să se concentreze pe locul de muncă și alte activit ăți normale , iar
un număr și mai mic (13%) a raportat că a avut dificultăți de a dormi în săptămân a
precedentă din cauza atacurilor teroriste. Aceste reacții sunt strâns legate de experiența
fricii și a anxietății . Acest lucru sugerează că sentimentele raportate de frică și anxietatea
pot avea manife stări comportamentale reale.
Din aceste răspunsuri reiese faptul că americanii erau îngrijorați de riscul unui alt
atac terorist în lunile de după 11 septembrie. Frica și alte reacții emoționale negative au
fost mai puțin răspândite, deși ev idente totuși. Aceste rezultate sugerează că teroriștii și -au
atins obiectivul psihologic la un nivel modest. O minoritate de americani au fost destul de
agitati de atacuri si au prezentat simptome suplimentare asociate cu depresia.

F. Concluzie

În urma cerc etării privind efectele psihologice ale evenimentului sângeros 9/11 , se
poate concluziona faptul că efectul primar al terorismului este de a crea furie și alarmă,
obiectivele pot fi să obțină concesii, să obțină publicitate maximă, să provoace represiuni și
să distrugă ordinea socială. În ce măsură au reușit teroriștii să răspândească frica și
anxietatea printre americani prin atacurile din 11 septembrie? Doar într -un grad foarte
limitat, bazat pe numărul mic de americani care au raportat senzație de team ă și neliniște în
studiul prezent . Constatările raportate aici confirmă rolul televiziunii în formarea reacțiilor
psihologice la un eveniment terorist. Americanii care au vizionat știri de televiziune au
raportat mai frecvent nivele mai ridicate de teamă și anxietate după 11 septembrie. Aceste
constatări ridică întrebări, de exemplu, cu privire la înțelepciunea reluării acoperirii
demisiei turnurilor World Trade Center. Astfel de imagini sunt imposibil de uitat, iar

56 Pippa Norris, Montague Kern and Marion Just,” op cit.” pp 185 -190

Nițescu Beatrice -Diana Concluziile Lucării
51
reluarea lor poate servi la menținerea s au amplificarea în continuare a fricii și anxietății,
după un incident terorist. Imaginea vizuală a televiziunii pare a fi cheia nivelurilor ridicate
de teamă și anxietate în rândul consumatorilor media . Citirea ziarelor mărește nivelurile de
cunoștințe la fel de mult ca și vizionarea televiziunii, dar nu are niciun efect asupra fricii și
a percepției riscului .
V. Concluziile Lucării

Având în vedere analiza și cercetarea din aceasă lucrare se poate concluziona faptul
că se identifică trăsături psihologice com une în rândul teroriștilor, diverse frustrări,
tulburări de agresivitate, narcisism , traume din copilărie care au determinat la existența
unui terrorist, dar în același timp , teroristul , poate fi un individ care nu prezintă nici o
formă de tulburare psi hopatologică , un individ care nu se face remarcat în societate, dar
care e un terrorist perfect când vine vorba de a executa o misiune, întrucât iși îndep linește
sarcina, aceea de a induce teroare și frică, de a -i vedea pe oameni vulnerabili si de a crea
haos.
În primul rând, pentru ca teroriștii să -și atingă obiectivele, publicul țintă trebuie să
experimenteze teama. În cele din urmă, acest lucru ar trebui să ducă locuitorii unei
comunități vizate la un apel pentru negocieri cu teroriștii, care vor pune ca păt violenței. În
schimb, guvernele au nevoie de cetățenii lor pentru a sprijini politicile de combatere a
terorismului și trebuie să le convingă pentru potențialele dificultăți, libertățile restricționate
și eventualele pierderi de vieți pe care aceste po litici le implică. Guvernele ar trebui să
îndemne în mod activ cetățenii spre stoicism în fața adversității. Acest lucru este în
concordanță cu acțiunile politicienilor americani după 9 septembrie; mulți îi îndeamnă pe
americani să continue să -și urmeze ru tina obișnuită zilnică și să nu se supună fricii. Mass –
media joacă un rol deosebit de important în încadrarea și amplificarea efectelor
terorismului, la fel cum am precizat în capitolul anterior, și trebuie să acordăm o atenție
deosebită impactului pe care îl are asupra răspunsurilor psihologice la terorism.
În al doilea rând, efectele terorismului nu vizează neapărat victimele violenței
teroriste. Victimele sunt de obicei obiecte care trebuie exploatate de teroriști pentru efectul
lor asupra unui terț. Pen tru a produce acest efect, informațiile despre atac trebuie să ajungă
la publicul țintă. Deci, orice organizație teroristă intenționează să exploateze mijloacele de
informare disponibile pentru a transmite mesajul către publicul potrivit. Victimele sunt pu r

