Rețeaua ecologică Nat ura 2000 în [623727]
UNIVERSITATEA TEHNIC Ă DIN CLUJ NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE
DEPARTAMENTUL DE CHI MIE ȘI BIOLOGIE
Specializarea: PROTEC ȚIA ȘI MANAGEMENTUL
MEDIULUI
LUCRARE DE DISERTA ȚIE
Conducător științific:
Lector Dr. Daniel NĂSUI
Absolvent: [anonimizat]
2019
2 UNIVERSITATEA TEHNIC Ă DIN CLUJ NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE
DEPARTAMENTUL DE CHI MIE ȘI BIOLOGIE
Specializarea: PROTEC ȚIA ȘI MANAGEMENTUL
MEDIULUI
Rețeaua ecologică Nat ura 2000 în
România
Conducător științific:
Lector Dr. Daniel NĂSUI
Absolvent: [anonimizat]
2019
3
Cuprins
Introducere 4
1. Siturile Natura 2000 5
1.1 Definiție 5
1.2 Istoric 6
1.3 Tipuri 8
1.4 Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 9
2. Siturile Natura 2000 în România 12
2.1 Localizare 12
2.2 Dinamismul siturilor între anii 2007 și 2017 20
2.3 Politica României privind conservarea biodiversității 24
2.4 Strategia națională de conștientizare a publicului cu privire la rețeaua europeană
Natura 2000 în România 27
3. Gestionarea siturilor Natura 2000 în România 30
3.1 Sistemul de managementul al rețelei de arii protejate din România 30
3.2 Actualele modificări legislative și impactul lor asupra rețelei Natura 2000 33
Concluzii și recomandări 36
Bibliografie 38
Declara ție privind autenticitatea lucrării 39
4
Introducere
Rețeaua ecologică Natura 2000 reprezintă un punct focal în conservarea biodiversității
atât în Uniunea Europeană cât și în România , nu doar datorită efectelor benefice asupra
mediului , ci și din prisma bugetului aferent managementului acestor arii. Discuțiile apărute în
ultimul an în spațiul public pe tema custodiei siturilor Natura 2000 m i-au alimentat interesul de a
investiga această temă.
În primul capitol am descris siturile N atura 2000 at ât din prisma evoluției rețelei și a
tipurilor de arii incluse, cât și din prisma perspectivelor strategice pentru anii următori .
În cel de -al doilea capitol am caracterizat siturile Natura 2000 din România, realizând în
GIS un studiu comparativ între momentul intrării României în Uniun ea Europeană și anul 2017 ,
ce surprinde ritmul de creștere al suprafețelor siturilor . De ase menea , tot în acest capitol am
caracterizat po liticile și strategiile naționale de conservare a biodiversității
Capitolul al treilea caracterizează managementul siturilor Natura 2000 în România, atât
până în anu l 2018, dar și până în prezent, analizând controver sele iscate de diversele modificări
legislative .
5
Capitolul I. Siturile Natura 2000
1.1 Defini ție
Rețeaua Natura 2000 este o re țea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un
eșantion reprezentativ de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar. A fost
constituită nu doar pentru protejarea naturii, ci și pentru men ținerea acest or bogă ții naturale pe
termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio -economice. (natura2000.ro)
Rețeaua Natura 2000 include în prezent (2016) peste 27 000 de situri care acoperă o
suprafa ță totală de aproximativ 1 150 000 km2, atât în zonele terestre cât și în cele marine din toate
statele membre ale UE. Teritoriul total acoperit de Natura 2000 reprezintă aproximativ 18 % din
suprafa ța totală a suprafe ței UE. Acoperirea teritorială la nivel na țional a siturilor Natura 2000
variază de la aproximativ 9 % până la aproape 38 %, în func ție de țară. Această diferen ță se
datorează, în parte, numărului de habitate naturale și semi -naturale pe care îl găzduiește fiecare
țară. De exemplu, o propor ție mult mai mare de tipuri de habitate și de speci i protejate în temeiul
directivelor se regăsește în regiunile mediteraneene, continentale și alpine decât în regiunea
atlantică. În plus, unele țări au fost supuse, din punct de vedere istoric, unor niveluri mai ridicate
de utilizare intensivă a terenului și de fragmentare, care au drept rezultat o resursă naturală mai
redusă care să fie protejată în temeiul directivelor.
Habitatele naturale și semi -naturale și speciile precum carnivorele mari sunt, în general,
mult mai abundente și mai răspândite în state le membre din Europa Centrală și de Est care au
aderat la UE începând cu 2004, decât în unele dintre state membre mai vechi. Această situa ție
rezultă, de asemenea, și din abordările diferite pe care statele membre le -au aplicat în ceea ce
privește delimita rea siturilor selectate pentru desemnare. Mai multe state membre au propus situri
extinse Natura 2000, delimitate în sens larg, care să adopte o abordare mai cuprinzătoare, incluzând
zone de habitat neeligibil. Alte state și -au delimitat siturile cu mai ma re exactitate, limitându -le
mai mult la zona de habitat eligibil. (ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/faq_ro.htm)
ASC, SCI și SPA sunt denumite în mod colectiv situri Natura 2000. Ariile de protec ție
specială sunt situri Natura 2000 care au fost de semnate în temeiul Directivei privind păsările, în
timp ce siturile de importan ță comunitară și ariile speciale de conservare sunt situri desemnate în
temeiul Directivei privind habitatele. SIC și ASC vizează același sit. Singura distinc ție dintre cele
două este nivelul lor de protec ție.
6 Siturile de importan ță comunitară sunt situri care au fost adoptate oficial de către Comisia
Europeană și, prin urmare, fac obiectul dispozi țiilor privind protec ția sau al articolului 6 alineatele
(2), (3) și (4). Ariile sp eciale de conservare sunt situri de importan ță comunitară care au fost
desemnate de statele membre printr -un act juridic și pentru care se aplică măsurile de conservare
necesare pentru a asigura conservarea speciilor și a tipurilor de habitate prezente de importan ță
europeană.
Rețeaua Natura 2000 a UE con ține peste 27 000 de situri în toate cele 28 de state membre
ale UE (conform datelor pentru 2016). Împreună, acestea acoperă peste 1 milion de kilometri
pătra ți, ceea ce reprezintă aproape o cincime din sup rafața terestră europeană (18,36 %), precum
și o parte importantă a mărilor înconjurătoare. Aceasta o face una dintre cele mai mari re țele
coordonate de arii de conservare din întreaga lume.
Comisia Europeană, cu sprijinul Centrului tematic european pentru biodiversitate,
evaluează, atât la nivel na țional, cât și la nivel biogeografic, dacă fiecare specie și tip de habitat
este suficient acoperit(ă) de siturile existente în re țea. Aceasta a concluzionat că re țeaua Natura
2000 este în prezent finalizată în m are măsură pe teritoriul terestru, însă a cerut anumitor state
membre să propună situri suplimentare pentru mai multe specii și habitate, pentru a finaliza re țeaua
pe teritoriul lor.
Progresele în ceea ce privește desemnarea siturilor Natura 2000 în mediul marin au fost
însă mult mai lente decât pentru mediul terestru. Până în iunie 2016, au fost desemnate mai mult
de 3 000 de situri marine Natura 2000, care acoperă aproape 6 % din suprafa ța marină totală a UE
(peste 360 000 km²). Unul dintre motivele princ ipale pentru progresele lente în ceea ce privește
desemnarea siturilor marine a fost lipsa informa țiilor știin țifice privind distribuirea habitatelor și a
speciilor marine protejate ale UE, în special la un nivel de detaliu suficient pentru a permite
ident ificarea siturilor și introducerea unei gestionări adecvate.
Comisia Europeană și statele membre și -au intensificat recent eforturile de a desemna mai
multe situri marine, în special în zonele jurisdic ționale maritime aflate în larg, dincolo de apele
teritoriale ale statelor membre.
1.2 Istoric
În mai 1992, guvernele Comunită ților Europene au adoptat o legisla ție menită să protejeze
habitatele și speciile cele mai grav amenin țate din Europa. Directiva privind habitatele
completează Directiva privind păsările adoptată mai devreme în 1979 și formează împreună
rețeaua Natura 2000 de arii protejate.
Directiva privind păsările necesită crearea de zone de protec ție specială pentru păsări.
Directiva privind habitatele impune, de asemenea, situri de i mportan ță comunitară care, după
7 acordul Comisiei Europene, devin zone speciale de conservare destinate altor specii decât păsările
și pentru tipurile de habitate (de exemplu, anumite tipuri de păduri, pășuni, zone umede etc.).
Împreună, zonele de protec ție specială și zonele speciale de conservare formează re țeaua de arii
protejate Natura 2000.
Mai mult, re țeaua Natura 2000 este contribu ția UE la "Re țeaua Emerald" a zonelor de
interese speciale de conservare constituite în temeiul Conven ției de la Berna pri vind conservarea
vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa. Natura 2000 este, de asemenea, o contribu ție
esențială la Programul de activitate al ariilor protejate din Conven ția privind diversitatea biologică.
Ca o condi ție prealabilă pentru a d eveni membru al UE, statele candidate trebuie să prezinte
propuneri pentru siturile Natura 2000 care îndeplinesc aceleași criterii ca statele membre UE.
Unele state membre noi au domenii mari care pot fi protejate în temeiul directivelor, iar punerea
lor în aplicare nu a fost întotdeauna simplă. (Ábrán, P., 2012 )
Siturile Natura 2000 sunt selectate de statele membre și de Comisia Europeană în baza unor
criterii strict știin țifice, conform celor două directive men ționate mai sus. Zonele de protec ție
specială sunt desemnate direct de către fiecare stat membru al UE, iar zonele speciale de
conservare urmează un proces mai elaborat: fiecare stat membru al UE trebuie să întocmească o
listă cu cele mai bune zone de via ță sălbatice care con țin hab itatele și speciile enumerate în
Directiva Habitate; această listă trebuie apoi prezentată Comisiei Europene, după care va avea loc
un proces de evaluare și selec ție la nivel european pentru a deveni un sit Natura 2000.
Directiva Habitate împarte teritoriu l UE în nouă regiuni biogeografice, fiecare având o
coeren ță ecologică proprie. Siturile Natura 2000 sunt selectate în func ție de condi țiile din fiecare
regiune biogeografică, astfel siturile selectate reprezintă specii și tipuri de habitate în condi ții
naturale similare într -o suită de țări. (Natura 2000: Habitats Directive Sites acording to
Biogeographycal Regions, ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/biogeog_regions/)
Fiecare sit Natura 2000 are o formă unică de identificare numită un formular de date
standard. Acest formular este folosit ca referin ță legală atunci când se evaluează gestionarea
speciilor și a habitatelor prin conceptul de stare de conservare favorabilă. Vizualizatorul Natura
2000 este un instrument de explorare a re țelei și oferă a cces la toate formatele de date standard.
(Natura2000 Network Viewer, natura2000.eea.europa.eu/)
8 1.3 Tipuri
În siturile Natura 2000 sunt incluse diferite tipuri de ecosisteme, inclusiv ecosistemele
terestre, de apă dulce și marine. Un ecosistem poate include unul sau mai multe habitate diferite și
găzduiește de obicei o comunitate diversă de plante și animale.
Cu toate acestea, unele ecosisteme sunt mai abundente decât altele în cadrul re țelei Natura
2000. De exemplu, ecosistemele forestiere reprezint ă aproximativ 50 % din suprafa ța rețelei, în
timp ce ecosistemele agricole (pășunile și alte zone agricole) acoperă aproximativ 40 % din re țea.
În prezent (2016), aproape 6 % din suprafa ța marină a UE este inclusă în re țeaua Natura
2000 și se desfășoară ac tivită ți de finalizare a desemnării siturilor marine care vor asigura
conservarea tipurilor de habitate și a speciilor protejate prin Directiva privind habitatele și
Directiva privind păsările în cadrul ecosistemelor marine.
