Introducere -1 6 [623676]

Introducere -1 6
1.INTRODUCERE
1.1.Prezentare generală
Se numește irigație ansamblul lucr ărilor de hidroameliorații ce au drept scop
aprovizionarea controlată a solului cu cantitatea de apă suplimentară față de cea
primită în mod natural, astfel încât să se asigu reobținerea producțiilor agricole
sporite și constante .
Deasemenea irigația poate fi folosită pentru întreținerea obiective lorde
arhitectură peisagistică, refacerea vegeta ției pe terenurile modificate prin lucrări de
construc ții, stabilizarea solurilor slab coezive în scopul evitării eroziunii eoliene,
diminuarea efectelor înghe țurilor târzii, saucrearea unui microclimat mai umed în
timpul perioadelor secetoase. [Hidroamelioratii, 2008]
Sistemele de irigații au apărut în jurul anului 6000 î.Hr. în Mesopo tamia și
Egipt,sub formă simplă prin inundarea terenurilor agricole, iar ulterior și în forme
mai complexe prin canale de irigații.
În jurul anului 3000 î.Hr. în India (Valea Indusului) și China (Fluviul Galben)
apar sisteme de irigații complexe cu bazi ne și canale de irigații, iar în jurul anului
800 î.Hr. perșii pun la punct metode de irigat folosite și astăzi în zone din Asi a și
centrul sau nordul Africii constând în fântâni verticale și tunel uri înclinate în pământ
pentru colecta rea apei.
ÎnAmerica de Sud aufostdescoperit ecanale de irigație care datează din
mileniul 4 î.en, al 3 -lea î.en șidinsecolul al 9 -lea CE.
În America de Nord irigațiile au apărut între secolele VII –XIV și s -au extins
ca și compexitate în rețele și si steme diversificate care rivalizau cu cele din Orientul
Apropiat, Egipt și China .
În Europa urme ale realizărilor grandioase de aducțiune a apei din timpul
Imperiului Roman sunt vizibile și astăzi în țări precum Italia, Spania și Franța.
Primele date atestate documentar cu privire la suprafețele irigate apar în
secolul VIII și se referă la suprafețe de cca. 800.000 ha, pentru ca în secolul XII
suprafața amenajată să fie de cca. 1,5 mil. ha.
Eficiența deosebită a irigației în creșterea productivității agricole, precum și
revoluția industrială, a determinat creșter earemarcabil ă asuprafețe iamenajate cu
irigații, î ntre anii 1900 și 1950, suprafața cu amenajări de irigații s -a dublat, pentru
ca în ultima jumătate a secolului XX, să se tripleze , ajungându -se la cca. 270 mil.
ha.
Media de amenajare a suprafețelor pentru irigații din perioada 1965 -1980 a
fost de 8.333.000 hectare/an, adică un ritm mediu anual foarte ridicat. Înperioada
1980-2002 a rezultat un ritm mediu anual de 273.000 hectare/an. Pentru anii 1961 –
1992 s -a înre gistrat o rată de creștere anuală de 2 %,iarîn anii 1993 -2003 o rată
de doar 1 %.[Cîmpan TEZA,2009 ]
La nivelul anului 2015 datele centralizate și raportate de către Comisia
Internațională pentru Irigații și Drenaje (ICID) menționează o suprafață amenajat ă
de 299 mil. ha. [ICID Annual Report, 2015]
Zonele cu densitate mare a suprafețelor amenajate pentru irigații se găsesc
în nordul Indiei și în Pakistan de -a lungul râurilor Indus și Gange, în China în

1.2. Situația sectorului de irigații în România 7
bazinele râurilor Hai He, Huang He șiYangtze , în Egi pt și Sudan pe cursul fluviului
Nil, și în Statele Unite ale Americii în bazinul hidrografic Mississippi -Missouri și în
regiunea statului California.
