Introducere -1 6 [623677]

Introducere -1 6
1.INTRODUCERE
1.1.Prezentare generală
Se numește irigație ansamblul lucr ărilor de hidroameliorații ce au drept scop
aprovizionarea controlată a solului cu cantitatea de apă suplimentară față de cea
primită în mod natural, astfel încât să se asigu reobținerea producțiilor agricole
sporite și constante .
Deasemenea irigația poate fi folosită pentru întreținerea obiective lorde
arhitectură peisagistică, refacerea vegeta ției pe terenurile modificate prin lucrări de
construc ții, stabilizarea solurilor slab coezive în scopul evitării eroziunii eoliene,
diminuarea efectelor înghe țurilor târzii, saucrearea unui microclimat mai umed în
timpul perioadelor secetoase. [Hidroamelioratii, 2008]
Sistemele de irigații au apărut în jurul anului 6000 î.Hr. în Mesopo tamia și
Egipt,sub formă simplă prin inundarea terenurilor agricole, iar ulterior și în forme
mai complexe prin canale de irigații.
În jurul anului 3000 î.Hr. în India (Valea Indusului) și China (Fluviul Galben)
apar sisteme de irigații complexe cu bazi ne și canale de irigații, iar în jurul anului
800 î.Hr. perșii pun la punct metode de irigat folosite și astăzi în zone din Asi a și
centrul sau nordul Africii constând în fântâni verticale și tunel uri înclinate în pământ
pentru colecta rea apei.
ÎnAmerica de Sud aufostdescoperit ecanale de irigație care datează din
mileniul 4 î.en, al 3 -lea î.en șidinsecolul al 9 -lea CE.
În America de Nord irigațiile au apărut între secolele VII –XIV și s -au extins
ca și compexitate în rețele și si steme diversificate care rivalizau cu cele din Orientul
Apropiat, Egipt și China .
În Europa urme ale realizărilor grandioase de aducțiune a apei din timpul
Imperiului Roman sunt vizibile și astăzi în țări precum Italia, Spania și Franța.
Primele date atestate documentar cu privire la suprafețele irigate apar în
secolul VIII și se referă la suprafețe de cca. 800.000 ha, pentru ca în secolul XII
suprafața amenajată să fie de cca. 1,5 mil. ha.
Eficiența deosebită a irigației în creșterea productivității agricole, precum și
revoluția industrială, a determinat creșter earemarcabil ă asuprafețe iamenajate cu
irigații, î ntre anii 1900 și 1950, suprafața cu amenajări de irigații s -a dublat, pentru
ca în ultima jumătate a secolului XX, să se tripleze , ajungându -se la cca. 270 mil.
ha.
Media de amenajare a suprafețelor pentru irigații din perioada 1965 -1980 a
fost de 8.333.000 hectare/an, adică un ritm mediu anual foarte ridicat. Înperioada
1980-2002 a rezultat un ritm mediu anual de 273.000 hectare/an. Pentru anii 1961 –
1992 s -a înre gistrat o rată de creștere anuală de 2 %,iarîn anii 1993 -2003 o rată
de doar 1 %.[Cîmpan TEZA,2009 ]
La nivelul anului 2015 datele centralizate și raportate de către Comisia
Internațională pentru Irigații și Drenaje (ICID) menționează o suprafață amenajat ă
de 299 mil. ha. [ICID Annual Report, 2015]
Zonele cu densitate mare a suprafețelor amenajate pentru irigații se găsesc
în nordul Indiei și în Pakistan de -a lungul râurilor Indus și Gange, în China în

1.2. Situația sectorului de irigații în România 7
bazinele râurilor Hai He, Huang He șiYangtze , în Egi pt și Sudan pe cursul fluviului
Nil, și în Statele Unite ale Americii în bazinul hidrografic Mississippi -Missouri și în
regiunea statului California.
Din totalul suprafeței amenajate pentru irigații, țările dezvoltate dețin 15,8%
din suprafață, tările în c urs de dezvoltare 78%, iar țările slab dezvoltate 6,2%. [ICID
Annual Report, 2015]
Figura 1Suprafaț aamenajată la nivel global în anul 2015
Din totalul suprafeței amenajată zona Asia și Oceania deține 71,7%,
America de Nord și America de Sud 15,6%, Europa 7,8% și Africa 4,9% (tabel 1) .