(ec.europa.eu/environment/natu re/natura2000/faq_ro.htm)
Natura 2000 reprezintă cea mai mare rețea coordonată de arii protejate din lume . Directiva
„Habitate” protejează peste 1000 de specii și în jur de 230 de tipuri valoroase de habitat,
considerat e a fi de importan ță europeană. Spre deosebire de multe ini țiative de conservare din
trecut, aceasta nu se axează doar pe câteva specii de animale emblematice, cum ar fi mamifere
sau păsări rare, ci își extinde domeniul de ac țiune pentru a include o gamă mult mai largă de alte
plante și animale la fel de amenin țate, dar probabil mai pu țin cunoscute. Pentru prima dată, tipuri
rare de habitat – precum dunele de nisip, landele și pădurile din luncile inundabile – sunt, de
asemenea, protejate de drept. Elemen tul central al directivei îl reprezintă crearea unei re țele
ecologice europene de arii protejate – rețeaua Natura 2000 – destinată să protejeze speciile și
habitatele selectate pe întreaga arie naturală de răspândire a acestora în UE. După mul ți ani de
munc ă sus ținută, re țeaua este în prezent aproape completă. Peste 26 000 de arii Natura 2000 au
fost desemnate până în prezent, fi ind astfel vorba de cea mai mare re țea coordonată de arii protejate
din lume. Datorită anvergurii sale, re țeaua Natura 2000 nu doar conservă cele mai rare specii de
faună și floră sălbatică din Europa, ci oferă, de asemenea, un adăpost sigur pentru nenumărate alte
animale, plante și ecosisteme sănătoase care, deși sunt întâlnite mai frecvent, reprezintă o parte la
fel de importantă din patrimoniul nostru natural. Ca atare, valoarea re țelei Natura 2000 se extinde
mult peste capacitatea acesteia de protejare a biodiversită ții Europei. În plus, aceasta furnizează
societă ții numeroase servicii ecosistemice, cum ar fi apa dulce, stocarea car bonului, protec ția
împotriva inunda țiilor, avalanșelor și eroziunii de coastă, insectele polenizatoare etc. și oferă
ample oportunită ți pentru turism și recreere. Împreună, serviciile ecosistemice oferite de re țeaua
Natura 2000 sunt estimate ca ridicându -se la o valoare de aproximativ 200 -300 de miliarde EUR.
Aceasta este o sumă cu mult mai mare decât costul real al gestionării propriu -zise a re țelei.
9 Directiva „Habitate” sprijină principiul dezvoltării durabile și al gestiunii integrate. Scopul
acesteia nu este de a exclude activitățile socio -economice de pe siturile Natura 2000, ci mai curând
de a asigura faptul că acestea sun t derulate astfel încât să protejeze și să sprijine speciile și
habitatele valoroase prezente aici și să mențină sănătatea ecosistemelor naturale în ansamblu.
Directiva „Habitate” stabilește cadrul de acțiune și prevede obiectivele generale de atins, dar l asă
la latitudinea fiecărui stat membru modalitatea optimă de gestionare a siturilor individuale Natura
2000, în consultare cu părțile interesate locale. Accentul este pus pe găsirea unor soluții locale la
problemele de gestionare locale, conlucrând în ac elași timp pentru atingerea unui obiectiv global
comun – acela de a conserva biodiversitatea bogată și diversifi cată a Europei pentru generațiile
care vor veni.
1.4 Strategia UE în domeniul biodiversită ții pentru 2020
Biodiversitatea, această extraordinară varietate de ecosisteme, specii și gene care ne
înconjoară, nu este doar importantă în sine, ci și oferă societă ții o gamă largă de servicii
ecosistemice de care depindem, precum hrana, apa dulce, polenizarea, protec ție împotriva
inunda țiilor etc.
Biodiversitatea se află în să într -o situa ție de criză. În Europa, aproape un sfert din
speciile sălbatice sunt acum amenin țate cu dispari ția, iar majoritatea ecosistemelor sunt degradate
într-o asemenea măsură, încât nu își mai pot oferi serviciile valoroase. Această deg radare înseamnă
pierderi sociale și economice uriașe pentru UE.
Principalele resorturi ale pierderii biodiversită ții, cum ar fi modificarea habitatelor,
supraexploatarea resurselor naturale, introducerea și răspândirea speciilor alogene in vazive
și schimbările climatice, au câștigat teren, estompând efectele pozitive ale ac țiunilor menite
să stăvilească pierderea biodiversită ții.
În mai 2011, Comisia Europeană a adoptat o nouă strategie care stabilește cadrul
de ac țiune al UE pentru următorii zece ani în vederea îndeplinirii obiectivului prioritar
pentru 2020 în domeniul biodiversită ții, stabilit de liderii UE în martie 2010. Strategia se bazează
pe șase obiective care se sprijină reciproc. Aces tea vizează principalele cauze ale pierderii
biodiversită ții și urmăresc să reducă principalele presiuni asupra mediului natural și a serviciilor
ecosistemice în UE.
Fiecare obiectiv este transpus mai departe într -un set de ac țiuni cu termene de realizar e și
alte măsuri de înso țire. Strategia va fi implementată prin intermediul unui cadru comun de punere
în aplicare care asociază Comisia Europeană și statele membre, în parteneriat cu principalele păr ți
interesate și societatea civilă. Aceasta este sus ținută de date de referin ță solide de care dispune UE
10 în privin ța biodiversită ții și a ecosistemelor din Europa și care vor sta la baza monitorizării
progreselor.
Stoparea pierderii biodiversită ții și a degradării serviciilor ecosistemice din UE până în
2020 și refacerea acestora în măsura posibilului, odată cu sporirea contribu ției UE la combaterea
pierderii biodiversită ții pe plan mondial.
Până în 2050, biodiversitatea Uniunii Europene și serviciile ecosistemice pe care aceasta
le oferă —capitalul său natural — vor fi protejate, valorificate și refăcute în mod corespunzător.
Având în vedere valoarea intrinsecă a biodiversită ții și contribu ția esen țială a serviciilor
ecosistemice la bunăstarea oamenilor și la prosperitatea economică. In acest fel vor fi evitate
schimbările catastrofale generate de pierderea biodiversită ții.
OBIECTIVUL 1: PUNEREA ÎN APLICARE INTEGRALĂ A DIRECTIVELOR
PRIVIND PĂSĂRILE ȘI HABITATELE . Stoparea deteriorării situa ției tuturor speciilor și
habitatelor vizate de legisla ția UE privind natura și realizarea unei îmbunătă țiri semnificative și
cuantificabile a situa ției acestora, astfel încât, până în 2020, în compara ție cu evaluările curente:
(i) să existe cu 100 % mai multe evaluări de habitate și cu 50 % mai multe evaluări de specii
realizate conform Directivei privind Habitatele care să indice o stare de conservare favorabilă sau
îmbunătă țită și (ii) să existe cu 50 % mai multe eva luări de specii realizate conform directivei
privind păsările care să indice o stare sigură sau îmbunătă țită.
OBIECTIVUL 2: MEN ȚINEREA ȘI REFACEREA ECOSISTEMELOR ȘI A
SERVICIILOR AFERENTE . Menținerea și ameliorarea ecosistemelor și a serviciilor aferente prin
crearea unei infrastructuri ecologice și refacerea a cel pu țin 15 % din ecosistemele degradate până
în 2020.
OBIECTIVUL 3: CREȘTEREA CONTRIBU ȚIEI AGRICULTURII ȘI A
SILVICULTURII LA MEN ȚINEREA ȘI SPORIREA BIODIVERSITĂ ȚII
3A) Agricultura: Până în 2020, extinderea la maximum a zonelor agricole (pășuni, teren
arabil și culturi permanente) care sunt vizate de măsurile legate de biodiversitate prevăzute de
PAC, astfel încât să se asigure conservarea biodiversită ții și să se ob țină o îmbunătă țire măsurabilă
a stării de conservare a speciilor și habitatelor care depind sau sunt afectate de agricultură, precum
și o îmbunătă țire a furnizării de servicii ecosistemice comparativ cu sistemul de referin ță al UE
pentru 2010, contribuind astfel la ameliorarea gestionării durabile.
3B) Pădurile: Până în 2020, vor fi în vigoare planuri de gestionare forestieră sau
instrumente echivale nte, în conformitate cu gestionarea durabilă a pădurilor „Sustainable Forest
Management”, SFM. Acestea vizează toate pădurile care sunt proprietate publică și exploata țiile
forestiere peste o anumită mărime (urmează a fi definită de statele membre sau de r egiuni și
comunicată în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală) care primesc finan țare în cadrul politicii
11 UE de dezvoltare rurală, astfel încât să se ob țină o îmbunătă țire măsurabilă a stării de conservare
a speciilor și habitatelor care depind sau s unt afectate de silvicultură, precum și o îmbunătă țire a
furnizării de servicii ecosistemice comparativ cu sistemul de referin ță al UE pentru 2010.
OBIECTIVUL 4: ASIGURAREA UTILIZĂRII DURABILE A RESU RSELOR
PISCICOLE . Atingerea produc ției maxime durabile („Maximum Sustainable Yield”, MSY) până
în 2015. Ob ținerea unei distribuiri a popula ției în func ție de vârstă și dimensiune, care să indice o
stare bună de sănătate a rezervelor, prin gestionarea pescuit ului într -un mod care să nu aibă efecte
negative semnificative asupra altor stocuri, specii și ecosisteme; astfel, va fi posibilă ob ținerea
unei stări ecologice bune până în 2020, în conformitate cu cerin țele Directivei -Cadru privind
Strategia pentru Mediu l Marin .
OBIECTIVUL 5: COMBATEREA SPECIILOR ALOGENE INVAZIVE . Identificarea și
prioritizarea, până în 2020, a speciilor alogene invazive („Invasive Alien Species”, IAS) și a căilor
de introducere, controlul și eradicarea speciilor prioritare și gestionarea căi lor de introducere
pentru a preveni introducerea și stabilirea de noi IAS .
OBIECTIVUL 6: CONTRIBU ȚIA LA EVITAREA PIERDERII BIODIVERSITĂ ȚII
GLOBALE . Creșterea, până în 2020, a contribu ției UE la combaterea pierderii biodiversită ții
globale
12
Capitolul II Siturile Natura 2000 în România
2.1 Localizare
Fig. 2.1 Localizarea Siturilor Natura 2000
Ariile naturale protejate Natura 2000 în România acoperă o suprafa ță de 85260 km2, adică
35,8% din suprafa ța României (fig. 2.1) , acestea fiind ult imele date în anul 2017. Ariile de
protec ție specială avifaunistică (SPA) au o suprafa ță de 38752 km2 iar siturile de importan ță
comunitară (SCI) 46508 km2.
13
Fig. 2. 2 Ponderea SPA -urilor și SCI -urilor în România în 2017
Ponderea acestora (fig. 2.2) din totalul de 85260 km2 este de 54,5% situri de importan ță
comunitară (SCI) și 45,5% ariile de protec ție specială avifaunistică (SPA).