Nițescu Beatrice -Diana
52
și simplu primul mijloc de transmitere a impactului psihologic către publicul țintă mai
mare. Următorul pas în transmitere va depinde de media disponibilă, dar va fi planificată și
va fi responsabilitatea unei organizații specifice din cadrul grupului te rorist să nu facă
altceva decât să exploateze și să controleze ciclul de știri.
Astfel, ș tirile , mass -media pot fi manipulate prin planificarea în jurul cerințelor
"ciclului de știri", și avant ajul controlului inițiativei pe care îl dă teroristului. Presiunile de
a raporta rapid, de a "scoate" concurenții, permit teroriștilor să prezinte pretenții sau să facă
declarații care ar putea fi respinse sau comentate critic dacă timpul ar fi disponibil.
Teroriștii oferă de multe ori nume și detalii ale victimelor indivi duale pentru a controla
mass -media prin dorința de a umaniza sau personaliza o poveste. Pentru victimele unui
atac terorist, este cert că impactul asupra supraviețuitorilor este de o importanță minimă
pentru te roriști. Ceea ce contează cu adevărat pentru ei, este impactul psihologic
intenționat pe care îl vor aduce știrile despre moartea sau suferința celor uciși într-o
audiență mai largă.

Bibliografie
1. Bandura, A. (2004). The role of selective moral disengagement in terrorism
and counterterrorism. In
2. Bollinger, L. “Terrorist Conduct as a Result of a Psychological Process.” In
World Congress of Psychia try, Psy
3. Crayton, John W. “Terrorism and the Psychology of the Self.”, in Lawrence
Zelic Freedman and Yonah Alexander, eds., Perspectives on Terrorism.
Wilmington, Delaware: Scholarly Resources, 1983, p 33 -41
4. Crenshaw, Martha. “Current Research on Terroris m: The Academic
Perspective,” Studies in Conflict and Terrorism, 15, 1992, p 1 –11
5. Crenshaw, Martha. “Questions to Be Answered, Research to Be Done,
Knowledge to Be Applied.” in Walter Reich, ed., Origins of Terrorism:
Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind. Cambridge:
Cambridge University Press, 1990. p 247 -60