[ICID Annual Report, 2015]
Tabel 1Situația suprafețelor irigate la nivel mondial în 2014 (ICID)
Nr. crt. Regiune Suprafață irigată Procente din suprafața irigată
Mha %
1. Africa 14,74 4,9
2. America de Nord /Centrală /de Sud 46,51 15,6
3. Asia și Oceania 214,41 71,7
4. Europa 23,38 7,8
TOTAL 299,04 100
În timp irigația a luat forme multiple, atât pe planul concepțiilor, cât și pe
cel al metodelor tehnice de aplicar e. În funcție de condițiile naturale, de cele social –
organizatorice și de cele tehnice, a evoluat și s -a diversificat ca scop, rețele și
metode de distribuție -irigare.
După zonele climatice se diferențiază irigația de tip permanent și ir igația cu
caracter complementar, iar c a și scheme hidrotehnice sunt rețelele a căror concepție
tehnică și realizare reflectă structuri antice, sau rețele în concepții tehnice moderne
bazate pe structuri organizatorice descentralizate. Ca metodele sau tehnici de
amenajare pe ntru distribuția apei se diferențiază astfel: agricultura pluvială, irigația
intermitentă sau irigarea permanentă de suprafață. [Blidaru SID, 1976]
Clasificarea irigațiilor în funcție de metode le de udare se face prin utilizar ea
unor criterii de departajar e,astfel după modu l în care apa ajunge la plante :

Introducere -1 8
-prin submersie (inundare) -este o metodă de udare gravitațională, care
constă în acoperirea totală sau parțială a culturilor conform fazei de vegetație;
-prin sc urgere la suprafață (revărsare) -este d e asemenea o metodă
gravitațională, apa ajungând la plante prin scurgerea în lungul pantei naturale sau
obținută în urma lucrăr ilor de nivelare;
-prin aspersiune -este metoda care imită ploaia naturală cu ajutorul u nui
dispozitiv denumit aspersor, pulver izarea jetului de apă eliberat este dependentă de
tipul aspersorului, diametrul duzei și presiunea de lucru a acestuia;
-prin picurare (localizată) -metodă care realizează udarea individuală a
plantelor, această individualizare se face cu ajutorul unei rețele de conducte plasată
pe suprafața terenului, în lungul rândurilor cultivate și pe care se află amplasat în
dreptul fiecărei plante un dispozitiv numit picurător;
-prin subir igație (reversibilă din drenaj) -estespecifică zonelor drenate în
perioade secetoase, prin ridicarea umidității solului pe grosimea profilului activ până
la valoarea capacității de câmp șise realizează prin ridicarea nivelului freatic ca și
consecință a presurizării rețelei de drenuri existente, alimentată di n rețeaua de
canale de desecare.
Din totalul suprafețelor amenajate pe cca. 80 mil. ha se prac tică irigația prin
submersie. Irigația prin aspersiune șipicurare ( micro -irigația ) sunt metodele folosite
pe mai mult de 50 % din s uprafa ța amenajată în Europa. Țările cu cele mai î ntinse
suprafețe irigate prin aspersiune și picurare sunt: SUA, Rusia, Brazilia, China, India,
Arabia Saudită ,Franța, Italia, Spania și Ucraina .
Tabel 2Situația suprafețelor irigate prin aspersiune și picurare în țările dezvoltat e(ICID)
Nr.