Din totalul suprafeței amenajate pentru irigații, țările dezvoltate dețin 15,8%
din suprafață, tările în c urs de dezvoltare 78%, iar țările slab dezvoltate 6,2%. [ICID
Annual Report, 2015]
Figura 1Suprafaț aamenajată la nivel global în anul 2015
Din totalul suprafeței amenajată zona Asia și Oceania deține 71,7%,
America de Nord și America de Sud 15,6%, Europa 7,8% și Africa 4,9% (tabel 1) .
[ICID Annual Report, 2015]
Tabel 1Situația suprafețelor irigate la nivel mondial în 2014 (ICID)
Nr. crt. Regiune Suprafață irigată Procente din suprafața irigată
Mha %
1. Africa 14,74 4,9
2. America de Nord /Centrală /de Sud 46,51 15,6
3. Asia și Oceania 214,41 71,7
4. Europa 23,38 7,8
TOTAL 299,04 100
În timp irigația a luat forme multiple, atât pe planul concepțiilor, cât și pe
cel al metodelor tehnice de aplicar e. În funcție de condițiile naturale, de cele social –
organizatorice și de cele tehnice, a evoluat și s -a diversificat ca scop, rețele și
metode de distribuție -irigare.
După zonele climatice se diferențiază irigația de tip permanent și ir igația cu
caracter complementar, iar c a și scheme hidrotehnice sunt rețelele a căror concepție
tehnică și realizare reflectă structuri antice, sau rețele în concepții tehnice moderne
bazate pe structuri organizatorice descentralizate. Ca metodele sau tehnici de
amenajare pe ntru distribuția apei se diferențiază astfel: agricultura pluvială, irigația
intermitentă sau irigarea permanentă de suprafață. [Blidaru SID, 1976]
Clasificarea irigațiilor în funcție de metode le de udare se face prin utilizar ea
unor criterii de departajar e,astfel după modu l în care apa ajunge la plante :

Introducere -1 8
-prin submersie (inundare) -este o metodă de udare gravitațională, care
constă în acoperirea totală sau parțială a culturilor conform fazei de vegetație;
-prin sc urgere la suprafață (revărsare) -este d e asemenea o metodă
gravitațională, apa ajungând la plante prin scurgerea în lungul pantei naturale sau
obținută în urma lucrăr ilor de nivelare;
-prin aspersiune -este metoda care imită ploaia naturală cu ajutorul u nui
dispozitiv denumit aspersor, pulver izarea jetului de apă eliberat este dependentă de
tipul aspersorului, diametrul duzei și presiunea de lucru a acestuia;
-prin picurare (localizată) -metodă care realizează udarea individuală a
plantelor, această individualizare se face cu ajutorul unei rețele de conducte plasată
pe suprafața terenului, în lungul rândurilor cultivate și pe care se află amplasat în
dreptul fiecărei plante un dispozitiv numit picurător;
-prin subir igație (reversibilă din drenaj) -estespecifică zonelor drenate în
perioade secetoase, prin ridicarea umidității solului pe grosimea profilului activ până
la valoarea capacității de câmp șise realizează prin ridicarea nivelului freatic ca și
consecință a presurizării rețelei de drenuri existente, alimentată di n rețeaua de
canale de desecare.
Din totalul suprafețelor amenajate pe cca. 80 mil. ha se prac tică irigația prin
submersie. Irigația prin aspersiune șipicurare ( micro -irigația ) sunt metodele folosite
pe mai mult de 50 % din s uprafa ța amenajată în Europa. Țările cu cele mai î ntinse
suprafețe irigate prin aspersiune și picurare sunt: SUA, Rusia, Brazilia, China, India,
Arabia Saudită ,Franța, Italia, Spania și Ucraina .
