Tema Studiului : Piața Internă [623713]

0
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Tema Studiului : Piața Internă

Efectuat : Vodă Ruxanda
Profesor îndrumător: Gabriela Car men Pascariu

1

Cuprins:

1. Metoda realizării celor 4 libertăți ………………………….. ………………………….. ………………………. 2

2. Impactul pieței interne și rolul în procesul de integrare/realizare a obiectivelor de creștere,
ocupare, competitivitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9

3. Provocări actuale: integrarea rețelelor, economia di gitală, antreprenoriatul social ………….. 10

4. Sistemul de guvernanță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 13

5. Înterprinderea pe piața europeană ………………………….. ………………………….. …………………….. 15

2
Evoluția conceptului de piață internă

Piața Internă reprezintă pilonul fundamental al integrării economice din interiorul
spațiului comunitar și una dintre cele mai importante realizare ale Uniunii Europene. Scopul
primordial al Pieții Interne constă în stimularea concurenței la nivelul piețelor naționale, și
accelerând creșterea economică europeană, îmbunătățind astfel gradul de comp etență și nivelul
ridicat de viață în spațiul comunitar .
Piața Internă inserează, în conformitate cu art. 14 alin.2 din Tratatul CE, „un spațiu fără
granițe interne, în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor sunt
garantate conform prevederilor acestui Tratat.” Piața Internă este astfel un spațiu lipsit de
frontiere interne care trebuie să func ționeze în condiții exacte ca cele ale unei piețe naționale.
În acest context , crearea pieței unice europene, este, probabil, cel mai vas t proiect al
integrării economice care a fost înfăptuit vreodată. Obiectivul principal a luat naștere odată cu
Tratatul de la Roma, care a statuat ca repere crearea unei uniuni vamale care să stopeze orice fel
de restricții cantitativ e sau măsuri cu efect echivalent, armonizarea legislativă augmentată cât și
instituirea unei piețe comune, cuprinzând libera circulație a bunurilor , serviciilor, capitalurilor
și forței de muncă.
Acest salt gigantic, început în 1985 a fost în mare par te dus la sfârșit la data de 1 ianuarie
1993 , când timp de șapte ani, Uniunea Europeană prin statele sale membre au transformat
doisprezece piețe naționale separate într -o singură piață unică. Începând cu această perioadă
avantajele sale s -au extins și a supra țărilor care au devenit membre ale Uniunii în 1995 și,
respectiv, 2004, 2007.
Instituirea pieței unice a fortificat poziția Uniunii Europene, ea căpătând astfel cote
maxime și fiind cea mai importantă putere comercială din lume. Uniunea Europeană realizează
astfel peste 38 % din schimburile comerciale mondiale depășind astfel Statele Unite Ale
Americii cu 11% și cele 9% ale Japoniei. Raportat „filosofiei pieței interne” factorii de producție
(munca și capitalul) se mișcă liber s pre acele locuri din statele membre ale CE unde costurile de
producție sunt cele mai scăzute și reduse. Astfel între statele membre se realizează o eternă
concurență pentru eficacitatea producției.

3
În acest fel, piața internă, a însemnat piatra de temeli e a viitoarei faze de integrare a UE,
trecerea la Uniunea Economică și Monetară și a fost un angrenaj esențial al creșterii economice
și al competitivițății în Europa.

1. Metoda realizării celor 4 libertăți ale Pieții Comune
Generalități.
Înfăptuirea unei Piețe Interne, a unui spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație
a persoanelor, serviciilor, mărfurilor și capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile
tratatelor constitutive, este unul din principalele obiec tive ale Comunității. Acest obiectiv poate
fi atins doar printr -o liberalizare a piețelor statelor membre prin instituirea unor condiții egale
pentru toți agenții economici din diferite state și prin asigurarea accesului liber la piața
economică a tuturo r statelor membre. 1
Libertățile fundamentale ale Pieței Interne specificate în Tratatul CE stabilește drepturi
subiective pentru resortisanții statelor membre și sunt menite a asigura instituirea Pieței Interne.
Aceste libertăți sunt, de regulă, legate de raporturi juridice cu un element de extraneitate.
Prevederile privind libertățile fundamentale ale Pieței sunt aplicabile, în principiu, raporturilor
juridice în care există o legătură cu Comunitatea, nu însă și actelor juridice de drept intern ale
statelor membre.
Cele 4 libertăți fundamentale ale Pieții Interne, sunt după cum urmează:

