Puterea sufletului [623606]

; s*v ; j i m
:M
Puterea sufletului
Antologie
1
Prima parte
Psihologia analitică
Temeiuri
Psihologie analitică și Weltanschauung
Structura psihicului
Generalități privind teoria complexelor
Despre natura viselor
Eu-I( umbra, anima și animus, șinele
exte alese traduse din limba germană de dr. Suzana Holan

r

© 1971 ,1 9 7 6 W alter Verlag AG, Solothum
© 1994, Editura Anim a, pentru prezenta versiune rom ânească
Im prim at la Tipografia Editurii Anim a
ISBN 973-9053-14-9

CARL GUSTAV JUNG
PUTEREA SUFLETULUI
ANTOLOGIE
T exte alese și tra d u se d in lim ba g e rm a n ă d e d r. S u zan a H olan
PRIMA PARTE
PSIHOLOGIA ANALITICĂ. TEMEIURI
E d itu ra A n im a , B u cu rești, 1 9 9 4

NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Deși M ircea Eliade îl num ea pe Cari Gustav Jung «un profet al secolului
XX», mulți îl mai consideră, poate, pur și simplu, psihanalist. Psihanalist sau,
cu alte cuvinte, continuator al lui Freud. Dar trebuie spus, din capul locului,
că acea imagine a omului care se desprinde din întreaga operă a lui Jung în­
trece cu mult sfera psihiatriei și cu atît mai mult pe cea a psihanalizei. Și încă:
Jung nu îl continuă pe Freud, ci, în mult mai m are m ăsură, i se opune. I se
opune în primul rînd prin faptul că nu concepe omul c a p e o ființă instinctuală
refulată, dînd prioritate instinctelor sexuale, cum a făcut Freud, ci îl consideră
în toată com plexitatea sa de ființă culturală. în acest sens, opera lui Jung ține
mai curînd de domeniul antropologiei culturale decît de cel al medicinei. I se
opune apoi prin lărgirea noțiunii d e inconștient de la inconștientul – «ladă de
gunoi», însum are a tuturor conținuturilor refulate, la inconștientul – «sediment
al tuturor experiențelor liniei ancestrale» și, totodată, «obîrșie a tuturor creații­
lor um ane trecute și viitoare». Inconștientul în prim a sa ipostază (freudiană)
capătă la Jung denum irea de inconștient personal, în timp ce a doua ipostază,
mult mai generoasă, a inconștientului este numită «inconștient colectiv»- Incon­
știentul colectiv are, prin natura sa, anum ite «dom inante» care își regăsesc ex­
presia în anum ite reprezentări, în anum ite imagini, ce pot diferi de la o epocă
la alta sau de la o zona a lumii la alta, rămînînd însă simboluri ale mereu
acelorași tendințe fundamentale inconștiente. Pe acestea Jung le num ește «ar­
hetipuri», fiind astfel în deplin consens cu istoria religiilor, pe de o parte și
stabilind, pe de altă parte, o legătură cu biologicul, cu tiparele com portam en­
5

tale (p attem of behaviour), cu pornirile instinctuale, în ultim ă instanță. Pe lîn-
gă aceste două concepte fundam ental noi, Jung aduce înnoiri și altor noțiuni
psihologice. Libido-ul nu m ai are de-a face d oar cu atracția sexuală, ci este
energie – sau disponibilitate – psihică in genere. Com plexele nu sînt neapărat
«com plexe de inferioritate», sem ne de nesănătate psihică, ci dim potrivă, surse
de energie, adevărate «focare d e viață», cum spune Jung însuși undeva. Visele
sînt autentice creații ale inconștientului, care, laolaltă cu fantazările, cu «visă­
rile cu ochii deschiși», ne furnizează o binevenită punte de legătură cu con­
ținuturile inconștiente. Căci în interpretarea visului nu se pune problema: de
ce am visat asta?, ci: ce rost a avut să visez asta? sau, altfel spus: ce a vrut
inconștientul trim ițîndu-m i acest mesaj oniric?. întrebarea poate fi pusă în felul
acesta pentru că psihicul inconștient, prin fenomenul num it de Jung «compen­
sare», mijlocește o m ai profundă și m ai deplină adaptare a noastră la lum e și
a lumii la noi, decît ar putea-o face conștientul, instrum ent al adecvării noas­
tre, hic et nune, la îm prejurările vieții. Lista ideilor noi, dar cu iz de veche
înțelepciune, cu care contribuie Jung la form area imaginii om ului a r m ai putea
fi îndelung continuată. Fapt este că ideile acestea se adresează în egală m ăsură
spiritului științific și spiritului religios, om ului d e știință um anist și celui din
sfera științelor naturii, artistului sau criticului de artă și, nu în ultim ul rînd,
om ului în genere, d eoarece im aginea p e care o oferă Jung om ului asupra lumii
și asupra sa însuși reunește cultura secolului X X și a secolelor anterioare, sub
toate aspectele sale, iar o asem enea sinteză nu poate fi decît salutară pentru
spiritul m o d em atît d e fragm entat în specializări și pentru sufletele noastre
ciuntite de această fragm entare.
Prim a p arte a antologiei de față este form ată dintr-o selecție de scrieri ale
lui Jung menită să introducă cititorul în lum ea ideilor și conceptelor sale.
D ar m ai trebuie spus că Jung a d at și o tipologie psihologică. A doua parte
a antologiei este dedicată prezentării acestei tipologii.
De asem enea, Jung este autorul m ultor eseuri privind problem atica psiho­
logică a individului și a societății. Cîteva dintre eseurile acestea sînt cuprinse
în a treia parte a antologiei, și anum e: eseuri privind psihologia diferitelor
vîrste, psihologia educaței, căsătoriei și – ținînd seam a d e interesul de aici și
de acum – cele trei scrieri ale lui Jung despre psihologia totalitarismului.
în fine, trebuie m enționat faptul că ideile și conceptele lui Jung au suferit,
de-a lungul celor aproape șase decenii ale carierei sale de cercetător, substan­
6

țiale modificări. O im agine a formei finale a teoriei lui, cu toate legăturile sale,
pe de o parte cu mitologia, istoria religiilor, alchimia, iar pe de altă parte cu
fizica și biologia m odernă se regășeste într-o lucrare a sa m ai tîrzie și totodată
mai dificilă la lectură, care constituie partea a patra a antologiei de față.
Antologia de față reprezintă rodul unei m unci care a durat, am putea spu­
ne, de două ori patru ani. Și nu ar fi fost posibilă definitivarea acestei m unci
fără ajutorul m ultora. M enționăm aici ajutorul m oral și spiritual al Oanei Vlad,
în anii cît a durat traducerea, sprijinul Stancăi Cionca Scholz, a lui Bert Scholz
și a d-lui dr. Tiberiu H olan la fondarea editurii care publică acum antologia,
precum și încurajările repetate venite din partea Doinei M odola. De o impor­
tanță decisivă au fost discuțiile cu Constantin N oica privind opera lui Jung și
traducerea de față, p recum și apecierile încurajatoare venite din partea lui Va-
sile Dem. Zam firescu și Gabriel Liiceanu, care au avut bunăvoința să verifice
fragm ente m ai dificile din traducere. U n ajutor prețios a fost și cel al M arianei
Koch și al Kristinei L azăr de la Institutul Goethe din București, prin care s-au
putut obține cele șaptesprezece volum e d e opere com plete ale lui Cari Gustav
Jung. în ordine cronologică, m enționăm pe Pater Thom as Im oos, profesor de
istoria religiilor, m em bru fondator al Clubului Jung și p e dr. M ărie Louise von
Franz, elevă a lui Jung, pentru ajutorul d at în lăm urirea unor aspecte ale teo­
riei jungiene și în obținerea copyright-ului. Copyright-ul nu ar fi putut fi ob­
ținut fără sprijinul generos al Idei A lexandrescu d e la Institutul Goethe din
București și a d-lui Geisenhyner de la A genția Geisenheyner § C rone din Stutt-
gart. Aducem m ulțum iri d-nei bibliotecare de la Institutului Jung din Kiis-
nacht, pentru bunăvoința cu care ne-a pus la dispoziție bibliografie iconogra­
fică legată de viața și opera lui Cari G ustav Jung și, de asem enea, mem brilor
familiei Jung pentru ospitalitatea cu care ne-au perm is să intrăm în atm osfera
unică a «turnului» construit d e Cari G ustav Jung p e malul lacului Zurich, la
Bollingen. In fine, d atorăm mulțum iri Taniei N uțu, care, în decursul tuturor
acestor ani de lucru, a dactilografiat și a cules p e calculator cu răbdare și p ro­
fesionalism textele și, nu în ultimul rînd, lui Radu Ion, tipograful editurii noas­
tre, fără priceperea și entuziasm ul căruia întreprinderea noastră culturală nu
ar fi fost posibilă. Iar cele m ai m ulte m ulțum iri le datorez m am ei mele, pentru
înțelegerea si răbdarea cu care a fost alături de m ine în toți acești ani.
dr. Suzana Holan
7

SUMAR
Psihologie analitică și Weltanschauung ………………………………. 11
Structura psihicului ………………………………………………………………. 49
Considerații generale privind teoria complexelor ………………. 79
Despre natura viselor…………………………………………………………… 101
Eu-1, umbra, anima și animus, șinele ………………………………… 127
Eu-1…………………………………………………………………………. 129
Umbra ……………………………………………………………………. 136
Syzigia: anima și anim us………………………………………. 141
Șinele ……………………………………………………………………… 158
Indice ………………………………………………………………………………… 177

PSIHOLOGIE ANALITICĂ
ȘI
WELTANSCHAUUNG
Conferință ținută la K arlsruhe în 1927. Tipărită – prelucrată • ș i lărgită – în
Seelenprohlnnt’ der G egeitm irt, Raseher, Zurich, 1931. Reeditată în anii 1933,
1 9 3 9 ,1 946,1950 și 1969. Tradusă după C^amineltt- Werke, voi. VIII, & 689-741.

Cuvîntul german Weltanschauung nu prea poate fi tradus
într-o alta limbă1, ceea ce denotă că el are și un aspect
strict psihologic: nu se referă numai la o anumită concepție
asupra lumii – așa ceva s-ar putea traduce numaidecît -, ci și
la un anumit mod de a privi lumea. Cuvîntul filozofie are, ce-i
drept, o conotație asemănătoare, dar exclusiv intelectuală, pe
cînd cuvîntul Weltanschauung se referă la toate felurile posibi­
le de atitudine față de lume, inclusiv la atitudinea filozofică.
Există Weltanschauung-uri estetice, religioase, idealiste, realiste,
romantice, practice, pentru a enumera doar cîteva. In acest
sens, noțiunea de Weltanschauung are foarte multe aspecte co­
mune cu noțiunea de «atitudine». Am putea chiar s-o definim
ca o atitudine conceptual formulată.
Dar ce înțelegem atunci prin atitudine? Atitudinea este o
noțiune a psihologiei care desemnează o anumită ordonare a
1 O traducere aproxim ativă ar fi: viziune asupra lumii. L-am lăsat netradus în
textul de față, considerîndu-1, spre a-1 putea supune flexiunii românești, sub­
stantiv masculin (n.t.)689
690
73

PSIHOLOGIE ANALITICA ȘI WELTANSCHAUUNG
conținuturilor psihice, orientată fie către un scop, fie de către o
așa-numită supra-reprezentare. Dacă ar fi să comparăm conți­
nuturile noastre psihice cu o armată și dacă am reprezenta di­
feritele forme de atitudine prin anumite dispuneri ale trupelor
acestei armate, atunci ar trebui să ne imaginăm starea unui om
care este atent, de pildă, ca pe o concentrare de unități militare
stînd în stare de alertă și avînd în jur detașamente de recu­
noaștere. De îndată ce puterea și poziția dușmanului sînt sufi-
. cient de bine cunoscute, situația se schimbă: armata se pune în
mișcare către un obiectiv bine determinat. Intr-un mod absolut
asemănător se schimbă și atitudinea psihică. In timp ce în sta­
rea de pură atenție ideea este să percepi, ceea ce face ca activi­
tatea de gîndire proprie, precum și alte feluri de conținuturi
subiective, să fie pe cît posibil reprimate, la trecerea într-o ati­
tudine activă, apar în conștient conținuturi subiective, constînd
din reprezentări ale scopului și din imbolduri spre acțiune. Așa
cum armata are un conducător și un consiliu de generali, atitu­
dinea psihică are o idee generală conducătoare, susținută de și
fundamentată pe experiențe, principii, afecte și multe alte ma­
teriale asemănătoare.
6 9 i Adică, noi nu acționăm pur și simplu prin cîte o reacție,
mai mult sau mai puțin izolată, !a o excitație dată. Dimpotrivă,
fiecare acțiune sau reacțiune a noastră are loc sub influența
unor precondiționări psihice complicate. Folosind din nou ana­
logia cu armata, am putea compara aceste precondiționări cu
ceea ce se petrece la marele cartier general. Pentru soldatul de
rînd totul poate să arate ca și cum te-ai retrage, pur și simplu,
atunci cînd ești atacat și ai ataca, pur și simplu, atunci cînd ai
văzut dușmanul. Conștientul nostru este întotdeauna tentat să
7 4

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
joace rolul soldatului de rînd și să creadă în simplitatea acțiu­
nilor sale. In realitate însă, se va da o luptă într-un anumit loc
și la un anumit moment, numai dacă s-a constituit în prealabil
un plan de acțiune, care l-a proiectat pe soldatul de rînd la lo­
cul stabilit, cu zile întregi înainte. Acest plan de acțiune nu este
nici el, la rîndul lui, o simplă reacție la rapoartele de recunoaș­
tere, ci o inițiativă creatoare a conducătorului, condiționată de
acțiunile dușmanului, dar, probabil, și de considerente nemili-
tare, complet necunoscute soldatului de rînd. Acești din urmă
factori sînt de o natură foarte complexă și nu numai că
depășesc cu mult înțelegerea soldatului, dar poate că nu-i sînt
prea clari nici conducătorului însuși. Chiar și conducătorului îi
sînt total necunoscuți anumiți factori, printre care propria sa
precondiționare, cu predeterminările sale complicate. Iată deci
că, deși manevrele armatei se află într-adevăr sub o comandă
unică și unitară, această comandă este, de fapt, rezultatul con­
lucrării unor factori neînchipuit de complicați.
Așa are loc și activitatea psihică: pe baza unor predetermi- m
nări la fel de complicate. Cu toată simplitatea imboldului, fie­
care nuanță a diferitelor sale aspecte – intensitatea și direcția
sa, felul în care se desfășoară în timp și în spațiu, intenționali­
tatea sa și toate celelalte – se întemeiază pe predeterminări și
particularități psihice, adică tocmai pe acea atitudine generală
care, la rîndul ei, constă dintr-o constelație de conținuturi a că­
ror diversitate abia dacă poate fi întrezărită. Eu-1 este coman­
dantul armatei; deliberările și deciziile sale, motivele și îndoie­
lile sale, bănuielile și previziunile sale – îi sînt consiliul de
generali, iar dependența sa de factori exteriori este dependența
conducătorului de influențele aproape de nepătruns ale cartie-
75

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
rului general și ale politicii care operează de undeva din um­
bră.
693 Poate că nu vom exagera prea mult extinzînd comparația
noastră și asupra relației dintre om și lume: eu-1 omului – șeful
unei mici armate, în luptă cu tot ceea ce o înconjoară, nu ara­
reori un război pe două fronturi: în față lupta pentru existență,
iar în spate lupta contra propriei naturi instinctuale rebele.
Căci, chiar dacă nu sîntem pesimiști, ne resimțim existența mai
degrabă ca pe o luptă continuă. Starea de pace rămîne un dezi­
derat; să închei pace cu lumea și cu tine însuți – este o remar­
cabilă reușită. Starea de război, mai mult sau mai puțin croni­
că, ne obligă să avem o atitudine foarte atent alcătuită. Un om
ajuns la perfecțiune, dacă își pierde pacea sufletească de multă
vreme obținută, va fi nevoit să-și revizuiască și mai atent atitu­
dinea, spre a-și recăpăta, fie și pentru scurt timp, starea de
pace. îi este mult mai ușor sufletului să fie într-o stare dinami­
că de suișuri și coborîșuri ale întîmplărilor, decît să trăiască
într-o stare îndelungată de echilibru, deoarece într-o astfel de
stare – oricît de minunată, de înălțătoare și de desăvîrșită ar fi
– plutește mereu amenințarea înglodării într-o insuportabilă și
plicticoasă stagnare. Nu vom greși, așadar, presupunînd că o
stare de pace sufletească, adică o stare de seninătate, lipsită de
conflicte, echilibrată și înțeleaptă – dacă mai este și durabilă –
se întemeiază întotdeauna pe o atitudine deosebit de evoluată.
694 Vă mirați, probabil, că am început prin a vorbi de atitudi­
ne și nu de Weltanschauung. Vorbind despre noțiunea de ati­
tudine am evitat să pun o problemă: este oare Weltanschau-
ung-ul conștient sau inconștient? Căci un om poate fi propriul
său conducător și poate rezista cu succes în lupta lui pentru
16

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
existență, atît în exterior cît și în interior și poate obține chiar o
pace relativ sigură, fără să posede un Weltanschauung con­
știent. Dar el nu poate face toate acestea fără o atitudine. Des­
pre un Weltanschauung nu putem însă vorbi decît atunci cînd
omul a făcut măcar o primă încercare serioasă de a-și formula
conceptual sau intuitiv propria sa atitudine, adică de a-și lă­
muri lui însuși de ce și pentru ce acționează cum acționează și
trăiește cum trăiește.
Dar ce rost are un Weltanschauung – mă veți întreba – de m
vreme ce se poate trăi la fel de bine și fără el? Și tot așa m-ați
putea întreba: ce rost are conștiența, de vreme ce se poate trăi
la fel de bine și fără ea? Căci ce este, în definitiv, un Weltan­
schauung? Este, pur și simplu, o conștiență lărgită și aprofun­
dată! Iar motivul pentru care există conștiență și pentru care
aceasta tinde să-și lărgească și să-și adîncească sfera este unul
foarte simplu: fiiră conștiență se trăiește mai puțin bine. De
bună seamă că tocmai din acest motiv a făcut Mama Natură să
apară pe lume, alături de multe alte minunății, și această ului­
toare creație: conștiența. Primitivul, aproape inconștient, poate
și el să se adapteze și să se controleze, dar numai în lumea sa
primitivă. în afara ei, cade pradă multor pericole pe care noi,
aflați la o treaptă mai înaltă a conștienței, le evităm cu cea mai
mare ușurință. Este evident că o conștiință2 evoluată este expu­
să unor pericole pe care primitivul nici nu le-a visat măcar, dar
2 Am făcut distincție în traducere, între conștient, ca parte a psihicului diferită
de inconștient și conștiință în sens filozofic sau în sens curent (de pildă în
«conștiință m odernă» etc.). Pe de altă parte am folosit conștiență pentru starea
de a fi conștient a subiectului sau obiectului (în germ ană Bewufitheit, și nu Re-
wufitsein) (n.t.)
77

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
696
697e de necontestat că omul conștient și nu cel inconștient a pus
stăpînire pe tot pămîntul. Dacă, într-o ultimă și supraumană
instanță, acest lucru va fi spre binele sau spre răul lumii – nu
e de competența noastră să hotărîm aici.
Pe o treaptă mai înaltă a conștienței poate să apară și un
Weltanschauung. Orice sporire a experienței sau a cunoașterii
constituie un pas înainte în formarea unui Weltanschauung. Și,
odată cu imaginea ce și-o face omul cugetător despre lume, se schim­
bă și el însuși. Omul al cărui Soare se învîrtește încă în jurul Pă-
mîntului este alt om decît cel al cărui Pămînt este supus forței
de atracție a Soarelui. Nu degeaba ideea de nemărginire a lui
Giordano Bruno reprezintă unul din cele mai importante
puncte de plecare ale conștiinței modeme. Omul al cărui cos­
mos atîmă în empiric este alt fel de om decît cel al cărui spirit
este luminat de viziunea lui Kepler. Cel pentru care ar mai pu­
tea fi problematic rezultatul lui doi ori doi este cu totul altfel
decît cel pentru care nimic nu este mai neîndoielnic pe lume
decît adevărurile a priori ale matematicii. Cu alte cuvinte, nu
este indiferent dacă avem sau nu un Weltanschauung și ce fel
de Weltanschauung avem, deoarece nu ne formăm pur și sim­
plu o imagine a lumii, ci această imagine, repercutîndu-se asu­
pra noastră, ne formează și pe noi.
Concepția pe care ne-o facem despre lume este imaginea a
ceea ce numim noi lume. Și această imagine este cea după ale
cărei caracteristici ne orientăm adaptarea. După cum spuneam,
toate acestea nu au loc conștient. Soldatul simplu din tranșee
nu are nici o viziune asupra activității consiliului de generali.
Firește, noi sîntem și consiliu de generali, și comandant de ar­
mată, în același timp. Dar avem aproape întotdeauna nevoie de
18

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
o hotărîre de-a dreptul eroică pentru a ne rupe conștientul de
la ocupațiile sale obișnuite, poate stringente, spre a-1 îndrepta
spre problemele mai generale ale atitudinii. Dacă nu o facem
însă, rămînem inconștienți de atitudinea noastră și nu vom
avea, deci, un Weltanschauung, ci doar o atitudine inconștien­
tă. Iar dacă nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru, atunci
motivațiile și intențiile care ne determină ne rămîn necunoscute
și, ca atare, toate ni se par foarte simple, toate par să ni se în-
tîmple doar așa, ca de la sine. în realitate însă, în culise se des­
fășoară procese complicate, avînd cauze și scopuri a căror sub­
tilitate nu lasă nimic de dorit. Există mulți oameni de știință
care evită să aibă un Weltanschauung pentru că acest lucru nu
ar fi, chipurile, științific. Dar, în mod evident, lor nu prea le
este clar la ce le-ar folosi un Weltanschauung. Adevărul este că
ei își lasă intenționat ideile conducătoare în obscuritate, adică,
cu alte cuvinte, se mențin singuri pe o treaptă mai joasă, mai
primitivă a conștienței decît cea care ar corespunde capacității
lor de conștientizare. Spiritul critic sau scepticismul nu trebuie
considerate neapărat expresii ale inteligenței, ci mai curînd ale
contrariului ei, atunci cînd scepticismul este proferat spre a es­
camota lipsa unui Weltanschauung. Și nu arareori lipsește mai
degrabă curajul moral decît inteligența. Pentru că un om nu
poate să vadă lumea fără să se vadă pe sine însuși și așa cum
vede lumea, așa se va vedea și pe sine însuși, iar asta presupu­
ne din partea lui nu tocmai puțin curaj. Iată de ce sînt lipsiți
acești oameni – în mod fatal – de un Weltanschauung.
Să ai un Weltanschauung înseamnă să-ți formezi o imagine
a lumii și a ta însuți, să știi ce este lumea și cine ești tu. In
sensul strict al cuvîntului, asta ar însemna însă mult prea mult.
19

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
699
700Nimeni nu poate ști ce este lumea și cu atît mai puțin cine este
el însuși. Dar, cum grano salis, ar însemna să ajungi la o cît
mai bună cunoaștere a acestor lucruri. O bună cunoaștere presu­
pune să știi, presupune să excluzi bănuielile neîntemeiate, să
excluzi afirmațiile arbitrare și opiniile autoritare. O bună cu­
noaștere înseamnă să cauți ipoteza bine întemeiată, fără să uiți
însă că tot ceea ce știi este mărginit și supus erorii.
Dacă imaginea pe care ne-o formăm despre lume nu s-ar
repercuta asupra noastră înșine, atunci ne-am putea mulțumi
cu orice frumoasă ficțiune, cu vreo imagine care să ne încînte
într-un fel sau altul. Dar amăgirea de sine se întoarce împotri­
va noastră, făcîndu-ne nerealiști, neajutorați și nevolnici. în
timp ce ne războim cu o falsă imagine a lumii, forța implacabi­
lă a realității ne doboară. Și abia în felul acesta pricepem, din
proprie experiență, cît de important, cît de esențial este să
avem un Weltanschauung bine întemeiat și atent alcătuit.
Weltanschauung-ul este o ipoteză și nu un articol de cre­
dință. Lumea își schimbă fața – «tempora mutantur et nos in
illis»3 – și, deoarece nu putem cunoaște lumea decît ca o ima­
gine psihică în noi, nu ne va fi întotdeauna ușor să discernem,
atunci cînd imaginea se schimbă, dacă lumea s-a schimbat, ori
noi ne-am schimbat, ori și una și alta. Imaginea pe care o avem
despre lume se poate schimba oricînd. Orice nouă descoperire,
orice nou gînd poate să dea întregii lumi o nouă față și trebuie
să ținem seama de acest lucru, căci dacă nu o facem, ne pome­
nim trăind într-o lume vetustă, reminiscență a unor trepte mai
joase ale conștienței. Toți ne secătuim odată și odată, dar e în
3 «vremurile se schimbă și noi odată cu ele» (în latină în text, n.t.)
20