Nițescu Beatrice -Diana Bibliografie
53
6. Crenshaw, Martha. “Theories of Terrorism: Instrumental and
Organizational Approaches.” in David Rapoport, ed., Inside Terrorist
Organizations. New York: Columbia University Press, 1988, p 13-31
7. Crenshaw, Martha. “The Psychology of Political Terrorism.” in Margaret
Hermann, ed., Handbook of Political Psychology. San Francisco: Jossey –
Bass, 1985, p 379 -413
8. Dobson, Christopher. “Black September: Its Short, Violent History”,
London: Robert H ale, 1975, p 20 -40
9. Dowling, R. E. (1986). Terrorism and the media: A rhetorical genre. Journal
of Communication,Etzioni, A. (2002, October 15). Seeking middle ground
on privacy vs. security. Christian Science, pp 12 -24 Monitor, p. 2
10. F. M. Moghaddam & A. J. Marsel la (Eds.), Understanding terrorism:
Psychological roots, consequences and interventions . Washington, DC:
Ameri can Psychological Association. , pp 121 -150
11. Ferracuti, Franco. “A S ociopsychiatric Interpretation of Terrorism,” The
Annals of the American Academy of Political and Social Science, 463,
September 1982,p 129 –41.
12. Ferracuti, Franco. “A Psychiatric Comparative —Analysis of Left and Right
Terrorism in Italy.” In World Congress of Psychiatry, Psychiatry: The State
of the Art, 6. New York: Plenum, 1985, p 27 -43
13. Fried, Risto. “The Psychology of the Terrorist.” in Brian M. Jenkins, ed.,
Terrorism and Beyond: An International Conference on Terrorism and
Low-Level Conflict. Santa Mon ica, California: Rand, 1982, p 119 –
24chiatry: The State of the Art, 6. New York: Plenum, 1985, p 1 -12
14. Gurr, Ted Robert. “Psychological Factors in Civil Violence,” World
Politics, 20, No. 32, January 1968, p 245 -78
15. Galvin, Deborah M. “The Female Terrorist: A Socio -Psychological
Perspective,” Behavioral Science and the Law, 1, 1983, p 19 –32
16. Holloway, Harry C., and Anne E. Norwood. “Forensic Psychiatric Aspects
of Terrorism.” in R. Gregory Lande, and David T. Armitage, eds.,
Principles and Practice of Milita ry Forensic Psychiatry. Springfield, Illinois:
Charles C. Thomas, 1997, p 409 -51

Nițescu Beatrice -Diana Bibliografie
54
17. Hubbard, David G. “The Psychodynamics of Terrorism.”in Yonah
Alexander, T. Adeniran, and R.A. Kilmarx, eds., International Violence. ,
New York: Praeger, 1983, p 45 -53
18. Jenkins , Brian M., ed. Terrorism and Beyond: An International Conference
on Terrorism and Low -Level Conflict. Santa Monica,California: Rand,
1982, p 15 -35
19. Knutson, Jeanne N. “Social and Psychodynamic Pressures Toward a
Negative Identity, in Yonah Alexander and Jo hn M. Gleason, eds.,
Behavioral and Quantitative Perspectives on Terrorism. New York:
Pergamon, 1981, p 105 -52
20. Knutson, Jeanne N. “Toward a United States Policy on Terrorism,” Political
Psychology, 5, No. 2, June 1984, p 287 –94
21. Monroe, Kristen Renwick, and Lina Haddad Kreidie. “The Perspective of
Islamic Fundamentalists and the Limits of Rational Choice Theory,”
Political Psychology, 18, No. 1, 1997, p 19 –43
22. Nacos, B. (2003). The terrorist calculus behind 9 -11: A model for future
terrorism? Studies in Confl ictand Terrorism, 26, 1 -8.
23. Neuburger, Luisella de Cataldo, and Tiziana Valentini. Women and
Terrorism. New York: St. Martin’s Press, 1996, p p 46-60
24. Pippa Norris, Montague Kern and Marion Just,” Framing Terrorism The
News Media, the Government and the Public ”, ROUTLEDGE NEW YORK
AND LONDON, 2003 , p p 161-168
25. Post, Jerrold M. “Individual and Group Dynamics of Terrorist Behavior.” In
World Congress of Psychiatry, Psychiatry: The State of the Art, 6. New
York: Plenum, 1985
26. Post, Jerrold. “Current Understanding of Terrorist Motivation and
Psychology: Implications for a Differentiated Antiterrorist Policy,”
Terrorism, 13, No. 1, 1990, p p 65–71.
27. Post, Jerrold M. “Terrorist Psycho -Logic: Terrorist Behavior as a Product of
Psychological Forces.” in Walter Reich, ed., Or igins of Terrorism:
Psychologies, Ideologies, Theologies, States of Mind. Cambridge, England:
Cambridge University Press, 1990, pp 25-40