crt.Țara Suprafață
amenajată cu
irigațiiProcent din totalul
suprafeței
amenajatăAnul de
raportare
Mha %
1. SUA 24,74 57 2009
2. Spania 3,61 72 2014
3. Franța 2,90 51 2011
4. Italia 2,42 57 2013
5. Australia 2,38 38 2005
6. Canada 1,05 65 2004
7. Germania 0,54 98 2005
8. Japonia 2,92 17 2013
9. România 1,50 30 2008
10. Slovacia 0,31 100 2000
11. Ungaria 0,22 87 2008
12. Austria 0,12 100 2011
13. Marea Britanie 0,11 100 2005
14. Finlanda 0,07 100 2010
15. Portugalia 0,63 10 1999
16. Bulgaria 0,59 4 2008
17. Republ ica Cehă 0,15 10 2007
18. Polonia 0,10 13 2008
19. Slovenia 0,01 100 2009
20. Lituania >0,01 100 2010
21. Estonia >0,01 30 2013
TOTAL 44,37 53 /
Clasificarea irigați eiîn funcție descopul pentru care se folosește se face
astfel :

1.2. Situația sectorului de irigații în România 9
-de umectare (arozantă) -care are scopul completării deficitului de
umiditate pe grosimea profilului activ al solului , de la umiditatea plafonului minim
până la cea corespunzătoare capacită ții de câmp ;
-de spălare a sărăturilor -are drept scop spălarea sărurilor nocive din
profilul activ al solului;
-fertilizantă -este destinată ridicării fertilității solurilor prin introducerea
îngrășămintelor minerale în apa de irigație, sau prin utilizarea apelor uzate (de la
centrele populate sau zootehnice) la irigații, dar oblig atoriu în dilu ție cu apă curate;
-de aprovizionare -este o udare monoanuală care se aplică înainte sau
după însămânțările de toamnă cu scopul de a crea rezerva de ap ă necesară
germinației normale;
-antigel, care se aplică primăvara, pomilor fructiferi, înainte de înm ugurire,
pentru a preîntâmpina înghețul mugurilor. [Orlescu CURS, 2010]
În prezent doar cca. 20 % din suprafețele cultivate sunt irig ate, însă acestea
furnizează 40 % din producția agricolă mondială , respectiv 60 % din producția totală
de cereale.
Tabel 3Centralizatorul suprafețelor în procente din totalul c ulturilor irigate pe regiune
(FAO/AQUASTAT)
Regiunea Tip de cultură %
Suprafață
irigată %cereale
Plante
rădăcinoase
Legume
Fructe
Plante
leguminoase
Plante pentru
zahăr
Plante pe ntru
uleiuri
Plante pentru
băuturi
Plante pentru
fibre
Plante
furajere
Altele
Africa 43.35 2.83 12.42 9.61 2.54 5.18 4.450.464.6513.94 0.58100.00
America de
Nord/Centrală /
de Sud36.881.776.6110.352.69 8.339.920.98 3.92 18.00 0.51 100.00
Asia 68.161.155.324.002.08 2.746.99 0.214.444.090.82100.00
Europa 30.995.228.5415.742.633.23 9.150.111.4222.510.46100.00
Oceania 13.540.005.5914.49 0.009.05 2.550.696.5247.560.00100.00
Total din
suprafață %61.181.465.925.622.183.61 7.320.314.277.360.75100.00
Sursele de apă cel mai frecvent utilizate pentru irigații sunt cele de
suprafață (fluvii, râuri și lacuri naturale sau artificiale), mai rar cele subterane
(pânzele freatice) sau sursele de apă uzate (provenite de la centrele populate sau
zootehnice) în diluție cu apă curată.
Cerințele calitative aleapeipentru irigații sunt legate de:
-gradul de mineralizare (conținutul de săruri solubile), a cărui limită
superioară admisă este determinată de metoda de irigație (mai scăzută la
aspersiune și mai ridicată la irigația prin scurgere la suprafață) și de textura solului;
-conținutul de oxigen liber, care influențează po zitiv dezvoltarea plantelor;
-conținutul de aluviuni în suspensie, contribuie la fertilizarea sol urilor
(datorită substanțelor organice pe care le conțin) și la îmbunătățirea structurii;
-temperatura, care nu trebuie să prezinte diferențe prea mari față de cea a
solului și cea o ptimă de dezvoltare a plantelor .[Orlescu CURS, 2010]
Aproximativ 3 5% din suprafața continentelor, cu excepția Antarcticii, are
acvifer relativ omogen, iar 18% din suprafață estebogată în apesubterane , dintre
care unele sunt extinse în regiuni cugeologi ecomplex ă.