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
interesul menținerii vitalității noastre să amînăm cît mai mult
acest moment și nu vom reuși să o facem decît neîngăduind
nici un moment imaginii noastre despre lume să încremenească .
și întrebîndu-ne neîncetat, la fiecare nou gînd, dacă acesta
adaugă ceva imaginii ce o avem despre lume sau nu.
Mă voi ocupa în cele ce urmează de problema relației din- ro i
tre psihologia analitică și Weltanschauung și o voi face tocmai
din perspectiva celor spuse mai înainte, adică din perspectiva
întrebării: adaugă oare ceva cunoștințele psihologiei analitice
Weltanschauung-ului nostru sau nu? Pentru a trata cu folos
această chestiune, va trebui să dăm socoteală mai întîi de
esența psihologiei analitice. Numesc analitică o anumită orienta­
re din psihologie, care se ocupă în principal cu așa-numitele fe­
nomene psihice complexe, spre deosebire de psihologia fiziolo­
gică sau experimentală, care se străduiește să descompună
fenomenele complexe, pe cît se poate, în elementele lor. Denu­
mirea de «analitică» provine din faptul că această direcție a
psihologiei s-a dezvoltat inițial din «psihanaliza» freudiană.
Freud a identificat psihanaliza cu teoriile sale asupra sexualității
și refulărilor, fixînd-o astfel doctrinar. De aceea evit expresia de
«psihanaliză», atunci cînd discut chestiuni de altă natură decît
cele pur tehnice.
In ce privește psihanaliza freudiană, trebuie spus că ea 702
constă în primul rînd dintr-o tehnică ce permite să readucem
în conștient conținuturile așa-zis refulate, devenite inconștiente.
Această tehnică este o metodă terapeutică destinată tratamentu­
lui și vindecării nevrozelor. în lumina acestei metode, s-ar pă­
rea că nevrozele se produc din pricină că, datorită unui fel de
resentiment moral întemeiat pe influențe educaționale, amintiri-
21

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
le sau tendințele supărătoare – așa-zisele conținuturi incompa­
tibile – sînt refulate din conștient, devenind inconștiente. Astfel
privită, activitatea inconștientă, așa-numitul inconștient, apare
ca fiind în principal un receptacol al tuturor conținuturilor ino­
portune pentru conștient, precum și al tuturor impresiilor uita­
te. Dar, pe de altă parte, nu putem respinge nici ideea că aces­
te conținuturi incompatibile, și tocmai ele, provin din
imbolduri ale inconștientului, ceea ce înseamnă, așadar, că in­
conștientul nu este doar păstrătorul, ci tocmai obîrșia acestor
lucruri, de care conștientul ar vrea să scape. Și mai avem de
făcut aici încă un pas: trebuie să spunem că inconștientul pro­
duce chiar conținuturi fundamental noi, că el are un rol creator.
Tot ceea ce a creat vreodată spiritul uman provine din conținu­
turi care au fost, în ultimă instanță, germeni inconștienți. în
timp ce Freud a pus un accent deosebit pe primul aspect al lu­
crurilor, eu l-am pus în evidență pe cel de-al doilea, fără să-l
tăgăduiesc însă pe cel dintîi. Deși nu este neesențial faptul că
omul ocolește și, pe cît posibil, caută să evite tot ceea ce îi este
neplăcut și uită, de aceea, bucuros, ceea ce nu-i convine, totuși
mie mi se pare mult mai important de stabilit în ce anume
constă activitatea pozitivă a inconștientului. Privit în acest fel,
inconștientul se dovedește a fi ansamblul tuturor conținuturilor psi­
hice aflate in stătu nascendi. Această funcție de netăgăduit a in­
conștientului poate fi cel mult perturbată de către refulările
provenite din conștient, perturbarea aceasta a activității natura­
le a inconștientului fiind, de bună seamă, cauza esențială a așa-
numitelor îmbolnăviri psihogene. Inconștientul poate fi cel mai
bine înțeles dacă îl concepem ca pe un organ natural cu o
energie productivă specifică. Atunci cînd, ca urmare a refulări-
22

PSIHOLOGIE ANALITICĂ. Șl WELTANSCHAUUNG
lor, producțiile sale nu sînt primite de conștient, are loc un fel
de «curgere îndărăt», o inhibare nenaturală a unei funcții care
și-ar fi avut altfel rostul ei: exact ca atunci cînd fierea, acest
produs natural al funcției ficatului, este împiedicată să se des­
carce în intestin. în urma refulărilor, au loc descărcări psihice
false. Așa cum fierea trece în sînge, conținutul refulat iradiază
în alte domenii psihice și fiziologice. în isterie, vor suferi tulbu­
rări în special funcțiile fiziologice; în alte nevroze – ca fobiile,
obsesiile sau nevrozele compulsionale -, vor suferi tulburări
mai ales funcțiile psihice, inclusiv visele. în disfuncțiile somati­
ce din cazul isteriilor și în disfuncțiile psihice din cazul nevro­
zelor, pot fi detectate efectele unor conținuturi refulate și ace­
lași lucru se întîmplă și în cazul viselor. Visul este, în sine, o
funcție normală care poate fi cel mult tulburată, ca orice altă
funcție, prin înfrînări. Teoria freudiană a viselor ia în conside­
rație și, în consecință, interpretează visele exclusiv din această
ultimă perspectivă, adică de parcă ele nu ar fi nimic altceva
decît simptome de boală. După cum se știe, psihanaliza tratea­
ză în mod similar și alte zone ale spiritului, cum ar fi de pildă
operele de artă – în cazul cărora însă, iese în mod penibil la
iveală faptul că nu este vorba nicidecum de simptome, ci de
autentice creații. Iar o creație nu poate fi înțeleasă decît prin ea
însăși. Cînd este concepută totuși ca o rătăcire patologică și ex­
plicată exact la fel ca o nevroză, din această încercare de inter­
pretare nu poate să rezulte decît o jalnică ciudățenie.
Același lucru este valabil și în cazul visului. El este o crea- 703
ție specifică a inconștientului, care poate fi doar denaturată sau
distorsionată prin refulări. De aceea, poți da greș complet în
analiza visului interpretîndu-1 exclusiv ca simptom al refulării.
23

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
704 Dar să ne limităm pentru moment la rezultatele psihanali­
zei lui Freud. în teoria acestuia, omul apare ca o ființă pur in­
stinctuală care, în anumite privințe, se lovește de limitele legi­
lor, de preceptele morale sau de propriile sale judecăți și este
obligat, în consecință, să-și refuleze anumite imbolduri, total
sau parțial. Scopul metodei lui Freud este să aducă în conștient
aceste conținuturi pulsionale și să le ridice refularea prin corec­
tare conștientă. Primejdia eliberării lor este contracarată prin lă­
murirea faptului că ele nu ar fi nimic altceva decît niște fante­
zii provocate de dorințe infantile, care pot fi ușor reprimate
rațional. Se mai admite și că ele ar putea fi – așa cum se spune
în termeni de specialitate – «sublimate», înțelegîndu-se prin
asta un fel de remodelare a lor spre o formă adecvată de adap­
tare. Dar dacă cineva își închipuie că așa ceva se poate face la
comandă, se înșeală amarnic. Numai o stringentă nevoie poate
inhiba efectiv un instinct natural. Dacă o astfel de nevoie sau
implacabilă necesitate nu există, «sublimarea» nu este decît o
autoamăgire, adică, în fond, o nouă refulare, de data aceasta
ceva mai subtilă.
705 Se află oare în această teorie și în acest mod de a înțelege
omul ceva care să poată contribui la progresul Weltanschau-
ung-ului nostru? Nu prea cred. Ideea conducătoare ce se des­
prinde din psihologia interpretativă derivată din psihanaliza lui
Freud este bine cunoscutul materialism raționalist al sfîrșitului
de secol XIX. Din acesta nu se mai poate desprinde vreo nouă
imagine a lumii și, ca urmare, nici vreo altă atitudine a omului
față de lume. Dar nu trebuie să uităm că atitudinea nu poate fi
influențată decît în cazuri foarte rare de teorii. Mult mai efi­
cientă este calea simțămintelor. Or, nu îmi imaginez cum ar
24

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
putea să ne atingă simțămintele o argumentație teoretică seacă.
Aș putea să vă prezint o statistică foarte amănunțită privind si­
tuația din închisori și nu aș face decît să vă adorm. Dar dacă
v-aș duce să vedeți o casă de corecție sau o casă de nebuni, vă
asigur că nu ați mai adormi. Ați fi profund impresionați. Oare
vreo învățătură l-a făcut pe Buddha? Nu. Priveliștea bătrîneții,
a bolii și a morții i-au pîrjolit lui sufletul.
Așa încît, concepțiile în parte unilaterale, în parte greșite 706
ale psihanalizei freudiene nu ne spun propriu-zis nimic. Dar
dacă aruncăm o privire în psihanaliza cazurilor reale de nevro­
ză și vedem cu ochii noștri ce devastări produc așa-numitele
refulări și ce distrugeri rezultă din desconsiderarea unor proce­
se instinctuale elementare, rămînem cu o impresie – puțin spus
– de neșters. Nu există vreo formă de tragedie umană pe care
să nu o poată provoca lupta aceasta a eu-lui împotriva incon­
știentului. Cel care nu a văzut niciodată grozăviile unei case de
corecție, ale unei case de nebuni sau ale unui spital, își va
îmbogăți considerabil Weltanschauung-ul prin impresia pe care
i-o vor face aceste lucruri. Și la fel va păți și dacă va avea pri­
lejul să zărească abisul de suferință umană ce se deschide în
spatele unei nevroze. Cîți nu am auzit exclamînd: «Dar este
cumplit! Cine și-ar fi închipuit?!» ș.a.m.d. Este realmente de ne­
tăgăduit că dacă încerci să cercetezi cu toată conștiinciozitatea
și temeinicia necesară structura unei nevroze, rămîi teribil de
impresionat de forța cu care acționează inconștientul. Să arăți
cuiva mahalalele Londrei este, desigur, un merit și cel care le
va fi văzut, va fi văzut mai multe decît cel care nu a făcut-o.
Dar asta nu e decît primul pas – căci întrebarea: și ce e de fă­
cut? mai cere, încă, un răspuns.
25

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
707
708Psihanaliza a ridicat vălul de pe fapte necunoscute multora
încercînd chiar să le dea soluții. Dar cu ce atitudine? Are ea o
atitudine nouă sau, cu alte cuvinte, a valorificat ea teribilele
impresii de care a avut parte? A schimbat imaginea lumii,
adăugind totodată ceva nou Weltanschauung-ului nostru?
Weltanschauung-ul psihanalizei este un materialism raționalist,
o viziune a lumii proprie unei științe a naturii esențialmente
practice – pe care o găsim nesatisfăcătoare. Cînd deducem o
poezie de Goethe din complexul lui matern, cînd vrem să-l ex­
plicăm pe Napoleon ca pe un caz de insatisfacție masculină
sau pe Francisc prin refulările lui sexuale, rămînem profund
nemulțumiți. Explicația este nesatisfăcătoare, nu dă seama de
adevărata însemnătate a lucrurilor. Cum rămîne cu splendoa­
rea, cu grandoarea, cu sfințenia? Acestea sînt realități dintre
cele mai vii, fără de care viața umană ar fi peste măsură de
stupidă. Și cum rămîne cu răspunsul ce-1 cer inimaginabilele
suferințe și conflicte umane? Ar trebui totuși ca în acest răs­
puns să răsune ceva care să fie cît de cît pe măsura suferinței.
Dar raționalismului îi este atît de scumpă atitudinea pur rațio­
nală încît e în stare să rămînă lipsit de înțelegere chiar și în
fața suferinței. O dă la o parte, tratînd-o drept irelevantă, drept
un fel de mult zgomot pentru nimic. Există, ce-i drept, multe
cazuri de genul acesta, dar nu toate sînt așa.
Eroarea constă, precum spuneam, în faptul că așa-numita
psihanaliză are o concepție științifică, ce-i drept, dar pur rațio-
nalistă în ce privește inconștientul. Cînd se vorbește de pulsi-
uni, se presupune că e vorba de ceva bine cunoscut. în realita­
te se vorbește însă de ceva necunoscut. în realitate, știm doar
că din sferele întunecate ale psihicului ne parvin impulsuri ce
26

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
trebuie preluate cumva în conștient pentru ca celelalte funcții
să fie ferite de eventuale perurbări pustiitoare. Este absolut im­
posibil de spus, fără alte investigații, de ce natură sînt aceste
impulsuri – dacă ele se întemeiază pe sexualitate, pe sete de
putere sau pe vreun alt fel de imbolduri. Ele sînt, pur și sim­
plu, cu două sau chiar cu mai multe înțelesuri, așa cum este
inconștientul însuși.
Am explicat deja adineauri că inconștientul este, într-ade- 709
văr, un rezervor al tuturor lucrurilor deja uitate, deja trecute
sau refulate, dar este totodată și acea sferă în care au loc toate
procesele subliminale – cum ar fi, de pildă, percepțiile prea sla­
be pentru a deveni conștiente – și mai este, în fine, și solul
germinativ al întregului nostru viitor psihic. Așa cum știm că
cineva poate să-și refuleze o dorință incomodă, obligînd ener­
gia acesteia la imixtiuni în alte funcții, știm și că cineva poate
fi incapabil să conștientizeze o idee nouă, foarte străină lui,
energia acesteia transferîndu-se, în consecință, altor funcții, pe
care le va perturba. Am văzut multe cazuri în care niște fante­
zii sexuale anormale au dispărut brusc și definitiv în momentul
în care s-a conștientizat un gînd sau un alt fel de conținut psi­
hic nou, ori cazuri în care o migrenă a trecut în clipa cînd a
prins contur în conștient o poezie neștiută. Așa cum sexualitatea
își poate găsi o exprimare improprie în fantezii, și fanteziile creatoare
se pot exprima impropriu în sexualitate. Voltaire spunea odată:
«en etymologie n'importe quoi peut designer n'importe quoi»4
– trebuie să spunem același lucru despre inconștient. In orice
caz, nu știm niciodată dinainte ce – ce anume este. In legătură
4 în etimologie orice poate desem na orice (în franceză în text, n.t.)
27

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
cu inconștientul nu ne este dată decît o cunoaștere post factum
și, mai mult, este chiar a priori imposibil să știm ceva despre
starea lucrurilor din inconștient. Orice raționament în ce-1 pri­
vește este un nedisimulat «ca și cum».
710 în această situație, inconștientul ne apare ca un mare X,
din care provin, ca unice fapte neîndoielnice, manifestările lui
clar vizibile. O privire asupra religiilor din istoria lumii ne ara­
tă cîtă importanță istorică au aceste efecte. O privire asupra su­
ferințelor contemporanilor noștri ne arată același lucru. Doar că
noi ne exprimăm puțin diferit: acum 500 de ani se spunea «e
posedată de diavol», acum se spune: are o criză de isterie; pe
vremuri se chema că ești deochiat, astăzi se zice că ai o nevro­
ză gastrică. Faptele sînt neschimbate, doar că explicațiile de pe
vremuri erau, psihologic vorbind, ceva mai exacte. Acum avem
pentru simptome denumiri raționale care sînt, de fapt, lipsite
de orice conținut. Căci dacă spun că cineva e posedat de un
spirit rău, exprim faptul că posedatul nu este propriu-zis și în
mod legitim bolnav, ci că suferă de o influență spirituală invi­
zibilă pe care nu o poate stăpîni cu nici un chip. Acest ceva in­
vizibil este un complex autonom, un conținut inconștient scăpat
de sub controlul voinței conștiente. Analizînd psihologia unei
nevroze, descoperim întotdeauna un așa-numit complex, care
nu se comportă ca un conținut al conștientului, adică nu apare
și nu dispare la comanda noastră, ci își urmează propriile sale
legi, fiind, cu alte cuvinte, independent, autonom – cum se spu­
ne în limbaj de specialitate. Se comportă ca un duh rătăcitor pe
care nu poți pune mîna. Iar atunci cînd – țelul analizei fiind
atins – îți conștientizezi complexul, poți spune, chipurile, cu
ușurare «deci asta a fost ceea ce mă supăra!» și s-ar părea că ai
28

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
cîștigat ceva în felul acesta, deoarece simptomele dispar; com­
plexul este – cum se spune – rezolvat. Putem exclama cu
Goethe: «doar ne-am iluminat!». Dar trebuie să și continuăm cu
Goethe: «Dar uite: la Tegel sînt stafii!»5. Abia acum se dezvă­
luie adevărata față a lucrurilor, căci abia acum ne dăm seama
că acest complex nu ar fi putut lua naștere nicidecum dacă na­
tura noastră nu i-ar fi împrumutat o misterioasă forță pulsiona-
lă. Voi lămuri printr-un scurt exemplu ce anume înțeleg prin
toate acestea:
Un pacient suferă de simptome gastrice de natură nervoa- ni
să, are contracții dureroase, de tipul celor provocate de foame.
Analiza scoate la iveală un dor infantil de mamă, un așa-numit
complex matern. Cu acest nou mod de a le înțelege, simptome­
le dispar, rămînînd însă dorul care nu se lasă deloc potolit prin
constatarea că nu ar fi nimic altceva la mijloc decît un complex
matern infantil. Ceea ce a fost mai înainte o foame cvazi-fizică
și o durere fizică, devine acum o foame a sufletului și o durere
sufletească. Ți-e dor de ceva și știi că te amăgești doar crezînd
că de mamă e vorba. Fapt este că dorul, de neostoit pentru
moment, continuă să existe, iar rezolvarea acestei probleme ri­
dică dificultăți mult mai mari decît reducerea nevrozei la com­
plexul matern. Dorul este o chemare statornică, un gol activ,
chinuitor, care poate fi doar uitat din cînd în rînd, dar nicioda­
tă înfrînt prin puterea voinței. El reapare mereu. Nici nu prea
știi de unde vine și nici nu știi măcar de ce anume ți-e dor.
Poți face o mulțime de presupuneri, desigur, dar singurul lu-
5 Faust 1. Teii, W alpungisnacht, Proktophanlasmist. (Pentru versiunea română
și com entariul ei, vezi traducerea lui Șt. Aug. Doinaș, n.t.)
29

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
cru cert care se poate spune este că, dincolo de complexul ma­
tern, există ceva inconștient care cheamă, ceva care, indepen­
dent de conștientul tău și indiferent la critica ta, își face auzită
vocea mereu. Acest ceva este ceea ce numesc complex auto­
nom. Din această sursă provine forța pulsională care întreține
inițial nevoia infantilă de mamă, provocînd apoi nevroza: căci
conștientul adult a fost nevoit să refuze și să refuleze o aseme­
nea nevoie infantilă, ca fiindu-i incompatibilă.
712 Toate complexele infantile se reduc, în ultimă instanță, la
conținuturi autonome ale inconștientului. Spiritul primitiv, resim­
țind aceste conținuturi ca fiindu-i străine și de neînțeles, le-a
personificat, le-a numit duhuri, demoni sau zei și a încercat să
le dea satisfacție prin rituri sacre sau magice. Ințelegînd bine
că o asemenea foame sau sete nu poate fi potolită nici prin
mîncare, nici prin băutură, nici prin întoarcerea la sînul ma­
tern, spiritul primitiv și-a făurit chipuri de ființe invizibile, ge­
loase, pretențioase, mult mai influente, mai puternice și mai
periculoase decît oamenii, duhuri aparținînd unei lumi invizibi­
le, dar atît de întrepătrunse totuși cu vizibilul încît sălășluiesc
pînă și în oalele cu mîncare. La primitivi, bolile sînt cauzate de
duhuri și vrăjitorii. La ei, conținuturile autonome se proiectea­
ză în întruchipări supranaturale. Lumea noastră, în schimb, s-a
eliberat de demoni – pînă la un însemnat rest. Dar conținuturi-A
le autonome și pretențiile pe care le ridică ele au rămas. In re­
ligii, ele își mai puteau găsi, măcar parțial, o expresie, dar pe
măsură ce religiile se raționalizează și se diluează – evoluție
aproape inevitabilă -, căile pe care reușesc totuși să ne parvină
aceste conținuturi ale inconștientuliți devin tot mai întortochea­
te și mai ascunse. Una din căile cele mai obișnuite este nevroza
30

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
– ultimul lucru, de bună seamă, la care ne-am fi gîndit. Ne în­
chipuim, de regulă, că nevroza este ceva minor, o «quantite ne-
gligeable» medicală. Dar nu avem dreptate deloc, după cum
am văzut. Căci în nevroze se ascund acele puternice influențe
psihice care fundamentează atitudinea noastră spirituală și
principalele ei idei conducătoare. Materialismul raționalist,
această aparent ireproșabilă ținută spirituală, este o reacție psi­
hologică împotriva misticismului. Acesta este dușmanul ascuns
împotriva căruia luptă. Dar materialismul și misticismul nu
sînt nimic altceva decît o pereche de contrarii psihologice,
exact ca ateismul și teismul. Doi frați învrăjbiți, două metode
diferite care încearcă s-o scoată la capăt cumva cu influențele
inconștiente dominatoare, una prin tăgăduirea lor, iar cealaltă
prin recunoașterea lor.
De aceea, dacă ar fi să indic contribuția esențială pe care n a
ar putea s-o aducă psihologia analitică Weltanschauung-ului
nostru, aș spune că aceasta constă în recunoașterea faptului că
există conținuturi inconștiente, care ridică pretenții de nerefuzat
sau exercită influențe de necontestat, cu care conștientul tre­
buie, nolens volens, să se lămurească.
Lămuririle mele de pînă acum ar putea fi considerate, pe m
bună dreptate, nesatisfăcătoare, dacă aș lăsa acel ceva pe care
l-am numit conținut autonom, în această formă nedefinită și nu
aș încerca să descriu măcar cele relevate empiric de psihologia
noastră în privința acestor conținuturi.
Dacă, așa cum presupune psihanaliza, un răspuns definitiv ns
și satisfăcător ar putea fi dat spunînd, de pildă, că dorul este
provocat de dependența infantilă inițială de mamă, atunci des­
coperirea acestui fapt ar trebui să ducă la rezolvarea cazului.
31

PSIHOLOGIE ANALITICA ȘI WELTANSCHAUUNG
716
717Există dependențe infantile care dispar realmente atunci cînd
sînt analizate temeinic. Dar acest fapt nu trebuie să ne facă să
credem că în toate cazurile ar fi așa. In toate cazurile rămîne
ceva nelămurit, uneori atît de puțin încît cazul pare practic re­
zolvat, alteori însă suficient de mult pentru ca nici pacientul,
nici medicul să nu fie mulțumiți de rezultatul obținut și ade­
seori chiar atît de mult încît ai simțămîntul că nu s-a schimbat
practic nimic. Și, mai mult, am avut nenumărați pacienți care
erau pînă în cele mai mici amănunte conștienți de complexul
lor, fără ca această înțelegere să le fie, în vreun mod esențial,
de folos.
O explicație cauzală poate fi relativ mulțumitoare din
punct de vedere științific, dar, din punct de vedere psihologic,
ea are ceva nesatisfăcător în sine, întrucît nu ne spune nimic
despre rostul forței pulsionale subterane – despre semnificația
dorului, de pildă – și nici nu ne învață ce ar fi de făcut. Nu e
suficient să știm că o epidemie de tifos a izbucnit din cauza
apei de băut infestate pentru ca infestarea izvoarelor să fie în­
lăturată. De aceea, un răspuns mulțumitor nu se va putea da
decît dacă se va ști ce este și ce rol are acel ceva care menține
vie, pînă la vîrsta adultă, dependența infantilă.
Dacă psihicul omului s-ar naște ca o tabula rasa perfectă,
nu s-ar mai pune toate problemele acestea, pentru că atunci nu
ar mai exista nimic în psihic, care să nu fi fost dobîndit sau
implantat în el. Dar, în sufletul omenesc individual, există tot
felul de lucruri care nu au fost niciodată dobîndite, deoarece
psihicul unui om nu se naște nicidecum ca o tabula rasa, după
cum nici creierul lui nu este ceva complet nou și unic în felul
său. Omului îi este dat din naștere un creier rezultat dintr-o
32