1.1. Libera Circulație a Mărfurilor
Temeiul juridic al liberei circulații a mărfurilor îl constituie, în fond, prevederile art. 9
(23) -10 (24) din tratatul CE, care stabilesc regulile esențiale privind libera circulație e
mărfurilor, aceste reguli fiind detaliate prin prevederile art. 12(25) – 37(31) din Tratatul CE.
Libera circulație a mărfurilor vizează interzicerea restricțiilor cantitative la import,
precum și a oricăror măsuri cu efect echivalent. Norma se referă deci la bariere tarifare (restricții
cantitative) și la bariere netarifare (măsuri cu efect echivalent) în calea liberei circulații ale
mărfurilor. Libera circulație a mărfurilor în cadrul Comunit ății implică:
 Interzicerea între statele membre a taxelor vamale cât și a altor taxe cu efect echivalent;

1 Ioana Eleonora Rusu, Gilbert Goring – Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H.Beck, București 2009, pag.185

4
 Adoptarea unui tarif vamal comun pentru comerțul dintre statele membre și cele terțe;
 Interzicerea oricăror restricții cantitative sau a unor mă suri cu caracter echivalent;
 Reorganizarea monopolurilor comerciale de stat; 2
Aceste norme se aplică mărfurilor ce provin din statele membre sau mărfurilor ce provin
din statele terțe și care circulă în mod legal pe piața statelor membre. Mărfurile nu a u fost
definite în mod expres în dreptul comunitar, astfel încât o definiție a acestora trebuie extrasă din
Practica Curții de Justiție.
În concordanță cu aceasta, reprezintă mărfuri, în sensul dreptului comunitar, „Produse ce
pot fi estimate în bani și susceptibile, ca atare de a face obiectul tranzacțiilor comerciale3”. Este
vorba despre bunurile care se încadrează în circuitul juridic și care pot face obiectul unor
contracte, indiferent de natura acestora sau de faptul că acestea au și o altă component ă (etică,
istorică, artistică, etc ). De cealaltă parte, nu sunt considerate mărfuri mijloacele de plată, banii
falși, substanțele narcotice și stupefiantele care circulă în afara sistemului legal. În plus, anumite
categorii de bunuri cum ar fi: armele, munițiile și materialele pentru război sunt excluse în mod
explicit din domeniul de aplicare a dreptului comunitar.
Spațiul de Aplicare
Libera circulație a mărfurilor vin să completeze prevederile comunitare privind interdicție
aplicării de taxe vamale ș i de alte taxe cu efect echivalent taxelor vamale. Dispozițiile privind
libera circulație a mărfurilor se aplică în întreg teritoriul de ap licare a Tratatului, așa cum este
acesta specificat în art. 299.din Tratatul CE.

Realizarea Uniunii Vamale privind libera circulație a mărfurilor
Uniunea Vamală este un spațiu vamal unic cu granițe exterioare comune realizată prin:
a) Interzicerea tuturor taxelor vamale și taxelor cu efect echivalent între statele membre
b) Introducerea unui tarif vamal comun pentru mărfu rile de proveniența statelor terțe.4
Înființarea Uniunii Vamale în statele membre semnifică crearea unor condiții reale de
concurență între participanții la circuitul productiv și comercial, invariabil ducând la apariția

2 Nicoleta Diaconu – Dreptul Uniunii Europene . Partea Specială . Politici Comunitare . Editura Lumina -Lex,
București, 2007, pag. 84

3 C.7/68, Comisia c, Italia, Culegerea 1968, pag. 617
4 Conf. Dr.. Gyula Fabian – Drept Instituțional Comunitar. Ediția a III -a revăzută și adăugită cu referiri la Tratatul de
la Lisabona. Editura Sfera Juridica, 2008, Cluj, pag, 455

5
pe piață a unor produse supuse competitivității, variațiunii și a unor prețuri cât mai apropiate
costurilor de producție.
Pe lângă taxele vamale și taxele cu efect echivalent, sunt interzise restricțiile cantitative
la import și export , respectiv a măsurilor cu efect echivalent. Restricțiile Cantitative sunt acele
interdicții de introducere ale anumitor produse într -o anumită țară, respectiv contingentările,
adică limitările importului sau exportului după cantitate sau valoare. Transpunerea în practică a
Uniunii Vamale înseamnă adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile dintre statele membre și
cele terțe. Conform stabilirii acestui tarif vamal comun, orice marfă care intră pe teri toriul
comunitar va fi supusă plății acestuia indiferent care este țara de intrare în spațiul comunitar.
Reorganizarea monopolurilor de Stat – prin reglementări naționale statele membre pot
acorda unei înterprinderi sau instituții de stat drepturi exclu sie asupra importurilor și
exporturilor, instituindu -se astfel monopoluri de stat cu caracter comercial în anumite domenii.
Aceste monopoluri au prerogativa și dreptul a de impune anumite restricții și discriminări care să
contrazică libera circulație a mă rfurilor prin stabilirea unor măsuri privind: fixarea condițiilor de
aprovizionare și desfacere a mărfurilor; drepturi exclusive de vânzare -cumpărare, controlul
exercitat asupra importului și exportului.
1.2. Libera Circulație a Persoanelor
Această liberta te conferită este de fapt compusă din: libertatea de circulație a forței de
muncă și libertatea de stabilire a micilor meseriași, a liberilor profesioniști și a societăților
comerciale.5
Temeiul juridic al liberei circulații a persoanelor îl formează un ansamblu de norme
cuprinse în mai multe dispoziții comunitare cum ar fi: art. 7 A (14) care stabilește piața internă,
aceasta incluzând și libera circulație a persoanelor din Tratatul CE, art. 8 (17) – 8E (22) care
reglementează Cetățenia Uniunii Europene , art. 48 (39) privind libera circulație a forței de
muncă etc,.
Libertatea de circulație a persoanelor în calitate de forță de muncă și factor de producție
este o importantă componentă ce se include în Piața Internă și se referă anume la libertatea de
circulație a lucrătorilor inclusiv a liberilor profesioniști, o anumită politică de ocupare a forței de
muncă, calificare profesională, condițiile de muncă, protecția sănătății și a integrității la locul de
muncă, libertatea de asociere și de informare, co nsultarea și participarea angajaților la procesul