Tabel 1. Lista ariilor protejate
LISTA ARIILOR DE PROTEC ȚIE
SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ (SPA) LISTA SITURILOR DE IMPORTAN ȚĂ
COMUNI TARĂ (SCI)
1. ROSPA0001 Aliman – Adamclisi
2. ROSPA0002 Allah Bair – Capidava
3. ROSPA0003 Avrig – Scorei – Făgăra ș
4. ROSPA0004 Balta Albă – Amara – Jirlău
5. ROSPA0005 Balta Mică a Brăilei
6. ROSPA0006 Balta Tătaru
7. ROSPA0007 Balta Vederoasa
8. ROSPA0008 Băn easa – Canara ua Fetei
9. ROSPA0009 Be ștepe – Mahmudia
10. ROSPA0010 Bistre ț
11. ROSPA0011 Blahni ța
12. ROSPA0012 Bra țul Borcea
13. ROSPA0013 Calafat – Ciuperceni – Dunăre
14. ROSPA0014 Câm pia Cermeiului
15. ROSPA0015 Câmpia Cri șului Alb și Crișului Negru
16. ROSPA0016 Câmpia Nirului – Valea Ierului
17. ROSPA0017 Canaralele de la Hâr șova
18. ROSPA0018 Cheile Bicazului – Hășmaș
19. ROSPA0019 Cheile Dobrogei
20. ROSPA0020 Cheile Nerei – Beușnița
21. ROSPA0021 Ciocăne ști – Dunăre
22. ROSPA0022 Comana
23. ROSPA0023 Confluen ța Jiu – Dunăre
24. ROSPA0024 Confluen ța Olt – Dunăre
25. ROSPA0025 Cozia – Buila – Vânturari ța
26. ROSPA002 6 Cursul Dunării – Bazia ș – Porțile de Fier
27. ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor
28. ROSPA0028 Dealurile Târnavelor – Valea Nirajului
29. ROSPA0029 Defileul Mure șului Inferior – Dealurile Lipovei
30. ROSPA0030 Defileul Mure șului Superior
31. ROSPA0031 Delt a Dunării și Complexul Razim – Sinoie
32. ROSPA0032 Deniz Tepe
33. ROSPA0033 Depresiunea și Mun ții Giurgeului
34. ROSPA0034 D epresiunea și Mun ții Ciucului 1. ROSCI0001 Anini șurile de pe Tărlung
2. ROSCI0002 Apuseni
3. ROSCI0003 Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare
4. ROSCI0004 Băgău
5. ROSCI0005 Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat Câineni
6. ROSCI0006 Balta Mică a Brăilei
7. ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos
8. ROSCI0008 Betfia
9. ROSC I0009 Bisoca
10. ROSCI0010 Bistri ța Aurie
11. ROSCI0011 Brani ștea Catârilor
12. ROSCI0012 Bra țul Măcin
13. ROSCI0013 Bucegi
14. ROSCI0014 Buc șani
15. ROSCI0015 Buila – Vânturari ța
16. ROSCI0016 Buteasa
17. ROSCI0018 Căldările Zăbalei
18. ROSCI0019 Călimani – Gurghiu
19. ROSCI0020 Câmpia Careiulu i
20. ROSCI0021 Câmpia Ierului
21. ROSCI0022 Canaralele Dunării
22. ROSCI0023 Cascada Mi șina
23. ROSCI0024 Ceahlău
24. ROSCI0025 Cefa
25. ROSCI0026 Cenaru
26. ROSCI0027 Cheile Bicazului – Hășmaș
27. ROSCI0028 Cheile Cernei
28. ROSCI0029 Cheile Glodului, Cibului și Măzii
29. ROSCI0030 Cheile Lăpu șului
30. ROSCI0031 Cheile Nerei – Beușnița
31. ROSCI0032 Cheile Rudăriei
32. ROSCI0033 Cheile Șugăului – Munticelu
33. ROSCI0034 Cheile Turenilor
34. ROSCI0035 Cheile Turzii
14
35. ROSPA0035 Domogled – Valea Cernei
36. ROSPA0036 Dumbrăveni
37. ROSPA0037 Dumbrăvi ța – Rotbav – Măgura Codlei
38. ROSPA0038 Dunăre – Olteni ța
39. ROSPA0039 Dunăre – Ostroave
40. ROSPA0040 Dunărea Veche – Brațul Măcin
41. ROSPA0041 Eleșteele Iernut – Cipău
42. ROSPA0042 Ele șteele Jijiei și Miletinului
43. ROSPA0043 Frumoasa
44. ROSPA0044 Grădi ștea – Căldăr ușani – Dridu
45. ROSPA0045 Grădi ștea Muncelului – Cioclovina
46. ROSPA0046 Gruia – Gârla Mare
47. ROSPA0047 Hunedoara Timi șană
48. ROSPA0048 Ianca – Plopu – Sărat
49. ROSPA0049 Iazurile de pe valea Ibănesei – Bașeului –
Podrigăi
50. ROSPA0050 Iazuri le Mihe șu de Câmpie – Tăureni
51. ROSPA0051 Iezerul Călăra și
52. ROSPA0052 Lacul Beibugeac
53. ROSPA0053 Lacul Bugeac
54. ROSPA0054 Lacu l Dunăreni
55. ROSPA0055 Lacul Gălă țui
56. ROSPA0056 Lacul Oltina
57. ROSPA0057 Lacul Siutghiol
58. ROSPA0058 Lacul Stânca Coste ști
59. ROSPA0059 Lacul Strachina
60. ROSPA0060 Lacurile Ta șaul – Corbu
61. ROSPA0061 Lacul Techirghiol
62. ROSPA0062 Lacurile de acumu lare de pe Arge ș
63. ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhu și – Bacău – Berești
64. ROSPA0064 Lacurile Fălticeni
65. ROSPA0065 Lacurile Fundata – Amara
66. ROSPA0066 Limanu – Herghelia
67. ROSPA0067 Lunca Barcăului
68. ROSPA0068 Lunca inferioară a Turului
69. ROSPA0069 Lunca Mure șului Inferior
70. ROSPA0070 Lunca Prutului – Vlăde ști – Frumușița
71. ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior
72. ROSPA0072 Lunca Siretului Mijlociu
73. ROSPA0073 Măcin – Niculi țel
74. ROSPA0074 Maglavit
75. ROSPA0075 Măgura Odobe ști
76. ROSPA0076 Marea Neagră
77. ROSPA0077 Măxineni
78. ROSPA0078 Mla știna Satchinez
79. ROSPA0079 Mla știnile Murani
80. ROSPA0080 Mun ții Almăjului – Locvei
81. ROSPA0081 Mun ții Apuseni – Vlădeasa
82. ROSPA0082 Mun ții Bodoc – Baraolt
83. ROSPA0083 Mun ții Rară u – Giumalău
84. ROSPA0084 Mun ții Retezat
85. ROSPA0085 Mun ții Rodnei
86. ROSPA0086 Mun ții Semenic – Cheile Cara șului
87. ROSPA0087 Mun ții Trascăului
88. ROSPA0088 Mun ții Vrancei
89. ROSPA0089 Obcina Feredeului
90. ROSPA0090 Ostrovu Lung – Gostinu
91. ROSPA0091 Pădurea Babadag
92. ROSPA0092 Pădurea Bârnova
93. ROSPA0093 Pădurea Bogata
94. ROSPA0094 Pădurea Hag ieni
95. ROSPA0095 Pădurea Macedonia
96. ROSPA0096 Pădurea Micle ști
97. ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani
98. ROSPA0098 Piemontul Făgăra ș
99. ROSPA0099 Podi șul Hârtibaciului
100. ROSPA0100 Stepa Casimc ea
101. ROSPA0101 Stepa Saraiu – Horea
102. ROSPA0102 Suhaia
103. ROSPA0103 Valea Alceu lui
104. ROSPA0104 Bazinul Fize șului
105. ROSPA0105 Valea Mosti ștea
106. ROSPA0106 Valea Oltului Inferior
107. ROSPA0107 Vânători – Neam ț
108. ROSPA0108 Vedea – Dunăre
109. ROSPA0109 Acumulările Belce ști
110. ROSPA0110 Acumulările Rogoje ști – Bucecea
111. ROSPA0111 Berte știi de Sus – Gura Ialomi ței 35. ROSCI0036 Cheile Vârghi șului
36. ROSCI0037 Ciomad – Balvanyos
37. ROSCI0038 Ciuca ș
38. ROSCI0039 Ciuperceni – Desa
39. ROSCI0040 Coasta Lunii
40. ROSCI0041 Coasta Rupturile Tanacu
41. ROSCI0042 Codru Moma
42. ROSCI0043 Comana
43. ROSCI0044 Corabia – Turnu Măgurele
44. ROSCI0045 Coridorul Jiului
45. ROSCI0046 Cozia
46. ROSCI0047 Creasta Nemirei
47. ROSCI0048 Cri șul Alb
48. ROSCI0049 Cri șul Negru
49. ROSCI0050 C rișul Repede amonte de Oradea
50. ROSCI0051 Cu șma
51. ROSCI0052 Dăncioanea
52. ROSCI0053 Dealul Alah Bair
53. ROSCI0054 Dealul Cetă ții Deva
54. ROSCI0055 Dealul Cetă ții Lempe ș – Mlaștina Hărman
55. ROSCI0056 Dealul Cioca ș – Dealul Vi țelului
56. ROSCI0057 Dealul Istri ța
57. ROSCI0058 Deal ul lui Dumnezeu
58. ROSCI0059 Dealul Perchiu
59. ROSCI0060 Dealurile Agighiolului
60. ROSCI0061 Defileul Cri șului Negru
61. ROSCI0062 Defileul Cri șului Repede – Pădurea Craiului
62. ROSCI0063 Defileul Jiului
63. ROSCI0064 Defileul Mure șului
64. ROSCI0065 Delta Dunării
65. ROSCI0066 Delta Dunării – zona marină
66. ROSCI0067 Deniz Tepe
67. ROSCI0068 Diosig
68. ROSCI0069 Domogled – Valea Cernei
69. ROSCI0070 Drocea
70. ROSCI0071 Dumbrăveni – Valea Urluia – Lacul Vederoasa
71. ROSCI0072 Dunele de nisip de la Hanul Conachi
72. ROSCI0073 Dunele marine de la Agigea
73. ROSCI00 74 Făgetul Clujului – Valea Morii
74. ROSCI0075 Pădurea Pătrău ți
75. ROSCI0076 Dealul Mare – Hârlău
76. ROSCI0077 Fâna țele BÂrca
77. ROSCI0079 Fâna țele de pe Dealul Corhan – Săbed
78. ROSCI0080 Fâna țurile de la Glodeni
79. ROSCI0081 Fâne țele secu lare Frumoasa
80. ROSCI0082 Fâne țele seculare Ponoare
81. ROSCI0083 Fântâni ța Murfatlar
82. ROSCI0084 Ferice – Plai
83. ROSCI0085 Frumoasa
84. ROSCI0086 Găina – Lucina
85. ROSCI0087 Grădi ștea Muncelului – Ciclovina
86. ROSCI0088 Gura Vedei – Șaica – Slobozia
87. ROSCI0089 Gutâi – Creasta Coco șului
88. ROSCI0090 Harghita Mădă raș
89. ROSCI0091 Herculian
90. ROSCI0092 Igni ș
91. ROSCI0093 Insulele Stepice Șura Mică – Slimnic
92. ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia
93. ROSCI0095 La Sărătura
94. ROSCI0096 Lacul Bâlbâitoarea
95. ROSCI0097 Lacul Negru
96. ROSCI0098 Lacul Pe țea
97. ROSCI0099 Lacul Știucilor – Sic – Puini – Bonțida
98. ROSCI0100 Lacurile Fărăgău – Glodeni
99. ROSCI0101 Larion
100. ROSCI0102 Leaota
101. ROSCI0103 Lunca Buzăului
102. ROSCI0104 Lunca Inferioară a Cri șului Repede
103. ROSCI0105 Lunca Joasă a Prutului
104. ROSCI0106 Lunca Mijlocie a Arge șului
105. ROSCI0107 Lun ca Mirce ști
106. ROSCI0108 Lunca Mure șului Inferior
107. ROSCI0109 Lunca Timi șului
108. ROSCI0110 Măgurile Băi ței
109. ROSCI0111 Mestecăni șul de la Reci
110. ROSCI0112 Mlaca Tătarilor
111. ROSCI0113 Mla știna după Luncă
15
112. ROSPA0112 Câmpia Gherghi ței
113. ROSPA0113 Cânepi ști
114. ROSPA0114 Cursul mijlociu al Some șului
