Întocmit: Stud. Arh. Bogdan -Ionu ț Rădulescu [623717]

1
UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ȘI URBANISM
“ION MINCU ”, BUCURE ȘTI

POLI CULTURALI
BUCURE ȘTI – ROMÂNIA

Lucrare de disertație
Octombrie 2017

Întocmit: Stud. Arh. Bogdan -Ionu ț Rădulescu
Îndrumător: Conf. d r. Arh. Gabriel Negoescu

CUPRINS

PLAN DE IDEI 5
2. ARGUMENT 7
3. SCOP ȘI OBIECTIV 9
4. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ ȘI CUVINTE CHEIE 10
5. EXPLICAREA TERMENILOR 10
6. GENERALITĂȚI .
PERSPECTIVĂ DE ANSAMBLU AL MEDIULUI CULTURAL 11
6.1. Centrul Orasului
6.2. Specificul mediului (centrului) cultural 12
2. ADAPTABILITATEA CENTRULUI CULTURAL
LA TENDINȚELE ACTUALE

3. CENTRE CULTURALE ÎN EUROPA
4. BUCURESTIUL SI STUDII PENTR U BUCURESTI_ ZONE CULTURALE POLII SAI
4.1. Centre culturale în București
4.2. ArCub: pol cultural din București
5. STUDII DE CAZ, EXEMPLE DIN ALTE ZONE
6. ANALIZA SI MATERIALIZAREA STUIDULUI ÎN PROIECTUL DE DIMPLOMĂ.
“EXTENSIE ARCUB”.
7. CONCLUZII
8. BIBLIOGRAFIE

Planul de idei
1. Generalități. Perspectivă de ansamblu al mediului cultural
Mediul cultural aparține și este unic pentru fiecare comunitate, oraș, regiune sau la nivel
mai mare, țară, pe care le definește din punct de vedere al valorilor sociale, materiale și
spirituale. Prima parte a disertației ce introduce în subiect termeni și concepte referitoare la
centrel e culturale în general, urmând să devină mai specifică pe parcurs.
Restrângând arealul de la oraș la centrul orașului și mai apoi la unul din polii săi culturali
se poate observa dimensiunea pe care o capătă un o zonă de importanță culturală în raport cu
orașul. Preponderent este o zonă cu manifestări artistice unde individul este direct implicat,
acesta fiind unul din actorii spectacolului inititulat Orașul.

2. Adaptabilitatea centrului cultural la tendințele actuale
Existența ansamblurilor socio -culturale și permanenta lor adaptare la cerințele
momentului transformă imaginea urbană în mod continuu. Flexibilitatea și adaptabilitatea
edificiului la nou țin foarte mult de modul în care a fost proiectat, astfel că, forțat de
circumstanțele s ocio-econimice și culturale să-și poată schimba funcțiunea și modifica partiul ,
forma, culoarea, lumina, etc. în funcție de necesitatea care apare la momentul respectiv.

3 Centre culturale în Europa
Manifestul cultural exprimat în majoritatea

4. Poli culturali din București
În acest capitol se prezinta exemple de centre culturale din București pentru care se vor
exprima principii constructive și de alcătuire interioară astfel încât sa favorizeze înțelegerea
subiectului tratat în această lucrare.

“ARCUB păstrează o legătură constantă cu centrele și organizațiile culturale ale orașului
București, cu artiștii și producătorii locali și internaționali pentru a crea o platformă de
susținere a artiștilor neincluși în structuri instituționale tradiționa le.”1

5. Studii de caz, exemple din alte zone
În acest capitol sunt prezentate exemple de centre culturale din România cât și din alte
țării pentru care se vor exprima principii constructive și de alcătuire interioară astfel încât sa
favorizeze înțelegerea subiectului tratat în această lucrare.

6. Analiza si materializarea stuidului în proiectul de dimplomă. “Extensie Arcub”.
Argument
Arhitectura ca formă a conștiinței sociale este un act de cultură și de manifest al
civilizație i, plasându -se automat ca mediator exprimat între cele două caracteristici specifice
oricărei țări. Bruno Zevi enunță despre arhitectură ca nu este numai o imagine, așa cum sunt
celelalte arte, ci este o realitate concretă, un mediu artificial creat de om, în care se desfășoară
viața umanității: “scena pe care se desf ășoară viața noastră ”.2
În prezent se constata starea de criză a unei arhitecturi a flată la răscruce de cautări de
sine și din ce în ce mai descărcată, eviscerată, de atributele ce odată , în antichitate, confereau
gloria prin imagini si realizari sacre.
Spațiul reprezintă un protagonist al arhitecturii. Zidurile și si stemul de acoperire sunt
elementele ce delimitează acest spațiu ș i nu sunt nimic altceva decat un ambalaj în interiorul
căruia se desfășoară spectacolul. Deși exteriorul poate sa fie un simbol sculptural de cel mai înalt
prestigiu, valoarea sa nu trebuie să fie confundată cu valoarea conținutului chiar dacă cele două
componente se condiționează reciproc.

1 https://arcub.ro/despre -arcub/despre/
2 Zevi, Bruno, “Cum s ă înțelegem arhitectura” , Editura tehnică, București, 1969 pp15

Walter Gropius considera că arhitectura reprezintă materializarea sociologiei. Rezultă o
dependență în stabilirea programelor de arhitectură cu rezolvarea problemelor de dinamică
socială. O societate nu poate fi constan tă pe toate domeniile o periadă lungă de timp ci are un
caracter evolutiv sinusoidal. Deci, automat, se răsfrange asupra urbanului si arhitecturii generând
modificări.
Aparent, dezvoltarea socială precum și cea culturală sunt două procese separate care ti nd
să se contopească datorită multitudinii lor de caracteristici similare. Astfel legătura social –
culturală este inclusă in studiul sociologic și reprezintă aportul acesteia in actul de cultură.