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
nesfîrșită evoluție de-a lungul liniei ancestrale. Acest creier se
reface, complet diferențiat și desăvîrșit, în fiecare embrion în
parte și reproduce fără greș, cînd intră în funcțiune, acele re­
zultate care au fost deja de nenumărate ori produse din moși-
strămoși. întreaga anatomie a omului este un sistem moștenit,
identic cu constituția sa ancestrală, care funcționează, fără greș,
în același fel ca în trecut. Ca urmare, posibilitatea de a se pro­
duce ceva nou, esențial diferit de cele anterioare, este de-a
dreptul infimă. Toți acei factori, așadar, care au fost esențiali
pentru predecesorii noștri mai apropiați sau mai depărtați, vor
fi esențiali și pentru noi, deoarece corespund sistemului orga­
nic pe care l-am moștenit. Ei ne sînt chiar necesari, manifestîn-
du-se ca nevoi ale noastre.
Nu trebuie să vă temeți că vă voi vorbi despre reprezen­
tări moștenite. Departe de mine acest gînd. Conținuturile auto­
nome ale inconștientului sau dominantele inconștientului, cum
le-am mai numit, nu sînt reprezentări moștenite, ci posibilități
moștenite sau chiar necesități moștenite de a reface acele repre­
zentări care au fost dintotdeauna expresia dominantelor incon­
știentului. Este neîndoielnic că toate zonele pămîntului și toate
epocile își au limbajele lor specifice, care pot varia la infinit.
Dar nu are nici o importanță dacă eroul mitic învinge ba un
dragon, ba un pește, ba vreun alt fel de monstru; motivul fun­
damental rămîne același și acesta este bunul comun al omeni­
rii, nu formulările pasagere ale diverselor locuri și epoci.
Astfel, omul se naște cu o structură psihică foarte compli­
cată, care este departe de a fi o tabula rasa. Chiar și celor mai
îndrăznețe fantezii le sînt impuse anumite limite prin moșteni­
rea spirituală, chiar și prin ceața fantazării celei mai dezlănțuite718
7 19
33

PSIHOLOGIE ANALITICĂ Șl WELTANSCHAUUNG
licăresc acele dominante ce sînt din moși-strămoși inerente spi­
ritului uman. Sîntem de-a dreptul uluiți cînd descoperim că
bolnavii psihici dezvoltă fantezii ce pot fi de îndată regăsite,
aproape identic, la primitivi. Dar uluitor ar fi să nu fie așa.
720 Am denumit sfera moștenirii psihice inconștient colectiv.
Conținuturile conștientului nostru sînt, toate, individual dobîn-
dite. Iată, așadar, că dacă psihicul omului ar consta exclusiv
din conștient, atunci nu ar exista nimic în psihic care să nu se
fi ivit pentru prima oară în cursul vieții individuale. In acest
caz, nu ar mai avea nici un rost să căutăm, dincolo de un sim­
plu complex matern sau patern, vreun fel de condiționări sau
influențe mai adînci. Reducînd totul la mamă sau tată, ultimul
cuvînt ar fi spus, căci acestea sînt personajele care au acționat
primele și în mod hotărîtor asupra psihicului nostru conștient,
în realitate însă, conținuturile conștientului nostru nu au luat
naștere doar prin acțiunea mediului individual, ci ele au fost
influențate și ordonate și de moștenirea psihică, de inconștien­
tul colectiv. Este neîndoielnic că imaginea mamei individuale,
de pildă, își pune amprenta asupra omului, dar își pune atît de
puternic amprenta tocmai datorită faptului că se suprapune
unei predispoziții inconștiente, adică unui sistem sau unei ima­
gini inconștiente, care își datorează existența împrejurării că
mama și copilul se află, de cînd lumea, într-o relație simbiotică.
Dacă, într-un fel sau altul, mama individuală lipsește, apare o
frustrare, adică o pretenție a imaginii colective a mamei, ce se
vrea împlinită. Este nedreptățit un instinct – am putea spune.
Și de aici rezultă, de cele mai multe ori, tulburări neurotice
sau, cel puțin, unele particularități ale caracterului. Dacă incon­
știentul colectiv nu ar exista, s-ar putea face prin educație ab-
34

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
solut orice, omul ar putea fi degradat, fără nici o pagubă, spre
a-1 face o mașinărie însuflețită sau ar putea fi ameliorat spre a-1
face ideal. Dar toate încercările acestea sînt limitate, dat fiind
că există dominante ale inconștientului care pretind, cu o forță
aproape de neînvins, să fie satisfăcute.
Dacă ar fi deci să precizez, în cazul pacientului cu nevroză 721
gastrică, de pildă, ce este acel ceva din inconștient care, de din­
colo de complexul matern personal, întreține un dor pe cît de
nedefinit, pe atît de chinuitor, atunci răspunsul meu ar suna
așa: este imaginea colectivă a mamei, nu a unei mame anume, ci
a mamei în genere.
Mi se va pune acum, de bună seamă, întrebarea: dar de ce 722
să deștepte oare această imagine colectivă un asemenea dor? Să
răspunzi la această întrebare nu e deloc simplu. Sigur, dacă
ne-am putea reprezenta nemijlocit ce este și ce înseamnă imagi­
nea colectivă pe care, în limbaj de specialitate, o numesc arhe­
tip, atunci ar fi ușor să înțelegem și modul în care acționează.
Pentru a lămuri acest lucru, trebuie să fac mai întîi urmă- 723
toarele considerații. Relația mamă-copil este, în orice caz, rela­
ția cea mai adîncă din cîte cunoaștem, relația care ne marchea­
ză cel mai puternic. O vreme, copilul face parte, pur și simplu,
din trupul mamei. Iar mai tîrziu, el face parte, ani de-a rîndul,
din atmosfera sufletească a mamei. Se poate spune, așadar, că
tot ce are originar în el copilul se confundă cu imaginea ma­
mei. Acest lucru nu este adevărat numai pentru individul izo­
lat, ci, încă mai mult, la scară istorică. Este trăirea absolută a li­
niei ancestrale, un adevăr de-a dreptul organic, ca și atracția
reciprocă dintre sexe. Așa încît, și în arhetipul acesta, în imagi­
nea colectiv-moștenită a mamei, este natural să sălășluiască o
35

PSIHOLOGIE ANALITICĂ Șl WELTANSCHAUUNG
extraordinară putere de atracție, cea care îl face de la bun înce­
put pe copil să se agațe instinctiv de mama lui. Cu vîrsta,
omul își depășește în mod natural mama, dar nu depășește tot
atît de natural și arhetipul, în cazul că nu mai este într-o stare
de primitivitate cvazi-animalică, ci a căpătat o oarecare conști-
ență și totodată o oarecare cultură. Dacă este pur instinctual,
viața i se desfășoară fără liber arbitru, acesta din urmă presu-
punînd întotdeauna conștiență. Se desfășoară conform unor re­
guli inconștiente, fără nici o abatere de la arhetip. Dar dacă
există o conștiență cît de cît activă, conținutul conștient este în­
totdeauna supraestimat în detrimentul celui inconștient, ceea ce
dă loc iluziei că la despărțirea de mamă nu s-ar întîmpla nimic
altceva decît că încetezi să mai fii copilul unei anumite femei.
Conștientul cunoaște numai conținuturi individual dobîndite și
cunoaște, ca urmare, doar mama individuală, neavînd cum să
știe că aceasta este purtătoarea și reprezentanta arhetipului, a
așa-numitei Magna Mater eterne. Desprinderea de mamă este
însă pe deplin satisfăcătoare doar dacă implică și o desprindere
de arhetip – lucru valabil, desigur, și în cazul desprinderii de
tată.
724 Apariția conștientului și totodată a unei relative libertăți a
voinței au făcut posibile, în mod firesc, abaterile de la arhetip
și totodată de la instinct. Survenind abaterea, are loc o disocie­
re a conștientului de inconștient și încep să se manifeste și in­
fluențele remarcabile, de cele mai multe ori foarte neplăcute,
ale inconștientului, avînd forma unor puternice legături inte­
rioare inconștiente, care se exteriorizează doar prin anumite
simptome, adică indirect. Se ivesc atunci situații în care te ma-
nifești de parcă nu te-ai fi eliberat încă de mamă.
36

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
Spiritul primitiv nu a înțeles, ce-i drept, asceastă dilemă, 725
dar a resimțit-o cu atît mai acut și a introdus, de aceea, între
copilărie și vîrsta adultă, rituri extrem de importante, ceremo­
nii de inițiere de diferite feluri, care au, fără nici o îndoială,
rostul de a determina pe căi magice dezlegarea de părinți. Toa­
te aceste ceremonii ar fi complet inutile dacă legătura cu părin­
ții nu ar fi resimțită și ea drept magică. Dar magice sînt toate
acele lucruri care pun în joc influențe inconștiente. Iar aceste ri­
turi nu urmăresc numai să dezlege copilul de părinți, ci toto­
dată să-l transpună pe acesta în starea de adult. Pentru asta
însă, e necesar ca nici un dor retroactiv de copilărie să nu mai
persiste, adică să fie acoperită vocea arhetipului lezat, care ridi­
că pretenții. Acest lucru se face contrapunînd apartenenței inte­
rioare de părinți o altă apartenență, și anume cea de clan sau
de trib. Iată care este, de obicei, rostul anumitor însemne cor­
porale – cum sînt diversele tatuaje, tăieturi și cicatrici -, pre­
cum și al învățăturilor mistice, pe care tînărul le capătă cu oca­
zia solemnității de inițiere. Multe solemnități de acest fel sînt
de-a dreptul pline de cruzime.
Iată, deci, cum crede de cuviință primitivul – fără să aibă m
vreo motivație conștientă – să satisfacă pretențiile arhetipului.
Nu-i ajunge o simplă despărțire de părinți, are nevoie de o ce­
remonie drastică, avînd aspectul unei jertfe aduse puterilor ce
l-ar putea abate pe tînăr din drum. Toate acestea sînt o mărtu­
rie directă a puterii arhetipului: arhetipul îl constrînge pe primitiv
să lucreze împotriva naturii, spre a nu-i cădea pradă. Și aici se
află, de bună seamă, începutul oricărei culturi, inevitabilă urma­
re a conștienței și a posibilității sale de a se abate de la legea in­
conștientă.
37

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
727
728Lumii noastre i-au devenit de mult străine aceste lucruri,
dar naturii din noi nu i-a fost cu nimic știrbită puterea. Am în­
vățat doar să o subestimăm. Iar dacă sîntem întrebați care e
modul nostru de a preîntîmpina înrîuririle conținuturilor incon­
știente, sîntem puși în încurcătură. în cazul nostru, nu se mai
poate pune problema unor rituri primitive. Ar fi un pas îndă­
răt, artificial și, pe deasupra, ineficace. Sîntem mult prea critici
și mult prea psihologici deja, pentru asemenea lucruri. Dacă
vreți cumva să-mi puneți mie această întrebare, voi fi pus în
încurcătură odată cu dumneavoastră. Vă pot spune doar că de
ani de zile observ căile pe care le urmează în mod instinctiv
mulți dintre pacienții mei spre a face față cerințelor conținutu­
rilor inconștiente. Dar aș depăși cu mult limitele unei conferin­
țe dacă ar fi să vă împărtășesc rezultatele acestor observații.
Pentru asta trebuie să vă trimit la literatura de specialitate, în
care sînt discutate pe larg toate chestiunile acestea.
Dacă mi-a reușit cumva, în conferința de azi, să vă fac cu­
noscut faptul că în propriul nostru suflet inconștient sînt active
acele forțe pe care omul le-a proiectat dintotdeauna în spațiu,
ca zei, cinstindu-i apoi cu jertfe, aș putea să mă declar mulțu­
mit. Știind acest lucru, vom reuși, poate, să demonstrăm că
toată acea diversitate de practici și convingeri religioase, care
au jucat dintotdeauna un rol atît de important în istoria omeni­
rii, nu provine din născocirile sau părerile arbitrare ale unor
indivizi, ci își are obîrșia, mai degrabă, în existența unor forțe
inconștiente influente, care nu pot fi neglijate decît cu prețul
deteriorării echilibrului psihic. Ceea ce am discutat aici, por­
nind de la exemplul complexului matern, nu este decît un caz
printre multe altele. Arhetipul mamei este un caz particular,
38

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
căruia i s-ar putea alătura cu ușurință o serie de alte arheti­
puri. Această multitudine a dominantelor inconștiente explică
și diversitatea reprezentărilor religioase.
Toți acești factori continuă să fie activi în sufletul nostru; 729
numai expresiile și valorizările lor sînt depășite, nu și existența
și eficacitatea lor reală. Înțelegîndu-le acum ca entități psihice,
avem o formulare nouă, o expresie nouă, care ne va face,
poate, posibilă descoperirea unor căi pe care să poată fi sta­
bilită o nouă relație cu ele. Considerăm că găsirea unei atari
posibilități este de foarte mare importanță, dat fiind că in­
conștientul colectiv nu este nicidecum ceva de genul unui biet
colțișor întunecat al sufletului nostru, ci sedimentul a-toate-do-
minator al experienței strămoșești milenare, ecou al marilor
evenimente preistorice, la care fiecare secol își aduce – prin va­
riații și diferențieri – contribuția sa imperceptibil de mică. In­
conștientul colectiv – fiind un sediment al istoriei lumii, expri­
mat, în ultimă instanță, prin structura creierului și a sistemului
nervos vegetativ – reprezintă, în totalitatea sa, un fel de imagi­
ne atemporală, eternă într-un fel, a lumii, care se contrapune
imaginii noastre conștiente, momentane, despre lume. Repre­
zintă adică, altfel spus, o altă lume, pur și simplu. O lume în
oglindă – dacă vreți. Dar spre deosebire de o simplă imagine
în oglindă, imaginea inconștientă are energia sa proprie,
independentă de conștient și datorită acestei energii poate exer­
cita puternice influențe psihice, influențe ce nu se manifestă
deschis la suprafața lumii, dar acționează cu atît mai puternic
din interior, din întuneric, asupra noastră, fiind invizibile pen­
tru cel care nu supune îndeajuns criticii imaginea sa momenta­
nă asupra lumii, rămînîndu-și astfel, chiar sieși, ascuns. Desco-
39

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
perirea faptului că lumea nu are numai un exterior, ci și un in­
terior, că ea nu este doar exterior vizibilă, ci acționează puter­
nic, într-un prezent atemporal, asupra noastră, din străfunduri­
le aparent subiective ale sufletului, o socotesc – lăsînd la o
parte faptul că ține de o veche înțelepciune – demnă de a fi
considerată, în această formă, drept un factor formativ nou al
Weltanschauung-ului.
730 Psihologia analitică nu e un Weltanschauung, ci o știință. Ea
furnizează, ca atare, cărămizile sau uneltele cu care îți poți con­
strui, distruge sau măcar îmbunătăți Weltanschauung-ul. Există
în prezent destul de mulți oameni care văd în psihologia ana­
litică un Weltanschauung. Mi-ar face plăcere ca ei să aibă drep­
tate, căci aș fi absolvit atunci de chinul căutărilor și al îndoieli­
lor și, mai mult, aș fi în măsură să vă spun, scurt și clar, care
este calea ce duce în paradis! Din păcate, nu am ajuns încă atît
de departe. Experimentez doar un Weltanschauung, încercînd
să-mi clarific semnificația și importanța fiecărui nou eveniment.
Dar această experimentare este, într-un anumit sens, ea însăși o
cale, dat fiind că, în cele din urmă, chiar și propria noastră
existență este un experiment, un experiment în care natura în­
cearcă o nouă combinație.
731 O știință nu este nicidecum un Weltanschauung, ci doar
unealta necesară constituirii unui Weltanschauung. Dacă un om
se va folosi sau nu se va folosi de această unealtă – este o pro­
blemă ce depinde pe de-a întregul de problema inversă: ce fel
de Weltanschauung are omul respectiv deja. Pentru că nimeni
nu este complet lipsit de Weltanschauung. In extremis, orice
om are măcar Weltanschauung-ul la care l-au obligat educația
și mediul. Dacă acest Weltanschauung îi spune, de pildă, că
40

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
«numai personalitatea e binele suprem»6, atunci el se va grăbi
să folosească știința și rezultatele sale pentru a-și construi cu
aceste unelte Weltanschauung-ul și pentru a se construi totoda­
tă pe sine. Dacă însă concepția pe care a moștenit-o îi spune că
știința nu este o unealtă, ci un scop în sine, atunci el va urma
un cuvînt de ordine care, de vreo sută cincizeci de ani încoace,
s-a dovedit a fi, tot mai mult, cel valabil, adică cel îndeobște
hotărîtor. Unii i s-au împotrivit, ce-i drept, cu îndîrjire, fiindcă
ideea lor de perfecțiune și de sens culmina în desăvîrșirea
personalității și nu în diferențierea mijloacelor tehnice, dife­
rențiere ce duce inevitabil la diferențierea extrem de unilaterală
a unui singur imbold al omului, a imboldului spre cunoaștere,
de pildă. Dacă știința este un scop în sine, omul nu-și mai are
rostul decît ca intelect. Dacă arta este un scop în sine, capacita­
tea de reprezentare devine unica valoare a omului, iar intelec­
tul poate fi lăsat să zacă printre vechituri. Cînd cîștigul bănesc
este un scop în sine, știința și arta își pot strînge liniștite
catrafusele. Nimeni nu poate tăgădui că în ziua de azi
conștiința modernă este aproape fără speranță sfîșiată între ase­
menea scopuri în sine. Dar în felul acesta, oamenii sînt cultivați
numai în anumite trăsături ale lor, devenind ei înșiși niște
unelte.
Am avut parte, în ultimii 150 de ani, de numeroase Welt- 732
anschauung-uri – dovadă că Weltanschauung-ul însuși este dis­
creditat, căci, cu cît mai greu de tratat este o boală, cu atît mai
multe leacuri i se găsesc și cu cît mai multe soluții se găsesc,
6 Vers de Goethe (Westostlicher Divan, Buch Suteika), în traducerea lui Emines-
cu (n.t.)
41

p s i h o l o g i i : a n a l i ii c ă și w e l t a n s c h a u u n g
cu atît mai derutat e fiecare individ în parte. S-ar părea că fe­
nomenul «Weltanschauung» e complet depășit.
733 Dar e greu de crezut totuși că această evoluție ar fi pur ac­
cidentală – o rătăcire de lungă durată și lipsită de sens — , căci
nu se poate întîmplă ca ceva atît de binevenit și de binefăcător
în sine să dispară de pe fața pămîntului într-un mod atît de
jalnic și de suspect. Trebuie să i se fi asociat ceva inutil și re­
probabil. De aceea trebuie să ne punem întrebarea: unde a gre­
șit oare Weltanschauung-ul în genere?
734 Mi se pare că eroarea care i-a fost fatală Weltanschauung-
ului de pînă acum constă în faptul că el avea pretenția să fie
un adevăr obiectiv valabil, în ultimă instanță chiar un fel de
evidență științifică, ceea ce ducea la consecințe inadmisibile, ca
de pildă la ideea că bunul Dumnezeu, unui și același pentru
toți, trebuie să-i ajute și pe nemți, și pe francezi, și pe englezi,
și pe turci și pe păgîni – în fine: pe toți contra tuturora. Con­
știința modernă, cu vederile ei mai largi în ce privește marile
evenimente ale lumii, și-a întors privirile îngrozită din fața
unei atari monstruozități și a recurs, drept primă compensare,
la mijloacele filozofiei. Dar s-a dovedit că și acestea au pre­
tenția de a fi adevăruri obiectiv valabile. Asta le-a discreditat,
și așa am ajuns noi, în cele din urmă, la prea-diferențiata noas­
tră risipire și la urmările ei, ce sînt departe de a fi bine venite.
735 Eroarea fundamentală a oricărui Weltanschauung constă în
uluitoarea sa tendință de a se da drept însuși adevărul lucru­
rilor, cînd nu este vorba, de fapt, decît de un nume pe care îl
dăm noi lucrurilor. Ne punem noi oare problema, în știință,
dacă numele planetei Neptun corespunde naturii acestui corp
ceresc, fiind deci numele său «adevărat»? Nici pomeneală – și
42

PSIHOLOGIE ANALITICĂ Șl WELTANSCHAUUNG
acesta este motivul pentru care știința este superioară: ea nu
cunoaște decît ipoteze de lucru. Numai sufletul primitiv crede
în «adevăratele nume». îl puteți face bucăți-bucățele pe
Rumpelstilzchen, piticul din poveste, dacă îl numiți cu numele
lui adevărat. Piticul își ține secret adevăratul nume și își dă,
pentru uz diurn, un nume exoteric, pentru ca nimeni să nu-i
poată face farmece, cunoscîndu-i numele adevărat. Faraonului
egiptean i se scriu sau i se pictează adevăratele nume ale zeilor
în mormînt pentru ca, știindu-le numele adevărate, să-i poată
conjura. Pentru practicanții Kabbalei, deținerea adevăratului
nume al lui Dumnezeu înseamnă puterea magică absolută.
Așadar, pe scurt, pentru spiritul primitiv, prin nume este luat
în stăpînire însuși obiectul. «Ce spune el, aceea va fi » – spune
o vorbă veche a lui Ptah.
Weltanschauung-ul suferă de acest crîmpei de primitivitate 7 3 6
inconștientă. Cum astronomia n-a aflat încă de vreo reclama ție
pe care s-o fi făcut locuitorii de pe Marte pentru că noi, cei de
pe-aici, nu dăm un nume potrivit planetei 1 "~, putem să presu­
punem că, fără doar și poate, lumii îi este teribil de indiferent
ce gîndim noi despre ea. Ceea ce nu înseamnă însă că trebuie
să încetăm să mai gîndim. Și nici nu o facem, căci știința, fiică
și moștenitoare a vechilor Weltanschauung-uri dispărute, su­
praviețuiește. Cel care are însă de suferit de pe urma acestei
Asuccesiuni este omul. In Weltanschauung-ul de modă veche, el
își confunda în mod naiv propriul spirit cu lucrurile, își putea
contempla propriul chip în oglinda lumii, se putea crede făcut
după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, măreție pentru care
nici chinurile iadului nu erau un preț prea mare. In știință
însă, omul nu se gîndește la sine, ci doar la lume, la obiect: el
43

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
s-a lepădat de sine însuși, sacrificîndu-și personalitatea spiritu­
lui obiectiv. Iată de ce spiritul științific este, și din punct de ve­
dere etic, superior Weltanschauung-ului de modă veche.
737 Dar începem deja să resimțim urmările acestei desconside­
rări a personalității umane. Pretutindeni se pune problema
Weltanschauung-ului, a sensului vieții, a rostului lumii. Au de­
venit numeroase, în ziua de azi, chiar și tendințele de a recidi­
va, profesînd Weltanschauung-uri de modă foarte veche, cum
ar fi teozofia sau mai bine zis antropozofia. Se simte nevoia
unui Weltanschauung; generația mai tînără o simte în orice
caz. Dar dacă nu vrem să evoluăm regresiv, noul Weltanschau­
ung va trebui să renunțe la superstiția valabilității sale obiecti­
ve și va trebui să aibă puterea de a recunoaște că este numai o
imagine pe care ne-o zugrăvim noi în sufletul nostru și de dra­
gul sufletului nostru, și nu un nume magic cu care să mane­
vrăm lucrurile. Nu avem un Weltanschauung pentru lume, ci
pentru noi. Căci dacă nu ne formăm o imagine a lumii în în­
tregul ei, atunci nu ne vedem nici pe noi înșine, noi înșine ne-
fiind altceva decît copia fidelă a acestei lumi. Și numai în
oglinda imaginii noastre despre lume ne putem vedea întru to­
tul. Numai în imaginea pe care ne-o facem, apărem și noi. Nu­
mai în faptele noastre creatoare ieșim în evidență pe deplin și
devenim cognoscibili nouă înșine. Niciodată nu vom da lumii
vreo altă față decît a noastră proprie și tocmai de aceea trebuie
să o și facem: pentru a ne regăsi pe noi înșine. Căci deasupra
științei sau artei ca scop în sine stă omul, creatorul uneltelor
sale. Nicăieri nu sîntem mai aproape de tainele ultime ale tu­
turor începuturilor decît în cunoașterea sinelui propriu, pe care
de atîtea ori ni-1 închipuim deja cunoscut. Dar adîncurile uni-
44