5 Potrivit Tratatului de la Lisabona, art. 42 TCE.

6
de luare a deciziilor, la tratamentul egal al bărbaților și femeilor cât și la protecția socială. De
reținut este că Marea Britanie și Irlanda nu au adoptat dispozi țiile acestei libertăți privind libera
circulație a persoanelor prevăzute de tratat.
Libera circulație a persoanelor se poate prezenta în felul următor:
 Dreptul la libera circulație și dreptul de sejur pe ter itoriul celorlalte state membre – Acest
drept este stabilit și consacrat prin prevederile art. 8A (18) par.1 din Tratatul CE, care prevede că
orice cetățean al UE are dreptul să circule și să locuiască liber pe teritoriul statelor membre, sub
rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de Tratat. Dreptul de sejur se emite pe o perioadă de 5
ani, putând fi prelungit dacă sunt îndeplinite toate condițiile stabilite prin acordarea sa. În afară
de solicitant, de această prerogativă beneficiază și soțul solicitantului, descendenții și ascendenții
aflați în întreținerea soților, cu condiția ca acest e persoane să beneficieze de resurse materiale
suficiente pentru trai și de asigurare medicală.
 Dreptul la libera circulație a lucrătorilor și lib erul acces la locurile de muncă – este
prevăzut de dispozițiile art. 48 (39) din Tratatul CE care prevede asigu rarea exercitării liberii
circulații a forței de muncă din interiorul Comunității , interzicerea oricărei discriminări pe bază
de naționalitate privind angajarea, remunerarea și alte condiții de muncă.
 Libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat mem bru- este reglementat prin prevederile
art. 52 (43) -58 (48) din Tratatul CE. Conform prevederilor, restricțiile asupra libertății de
stabilire a resortisanților unui stat membru sunt interzise.

Apartenența la o Cetățenie Europeană
Cetățenia Europeană a fost întemeiată prin prevederile Tratatului de Maastricht, care a
inclus în Tratatul CE partea a doua numită „Cetățenia Uniunii Europene” cuprinzînd art. 8(17)
8E-22. În acest context, conform prevederilor art. 8(17) par.1, se form ează o cetățenie a Uniunii.
Este cetățean al Uniunii orice persoană care are naționalitatea unui stat membru.

Acquis -ul comunitar privind libera circulație a persoanelor
Esența acestei liberțăți derivă prin eliminarea discriminărilor între cetățenii statului
membru pe teritoriu căruia aceștia se află și își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state
membre care se află și își desfășoară activitatea pe teritori ul aceluiași stat. Aceste discriminări
țin de condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație. Prin garantarea unui

7
regim non discriminatoriu privind aceste aspecte, se creează libera circulație a persoanelor în
spațiul comunitar. Libera circulație a persoanelor reprezintă o parte a conceptului mai
cuprinzător – Piața Internă – care nu poate fi înfăptuit în condițiile existenței unor frontier interne
și a restricționării circulației persoanelor.

Limitarea dreptului la libera circulație a persoanelor
Prin dispozițiile Tratatului CE sunt prevăzute și câteva situații de limitare a liberei
circulații a persoanelor:
a) O primă situație, admisă prin dispozițiile art. 48 (39) presupune că libera circulație a
lucrătorilor poate fi exercitată sub r ezerva limitărilor justificate de rațiuni de ordin public, de
securitate publică sau de sănătate publică.6
b) O altă situație de limitare a dreptului la libera circulație a persoanelor este specificat prin
preederile art. 48 (39) par. 4 din Tratat – interzice angajările în posturile de administrație publică.
c) O altă excepție de la exercitarea liberțății de circulație a persoanelor este stipulată în art.
55(45) alin. 1 din Tratatul CE, care prevede că sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor privind
libertate a de stabilire, în ceea ce privește statul membru interest, activitățile participând în acest
stat, chiar cu titlu ocazional, la exercitarea autorităților publice.