Scop și obiectiv
Scop

Prezenta lucrare de disertație este structurată pe trei părți și reprezintă o analiză obiectivă
asupra fenomenlui prezent, de foarte mare amploare (schimbarea, tehnologizarea) care vizeaza si
domeniul arhitecturii. In primele doua capitole din lucrare sunt prezentate aspecte generale ale
zonelor cu puternic interes cultural din zone urbane și mai specific din orașul București. In
capitolul 2 (doi) sunt implementa te concluzi i ce rezultă din analiza anterioară , acestea urmand a
fi materializa te în proiectul de diplomă.
In cadrul proiectului de diploma se propune realizarea unei extensii a clădirii ARCUB, în
vederea revigorării zonei prin asigurarea unui obiectiv de tip atractor (cultural) .

Obiectiv

Scopul disertație i este acela de a avea un parcurs coerent și concis pentru a asigura
înțelegerea motivației care a dus la alegerea relizării și punerii în practică a acestui proiect de
diplomă. Demersul teoretic are la bază existența unul amplasament fizic, adaptat la cerințele ce
se impu n înca de la prezentarea titlului lucrării : “Extensie ArC ub”, Strada Batiștei, București. Se

propune un obiect de arhitectură care are ca trăsături definitorii flexibilitatea și capacitatea de
adaptare la noile tendin țe și cerințe ale societății contemporane .

Terminologie specifica si cuvinte cheie
Cultura , Pol, Centru , Evolutie , Flexibilitate, Adaptabilitate, Atractor, Nucleu, Centrul Civic .

Explicarea termenilor
Cultura : complexitatea terminologiei termenului a dus la o multitudine de definții cu
legături în cele mai multe domenii. Totuși, Le Chatelier se rezumă la faptul că, fiind un ansamblu
de idei, credințe și reguli, cultura construiește pe baza acelor principii, în c adrul unei societăți,
modele reprezentative de acțiune comportamentală ce alcătuiesc mediul social .”3. Citat: studiile
de antropologie culturală modernă pun accentul pe grupul social și pe tradițiile grupului, care
depind de fluctuațiile de comportament i ndividual. Cultura este definită drept suma aritmetică a
modelellor de comportament cele mai frapante, modele generate de acțiune, de gândire sau de
sentiiment.(Edward Sapir, Anthropologie – L. Culture et personnalite, Les Editions de Minuit,
Paris, 1967, p. 83). Cultura apar e astfel ca un vast sistem de comunicație, al cărui cod inconștient
este suma modelelor culturale, care modelează comportamentul oamenilor în societate.

Pol: Din punct de vedere social și urbanistic, un pol reprezint ă un punct de reper în teritoriu
care concentrează același tip de funcțiune sau caracterul zonei este de un anume tip.
Centru cultural : “Centru cultural este o organizație, o clădire sau un complex care promovează
cultura și arta. Centrele culturale pot fi organizații de art ă comunitară din vecinătate, instituții
private, sponsorizate de guvern sau activiste ”4;

3 cartea Daniela Radulescu
4 https://en.wikipedia.org/wiki/Cultural_center

Adaptabilitate : “modificarea sistemului de gandire inițial pentru a satisface noile cerințe ale
utilizatorilor, in functie de circumstan țe“5; odata cu schimbarea unei funțiuni a unui spațiu ce
inițial avea o altă destinație prespune o reamenajare a: suprafe țelor, luminilor, golurilor,
înălțimilor , materialelor, etc.
Centrul Civic : “este o porțiune a zonei centrale unde sunt concentrate majoritatea instituțiilor
de tip cultural, administrativ, comercial și social ale unui oras.”6
Flexibilitate : “o crescut ă capacitate de adaptare la ritmul accelerat de schimbare specific vieții
moder ne”. Reprezint ă o permanență adaptare la noul necunoscut prin schimbarea rapidă a
funcțiunii pentru a face față următoarei tendințe.

1. Generalități. Perspectivă de ansamblu a mediului cultural
1.1. Centrul ora șului
Centrul orașului este un mic fragment din întregul oraș, o fracțiune a acestuia, puternic
urbanizată, având un caracter original din oricare punct de vedere s -ar face referire. Zona
centrală reprezintă o multitudine de expresii sociale, politice, economice și culturale fiind un loc
sensibil din punct de vedere al influențelor exterioare, atât cele pe care le preia cât și cele ce
revin ca răspuns în urma factorilor exteriori.7
Multitudinea factorilor ce intervin asupra orașului, deci prin urmare si asupra centrului
orașului, produc schimbări lente și de durată, însă acestea nu pot fi catalogate drept pozitive sau
negative, întrucât factorii de cele mai multe ori nu sunt singulari și este foarte probabil ca aceștia
să tinda a se echilibra reciproc .
Pornind în ordine cronologică, încă de la intemeierea orașului, în centrul acestuia s -au
concentrat majoritatea amplasamentelor administrative, culturale , bres le, etc. fapt care a generat
o aglomerare, respectiv înfaptuirea unui pol de interes. Tradițional vorbind, până nu de mult