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
versului ne sînt mai cunoscute decît adîncurile sinelui nostru,
în care am putea iscodi îndeaproape ființa și devenirea în toată
puterea lor creatoare – firește, fără să le înțelegem.
Psihologia analitică ne deschide noi posibilități în acest ra s
sens, dat fiind că urmărește existența acelor imagini ale fante­
ziei care izvorăsc din culisele întunecate ale psihicului, oferin-
du-ne, în consecință, o mărturie despre procesele ce au loc în
inconștient. Conținuturile inconștientului colectiv rezultă din
funcționarea psihică de-a lungul întregii linii ancestrale și ca
urmare ele constituie, toate laolaltă, o imagine a lumii naturală,
născută la confluența și din condensarea unor experiențe mile­
nare. Aceste imagini sînt mitice și sînt simbolice, deoarece expri­
mă consonanța subiectului care trăiește o experiență cu obiectul
care-i prilejuiește experiența. E de la sine înțeles că orice mito­
logie și orice revelație provine din această matrice a expe­
riențelor și de aceea orice idee viitoare despre om sau lume va
proveni tot de aici. Ar fi, firește, o greșeală să presupunem că
aceste imagini ale fanteziei izvorîte din inconștient își pot găsi
o utilitate imediată – ca revelațiile, de pildă. Ele sînt doar ma­
teria primă care, pentru a căpăta sens, mai are nevoie și de o
transpunere în limbajul epocii. Dacă această transpunere reu­
șește, lumea viziunilor noastre se reunește, prin intermediul vi­
ziunii noastre asupra lumii ce joacă rol de simbol, cu experien­
ța ancestrală a omenirii; omul general, istoric din noi întinde o
mînă omului individual aflat în devenire – o trăire probabil
foarte apropiată de cea a primitivului care se unește mitic, prin
prînzul ritual, cu strămoșii totemici.
în acest sens, psihologia analitică este o reacție împotriva 7 3 9
exacerbării raționalității conștientului care, în ambiția sa de a
45

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WEL.TANSCHAUUNG
produce procese dirijate, se izolează de natură, smulgîndu-i
totodată pe om din istoria sa naturală și plantîndu-1 într-un
prezent rațional mărginit, suspendat în răstimpul dintre naștere
și moarte. Această îngrădire ne dă simțămîntul că existența
noastră este cu totul întîmplătoare și lipsită de sens, simțămînt
ce ne împiedică să ne trăim viața cu acea adîncă încărcătură de
sensuri pe care o pretinde ea spre a fi trăită din plin și pe de­
plin. In felul acesta, o bună parte din viață, rămasă netrăită,
cade în seama inconștientului. Trăim de parcă am umbla cu în­
călțări prea strimte. Sensul veșniciei, care își pune pecetea atît
de puternic pe viața primitivului, lipsește cu desăvîrșire vieții
noastre. înconjurați cum sîntem de zidurile raționalității, rămî-
nem izolați de veșnicia naturii. Psihologia analitică încearcă să
străpungă aceste ziduri, scoțînd iar la lumină acele imagini ale
fanteziei provenite din inconștient, pe care înțelegerea rațională
le-a repudiat de mult. Aceste imagini se află dincolo de ziduri,
ele aparțin naturii din noi, care zace îngropată undeva în adînc,
rămasă parcă în urma noastră și împotriva căreia ne-am barica­
dat după zidurile rațiunii. De aici a apărut conflictul cu natura,
pe care psihologia analitică se străduiește să-l rezolve, dar nu
prin «reîntoarcerea la natură» a lui Rousseau, ci încercînd, fără
să părăsească pozițiile atinse cu succes de rațiunea modernă, să
îmbogățească conștientul nostru prin cunoașterea spiritului na­
tural.
740 Cei care au reușit vreodată să privească dincolo, vorbesc
de impresii copleșitoare. Dar ei nu se pot bucura prea multă
vreme de acestea deoarece apare de îndată problema căilor pe
care ar putea fi asimilate noile achiziții. Căci cele de dincolo de
zid par să fie, la prima vedere, incompatibile cu cele de din-
46

PSIHOLOGIE ANALITICĂ ȘI WELTANSCHAUUNG
coace de el. Aici se pune problema transpunerii în limbajul
contemporan sau chiar problema unui limbaj cu totul nou, ceea
ce echivalează deja cu problema Weltanschauung-ului sau, mai
precis, cu cea a unui Weltanschauung care ne-ar putea ajuta să
intrăm în armonie cu omul istoric din noi, în așa fel încît nici
acordurile lui adînci să nu acopere tonurile acute ale conștien­
tului rațional, și nici lumina neprețuită a spiritului individual
să nu se piardă în bezna nesfîrșită a sufletului natural. Dar
odată ajunși la această chestiune trebuie să părăsim domeniul
științei căci avem de luat o hotărîre, avem de ales între a ne în­
credința viața unei ipoteze sau alteia; cu alte cuvinte, de aici
încolo începe problema etică, fără de care Weltanschauung-ul
ar fi de neconceput.
După cum vă spuneam, așadar, psihologia analitică nu este 741
un Weltanschauung; ea are însă o contribuție însemnată de
adus la formarea acestuia – și cred că am explicitat îndeajuns
acest lucru în cele spuse pînă acum.

STRUCTURA PSIHICULUI
Apărută într-o prim ă variantă în volmul Mensch utid Erde, editat de Hermann
Keyserling în 1927 și în Euroțieische Revue în 1928. Republicată, revăzută și adău­
gită, în Seelenprobleme der Gegenivart, Rascher, Ziirich, 1931, reeditat în anii 1933,
1939, 1 946,1950 și 1969. Tradusă după Gesammelte Werke, voi. VIII, & 283-342.

Psihicul, oglindă a lumii și a omului, are atît de multe fațete
felurite încît poate fi privit și judecat din nesfîrșit de multe
puncte de vedere. Cu psihicul sîntem în aceeași situație ca și
cu lumea: o sistematizare a lumii întrece sfera puterilor umane
și de aceea nu dispunem, în ce o privește, decît de simple rețete
practice sau de anumite domenii de interes. Fiecare își decupea­
ză o bucată a lumii și își construiește pentru lumea sa privată,
sistemul său privat, sistem avînd adesea pereți de consistența
aerului, astfel încît, după un timp, fiecăruia i se pare că ar fi
descoperit sensul sau structura întregii lumi. Dar finitul nu va
cuprinde niciodată infinitul. Lumea fenomenelor psihice fiind
numai o parte a lumii în genere, am putea crede că, tocmai de
aceea, ar fi mai ușor sesizabilă decît întreaga lume. Dar am
pierde astfel din vedere faptul că psihicul e singurul fenomen
din lume pe care-1 putem percepe nemijlocit și că, totodată, con­
stituie o condiție indispensabilă perceperii lumii în general.
Singurele lucruri nemijlocit perceptibile din lume sînt con­
ținuturile conștientului. Nu aș vrea să reduc astfel lumea la o2 83
2 8 4
51

STRUCTURA PSIHICULUI
reprezentare a lumii, vreau doar să atrag atenția asupra unui
lucru similar cu a spune că viața e o funcție a atomilor de car­
bon. Analogia aceasta arată cît de limitativi sînt ochelarii de
profesionist pe care sînt nevoit să mi-i pun de îndată ce îmi
propun să exprim ceva cît de cît relevant în ce privește lumea
sau numai o parte a ei.
2 8 5 Punctul meu de vedere este, firește, cel psihologic și încă,
în speță, cel al psihologului practician, nevoit să se descurce
fără întîrziere în haosul stărilor sufletești celor mai complicate.
Prin forța lucrurilor, punctul meu de vedere trebuie să fie altul
decît cel al psihologului care poate studia experimental, în li­
niștea laboratorului său, un proces psihic izolat. Deosebirea e
cam aceeași ca între chirurg și histolog. Și nu sînt nici un me­
tafizician care să aibă ceva de spus despre lucrul în sine sau
pentru sine, despre absolut sau altele asemenea. Obiectele mele
de studiu se situează în limitele experimentabilului.
286 Sînt nevoit, înainte de toate, să studiez condiționări com­
plexe și să reușesc să vorbesc despre ele. Trebuie să numesc în
mod inteligibil complicatul și să disting grupări de fapte psiholo­
gice. Aceste grupări nu pot fi arbitrare, întrucît trebuie să ajung la
0 înțelegere cu obiectul, respectiv cu pacientul meu. De aceea,
sînt nevoit să recurg la scheme simple, care să redea, pe de o par­
te, în mod satisfăcător, faptele empirice, iar pe de alta, să trimită
la lucruri îndeobște cunoscute, spre a putea fi, deci, înțelese.
2 8 7 Dacă ne propunem acum să facem o grupare a conținuturilor
conștiente, începem, conform regulii tradiționale, cu propoziția:
«Nihil est in intelectu, quod non autea fuerit in sensu.»1
1 în intelect nu e nimic care să nu fi fost m ai întîi în simțuri (în latină, n.t.)
52

STRUCTURA PSIHICULUI
Cele conștiente par să pătrundă în noi pe calea percepției 288
senzoriale. Vedem, auzim, pipăim și adulmecăm lumea și în fe­
lul acesta devenim conștienți de ea. Percepția senzorială ne
spune că ceva este. Dar nu ne spune ce anume este. Acest lucru
nu ni-1 spune procesul percepției, ci procesul apercepției. Acest
din urmă proces are o alcătuire foarte complexă. Nu că per­
cepția senzorială ar fi ceva simplu, dar complexitatea sa e de
natură mai degrabă fiziologică decît psihologică, în timp ce
apercepția este din punct de vedere psihic complicată. Desco­
perim în ea interacția unor procese psihice diferite. Să presu­
punem că auzim un zgomot a cărui natură ni se pare necunos­
cută. După un timp ne dăm seama că acel zgomot ciudat
trebuie să provină din ridicarea unor bule de aer în țevile ca­
loriferului. Am recunoscut astfel zgomotul. Această recu­
noaștere rezultă dintr-un proces pe care-1 numim gîttdire. Gîn-
direa ne spune ce anume este ceva.
Spuneam mai înainte despre zgomot că este «ciudat». 2*9
Cînd spunem că ceva este ciudat, ne referim la o anume tona­
litate afectivă aferentă obiectului. Tonalitatea afectivă constituie
o valorizare.
Procesul cunoașterii poate fi înțeles, în esență, ca un proces 290
de identificare și diferențiere, realizat cu ajutorul amintirilor:
dacă văd un foc, de pildă, excitația luminoasă îmi furnizează o
reprezentare a focului. Iar cum în memoria mea sînt înmagazi­
nate nenumărate imagini de focuri, acestea intră în legătură cu
imaginea tocmai văzută și, prin identificare cu și diferențiere
de aceste imagini din amintire, se formează cunoașterea, adică
stabilirea definitivă a specificului imaginii abia dobîndite.
Acest proces se numește, în limbaj curent, gîndire.
53

STRUCTURA PSIHICULUI
291 Procesul de valorizare e de altă natură: focul pe care îl văd
stîmește reacții emoționale de natură agreabilă sau dezagreabi­
lă, iar imaginile din memorie vin de asemenea însoțite de fe­
nomene numite tonalități afective. în felul acesta, un obiect ni se
pare plăcut, dezirabil, frumos sau, bunăoară, urît, rău, reproba­
bil ș.a.m.d. Limbajul curent numește aceste procese sentimente.
292 Procesul intuirii nu este nici percepție senzorială, nici gîndi-
re, nici sentiment, deși limba prezintă aici o putere de discer-
nămînt suspect de slabă. Căci se poate exclama: «O, văd deja
cum arde toată casa!» sau: «E clar ca doi ori doi fac patru că
dacă izbucnește un foc aici, se va produce o catastrofă.» sau:
«Am sentimentul că focul acesta va aduce mari nenorociri!».
Corespunzător temperamentului fiecăruia, unul își va numi in­
tuiția vedere clară și o va face, deci, percepție senzorială; altul
o va numi gîndire, spunînd: «Gîndește-te puțin, e absolut clar
ce se va întîmpla!»; iar al treilea, în fine, sub influența stării
sale emoționale, își va numi intuiția sentiment. Intuiția este,
după părerea mea personală, o funcție psihică fundamentală și
anume cea a perceperii posibilităților ce se prezintă într-o situație
dată. în esență, trebuie să punem, pesemne, pe seama insufi­
cientei dezvoltări a limbii faptul că în germană conceptele de
sentiment, senzație și intuiție se amestecă încă, în timp ce în
franceză și engleză sentiment și sensation, respectiv feeling și
sensation sînt deja absolut separate, deși sentiment și feeling se
folosesc încă, uneori, în loc de intuiție. In ultimul timp însă,
«intuition» începe să fie frecvent folosit în engleza curentă.
293 Printre conținuturile conștientului se mai numără și proce­
sele volitive și procesele instinctuale. Primele se definesc ca im­
pulsuri direcționate, provenite din procese aperceptive, a căror
54

STRUCTURA PSIHICULUI
natură este supusă așa-numitului liber arbitru. Celelalte sînt
impulsuri provenite din inconștient sau direct din organism și
au un caracter coercitiv, de constrîngere.
Procesele aperceptive pot fi direcționate sau nedirecțiomte. 294
In primul caz, vorbim de atenție, în cel de-al doilea de fantezii
sau «vise». Primele sînt raționale, iar ultimele iraționale. Prin­
tre acestea din urmă se numără, ca o a șaptea categorie de
conținuturi conștiente, visul. El seamănă, în anumite privințe,
cu fanteziile conștiente, întrucît are un caracter irațional, nedi-
recționat. Dar se deosebește de acestea prin faptul că are cau­
ze, căi și finalități obscure pentru înțelegerea noastră. îi confer
totuși statutul unei categorii de conținuturi conștiente, deoare­
ce constituie cel mai important și cel mai elocvent rezultat al
proceselor psihice inconștiente ce sînt pe cale să pătrundă în
conștient. Aceste șapte clase epuizează într-un mod, ce-i drept,
superficial, dar totuși satisfăcător pentru scopurile noastre,
conținuturile conștiente.
Există, după cum se știe, puncte de vedere ce vor să limiteze »s
psihismul la conștient, ca fiind identic cu acesta. Nu cred însă că
ne putem mulțumi cu atît. Dacă admitem că există, în genere,
anumite lucruri inaccesibile percepției noastre, putem vorbi și de
un psihism a cărui existență ne este doar indirect accesibilă. Celor
familiarizați cu psihologia hipnotismului și somnambulismului le
este bine cunoscut faptul că un conștient artificial îngustat sau
patologic mărginit, deși nu conține anumite reprezentări, se com­
portă totuși exact ca și cînd le-ar conține. O persoană afectată de
surzenie isterică obișnuia să cînte. Pe neobservate, medicul s-a
așezat la pian și a început să acompanieze versul următor într-o
altă tonalitate, iar bolnavul a continuat de îndată să cînte în noua
55

STRUCTURA PSIHICULUI
tonalitate. Un pacient avea convulsii «isteric-epileptice» la vede­
rea unui foc deschis. El mai prezenta și un cîmp vizual puternic
îngustat, adică o cecitate periferică (un cîmp vizual «tubular»,
cum se spune). Dacă îi era adusă o lumină în zona de cecitate, ac­
cesul avea loc ca și cum ar fi văzut focul. In simptomatologia
acestor stări, există nenumărate cazuri de acest fel, cazuri în care
nici cu cea mai mare bunăvoință nu se poate spune decît că se
percepe, se gîndește, se simte, se rememorează, se decide și se ac­
ționează inconștient, adică se face inconștient ceea ce în alte cazuri
se face conștient. Aceste procese au loc indiferent dacă sînt urmă­
rite conștient sau nu.
2% Printre aceste procese psihice inconștiente se numără și acti­
vitatea combinatorie pe care se bazează visul. Somnul este o stare
în care conștiență e puternic limitată, dar în care psihismul nu în­
cetează nicidecum să existe și să-și desfășoare activitatea. Conști­
entul se retrage, pur și simplu, din această activitate și, lipsit fiind
de obiect, e într-o relativă inconștiență. Viața psihică își continuă
însă cursul, după cum chiar și în stare de veghe există o viață psi­
hică inconștientă – lucru lesne de dovedit prin anumite observații
de domeniul «psihopatologiei vieții cotidiene», cum l-a denumit
Freud. Se știe că intențiile și acțiunile noastre conștiente sînt ade­
sea zădărnicite de procese inconștiente, de a căror existență sîn-
tem noi înșine deosebit de surprinși. Avem cîte o scăpare în ceea
ce spunem sau scriem sau facem inconștient cîte un lucru care
trădează tocmai ce voiam să tăinuim sau ceea ce nici noi înșine
nu știam dinainte. «Lingua lapsa verum dicit»2, spune o vorbă
din bătrîni. Pe apariția frecventă a acestor fenomene se bazează și
2 proverb latin avînd sensul lui «Gura păcătosului adqvăr grăiește» (n.t.)
56

STRUCTURA PSIHICULUI
experimentul de asociere3 folosit cu mult succes în diagnostica­
rea acelor cazuri în care pacientul nu vrea sau nu poate să spună
ceva.
Exemplele clasice de activitate psihică inconștientă ne sînt z < n
furnizate însă de stările patologice. Am putea spune că întrea­
ga simptomatologie a isteriei, a nevrozei obsesionale, a fobiilor
și, în mare parte, cea din dementia praecox sau din schizofre­
nie, cea mai răspîndită boală psihică, se bazează pe activitatea
psihică inconștientă. Putem vorbi deci, de bună seamă, de exis­
tența unui psihic inconștient. Numai că acesta nu e direct acce­
sibil observațiilor noastre – altfel nici nu ar fi inconștient -, ci
este doar indirect deductibil, iar raționamentele noastre nu pot
ajunge, în privința lui, decît la un «e ca și cum».
Din psihic face parte și inconștientul. Dar putem oare să vor- 2 9 8
bim, în analogie cu diferitele conținuturi ale conștientului, și de
conținuturi ale inconștientului ? Am postula astfel un fel de altă
conștiență, aflată în inconștient. Nu mă voi ocupa aici de această
chestiune delicată, pe care am analizat-o într-un alt context, ci mă
voi limita doar la întrebarea dacă putem distinge ceva în in­
conștient sau nu. La această întrebare nu se poate răspunde decît
empiric și anume prin contra-întrebarea: există oare temeiuri
plauzibile pentru a distinge ceva în inconștient sau nu?
în ce mă privește, nu am nici o îndoială că toate acele ac- 299
tivități care au loc îndeobște în conștient se pot petrece și în
3 Pacientului i se cere să spună ce cuvinte (asociații) îi vin în minte la auzul
unui cuvînt (inductor) spus de medic. Se cronom etrează timpii de reacție. Tim­
pii prelungiți sînt indiciul unei rezistențe (com plexuale). Cronom etrării timpi­
lor de reacție li se poate adăuga și o m ăsurare a variațiilor rezistenței electrice
a pielii. M etodica a fost pusă la punct de Jung, în tinerețe, (n.t.)
57

STRUCTURA PSIHICULUI
300
3 0 1inconștient. Astfel, există multe exemple în care o problemă
nerezolvată în stare de veghe și-a găsit o soluție în vis. Cu­
nosc, bunăoară, un expert în contabilitate, care, odată, încerca­
se zadarnic, zile întregi, să lămurească un caz de faliment frau­
dulos. într-o seară, lucrase pînă la miezul nopții fără să
găsească vreo soluție și se dusese apoi la culcare. în zori, pe la
ora trei, soția lui l-a auzit sculîndu-se și mergînd spre birou.
L-a urmărit și l-a văzut stînd la masa de lucru și scriind ceva
de zor. După vreun sfert de ceas s-a întors. Dimineața nu-și
mai amintea de nimic. Și-a reluat lucrul și a descoperit cu ui­
mire o serie de noțite făcute de propria lui mînă, care clarifi­
cau pe deplin și definitiv cazul cel încîlcit.
In munca mea de medic practician, am de-a face, de peste
douăzeci de ani, cu vise. Am remarcat de nenumărate ori cum
ieșeau la iveală în vise gînduri negîndite și sentimente nere­
simțite în timpul zilei, ajungînd astfel, indirect, în conștient.
Visul, ca atare, este totuși un conținut al conștientului, căci alt­
fel nu ar putea constitui obiectul unei trăiri nemijlocite. Dar în-
trucît el scoate la iveală materiale anterior inconștiente, sîntem
constrînși să admitem că aceste conținuturi existau deja dinain­
te undeva în psihic, în stare inconștientă și că abia în vise s-au
arătat conștientului nostru limitat din timpul somnului, așa-nu-
mitului «rest de conștiență». Visul se numără printre conținu­
turile psihice normale și trebuie înțeles ca o rezultantă a proce­
selor inconștiente ce pătrund în conștient.
Iar dacă, întemeiați pe experiență, sîntem siliți să admitem
că toate categoriile de conținuturi ale conștientului pot fi, în
anumite ocazii, și inconștiente și pot acționa ca procese incon­
știente asupra conștientului, atunci ajungem la întrebarea, poa­
58

STRUCTURA PSIHICULUI
te cam surprinzătoare: oare și inconștientul are vise? Sau, cu
alte cuvinte: oare nu pătrund cumva și în zonele tenebroase
ale psihicului rezultante âle unor procese și mai adînci și –
dacă se poate spune așa – și mai inconștiente? Ar trebui, desi­
gur, să resping această întrebare paradoxală ca fiind prea
aventurată, dacă nu ar exista realmente temeiuri conform căro­
ra o asemenea ipoteză ar ține totuși de domeniul posibilului.
Să ne lămurim, în primul rînd, cum ar trebui să arate o
dovadă care să ne poată duce la concluzia că și inconștientul
are vise. Dacă ar fi să dovedim că în conștient apar conținuturi
de tipul viselor, ar trebui să demonstrăm, pur și simplu, că
există conținuturi care, atît ca alcătuire cît și ca sens, sînt străi­
ne de și incompatibile cu celelalte conținuturi al conștientului,
rațional interpretabile și inteligibile. Iar dacă am vrea să de­
monstrăm că și inconștientul are vise, ar trebui să facem ace­
lași lucru cu conținuturile lui. Desigur, cel mai simplu e să vă
dau aici un exemplu concret.
Este vorba de un bărbat de 27 de ani, ofițer. Suferă de ac­
cese violente de durere în zona inimii, de o senzație de sufoca­
re în gîtlej, ca și cum ar avea o bilă acolo și de dureri ascuțite
în călcîiul stîng. Organic, nu se poate pune în evidență nimic.
Accesele au început cu vreo două luni în urmă și pacientul a
fost concediat din armată, deoarece avea momente rînd nu mai
putea umbla. Diferitele tratamente nu-1 ajutaseră cu nimic. Din
chestionarea minuțioasă privind antecedentele bolii nu a reieșit
nici un indiciu, iar pacientul însuși nu avea nici o idee privind
eventuala pricină a bolii sale. Făcea impresia unei firi vioaie,
întrucîtva ușuratice, de o «vitejie» întrucîtva teatrală, de felul
lui «nu ne dăm noi bătuți!». Cum din anamneză nu reieșise ni-302
503
59

STRUCTURA PSIHICULUI
mic, l-am întrebat de vise. Și de aici a rezultat de îndată cauza
bolii. Cu puțin înainte de declanșarea nevrozei, fata de care
era îndrăgostit îi dăduse plasă, logodindu-se cu altul. îmi as­
cunsese toată această poveste ca fiind irelevantă – «o muiere
proastă, îți iei alta dacă asta nu te vrea, un flăcău ca mine nu
se lasă impresionat de așa ceva». Cam în felul acesta își în­
fruntase dezamăgirea și reala durere. Dar acum afectele îi
ieșiseră la iveală și ca urmare durerile de inimă au încetat și,
după cîteva accese de plîns, a dispărut și nodul în gît. «Dure­
rea de inimă» este o expresie poetică, devenită aici fapt real,
din pricină că orgoliul nu-i permisese să-și suporte durerile ca
pe un chin sufletesc. Senzația de sufocare, așa-numitul globus
histericus4, provine, după cum bine se știe, din lacrimi înghiți­
te. Conștientul i se retrăsese, pur și simplu, din fața conținutu­
rilor penibile, astfel încît acestea, lăsate de capul lor, nu au
mai putut ajunge în conștient decît indirect, prin simptome.
Erau procese lesne de înțeles rațional și, deci, nemijlocit inteli­
gibile, ce s-ar fi putut desfășura la fel de bine – dacă orgoliul
lui masculin nu le-ar fi împiedicat – și în conștient.
3 0 4 A rămas însă al treilea simptom: durerile din călcîi nu în­
cetau. Ele păreau străine de imaginea mai sus schițată. Inima
nu are nici o legătură cu călcîiul și nici nu-ți poți exprima du­
rerea cu călcîiul. E de neînchipuit, rațional, de ce să nu fi fost
de ajuns celelalte două simptome. Am fi fost, desigur, pe de­
plin satisfăcuți, chiar și teoretic, dacă odată cu conștientizarea
durerii sufletești refulate ar fi intervenit o tristețe normală și o
totală însănătoșire.
4 pe românește: «nod în gît» (n.t.)
60