1.3. Libera Circulație a Capitalului
Principiul liberei circulații a capitalului este unul d in cele patru principii având ba za
juridică fundamentată prin art.56 din 1957 din Tratatul CE . În conformitate cu prevederile
Tratatului sunt inter zise toare restricțiile privind circulația de capitaluri între statele membre și
statele terțe ca și condiție majoră pentru reali zarea uniunii economice și monetare.
Prin circulația capitalului se înțelege transferul unilateral de valori în formă de capital
material (participa rea la o societate comercială străină) sau în formă de capital bănesc (mijloace
de plată legale, titluri de valoare, credite) dintr -un stat membru într -un alt stat care de obicei
reprezintă o investiție de capital. Nu constituie circulație de capital simpl ul transfer de bani
pentru plata unor mărfuri.

6 Această limitare a fost detaliat reglementată prin Directiva nr. 64/221 a Consiliului; de asemenea restricția este
prevăzut ă și în art. 2 par. 2 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen privind eliminarea graduală a
controalelor la frontierele comune.

8
Circulația plăților semnifică transferul peste hotarele țării de mijloace de plată (bancnote,
cambia, cecuri, acreditive, bilete de ordin) care sunt necesare în legătură cu o contraprestație
(cumpărare de măr furi sau servicii) și este o libertate anexă liberei circulații a persoanelor,
mărfurilor și serviciilor.
Inter zicerea discriminării presupune ca pe lângă măsurile care constituie discriminarea
deschisă aici intră orice reglementare internă care este capabilă direct/indirect sau potențial/faptic
să împiedice circulația liberă de capital și de plăți. Orice măsură care temporar sau pe durată
lungă împiedică, limitează sau refuză în t otalitate intrarea, ieșirea și tranzitul de capital în funcție
de cantitate sau valoare.
1.4. Libera circulație a serviciilor
Libertatea de circulație a serviciilor stipulea ză prin art. 49 -55 din Tratatul CE și aceasta
presupune ca persoanele care prestează servicii independente să fie liberi și independenți să -și
exercite atribuțiile stabilite de profesie în cadrul Comunității cu luarea în considerare atât a
libertății de stabilire a reședinței, cât și a libertății de a presta servicii, în special ceea ce pr ivește
cea mai bună localizare din punct de vedere economic. Acest principiu presupune eliminarea
discriminării pe fondul naționalității și, atunci când acest principiu urmează a fi pus efectiv în
practică, se aplică măsuri pentru a facilita exercitarea a cestuia.
În fond, libera circulație a serviciilor înseamnă abolirea restricțiilor care încurcă
libertatea de mișcare și de stabilire în interiorul Comunității a persoanelor care desfășoară
activități independente, a salariaților și a familiilor acestora.
În contextul dreptului comunitar, raportat la prevederile art. 60 (50 ) din Tratatul CE prin
noțiunea de “servicii” se are în vedere totalitatea prestațiilor furnizate în mod normal în schimbul
unei remunerări, și care nu cad sub incidența prevederilor referitoare la libera circulație a
mărfurilor, capitalurilor ș i persoanelor . Referitor la dispozițiile art. 60 (50) alin. 2 din Tratat,
serviciile cuprind în special:
 Servicii cu caracter industrial;
 Servicii cu caracter comercial;
 Activități arti zanale;
 Activitățile profesiunilor liberale.