Introducere -1 10
Figura 2Resursele de apă dispon ibile și rata de refacere (UNESCO)
În jur de 90% din apele uzate produse la nivel mondial rămâne netratate, și
prin urmare provoacă po luarea apei pe scară largă, în special în țările cu venituri
mici. Deoarece agricultura trebuie să concureze pentru resur sele de apă din ce în ce
mairare, cu indu striași utilizatorii municipali , adesea nu există o al ternativă pentru
agricultori, decât aceea de a utiliza apa poluat ăcu de șeuri urbane, inclusiv ape
uzate . Riscuri semnificative asupra sănătății pot rezulta di n utilizarea apei
contaminate cu agen ți patogeni, în acest fel, mai ales în cazul în care oamenii
mănâncă legume crude care a u fost irigate cu apă poluată .
Tabel 4Centralizatorul ratei cerinței de apă și compararea cu resursele d e apă
(FAO/AQUASTAT)
Regiunea Cantitatea
totală actuală
regenerabilă de
apăCerința de
apă pentru
irigațiiRata
cerinței
de apăFolosința de
apă pentru
irigațiiPresiunea
asupra
rezervei de
apă dulce
datorită
irigației
Km3/an Km3/an % Km3/an %
Africa 5.530.286 82.611 48 171.222 3.1
America de
Nord/Centrală /
de Sud24.361.760 195.291 49 397.200 1.6
Asia 14.450.715 1.173.514 58 2.025.911 14.0
Europa 7.417.711 43.671 63 69.181 0.9
Oceania 819.000 5.384 59 9.125 1.1
Total ( din 165
țări și 2 teritorii)52.579.472 1.500.464 56 2.672.640 5.1

1.2. Situația sectorului de irigații în România 11
Institutul Interna țional de Management al Apei a făcut demersuri în India,
Pakistan, Vietnam, Ghana, Etiopia, Mexic și în alte țări, p rindiverse proiecte care
vizează evaluarea și reducerea riscurilor de irigație cuapeuzate. Prin a bordare a
"bariere multiple" pentru utilizarea apelor reziduale, fermierii sunt încuraja ți să
adopte comportamente diferite de reducere a riscurilor. Printre acestea se numără
încetarea irigației cu câteva zile înainte de recoltare, pentru a permite agen ților
patogeni să fie eliminați de lumina soarelui, aplic area cu atențieaapeiastfel încât
să nu fiecontamin atefrunzele care po t fi consumate crude, curățare cu dezinfectant
a legumelor și alte măsuri .[International Water Management Ins titute,2010]
Rețelele de transport și distribuție aferente sistemelor de irigație reprezintă
ansamblul construcțiilor și dispozitivelor hidrotehnice (canale deschise, conducte sub
presiune), transportul apei, de la sursă până la teritoriul irigat, în condi țiile tehnice
și calitative cerute de metoda de udare a sistemului. Rețelele a ferente acestor
sisteme trebuie să asigure colectarea și evacuarea surplusului de apă de pe
terenurile irigate sau provenite de la alte folosințe.
Funcție de tipul curgerii , rețe lele de transport și/ sau distribuție, se
delimitează în:
-rețele de transport și/ sau distribuție gravita țională a apei ;
-rețele de transpo rt și distribuție sub presiune .[Orlescu CURS, 2010]
În privința echipamentel or de irigat folosite la aspersiune pe p lan mondial,
se constată înlocuirea treptată a echipamentelor clasice -aripi de udare cu cele
moderne. În SUA, dar și în țări din America de Sud (Brazilia), și Europa (România)
s-a înregistrat creșterea suprafețelor udate prin aspersiune folosind instalații cu
pivot central și instalații cu deplasare liniară, în detrimentul celor udate cu
echipamente de udare cu funcționare la presiune înaltă ori prin scurgere la
suprafață .
1.2.Situația sectorului de irigați i în România
În co ndițiile pedoclimatice actual e,irigațiile au un caracter de
complementaritate la aportul din precipita ții și au rol important în obținerea unor
recolte ridicate și relativ stabile anuale ,pentru asigurarea siguran ței alimentare a
populațieișiîn realizarea u nui excedent pentru expor t, precum șiceea ce privește
protecția mediului.
Studiile actuale de specialitate arată că iriga țiile sunt necesare în Câm pia
Română, Sudul Moldovei șiDobrogea, unde evolu ția climatică indică o tendință de
aridizare și deșertificare ,și unde aportul de a pă din iriga ții va trebui să aibă un
caracter permanent la aportul de apă din precipita ții.Deasemenea se arată și
importanța introducerii irigației și în amenajările locale din alte zone ale țării.