STRUCTURA PSIHICULUI
Cum conștientul pacientului nu-mi putea oferi nici un in- s o s
diciu privind simptomul călcîiului, am recurs din nou la vechi­
le metode, la vise. Și iată că pacientul a avut un vis în care se
făcea că un șarpe îl mușcase de călcîi și îl paralizase pe loc.
Acest vis era relevant pentru semnificația simptomului legat
de călcîi. Călcîiul îl doare pentru că l-a mușcat un șarpe. Iată
un conținut straniu cu care conștientul rațional nu știe ce să
facă. Puteam înțelege imediat de ce îl doare inima, dar faptul
că îl durea și călcîiul întrecea orice așteptări raționale. Pacien­
tul era și el nedumerit în fața acestei situații.
Avem aici, așadar, un conținut care pătrunde ca un ele- 306
ment străin în zona inconștientă, provenind, de bună seamă,
dintr-un strat și mai adînc, complet obscur din punct de vede­
re rațional. Analogia cea mai apropiată acestui vis este, evi­
dent, însăși nevroza pacientului. Fata, înșelîndu-1, i-a provocat
o rană care l-a paralizat și l-a îmbolnăvit. Din analiza ulterioa­
ră a visului, a reieșit încă un element al istoriei pacientului, de
care acesta își dădea seama abia acum: el fusese favoritul unei
mame întrucîtva isterice. Aceasta îl alintase, îl admirase, îl co­
coloșise peste măsură și de aceea el nu se descurcase prea bine
la școală, comportîndu-se acolo ca o fetiță. Mai tîrziu, el își
asumase brusc o conduită masculină și se înrolase în armată,
unde își putea ascunde prin «vitejie» slăbiciunea interioară. Și
mama îl paralizase întrucîtva.
Era vorba aici, în mod vădit, de același arhaic șarpe care a 307
fost dintotdeauna prietenul nedespărțit al Evei. «Vei zdrobi capul
șarpelui, iar el îți va mușca călcîiul», spune versetul din Geneză,
sunînd ca un ecou al imnului egiptean, mult mai vechi, recitat
sau cîntat celui mușcat de șarpe, pentru a-1 vindeca:
61

STRUCTURA PSIHICULUI
308
309«Și îmbătrîni zeul. Gura îi tremura, iar scuipatul i se prelingea pe
pămînt, căzîndu-i în țărînă. A frămîntat Isis (scuipatul) cu țărîna
în mîna ei și din asta a făcut un șarpe puternic, l-a făcut asemeni
unei săgeți ca să nu fugă viu din mîna ei.
Și l-a așezat în drumul pe care marele zeu înconjura Cele două
pămînturi după dorința lui.
Iară puternicul zeu s-a înălțat în fața zeilor ca faraon, trăiască, fie
sănătos, și fericit! și cei ce-1 însoțeau mergeau în urmă-i ca în fie­
care zi.
L-a înțepat puternicul șarpe și focul vieții a început să se prelingă
din el, și el l-a lovit pe acela ce-și are sălașul în cedri.
Preamăritul zeu deschisu-și-a gurile, și glasul măriei sale, trăias­
că, fie sănătos și fericit! a ajuns pînă la cer, iar cele două zeități au
zis: «Ce e asta?» Și zeii au început să-l întrebe.
Dar el nu găsea (putere) să răspundă despre sine. Fălcile îi tremu­
rau și toate mădularele i se scuturau, iară veninul i se revărsa
prin trup asemeni Nilului cînd se revarsă pe ogoare.»5
Conștient, pacientul nu avea în ce privește Biblia decît
niște biete cunoștințe minimale. Auzise, poate, cîndva despre
mușcătura în călcîi a șarpelui, fără să-i dea vreo atenție și o ui­
tase apoi cu desăvîrșire. Dar ceva adînc inconștient din el au­
zise și nu uitase, ci își amintise cînd s-a ivit prilejul, ceva adînc
inconștient căruia în mod evident îi place să se exprime mito­
logic, deoarece e în spiritul lui să se exprime astfel.
Dar cărui spirit îi corespunde modul de exprimare simbo­
lic sau metaforic? Acest mod de exprimare corespunde unui spirit
5 Autorul reproduce aid o traducere germ ană în versuri a imnului egiptean.
Versiunea rom ânească, în proză, este preluată din Miturile Egiptului antic de
M .E.M atie, Ed.Științifică, București, 1958, p .97 (n.t.)
62

STRUCTURA PSIHICULUI
primitiv, al cărui limbaj nu cunoaște abstracțiunile, ci numai ana­
logiile cu naturalul și «nenaturalul». Acest spirit, de o venera­
bilă vechime, este la fel de străin de un psihic care produce
dureri de inimă și noduri în gît, ca un brontozaur de un cal de
călărie. Visul cu șarpele ne dezvăluie un fragment din acea ac­
tivitate psihică care nu mai are nimic de-a face cu individuali­
tatea modernă a subiectului supus visării. Activitatea aceasta
are loc – dacă ne e permis să ne exprimăm așa – ca într-un
strat și mai profund și numai rezultanta sa se ridică pînă
într-un strat superior, pătrunzînd acolo unde se află afectele
refulate și fiind un conținut străin aici, exact ca un vis ajuns în
conștient. Iar dacă, spre a înțelege un vis, trebuie să folosim o
anumită tehnică analitică, aici avem nevoie de o cunoaștere a
mitologiei ca să putem pătrunde sensul elementelor venite din
straturi și mai profunde.
Motivul șarpelui nu este, desigur, o achiziție individuală a j i o
subiectului supus visării, căci visele cu șerpi sînt foarte frec­
vente, chiar la orășeni care n-au văzut poate chiar niciodată cu
ochii lor un șarpe.
S-ar putea aduce însă obiecția că șarpele din vis nu ar fi ni- 311
mic altceva decît întruchiparea unei expresii verbale. Se spune
doar despre cîte o femeie că e perfidă ca un șarpe, se vorbește de
șarpele ce duce în ispită ș.a.m.d. Această obiecție nu mi se pare
prea întemeiată în cazul de față, dar o dovadă clară ar fi, desigur,
greu de adus, căci șarpele este într-adevăr o figură de stil curentă.
Dovezi sigure am avea doar dacă am găsi un caz în care simbolis­
tica mitologică n-ar fi nici figură de stil curentă, nici criptomne-
zie, adică dacă subiectul visului nu ar fi citit, văzut sau auzit în­
tr-un fel sau altul motivul respectiv, spre a-1 fi uitat apoi și spre a
63

STRUCTURA PSIHICULUI
și-l fi amintit inconștient. Cred că o asemenea dovadă ar fi de
mare importanță, întrucît ar indica faptul că inconștientul rațio­
nal inteligibil, care constă din materiale așa-zis artificial in­
conștiente, nu este decît un strat superficial al inconștientului și
că abia sub el găsim un inconștient absolut, ca să zicem așa, care
nu are nimic de-a face cu experiența noastră personală și care
este, așadar, o activitate psihică autonomă față de psihicul
conștient și chiar față de straturile superioare ale inconștientului,
o activitate neafectată în nici un fel – și, probabil, neafectabilă –
de către experiența personală, un fel de activitate psihică suprain-
dividuală, un inconștient colectiv, cum l-am numit, în opoziție cu
inconștientul personal, superficial și relativ.
312 Dar înainte de a căuta o asemenea dovadă, aș vrea, de
dragul completitudinii, să mai fac cîteva observații suplimenta­
re privind visul cu șarpele. S-ar părea că acele ipotetice stra­
turi mai profunde ale inconștientului ar fi tradus trăirile legate
de femei în mușcătura de șarpe, care a căpătat astfel statutul
unui adevărat motiv mitologic. Motivația sau mai degrabă fi­
nalitatea unui asemenea demers pare, la prima vedere, obscu­
ră. Dar dacă ținem seama de principiul care ne spune că simp­
tomatologia unei boli constituie totodată o încercare naturală
de vindecare – durerile de inimă fiind, bunăoară, o încercare
de izbucnire emoțională -, atunci trebuie, desigur, să privim și
simptomul călcîiului ca pe un fel de încercare de vindecare.
După cum o arată visul, prin acest simptom sînt ridicate la
rang de eveniment mitic nu numai proaspetele dezamăgiri în
dragoste, ci, în același timp, toate celelalte dezamăgiri înde­
obște, cele din școală ș.a.m.d., ca și cum pacientului i-ar face
bine, într-un fel oarecare, acest lucru.
64

STRUCTURA PSIHICULUI
Toate acestea ni se par, de bună seamă, incredibile. Dar ve- 513
chii preoți tămăduitori din Egipt, care descîntau mușcătura de
șarpe cu imnul șarpelui zeiței Isis, credeau în această teorie. Și nu
numai ei, ci întreaga lume antică și primitivă credea și mai crede
încă în magia prin analogie, iar aici este vorba tocmai de fenomenul
psihologic pe care se bazează magia prin analogie.
Să nu ne închipuim că aceasta ar fi doar o veche superstiție, 3 i4
de mult depășită. Dacă citim cu atenție textul liturghiei, vom în-
tîlni mereu acel faimos «sicut», care introduce de fiecare dată o
analogie destinată să provoace o prefacere. Ca exemplu foarte
elocvent, aș mai cita aici facerea focului de Sabbatus Sanctus.
După cum se știe, focul era aprins pe vremuri ciocnind pietre, iar
și mai de mult era iscat din lemn, ceea ce constituia o prerogativă
a bisericii. De aceea, în rugăciunea preotului se spune: «Deus, qui
per Filium tuum, angularet scilicet lapidem, claritatis tuae fideli-
bus ignem contulisti: productum ex silice, nostris profuturum
usibus, novum hune ignem sanctifica». «Dumnezeule, tu care
prin fiul tău numit piatra unghiulară, ai adus focul iubirii tale cre­
dincioșilor, sfințește acest foc nou iscat din cremene pentru tre­
buințele noastre viitoare». Prin analogia cu Cristos ca piatră un­
ghiulară, cremenea e ridicată oarecum la rangul lui Cristos însuși,
care aprinde mereu un nou foc.
Raționalistul va rîde, poate, de toate acestea. Dar undeva 315
în adînc sîntem mișcați și nu numai noi, ci milioane de creștini
sînt mișcați, chiar dacă nu pot spune decît că e vorba de ceva
foarte frumos. Sîntem mișcați în acele straturi profunde, în ace­
le vechi forme ale spiritului uman, pe care nu ni le însușim, ci
le avem ereditar, moștenite din negura celor mai vechi tim­
puri.
65

STRUCTURA PSIHICULUI
3 1 6 Dacă acest suflet supraindividual ne-ar fi pus la îndemînă,
atunci, de bună seamă, tot ceea ce s-ar traduce în limbajul lui
de imagini s-ar desprinde din problematica noastră individua­
lă, și, de îndată ce am deveni conștienți de acest lucru, ne-ar
apărea sub specie aetemitatis, n-ar mai fi suferința mea, ci sufe­
rința lumii, n-ar mai fi durerea mea personală care mă izolează,
ci o durere lipsită de amărăciune care mă leagă de toți oame­
nii. Cred că nu mai e nevoie să căutăm dovezi ale faptului că
în felul acesta se poate ajunge la o vindecare.
317 Dar faptului că această activitate sufletească supraindivi-
duală există, nu i-am adus pînă acum nici o dovadă care să
facă față tuturor cerințelor. Aș vrea să fac acum acest lucru,
dînd din nou un exemplu. Este vorba de un bolnav psihic,
cam de treizeci de ani, care suferă de o formă paranoidă de
dementia praecox. S-a îmbolnăvit deja de pe la douăzeci de
ani. A fost dintotdeauna un om inteligent, îndărătnic și fantast
în același timp – amestec foarte straniu. A fost un funcționar
oarecare, angajat la registratura unui consulat. S-a îmbolnăvit
de megalomanie, în mod evident spre a-și compensa existența
mai mult decît modestă, și a început să creadă că el este însuși
Mîntuitorul. Avea tot felul de halucinații, iar uneori era foarte
neliniștit. în perioadele sale liniștite, era lăsat să se plimbe li­
ber pe coridor. Acolo l-am întîlnit odată mijindu-și ochii spre
soare și dînd din cap în mod ciudat. M-a luat imediat de braț,
spunîndu-mi că vrea să-mi arate ceva. Trebuia să mă uit cu
ochii mijiți în soare ca să văd penisul soarelui. Dacă îmi mișcăm
capul, se mișca și penisul soarelui și asta era originea vînturilor.
318 Am făcut această constatare cam în 1906. Prin 1910, ocupat
fiind cu studii mitologice, mi-a căzut în mînă cartea lui Diete-
66

STRUCTURA PSIHICULUI
rich, o prelucrare parțială a așa-numitului «Papyrus magic pari­
zian». Dieterich consideră că fragmentul prelucrat face parte
dintr-o liturghie a cultului lui Mithra. El constă dintr-o serie
de prescripții, invocări și viziuni. Una dintre aceste viziuni este
descrisă, ad literam, în felul următor: «Tot așa se face văzut și
așa-numitul tub, izvorul vîntului favorabil. Căci vei vedea un
tub atîmînd din discul solar. Iar către regiunile din apus, ca și
cînd ar fi un vînt nesfîrșit de răsărit. Dar dacă sorții cad pe ce­
lălalt vînt, către regiunile de răsărit, atunci vei vedea în același
fel întoarcerea feței într-acolo.» Cuvîntul grecesc , folosit
pentru tub, se folosește și pentru un instrument de suflat, iar
în sintagma ab'kbc; na%vq înseamnă, la Homer, «un puternic
șuvoi de sînge». Evident, prin tub suflă un vînt, un curent ce
își are izvorul în soare.
Viziunea pe care a avut-o pacientul meu în 1906 și textul gre- jw
cesc editat abia în 19106 par să fie suficient de disjuncte pentru ca
nici pacientul meu să nu poată fi bănuit de criptomnezie, nici eu
de un transfer de idei. Paralelismul evident al celor două viziuni
e de netăgăduit, dar s-ar putea spune că asemănarea ar fi întîm-
plătoare. în acest caz însă, ne-am aștepta ca viziunea să nu aibă
nici o legătură cu alte reprezentări analoge și, deci, nici un sens
intrinsec. Dar iată că această așteptare nu se confirmă, căci arta
medievală a reprezentat tubul în anumite tablouri, ca pe un fel de
furtun care, în imaculata concepție, coboară din cer pînă sub ro­
chia Măriei. Prin tub zboară Sfîntul Spirit, în chip de porumbel,
6 După cum a arătat Jung m ai tîrziu, ediția din 1910 era, d e fapt, o a doua
ediție. C artea apăruse pentru prim a oară în 1903. Dar pacientul fusese spitali­
zat cu cîțiva ani înainte de 1903.
67

STRUCTURA PSIHICULUI
coborînd spre a face Fecioara să rodească. Reprezentarea arhaică
a Sfântului Spirit este, după cum știm din miracolul Rusaliilor, un
vînt puternic 7iveup.a – «vîntul bate unde vrea el», t i 7iveo|ia
07100 9e£i 7 T V E λ.7 «Animo descensus per orbem solis tribuitur»
(Spiritul coboară prin cercul soarelui) – această viziune este un
loc comun al întregii filozofii antice tîrzii, precum și a celei me­
dievale.
320 De aceea, nu găsesc nimic întîmplător în aceste viziuni, ci
doar reînsuflețirea unor posibilități de reprezentare care au
existat din vechi timpuri și care au putut fi redescoperite în
epoci complet diferite, de minți complet diferite, nefiind, deci,
reprezentări moștenite!
3 2 1 Am intrat intenționat în amănuntele acestui caz spre a vă
oferi o imagine concretă a acelei activități mai profunde a psihi­
cului pe care o numesc inconștient colectiv. Rezumînd cele de
mai sus, aș vrea să mai subliniez o dată că trebuie să distingem
oarecum trei nivele psihice: 1. conștientul ; 2. inconștientul personal,
care constă în primul rînd din acele conținuturi care au devenit
inconștiente fie pentru că și-au pierdut intensitatea și au căzut
astfel în uitare, fie pentru că li s-a retras conștiența (prin așa-nu-
mita refulare), iar în al doilea rînd din acele conținuturi ce sînt de
fapt percepții senzoriale, care, datorită prea slabei lor intensități
nu au ajuns niciodată în conștient, dar au pătruns totuși cumva în
psihic; 3. inconștientul colectiv, care, ca o înzestrare ereditară cu
posibilități de reprezentare, nu este individual, ci general uman,
ba ține chiar de lumea animală în genere, constituind, de fapt,
substratul oricărui psihism individual.
7 lo. 3,8.
68

STRUCTURA PSIHICULUI
Tot acest organism psihic este perfect analog organismului 322
fizic, care, deși variază de la individ la individ, este totuși, în
același timp și în toate caracteristicile sale esențiale, organismul
uman în genere, pe care toți îl au și care mai are încă vii în
structura sa acele elemente care îl leagă de animalele ne­
vertebrate și poate chiar de simplele protozoare. Teoretic, ar
trebui chiar să fie posibil să descifrăm din inconștientul co­
lectiv nu numai psihologia viermelui, ci și pe cea a celulei izo­
late.
Sîntem cu toții convinși că este absolut imposibil să înțele- 323
gem organismul viu fără relația sa cu condițiile mediului. Exis­
tă nenumărate fapte biologice care nu pot fi explicate decît ca
fenomene reactive la condițiile mediului, precum: cecitatea
proteului, caracteristicile paraziților intestinali, anatomia speci­
fică vertebratelor readaptate la viața acvatică și altele.
Același lucru este valabil și în ce privește psihicul. Orga- 324
nizarea sa specifică trebuie să fie de asemenea intim corelată
cu condițiile mediului. Din partea conștientului, ne putem
aștepta la reacții și fenomene de adaptare la cele prezente,
deoarece el constituie o parte a psihicului preferențial restrînsă,
într-o anumită măsură, la evenimentele momentului; din
partea inconștientului colectiv, în schimb, ca suflet atemporal
și general, trebuie să ne așteptăm la reacții la condițiile cele
mai generale și veșnic prezente, de natură psihologică, fiziolo­
gică și fizică.
Inconștientul colectiv – în măsura în care putem emite, în 325
genere, vreo judecată în ce-1 privește – pare șă fie alcătuit din
ceva de felul imaginilor sau motivelor mitologice, drept care
miturile popoarelor sînt, de fapt, expresii ale inconștientului
69

STRUCTURA PSIHICULUI
colectiv. întreaga mitologie ar fi un fel de proiecție8 a inconști­
entului colectiv. Vedem cel mai clar acest lucru în cazul ceru­
lui înstelat, ale cărui forme haotice au fost ordonate proiectîn-
du-se asupra lor anumite imagini. Influența stelelor susținută
de astrologie s-ar explica atunci: ea nu ar fi decît percepția in­
conștientă introspectivă a activității inconștientului colectiv.
Așa cum asupra cerului înstelat s-au proiectat imagini de con­
stelații, așa s-au proiectat și în legende, în povești sau asupra
personajelor istorice, motive de același fel sau de alte feluri. De
aceea, putem studia inconștientul colectiv în două moduri: fie
prin mitologie, fie prin analiza individului. Cum materialul
acesta din urmă nu vi-1 pot face accesibil aici, trebuie să mă li­
mitez la cel dintîi. Mitologia oferă însă un cîmp atît de vast în-
cît nu putem releva din ea decît cîteva tipuri, puține la număr.
Numărul condițiilor mediului este de asemenea nesfîrșit, astfel
încît nici în cazul lor nu ne putem ocupa decît de cîteva tipuri,
m După cum organismul viu, cu proprietățile sale caracteris­
tice, e un sistem de funcții de adaptare la condițiile mediului,
psihicul trebuie să prezinte de asemenea organe sau sisteme
de funcții care să corespundă ocurențelor fizice regulate. Nu
mă refer aici la funcțiile senzoriale organic determinate, ci mai
degrabă la un fel de fenomene psihice paralele regularităților
fizice. Așa, bunăoară, mersul zilnic al soarelui pe cer, precum
și alternarea zilei cu noaptea, trebuie să aibă o întruchipare
psihică, de forma unei imagini bine întipărite în om din vechi
timpuri. Dar nu putem studia direct o asemenea imagine; în
® Proiecție înseam nă «transferarea în exterior a unui conținut subiectiv», con­
form definiției date de Jung. Vezi capitolul Definiții din vol.II al antologiei de
față. (n.t.)
70

STRUCTURA PSIHICULUI
locul ei descoperim însă analogii mai mult sau mai puțin fan­
tastice ale fenomenului fizic: în fiecare dimineață, un erou di­
vin se naște din mare și se urcă în carul soarelui. La apus, îl
așteaptă o Magna Mater care îl înghite seara. El străbate în
pîntecele dragonului fundul mării de miază-noapte. După o
luptă teribilă cu șarpele nocturn, el se naște iarăși, dimineața.
Acest conglomerat de mituri constituie, fără îndoială, o în- 327
truchipare a fenomenului fizic și încă în mod atît de vădit încît
mulți cercetători își închipuie, după cum se știe, că primitivii
inventează astfel de mituri numai pentru a explica fenomenele
fizice. Ceea ce este, în orice caz, neîndoielnic, e că științele na­
turii și filozofia naturii au încolțit pe un asemenea teren. Dar
consider mai degrabă neverosimilă ipoteza că primitivul ar in­
venta, din pură nevoie de a găsi explicații, lucruri de felul teo­
riilor fizice sau astronomice.
Ceea ce putem spune imediat despre plăsmuirile mitice 328
este că fenomenul fizic a pătruns cîndva în psihic, distorsionat
de fantezie și a fost reținut acolo, astfel încît inconștientul mai
reproduce și astăzi asemenea imagini. Firește, se pune atunci
întrebarea: de ce nu înregistrează psihicul fenomenul ca atare,
de ce înregistrează numai fantezia legată de fenomenul fizic?
Dacă v-ați transpune în sufletul primitivului, ați înțelege 329
de îndată de ce se întîmplă așa. Căci primitivul trăiește în lu­
mea sa cu o asemenea «participation mystique», cum numește
Levy-Bruhl acest fapt psihologic, încît între subiect și obiect nu
se stabilește nici pe departe o distincție absolută, ca în cazul
intelectului nostru rațional. Ceea ce se întîmplă în exterior se
întîmplă și în el și ceea ce i se întîmplă lui se întîmplă și în ex­
terior. Am observat un exemplu foarte bun al acestui lucru pe
71

STRUCTURA PSIHICULUI
cînd mă aflam la elgonieni, un trib primitiv de pe muntele El-
gon, din Africa de Est. Elgonienii obișnuiau să-și scuipe în
mîini la răsăritul soarelui și să-și țină apoi palmele ridicate
spre soarele care tocmai se ridica la orizont. Cum cuvîntul «at-
hîsta» înseamnă zeu și soare totodată, am întrebat: «Soarele e
zeu?» Au negat cu rîsete, de parcă aș fi pus o întrebare de-a
dreptul prostească. Cum în momentul acela soarele era sus pe
cer, am arătat spre el și am întrebat: «Cînd soarele e acolo,
spuneți că nu-i zeu, dar cînd e acolo, la răsărit, spuneți că este
zeu.» A urmat o tăcere constemantă, pînă cînd un bătrîn șef
de trib a luat cuvîntul și a spus: «Așa este. E adevărat că acolo
sus soarele nu e zeu, dar cînd răsare, asta este zeu (sau: atunci
este zeu).» Pentru spiritul primitiv e tot una care dintre cele
două versiuni este corectă. Răsăritul soarelui și sentimentul de
eliberare ce-1 însoțește sînt pentru el același eveniment divin,
după cum noaptea și frica ce-o trezește ea sînt unul și același
lucru. Afectul îi este mai aproape primitivului decît fizica și de
aceea el își înregistrează fanteziile trezite de afecte; așa se face
că noaptea e echivalentă pentru el cu șarpele și cu răsuflarea
rece a duhurilor, pe cînd dimineața e nașterea unui zeu bun.
330 După cum există teorii mitologice care vor să derive totul
din soare, există și teorii lunare, care vor să derive totul din
lună, pur și simplu pentru că există realmente nenumărate mi­
turi legate de lună, printre care, în enorm de multe, luna e mi­
reasa soarelui. Luna e trăirea nestatornică a nopții. De aceea se
asociază cu trăirea sexuală a primitivului, cu femeia, care con­
stituie de asemenea o trăire a nopții. Dar luna poate fi și frate­
le păgubit al soarelui, căci noaptea somnul e tulburat de gîn-
duri pătimașe și rele, de gînduri de mărire și de răzbunare.
72