9
Prestatorul de servicii poate să -și exercite și cu titlu temporar activitatea în țara în care
este furnizată prestația, în aceleași condiții pe care țara le impune propriilor resortisanți, conform
prevederilor din art . 60 (50) alin.3 din Tratat. Libera circulație a serviciilor poate fi prezentată în
următoarele 2 modalități:
 Libera circulație a serviciilor active , care presupune ca furnizorul să se deplaseze din
statul în care este stabilit în statul unde se află bene ficiarul serviciului.
 Libera circulație a serviciilor pasive, care înseamnă că beneficiarul prestației să se
deplaseze din statul unde este stabilit în alt stat membru unde se află furnizorul pentru a încheia
cu acesta din urmă un contract.
2. Impactul pieței interne și rolul în procesul de integrare/realizare a obiectivelor de
creștere, ocupare, competitivitate
Programul de înființare a Pieței Unice, contituie, în opinia specialiștilor în materie, cel
mai ambițios proiect de stimulare a ofertei cu un i mpact major asupra economiei europene.
Conceput ca să elimine „rigiditățile” pieței comunitare precum și barierele din cala mobilității
factorilor de producție, de care sufereau operatorii din țările UE în anii 1980, acest proiect și -a
dovedit din plin e ficacitatea, atât pe planul de zoltării industriale, cât și pe cel al schimburilor
comerciale reciproce7.
Bilanțul de funcționare a Pieței Interne este catalogat, cu unele excepții, ca fiind po zitiv,
deși atât mediul intern, cât și cel extern și -au lăsat a mprenta asupra acestuia, în special asupra
dinamicii pieței. Se are în vedere recesiunea pe care au traversat -o țările UE între anii 1192 –
1993, procesul de unificare a Germaniei, aderarea Austriei, Suediei, Finlandei la UE, procesul de
tranziție la economi a de piață a țărilor din Europa Centrală și de Est, mondializarea economiei,
revoluția tehnologiilor informației.
După părerea specialiștilor Comisiei UE, impactul ecnomic al Pieței Unice este, unul
încur ăjător. Aceștia mai consideră că potrivit datelor statistice preliminare, semnele unei
transformări sensibile a economiiilor țărilor membre ca urmare a funcționării Pieței Unice sunt în
mod evident perceptibile și reliefate de :
 Amplificarea concurenței î ntre înterprinderi, în sectorul productiv cât și în cel al
serviciilor;

7 Dumitru Mitron, Ovidiu Folcuț – Economia I ntegrării Europene, Editura Universitară 2008, pag. 65

10
 Intensificarea ritmului restructurării în industrie, având drept consecință o îmbunătățire
a competitivității;
 Gamă mai diversificată de produse și servicii ce sunt oferite la prețu ri de vâ nzare
accesibile;
 Rapiditate mai mare și costuri mai mici ale livrărilor transfrontaliere , drept urmare a
absenței controalelor mărfurilor la frontierele interne;
 Mobilitate crescută, în cadrul UE, a lucrătorilor și a persoanelor care nu sunt în cadrate
în câmpul muncii;
 Crearea de noi locuri de muncă în țările spațiului comunitar;
 Creșterea suplimentară a veniturilor în Uniunea Europeană;
 Intensificarea convergentei și coeziunii între diferitele regiuni ale UE;
 Asigurarea unui climat concurențial favorabil creșterii economice, descurajând astfel,
crearea monopolurilor naționale.
Funcționarea pieței interne a dus la o importantă creștere a comerțului intra -comunitar și
a majorat ponderea țărilor UE în totalul i nvestițiilor străine directe. Numeroase analize efectuate
de către experții Comisiei UE, folosindu -se ca reper de o anchetă de mare amploare, coordonată
de Oficiul de Statistică a UE (EUROSTAT) cuprinzând un eșantion de 14.000 de înterprinderi
din țările c omunitare, relevă faptul că măsurile cuprinse în Programul Pieței Interne au angrenat
modificări în structura producției industriale și a schimburilor de astfel de produse drept urmare a
adâncirii specializării pe segmentul raportului dintre preț și calita te.
3. Provocări actuale: integrarea rețelelor, economia digitală, antreprenoriatul social

Într-o lume accelerată și cu efecte de globalizare, bazată pe o economie digitală, accentul
se pune pe individ. În acest context, sistemul birocratic al UE și al statelor membre va trebui să
fie adaptat pentru a reactualiza guvernarea europeană. Publicul l arg este interesat să folosească
tehnologiile informaționale pentru a putea trage la răspunderii liderii politici, pentru a discuta
idei și organiza campanii de schimbare a politicilor.
Mijloacele de comunicare digitală și electronică cât și serviciile o nline, inclusiv e –
government, au devenit în prezent principalii vectori ai modernizării economiei zilelor noastre.
Aceasta contribuie nemijlocit la creșterea și ocuparea forței de muncă și a producțivității și