115. ROSPA0115 Defileul Cri șului Repede – Valea Iadului
116. ROSPA0116 Dorohoi – Șaua Bucecei
117. ROSPA0117 Drocea – Zarand
118. ROSPA0118 Grindu – Valea Măcri șului
119. ROSPA0119 Hor ga – Zorleni
120. ROSPA0120 Kogălniceanu – Gura Ialomi ței
121. ROSPA0121 Lacul Brate ș
122. ROSPA0122 Lacul și Pădurea Cernica
123. ROSPA0123 Lacurile de acumulare de pe Cri șul Repede
124. ROSPA0124 Lacurile de pe Va lea Ilfovului
125. ROSPA0125 Lacurile Vaduri și Pângăra ți
126. ROSPA0126 Liv ezile – Dola ț
127. ROSPA0127 Lunca Bârzavei
128. ROSPA0128 Lunca Timi șului
129. ROSPA0129 Masivul Ceahlău
130. ROSPA0130 Ma ța – Cârja – Rădeanu
131. ROSPA0131 Mun ții Maramure șului
132. ROSPA0132 Mun ții Metaliferi
133. ROSPA01 33 Mun ții Călimani
134. ROSPA0134 Mun ții Gutâi
135. ROSPA0135 Nisipurile de la Dăbuleni
136. ROSPA0136 Olteni ța – Ulmeni
137. ROSPA0137 Pădurea Radomir
138. ROSPA0138 Piatra Șoimului – Scorțeni – Gârleni
139. ROSPA0139 Piemontul Mun ților Metaliferi – Vințu
140. ROSPA0140 Scrovi ștea
141. ROSPA014 1 Subcarpa ții Vrancei
142. ROSPA0142 Teremia Mare – Tomnatic
143. ROSPA0143 Tisa Superioară
144. ROSPA0144 Uivar – Dinia ș
145. ROSPA0145 Valea Călmă țuiului
146. ROSPA0146 Valea Câlni ștei
147. ROSPA0147 Valea Râului Negru
148. ROSPA0148 Vităne ști – Răsmire ști
149. ROSPA0149 Depresiunea Bozovici
150. ROSPA0150 Acumulările Sârca – Podu Iloaiei
151. ROSPA 0151 Ciobăni ța – Osmancea
152. ROSPA0152 Coridorul Ialomi ței
153. ROSPA0153 Defileul Cri șului Alb
154. ROSPA0154 Galicea Mare – Băile ști
155. ROSPA0155 Goicea – Măce șu de Sus
156. ROSPA0156 Iazul Mare – Stăuceni – Drăc șani
157. ROSPA0157 M laștina Iezerul Dorohoi
158. ROSPA0158 Lacul Ciurbe ști – Fâna țele Bârca
159. ROSPA0159 Lacul din jurul Măscurei
160. ROSPA0160 Lunca Buzăului
161. ROSPA0161 Lunca Mijlocie a Arge șului
162. ROSPA0162 Mânje ști
163. ROSPA0163 Pădurea Floreanu – Frumu șica – Ciurea
164. ROSPA0164 Pescăria Nădlac
165. ROSPA0165 Piatra Craiului
166. ROSPA0166 Plopeni – Chirnogeni
167. ROSPA0167 Râul Bârlad între Zorleni și Gura Gârbăvă țului
168. ROSPA0168 Râul Prut
169. ROSPA0169 Tinovul Apa Lină – Honcsok
170. ROSPA0170 Valea Elanului
171. ROSPA0171 Valea Izei și Dealul Solovan 112. ROSCI0114 Mla știna Hergheli ei – Obanul Mare și Peștera
Movile
113. ROSCI 0115 Mla știna Satchinez
114. ROSCI0116 Molha șurile Căpă țânei
115. ROSCI0117 Movila lui Burcel
116. ROSCI0118 Movilele de la Păucea
117. ROSCI0119 Muntele Mare
118. ROSCI0120 Muntele Tâmpa
119. ROSCI0121 Muntele Vulcan
120. ROSCI0122 Mun ții Făgăra ș
121. ROSCI0123 Mun ții Măcinului
122. ROSCI0124 Mun ții Maramure șului
123. ROSCI0125 Mun ții Rodnei
124. ROSCI0126 Mun ții Țarcu
125. ROSCI0127 Muntioru Ursoaia
126. ROSCI0128 Nordul Gorjului de Est
127. ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest
128. ROSCI0130 Oituz – Ojdula
129. ROSCI0131 Olteni ța – Mostiștea – Chiciu
130. ROSCI0132 Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu
131. ROSCI0133 Pădurea Bădeana
132. ROSCI0134 Pădurea Balta – Munteni
133. ROSCI0135 Pădurea Bârnova – Repedea
134. ROSCI0136 Pădurea Bejan
135. ROSCI0137 Pădurea Bogă ții
136. ROSCI0138 Pădurea Bolintin
137. ROSCI0139 Pădurea Bre ana – Roșcani
138. ROSCI0140 Pădurea Călugărească
139. ROSCI0 141 Pădurea Ciornohal
140. ROSCI0142 Pădurea Dălhău ți
141. ROSCI0143 Pădurea de gorun și stejar de la Dosul Fâna țului
142. ROSCI0144 Padurea de gorun și stejar de pe Dealul Purcăretul
143. ROSCI0145 Pădurea de la Alparea
144. ROSCI0146 Pădurea de stejar pufos de la Hoia
145. ROSCI0147 Padurea de stejar pufos de la Mirăslău
146. ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Peti ș
147. ROSCI0149 Pădurea Eseschioi – Lacul Bugeac
148. ROSCI0151 Pădurea Gârboavele
149. ROSCI0152 Pădurea Floreanu – Frumu șica – Ciurea
150. ROSCI0153 Pădurea Glodeasa
151. ROSCI0154 Pădurea Gloden i
152. ROSCI0155 Pădurea Goroni ște
153. ROSCI0156 Mun ții Go șman
154. ROSCI0157 Pădurea Hagieni – Cotul Văii
155. ROSCI0158 Pădurea Bălteni – Hârboanca
156. ROSCI0159 Pădurea Homi ța
157. ROSCI0160 Pădurea Icu șeni
158. ROSCI0161 Pădurea Medeleni
159. ROSCI0162 Lunca Siretului Inferior
160. ROSCI0163 Pădurea Mogo ș – Mâțele
161. ROSCI0164 Pădurea Plopeni
162. ROSCI0165 Pădurea Pogăne ști
163. ROSCI0166 Pădurea Re șca Hotărani
164. ROSCI0167 Pădurea Ro șcani
165. ROSCI0168 Pădurea Sarului
166. ROSCI0169 Pădurea Seaca – Movileni
167. ROSCI0170 Pădurea și mla știnile eutrofe de la Pre jmer
168. ROSCI0171 Pădurea și paji știle de la Mârze ști
169. ROSCI0172 Pădurea și Valea Canaraua Fetii – Iortmac
170. ROSCI0173 Pădurea Stârmina
171. ROSCI0174 Pădurea Studini ța
172. ROSCI0175 Pădurea Tălă șmani
173. ROSCI0176 Pădurea Tătăru și
174. ROSCI0177 Pădurea Topana
175. ROSCI0178 Pădurea Torce ști
176. ROSCI0179 Pădurea Troianu
177. ROSCI0181 Pădurea Uricani
178. ROSCI0182 Pădurea Verdele
179. ROSCI0183 Pădurea Vlădila
180. ROSCI0184 Pădurea Zamostea – Lunca
181. ROSCI0185 Păduricea de la Santău
182. ROSCI0186 Pădurile de Stejar Pufos de pe Târnava Mare
183. ROSCI0187 Paji știle lui Suciu
184. ROSCI0188 Parâng
185. ROSCI0189 Pârâul Barlangos
186. ROSCI0190 Penteleu
187. ROSCI0191 Pe ștera Limanu
188. ROSCI0192 Pe ștera Măgurici
16
189. ROSCI0193 Pe ștera Tău șoare
190. ROSCI0194 Piatra Craiului
191. ROSCI0195 Piatra Mare
192. ROSCI0196 Pietrosul Bro ștenilor – Cheile Zugrenilor
193. ROSCI 0197 Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud
194. ROSCI0198 Platoul Mehedin ți
195. ROSCI0199 Platoul Meledic
196. ROSCI0200 Platoul Va șcău
197. ROSCI0201 Podi șul Nord Dobrogean
198. ROSCI0202 Silvostepa Olteniei
199. ROSCI0203 Poiana cu narcise de la Negra și
200. ROSCI0204 Poiana Muntioru
201. ROSCI0205 Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului
202. ROSCI0206 Por țile de Fier
203. ROSCI0207 Postăvarul
204. ROSCI0208 Putna – Vrancea
205. ROSCI0209 Racâ ș – Hida
206. ROSCI0210 Râpa Lechin ța
207. ROSCI0211 Podi șul Seca șelor
208. ROSCI0212 Rarău – Giumalău
209. ROSCI0213 Râul Prut
210. ROSCI0214 Râul Tur
211. ROSCI0215 Recifii Jurasici Cheia
212. ROSCI0216 Reghiu Scruntar
213. ROSCI0217 Retezat
214. ROSCI0218 Dealul Mocrei – Rovina – Ineu
215. ROSCI0219 Rusca Montană
216. ROSCI0220 Săcueni
217. ROSCI0221 Sărăturile din valea Ilenei
218. ROSCI0222 Sărăturile Jijia Inferioară – Prut
219. ROSC I0223 Sărăturile Ocna Veche
220. ROSCI0224 Scrovi ștea
221. ROSCI0225 Seaca – Optă șani
222. ROSCI0226 Semenic – Cheile Cara șului
223. ROSCI0227 Sighi șoara – Târnava Mare
224. ROSCI0228 Șindrili ța
225. ROSCI0229 Siriu
226. ROSCI0230 Slănic
227. ROSCI0231 Nădab – Socodor – Vărșad
228. ROSCI0232 Some șul Mare Superior
229. ROSCI0233 Some șul Rece
230. ROSCI0234 Stânca – Ștefăne ști
231. ROSCI0235 Stânca Tohani
232. ROSCI0236 Strei – Hațeg
233. ROSCI0238 Suatu -Cojo cna – Crairât
234. ROSCI0239 Târnovu Mare – Latori ța
235. ROSCI0240 Tă șad
236. ROSCI0241 Tinovul Apa Lina – Honcsok
237. ROSCI0242 Tinovul A pa Ro șie
238. ROSCI0243 Tinovul de la Dealul Albinelor
239. ROSCI0244 Tinovul de la Fântâna Brazilor
240. ROSCI0245 Tinovul de la Române ști
241. ROSCI0246 Tinovul Luci
242. ROSCI0247 Tinovul Mare Poiana Stampei
243. ROSCI0248 Tinovul Moho ș – Lacul Sf. Ana
244. ROSCI0249 Tinovul Șaru Dornei
245. ROSCI0250 Ținutul Pădurenilor
246. ROSCI0251 Tisa Superioară
247. ROSCI0252 Topli ța – Scaunul Rotund Borsec
248. ROSCI0253 Trascău
249. ROSCI0254 Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna
250. ROSCI0255 Turbăria de la Dersca
251. ROSCI0256 Turbăria Ruginosu Zagon
252. ROSCI0257 Tusa – Barcău
253. ROSCI0258 Văile Brătiei și Brătioarei
254. ROSCI0259 Valea Călmă țuiului
255. ROSCI0260 Valea Cepelor
256. ROSCI0262 Valea Iadei
257. ROSCI 0263 Valea Ierii
258. ROSCI0264 Valea Izei și Dealul Solovan
259. ROSCI0265 Valea lui David
260. ROSCI0266 Valea Olte țului
261. ROSCI0267 Valea Ro șie
262. ROSCI0268 Valea Vâlsanului
263. ROSCI0269 Vama Veche – 2 Mai
264. ROSCI0270 Vânători – Neam ț
265. ROSCI0272 Vulcanii Noroio și de la Pâclele M ari și Pâclele
Mici
17
266. ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla
267. ROSCI0274 Agârbiciu
268. ROSCI0275 Bârsău – Șomcuta
269. ROSCI0276 Albe ști
270. ROSCI0277 Becic herecu Mic
271. ROSCI0278 Bordu șani – Borcea
272. ROSCI0279 Borzont
273. ROSCI0280 Buzăul Superior
274. ROSCI0281 Cap Aurora
275. ROSCI0282 Arpa șu de Sus
276. ROSCI0283 Cheile Doftanei