5 Richard N. Taylor, Nenad Madvidovic, and Eric M. Dashofy, Software Architecture: Foundations; Theory, and
Practice; John Willey & Sons, 2008
6 dr. Arh. Cosma Jurov, Centre Civice , Editura Tehnica, Bucure ști, 1979
7 Teodorescu, Nicoleta Doina, „ Arhitectura Străzii ”, ed. universitară Ion Mincu , București, 2009 pp 94;

timp, centrul oricărui oraș obișnuia pe lângă servicii și alte activitati, sa atraga si zone
rezidențiale, devenind treptat zona cea mai aglomerată și greu de gestionat din punct de vedere
administrativ. Ulterior, cum este cazul orasului București , si eliminarea masei de aristocrat i care
deținea spațiile de locuit din zona centrală, a contribuit la descongestionarea arealului central.
Caracteristica pe care o rașele o au în comun este aceea că toate au un “sâmbure inițial”
de la ca re a pornit dezvoltarea urbană. U n țesut , de obicei cu multe probleme datorită
spontaneității și lipsei regulilor urbanistice , care are nevoie sa fie animat atât de prezența
oamenilor cât și de elementele arhitecturale care stau la baza concentrării maselo r in zona
respectivă. Nu este suficientă o prezență singulară a unei fun cțiuni atractor, ci de un mix de
atractori complementari ce pot sa funcționeze atât pe timpul zilei cât și după terminarea
programelor de muncă. Privind centrul ca un cumul de servituți ce se autosusțin financiar, acesta
își reflecă caracterul în stradă, fenomenul de reciprocitate conturandu -se ca atitudine între stilul
de viața pe care il generează și entitatile si indivizii care îl adoptă.
Principiul actual al zonei centrale este de centru administrativ, economic și cultural, de
obicei cele trei atribute imbinandu -se. Deși este foarte probabil ca una dintre caracteristici să
domine in raport de interese , totusi restul nu pot să lipsească . Caracterul centrului este generat
de caracteristica dominantă. Totuși, zonele de interes cu funcțiuni i dentice sunt de obicei grupate,
ele formând poli de interes către un anumit domeniu .
Caracte rul cultural al centrului ora șului este parte a subiectul ui ce se dorește a fi tratat în
această lucrare de disertație împreună cu elemetele definitorii ale acestuia .

1.2. Specificul mediului cultural .
Centrul cultural este lăcașul de creare tie dar și de transmitere a valorilor de cultură.8
Datorit ă unui studiu sociologic despre condițiile dezvoltării civilizației, a rezultat că
“marile revendic ări” ale viitorului nu sunt numai in scop economic cat si de tip cultural. Astfel,
acțiunile social -culturale vor avea un puternic impact, generând o importanță ridicată
materializ ării acetora în volume și spaț ii. Prin faptul că arhitectura este o formă a conștiinței

8 ( Arhitectura centrelor culturale moderne – dr. arh. Daniela Rădulescu, editura Tehnică 1996)

sociale, cu puternice accente culturale , se poate afirma că un centru cultural poate fi un simbol
arhitectural.
Așa cum civilizația antică ateniană, caracterizată prin comunicare și dialog, asa este și
civilizația contemporană urbana. O importanță sporită se acordă reuniunilor, întâlnirilor,
dezbaterilor publice și discursurilor dar și locurile în care se desfășoarșă aceste activități. În
perioada ateniană, civilizația respectivă își creea propriile locuri de întâlnire, spre deosebire de
perioada actuală unde locurile de înâlnire sunt defapt locu ri de trecere transformate în locuri de
întâlnire și salutare.
Acțiunea directivă a arhitectului se concretizează în a creea astfel de locuri de întâlnire
sau de a le îmbunătații pe cele existente. Munca sa conduce la rezolvarea problemelo r de natură
funcțională, tehnic a și artistic a. Aceste componente nu pot fi separate in cadrul unui proiect , dar
se pot trata si separat numai în cazul studiului și al investigației care totuși poate duce la
imposibilit atea asamblării concluziilor din fiecare problematica în parte.
Centrul cultural trebuie conceput astfel încât să poată stimula generarea de valori
materiale și spirituale care să coordoneze toate activitățile noastre ce se materializează în spații și
dimensiuni urbane. – trebuie dusa in alta parte
Studii e fectuate în alte țări evidențiază în general preferința oamenilor referitor la mjlocul
prin care aceștia asimileaza informatiile . Concluzia studiului confirma că informațiile transmise
prin imagine sunt mult mai ușor de recepționat si retinut decât cele transmise prin lecturare . O
altă constatare semnificativă pentru zone cu un caracter bogat cultural o reprezintă atracția
deosebită a publicului spre o varietate de mijloace de expre sie artistică. Manifestări le artistice
transmit conținut varia t de cunoaștere pe domenii diferite sau oferă posibilități multiple în
favoarea distra cției.9
Factori ce influențează interesul populației pentru artă și cultură din punct de vedere al
condințiilor de natură psihologică și socială care duc la frecventarea unui edificiu de cultură :
– treapta de educație si nivelul cultural al individului;

9 ( Arhitectur a centrelor culturale moderne – dr. arh. Daniela Rădulescu, editura Tehnică 1996)

– poziția grupurilor sociale ce aparțin diferitelor domenii de activitate și producție precum și
veniturile indivizilor ;
– mediul de viață în care individul trăiește ;
– poziționarea în oraș a lo cului de muncă precum și a domiciliului ;
– ideile, perspectivele, planurile de viitor pe care individul și le propune să le atingă ;
– natura psihică și fizică a persoanelor.10
Timpul liber reprezintă o constantă in ecuația frecvent ării mediului cultural. Alocarea
timpului pentru astfel de activități culturale variază de la persoană la persoană precum și media
unor țări diferă de la una la alta. Este un factor esențial în dezvoltarea multilaterală de natură
psihică și intelectuală a cetățenilor unei țări, dar în același timp este un factor personal și
autonom și nu participă la dezvolatarea intelectuală colectivă.
Centrul cultural este creuzetul perfect de creație dar în același timp este și un participant
la transmiterea valorilor c ulturale. Modalitatea de expimare a culturii se manifestă prin
comunicare, fie ea verbală cât și nonverbală, așa că valoarea conținutului ține foarte mult și de
puterea de transmitere a acesteia, de stimulare a emițătorilor de valori transmisibile. În cazu l artei
de tip obiect de artă este mai dificilă transmiterea întrucât are nevoie de un mediu propi ce și
specific pentru a putea fii prezentat, iar distribuirea sa sub forma de variantă electronica prespune
deținerea unui dispozitiv media în principiu conec tat la mediul virtual actual.
Prin creație și comunicare, cultura devine o formă fundamentală de manifestare a
cunoașterii, iar arhitectura, ca o formă de cultură, capătă și ea trăsături caracteristice formelor de
cunoaștere. Prin construcții ne creem mediul artificial de viață iar arhitectul, autorul lor, implicit
își imprimă gradul său de cultură , intențiile și capabilitățile sale a rtistice, native sau dobândite în
timp. Atunci când simbolistica indusă noii construcții și expresia formelor este recuno scută și
acceptată social, acele valori devin procedee de stil, posibilități de exprimare artistice.
Centrul cultural trebuie să genereze spații și dimensiuni urbane care să fie acordate la
tendintele si evolutiile viitoare ale societatii . Este cel care l ărgeste patrimoniul cultural la nivel