11
totodată conduce la scăderea cheltuielilor pub lice, la bunăstarea consumatorilor, oferind noi
oportunități favorabile.
O economie digitală gândită corect ar putea ajuta industria europeană să accelereze care
va putea furniza infrastructura înterprinderilor de mâine și va putea stimula creșterea
înterprinderilor nou înființate. Chiar și în perioadele în care se remarcă o stagnare a locurilor de
muncă și o rată ridicată a șomajului, internetul creează cinci locuri de muncă pierdute. În acest
fel, până în anul 2020, PIB -ul Europei ar putea crește cu 4% prin stimularea rapidă a pieței unice
digitale. Piața Unică și economia digitală se susțin reciproc. Este mult mai ușor să achiziționezi
bunuri și servicii on -line, și, în același timp, este mult mai ușor să identifici neajunsurile pieței
unice și să vezi care sunt costurile fragmentării.8
Europa, s -a menținut în trecut pe poziția d e lider legate de tehnologiile informaționale și
comunicațiilor și a înregistrat inovații în domenii cum ar fi aplicațiile medicale, tehnologiile
orașselor inteligente, serviciile publice electronice etc. Uniunea Europeană are un potențial sporit
de stimul are a competitivității și creșterii sale, dar în prezent nu se clasează printre liderii
mondiali pe acest palier. Europa trebuie să înterprindă de urgență acțiuni decisive pentru a
readuce în viteză acest sector de o importanță stringență pentru economia e i.
Organul comunitar și anume Consiliul European și -a propus ca din primăvara anului
2013 să sublinieze importanța pieței unice bazată pe economia digitală. Pentru ca acest lucru să
capete formă trebuiesc adoptate o serie de măsuri cu caracter normativ. O serie de propuneri
legislative cu relevanță directă pentru economia digitală – de la serviciile de plată on -line la
normele privind protecția datelor – urmează, de asemenea, să facă obiectul unei decizii din partea
colegislatorilor. Aceste propuneri sunt, în general, destinate să caute soluții eficiente pentru
anumite probleme cu care se confruntă piața unică digitală a UE, după cum urmează:
 Promovarea comerțului și a serviciilor electronice – Uniunea Europeană își propune să
fie garantul și să ofere siguranța că înterprinderile și consumatorii pot face achiziții online
ca și cum ar fi pe piețele locale și că toate serviciile și formalitățile de ordin administrativ
sunt la fel accesibile online. Randamentul serviciilor online ar trebui valorificat pe deplin
pentru realizarea obiectevelor – Europa 2020.

8 http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/20131010_ro.pdf

12
 Stimularea Investițiilor – Pentru a oferi UE serviciile de care au nevoie consumatorii și
interprinderile sale, trebuie intensificate investițiile în infrastructură și rețele de
comunicare de ultimă gene rație.
 Menținerea internetului deschis – Este importantă menținerea accesului deschis și
nediscriminatoriu la serviciile furni zate pe internet. Pentru garantarea neutralității rețelei,
consumatorilor finali trebuie să li se garanteze accesul liber la internet iar toate datele
rețelei să fie tratate în același fel.

Antreprenoriatul social – motor al schimbării sociale
Conceptul de antreprenoriat social este cunoscut în SUA și în țările europene și este
caracterizat de către Garry MCpherson, Director Executiv al Centrului Canadian pentru
Antreprenoriat Social, drept “ combinarea esenței afacerilor cu cea a comunității, prin
intermediul creativități i individuale”9.
Antreprenoritatul social poate fi considerat activitatea unui antreprenor, care derulează
activități care generează profit pentru a susține nevoia unor cauze sociale. Acest concept constă
în estomparea frontierelor dintre sectorul public și cel social. În acest sens, pe lângă organizațiile
non-profit, antreprenoriatul social înserează activități care au ca scop obținerea de profit, cum ar
fi băncile, pentru dezvoltarea comunității .și organizații ce îmbină elemente distincte bussines și
non-profit, de exem plu, crearea de adăposturi sociale, activități de recalificare profesională,
oferta a noi locuri de muncă.
Antreprenorii sociali oferă valoare socială printr -un proces continuu de inovare și de
valorificare a noilor oportunități, punând în prim plan ben eficiul societății decât cel personal.
Pentru ca obiectivele „Europa 2020” să capete valoare reală în spațiul UE, trebuie să se
înterprindă acțiuni de remediere pe un spectru larg, care să răspundă provocărilor cu care se
confruntă persoanele în diversele etape ale vieții lor, și anume:
 Sporirea numărului de persoane angajate
 Inovația și crearea de noi bunuri și servicii pentru nevoile sociale existente în
comunitate
 Crearea de capital social care să vină în întâmpinarea dezvoltării sociale și economice

9 http://www.forum .leaders.ro, Leaders Forum 2006 Antreprenoriatul social – o solu ție inovativa pentru problemele
societatii

13
 Promovarea valorilor de echitate socială prin adresarea necesităților persoanelor
 Demonstrarea unui acut simt al răspunderii și responsabilității față de păturile social
defavoriDemonstrarea unui acut simt al răspunderii și responsabilității față de pături le
social defavorizate
În pofida diferențelor mari dintre statele membre, toate se confruntă cu provocări sociale.
Statele care au integrat în politicile lor sociale într -un stadiu timpuriu și în mod coerent, înainte
de criză, un model de cre ștere care in clude o abordare concepută pe investi ții sociale cunosc o
creștere mai viabilă incluziunii decât celelalte. Modernizarea politicilor sociale este o chestiune
de interes comun la nivelul UE, deoarece politicile sociale ineficace dintr -o țară pot avea
consec ințe pentru alte țări, în special în cadrul zonei euro .
4. Sistemul de guvernanță