277. ROSCI0284 Cheile Teregovei
278. ROSCI0285 Codrii seculari de la Strâmbu – Băiu ț
279. ROSCI0286 Colinele Elanulu i
280. ROSCI0287 Comlo șu Mare
281. ROSCI0288 Băile ști
282. ROSCI0289 Coridorul Drocea – Codru Moma
283. ROSCI0290 Coridorul I alomi ței
284. ROSCI0291 Coridorul Mun ții Bihorului – Codru Moma
285. ROSCI0292 Coridorul Rusca Montană – Țarcu – Retezat
286. ROSCI0293 Costinesti – 23 August
287. ROSCI02 94 Cri șul Alb între Gurahon ț și Ineu
288. ROSCI0295 Dealurile Clujului Est
289. ROSCI0296 Dealurile Drăgă șaniului
290. ROSCI0297 Dealurile Târnavei Mici – Biche ș
291. ROSCI0298 Defileul Cri șului Alb
292. ROSCI0299 Dunărea la Gârla Mare – Maglavit
293. ROSCI0300 Fâna țele Pietroasa – Podeni
294. ROSCI0301 Bogata
295. ROSCI0302 Bozânta
296. ROSCI0303 Hârtibaciu Sud – Est
297. ROSCI0304 Hârtibaciu Sud – Vest
298. ROSCI0305 Ianca – Plopu – Sărat – Comăneasca
299. ROSCI0306 Jiana
300. ROSCI0307 Lacul Sărat – Brăila
301. ROSCI0308 Lacul și Pădurea Cernica
302. ROSCI0309 Lacurile din juru l Măscurei
303. ROSCI0310 Lacurile Fălticeni
304. ROSCI0311 Canionul Viteaz
305. ROSCI0312 Castanii comestibili de la Buia
306. ROSCI0313 Confluen ța Mure ș cu Arie ș
307. ROSCI0314 Lozna
308. ROSCI0315 Lunca Chineja
309. ROSCI0316 Lunca Râului Doamnei
310. ROSCI0317 Cordăreni – Vorniceni
311. ROSCI0318 Măgura Târgu Ocna
312. ROSCI0319 Mla știna de la Fete ști
313. ROSCI0320 Mociar
314. ROSCI0321 Moldov a Superioară
315. ROSCI0322 Muntele Șes
316. ROSCI0323 Muntii Ciucului
317. ROSCI0324 Mun ții Bihor
318. ROSCI0325 Mun ții Metaliferi
319. ROSCI0326 Muscelele Arge șului
320. ROSCI0327 Nemira – Lapo ș
321. ROSC I0328 Obcinele Bucovinei
322. ROSCI0329 Oltul Superior
323. ROSCI0330 Ose ști – Bârze ști
324. ROSCI0331 Paji știle Balda – Frata – Mihe șu de Câmpie
325. ROSCI0332 Co șava Mică
326. ROSCI0333 Paji știle Sărmă șel – Mila ș – Urmeni ș
327. ROSCI0334 Pădurea Buciumeni – Homocea
328. ROSCI0335 Pădurea Dobrina – Huși
329. ROSCI0336 Pădurea Dumbrava
330. ROSCI0337 Pădurea Neudorfului
331. ROSCI0338 Pădurea Paniova
332. ROSCI0339 Pădurea Povernii – Valea Cerni ța
333. ROSCI0340 Cuiugiuc
334. ROSCI0341 Pădurea și Lacul Stolnici
335. ROSCI0342 Pădurea Târgu Mure ș
336. ROSCI0343 Pădurile din Silvos tepa Mosti ștei
337. ROSCI0344 Pădurile din Sudul Piemontului Cânde ști
338. ROSCI0345 Paji ștea Cenad
339. ROSCI0346 Paji ștea Ciacova
340. ROSCI0347 Paji ștea Fegernic
341. ROSCI0348 Paji ștea Jebel
342. ROSCI0349 Paji ștea Pesac
343. ROSCI0350 Lunca Teuzului
18
344. ROSCI0351 Culmea Cucuie ți
345. ROSCI0352 Perșani
346. ROSCI0353 Pe ștera – Deleni
347. ROSCI0354 Platforma Cotmeana
348. ROSCI0355 Podi șul Lipovei – Poiana Ruscă
349. ROSCI0356 Poienile de la Șard
350. ROSCI0357 Porumbeni
351. ROSCI0358 Pricop – Huta – Certeze
352. ROSCI0359 Prigoria – Benge ști
353. ROSCI0360 Râul Bârlad între Zorleni și Gura Gârbăvo țulu
354. ROSCI0361 Râul Cara ș
355. ROSCI0362 Râul Gilort
356. ROSCI0363 Râul Moldova între Oniceni și Mite ști
357. ROSCI0364 Râul Moldova între Tupila ți și Roman
358. ROSCI0365 Râul Moldova între Păltinoasa și Ru și
359. ROSCI0366 Râ ul Motru
360. ROSCI0367 Râul Mure ș între M orești și Ogra
361. ROSCI0368 Râul Mure ș între Deda și Reghin
362. ROSCI0369 Râul Mure ș între Iernu țeni și Peri ș
363. ROSCI0370 Râul Mure ș între Lipova și Păuli ș
364. ROSCI0371 Cumpărătura
365. ROSCI0372 Dăbuleni – Potelu
366. ROSCI0373 Râul Mure ș între Brăni șca și Ilia
367. ROSCI0374 Râu l Negru
368. ROSCI0375 Râul Nera între Bozovici și Moceri ș
369. ROSCI0376 Râul Olt între Mărun ței și Turnu Măgurele
370. ROSCI0377 Râul Putna
371. ROSCI0378 Râul Siret între Pa șcani și Roman
372. ROSCI0379 Râul Suceava
373. ROSCI0380 Râul Sucea va Liteni
374. ROSCI0381 Râul TÂrgului – Arge șel – Râușor
375. ROSCI0382 Râul Târnava Mare între Cop șa Mică și Mihal ț
376. ROSCI0383 Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc și
Vânăt
377. ROSCI0384 Râul Târnava Mică
378. ROSCI0385 Râul Timis între Rusca și Prisaca
379. ROSCI0386 Râul Vedea
380. ROSCI0387 Salonta
381. ROSCI0388 Sărătur ile de la Foeni – Grăniceri
382. ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomi ței – Mihai Bravu
383. ROSCI0390 Sărăturile Dinia ș
384. ROSCI0391 Siretul Mijlociu – Bucecea
385. ROSCI0392 Slatina
386. ROSCI0393 Some șul Mare
387. ROSCI0394 Some șul Mic
388. ROSCI0395 Soveja
389. ROSCI0396 Dealul Pădurea Mu rei – Sângeorzu Nou
390. ROSCI0397 Dealurile Podoleni
391. ROSCI0398 Straja -Cumpăna
392. ROSCI0399 Suharau – Darabani
393. ROSCI0400 Șieu – Budac
394. ROSCI0401 Turnu – Varia șu
395. ROSCI0402 Valea din SÂnandrei
396. ROSCI0403 Vânju Ma re
397. ROSCI0404 Dealurile Racovi țeni
398. ROSCI0405 Dealurile St rehaia – Bâtlanele
399. ROSCI0406 Zarandul de Est
400. ROSCI0407 Zarandul de Vest
401. ROSCI0408 Zau de Campie
402. ROSCI0409 Fâna țele de la Bogdana
403. ROSCI0410 Fâna țele de la Sucutard
404. ROSCI0411 Gro șii Țibleșului
405. ROSCI0412 Ivrinezu
406. ROSCI0413 Lobul sudic al Câmpului de Phylloph ora al lui
Zernov
407. ROSCI0414 Lovrin
408. ROSCI0415 Lunca Bârsei
409. ROSCI0416 Măgura Bătarci
410. ROSCI0417 Manoleasa
411. ROSCI0418 Movilele de la Iacobeni
412. ROSCI0419 Mure șul Mijlociu – Cugir
413. ROSCI0420 Oprăne ști
414. ROSCI0421 Pădurea celor Două Veveri țe
415. ROSCI0422 Pădurea Dandara – Corneanca
416. ROSCI0423 Pădurea Doroban țul
417. ROSCI0424 Pădurea și Lacul Mărgineni
418. ROSCI0425 Pădurea Șemița
419. ROSCI0426 Pădurea Ștorobăneasa
19
420. ROSCI0427 Paji știle de la Liteni – Săvădisla
421. ROSCI0428 Paji știle de la Mănărade
422. ROSCI0429 Paji știle de la Mori ști și Cojo cna
423. ROSCI0430 Paji știle de la Tiur
424. ROSCI0431 Paji știle de la Șeica Mare și Veșeud
425. ROSCI0432 Pruni șor
426. ROSCI0433 Seaca
427. ROSCI0434 Siretul Mijlociu
428. ROSCI0435 Some șul între Rodna și Țicău
429. ROSCI0436 Some șul Inferior
430. ROSCI0437 Some șul Mare între Mica și Beclean
431. ROSCI0438 Spinoasa
432. ROSCI0439 Valea Chiuru ților
433. ROSCI0440 Valea Șardului
434. ROSCI0441 Viile Tecii
435. ROSCI0442 Vlădaia – Oprișor
(anpm.ro/natura -2000/ )
În țară ariile de protec ție specială avifaunistică (SPA) sunt în număr de 171 loca ții (fig.
2.3), iar siturile de importan ță comunitară (SCI) sunt în număr de 435 loca ții (fig. 2.4) (Tabel 1).
Fig. 2. 3 Localizarea ariilor de protec ție specială avifaunistică (SPA)
20
Fig. 2. 4 Localizarea siturilor de importan ță comunitară (SCI)
2.2 Dinamismul siturilor într e anii 2007 și 2017
Lista propunerilor de situri Natura 2000 pentru anul 2007 Romania include:
• 108 SPA – uri – 11,89% din suprafa ța țării, desemnate prin H.G. 1.284/2007 (anexe)
• 273 SCI – uri – 13,21% din suprafa ța țării, desemnate prin O.M. nr. 1.964/2007 (anexe)
Suprafa ța totală a propunerilor de situri Natura 2000 (SCI + SPA) reprezintă 17,84% din
suprafa ța țării. O buna parte din aceste situri se suprapun peste ariile naturale protejate de interes
național (parcuri na ționale, parcuri naturale și rezerv ații).
La Seminariile Biogeografice care au avut loc în luna iunie 2008, Comisia Europeană a
acceptat lista propunerilor, dar a cerut ca până în septembrie 2008 să se completeze listele speciilor
și habitatelor din siturile propuse, iar până în septembrie 2009 să se mai desemneze situri pentru
câteva specii și habitate care nu sunt suficient de bine protejate.
De men ționat că pe teritoriul României se află peste jumătate din suprafa ța Mun ților
Carpa ți, cei mai extin și și mai sălbatici mun ți din Europa, iden tifica ți ca una dintre cele mai
importante ecoregiuni la nivel global, ce găzduie ște aproape jumătate din popula ția de carnivore
21
mari a Europei (urs, lup, râ și), și Delta Dunării, care este cea mai importantă zonă umedă din
Europa, adăpostind colonii de pe licani și alte sute de specii de păsări. (natura2000.ro)
Fig. 2. 5 Compara ție între ariile de protec ție specială avifaunistică 2017 și cele din 2007
Compara ție între ariile de protec ție specială avifaunistică 2017 și cele din 2007 (fig. 2.5) și
compara ție între siturile de importan ță comunitară 2017 și 2007 (fig. 2.6) . În anul 2007 ariile de
protec ție speciala avifaunistică aveau o suprafa ță de 29882 km2 iar în 2017 a crescut la 38752 km2,
iar siturile de importan ță comunitară în 2007 aveau supra fața de 32918 km2 iar după 10 ani a ajuns
la suprafa ța de 46508 km2.