STRUCTURA PSIHICULUI
I.una tulbură somnul și mai este și un loc de întîlnire al sufle­
telor defuncților, căci în visele nocturne morții se reîntorc, iar
insomniei înfricoșate i se arată spectrele trecutului. I )e aceea,
luna are de-a face și cu sminteala (lunacy). Iată trăirile ce se
păstrează în suflet, în locul imaginii schimbătoare a lunii.
Nu furtunile, nu tunetele și fulgerele și nu ploile și norii ră- îîi
mîn întipărite ca imagini în suflet, ci fanteziile provocate de afec­
te. Am fost surprins odată de un cutremur de pămînt foarte pu­
ternic și simțămîntul meu prim, nemijlocit, a fost că nu mă mai
aflu pe pămîntul ferm, bine cunoscut, ci pe spinarea unui animal
gigantic care se scutură. Aceasta e imaginea care se întipărește și
nu faptul în sine, fizic. Revolta omului în fața furtunilor devasta­
toare, groaza sa în fața elementelor dezlănțuite umanizează furii­
le naturii și elementul pur fizic devine un zeu mînios.
întocmai ca și condițiile mediului, condițiile fiziologice, « 2
imboldurile glandulare stîmesc și ele fantezii de coloratură
afectivă. Sexualitatea apare ca un zeu al fertilității, ca un de­
mon feminin crunt și voluptuos, ca diavolul însuși cu picioare­
le lui de țap dionisiac și cu gesturile sale nerușinate sau ca
șarpele înfricoșător ce te încolăcește.
Foamea face din alimente zei, cărora anumiți indieni mexi- .t o
câni le dau chiar vacanțe anuale pentru întremare, alimentele
uzuale nemaifiind mîncate un timp. Vechii faraoni erau slăviți ca
mîncători de zei. Osiris este grîul, fiul pămîntului și de aceea
ostia trebuie făcută și astăzi din făină de grîu, un zeu care se mă-
nîncă, la fel ca Iacchos, tainicul zeu al misterelor eleusine. Iar tau­
rul lui Mithra este fecunditatea comestibilă a pămîntului.
Condițiile psihologice ale mediului lasă în urmă, firește, 334
relicve mitice de același fel. Situațiile periculoase, fie că e vor­
73

STRUCTURA PSIHICULUI
335
336ba de pericole trupești sau de periclitări ale sufletului, stîmesc
fantezii afective și întrucît situațiile acestea se repetă ca ceva ti­
pic, ele se organizează în arhetipuri, cum am numit motivele
mitice în genere.
Pe cursurile de ape, de preferință prin vaduri și locuri pe­
riculoase, se pripășesc dragoni, în pustietățile uscate sau prin
prăpăstiile periculoase rătăcesc djini și alți diavoli, în desișul
lugubru al pădurilor de bambus sălășluiesc sufletele morților,
iar în adîncul mărilor și în vîltori – șerpi perfizi și duhuri ale
apelor. Oamenii de seamă sînt posedați de puternice duhuri
strămoșești sau de un zeu, străinul sau neobișnuitul e înzestrat
cu puteri nefaste și e fetișizat. Boala și moartea nu survin ni­
ciodată în mod natural, ci sînt pricinuite de spirite rele sau
vrăjitorii. Chiar arma care a omorît e mana, adică are puteri
neobișnuite.
Dar cum stau lucrurile – mă veți întreba – cu aparițiile
cele mai obișnuite, cele mai apropiate și mai imediate din viața
omului, cu bărbatul, femeia, tatăl, mama, copilul? Acestea, ca
realități cotidiene veșnic reluate, produc cele mai puternice ar­
hetipuri, activitatea lor susținută fiind direct recognoscibilă
pretutindeni, chiar și în vremurile noastre raționaliste. Să luăm
ca exemplu dogma creștină: Trinitatea e constituită din Dum-
nezeu-Tatăl, Fiu și Sfîntul Spirit, care e reprezentat de porum­
bel, pasărea Astartei și care, pe timpul creștinismului primitiv,
se numea și Sophia și era de natură feminină. Cultul Măriei, în
biserica modernă, caută în mod evident să-i suplinească acest
aspect. Avem aici arhetipul familiei &v o o p a v îc p t o t k b , «în spații
celeste», cum se exprima Platon, întronat ca formulare a miste­
rului ultim. Cristos ca mire, biserica ca mireasă, cristelnița ca
74

STRUCTURA PSIHICULUI
339
340le ale vieții, se află în inconștient. Din păcate, nu pot face aici
o analiză mai profundă a remarcabilelor diferențe de atitudine
ale conștiinței noastre culturale față de inconștient. Am vrut
doar să arăt că problema acestei atitudini e controversată și că
este în mod vădit una dintre marile probleme ale umanității.
De altfel, acest lucru se înțelege aproape de la sine, de în­
dată ce devine clar faptul că inconștientul, totalitatea arhetipu­
rilor, este sedimentul tuturor trăirilor umane, pînă îndărăt la
începuturile sale obscure, și nu un sediment inert – de felul
unei mine părăsite -, ci un sistem viu de reacții și așteptări,
care determină viața individuală pe căi, ce-i drept, invizibile,
dar cu atît mai eficiente. Și el nu este numai ceva de felul unei
gigantice prejudecăți istorice, ci totodată și izvorul instinctelor,
arhetipurile nefiind nimic altceva decît forme de manifestare a
instinctelor. Dar în izvorul viu al instinctelor își are, totodată,
obîrșia orice creație, astfel încît inconștientul nu e doar o con­
diționare istorică, ci produce, în același timp, impulsul creator
– asemenea naturii, care e teribil de conservatoare, dar în acte­
le sale creatoare își suspendă mereu propria condiționare isto­
rică. Nu e de mirare, așadar, că pentru oamenii tuturor timpu­
rilor și locurilor comportamentul optim față de această condiție
invizibilă a vieții a constituit o problemă arzătoare. Dacă cum­
va conștientul nu s-ar fi desprins niciodată de inconștient – un
eveniment veșnic reluat, simbolizat de căderea îngerilor și de
nesupunerea primilor străbuni -, atunci această problemă nu
s-ar fi ivit, după cum nu s-ar fi ivit nici problema adaptării la
condițiile mediului.
Datorită existenței unui conștient individual, devin conști­
ente tocmai dificultățile și nu numai cele ale vieții exterioare,
76

STRUCTURA PSIHICULUI
ci și cele ale vieții interioare. Omul primitiv se vede întîmpinat
de lumea înconjurătoare cu bunăvoință sau adversitate, iar in­
fluențele inconștientului îi apar de asemenea ca forțe cu care
se vede confruntat și cu care trebuie să ajungă la o înțelegere,
întocmai ca și cu lumea sa vizibilă. Nenumăratele sale practici
magice servesc acestui scop. La nivele superioare ale civili­
zației, religiile și filozofiile îndeplinesc aceeași funcție și ori de
cîte ori un astfel de sistem de adaptare începe să nu mai
funcționeze bine, se instalează o neliniște generală și se fac
tentative pentru a se găsi forme noi, adecvate de raportare la
inconștient.
Totuși, aceste lucruri par complet străine de vremurile m i
noastre moderne, luminate. Sînt întîmpinat adesea cu risete ne­
încrezătoare cînd vorbesc de forțele subterane ale psihicului,
comparîndu-le realitatea cu cea a lumii vizibile. Dar replic
atunci întrebînd cîți oameni din lumea cultivată mai cred încă
în mana și în spirite sau, cu alte cuvinte, cîte milioane de
christian scientists și de spiritiști există? Nu vreau să răscolesc
aceste chestiuni, dar ele pot ilustra faptul că problema condiții­
lor psihice invizibile e la fel de vie și acum ca întotdeauna.
Inconștientul colectiv este acea imensă zestre spirituală 342
ereditară, rezultată din evoluția omenirii, care renaște mereu,
în fiecare structură cerebrală individuală. Conștientul, în
schimb, este un fenomen efemer, care produce toate adaptările
și orientările noastre momentane, drept care activitatea sa poa­
te fi comparată cu orientarea în spațiu. Inconștientul conține
însă sursa forțelor sufletești ce ne impulsionează, precum și
formele și categoriile ce le reglementează pe acestea, adică toc­
mai arhetipurile. Toate ideile și reprezentările de mare forță
77

STRUCTURA PSIHICULUI
ale omenirii provin din arhetipuri. Acest lucru e deosebit de
limpede în cazul reprezentărilor religioase. Dar nici conceptele
centrale ale științei, filozofiei sau moralei nu fac excepție de la
această regulă. Ele sînt, în forma lor actuală, variante ale repre­
zentărilor primordiale, rezultate din aplicarea și adaptarea lor
conștientă, căci rolul conștientului nu e numai să recepteze pe
calea simțurilor lumea celor exterioare, ci să și traducă în mod
creator lumea celor interioare în cele exterioare.

CONSIDERAȚII GENERALE
PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
Lecție inaugurală ținută la Școala Politehnică Federală din Ztirich în 1934, publicată cu
același titlu în seria Kultur- und staatsunssenschaflliche Schriften der ETH XII, 1934 și apoi
prelucrată și republicată în volum ul Ober psychische Energetik und das Wesen der Traume
din 1948, reeditat în 1965 și 1971. T radusă d up ă Gesammelte Werke , voi. V in, § 194-219.

sihologia modernă are în comun cu fizica modernă faptul i m
că metodei sale îi revine o însemnătate cognitivă mai mare
decît obiectului său. Căci obiectul său, psihicul, este de o atît
de abisal de profundă diversitate, nedeterminare și nemărgini­
re încît datele pe care ni le oferă sînt, prin însăși natura lor,
greu sau chiar imposibil de interpretat, în timp ce datele stabi­
lite în conformitate cu un anumit mod de abordare a proble­
mei și cu ajutorul unor metode ce decurg din acest mod de
abordare sînt sau ar trebui să fie măcar entități cunoscute. Cer­
cetarea psihologică pornește de la astfel de factori stabiliți em­
piric sau arbitrar și studiază psihicul urmărind modificările lor.
In consecință, psihismul ne apare ca fiind perturbarea unui mod
de comportament probabil, presupus de o anumită metodă.
Principiul acestei proceduri este, cum grano salis, însăși meto­
da științelor naturii în genere.
Este numaidecît clar că, în aceste condiții, am putea spune că 195
totul depinde de ipotezele metodologice adoptate și că rezultate­
le sînt determinate în principal de acestea. Chiar dacă obiectul
81

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
1%
197propriu-zis al cunoașterii are și el un cuvînt de spus, el nu se mai
comportă cum s-ar fi comportat ca ființă autonomă, în toată natu­
ralețea sa netulburată. De aceea, este un fapt de mult cunoscut,
chiar și în psihologia experimentală, dar mai ales în psihopatolo­
gie, că un anumit aranjament experimental nu pune în evidență
nemijlocit procesul psihic, ci că între acesta din urmă și experi­
ment se interpune o anumită precondiționare psihică ce ar putea
fi numită situație experimentală. Această «situație» psihică poate
pune uneori sub semnul întrebării întregul experiment, întrucît
asimilează aranjamentul experimental, ba chiar și intenția de la
care pornește experimentul. Prin asimilare se înțelege adoptarea
unei anumite atitudini de către persoana în studiu, care înțelege
experimentul în felul ei, fiind supusă de la bun început tendinței
insurmontabile de a crede că experimentul ar fi, bunăoară, un
test de inteligență sau o încercare de a arunca o privire indiscretă
în culisele sufletului său. O astfel de atitudine voalează procesul
pe care experimentul încearcă să-l surprindă.
Am fost confruntat cu atari situații mai ales în experimen­
tele de asociere.1 Studiindu-le, am constatat că ceea ce urmă­
rește metoda, și anume stabilirea vitezelor medii de reacție și a
calității reacțiilor, reprezintă un rezultat relativ colateral față de
modul în care este perturbată metoda de comportamentul auto­
nom al psihicului, adică de asimilare. Tocmai în felul acesta
am descoperit complexele afective care pînă atunci fuseseră întot­
deauna înregistrate ca reacții ratate.
Descoperirea complexelor, precum și a fenomenelor de asi­
milare determinate de ele, a arătat clar cît de precare sînt fun-
1 vezi nota 3 de la Structura psihicului, pag. 57 (n.t.)
82

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
damentele acelei concepții vechi, provenite încă de la Condil-
lac2, conform căreia ar putea fi luate în studiu fenomene psihi­
ce izolate. Nu există procese psihice izolate, așa cum nu există
nici procese biologice izolate; în orice caz, nu s-a descoperit
încă vreun mijloc de a le izola experimental3. Numai cu o
atenție și o concentrare deosebit de bine antrenate, reușim, în
aparență, să izolăm un proces în așa fel încît să corespundă
scopului experimentului. Dar ajungem astfel iarăși într-o situa­
ție experimentală, care se deosebește de cea descrisă mai sus
doar prin faptul că de data aceasta rolul complexului asimilant
e preluat de conștient, în timp ce în cazul precedent acest rol
era jucat de complexe de inferioritate mai mult sau mai puțin
inconștiente.
în felul acesta, valoarea experimentului nu mai este în nici 1%
un caz pusă, principial, sub semnul întrebării, ci este doar li­
mitată critic. In domeniul proceselor psihofiziologice, ca de pil­
dă în cel al percepțiilor senzoriale sau al reacțiilor motorii, ca
urmare a evidentei inocențe a scopurilor urmărite de experi­
ment, predomină mecanismul pur reflex și nu se ajunge deloc
sau se ajunge doar la slabe asimilări, drept care nici experi­
mentul nu este, în esență, perturbat. Situația este însă alta în
domeniul proceselor psihice complicate, unde nici aranjamen­
tul experimental nu ne oferă garanția unei limitări la anumite
2 Etienne Bonot de Condillac, filozof și economist francez (1715-1780), care a
răspîndit în Franța teoriile lui Locke și care a devenit, prin lucrările sale «Trăite
des systemes» (1749) și «Trăite des sensations» (1754), fondatorul propriu-zis al
senzualismului.
3 Constituie o excepție de la această regulă procesele de creștere în țesuturi
izolate, ținute în viață prin cufundarea lor într-un lichid nutritiv.
83

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
posibilități bine determinate! Aici, unde lipsește pînă și certitu­
dinea dată de definirea unor scopuri specifice, se pot ivi posi­
bilități neprevăzute care produc, uneori chiar de la bun înce­
put, o situație experimentală numită constelare. Cu acest
concept este exprimat faptul că situația exterioară poate de­
clanșa un proces psihic care constă în reunirea și actualizarea
anumitor conținuturi. Termenul «s-a constelat» spune că a fost
adoptată o poziție de apărare, de așteptare, de pe care se va
reacționa într-un anumit fel. Constelarea este un proces auto­
mat, care intervine fără voia subiectului și pe care nimeni nu-1
poate înfrîna în cazul lui însuși. Conținuturile constelate sînt
complexe bine determinate, care posedă o energie specifică, pro­
prie lor. Cînd cercetarea întreprinsă constă dintr-un experiment
de asociere, complexele îi vor influența în foarte mare măsură
desfășurarea, provocînd perturbări ale reacțiilor sau, în cazuri
mai rare, determinînd, pentru disimularea complexelor, anumi­
te moduri de a reacționa, care pot fi recunoscute însă imediat
căci nu mai corespund sensului cuvîntului inductor. Persoanele
cultivate și cu voință puternică pot, datorită abilității lor moto­
rii și verbale, să acopere în așa măsură, cu timpi de reacție
foarte scurți, sensul unui cuvînt inductor, încît nici nu mai sînt
atinși de acesta. Acest lucru le reușește însă numai în cazurile
în care au de apărat secrete personale de o reală importanță.
Dar sînt puțini cei care posedă arta lui Talleyrand de a-și as­
cunde gîndurile după cuvinte. Oamenii necultivați și mai ales
femeile se apără, de regulă, prin așa-numire predicate de valoare,
oferind adesea un spectacol de-a dreptul comic. Căci predicate­
le de valoare sînt atribute date de sentiment, precum: frumos,
bun, scump, drăguț, amabil etc. Nu arareori remarcăm în con-
84

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
versația curentă că anumiți oameni găsesc totul interesant, fer­
mecător, bun și frumos, respectiv, în engleză, fine, marvellous,
grand, splendid sau, în fine, fascinating, ceea ce ascunde fie o
lipsă de participare interioară, fie încercarea de a ține obiectul
la distanță. Dar marea majoritate a persoanelor studiate nu pot
evita ca anumite cuvinte inductoare să fie scoase în evidență
de către complexele lor printr-o serie de simptome ce le atestă
tulburarea și în primul rînd prin timpi de reacție prelungiți.
Aceste experimente pot fi combinate și cu măsurători de rezis­
tență electrică, măsurători folosite pentru prima dată în acest
scop de Veraguth4, așa-numitul fenomen reflex psihogalvanic5
fumizînd, în acest caz, indicii suplimentare ale reacțiilor per­
turbate de complexe.
Experimentul de asociere prezintă interes, în general, în- 199
trucît nu există nici o altă metodă de investigare psihologică
de o asemenea simplitate cu ajutorul căreia situația psihologică
a dialogului să poată fi prevăzută cu metode de determinare
cantitativă și calitativă aproape exacte. în locul unei întrebări
puse sub forma precisă a unei propoziții, avem cuvîntul induc­
tor vag, ambiguu și ca urmare incomod, iar în locul răspunsu­
lui, reacția printr-un singur cuvînt. Prin urmărirea atentă a per­
turbărilor reacției pot fi sesizate și înregistrate fapte care în
conversația obișnuită ar fi dinadins lăsate la o parte, devenind
astfel posibilă stabilirea unor indicii privind culisele nemărturi­
site ale lucrurilor, adică tocmai acele atitudini de apărare sau
constelări la care mă refeream mai sus. Ceea ce se întîmplă în
4 Das psychogalvanische Reflexphanomert.
5 fenom en ce stă și la baza aparatului de detectat minciuni (n.t.)
85

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
cursul experimentului de asociere poate avea loc în orice dis­
cuție între doi oameni. Și într-un caz și în celălalt apare o si­
tuație experimentală care constelează uneori complexe ce asi­
milează obiectul discuției sau situația în genere, inclusiv
conlocutorul. Discuția își pierde astfel caracterul obiectiv, iar
scopul ei propriu-zis este ratat, constelarea complexelor zădăr­
nicind intențiile celui ce răspunde, silindu-1 uneori să dea chiar
alte răspunsuri decît ar vrea, răspunsuri de care nici nu-și mai
poate aminti mai tîrziu. Acest din urmă fapt face ca interogato­
riile încrucișate din criminalistică să fie foarte utile. în psiholo­
gie, acestora le corespunde experimentul repetat, care descoperă
și localizează lacunele de memorie. Acesta constă din faptul că,
după ce au fost înregistrate vreo sută de reacții, de pildă, per­
soana cercetată este întrebată ce răspunsuri a dat la anumite
cuvinte inductoare. Lacunele sau erorile de rememorare se re­
găsesc, cu o regularitate medie, tocmai în zonele de asocieri ce
sînt tulburate de complexe.
200 Nu am vorbit pînă acum, în mod intenționat, despre natu­
ra complexelor, presupunînd-o, tacit, cunoscută. Oricum, cu-
vîntul «complex», în înțelesul lui psihologic, a intrat în limba­
jul curent, atît în germană cît și în engleză. în ziua de azi,
oricine știe că poți «să ai complexe». Dar că un complex te
poate avea pe tine, e un lucru mai puțin cunoscut și cu atît
mai important din punct de vedere teoretic. Căci ipoteza naivă
a unității conștientului, presupus echivalent cu «psihicul» și a
supremației voinței este în mod serios pusă la îndoială prin
existența complexelor. Prin orice constelare de complexe se in­
stalează o stare de perturbare a conștientului. Unitatea
conștientului este astfel compromisă, iar voința este pusă în di-
8 6

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
ficultate sau chiar complet contracarată. Adeseori are de suferit
în mod serios și memoria, după cum am văzut. De aceea,
complexul trebuie să fie un factor psihic care, energetic vor­
bind, posedă valențe ce întrec din cînd în cînd pe cele ale in­
tenției conștiente, căci altfel nu ar fi nicidecum posibile aseme­
nea încălcări ale ordinii conștiente. De fapt, un complex activ
ne aduce pentru moment într-o stare în care sîntem lipsiți de li­
bertate, obsedați de anumite gînduri și constrînși la anumite ac­
țiuni, drept care, în anumite împrejurări, se pune problema no­
țiunii juridice de «responsabilitate limitată».
Ce este, deci, din punct de vedere științific, un «complex 201
afectiv»? El este imaginea unei anumite situații psihice, care e
încărcată cu vii accente emoționale și care, tocmai de aceea, se
dovedește a fi incompatibilă cu atmosfera sau atitudinea con­
știentă obișnuită. Această imagine este de o coeziune internă
puternică și își are completitudinea sa proprie, bucurîndu-se
astfel de un grad relativ înalt de autonomie, ceea ce înseamnă
că este numai în mică măsură supusă dispozițiilor conștiente și
se comportă, deci, în spațiul conștientului ca un corpus alie-
num însuflețit. Cu oarecari eforturi de voință, complexul se la­
să de obicei reprimat, dar nu și anihilat, reapărînd, ori de cîte
ori are prilejul, în deplinătatea forțelor sale inițiale. Anumite
cercetări experimentale par să indice că un complex are o
curbă de intensitate sau de activitate de formă ondulatorie, cu
o lungime de undă de ore, zile sau săptămîni. Dar această
chestiune, extrem de complicată, este deocamdată complet nee­
lucidată.
Datorită lucrărilor psihopatologiei franceze și îndeosebi prin 202
meritele lui Pierre Janet, știm astăzi cît de mare este capacitatea
87

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
conștientului de a se disocia. Janet, precum și Morton Price au re­
ușit să pună în evidență disocieri ale personalității în patru sau
chiar în cinci fracțiuni, dovedindu-se cu această ocazie că fiecare
fracțiune a personalității are caracterul său propriu și memoria sa
separată. Aceste fracțiuni își duc existența în paralel, relativ inde­
pendent unele de altele, și se pot substitui una alteia oricînd, ceea
ce înseamnă că fiecare are un mare grad de autonomie. Constată­
rile mele relative la complexe întregesc această imagine, întrucît­
va neliniștitoare, a capacității de dezintegrare a psihicului, căci
nu există, în definitiv, nici o deosebire principială între o subper-
sonalitate și un complex. Pînă la chestiunea delicată a conștienței
parțiale, toate caracteristicile fundamentale le sînt comune. Sub-
personalitățile își au fără îndoială propria lor conștiență, dar dacă
niște fragmente psihice atît de mărunte cum sînt complexele sînt
și ele capabile să aibă conștiență proprie – e o întrebare ce nu și-a
găsit încă răspunsul. Trebuie să mărturisesc că această chestiune
m-a preocupat în multe rînduri. Complexele se comportă ca ge­
niile rele carteziene, par să se amuze ținîndu-se de șotii ca niște
kobolzi. Aduc pe buzele cuiva cuvîntul cel mai nepotrivit, îi sus­
trag altuia tocmai numele persoanei pe care trebuie s-o prezinte
sau îi declanșează accesul de tuse tocmai în timpul celui mai fru­
mos piano din concert, îl fac pe cel ce a întîrziat și vrea să treacă
neobservat să se împiedice cu zgomot de un scaun. Te fac să pre­
zinți, la o înmormîntare, în loc de condoleanțe, felicitări și pun la
cale toate acele drăcii pe care Friedrich Theodor Vischer6 voia să
le pună pe seama bietelor obiecte nevinovate. Sînt personajele ac-
6 Friedrich Theodor Vischer (1807-1887) estetician și poet um orist, care a scris
un rom an, dat uitării astăzi, pe jum ătate filozofic, pe jum ătate tragicom ic
despre răutatea obiectelor, cu titlul Auch Einer. (n.t.)
8 8