10 ( Arhitectur a centrelor culturale moderne – dr. arh. Daniela Rădulescu, editura Tehnică 1996)

de țară și oraș, nu numai prin crearea unor opere de arta dar și din punct de vedere comunicativ.
Practic este principalul emițător de informații și de gestionare a acestora din punct de vedere
valoric -cultural .
O concentrație mare de de obiect ive arhitecturale cu funcțiuni educative si culturale
precum școli, bibli oteci, muzee și teatre gener eaza automat un pol de atracție culturală cu
implicatii majore in reprezentativitatea orasului .

2. Adaptabilitatea centrulu i cultural la tendințele actuale
Existența edificiilor cu caracter cultural este în strânsă legătură cu interesul de cunoaștere
și domeniile de în care se manifestă interesul comunității. Pentru a proiecta spații arhitecturale cu
caracter cultural este nec esar un studiu preliminar în primul rând pentru a avea cunoștință de
frecvența accesarii lor precum și nevoile grupului social sau clasei de vârstă pentru care sunt
destinate.
Simultan cu nevoile și respectiv cererea pentru edificii cu caracter cultural, trebuie ținut
cont și de relațiile cu mediul artificial din jurul locatiei unde se va amplasa noua clădire. Practic,
se cere o integrare a edificiilor noi în context, respectând valorile stilistice existente precum și
adaptarea ca formă și conținut la specificul zonei urbane.
Orașul reprezintă expresia tuturor valorilor publice sociale și culturale ale unei
colectivități iar existența sa se bazează pe continuitate și permanența în timp și spațiu. În oraș, se
pune accent pe ideea de lungă durată, acesta fiind într -un permanent p roces de reconstrucție și de
dezvoltare . Dinamica arhitecturii dintr -un oraș este strâns legată de evenimente ce apar ciclic
precum și de multitudinea de transformări instituționale, funcționale și estetice. Ea este
fragmentară pentru simplul fapt că nu aj unge niciodată la un final neschimbabil, lucrarea este
totdeauna „neterminată ” fiind supusă permanent jocului continuu al modificărilor și al
substituirilor.11 Orașul este const ruit și reconstruit de mii de antreprenori din diferite epoci, care
îl adaptează nevoilor lor pentru creeație cu ajutorul mijloacelor de care dispun. Arhitectura

11 Diamantis, Alexandros “Centrul istoric al ora șelor-punct de reper și de referință pentru oraș.” Disertație

orașului este o creațe umană prin excelență : “orice func țiune este vizibilă prin intermediul
formei ”12, “forma fiind cea care permite existen ța faptului urban ”.
Prin prezența ansambluri lor socio -culturale și permanent a lor adaptare la cerințele
momentului, imaginea urbană se îmbunătățește iar mediul devine mai complex. De asemenea
prin folosir ea lor mixtă, din punct de vedere funcțional, nevoia de flexibilitate a mediului cultu ral
asigură acestora mari posibilități de adaptare la tendințele ce survin odata cu trecerea timpului si
evolutia societatii .
Arhitectura, asa cum transmite Mies van D. Rohe, “în forma ei cea mai simplă, își are
rădăcinile în cauze pe de -a-ntregul funcțion ale, ea se poate înălța, parcurgând trepte de valoare,
până la sfera cea mai înaltă a existenței spirituale, în domeniul artei pure ”.13 Rezultă că
organismul arhitectural trebuie să îndeplinească mai multe funcții complexe. Practic cerințele
normate prin lege sunt aplicate și în cazul acestor edificii:
– funcțiunea materială – presupune alegerea unei metode de autofinanțare care implica realizare a
unor evenimente de tip : expoziții, prezentări, festivaluri, concerte sau asigurarea unei finanțări de
la bugetul consiliului local de care aparține , precum și posibilitatea închirierii anumitor spații și
zone din clădire unor companii sau organizatori de evenimente . Pe lângă aspectul genera tor de
fonduri, este și un furnizor de locuri de muncă;
– funcțiunea confort -siguranta – se vor asigura condițiile optime pentru desfășurarea activităților
artistice și social culturale din punct de vedere al confortului și igienei, cât și al siguranței în
exploatare ; în sălile unit ăților de cultur ă (teatre, cinematografe , săli de spectacol și altele
asemenea) nu se va permite accesul unui num ăr de persoane mai mare decat capacitatea
proiectat ă.14
– funcțiunea spirituală – formele obiectului exterioare și interioare vor influența potențialul uman,
generând idei, sentimente, stări, emoții și am intiri prin culoare, materialitate, for mă, ambient,
muzică și altele. Prin parcugerea unor spații, utilizatorul suferă de ineficacitatea viziunii sale de