Marile sisteme de irigații din România au fost construite începând cu anul
1970. În perioada 1970 -1975, ritmul de creștere a fost de aproximativ 140.000
ha/an, de la 730.000 ha în anul 1970, la 1.474.000 în anul 1975. Din totalul
suprafeței amenajată pentru irigații, în proporție de 80% era de tipul prin
“aspers iune”. [Blidaru SID,1976]
Spre finalul anului 1989 suprafa ța totală amenajată cu infrastructură de
irigațiia fost de aproximativ 3,1 mil. ha, cuprinzând 375 de sisteme mari de iriga ții.

Introducere -1 12
Figura 3Amenajări pentru irigații în România (1976) [Blidaru SID,1976]
Începând cu anul 1991, a avut loc un proces accentuat de „fărâmi țare” a
terenurilor agricole amenajate pentru iriga țiiprin reconstituirea/ constituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor, fără a se lua în considera re configura ția
infrastructurii de iriga ții și poziționarea terenurilor față de antenele de udare.
Sistemul na țional de irigații existent și funcțional înainte de anul 1989 a
devenit astfel vulnerabil, datorită faptului că amenajările de irig ații
erau proiectate și echipate pentru exploatații foarte mari , dar și datorită lipseide
investiții în reconversia spre alimentarea gravitațională, uzura infrastructurii de
irigații și a instalațiilor și echipamentelor de udare .
Începând cu anu l 2004, la cererea organiza țiilor și federațiilor de
îmbunătă țiri funciare, s-a predat de către ANIF în proprietatea/folosin ța acestora
infrastructura de iriga ții.
Amenajările totale de îmbunătă țiri funciare funcționale reprezentau,
în anul 2004, 81 % din suprafa ța totală amenajată, iar în anul 2013 reprezentau
76%, din care în administrarea ANIF aproximativ 80% ,și în scădere cele din
proprietatea/folosin ța OUAI/ FOUAI, de la 100% în anul 2004 la 43% în anul 2013 .
Amena jările de iriga ții funcțio nale din suprafața totală amenajată cu irigații
în anul 2004 reprezentau 50%, iar în anul 2013 reprezentau 45%, din care în
administrarea ANIF, în scădere de la 41% în anul 2004 la 46% în 2013, iar în
proprietatea/folosin ța OUAI/ FOUAI, în scădere de la 100 % în anul 2004 la 43% în
anul 2013. [Raport Curtea de Conturi,2014].

1.2. Situația sectorului de irigații în România 13
Tabel 5Situația amenajărilor de irigații în România (ANIF)
Nr.
crtIndicator Anul2004 Anul2013 Dif.%
1TOTALAMENAJĂRI DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE : 8.092 6.718(83%)1.37417
2•funcționale 6.592(81%)5.148(76%)1.44422
3•nefuncționale 1.500(19%)1.570(24%)705
4Administrate decătreANIF 7.622(94%)5.862(87%)1.76023
5•funcționale 6.122(80%)4.782(82%)1.34022
6•nefuncționale 1.500(20%)1.080(18%)42028
7Proprietate/ folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 470(6%)856(13%)38682
8•funcționale 470(100%)366(43%)10422
9•nefuncționale – 490(57%)490-
10TOTALAMENAJĂRIIRIGAȚII: 3.002 2.990(99%)120,4
11•funcționale 1.502(50%)1.356(45%)1469,7
12•nefuncționale 1.500(50%)1.635(55%)1359
13Administrate decătreANIF 2.532(84%)2.134(71%)39816
14•funcționale 1.032(41%)990(46%) 424
15•nefuncționale 1.500(59%)1.145(54%)35524
16Proprietate/ folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 470(16%)856(29%)38682
17•funcționale 470(100%)366(43%)10422
18•nefuncționale – 490(57%)490-
19TOTALAÎFRECUNOSCUTEDEUTILITATEPUBLICĂ 8.092 5.147 2.94536
20TOTALSUPRAFAȚĂIRIGATĂ(UDAREA1): 327(11%)151(5%)17654
21-administrate decătreANIF 202(8%)12(0,5%)19094
22-propr ietate/ folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 125(26%)139(16%)1411
Suprafața totală irigată efectiv ( udarea 1 )reprezenta 11% în anul 2004 și
5% în anul 2013 ,comparativ cu suprafa ța totală amenajată cu irigații, din care în
administrarea ANIF, în scădere de la 8% în anul 2004 la 0 ,5% în 2013, și în
proprietatea/folosin ța OUAI/ FOUAI, de la 26% în anul 2004 la 16% în anul 2013.