Tabel 2Situația suprafețelor irigate prin aspersiune și picurare în țările dezvoltat e(ICID)
Nr.
crt.Țara Suprafață
amenajată cu
irigațiiProcent din totalul
suprafeței
amenajatăAnul de
raportare
Mha %
1. SUA 24,74 57 2009
2. Spania 3,61 72 2014
3. Franța 2,90 51 2011
4. Italia 2,42 57 2013
5. Australia 2,38 38 2005
6. Canada 1,05 65 2004
7. Germania 0,54 98 2005
8. Japonia 2,92 17 2013
9. România 1,50 30 2008
10. Slovacia 0,31 100 2000
11. Ungaria 0,22 87 2008
12. Austria 0,12 100 2011
13. Marea Britanie 0,11 100 2005
14. Finlanda 0,07 100 2010
15. Portugalia 0,63 10 1999
16. Bulgaria 0,59 4 2008
17. Republ ica Cehă 0,15 10 2007
18. Polonia 0,10 13 2008
19. Slovenia 0,01 100 2009
20. Lituania >0,01 100 2010
21. Estonia >0,01 30 2013
TOTAL 44,37 53 /
Clasificarea irigați eiîn funcție descopul pentru care se folosește se face
astfel :

1.2. Situația sectorului de irigații în România 9
-de umectare (arozantă) -care are scopul completării deficitului de
umiditate pe grosimea profilului activ al solului , de la umiditatea plafonului minim
până la cea corespunzătoare capacită ții de câmp ;
-de spălare a sărăturilor -are drept scop spălarea sărurilor nocive din
profilul activ al solului;
-fertilizantă -este destinată ridicării fertilității solurilor prin introducerea
îngrășămintelor minerale în apa de irigație, sau prin utilizarea apelor uzate (de la
centrele populate sau zootehnice) la irigații, dar oblig atoriu în dilu ție cu apă curate;
-de aprovizionare -este o udare monoanuală care se aplică înainte sau
după însămânțările de toamnă cu scopul de a crea rezerva de ap ă necesară
germinației normale;
-antigel, care se aplică primăvara, pomilor fructiferi, înainte de înm ugurire,
pentru a preîntâmpina înghețul mugurilor. [Orlescu CURS, 2010]
În prezent doar cca. 20 % din suprafețele cultivate sunt irig ate, însă acestea
furnizează 40 % din producția agricolă mondială , respectiv 60 % din producția totală
de cereale.
Tabel 3Centralizatorul suprafețelor în procente din totalul c ulturilor irigate pe regiune
(FAO/AQUASTAT)
Regiunea Tip de cultură %
Suprafață
irigată %cereale
Plante
rădăcinoase
Legume
Fructe
Plante
leguminoase
Plante pentru
zahăr
Plante pe ntru
uleiuri
Plante pentru
băuturi
Plante pentru
fibre
Plante
furajere
Altele
Africa 43.35 2.83 12.42 9.61 2.54 5.18 4.450.464.6513.94 0.58100.00
America de
Nord/Centrală /
de Sud36.881.776.6110.352.69 8.339.920.98 3.92 18.00 0.51 100.00
Asia 68.161.155.324.002.08 2.746.99 0.214.444.090.82100.00
Europa 30.995.228.5415.742.633.23 9.150.111.4222.510.46100.00
Oceania 13.540.005.5914.49 0.009.05 2.550.696.5247.560.00100.00
Total din
suprafață %61.181.465.925.622.183.61 7.320.314.277.360.75100.00
Sursele de apă cel mai frecvent utilizate pentru irigații sunt cele de
suprafață (fluvii, râuri și lacuri naturale sau artificiale), mai rar cele subterane
(pânzele freatice) sau sursele de apă uzate (provenite de la centrele populate sau
zootehnice) în diluție cu apă curată.
Cerințele calitative aleapeipentru irigații sunt legate de:
-gradul de mineralizare (conținutul de săruri solubile), a cărui limită
superioară admisă este determinată de metoda de irigație (mai scăzută la
aspersiune și mai ridicată la irigația prin scurgere la suprafață) și de textura solului;
-conținutul de oxigen liber, care influențează po zitiv dezvoltarea plantelor;
-conținutul de aluviuni în suspensie, contribuie la fertilizarea sol urilor
(datorită substanțelor organice pe care le conțin) și la îmbunătățirea structurii;
-temperatura, care nu trebuie să prezinte diferențe prea mari față de cea a
solului și cea o ptimă de dezvoltare a plantelor .[Orlescu CURS, 2010]
Aproximativ 3 5% din suprafața continentelor, cu excepția Antarcticii, are
acvifer relativ omogen, iar 18% din suprafață estebogată în apesubterane , dintre
care unele sunt extinse în regiuni cugeologi ecomplex ă.