12 Aldo Rossi, The Architecture of the city, MIT Press Cambridge Mass, 1982
13 Mies van D. Rohe, citat de Herbert Read, în Originile formei în artă, Editura, București, 1971, p.125
14 Normativ Nr. 119/2014 privind Norme de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației din
cadrul Ministerului S ănătății, publicat în Monitorul Oficial în 21 Feb. 2014, Capitolul VI, Articoul 53

ansamblu, ochiul având un câmp limitat de vedere, astfel este nevoie de mai multe nuclee de
interes și puncte de atracție. Activitățile complexe la care ia parte ultilizatorul permite creearea
unor perspective dinamice precum și posibilitatea unor unor dezvăluiri treptate pentru a menține
prezentă stârnirea interesului pentru cunoaștere. Proiectarea centre loc culturale, presupun, deci, o
căutare a parcursurilor logice și a corelațiilor optime între diferitele activități.
– funcțiunea cultural -recreativă – scopul pentru care a fost proiectată – facilitarea desfățurării
unor activități pentru cultură și recreere prin prevederea sălilor de spectacole ; prefecționare
culturală prin organizarea evenimentelor culturale pentru diferite categorii de vârstă ;
perfecționarea profesională prin cursuri confe rinte și acces la biblioteci.
Uzura simbolică a construitului apare în urma existenței unei contradicții dintre structură
și “echiparea mediului” XXXX, care este în principiu statică iar conținutul ei funcțional este de
obicei tematic din prisma necesități lor sociale care sunt într -o evoluție și transformare continuă.
Pentru că nu se cunosc acțiunile culturale viitoare posibile, se pretează în astfel de cazuri
propunerea unei compoziții preponderent elastică, ușor adaptabilă la orice precursor al
funcțiunil or actuale. Un exemplu în acest sens este soluția constructivă oferită de Centre Georges
Pompidou din Paris, Franța. Ideea fundamentală a proiectului a fost amenajarea unor spații ce
permit o permeabilitate și o flexibilitate cât mai mare; de exemplu au fo st dispuse spre exterior
toate instalațiile, nodurile de circulație și structura iar sistemul permite demontarea si relocarea
planșeelor și a preților ceea ce face ca spațiul sa poată fi adaptat oricărei funcțiuni este nevoie.
Deși a creeat îndoieli referi toare la loculu l acestui implant modenist într -un context istoric, mai
târziu s -a ajuns la concluzia că intervenția a fost benefică.
Flexibilitatea – se bazează pe dinamic itatea structurilor explorativ – operatorii, ilustrând
capacitatea subiectului de a aborda o problemă din mai multe puncte de vedere , de a pune
elementul sau obiectul dat în relații diferite, de a permite și asimila cu ușurință noul, de a depăși
schemele și șabloanele inițiale (Arhitectu ra centrelor culturale moderne – dr. arh. Daniela
Rădulescu, editura Tehnică 1996)
La final, produsul arhitectural va întruchipa o filosofie, principii etice și estetice care
guvernează funcțonalitatea, căpătând în esență o “valoare simbolică”15.

15 ( Arhitectura centrelor culturale moderne – dr. arh. Daniela Rădulescu, editura Tehnică 1996)

3. Centre culturale în Europa
3.1. “Centre Georges Pompidou ” , Place Georges -Pompidou , Paris, Franța.
Proiectată de către arhitecții Renzo Piano și Richard Rogers, arhitectura Centrului
Pompidou se mândrește cu o serie de caracteristici tehnice ce îl fac unic în lume – inspirația și
prototipul unei noi generații de muzee și centre culturale.
Este numit după numele lui Georges Pompidou, președintele Franței, din 1969 până în
1974, care a propus un concurs tematic, clădirea find dată în folosință oficial la data de 31
Ianuarie 1977 de către președintele Valéry Giscard d'Estaing .
Soluția constructivă a Centrului cultural Beaugourg s-a ada ptat conform orientărilor
fundamentale ale programului propus de Președintele din momentul respectiv, adică:
permeabi litate și flexibilitate. Prin degajarea spațiului interior de tot ceea ce ține de noduri de
lifturi, scări, instalații și structură, s -a obținut un area l complet liber adaptabil la orice era nevoie.
Ingeniozitatea proiectanților a reușit să adapteze un sistem care permite demontarea si
remontarea planșeelor și pereților în lor în altă parte. Din punt de vedere structural, construcția
este realizată din stâlpi, care sunt elemente fixe și planșee și pereți, elemente mobile.
Fațadele din oțel și sticlă oferă posibilitatea unei relații dintre ambientul interior și
animația exterioară. Doar că apariția clădirii în acel context nu a stârnit numai reacții pozitive.
Bruno Zevi afirmă pe această cale : “Nim eni nu s -a gândit că era preferabil să nu se construiască
acest edificiu, pentru a se respecta mediul înconjurător. ”16 chiar dacă, “reprezintă o experiență
de arhitectură tehnologică, care era necesară.”17.
Prin urmare , întreaga suprafață de 7 500 metri pătrați pentru fiecare din cele cinci niveluri
este disponibilă pentru afișarea lucrărilor sau în scopul altor activități și poate fi împărțită și
reorganizată la nevoie, asigurând o flexibilitate maximă.

16 Cartea lui Bruno Zevi – cum s ă intelegem architectura
17

Un fapt indisociabil regăsim între noțiunea de adaptare și mediul înconjurător. Funcțiunea
imobil ilui se bazează atât pe interacțiune inteumană cât și pe cea cu mediul exterior.
Flexibilitatea acestor relații interioare și exterioare asigură posibilitatea transformării în timp a
clădirii și adaptarea la noi cerințe.
Programul de funcționare al centrul ui Pompidou presupune 3 tipuri de activități:
– bibliotec ă cu peste un milion de volume precum și un sistem de documentare generală ce
dispune de un sistem thenologic avansa pentru preluarea și difuzarea informațiilor ;
– un muzeu de artă contemporană și un muzeu al design -ului;
– spații de activități dinamice de circa 15 000 metri pătrați atât la interior cât și la exterior ; săli de
spectacol și reuniune, ateliere și laboratoare de creație, expoziții temporare și o galerie de artă
experimentală.
Prin folosirea oțelului ș i a sticlei, externalizarea structurii sale portante împreună cu
circulația și serviciile , au creeat o clădire cu adevărat pionieră pentru timpul său, un moștenitor al
marilor clădiri de fier din epoca industrială.. Caracterul său inovator, chiar revoluționar, a făcut
Centrul Pompidou una dintre cele mai emblematice clădiri ale secolului XX .