Suprafața totală irigată efectiv (udarea 1 )reprezenta 22% în anul 2004 și
11% în anul 2013 comparativ cu suprafa ța totală amenajată cu irigații funcționale,
din care în administrarea ANIF, în scădere de la 20% în anul 2004 la 2% în 2013, și
în proprietatea/folosin ța OUAI/ FOUAI, de la 27% în anul 2004 la 38% în anul 2013.
[Raport Cu rtea de Conturi, 2014]
Figura 4Suprafața irigată prezentată procentual față de suprafața total amenajată (ANIF)

Introducere -1 14
Conform datelor disponibile în baza de date informatică a Institului Național
de Statistică, în anul 2015, suprafaț a total amenajată era de 3.149.111ha, din care
suprafața de 2.892.933reprezenta teren arabil. Suprafața irigată cu cel puțin o
udare în anul 2015 a fost de 172.624ha.[INS,2016]
Tabel 6Suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații în anul 2015
Nr.
crt.Tipul suprafețeiMacroregiuni, regiuni de
dezvoltare si judeteAnul 2015
Hectare
1. Suprafață totală amenajat ă TOTAL 3.149.111
2. Suprafață agricolă amenajat ă TOTAL 3.045.429
3. Suprafață totală amenajat ă(teren ara bil) TOTAL 2.892.933
4.Suprafață agricolă irigata efectiv cu cel
puțin o udare (teren arabil)TOTAL 172.624
În anul 2016 suprafața total amenajată pentru lucrări de irigații era de
2.991.943 ha din care, prin aspersiune 2.665.594 ha, prin brazde 276.62 4 ha, și
prin inundare 49.725 ha. [ANIF,2016]
Figura 5Suprafețe amenajate pentru irigații (verde) și suprafețe cu potențial irigabil (galben)
în România (ISPIF)
Situația raportată a suprafețelor pe care s -au aplicat udări în cursul anului
2016 indică suprafața totală de 306.890,3 0, din care pentru 153.014,2 0 ha udarea

1.2. Situația sectorului de irigații în România 15
I, dintr -un total contractat de 349.788,5 0.
Tabel 7Situația suprafețelor pe care s -au aplicat udă riîn anul 2016 (ANIF)
FilialaSuprafața contractată
cu contracte
multianuale ș i
sezoniereSuprafeț e pe care s -auaplicat udă ri
Volum de
apă livratNorma
de
irigație
realizată
Total Organiz .Total Organiz ații
udări
cumulateudarea Iudări
cumulateudarea I
Someș -Criș 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Tisa-
Someș0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Timiș –
Mureș
Inferior3297,0 0,0 334,0 334,0 0,0 0,0 83,70 250,60
Mureș –
Oltul
Mijlociu0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Mureș –
Oltul
Superior1557,0 1557,0 955,5 743,5 955,5 743,5 477,7 642,5
Dunăre -Jiu 24678,0 24678,00 17242,0 5256,0 13964,0 4826,0 8589,0 1634,1
Olt-Dunăre 11926,0 10626,00 18966,0 3318,0 10479,0 2018,0 18555,0 5592,2
Teleorman –
Neajlov34800,0 34.800,00 4063,0 2549,0 4063,0 2549,0 2907,7 1140,7
Argeș –
Dâmbovița0,0 0,00 0,0 0,0 0,00 0,00 0,00 0,00
Ialomița –
Calmatui56928,1 56487,8 52170,7 21155,7 51899,7 20977,7 57904,7 2737,1
Dunărea
Inferioară129509,1 120130,8 160039,5 91394,6 134481,0 84847,5 141564,7 1548,9
Dobrogea 18411,0 17891,0 10969,6 4108,0 10789,6 3940,0 4700,4 1144,2
Moldova
Sud54169,1 52720,1 26010,1 13713,1 22616,1 12264,1 16295,8 1188,3
Moldova
Nord7488,2 7373,0 12159,0 7399,0 11864,0 7299,0 2548,7 344,5
Buzău –
Moldova
Sud5127,5 2176,0 3842,1 2904,5 715,0 715,0 1685,7 580,4
Prahova 1897,5 0,0 138,8 138,8 0,0 0,00 76,0 547,6
TOTAL 349788,5 328009,7 306890,3 153014,2 261826,9 140179,8 255389,1 1669,1
din care
FOUAI55824,0 / 29558,0 14755,0 / /12552,1 /
Principala sursă de apă pentru amenajările de irigații este fluviul Dunărea,
pentru suprafața de 2.543.150 ha, și râurile interioare și lacurile de acumulare,