Guvernanța este un termen confu z și adesea interpreat într -o manieră nu tocmai corectă,
fiind confundată cu noțiunea de „guvernare”, „management” „administrare”. Guvernanța
presupune cumulul de norme care structurează o comunitate prin norme, legi și instituții.
Dezbaterile pe tema guvernanței europene, a fost lansată pentru prima dată de către
Comisia Europeană prin Cartea Albă care a fost publicată în 2001. Aceasta acoperă prevederile,
practicile și procedurile care influențează direct modul în care sunt exercitate puterile în cadrul
Uniunii Europene. Astfel, se urmărește introducerea unor noi forme de guvernanță care să
plaseze Uniunea cât mai aproape de cetățenii săi, s ă o facă cât mai eficientă în fața provocărilor,
să consolideze legitimitatea instituțiilor sale și democrația în spațiul comunitar.
Acest tip de guvernanță trebuie să desfășoare prin crearea și aplicarea corectă unor
politici publice mai bune și mai co nsecvente, în baza cărora organizațiile societății civile să poată
colabora cu instituțiile europene. Aceasta implică la rândul său o îmbunătățire a legislației
europene, făcând -o astfel mai eficace și mult mai simplă.

Tabloul de bord
Acest instrument al pieței unice include rapoarte făcute anual, detaliate, cu privire la 13
instrumente de guvernanță, cum ar fi: monitoritzarea și transpunerea în practi că a directivelor

14
emise de Comisia Europeană, constatări de neîndeplinire a obligațiilor, rețelele de coo perare
administrativă și variate servicii de informare și soluționare coerentă a problemelor.
Tabloul de bord al pieței unice își propune să ofere o imagine de per ansamblu asupra
situației reale. Aceasta este prezentată sub forma rezultatelor furnizate de către statele membre,
însă oferă și exemple de dificultăți cu care se confruntă interprinderile și cetățenii privind
exercitatea drepturilor în UE. Prin prisma acestui fapt, tabloul de bord oferă oferă o imagine de
ansamblu și totodată scoate în evid ență punctele forte și slabe și indică pentru fiecare stat
membru, domeniile pentru care sunt necesare acțiuni suplimentare.

SOLVIT
Solvit este considerată o rețea de rezolvare a problemelor care apar în cadrul statelor
membre ale UE, fără utilizarea normelor de procedură legală, dificultățile apărute datorită
aplicării necorespunzătoare a legislațiii priind piața unică de către autorităție publice. În fiecare
stat membru al UE există un astfel de centru SOLVIT care poate oferi suportul în explicarea ș i
rezolvarea plângerilor care vin din partea cetățenilor și a înterprinderilor. Aceste servicii sunt
furnizate în mod gratuit.
SOLVIT și -a început activitatea din luna iulie 2002. Comisia Europeană este cea care
coordonează rețeaua , funcționarea căreia e ste asigurată de către statele membre și furnizează
baze de date, și după caz, ajută la soluționarea mai rapidă și mai eficientă a problemei. Plângerile
primite de către Comisie, pentru care se întrevede o reală posibilitate de a fi soluționată diferit
decât pe cale juridică, sunt trimise către SOLVIT.
SOLVIT remediază problemele transfrontaliere între un cetățean și o înterprindere, pe de
o parte, și o autoritate publică pe de alta, acolo unde există posibilitatea ca legislația UE să fi fost
aplicată în m od eronat. Domeniile cele mai des tratate de SOLVIT sunt:
 Permisele de ședere
 Securitatea de ordin social
 Drepturile de a ocupa un loc de muncă
 Impozitarea
 Libera circulație a capitalurilor și plăților
 Controlul la frontiere
 Drepturile de vot

15
 Liberul acces pe piață a produselor etc.,

EU PILOT
Acest proiect demarează din luna aprilie a anului 2008 și are prioritatea de a oferi
răspunsuri mai rapide și mai detaliate la întrebările cetățenilor, precum oferirea soluțiilor ce țin
de divergențele rezultate din aplicarea legisla ției Uniunii Europene, în mod special la chestiunile
ridicate de către cetă țeni și întreprinderi, care necesită confirmarea situa ției de fapt sau de drept
într-unul dintre statele membre.
Acest proiect a fost inițiat având drept scop îmbunătățirea comunicării și soluționarea
problemelor apărute între serviciile Comisiei și cea a autoritățile statelor membre cu privire la
aplicarea legisla ției UE sau la conformitatea legii dintr -un stat membru cu legisla ția UE într -un
stadiu incipient, înainte de ini țierea unei proceduri în constatarea neîndeplinirii obliga țiilor în
temeiul articolului 258 din TFUE (Tratul privind Funționarea Uniunii Europene) . Atunci când
s-ar putea recurge la o procedură în constatarea neîndeplinirii oblig ațiilor, regula general
aplicabilă este că EU Pilot este utilizat înainte de ini țierea de către Comisie a unei astfel de
proceduri în temeiul articolului 258 din TFUE .
5. Înterprinderea pe piața europeană