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
tive din visele noastre, personaje în fața cărora sîntem complet
dezarmați, sînt ființele elfice atît de bine caracterizate de folclorul
danez în povestea pastorului care voia să-i învețe Tatăl nostru pe
doi asemenea elfi. Ei își dădeau toată silința să-i repete cuvintele
exact și totuși, încă de la primul vers, nu reușeau să spună decît
«Tatăl nostru carele nu ești în ceruri». Ei se dovedeau a fi – fapt
ce confirmă previziunile teoretice – ineducabili.
Cum maximo grano salis, această metaforizare a unei pro­
bleme științifice nu-mi va fi luată, sper, în nume de rău. Nici
cea mai sobră expunere a fenomenologiei complexelor nu poa­
te ocoli impresionanta lor autonomie și cu cît mai adînc pă­
trundem în natura – era să zic biologia – complexului, cu atît
mai clar ne devine caracterul său de suflet parțial. Psihologia
visului arată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit că atunci
cînd nu sînt reprimate de un conștient inhibitor, complexele
apar personificate, exact ca spiridușii din folclor care fac zarvă
în casă noaptea. Același fenomen se observă și în anumite psi­
hoze, unde complexele prind glas și se manifestă ca «voci»
avînd caracterele lor extrem de personale.
Putem considera confirmată astăzi ipoteza că orice com­
plex este o fracțiune desprinsă din psihic. Etiologia originii com­
plexelor, bunăoară, este foarte frecvent o așa-numită traumă,
un șoc emoțional sau altceva asemănător, care a determinat
desprinderea unui fragment din psihic. Una din cele mai frec­
vente cauze este firește conflictul moral provenit, în ultimă
instanță, din vădita neputință de a accepta firea umană sub
toate aspectele sale. Această neputință presupune o scindare
imediată, indiferent dacă conștientul eu-lui știe sau nu știe ce
se întîmplă. De regulă, stăruie chiar o pronunțată inconștiență203
204
89

CONSIDERA J'IJ GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
îrt ce privește complexele, ceea ce le dă acestora o și mai mare
libertate de acțiune. în asemenea cazuri, puterea de asimilare a
complexului se manifestă în mod cu totul deosebit, întrucît
tocmai inconștiența în ce-1 privește ajută complexul să asimile­
ze pînă și eu-1, rezultînd astfel o modificare momentană și in­
conștientă a personalității, numită identificare cu complexul.
Această noțiune extrem de modernă avea în evul mediu un alt
nume: atunci se chema că ești posedat. O astfel de stare nu
pare să fie, desigur, atît de nevinovată și totuși, nu există nici
o deosebire principială între obișnuitele scăpări în vorbire pri­
cinuite de complexe și cruntele blasfemii proferate de un pose­
dat. Există doar o deosebire de grad între ele. Istoria limbii ne
oferă suficiente dovezi în acest sens. Despre o emoție provoca­
tă de un complex se spune: «Ce l-o fi apucat și azi?» sau «Are
draci!» ș.a.m.d. Cînd folosim aceste metafore cam uzate, nu ne
mai gîndim la sensul lor originar, care este totuși ușor de re­
cunoscut încă și, în plus, ne indică fără vreo umbră de îndoia­
lă că omul ceva mai primitiv, ceva mai naiv, nu «psihologiza»,
așa cum facem noi, complexele care îl tulburau, ci le concepea
ca pe niște entia per se, ca pe niște demoni, cu alte cuvinte.
Evoluția ulterioară a conștientului a dus la o asemenea intensi­
tate a complexului eu-lui, respectiv a conștientului eu-lui, încît
complexele au fost complet deposedate de autonomia lor
inițială, cel puțin în felul de a vorbi despre ele. Se spune, de
regulă, «Am un complex». Vocea medicului care interpelează
pacienta isterică spune: «Durerile Dvs. nu sînt reale, vă închi­
puiți doar că vă doare». Frica de infecție este, se zice, doar o
închipuire neîntemeiată a bolnavului; încercăm, în orice caz, să
convingem bolnavul că se încurcă în propriile sale idei fixe.
90

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
Nu e deloc greu de văzut că în concepția noastră modernă
curentă, problema se pune ca și cum ar fi cert, dincolo de ori­
ce îndoială, că un complex nu poate fi decît inventat sau «în­
chipuit» de pacient și, mai mult, că el nici n-ar exista măcar
dacă bolnavul nu și-ar fi dat osteneala, în oarecare măsură in­
tenționat, să-i dea viață. In ciuda acestei concepții, s-a stabilit
fără putință de tăgadă că orice complex posedă o remarcabilă
autonomie, că durerile neîntemeiate organic, adică așa-numite-
le dureri închipuite te pot face să suferi la fel de rău ca și cele
legitime și că o fobie de boală nu are nici cea mai mică ten­
dință de a dispărea, oricît ne-ar asigura atît bolnavul însuși, cît
și medicul, ba chiar și limbajul curent, că nu este vorba de ni­
mic altceva decât de o închipuire.
Ne aflăm aici în fața unui caz interesant de așa-numită
concepție apotropaică7, o concepție ce se înscrie exact pe aceeași
linie ca și denumirile eufemistice antice pentru care udv-tot;
eu^eivoq (marea ospitalieră) a devenit exemplul clasic. După
cum Eriniile8 erau numite din prudență și spre îmbunarea lor,
Eumenide, adică bine intenționate, așa și conștiința modernă
concepe toți factorii interni perturbatori ca făcînd parte din
propria sa activitate, asimilîndu-i, pur și simplu. Acest lucru
nu se face însă recunoscînd deschis că e vorba de un eufe­
mism apotropaic, ci, dimpotrivă, dînd ascultare tendinței in­
conștiente de a desființa autonomia complexului printr-o rebo-
tezare a lui. Conștientul se comportă aici ca omul care auzind
7 Concepție conform căreia elementele dușm ănoase ar putea fi îmblînzite dîn-
du-le num e frum oase sau, eventual, evitînd să fie numite, (n.t.)
8 Furiile din m itologia greacă (n.t.)205
206
97

CONSIDERAȚI! GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
207
208un zgomot suspect la etaj, se repede în pivniță spre a se con­
vinge că nu e nici un hoț acolo și că zgomotul nu a fost, deci,
decît o pură închipuire. In realitate, omul acesta prudent nu
s-a încumetat, pur și simplu, să urce la etaj.
La prima vedere e cam greu de admis, ce-i drept, că frica
ar fi motivul ce determină conștientul să-și explice complexele
ca pe o activitate proprie. Complexele par să fie ceva minor,
ba chiar niște nimicuri ridicole, de care te simți de-a dreptul
rușinat și faci tot posibilul să le ascunzi. Dar dacă ar fi
într-adevăr nimicuri, nici nu te-ar putea chinui cu nimic. Chi­
nuitor este ceea ce provoacă chinuri, deci ceva categoric neplă­
cut, care este ca atare eo ipso important și căruia ar trebui,
deci, să-i dăm importanță. Dar proclamăm cu mare plăcere
ireale lucrurile care ne incomodează – atîta timp cît ne putem
permite s-o facem. Declanșarea nevrozei marchează însă mo­
mentul în care nu mai e nimic de făcut cu mijloacele magice
primitive ale gesturilor apotropaice și ale eufemismelor. Din
acest moment încolo, complexul se instalează la suprafața con­
știentă, nu mai poate fi eludat în nici un fel și asimilează, pas
cu pas, conștientul eu-lui, exact așa cum a încercat acesta să-l
asimileze pe el. In felul acesta apare, în cele din urmă, disocie­
rea neurotică a personalității.
Printr-o asemenea evoluție, complexul își demonstrează for­
ța originară, care întrece uneori chiar pe cea a complexului eu-lui.
Abia într-un asemenea caz devine clar că eu-1 avea toate motivele
să folosească împotriva complexului o prudentă magie a nume­
lor, căci este de la sine înțeles să-mi fie frică de ceva ce amenință
să mă înghită în modul cel mai neplăcut. Printre cei considerați în
general normali, se găsește un număr mare de oameni ce ascund
92

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
un «skeleton in the cupboard»9, despre a cărui existență e un pă­
cat de moarte să vorbești de față cu ei, într-atît sînt de înfricoșați
de strigoiul ce-i pîndește. Toți cei ce se află încă în stadiul tăgă­
duirii realității complexelor, invocă simptomele neurotice spre a
dovedi că acestea sînt caracteristice exclusiv naturilor vădit pato­
logice, cărora ei nu le aparțin. Ca și cum ar fi un privilegiu al bol­
navilor să fie bolnavi!
Tendința de a desființa complexele prin asimilare nu le 209
dovedește lipsa de importanță, ci tocmai importanța. Ea consti­
tuie mărturia negativă a fricii instinctive a omului primitiv de
acele lucruri nevăzute ce se mișcă singure în întuneric. La pri­
mitivi, această frică se instalează cu adevărat odată cu căderea
nopții; în timp ce în cazul nostru, după cum se știe, dacă vo­
cea complexelor e acoperită ziua, noaptea ele se fac auzite cu
atît mai tare, speriindu-ne somnul sau tulburîndu-1, cel puțin,
cu vise urîte. Complexele sînt fără îndoială obiecte ale expe­
rienței interioare și nu pot fi întîlnite ziua în amiaza mare pe
străzi și în locuri publice. De complexe depinde prosperitatea
vieții noastre personale, ele sînt larii și penații10 ce ne așteaptă
la vatra casei noastre și cu a căror pace este atît de periculos
să te lauzi. Tot ele sînt acei «gentle folk» care își fac simțită
prezența, tulburîndu-ne nopțile. Firește că atîta timp cît geniul
rău nu-1 atinge decît pe cel de alături fără să ne tortureze și pe
noi înșine, nu-i dăm nici o importanță. Trebuie, desigur, să fii
medic ca să știi cît de cumplit de devastator poate fi un com­
plex. Trebuie să fi văzut cum poate distruge moral și fizic fa-
9 «schelet în dulap» – expresie engleză pentru com plex (n.t.)
10 zeități ale casei, vetrei, la romani (n.t.)
93

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
milii întregi în cîteva decenii și trebuie să fi văzut ce tragedii
extraordinare și ce disperare mizerabilă poate lăsa în urma lui
un complex pentru ca să rămîi pe deplin convins de realitatea
iui. înțelegi atunci cîtă deșertăciune și ce lipsă de spirit
științific ascunde ideea că un complex ar putea fi «închipuit».
Dacă ar fi să folosim o comparație medicală, cel mai potrivit ar
fi să asemănăm complexele cu infecțiile sau cu tumorile malig­
ne care apar, și unele și altele, fără nici cea mai mică participa­
re a conștientului. Comparația nu este, totuși, complet satisfă­
cătoare, deoarece complexele nu sînt de natură eminamente
patologică, ci sînt fenomene vitale obișnuite ale psihicului, fie
el diferențiat ori primitiv. De aceea și găsim urmele lor incon-
fundabile la toate popoarele și în toate timpurile. In cele mai
vechi monumente ale literaturii se vorbește despre ele. în Epo­
peea lui Cilganiesh, de pildă, ni se dezvăluie psihologia comple­
xului puterii cu o măiestrie de neîntrecut, iar în Cartea lui To-
M 1 1 din Vechiul Testament e spusă povestea unui complex
erotic și a vindecării lui.
210 Credința general răspîndită în fantome e o expresie directă
a structurii complexuale a inconștientului. Căci complexele sînt
unitățile vitale ale psihicului inconștient, iar existența și alcă­
tuirea acestuia din urmă ne este cognoscibilă tocmai prin ele.
Dacă nu ar exista complexe, inconștientul ar fi într-adevăr, așa
cum afirmă psihologia lui Wundt, doar un rest de reprezentări
estompate, «obscure» sau «a fringe of consciousness»12, cum
spune William James. De altfel, Freud a devenit adevăratul
carte apocrifă a Vechiului Testament (n.t.)
'2 «un rest de conștiență» (în engleză, n.t.)
94

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
descoperitor al inconștientului psihologic tocmai pentru că a
cercetat aceste zone obscure și nu le-a dat la o parte, minimali-
zîndu-le eufemistic ca pe niște simple acte ratate. Și totuși, via
regia spre inconștient nu sînt visele, cum a crezut el, ci com­
plexele, ele fiind cele care provoacă visele și diferitele simpto-
me de boală. Și apoi, calea spre inconștient nu are nimic regal,
întrucît drumul deschis de complexe seamănă mai degrabă cu
o potecă întortocheată și prăpăstioasă, o potecă ce se pierde
adesea în hățișuri și care, de multe ori, în loc să ne ducă spre
inima inconștientului, ne îndepărtează de acesta.
Frica de complexe e o călăuză proastă căci ne îndepărtează 211
mereu de inconștient, aducîndu-ne înapoi spre cele conștiente.
Complexele sînt ceva atît de neplăcut încît nici un om cu min­
tea sănătoasă nu se Iasă prea ușor convins că forțele instinc­
tuale ce întrețin complexele ar putea juca un rol pozitiv.
Conștientul are întotdeauna convingerea că orice complex e
ceva nelalocul lui, ceva ce trebuie, deci, într-un fel sau altul,
eliminat. In ciuda mulțimii covîrșitoare a dovezilor de tot felul
că pretutindeni și întotdeauna au existat complexe, nu ne pu­
tem hotărî să le luăm drept manifestări normale ale vieții. Fri­
ca de complexe e o prejudecată foarte puternică, căci teama
superstițioasă de necuratul a rămas neatinsă, în ciuda tuturor
explicațiilor iluminatoare. Această frică opune în continuare
studiului complexelor o importantă rezistență, a cărei înfrînge-
re necesită oarecare fermitate.
Frica și rezistența sînt călăuzele noastre pe acea via regia 212
ce duce spre inconștient. Se înțelege că ele reprezintă în pri­
mul rînd o idee preconcepută despre țelul către care duc. Este,
desigur, firesc ca sentimentul de teamă să ne sugereze că e
95

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
vorba de ceva periculos, iar senzația de rezistență să ne con­
vingă că avem de-a face cu ceva respingător. Așa gîndește pa­
cientul, așa gîndește publicul și așa gîndește, pînă la urmă, și
medicul, drept care e întru totul logic ca prima teorie medicală
a inconștientului să fi fost tocmai teoria refulărilor propusă de
Freud. Pornind de la natura complexelor, această teorie afirmă
că inconștientul ar fi alcătuit în esență din tendințe incompati­
bile, refulate ca urmare a imoralității lor. Nimic nu dovedește
mai clar decît această afirmație că autorul s-a bazat, în forma­
rea ideilor sale, exclusiv pe date empirice, fără să fi fost influ­
ențat cîtuși de puțin de premize filozofice. Despre inconștient
s-a vorbit cu multă vreme înainte de Freud. Filozofic, concep­
tul este introdus deja la Leibniz, asupra lui s-au pronunțat și
Kant și Schelling, iar Carus a fost primul care a construit un
sistem pornind de la el, urmat fiind de Eduard von Hartmann
– nu se știe în ce măsură influențat de predecesorul său – cu
a sa Pliilosophie des Unbewufiien. Prima teorie medical-psihologi-
că nu are nici o legătură cu toate aceste premize, după cum nu
are nimic de-a face nici cu Nietzsche.
213 Teoria lui Freud redă fidel faptele experimentale ce au loc
în cursul cercetării complexelor. Dar cum cercetarea aceasta
constă dintr-o convorbire între doi oameni, concepția elaborată
pe baza ei nu privește numai complexele unuia dintre cei doi,
ci și pe ale celuilalt. Orice dialog care se aventurează în acele
zone protejate de teamă și rezistență vizează esențialul și de-
terminînd pe unul dintre conlocutori să-și integreze deplinăta­
tea, îl obligă totodată pe celălalt la o luare de poziție mai de­
plină, adică tot la o deplinătate, fără de care acestuia din urmă
nici nu i-ar reuși să conducă discuția spre acele culise ascunse
96

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
cu teamă. Nici un cercetător, oricît de lipsit de prejudecăți și
oricît de obiectiv ar fi, nu e în stare să facă abstracție de pro­
priile sale complexe, dat fiind că și complexele lui se bucură
de aceeași autonomie ca ale oricărui alt om. El nu poate face
abstracție de ele pentru că nici ele nu fac abstracție de el. Căci
complexele aparțin însăși constituției psihice, care este un dat
absolut, dinainte adjudecat fiecărui individ în parte. I3e aceea,
această constituție hotărăște fără drept de apel ce concepție
psihologică va adopta un anumit observator. De aici rezultă li­
mitarea inevitabilă a oricărei observații psihologice, aceasta din
urmă nefiind valabilă decît în ipoteza ecuației personale a ob­
servatorului.
Ceea ce este descris, deci, în primul rînd de o teorie psiho- 214
logică este situația psihică creată în dialogul dintre un anumit
observator și mulțimea persoanelor observate. Cum dialogul se
desfășoară în principal în zona de rezistență a complexelor, te­
oria capătă de asemenea un caracter complexual, ceea ce o face
la modul cel mai general șocantă, căci acționează și asupra
complexelor publicului. De aceea, toate concepțiile psihologiei
modeme nu sînt numai obiectiv controversabile, ci sînt de-a
dreptul iritante! Din partea publicului, provoacă reacții violen­
te de adeziune sau de împotrivire, iar în cadrul discuțiilor
științifice, duc la dezbateri vehemente, la îndîrjiri dogmatice, la
indignări personale ș.a.m.d.
Din aceste fapte se vădește numaidecît că psihologia moder- 215
nă a scos la iveală, cercetînd complexele, un domeniu tabu al psi­
hicului, dătător de spaime și de speranțe de tot felul. Domeniul
complexelor este un adevărat focar de neliniște sufletească, care
produce realmente zguduiri atît de puternice încît cercetarea psi-
97

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
216
217hologică nu mai poate spera în nici un caz să poată face lucrări
savante în deplină liniște, lucru ce ar presupune un anumit con­
sens științific. Psihologia complexelor este încă extrem de departe
de stadiul unui consens general, mult mai departe chiar – cred eu
– decît își închipuie cei mai pesimiști oameni de știință. Căci prin
descoperirea tendințelor incompatibile a fost pus în evidență
doar un sector al inconștientului și a fost luată în studiu doar o
parte a surselor de anxietate.
Ne amintim încă ce valuri de indignare au fost stîmite
pretutindeni atunci cînd lucrările lui Freud au devenit ceva
mai cunoscute. Aceste reacții complexuale au obligat savantul
la o izolare din pricina căreia i s-a imputat mai tîrziu, lui și ce­
lor din școala lui, că ar fi dogmatici. Toți psihologii teoreticieni
din acest domeniu sînt expuși aceluiași pericol, deoarece obiec­
tul studiului lor ține de ceea ce e nestăpînit în om, de numi-
nos, ca să folosim expresia atît de potrivită a lui Rudolf Otto.
Acolo unde începe domeniul complexelor, se termină libertatea
eu-lui, complexele fiind forțe ale sufletului, a căror natură mai
adîncă nu a fost deocamdată explorată. Ori de cîte ori îi va
reuși cercetării să mai facă un pas înainte în tremendum-ul su­
fletesc, în public se vor declanșa, ca și pînă acum, reacții, exact
ca în cazul pacienților ce sînt împinși să-și înfrunte, în scopuri
terapeutice, intangibilitatea complexelor.
Pentru cei neavizați, felul în care prezint teoria complexe­
lor sună, poate, ca evocarea unei demonologii primitive sau ca
o psihologie a tabu-ului. Această stranie particularitate provine
pur și simplu din faptul că existența complexelor, adică a frag­
mentelor desprinse din psihic, este o evidentă rămășiță a stării
de spirit primitive. Această stare se caracterizează printr-un
98

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
mare grad de disociabilitate, care se manifestă, de pildă, prin
faptul că primitivii se cred a fi, adeseori, sălașul mai multor
suflete – a șase suflete chiar – și pe lîngă acestea mai au și ne-
t numărați zei și spirite, care pentru ei nu sînt doar vorbe goale,
ca pentru noi, ci se referă, de cele mai multe ori, la trăiri psi­
hice foarte puternice.
Aș vrea să subliniez cu acest prilej că folosesc noțiunea de
«primitiv» în sensul de «originar», fără să fac astfel vreo jude­
cată de valoare. Iar cînd vorbesc despre «reminiscențe» ale
unei stări primitive, nu presupun neapărat că această stare ar
urma să dispară mai devreme sau mai tîrziu. Nu aș putea
aduce nici un argument împotriva ideii că ea s-ar putea perpe­
tua pînă la dispariția omenirii. în orice caz, pînă acum, starea
aceasta nu a suferit prea mari schimbări, iar odată cu războiul
mondial și de atunci încoace s-a manifestat chiar o considera­
bilă intensificare a ei. De aceea, înclin să cred mai degrabă că
aceste complexe autonome țin de fenomenele normale ale vieții
și alcătuiesc structura psihismului inconștient.
După cum ați văzut, m-am mulțumit să evoc aici doar
faptele fundamentale, esențiale ale teoriei complexelor. M-am
ferit să întregesc această imagine incompletă prin prezentarea
problematicii care rezultă din existența complexelor autonome.
Am exclus, ca atare, trei probleme de mare importanță: proble­
ma terapeutică, cea filozofică și cea morală. Toate acestea mai ră-
mîn încă de discutat.218
219
99

DESPRE NATURA VISELOR
A părută iniția] în Ciba Zeitschrifi (Basel, 1945). Prelucrată și lărgită în: Ober
psychische Energetik utid das Wesen der Traume (Rascher, Ziirich, 1948), ree­
ditată în 1965 și 1971. Tradusă după Gesammelte Werke, voi. VIII, & 530-569.

sihologia medicală se deosebește de toate disciplinele cele- s s o
lalte ale științelor naturii prin faptul că are de lămurit pro­
bleme dintre cele mai complexe, fără să se poată sprijini însă
pe metodici de cercetare și aranjamente experimentale sigure
sau pe situații logic inteligibile. Din contra, ea se vede confrun­
tată cu o enormă mulțime de date iraționale, mereu schimbă­
toare, psihicul fiind formațiunea cea mai puțin transparentă și
cea mai greu accesibilă cu care s-a ocupat vreodată gîndirea
științifică. Trebuie, ce-i drept, să admitem că toate fenomenele
psihice se află într-o oarecare înlănțuire cauzală, în sensul cel
mai larg al cuvîntului, deși este recomandabil să ținem seama
de la bun început de faptul că, în ultimă instanță, cauzalitatea
este doar un adevăr statistic. De aceea, poate că în anumite ca­
zuri nu e deloc inoportun să lăsăm măcar o portiță deschisă
ideii unei iraționalități eventual absolute, chiar dacă din motive
euristice, cel puțin, începem întotdeauna prin a ne pune pro­
blema unei cauzalități. Totuși, chiar dacă punem problema în
felul acesta, e bine să ținem seama măcar de o distincție con-
103

DESPRE NATURA VISELOR
ceptuală clasică, și anume de cea dintre causa efficiens și causa
finalis. Căci, în cele psihice, întrebarea: de ce? nu e neapărat
mai fecundă decît cealaltă întrebare: pentru ce?.
m i Printre numeroasele probleme ale psihologiei medicale,
există una foarte spinoasă, și anume cea a visului. Ar fi, desi­
gur, o temă pe cît de interesantă, pe atît de dificilă să studiem
visul exclusiv sub aspectele sale medicale, adică în legătură cu
diagnosticul și prognoza stărilor patologice. Visul se ocupă,
într-adevăr, și cu sănătatea și boala și cum, în virtutea prove­
nienței sale inconștiente, își trage seva din comoara percepțiilor
noastre subliminale, poate exprima uneori lucruri demne de re­
ținut. Foarte frecvent s-a dovedit a fi de mare ajutor în
diagnosticul diferențial al unor cazuri dificile prezentînd simp-
tome organice sau psihogene. Anumite vise au însemnătate și
pentru prognoză1. Dar în acest domeniu lipsesc încă lucrările
preliminare necesare, cum ar fi culegerile bine întocmite de ca­
zuistică și altele asemenea. E o sarcină a viitorului ca medici cu
pregătire psihologică să întocmească sistematic protocoale de
vise, făcînd astfel posibilă constituirea unei arhive de materiale
onirice relative la apariția ulterioară a unor îmbolnăviri grave
sau chiar cu deznodămînt letal, referitoare, adică, la evenimen­
te imprevizibile în momentul întocmirii protocolului. Studiul
viselor la modul general ar cere, deja în sine, munca unei vieți
întregi. Prelucrarea lor amănunțită ar cere colaborarea multor
cercetători. De aceea am preferat, în această scurtă privire de
ansamblu, să prezint aspectele fundamentale ale psihologiei și
interpretării viselor în așa fel încît chiar și cei lipsiți de expe-
1 Vezi articolul meu Die praktische Verwendbarkeit der Trautmmlyse.
104