pentru suprafața de 448.793 ha. [ANIF, 2016]

Introducere -1 16
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) este constituită, prin
Ordinul MADR nr.1161/R din 05.09.2016, ca institu ție pu blică având în structura sa
o unitate centrală , 16 filiale teritoriale și 34 unități de administrare.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) administrează bunurile
din domeniul public al statului, bunurile proprietate publică prevăzute în anexa nr.2
din Legea nr. 138/2004 ,precum și bunurile din domeniul privat al statului, până la
transmiterea acestora către organizații și federații, precum și patrimoniul propriu –
art.16 OUG nr.82/2011.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare administrează 2 96 amenajări
complexe de irigații, având ca și construcții principale în amenajările de irigații
10.630 km de canale de aducțiune și distribuție, 26.700 km rețele de conducte
îngropate, 2.710 stații de pompare plutitoare și fixe, 4856 stavilare, 480 vane
hidraulice automate, 4.801 podețe, 2.781 căderi și 466 deversoare laterale. [ANIF,
2016]
1.3.Necesitatea și oportunitatea cercetării
Pe plan mondial s -au realizat cercet ări avansate privind amenajările de
irigații. În deosebi s -au realizat cercet ări cu privire la sursele de apă, asupra calității
apei și a solului, ale echipamentelor de udare și a părților componente ale unui
sistem de irigații.
Apariția pe piața mondială și în România a multor tipuri constructive de
echipamente mobile de irigații și rela tiva redusă experiență în folosirea acestora
impune efectuarea de studii și cercetări in situ asupra caracteristicilor tehnico –
funcționale ale acestora ,aplicate la diferite culturi, în condițiile pedo –climatice ale
României, și totodată în cadrul unor amenajări locale, precum și corelarea în
exploatare a parametrilor acestora cu condițiile climatice specifice zonei.
În contextul ultimilor ani, în agricultura irigată a lumii, problemele legate de
exploatarea și managementul sistemelor de irigație existe nte au devenit prioritare,
datorită schimbărilor intervenite în modul de abordare a rolului sistemului de irigație
în exploatarea agricolă, pe de o parte, și datorită reducerii ritmului de extindere a
irigațiilor, pe de altă parte.
În România, după 1990 în contextul schimbării politice și a reorganizării
instituțiilor de stat domeniul îmbunătățirilor funciare a fost grav afectat, atât ca și
organizare (administrare, proiectare, execuție și funcționare), cât și ca cercetare.
Sectorul de îmbunătățiri funciar e a avut până în anul 1990 o organizare
complexă, dispunând de structuri specializate de cercetare, proiectare, execuție și
întreținere a lucrărilor. În aceste structuri au activat peste 120 mii salariați, lucrările
de îmbunătățiri funciare întinzându -se practic pe întreaga suprafață a țării. [1]
În prezent, în Romania în domeniul îmbunătățirilor funciare activează în jur
de 2000 de salariați, angajați ai Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare,
Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare și Institutu lui Național de Cercetare –
Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare –“ISPIF” București.
În multe țări, printre care și în România, abordarea irigațiilor se face prin
prisma reabilitării și modernizării, precedate de reforma instituțională, scopul final
fiind creșterea eficienței irigațiilor în condițiile protejării mediului.