Uniunea Europeană își resuscitea ză puterea pentru a ieși din criza economică, trecând în
prezent printr ‑o perioadă de relansare lentă. Încă de la început, s ‑a acordat o atenție deosebită pe
a îmbunătă ți sistemul finan țelor publice și consolidarea durabilă a sistemului financiar. De și
aceste aspecte sunt de prioritate, esen țială pentru ie șirea definitivă din stagnarea economică
rămâne fortificarea economiei reale, adică a întreprinderilor și a celorlalte entită ți care furnizează
bunuri și servicii concrete în spațiul comunitar.
Afacerile din UE presupun o multitudine de activități de natură agricolă, industrial ă sau
din domeniul serviciilor care implică agenți economici de pe tot teritoriul UE.

16
Mediul de afaceri în Uniunea Europeană

Mediul de afaceri se referă la condițiile în care firmele europene operea ză, implicând un
număr mare de forțe care creionea ză acest mediu și pe baza cărora companiile își fundamentează
strategia, tacticile și activitățile de zi cu zi.10
Fiecare întreprindere din Uniunea Europeană are acces liber la 27 de piețe naționale și la
500 de milioane de clienți potențiali, ceea ce le permite companiilor mari să beneficieze de pe
urma economiilor de scară, iar noi piețe se deschid pentru întreprinderile cele mici și mijlocii.
Totodată, pe lângă prestarea de bunuri și servicii, întreprinderile își pot, de asemenea, stabili sau
transfera operațiunile în alte țări ale spațiului comunitar.
În scopul asigurării bunăstării economice a UE trebuie menținut un lan ț valoric puternic,
eficient și competent în sectorul industriei. Industria și serviciile conexe reprezintă peste 50 %
din forța de muncă existentă în sectorul privat, 75 % din totalul exporturilor și 80 % din
activitățile private destinate cercetării și dezvoltării în UE.
În acest fe l, întreprinderile europene devin din ce în ce mai integrate în lan țurile valorice
mondiale. Valorificarea con ținutului local al exporturilor poate constitui un reper important
pentru competitivitatea industrială. Politica industrială prevede acțiune car e vin în sprijinul
inovării, să promoveze interna ționalizarea întreprinderilor și să consolideze pia ța unică a
bunurilor și serviciilor.
Strategia Europa 2020 are drept scop relansarea mediului de afaceri în Europa. Dreptul
societăților comerciale și regulile de guvernanță corporativă aplicabile societăților, investitorilor
și salariaților din UE trebuie adaptate nevoilor societății de astăzi și mediului economic aflat în
proces de continuă schimbare.

Drepturile companiilor în UE
Întreprinderile sunt actorii cheie pe piața unică din UE. Drepturl companiilor comerciale
presupune o eficiență mai sporită a funcționării acestora în contextul unui mediu normativ mai
simplificat, cu sarcini administrative reduse la minim. Legislația comunitară în domen iu face
referință în special la fu ziunile și divizările naționale cât și trans -naționale, drepturile

10 Ion Gr. Ionescu – Mediul de Afaceri European, Manual de studiu individual, Editura ProUniversitaria, pag.37

17
acționarilor societăților cotate la bursa de valori, precum și regimul fiscal aplicabil societăților
mamă cât și filialelor aflate în diferitele state mem bre UE.
Potențialitatea de a putea desfășura activități într -un alt stat membru UE decât cel în care
se găsește sediul principal și introducerea unei cooperări transfrontaliere eficace, reprezintă
dezvoltări cheie în această direcție. În sensul existențe i pieței unice, a fost concepută noțiunea de
„societate europeană”, mai bine ajustată la dimensiunile întreprinderilor care au sediile în mai
multe state, aceasta fiind prev ăzută în dreptul comunitar, fără a mai fi supusă simultan unor
proceduri legislativ e diferite.

Licitațiile Publice
Achiziț iile publice au un rol necesar în performanța economică a Uniunii Europene.
Autoritățile europene publice cheltuiesc aproximativ 19% din produsul intern brut pentru
cumpărarea de bunuri, lucrări și servicii. Armonizarea acestor proceduri în cadrul comunită ții
reprezintă o cerință imperativă a pieței comune europene.
Materia legislativă comunitară prin prevederile sale, încurajează concurența loială între
firme prin utilizarea procedurilor transparente. Astfel, legislația europeană conține dispoziții de
ordin coercitiv împotriva autorităților contractante care nu -și onorează obligațiile.