22
Fig. 2. 6 Compara ție între siturile de importan ță comunitară 2017 și cele din 2007
23
Fig. 2. 7 Captură îndeaproape a regiunii Nord – Vest cu compara ția între ariile de protec ție specială avifaunistică
2017 și cele din 2007
Fig. 2. 8 Captură îndeaproape a regiunii Nord – Vest cu compara ția între siturile de importan ță comunitară 2017 și
cele din 2007
24
2.3 Politica României privind conservarea biodiversită ții
Activitatea de conservare a biodiversită ții în România are o istorie relativ îndelungată,
dezvoltându -se în concordan ță cu preocupările oamenilor, primele reguli vizând ocrotirea naturii
regăsindu -se în dreptul românesc vechi începând cu secolul XV. Acestea evoluează până în secolul
XIX asigurând o bună conservare a resurselor naturale, fiind o legisla ție care impunea un set de
reguli și măsuri stricte. În urma semnării Tratatului de la Adrianopol, în 1829, se liberalizează
comer țul, este favorizată cultura cerealelor cerute la export, determinân d prin cre șterea
suprafe țelor agricole defri șarea fără precedent a pădurilor și ducând la o degradare accentuată a
solurilor.
Preocupările vizând direct ocrotirea naturii se manifestă în special începând cu secolul XX.
Între anii 1922 și 1928 se desfă șoară o activitate intensă pentru ocrotirea naturii, sus ținută de nume
de marcă din lumea biologiei, geologiei, geografiei și silviculturii. În 1930 este adoptată prima
Lege pentru protec ția monumentelor naturii, care a marcat începutul unei noi etape de ocro tire a
naturii în România. Având la bază acest act normativ s -a înfiin țat prima Comisie pentru ocrotirea
monumentelor naturii. Activitatea acesteia a avut un caracter de cercetare științifică materializată
prin publicarea a numeroase studii, note sau lucră ri ce au stat la baza ocrotirii, prin lege, a valoroase
obiective ca monumente ale naturii: 15 specii de plante și 16 specii de animale protejate și 36 de
rezerva ții ale naturii cu o suprafa ță de aproximativ 15.000 ha, printre care și Parcul Na țional
Reteza t înfiin țat în 1935. Ulterior, sistemul legislativ și institu țional î și continuă dezvoltarea până
la finele celui de -al doilea război mondial, iar în perioada comunistă involuează. După 1990 se
reiau și se consolidează activită țile de conservare a biodiver sității prin elaborarea de noi acte
normative și crearea de structuri institu ționale adecvate.
Documentele strategice de referin ță prin care se asigură atât promovarea orizontală a
conservării biodiversită ții și a utilizării durabile a componentelor sale, cât și finan țarea unor
proiecte în domeniu, plecând de la politica na țională și europeană, sunt următoarele:
– Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, și
Protocolul cuprind angajamentele concrete ale României de t ranspunere, implementare și
control al aplicării întregului acquis comunitar de mediu și prevăd unele perioade de
tranzi ție a implementării unor obliga ții de mediu (până la 31.12.2015 pentru instala țiile
industriale aflate dub inciden ța Directivei Consiliu lui 96/61/CE privind prevenirea și
controlul integrat al poluării, până la 31.12.2016 pentru depozitele municipale de de șeuri,
până la 31.12.2018 pentru cerin țele privind sistemele de colectare și tratare a apelor urbane
reziduale).
– Planul Na țional de Dezvoltare 2007 -2013 (PND) reprezintă documentul de planificare
strategică și programare financiară multianuală care orientează și stimulează dezvoltarea
25
economică și socială a țării în concordan ță cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii
Europene. P lanul stabile ște drept obiectiv global reducerea cât mai rapidă a diferen țelor de
dezvoltare socio -economică dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene
și detaliază obiectivele specifice ale procesului pe 6 direc ții prioritare care integ rează direct
și/sau indirect cerin țele conservării biodiversită ții și dezvoltării durabile pe termen scurt și
mediu:
o creșterea competitivită ții și dezvoltării economiei bazate pe cunoa ștere trebuie să includă
ca una dintre principalele subpriorită ți, îmb unătă țirea eficien ței energetice și valorificarea
resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii cauzelor ce au condus la schimbările
climatice și a efectelor acestora;
o aducerea la standarde europene a infrastructurii de bază care să pună accent ul pe
dezvoltarea durabilă a infrastructurii și mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra
mediului;
o menținerea și îmbunătă țirea calită ții mediului să fie o prioritate care să conducă la
îmbunătă țirea standardelor de via ță pe baza asigurăr ii serviciilor de utilită ți publice, în special în
ceea ce prive ște gestionarea apei și deșeurilor;
o îmbunătă țirea sistemelor sectoriale și regionale ale managementului de mediu;
o conservarea biodiversită ții și reconstruc ția ecologică;
o prevenirea riscurilor și interven ția în cazul unor calamită ți naturale;
o dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivită ții în sectorul agricol, silvic și piscicol
să fie bazată pe utiliz area ra țională a fondului funciar, reabilitarea ecologică a unor terenuri
degradate, siguran ța alimentară, bunăstarea animalelor, încurajarea acvaculturii în zonele costiere;
o diminuarea discrepan țelor de dezvoltare între regiuni și în interiorul acestor a trebuie să aibă
în vedere îmbunătă țirea performan ței administrative și a infrastructurii publice locale, protec ția
patrimoniului natural și cultural ca parte a dezvoltării rurale integrate , refacerea zonelor urbane
afectate de restructurarea industrială, consolidarea mediului de afaceri și promovarea inovării.
– Cadrul Strategic Na țional de Referin ță 2007 -2013 (CSNR), aprobat de Comisia Europeană
la 25 iunie 2007, stabile ște priorită țile de interven ție ale Instrumentelor Structurale ale UE
(Fondul Europea n pentru Dezvoltare Regională – FEDR, Fondul Social European – FSE și
Fondul de Coeziune – FC) în cadrul politicii de coeziune economică și socială și face
legătura între priorită țile Planului Na țional de Dezvoltare 2007 -2013 și cele ale UE stabilite
prin Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007 -2013 și Strategia Lisabona
revizuită. Pentru realizarea viziunii strategice a CSNR, în cadrul politicii de coeziune, CE
a alocat României pentru perioada 2007 -2013 o sumă totală de aproximativ 19,67 miliarde
26
euro, din care 19,21 miliarde pentru obiectivul Convergen ță (cu o cofinan țare na țională
estimată la 5,53 miliarde euro constituită în propor ție de 73% din surse publice și 27% din
surse private) și 0,46 miliarde euro pentru obiectivul Cooperare Te ritorială Europeană.
– Strategia Na țională pentru Dezvoltarea Durabilă a României Orizonturi 2010 –2020 -2030)
stabile ște obiective concrete pentru trecerea, într -un interval de timp rezonabil și realist, la
modelul de dezvoltare generator de valoare adăug ată înaltă orientat spre îmbunătă țirea
continuă a calită ții vie ții oamenilor, în armonie cu mediul natural. Obiectivele formulate în
Strategie vizează men ținerea, consolidarea, extinderea și adaptarea continuă a
configura ției structurale și a capacită ții funcționale a biodiversită ții ca fundament pentru
menținerea și sporirea capacită ții sale de suport fa ță de presiunea dezvoltării sociale și
creșterii economice și față de impactul previzibil al schimbărilor climatice. Direc țiile
principale de ac țiune pent ru însu șirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile sunt
următoarele:
o Corelarea ra țională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investi ționale, cu
poten țialul și capacitatea de sus ținere a biodiversită ții;
o Modernizarea accelerată a sistemelor de educa ție și formare profesională și de sănătate
publică, ținând seama de evolu țiile demografice nefavorabile și de impactul acestora asupra pie ței
muncii;
o Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic,
în deciziile investi ționale din fonduri publice și stimularea unor asemenea decizii din partea
sectorului privat; introducerea fermă a criteriilor de eco -eficien ță în toate activită țile de produc ție
sau servicii;
o Anticiparea efectelor schimbăril or climatice și elaborarea atât a unor solu ții de adaptare pe
termen lung, cât și a unor planuri de măsuri de contingen ță inter -sectoriale, cuprinzând portofolii
de solu ții alternative pentru situa ții de criză generate de fenomene naturale sau antropice;
o Asigurarea securită ții și siguran ței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative
ale României în privin ța dezvoltării produc ției agricole, inclusiv a produselor ecologice; corelarea
măsurilor de cre ștere cantitativă și calitativă a produc ției ag ricole în vederea asigurării hranei
pentru oameni și animale cu cerin țele de majorare a produc ției de biocombustibili, fără a face rabat
de la exigen țele privind men ținerea și sporirea fertilită ții solului, biodiversită ții și protejării
mediului;
o Necesi tatea identificării unor surse suplimentare de finan țare, în condi ții de sustenabilitate,
pentru realizarea unor proiecte și programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii,
energiei, protec ției mediului, siguran ței alimentare, educa ției, să nătății și serviciilor sociale;
o Protec ția și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural na țional.
27
– Strategia Na țională pentru Dezvoltare Rurală, implementată în perioada 2007 -2013 în baza
prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, pri n Programul Na țional de Dezvoltare
Rurală, asigură resurse financiare consistente pentru măsurile Axei 2 (cca. 26% din
alocarea totală a programului). Principalele măsuri ale PNDR se adresează refacerii și
protejării biodiversită ții pe terenurile agricole.
– Planul Na țional Strategic pentru Pescuit, implementat în perioada 2007 -2013 prin
Programul Opera țional pentru Pescuit, în conformitate cu prevederile R(CE) 1198/2006,
prin dezvoltarea obiectivului general privind „Dezvoltarea competitivită ții și durabil ității
sectorului piscicol primar” a inclus și alocat resurse financiare pentru promovarea unui
sector de acvacultură durabil, precum și men ținerea nivelului durabil al activită ții de
pescuit în apele interioare.
2.4 Strategia na țională de con știent izare a publicului cu privire la re țeaua
europeană Natura 2000 în România
În martie 2010, Comisia Europeană a dat publicită ții rezultatele unei cercetări de opinie1
privind biodiversitatea. Conform acesteia, în 2010 românii în țelegeau prin pierder ea
biodiversită ții, declinul habitatelor naturale (29%), dispari ția pădurilor (24%), pierderea moștenirii
naturale (12%). În ce prive ște nivelul de informare privind biodiversitatea, românii se situau pe
ultimele locuri din UE, fiind urma ți doar de cetă țenii din Lituania și Italia, cu Bulgaria pe locul 5.
În structură, 2% dintre români se considerau foarte bine informa ți, bine informa ți doar 22%, dar
nu prea bine informa ți – 44% și deloc informa ți 37%. De aici înțelegem că lipsa de informa re era
o problemă majoră pentru 81% din români. Cu toate acestea, 52% dintre români considerau că
pierderea biodiversită ții este o problemă foarte serioasă în Europa, însă 60% dintre ei credeau că
avem o problemă foarte serioasă aici, prin pierderea biodiversită ții. Un studiu2 realizat în cadrul
proiectului InfoNatura2000 la finalul anului 2011, pe un e șantion de 3819 persoane exclusiv din
localită țile incluse în Re țeaua Natura 2000 (în SCI și SPA) indică un grad de interes de
aprox imativ 80% privind problemele de mediu și un nivel autoapreciere a gradului de
informare cu privire la mediu de 63%. Studiul relevă faptul că instituirea unui sit Natura 2000
joacă un rol important în formarea unei atitudini civice favorabile protejării mediului, simpla
existen ță a sitului atrăgând aten ția popula ției locale asupra problemelor de mediu.
Printr -un alt studiu cantitativ realizat în cadrul proiectului curent de reactualizare a
strategiei, în septembrie 2013 pe un e șantion de 1320 pe persoane, reprezentativ pentru popula ția
generală, 18+, se confirmă nivelul bun al parametrilor de cunoa ștere și susținere a conceptului de
28
biodiversitate, astfel: Segmente largi ale publicului par a fi familiarizate cu no țiunile de
biodiversitate (54%); există un sprijin substan țial pentru mediu – pentru 75% din popula ție
protec ția mediului este „foar te importantă”; oamenii văd deja ac țiunile și avantajele protejării
mediului, nu numai prin prisma beneficiilor ecologice, ci și economice. Este relevant faptul că
Persoanele care știu că locuiesc într -un sit protejat au mai multe informa ții despre reguli, avantaje
și dezavantaje ale sitului, iar persoanele care au informa ții despre Re țeaua Natura 2000 apreciază
valoarea de utilitate a re țelei. Pe de altă parte, în materie de conservare și protec ție a mediului
oamenii au încredere mai mare în in stituții specializate decât în organele administra ției locale,
însă majoritatea popula ției cu a șteptări mari privind mediul este nemul țumită de modul în care
autorită țile se ocupă de mediu
http://infonatura2000.cndd.ro/documents/natura_2000_studiu_ianuarie_2012.p df.