3.2. “Cité des Sciences et de l'Industrie ”18 , avenue Franklin D.Roosevelt , Paris, Franța.
Realizările din domeniul cultural francez atinge un punct important odata cu realizarea
unui mare ansamblu cultural din parcul La Villette din Paris. Amplasamentul era practic un parc
cu o suprafață de 55 de hectare aflat la periferia orașului.
Ca parte a unei competiții internaționale, 1982 -83, pentru revitaliza rea terenul ui
abandonat și neamenajat din zona centrală a unui cartier popular din Paris , Bernard Tschum i a
fost desenam din peste 470 de participanți la concurs , printre care și OMA / Rem Koolhaa s, Zaha
Hadid și Jean Nouvel.
Spre deosebire de alte propuneri din cadrul competiție i, Tschumi nu a proiectat parcul
într-un mod tradițional în care peisajul și natura sunt elementele predominante din gândirea

18 http://www.cite -sciences.fr/en/quick -links/legal -notices/

proiectului . Mai degrabă el și-a imaginat Parc ul Villette ca un ansamblu de cultură în care natura
și elemntele artificiale sunt reunite împreună într -o stare de transformare și descoperire
constant ă.19
Detașând de subiect partea peisagistică a proiectului câștigător, un tip de intervenție din
parc es te de natură formală. Se propun obiecte care au fost gândite să suporte foarte multe
variante de intervenție ulterioară din punct de vedere al adaptabilității. Acestea sunt volume
regulate, cuburi cu latura de 10 metri, ale căror etaje sunt spații transformabile, polivalente.
Există 44 de astfel de puncte în respectivul plan, așezate pe um grid regulat.
Toate obiectele cubice propuse sunt identice, intenționat, datorită momentului culminant
caracterizat de producția în serie. Neutre fiind, nebuniile , așa cum le numea arhitectul Tschumi ,
permit conceptul de variabilitate a spațiilor sau orice altă redefinire pe parcus a destinațiilor ce
urmează să le aibă.
Pe lângă volumele punctiforme, s -a propus și o hală, denumită ”Marea Hală” ce
adăpostește funcți unea de sală de concerte și expoziții. Hala a fost realizată prin reamenajarea
unui abator municipal, centenar. Având o suprafață interioară de aproximativ 20000 de metri
pătrați, spațiul a fost conceput asfel încât să se poată adapta la diverse activități culturale:
concerte, spectacole și expoziții. S -au propus printre aletele 3 platforme mobile care se pot
asambla sau susține câte o activitate. Platformele glisează pe șine situate în pardoseală,
optimizând zona centrală prin mutarea lor către exterior. S pațiul interior se poate diviza ușor în
sferturi de suprafețe prin pereți cu izolație acustică, care pleacă din subsol.
O altă sală de spectacole este prezentă la subsol rezervată conferințelor, proiecții sau
reprezentări teatrale., deci tot cu caracter po livalent.
Unul din punctele de atracție al întregului ansamblu este o sală multifuncțională în formă
de sferă ce oferă la exterior o senzație unică. Obiectul este practic o mare oglindă convexă ce
reflectă întreaga animație și atmosferă exterioară. Prin al ăturarea a peste 6000 de plăcuțe
triunghiulare, la exterior, care să formeze sfer a, s-a obținut o o unitate vizuală impresionanta , cu
siguranță unică în lume.

19 http://www.archdaily.com/92321/ad -classics -parc -de-la-villette -bernard -tschumi

Orașul Științei și Industriei, din parcul Villette reprezintă un im portant ansamblu cultural
pentru Paris. Se comporta ca si un organism viu, perfect integrat în contextul social economic
francez.
Printre ideile sugerate în cadrul programului de arhitectură, s -a încercat rezolvarea
conceptului de deficit cultural. Acesta presupunea tratarea diferită, atât ca modalitate cât și ca
locație, a culturii artistice și a culturii științifice. Adevărata cultură, reprezintă unificarea științei
cu forme de expresie a artelor plastice și a muzicii, această propunere urmând să se regăsească in
ansamblul cultural d e la La Villette.

4. Bucurestiul si studii pentru bucuresti_zon e culturale polii sai
4.1. Centre culturale în București
4.2. ArCub: pol cultural în București
„Sediul ARCUB, fostul Palatul Societății Funcționarilor Comunali (SFPMB ) de pe str.
Batiște, este o adevărată ambasadă a proiectelor culturale de mare importanță socio -educativă.
Evenimentele organizate și găzduite în edificiul care a împlinit 81 de ani educă publicul prin
artă și cultură și susțin artiștii tineri, neincluși în structuri instituționale tradiționale. Estetica
inconfundabilă și neatinsă a edificiului cu statut de unicat în arhitectura bucureșteană se îmbină
perfect cu misiunea care i -a fost atribuită, într -un întreg armonios. ”20
Situat “ în inima orașului ”, ArCub împreună cu alte câteva edificii de cultură din
apropiere formează un pol cultural puternic. Funcția socială a polilor culturali urbani reprezintă
caracteristica de bază a centrelor multifuncționale polarizatoare.
„Cred că este cel mai reprezentativ exempl ar de arhitectură Art Deco pe care îl avem în
București. În același timp, în România, dar mai ales în București. În anii '30 când am avut un
adevărat boom în construcții putem spune că există un segment foarte important de clădiri Art
Deco”21

20 https://arcub.ro/arcub -batiste/povestea -batiste/
21 arh. Mihaela Criticos (interviu)