Introducere -1 10
Figura 2Resursele de apă dispon ibile și rata de refacere (UNESCO)
În jur de 90% din apele uzate produse la nivel mondial rămâne netratate, și
prin urmare provoacă po luarea apei pe scară largă, în special în țările cu venituri
mici. Deoarece agricultura trebuie să concureze pentru resur sele de apă din ce în ce
mairare, cu indu striași utilizatorii municipali , adesea nu există o al ternativă pentru
agricultori, decât aceea de a utiliza apa poluat ăcu de șeuri urbane, inclusiv ape
uzate . Riscuri semnificative asupra sănătății pot rezulta di n utilizarea apei
contaminate cu agen ți patogeni, în acest fel, mai ales în cazul în care oamenii
mănâncă legume crude care a u fost irigate cu apă poluată .
Tabel 4Centralizatorul ratei cerinței de apă și compararea cu resursele d e apă
(FAO/AQUASTAT)
Regiunea Cantitatea
totală actuală
regenerabilă de
apăCerința de
apă pentru
irigațiiRata
cerinței
de apăFolosința de
apă pentru
irigațiiPresiunea
asupra
rezervei de
apă dulce
datorită
irigației
Km3/an Km3/an % Km3/an %
Africa 5.530.286 82.611 48 171.222 3.1
America de
Nord/Centrală /
de Sud24.361.760 195.291 49 397.200 1.6
Asia 14.450.715 1.173.514 58 2.025.911 14.0
Europa 7.417.711 43.671 63 69.181 0.9
Oceania 819.000 5.384 59 9.125 1.1
Total ( din 165
țări și 2 teritorii)52.579.472 1.500.464 56 2.672.640 5.1

1.2. Situația sectorului de irigații în România 11
Institutul Interna țional de Management al Apei a făcut demersuri în India,
Pakistan, Vietnam, Ghana, Etiopia, Mexic și în alte țări, p rindiverse proiecte care
vizează evaluarea și reducerea riscurilor de irigație cuapeuzate. Prin a bordare a
"bariere multiple" pentru utilizarea apelor reziduale, fermierii sunt încuraja ți să
adopte comportamente diferite de reducere a riscurilor. Printre acestea se numără
încetarea irigației cu câteva zile înainte de recoltare, pentru a permite agen ților
patogeni să fie eliminați de lumina soarelui, aplic area cu atențieaapeiastfel încât
să nu fiecontamin atefrunzele care po t fi consumate crude, curățare cu dezinfectant
a legumelor și alte măsuri .[International Water Management Ins titute,2010]
Rețelele de transport și distribuție aferente sistemelor de irigație reprezintă
ansamblul construcțiilor și dispozitivelor hidrotehnice (canale deschise, conducte sub
presiune), transportul apei, de la sursă până la teritoriul irigat, în condi țiile tehnice
și calitative cerute de metoda de udare a sistemului. Rețelele a ferente acestor
sisteme trebuie să asigure colectarea și evacuarea surplusului de apă de pe
terenurile irigate sau provenite de la alte folosințe.
Funcție de tipul curgerii , rețe lele de transport și/ sau distribuție, se
delimitează în:
-rețele de transport și/ sau distribuție gravita țională a apei ;
-rețele de transpo rt și distribuție sub presiune .[Orlescu CURS, 2010]
În privința echipamentel or de irigat folosite la aspersiune pe p lan mondial,
se constată înlocuirea treptată a echipamentelor clasice -aripi de udare cu cele
moderne. În SUA, dar și în țări din America de Sud (Brazilia), și Europa (România)
s-a înregistrat creșterea suprafețelor udate prin aspersiune folosind instalații cu
pivot central și instalații cu deplasare liniară, în detrimentul celor udate cu
echipamente de udare cu funcționare la presiune înaltă ori prin scurgere la
suprafață .