Principalele concluzii care se desprind din această cercetare sunt pozitive: majoritatea
acestor actori importan ți sunt foarte familiariza ți cu conceptul de biodiversitate și cunosc Re țeaua
Natura 2000; mai mult de jumătate dintre ei pot numi 4 efecte ale Re țelei Natura 200 0
asupra comunită ții: dezvoltarea ecoturismului, promovarea produselor tradi ționale, oportunită ți
de finan țare pentru dezvoltare locală, dar și restric ții privind utilizarea anumitor resurse
naturale și/sau dezvoltarea anumitor investi ții.
Familiarizarea cu Re țeaua Natura 2000 și cu conceptul de biodiversitate în diferite grade,
în func ție de categoria de public țintă. Obiectivul este de cre ștere a gradului de con știentizare cu
privire la aceste aspecte (popula ția să afle de existen ța lor) și de informare (de aflare a anumitor
aspecte specifice).
După ce sunt parcurse etapele de familiarizare și informare, se poate trece la un nivel mai
avansat, acela de în țelegere a fenomenelor. Pe măsură ce diferitele categorii ating nivelul de
informare, vor deveni active în căutarea de informa ții suplimentare, intrând într -un dialog cu
sursele de informare. Prin acest proces, se amplifică în mod inevitabil procesul de comunicare.
Prin activită țile de comunicare se pot schimba atitudini, și, ulterior, comportamente, în
măsura în care activită țile de comunicare sunt în concordan ță cu realită țile de pe teren.
Procesul de comunicare privind Re țeaua Natura 2000 și conservarea biodiversită ții trebuie
să se desfă șoare între patru coordonate principale: (1) prezentarea Re țelei în conjunc ție cu
oportunită țile economice pe care le generează; (2 ) stimularea sentimentului de mândrie și
apartenen ță la o comunitate amplă, europeană, cu un grad ridicat de con știință civică; (3)
accent pe efortul de educare și (4) o atitudine participativă, cu implicarea stakeholderilor
relevan ți, ap ți de a prelua mesajele către propriile grupuri țintă și de a diminua astfel efortul de
comunicare. Principalele instrumente ce vor fi utilizate vor fi vizualul și comunicarea online.
29
Apartenen ța la Natura 2000 oferă României, pe lângă p romisiunea unui viitor sustenabil și
sănătos, și un avantaj competitiv fa ță de alte state europene. Calitatea vie ții românilor se poate
îmbunătă ți atât prin protejarea mediului, cât și prin realizarea condi țiilor propice pentru
dezvoltarea unor activită ți economice profitabile. Dezvoltarea economică și păstrarea unei bune
calită ți a vie ții nu sunt în contradic ție, însă deciziile privind direc țiile de dezvoltare trebuie
judecate cu în țelepciune.
Indicatori privind educarea și con știentizarea publicului :
– Cunoa șterea și înțelegerea conceptului de biodiversitate la nivelul popula ției școlare
– Cunoa șterea și înțelegerea conceptului de biodive rsitate la nivelul publicului general
– Familiarizarea cu conceptul de sit sau arie protejată
– Familiarizarea cu existen ța Rețelei Natura 2000
– Cunoa șterea, de către popula ția siturile Natura 2000, a activită ților favorizate de existen ța
Rețelei Natura 2000
– Cunoa șterea, de către stakeholderi, a surselor de finan țare care pot fi utilizate pentru
activită ți economice favorizate de existen ța Rețelei Natura 2000 .
(http://natura2000.cndd.ro )
30
Capitolul III Gestionarea siturilor Natura 2000 în România
3.1 Sistemul de m anagementul al rețelei de arii protejate din România
România – țara cu cele mai diverse condiții biogeografice din Uniunea Europeană –
beneficiază de valori naturale unice. Pentru conservarea acestora, în țara noastră s -au
desemnat arii protejate încă de l a începutul secolului XX. Primele rezer vații au fost înființate în
anii ’20, iar primul parc național în 1935. În anii ’90 România avea 8% din teritoriu
inclus în arii protejate de interes național.
Aderarea la Uniunea Europeană a dus la o creștere semnificativă a suprafeței ariilor
protejate, acestea reprezentând acum aproape 25% din teritoriul țării. În acest procent sunt
cuprinse atât ariile protejate de interes național, cât și siturile Natura 2000 – parte a rețelei euro pene
de arii protejate. Sistemul de management al ariilor protejate din România este însă unul dintre
cele mai tinere din lume, luând naștere doar în 1999 -2000, când au devenit funcționale primele
entități de ad ministrare dedicate acestui domeniu și s -a aprobat prima lege dedicată special ariilor
protejate .
Până recent acest sistem de management a fost unul foarte progresist ca și mod de
organizare a managementului și implicare a factorilor interesați, România fiind singura țară în
care cad rul legal permitea asu marea responsabilității de management pentru ariile protejate de
către orice entitate, de Stat sau privată, care dispunea de motivația și resursele necesare. Această
configurație a per mis dezvoltarea unui management pa rticipativ și colaborativ, creșterea
capacității numeroșilor actori sociali în domeniu și păstrarea valorilor de biodiversitate.
Anul 2018 a adus însă o schimbare radicală în această privință, Guvernul îndepărtând
de la manageme ntul ariilor protejate entitățile care și -au asu mat custodia timp de peste 10 ani, în
ciuda lipsei de capacitate a Statului pentru acest domeniu. Această măsură reprezintă un pas
important spre centralizarea sistemului de manage ment, care diminuează atât oportunitățile de
exercitare și per fecționare a unor abordări participative, cât și posibilitatea de a integra în sistem
și de a pune în serviciul naturii multitudinea de resurse de care dispun diferiți actori sociali. Pe
lângă modul de organizare al sistemului de management de până la mijlocul anului 2018,
România era unică în Europa și prin contribuția extrem de redusă din partea Statului la pro tecția
naturii. Astfel, România era singura țară în care statul nu aloca în mod direct, din bugetul de
31 Stat, resurse financiare dedicate managementului ariilor protejate, cu excepția unei singure
arii de interes internațional – Rezervația Biosferei Delta Dunării. Înființarea în 2017 a
Agenției N aționale pentru Arii Naturale Protejate a impus alocarea unui buget pentru
funcționarea acestei instituții, buget extrem de redus însă, care nu permite asigurarea
managementului ariilor protejate și atingerea obiectivelor de protecție a naturii.
Varietatea mare a tipurilor și categoriilor de management al ariilor protejate din țara
noastră și complexitatea sistemului, diversitatea și interesele majore ale numeroșilor factori
interesați , necesitatea integrării o biectivelor și managementului a numeroase sectoare
economice sunt tot atâtea argumente pentru necesitatea unei coordonări unitare asumate
de Stat, în baza unei strategii pe termen lung.
Chiar dacă înființarea în 2016 a Age nției Naționale pentru Arii Naturale Protejate
(ANANP) este un pas important pentru asigurarea coordonării, configurația sistemului de
management a fost afectată pro -fund de modificările legislative din 2018. De asemenea,
țara noastră nu are încă o viziune clară și o strategie pe termen lung pentru managementul și
integrarea sistemului de arii protejate în cadrul mai larg al dezvoltării teritoriale.
Ariile protejate de diferite tip uri și categorii de management se suprapun. Statisticile
Agenției Europene de Mediu arată că, din procentul de 23% din suprafața țării ce este acoperit
cu arii protejate, 0,71% reprezintă arii protejate de interes națion al, 6,43% reprezint ă suprapuneri
(AP naționale și situri Natura 2000) iar 16,14% este acoperită cu situri Natura 2000.
Conform legislației în vigoare până în august 2018 , autoritatea centrală responsabilă
pentru protecția mediului, deleagă, pe baza de contract responsabilitatea managementului
ariilor protejate, actorilor care dispun de capacitatea necesară. Managementul ariilor
protejate poate fi realiza t, în funcție de context, fie prin constituirea unei Administrații –
structură specială dedicată acestui scop – fie prin preluarea acestei re sponsabilități de către o
entitate constituită în alte scopuri. În numeroase cazuri, aceeași entita te deține responsabilitatea
pentru un „pachet” de AP (care se suprapun sau care sunt lo calizate în zone diferite).
Astfel, 30 de parcuri naționale și alte 24 de situri Natura 2000 necesită înființarea de
Administrații cu echipe de administra -re asistat e de Consilii Consultative de Administrare și
Consilii Științifice. Doar 42 dintre acestea (78%) au administrator. În plus, 42% dintre
rezervațiile naturale, monumentele naturii și siturile Natura 2000 care nu necesită
Administrații sunt în responsabilitatea custozilor. Totuși, pentru o bună parte din ariile
protejate existente (8 AP care necesită constituirea de Administrații și 61% dintre AP care
pot fi administrate de cus tozi – Tabelul 2) nu au fost încheiate c ontracte de administrare.
32 Tabelul 2 – Situația administrării ariilor protejate
Număr și
categorii sau
tipuri de AP Cu administrator (custode sau
structură de administrație) Fără administrator
Număr % din
total AP S(%) Număr % din
total AP S(%)
„Pachete”
de arii
protejate 685 306 45 73% 379 55% 27%
Din care : a) 54 parcuri
naționale și
naturale +
b) situri care
necesită
constituirea
de
Administrați i a) 78%
b) 14% 78% 12 22% 22%
631
rezervații și
situri pentru
custodie 264 42%
86% 68% 367 58% 32%
*august 2018, situație realizată pe baza datelor oficiale ale ANANP
Elaborarea planurilor de management pentru ariile protejate a început de la data înființării
primelor administrații de parcuri naționale, în 1999 -2000. Dar, din lipsa resurselor financiare și
umane, ritmul de elaborare și de aprobare a planurilor de man agement a fost unul foarte lent.
Resursele pentru man agementul ariilor protejate în perioada 1999 -2018 au fost asigurate în
principal prin proiecte finanțate din fonduri private și comunitare, cu excepția Rezervației
Biosferei Delta Dunării, care a beneficiat anual de bani din bugetul Statului. Prin Co nsiliile
Științifice și Consiliile Consultative de Adminis trare asociate echipelor de administrare a
parcurilor naționale și naturale și unor situri Natura 2000 s -a creat un mecanism de implicare a
factorilor interesați, a cărui eficiență trebuie sub stanțial îmbunătățită. Presiunile și amenințările
cu care se confruntă ariile prote jate sunt numeroase și foarte diverse. În prezent nu există
o evaluare la nivel național al acestora, dar parte din planurile de management aprobate prezintă
o evaluare a acestora. În ce privește sistemul, în ansamblu, deși s -a dezvoltat vizibil în cei 18 ani
de existență, se confruntă cu numeroase probleme, care au fost dezbătute în cadrul grupurilor de
lucru care au stat la baza elaborării acestei viziuni . Pentru o diagnoză com pletă și bine
documentată sunt necesare atât accesul la date și informații exacte și de actualitate, cât și
implicarea activă a tuturor instituțiilor responsabile, a administratorilor de arii protejate și a
reprezentanților factorilor interesați.
33 3.2 Actualele modificări legislative și impactul lor asupra rețelei Natura 2000
În data de 2 Martie 2018 Coali ția Natura 2000 România constată că Senatul României a
adus desconsiderarea patrimoniului natural la un nou nivel, prin votarea unei propuneri legislative
care favorizează distrugerea naturii (L52/2018 –pentru modificarea Legii serviciilor comunitare
de utilită ți publice). Inițiată de 67 de parlamentari având majoritatea legislativului, această
inițiativă a fost trecută în mare grabă prin comisii, spre votul în plen. Constatăm că graba a fost
atât de mare încât, dacă va ajunge în Monitorul Oficial sub această formă, este ilegală.