Cladirea Ar Cub apare datorita unei nevoi a funcționarilor Primăriei Municipiului
București, motiv pentru care s -a instituit un fond de donații cu contribuție anuală pentru
realizarea aceteia. La mai putin de opt ani de la prima idee, s -a primit autorizația de construire a
noului edificiu, proiectat de arh . Ioan Roșu, în strânsă colaborare și cu arh .Radu Culcer. Pe data
de 31 Iulie 193222, potrivit siteului oficial al lanțului ArC ub, în cep lucrările pentru construcția ce
avea să se intituleze “Palatului Societății Funcționarilor Comunali ”23, pentru care fondul de
donații a ajuns la aproximativ șase milioane de lei.
“Prea multă uimire stârnesc noile clădiri. Unii le privesc admirativ, în timp ce
bucureștenii de modă veche le văd ca pe niște coloși din beton, ce strică specificul pitoresc al
orașului întemeiat de Bucur.”24 Totuși, dintre cladirile care au startul la inceput de secol, noul
sediul al Societății Funcționarilor Comunali are mari șanse să devină un reper în zonă pentru
simplu fapt că este compact și reprezint ă o prezență sculpturală.
Gândit ca un simbol, arh . Ioan Roșu proiectează sediul Societății în stil art -deco, un
important reprezentant al arhitecturii moderne. Acest curent modernist își are originile din anul
1925, din momentul prezentării Expoziției Int ernaționale a Artelor Decorative și Industriale
Moderne de la Paris25.
„Prima expresie originală a unei arte moderne burgheze, capabile să acopere în
totalitate spectrul complex al cerințelor societății în materie de cultură vizuală ”26. Art-deco este
un stil simplist și total, în același timp, avand o estetică ușor adaptabilă oricărui conținut, de la
programe de arhitectură, până la modă și ambarcațiuni de lux. Totodata, practic acest curent și -a
pus amprenta cam pe tot ce ține de cultura vizuală din perioada respectivă: decorațiuni și grafică,
mobilier , imbrăcăminte, obiecte personale, ilustrații de carte și afișe publicitare. Arhitectural, se
traduce în decorațiuni, atât exterioare cât și interioare, însă nu ca în stilul baroc unde
organ icitatea formei era pusă pe primul loc. Aici, decorațiunile sunt simpliste, nu sunt violente,

22 https://arcub.ro/arcub -batiste/povestea -batiste/
23 ibidem
24 ibidem
25 NOTE DE CURS ANUL IV. FACULTATEA DE ARHITECTURĂ Titular: prof. dr. arh. Nicolae Lascu
ARHITECTURA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA
26 arh. Mihaela Criticos(din note de curs ale lui Lascu)

iar ornamentele nu domina din punct de vedere generativ fațadele. Forma este o caracteristică
esențială a stilului întrucât este tradusă în elemente primordiale î n alcătuirea clădirii precum :
ferestrele cu sau f ără vitralii , portalurile de acces protejate superior ???? sticlă , scrisul decorativ
cu fonturi simple, detașate, liniile ondulate sau zig -zag, panouri decorative, etc., elemente ce
imbogățesc expresia clasi că. Un exemplu echivalent de arhitectură art -deco este Cazinoul din
Constanța de proiectat de arh . Victor Ștefănescu.
Partiul interior gândit la momentul respectiv este alcătuit din spatii atât impozante
datorita valorii edificiului cât și spații utilitare . Funcționalitatea spațiilor a fost gandită atât util
cât și din punct de vedere financiar, întrucât ele puteau fi închiriate. Pe lângă birourile
funcționarilor, cladirea era dotată și cu sală de popi ce, restaurant, o frizerie, băi . Esența clădirii
era tot uși sala de festivități ce măsura 400 metri pătrați, dotată cu echipamente tehnice de
incălzire, electrice și acustice de ultimă generație pentru perioada respectivă.27
După 1945, Palatului Societății Funcționarilor Comunali este desființat ca funcțiune si se
instaureaz ă o instituție nou aparută, din 1944, cu numele de “Asociația Română pentru
Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică”28 ARLUS, pe scurt. Noul sediu, c u programe de
flexibilizare a valorilor sociale , adăpostește o bibliotecă cu sală de lectură și proiecții de filme
rusești dar și o discotecă . Sovietizarea culturală s -a întins pe o perioadă de 52 de ani, numele
ARLUS rămânând valabil până în 1996, atunci când clădirea devine un centru public de cultură.
Preluată de primărie exa ct așa cum era, precum un obiect, nu s -a implicat în renovarea sau
îmbunătățirea acesteia, drept urmare s -a pus problema demolării acesteia in defavoarea
consolidării. Directoarea Mihaela Păun explică provocarea din anul 2006 de a trece clădirea
ArCub pe l ista monumentelor istorice pentru a nu risca demolarea. În prezent, ArCub găzduiește
concerte și festivaluri de jazz, spectacole de teatru, proiecții de filme precum și un restaurant la
demisolul frontal dreapta al clădirii.