Marile amenajări de irigații din România, cele mai multe cu o vechime de
peste de 30 ani, au apărut în condițiile agriculturii socialiste organizate (ferme de
mari dimensiuni, cu admin istrare și management centralizate), proprietar al
terenurilor amenajate fiind în întregime statul. După 1990, gradul de utilizare a
sistemelor de irigații a scăzut dramatic, cauzele fiind multiple: fragmentarea

1.2. Situația sectorului de irigații în România 17
excesivă a terenurilor, vandalizarea, intere sul scăzut al fermierilor, sistem
instituțional și legislativ perimat, costul ridicat al apei de irigații, uzura morală și
fizică echipamentelor și infrastructurii .
Deoarece amenajările mari de irigații din România au fost create pentru a
deservi marile e xploatații agricole (1.000 -10.000 ha), după desființarea acestora,
funcționarea sistemelor de irigații a devenit dificilă și ineficientă pentru că au apărut
într-un sistem de exploatare a irigațiilor sute și chiar mii de utilizatori, proprietari ai
unor su prafețe de teren agricol foarte mici (0,5 -3 ha).
În anul 2007 s -a actualizat Strategia ANIF în domeniul îmbunătățirilor
funciare și s -a elaborat Strategia ANIF pentru reducerea efectelor secetei, integrată
de către MADR –Comitetul Național pentru Combater ea Secetei, Degradării
Terenurilor și Deșertificării -în Strategia Națională privind Reducerea Efectelor
Secetei, Prevenirea și Combaterea Degradării Terenurilor și Deșertificării, pe termen
scurt, mediu și lung.
După aderarea la U niunea Europeană , Români a trebuie să se conformeze
politicilor și directivelor comunitare referitoare la agricultură și dezvoltare rurală ,și
în acest context să -și adapteze legislația. Politicile și directivele UE din domeniul
agriculturii și dezvoltării rurale sunt direcționate spre o liberalizare a pieței, o
decentralizare a procesului de luare a deciziilor și a implementării programelor de
acordare de sprijin, și de asemenea spre o consolidare a statutului fermierilor,
menită să transforme sectorul agriculturii într -unul mai c ompetitiv, luând în
considerare că dezvoltarea nu trebuie să se realizeze în detrimentul mediului
înconjurător.
Realitatea privind exploatarea agricolă a terenurilor face ca proiectarea în
domeniul irigațiilor să vizeze înființarea de amenajări mai mici de irigație sau
fragmentarea sistemelor mari, cu găsirea unor noi surse de apă. În ceea ce privește
exploatarea celor existente, e nevoie de o analiză rațională a fiecărui sistem în
parte, care să conducă la găsirea celor mai potrivite mijloace și măsuri de
eficientizare a lor. Una din soluțiile pentru sporirea eficienței economice a
amenajărilor de irigații o reprezintă modernizarea, care presupune și echipamente
de irigație noi, unele cu înalt grad de mecanizare și automatizare și adaptarea
schemelor de uda re la condițiile din teren.
1.4.Obiective le tezei
Programul de cercetare propune ca obiective analiza situației sectorului de
irigații în vestul României, regiunea vest cu județele Arad, Timiș, Caraș -Severin, prin
prezentarea amenajărilor de irigații existente și stadiul funcționalității lor, precum și
examinarea potențialului irigabil prin implementarea de amenajări locale de irigații,
sisteme locale administrate de investitori unici sau asociații.
Un alt obiectiv al cercetarii îl prezintă studiul ec hipamentelor de irigat
moderne , prezentarea acestora și inovațiile în privința modulelor de comandă
controlată și de la distanță, existente pe plan mondial și disponibilitatea acestora în
România.
Studiul de caz urmărește să prezinte cercetările in situ î n cadrul unei
amenajări locale de irigații prin prezentarea schemei de amenajare, calculul
necesarului de apă, analiza caracteristicilor tehnico -funcționale ale echipamentelor
de irigat, studiul aplicării uniformității udărilor pentru fiecare dintre tipuri le de
instalații de irigat, și studiul calității apei pentru irigat.

Introducere -1 18
Ultima parte a programului de cercetare constă în prezentarea stadiului
actual alamenajărilor locale de irigații în partea de Vest a României, implementate,
în faza de studiu sauproiec t.