Trecând peste erorile de tehnică legislativă, propunerea încalcă r espectarea proprietă ții
private, un drept fundamental garantat de Constitu ția României. Proprietarii își pierd dreptul de a
decide dacă pădurile lor pot deveni șantiere pentru montarea „sistemelor de utilitate publică”.
La fel de gravă este posibilitatea c a aceste terenuri împădurite să poată fi „scoase” pur și
simplu din inima parcurilor na ționale, a rezerva țiilor știin țifice sau a pădurilor seculare, neatinse
de pasul omului. „În unele dintre aceste locuri nici nu ai voie să faci drume ții, darămite să introduci
TAF -uri, excavatoare, țevi, stâlpi sau să torni betoane. Sunt cele mai pre țioase col țuri de natură
din România. Orice interven ție le poate distruge. Vom solicita Parlamentului României să justifice
de ce nu se caută solu ții astfel încât utilită țile publice să nu treacă prin păduri virgine și rezerva ții
științifice”, a declarat Liviu Cioineag, director executiv Coali ția Natura 2000.
Astfel, prevederile art. 5 alin. 16 din propunerea legislativă încalcă Ordonan ța de Urgen ță
a Guvernu lui 57/2007 privind regimul ariilor naturale dar și Codul Silvic. Mai mult, prin încălcarea
legisla ției cadru, România nu mai poate garanta respectarea unor directive*, tratate, conven ții**
sau acorduri interna ționale, România riscând declanșarea proceduri i de infringement în cazul în
care „aleșii” vor adopta aceste prevederi în Camera Deputa ților.
În data de 3 August 2018 Coali ția Natura 2000 România condamnă public aprobarea
O.U.G. 75/2018, privind modificarea u nor acte normative din domeniul protec ției mediului, în
urma căreia 530 de arii protejate vor rămâne fără custozi. Prin acest act normativ este îngrădit
dreptul societă ții civile de a contribui în mod activ la men ținerea unui mediu sănătos pentru
cetățenii României, așa cum prevede Constitu ția.
Custozii, în îndeplinirea sarcinii stabilite prin contract semnat cu Ministerul Mediului, de
a veghea asupra valorilor naturale și culturale ale ariilor protejate, s -au asigurat că proiectele
inițiate de ter ți au i mpact minim asupra acestor arii. Prin nota de fundamentare a OUG, Guvernul,
prin chiar institu țiile care ar trebui să vegheze la protec ția mediului și a naturii,, guvernul
învinuiește în mod nefondat custozii pentru nerealizarea sau întârzierea unor proiec te de
infrastructură. Deși pârghiile de corectare a eventualelor greșeli de administrare ale custozilor au
fost dintotdeauna în mâna guvernului acesta a ac ționat în mod radical și neconstructiv, fără drept
de apel, pentru solu ționarea unei false probleme.
34 Decizia Guvernului de a desfiin ța custodiile vine după ce, la evaluarea din anul 2017 a
activită ții administratorilor de arii protejate, concluzia Agen ției Na ționale pentru Arii Naturale
Protejate (ANANP) a fost că în majoritatea covârșitoare a cazurilor administratorii și custozii își
respectă obliga țiile și responsabilită țile contractuale cu succes. 94% dintre calificativele acordate
de ANANP sunt calificative de bine și foarte bine (respectiv 276 din totalul 295 de calificative
acordate). În plus, eval uarea oficială ANANP, arată că ”vulnerabilită țile” pentru managementul
ariilor protejate depășesc responsabilitatea și posibilită țile de ac țiune ale administratorilor și
necesită sprijin din partea Statului. Principalele presiuni identificate de ANANP, sun t ”lipsa unei
surse stabile de finan țare și schimbarea continuă a legisla ției” și presiunile care vin ”din partea
beneficiarilor (de investi ții) in ceea ce privește avizarea de planuri/proiecte/activită ți”.
În plus, acest act normativ aduce măsuri discriminatorii la adresa ONG -lor de mediu:
îndepărtează 60 de organiza ții neguvernamentale de la administrarea ariilor protejate prin
desfiin țarea custodiilor. În plus, nu le mai permite acestora să participe la administrarea ariilor
protejate care necesită echipe de administrare special constituite. Astfel, actul normativ denotă
faptul că prin modificările impuse nu s -a inten ționat doar renun țarea la administrarea prin
intermediul custodiilor, ci în mod expres și discriminatoriu, eliminarea totală a organiza țiilor
neguvernamentale de la administrarea ariilor protejate.
Motivarea urgen ței, respectiv a deciziei luate peste noapte, fără nici un fel de consultare cu
cei afecta ți și interesa ți, precum și fundamentarea acestor modificări legislative sunt dovezi clare
în sprijinul afirma ției de mai sus: Guvernul declară că dorește să simplifice procesul de avizare a
proiectelor de infrastructură, centralizând procedura de avizare a investi țiilor în arii protejate.
Astfel, cei ce apărau inte resele ariilor protejate nu mai au nici un cuvânt de spus în situa țiile în
care investi țiile, urmărind profit cât mai mare pe termen scurt, distrug valorile și resursele naturale.
Ariile protejate nu sunt o piedică în calea dezvoltării, așa cum încearcă să convingă unii
politicieni, ci motoare ale dezvoltării locale și regionale. Men ținerea și utilizarea responsabilă a
patrimoniului natural și cultural reprezintă, poate, singura șansă de dezvoltare sănătoasă a multor
zone din țara noastră. Dar pentru ca ari ile protejate să fie men ținute și utilizate la adevăratul lor
poten țial, este esen țial ca organiza țiile și al ți actori non -guvernamentali să poată contribui în mod
activ la administrarea lor, alături de Guvern. Inten ția de centralizare a administrării arii lor protejate
este evidentă și demonstrată de Guvern prin emiterea O.U.G. 75/2018, pe care Coali ția Natura
2000 o va combate pe toate căile posibile.
În 26 iunie 2019, Senatul României a aprobat o propunere de lege prin care repune în
vigoare integral prevederile OUG 75/2018, care a fost declarată neconstituțională în aprilie 2019.
Propunerea de Lege 323/2019 urmează să fie dezbătută în Camera Deputaților.
35 Deși după aproape un an de la schimbarea sistemului de management, Statul a dovedit că
nu are resursele necesare pentru administrare a ariilor naturale protejate, instituțiile se
încăpățânează să propună o lege declarată neconstituțională, prin care se consolidează un sistem
de management al ariilor protejate ineficient, care periclitează con servarea patrimoniului natural.
Deși în rândul foștilor administratori există entități, organizații care au dovedit că au capacitatea
de a administra cu succes astfel de arii protejate, acestea nu mai pot, conform prevederilor legale
actuale și a celor pro movate prin noua propunere de lege, să administreze astfel de zone. Acest
lucru are implicații negative directe asupra naturii și este, în ansamblu, ineficient.
Federația Coaliția Natura 2000 consideră că această inițiativă legislativă pune în pericol
patrimoniul natural unic al României, riscând să prejudicieze iremediabil resursele pentru
dezvoltarea societății pe termen lung și promovează distrugerea unui sistem de administrare
eficient și democratic.
Coaliția consideră că Parlamentul este cel care poart ă acum responsabilitatea pentru
restabilirea normalității pe principiile eficienței, democrației, respectului față de valorile de
patrimoniu ale țării și acesta are acum sarcina să responsabilizeze instituțiile Statului să acționeze
în interesul comunităț ilor locale și al societății.
În acest context, Federația Coaliția Natura 2000 solicită Parlamentului:
• să asigure cadrul legal pentru un sistem de administrare al ariilor protejate eficient și
democratic, care să folosească capacitatea deja existentă, în d ezvoltarea căreia au fost investite
resursele societății în ultimii 20 de ani și care să genereze beneficii reale pentru societate.
• să organizeze dezbateri reale pe propunerea de lege aflată acum pe masa deputaților prin
invitarea la masa dialogului a tutu ror factorilor interesați, cu precădere a organizațiilor și
indivizilor care dispun de expertiza în acest domeniu și de experiență practică de management,
așa cum prevede Regulamentul Camerei Deputaților, asigurând un proces democratic.
36
Concluzii
Până recent , sistem ul național de management al ariilor naturale protejate a fost unul foarte
progresist ca și mod de organizare a managementului și implicare a factorilor interesați, România
fiind singura țară în care cadrul legal permitea asumarea responsabilității de management
pentru ariile protejate de către orice entitate, de Stat sau privată, care dispunea de motivația și
resursele necesare. Această configurație a permis dezvoltarea unui management participativ și
colaborativ, creșterea capacității numeroșilor actori sociali în domeniu și păstrarea valorilor de
biodiversitate.
Elaborarea planurilor de management pentru ariile protejate a început de la data înființării
primelor administrații de parcuri naționale, în 1999 -2000. Dar, din lipsa resurselor financiare și
umane, ritmul de elaborare și de aprobare a planurilor de man agement a fost unul foarte lent.
Resursele pentru man agementul ariilor protejate în perioada 1999 -2018 au fost asigurate în
principal prin proiecte finanțate din fonduri private și comunitare, cu excepția Rezervației
Biosferei Delta Dunării, care a beneficiat anual de bani din bugetul Statului.
Anul 2018 a adus însă o schimbare radicală în această privință, Guvernul îndepărtâ nd de la
managementul ariilor protejate entitățile care și -au asumat custodia timp de peste 10 ani, în ciuda
lipsei de capacitate a Statului pentru acest domeniu. Această măsură reprezintă un pas
important spre centralizarea sistemului de m anagement, care diminuează atât oportunitățile de
exercitare și perfecționare a unor abordări participative, cât și posibilitatea de a integra în sistem
și de a pune în serviciul naturii multitudinea de resurse de care dispun diferiți actori sociali. Pe
lângă modul de organizare al sistemului de management de până la mijlocul anului 2018,
România era unică în Europa și prin contribuția extrem de redusă din partea Statului la protecția
naturii.
Astfel, România era singura țară în care statul nu aloca în mod direct, din bugetul de Stat,
resurse financiare dedicate managementului ariilor protejate, cu excepția unei singure arii de
interes internațional – Rezervația Biosferei Delta Dunării.
Înființarea în 2017 a Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate a impus alocarea
unui buget pentru funcționarea acestei instituții, buget extrem de redus însă, care nu permite
asigurarea managementului ariilor protejate și atingerea obiectivelor d e protecție a naturii.
37
Varietatea mare a tipurilor și categoriilor de management al ariilor protejate din țara
noastră și complexitatea sistemului, diversitatea și interesele majore ale numeroșilor factori
interesați, necesitatea integrării obiectivelor și managementului a numeroase sectoare
economice sunt tot atâtea argumente pentru necesitatea unei coordonări unitare asumate de
Stat, în baza unei strategii pe termen lung.
Chiar dacă înființarea în 2016 a Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate
(ANANP) este un pas important pentru asigurarea coordonării, configurația sistemului de
management a fost afectată profund de modificările legislative din 2018. De asemenea, țara noastră
nu are încă o viziune clară și o strategie pe termen lung pentru managementul și integrarea
sistemului de arii protejate în cadrul mai larg al dezvoltării teritoriale.
38
Bibliografie
Ábrán, P., (2012 ), Gospodărirea pădurilor în siturile Natura 2000 din România – probleme
prezente și perspective. Revista pădurilor nr.1 / 2012, pag 12 -16
* * * Strategia privind biodiversitatea pentru 2020 ,
http://ec.europa.eu/environment/nature/biodiversity/comm2006/2020.htm
* * * https://ec.europa.eu/
* * * https://natura2000.ro
* * * https://www.eea.europa.eu
* * * http://infonatura2000.cndd.ro/documents/natura_2000_studiu_ianuarie_2012.p df.
* * * http://natura2000.cndd.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rețeaua ecologică Nat ura 2000 în [623727] (ID: 623727)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.