5. Studii de caz, exemple din alte zone
5.1 Extinderea Muzeului Guggenheim, New York

27 https://arcub.ro/arcub -batiste/povestea -batiste/
28 ibidem

Situat în centrul zonei Manhattan , Muzeul Solomon R. Guggenheim a fost ultimul proiect
considerabil mai important proiectat și construit de Frank Lloyd Wright . Lucrările de construire
au început în 1943 iar debutul pentru public în 1959, la șase luni de la moartea arhitectului ,
devenind una dintre cele mai lungi lucrări în creați a acestuia , dar și cu unul dintre cele mai
populare proiecte. Reprezintă un contrast perfect între forma domninantă a oraș ului New York,
care este foarte regulată și curbele ce formează nivelurile muzeului . Este un reper puternic
pentru locuitori orasului, iubitorii de artă si vizitatori .
Exteriorul Muzeului Guggenheim este de forma unui trunchi de con poziționat cu baza
mică în jos, alb, realizat din beton ranforsat ce tinde sub formă de spirală către cer . Drept urmare ,
curbele exterioare, fluide, ale muzeului au avut un efect și ma i pregnant asupra interiorului.
Wright a propus "un spațiu mare pe un etaj continuu", iar conceptul său a fost un succes. Practic
nu există o delimitare concretă între etaje întrucât rampa este continuă si fluida .
Accesând interiorul , primul aport al unui vizitator este un atrium uriaș, înălțându -se la o
înălțime de 92 de metri , închis de o cupolă de sticlă. În jurul acestui atrium este o rampă continuă
sub formă de spirală, pe o înălțime de 6 etaje, cu o lungime de aproximativ 500 de metri. Rampa
creează un parcurs continuu în care vizitatorul poate admira arta afișată de -a lungul pereților, în
timp ce se urcă către atrium.
Deși spațiul interior al clădirii este maiestuos iar muzeul în sine poate fi considerat o
sculptură , nu a fost considerat un succes în ceea ce privește funcți unea. Pereții curbați ai
interiorului creeau senzația că picturile sunt înclinate înapoi, ca pe șeval etul pictorului. Acest
aspect nu a avut un impact pozitiv deoarece tablourile erau încă foarte greu de așezat din cauza
concavității zidurilor și, din acest motiv , înainte de deschiderea sa, 21 artiști au semna t o
scrisoare de protest în care își exprimau dezacordul cu privire la afișarea lucrărilor lor în acele
condiții.
Spațiul de afișare nu era singura problemă de funționare a muzeului. Acesta ducea lipsă
de spa ții de depozitare și spații de îngrijire a lucrărilor. Mulți critici susțin, de asemenea, că
datorită aspectului spectaculos pe care îl are, clădirea concurează în mod direct cu lucrările de
artă care urmează să fie afișate, o problemă pe care directorul de muzică James Johnson Sweeney
a luat -o serios, afirmând: "Acesta este ce a mai spectaculo asă arhitectură de interior din această
țară. Totuși datoria mea este să vă fac să pe rcepeți arata la maxim um.”

Datorită multiplelor probleme, în 1992, muzeului i s -a adăugat o extindere, proiectată de
Gwathmey Siegel & Associates Architects în concordanță cu schițele realizate deja de arhitectul
F.L.Wright. Din ideile sale și a echipei d e arhitecți s -a conturat si au creat un turn de 10 etaje,
placat cu calcar, al caror ziduri de data aceasta erau perfect verticale și plate, mult mai potrivite
pentru presentarea lucrarilor de pictura ..
În comparație cu frumusețea și glorioasa spirală , noua aripă relizată, triplează spațiul de
expunere. Având pereții din calcar cenușiu , drepți, este o oarecare contradiție între cele două
corpuri, însă se poate obs erva clar cum noua intervenție este mult mai neutră încerând să nu
răpească din gloria corpu lui inițial. Relația dintre noua aripă și cea veche a fost foarte importantă
pentru designul lui Gwathmey; acesta a tratat calcarul într -un mod în care, pe măsură ce va trece
timpul, acesta se va întuneca, subliniind contrastul dintre vech i și nou.
În ciud a opiniei criticilor, nu există nicio îndoială că designul lui Wright pentru Muzeul
Guggenheim oferă o libertate spațială, unică stilului său. Odata cu construcția extinderii, practic
s-a încheiat și proiectul inițial formând un ansamblu de prestigiu al ar tei în arhitectură.

6. Analiza si materializarea stuidului în proiectul de dimplomă. “Extensie Arcub”.
În cadrul proiectului de d iplomă, se va propune realizarea unei extinderi a clădirii deja
existente ArCub, în vederea revigorării zonei prin asigurarea unui loc de tip atractor. Din punct
de vedere funcțional, propunerea este complementară edificiului existent și nu alterează sub nicio
formă integritatea sa.
Mediul de implant este o zonă istorică importantă din orașul București format a din clădiri
cu o importanță istorică deosebită, atât ca monument cât și din punct de vedere cultural.
Amplas amentul se află la intersecția s tr. Batiștei cu s tr. Arghezii, se apropie de forma uni patrat ,
ce poate g enera trei fațade și un calcan – alipirea la clădirea ArCub.
Locul amplasamentului este învăluit într -o atmosferă de spectacol datorită caracterului
zonei care abunda într-o multitudine de săli de teatru aparținând obiectivelor cu lturale din
imediata apropiere. Privit la scară macro, însuși orașul la nivel stradal este un loc al
spectacolului, o imensă scenă ai căror actori și scenariși sunt însăși locuitorii acestuia. Ceea ce se

dorește de la locul spectacolului sunt atribute vii ale existenței umane, sunt nevoi de exprimare și
trăire fără griji ș i fără obstacole. „Nebunia ” ideilor și libertatea spiritului se materializează ca un
cumul de trăiri prezente în obiectul nou propus ce nu trebuie să facă discrepanță între existent și
noul propus, adică intre oficial și marginal.
Primordial și în mod absolut, realizarea unei extensii a ArCub -ului presupune
împrumutarea unor atribute socio -culturale câștigate în timp și implementarea acestora în
propunere. Realizarea unei extensii la acest monument cultural impunător, presupune unificarea
acestora fara a stirbi din prestigiul edificiului existent, ce nu vor fi văzute și tratate ca două
obiecte separate.

Simbol al acestor evenimente este clădirea T.N.B. (Teatrul Național „ I.L. Caragiale ” din
București ). Principalul obiectiv al instituției îl reprezintă promovarea valorilor culturale și
artistice, autohtone dar și universale, pe plan național și internațional precum și dezvoltarea
audienței, creșterea accesului publicului la aceste valori29.

6. Concluzii

7. Bibliografie

29 www.tnb.ro/cine -suntem