Nițescu Beatrice -Diana Bibliografie
55
28. Post, Jerrold M. “‘Hostilité, Conformité, Fraternité’: The Group Dynamics
of Terrorist Behavior,” International Journal of Group Psychotherapy, 36,
No. 2, 1986, p p 211–24
29. Pearlstein, Richard M. The Mind of the Political Terrorist. Wilmington,
Delaware: Scholarly Resources, 1991, p p 25-45
30. Rex A. Hudson, “THE SOCIOLOGY AND PSYCHOLOGY OF
TERRORISM: WHO BECOMES A TERRORIST AND W HY?”, A Report
Prepared under an Interagency Agreement by the Federal Research
Division, Library of Congress, 1999, Washington, pp 5 -15
31. Schecter,Danny. 2002. Media Wars: News at a Time of Terror, Dissecting
News Since 9/11, Innovation, p p 25-40
32. Sullwold, Li lo. “Biographical Features of Terrorists.” In World Congress of
Psychiatry, Psychiatry: The State of the Art, 6. New York: Plenum, 1985,
pp 17-34
33. Shaw, Eric D. “Political Terrorists: Dangers of Diagnosis and an Alternative
to the Psychopathology Model,” Int ernational Journal of Law and
Psychiatry, 8, 1986, p p 359–68
34. Strentz, Thomas. “The Terrorist Organizational Profile: A Psychological
Role Model.” in Yonah Alexander and John M. Gleason, eds., Behavioral
and Quantitative Perspectives on Terrorism. New York: Pergamon, 1981,
pp 86-104
35. Taylor, Maxwell, and Ethel Quayle.” Terrorist Lives”. London and
Washington: Brassey’s, 1994, p p 120-163
36. Taylor, Maxwell, and Helen Ryan. “Fanaticism, Political Suicide and
Terrorism,” Terrorism, 11, No. 2, 1988, p p 91–111
37. Wilkinson, Paul. “Terrorism: International Dimensions.” in Contemporary
Terrorism. New York: Facts on File, 1986., p p 29-56
38. Weimann, G., & Winn, C. (1994). The theater of terror: Mass media and
international terrorism. New York: Longman, pp 20 -27
39. Weimann, G. (1986). Mass mediated theater of terror: Must the show go
on? In P. Bruck (Ed.), The newsmedia and terrorism . Ottawa, ON: Carleton
Universit y Press. Pp 1 -22
40. Wolman, Benjamin B. “Psychology of Followers of Terrorist Groups,”
International Journal of Group Tensions, 12, 1982, pp 105 –21

Nițescu Beatrice -Diana Bibliografie
56
41. Zawodny, J.K. “Internal Organizational Problems and the Sources of
Tension of Terrorist Movements as Catalysts of Violence,” Terrorism, 1,
No. 3/4, 1978, p p 277–85.
42. Zisser, Ey al. “Hizballah in Lebanon —At the Crossroads,” Terrorism and
Political Violence, 8, No. 2, Summer 1996, p p 90–110

Surse electronice
1. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080 /16161262.2003.10555073?journ
alode=rjih20 , accesat în 20.05.2019
2. https://www.ohchr.org/Documents/Publications/Factsheet32EN.pdf , accesat în
25.05.2019
3. https://www.fbi.gov/investigate/terrorism , accesat î n 25.05.2019
4. https://www.ohchr.org/Documents/Publications/Factsheet32EN.pdf , accesat în
data de 25.05.2019
5. https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/000276420832134 2 , acces at în
10.06.2019
6. https://www.researchgate.net/publication/231965263_How_Americans_Respon
ded_A_Study_of_Public_Reactions_to_91101 , accesat în 15.06. 2019