DESPRE NATURA VISELOR
riența acestui domeniu să-și poată face o idee despre proble­
matica și metodica lui. Cunoscătorii în materie îmi vor împăr­
tăși, de bună seamă, părerea că e mai importantă cunoașterea
principiilor fundamentale decît acumularea unei cazuistici bo­
gate, care oricum nu poate suplini lipsa de experiență.
Visul este o fracțiune de activitate psihică involuntară, care 532
implică exact atîta conștiență încît să devină reproductibilă în
stare de veghe. Dintre toate fenomenele psihice, visul prezintă
poate cele mai «iraționale» date. Pare să-i fi revenit doar un
minimum din acea coerență logică și ierarhizare valorică ce ca­
racterizează celelalte conținuturi conștiente, fiind astfel mai pu­
țin transparent și mai greu inteligibil. Un vis cu o alcătuire sa­
tisfăcătoare din punct de vedere logic, moral și estetic
constituie, desigur, o excepție. De regulă, visul este o plăsmui­
re deosebit de stranie, remarcîndu-se prin multe «trăsături ne­
gative», ca lipsa de logică, morala îndoielnică, forma inestetică
și vădita absurditate sau lipsă de sens. De aceea e înlăturat, de
obicei, ca o inepție lipsită de sens și de v a ^ re .
Orice interpretare a unui vis constituie o judecată psiholo- 533
gică asupra anumitor conținuturi sufletești din vis. IX » aceea,
interpretarea sa nu este lipsită de primejdii pentru cel ce a
avut visul, acesta manifestînd, de regulă, o susceptibilitate ade­
sea uimitoare nu numai la observațiile incorecte, ci mai cu sea­
mă la cele corecte – ca majoritatea oamenilor, de altfel. Cum
un vis nu poate fi prelucrat, decît în condiții cu totul excepțio­
nale, fără o comunicare cu cel ce a visat, este nevoie, de obicei,
de un efort deosebit ca să fim plini de tact, dacă nu vrem să
rănim în mod inutil orgolii. Ce să răspunzi, de pildă, cînd un
pacient povestește o serie de vise cam indecente, terminînd cu
705

DESPRE NATURA VISELOR
întrebarea: «De ce să am tocmai eu vise atît de scîrboase?» E
mai bine să nu răspunzi nimic la o asemenea întrebare, căci,
din multe motive, e greu de găsit un răspuns, mai ales dacă
ești începător. într-o asemenea situație poți spune foarte lesne
ceva nepotrivit, mai cu seamă dacă îți închipui că știi să răs­
punzi la întrebare. înțelegerea viselor este atît de dificilă încît
de mult mi-am făcut o regulă din a-mi spune mai întîi, atunci
cînd cineva îmi povestește un vis și îmi cere părerea: «Habar
nu am ce ar putea să însemne visul acesta.». Abia după ce am
stabilit acest lucru pot începe să analizez visul.
534 Cititorul își va pune aici, de bună seamă, întrebarea: meri­
tă oare, în cazul unui vis izolat, să-i cauți sensul, presupunînd
că visele ar avea în genere un sens și că sensul acesta ar putea
fi îndeobște găsit?
535 Faptul că un animal este vertebrat, bunăoară, poate fi lesne
dovedit, disecîndu-1 și punîndu-i în evidență coloana vertebra­
lă. Dar cum să procedezi ca să «pui în evidență» structura in­
ternă care dă sensul unui vis? Se pare că nu prea există legi
bine stabilite în ce privește forma viselor, iar modurile lor de
manifestare nu sînt deloc supuse unor reguli, cu excepția bine
cunoscutelor vise «tipice», cum ar fi, bunăoară, visul cu
«Schrătteli»2 în Alpi. Coșmarele sînt frecvente, ce-i drept, dar
nu constituie nicidecum o regulă. în plus, există motive onirice
tipice, cunoscute chiar și nespecialiștilor, de pildă zborul, urca­
tul treptelor sau pantelor, apariția în public într-o îmbrăcămin­
te sumară, căderea dinților, lumea multă, hotelul, gara, trenul,
avionul, automobilul, animalele înfricoșătoare (șerpii) ș.a.m.d.
2 Spiritul pădurii, m um a pădurii, în poveștile elvețiene (n.t.)
106

DESPRE NATURA VISELOR
Aceste motive sînt într-adevăr frecvente, dar asta nu înseamnă
nicidecum că s-ar putea deduce din ele o legitate referitoare la
vis.
Există oameni care au din cînd în cînd unul și același vis. 5 3 6
Acest lucru se întîmplă mai cu seamă în tinerețe; dar uneori vi­
sul continuă să se repete timp de mai multe decenii chiar, fiind
vorba, nu arareori, de vise foarte impresionante, care dau sen­
timentul clar că «trebuie să însemne totuși ceva». Acest senti­
ment își are îndreptățirea sa, întrucît nici cu cel mai mare scep­
ticism nu putem exclude ipoteza că din cînd în cînd intervine
o anume situație psihică și aceasta provoacă visul. O «situație
psihică» însă, dacă i se poate găsi o formulare, este deja identi­
că cu un sens bine determinat – firește, dacă nu ne cramponăm
de ipoteza extrem de nefondată că toate visele ar fi reductibile
la indispoziții digestive, la poziții incomode ale subiectului și
altele asemenea. Asemenea vise ne fac, de fapt, să bănuim că
ele ascund măcar un anumit sens cauzal. Același lucru e vala­
bil și în ce privește așa-numitele motive tipice care se repetă,
în serii mai lungi de vise, de multe ori. Și în cazul lor, impre­
sia că «spun totuși ceva» e greu de înlăturat.
Dar cum să ajungem la un sens plauzibil și cum să stabi- 537
lim apoi corectitudinea interpretării noastre? O primă metodă,
desigur neștiințifică, ar fi să luăm în mînă o carte de vise și să
profetizăm, pornind de la vis, evenimente viitoare, a căror îm­
plinire ar putea să confirme eventual interpretarea – toate aces­
tea presupunînd că sensul visului ar fi să prezică viitorul.
O altă posibilitate de căutare directă a sensului unui vis ar 53»
fi să reconstruim, eventual, din apariția anumitor motive, trăiri
anterioare, trăgînd concluzii asupra trecutului. Deși, în anumite
107

DESPRE NATURA VISELOR
limite, acest lucru este posibil, nu poate avea totuși o valoare
decisivă decît dacă se regăsește astfel ceva ce s-a întîmplat real­
mente în trecut, dar fără ca subiectul să o fi conștientizat sau,
în orice caz, fără ca subiectul să fie dispus să-i dea, în vreun
fel, importanță. Dacă nu e vorba nici de una nici de alta, a-
tunci avem de-a face cu imaginea unei simple amintiri, a cărei
apariție în vis este, desigur, incontestabilă, dar în același timp
complet irelevantă în ce privește semnificația funcției onirice,
întrucît subiectul ne-ar fi putut da și conștient informația res­
pectivă. Din păcate, posibilitățile de căutare directă a sensului
unui vis sînt astfel epuizate.
5 3 9 Freud are marele merit de a fi dat cercetării viselor direcția
bună3. El a fost cel ce și-a dat seama primul că fără subiectul
care a avut visul nu poate fi întreprinsă nici o analiză a visu­
lui. Cuvintele din care e compusă relatarea unui vis nu au, bu­
năoară, doar un singur sens, ci mai multe. Dacă cineva visează,
de pildă, o masă, nu se știe niciodată ce poate să însemne
«masa» pentru el, deși cuvîntul masă pare destul de neechivoc.
Nu știm, bunăoară, un lucru, și anume că această masă este
tocmai masa la care stătea tatăl subiectului cînd i-a refuzat ori­
ce suport financiar ulterior, alungîndu-1 din casă ca pe un ne­
trebnic. Suprafața albă a acelei mese îl privea cu insistență, ca
un simbol al catastrofalei sale netrebnicii, rămas ca atare atît în
conștiența sa diurnă, cît și în visul nocturn. Iată ce înțelege su­
biectul nostru prin «masă». Avem nevoie, așadar, de ajutorul
lui pentru a restrînge multitudinea semnificațiilor unui cuvînt
la ceea ce este esențial și neîndoielnic. Orice persoană neimpli-
3 Vezi Freud: Die Traumdeutung.
108

DESPRE NATURA VISELOR
cată în acest caz se poate îndoi că masa desemna momentul cel
mai penibil din viața subiectului. Subiectul nu se îndoiește însă
și nici eu. Este, în orice caz, clar că interpretarea unui vis con­
stituie o trăire ce nu rămîne în afara oricărei îndoieli decît pen­
tru cel mult două persoane.
Dacă am reușit, așadar, să stabilim că masa din vis este 540
tocmai acea masă fatală cu toate cele aferente ei, înseamnă că
am interpretat, în esență, dacă nu întregul vis, atunci măcar
acest unic motiv, adică am găsit care e contextul subiectiv al
cuvîntului masă.
Am ajuns la acest rezultat prin chestionarea metodică a su- 541
biectului asupra asociațiilor pe care le face. Celelalte proceduri
cărora le este supus conținutul visului de către Freud, trebuie
totuși să le resping, deoarece sînt prea puternic condiționate de
ideea preconcepută că visele ar constitui satisfacerea unor «do­
rințe refulate». Deși există și asemenea vise, nimic nu dovedeș­
te că toate visele ar fi satisfaceri ale unor dorințe, după cum
nici gîndurile vieții psihice conștiente nu sînt toate satisfaceri
ale unor dorințe. Nu avem nici un temei să admitem că proce­
sele inconștiente care stau la baza viselor ar fi mai limitate sau
mai simple ca formă și conținut decît procesele conștiente. Mai
degrabă despre acestea din urmă am putea presupune că se re-
strîng la anumite tipuri cunoscute, deoarece întruchipează re­
gularitatea sau poate chiar monotonia conduitei conștiente.
Pe baza cunoașterii faptelor mai sus comentate am pus la 542
punct o procedură de stabilire a sensului unui vis, procedură pe
care o numesc înregistrarea contextului și care constă din a stabili,
cu ajutorul asociațiilor subiectului, în ce nuanță a semnificației îi
apare lui fiecare amănunt marcant al visului. Procedez, așadar,
109

DESPRE NATURA VISELOR
întocmai ca la descifrarea unui text greu lizibil. Metoda aceasta
nu dă întotdeauna ca rezultat un text nemijlocit inteligibil, ci foar­
te frecvent sugerează doar mai multe posibilități, după toate apa­
rențele, importante. Am tratat odată un bărbat relativ tînăr, care
în anamneză mă informase că e logodit, și anume cu o fată de fa­
milie «bună» și că logodna lor e fericită. In visele sale, figura lo­
godnicei apărea adesea într-o lumină foarte nefavorabilă. Din
context a rezultat că inconștientul subiectului asociază figura lo­
godnicei cu tot felul de istorii scandaloase provenite din cu totul
alte surse, lucru complet de neînțeles pentru el și, firește, și pen­
tru mine. Dar cum asociațiile de acest fel reveneau cu încăpățîna-
re, a trebuit să conchid că în ciuda rezistenței sale conștiente, ten­
dința inconștientă de a-și pune logodnica într-o asemenea lumină
dubioasă persista. Spunea că pentru el ar fi o adevărată catastrofă
ca lucrurile acestea să fie reale. Nevroza sa acută se instalase
puțin timp după serbarea logodnei. Deși absurde, suspiciunile
privind-o pe logodnica sa mi s-au părut a fi un punct de o impor­
tanță capitală, așa încît l-am sfătuit să-și pună logodnica sub ur­
mărire. Și iată că bănuielile s-au dovedit a fi întemeiate, iar
«șocul» acestei descoperiri nefericite nu l-a răpus pe pacient, ci l-a
lecuit de nevroză și, totodată, de logodnică. Așadar, chiar dacă
din înregistrarea contextului a reieșit o aparentă «absurditate» și,
în același timp, o interpretare aparent absurdă a visului, aceasta
s-a dovedit totuși, în lumina faptelor descoperite ulterior, corectă.
Cazul acesta e de o simplitate exemplară. Nu mai e nevoie, cred,
să subliniez că extrem de puține vise au soluții atît de simple.
543 înregistrarea contextului este, desigur, o muncă simplă,
aproape mecanică, avînd doar rolul unui studiu preliminar. In
schimb, compunerea ulterioară a unui text lizibil, adică inter-
110

DESPRE NATURA VISELOR
pretarea propriu-zisă a visului este, de regulă, o sarcină anevo­
ioasă. Ea îți cere să te poți transpune în situația psihologică a
altuia, să ai intuiție și capacitate combinatorie, să cunoști lumea
și oamenii și să dispui, înainte de toate, de o pricepere specifi­
că bazată atît pe cunoștințe vaste cît și pe o anume «intelli-
gence du coeur»4. Toate aceste premize, inclusiv ultima, țin de
o artă, de arta punerii diagnosticului în medicină, în genere.
Nu e nicidecum nevoie de un al șaselea simț ca să poți înțele­
ge visele. Dar e nevoie de mai mult decît de scheme anoste, ca
cele ce se află în cărțuliile vulgare de vise sau ca cele ce se
răspîndesc mereu sub influența unor idei preconcepute. Orice
interpretare stereotipă a motivelor onirice trebuie respinsă; nu
își au îndreptățirea decît semnificațiile specifice, intuite pe baza
unei înregistrări minuțioase a contextului. Chiar dacă ai multă
experiență în acest domeniu, ești totuși obligat întotdeauna să
te declari incompetent în fața fiecărui vis pentru ca, renunțînd
la orice idee preconcepută, să devii disponibil pentru ceva cu
totul neașteptat.
Pe cît de strîns corelate sînt visele cu un conștient avînd o 5 4 4
anumită alcătuire și cu o situație psihică bine determinată, pe
atît de adînc le sînt înfipte rădăcinile în substratul inexplorabil
de obscur al fenomenului conștient. Numim acest substrat, din
lipsa unei expresii mai pertinente, inconștient. Nu-i cunoaștem
ființa în sine și pentru sine, îi observăm doar efectele exterioa­
re, din al căror aspect ne permitem să tragem, a posteriori,
concluzii privind natura psihicului inconștient. Deoarece visul
este o exteriorizare normală extrem de frecventă a psihicului
4 inteligență a inimii (în franceză, n.t.)
m

DESPRE NATURA VISELOR
inconștient, el ne oferă cea mai mare parte a materialului expe­
rimental necesar studiului inconștientului.
545 Dar cum sensul majorității viselor nu coincide cu tendințe­
le conștientului, ci prezintă devieri specifice de la acestea, tre­
buie să admitem că inconștientul, matricea viselor, are o func­
ție de sine stătătoare. Numesc acest fenomen autonomia
inconștientului. Visul nu ascultă numai de voința noastră, ci
este, foarte frecvent chiar, intr-un flagrant contrast cu intențiile
conștiente. Contrastul nu este însă întotdeauna atît de pronun­
țat; în anumite momente, visul poate să devieze numai în mică
măsură de la atitudinea sau tendința conștientă, aducîndu-i
modificări; ba în unele ocazii poate chiar să coincidă cu conți­
nutul și tendința conștientului. Ca unică formulare posibilă a
acestui comportament, s-a impus atenției mele conceptul de
compensare, singurul în stare, după părerea mea, să rezume și
să exprime în mod pertinent toate modurile de manifestare ale
visului. Compensarea trebuie deosebită strict de complementare.
Complementul este un concept prea limitat și limitativ, insufi­
cient pentru a explica în mod adecvat funcția onirică, dat fiind
că desemnează un raport necesar de completare5. Compensa­
rea, în schimb, după cum o spune însuși termenul, este con­
fruntarea și punerea în acord a unor date sau puncte de vede­
re diferite, din care rezultă o echilibrare sau o dirijare.
546 In această privință, există trei posibilități. Dacă atitudinea
conștientului față de împrejurările vieții este în mare măsură uni­
laterală, visul adoptă o poziție contrară ei. Dacă însă conștientul
5 Nu pledăm astfel îm potriva principiului complementarității. Conceptul de
com pensare este doar o rafinare psihologică a acestuia.
U2

DESPRE NATURA VISELOR
are o poziție situată aproape de «mijloc», visul se mulțumește să
propună variante. Iar dacă atitudinea conștientului este «corectă»
(adecvată), visul coincide cu tendințele acestuia și le subliniază,
fără să-și piardă însă autonomia caracteristică. Dat fiind că nu
știm niciodată cu certitudine cum să apreciem situația conștientă
a unui pacient, orice interpretare a visului fără o chestionare prea­
labilă a pacientului este exclusă. Dar chiar dacă situația conștientă
ne este cunoscută, asta nu ne ajută să știm ceva despre atitudinea
inconștientului. Cum inconștientul nu este numai matricea vise­
lor, ci și cea a simptomelor psihogene, problema atitudinii incon­
știentului este de o deosebită importanță practică. Indiferent dacă
pentru mine și pentru alții odată cu mine, atitudinea mea conști­
entă pare corectă, inconștientul poate fi, ca să zicem așa, «de altă
părere». Acest lucru nu este deloc neglijabil – mai ales în cazul
unei nevroze deoarece inconștientului îi este foarte la îndemînă
să provoace tot felul de tulburări supărătoare, recurgînd la tot fe­
lul de soluții false care, de regulă, nu rămîn fără urmări, ci produc
simptome neurotice. Aceste tulburări se bazează pe o discordanță
între «conștient» și «inconștient». «în mod normal», ele ar trebui
să fie în concordanță. Dar fapt este că în foarte multe cazuri nu se
ajunge la o asemenea concordanță și de aici derivă un număr ini­
maginabil de mare de suferințe psihogene, începînd de la acci­
dente grave și boli și pînă la nevinovatele lapsus linguae. Freud
are meritul de ă fi sugerat primul existența acestor corelații6.
Deși, în majoritatea cazurilor, compensarea tinde să produ- 547
că un echilibru psihic normal, dovedindu-se a fi, deci, un fel
de mecanism de autoreglare al sistemului psihic, nu ne putem
6 Vezi Z ur Psychopathologie des Alltagslebens.
113

DESPRE NATURA VISELOR
548
549limita totuși la acest aspect al lucrurilor, deoarece, în anumite
condiții și în anumite cazuri (de pildă în cazul unor psihoze la­
tente), compensarea duce la un deznodămînt fatal (precumpă­
nesc tendințele distructive!), de pildă la sinucidere sau la alte
situații anormale, «prevăzute» în planul vieții unor indivizi cu
tare psihice.
In tratamentul nevrozei se pune problema refacerii aproxi­
mative a concordanței dintre «conștient» și «inconștient». După
cum se știe, acest lucru se poate face în mai multe moduri, în-
cepînd cu recomandarea unui «mod de viață sănătos», cu con­
vingerea rațională, cu întărirea voinței, și terminînd cu «analiza
inconștientului».
Cum metodele mai simple dau greș foarte frecvent, iar me­
dicul nu mai știe atunci cum să continue tratamentul, funcția
compensatorie a visului oferă un ajutor binevenit. Nu că visele
oamenilor moderni ar indica nemijlocit leacurile potrivite, ca
visele de incubare despre care se spune că erau visate în tem­
plele lui Esculap7, dar ele pun situația pacientului într-o lumi­
nă care poate favoriza în mod decisiv vindecarea. Ele furnizea­
ză amintiri, intuiții, trăiri, trezesc partea adormită a
personalității, dezvăluie partea inconștientă a unor relații, astfel
încît rareori se întîmplă ca cineva să facă efortul de a-și prelu­
cra visele mai multă vreme, asistat de un specialist, fără să
ajungă astfel la o îmbogățire și o lărgire a orizontului său. Toc­
mai în virtutea comportamentului compensator al visului, ana­
liza sa consecvent practicată duce la noi puncte de vedere și
deschide noi căi, care ne scot din stagnarea nedorită.
7 Vezi C A .M eier Atilike lnkubation und moderne Psychoterapie.
114

DESPRE NATURA VISELOR
Conceptul de compensare oferă, firește, numai o caracteri- 550
zare foarte generală a funcției onirice. Dacă ajungi să ai în fața
ochilor serii lungi de mai multe sute de vise, așa cum se întîm­
plă în cazul unor tratamente mai îndelungate și mai dificile,
atunci îți atrage atenția treptat un fenomen care, în visele izo­
late, rămîne ascuns în spatele compensărilor de moment. Este
vorba de un fel de proces evolutiv al personalității. l,a început,
compensările par să fie echilibrări de moment ale unilateralită-
ților și debalansărilor unor tulburări ale echilibrului. Dar privi­
te mai în profunzime și cu mai multă experiență, aceste acte de
compensare aparent izolate se ordonează după un fel de plan.
Ele par corelate și, într-un sens mai profund, subordonate unui
țel comun, astfel încît o serie lungă de vise nu mai pare o în­
șiruire fără sens de evenimente incoerente și izolate, ci un pro­
ces de evoluție sau ordonare ce parcurge anumite etape, ca
după un plan. Am numit acest proces inconștient, exprimat în
mod spontan de simbolica seriilor mai lungi de vise, proces de
itidividuație.
Mai mult decît oricare altele ar fi potrivite aici exemplele 551
grăitoare din tratamentul psihologic bazat pe reprezentarea
plastică a viselor. Din păcate însă, din motive tehnice, nu am
aici posibilitatea să dau asemenea exemple. De aceea, trimit la
cartea mea Psycliologie und Alcltemie, care conține, printre altele,
un studiu al structurii seriilor de vise, accentul fiind pus mai
cu seamă pe procesul individuației.
Din lipsa unor studii corespunzătoare, nu e încă deloc lă- 552
murită problema dacă seriile lungi de vise înregistrate în afara
unei proceduri analitice au de asemenea o evoluție ce sugerea­
ză individuația. Procedura analitică reprezintă, mai ales dacă
775

DESPRE NATURA VISELOR
553
554include și o analiză sistematică a viselor, un «process of quik-
kened maturation»8, conform observației pertinente a lui Stan­
ley Hali. S-ar putea, deci, ca motivele ce însoțesc procesul indi-
viduației să apară, în principal și în primul rînd, numai în serii
de vise înregistrate în cadrul procedurii analitice, în timp ce în
seriile de vise «extraanalitice» se ivesc, probabil, numai la in­
tervale substanțial mai mari de timp.
Am amintit mai sus că interpretarea visului ar necesita, pe
lîngă altele, și anumite cunoștințe specifice. Deși sînt pe deplin
convins că un nespecialist inteligent, cu oarecari cunoștințe psi­
hologice, cu o oarecare experiență de viață și puțin exercițiu,
poate diagnostica practic corect compensarea onirică, consider
totuși exclus ca cineva să poată înțelege, fără cunoștințe în do­
meniul mitologiei și al folclorului, fără cunoașterea psihologiei
primitive și a științei comparate a religiilor, natura procesului
individuației, care, după cîte știm noi, stă la baza compensării
psihologice.
Nu toate visele sînt de aceeași importanță. Chiar și primi­
tivii disting visele «mari» de cele «mici». Noi am spune visele
«semnificative» de cele «nesemnificative». Examinate cu atenție,
visele «mici» se dovedesc a fi fragmente obișnuite ale fanteziei
nocturne, provenite din sfera subiectivă și personală și referi­
toare, ca semnificație, exclusiv la cotidian. Visele de acest fel se
și uită lesne, tocmai pentru că valabilitatea lor nu se extinde
decît asupra fluctuațiilor cotidiene ale echilibrului sufletesc. Vi­
sele semnificative le păstrăm însă în memorie, adesea toată
viața și nu arareori ele constituie piesa centrală a comorii trăi-
8 proces de m aturizare accelerată (în engleză, n.t.)
116

DESPRE NATURA VISELOR
rilor noastre sufletești. Cîți oameni nu am întîlnit, care de la
prima întrevedere nu se puteau abține să-mi spună: «Să vedeți
ce vis am avut eu odată!». Uneori era primul vis pe care și-l
mai puteau aminti, visat între trei și cinci ani. Am studiat mul­
te vise de acest fel și le-am găsit frecvent o particularitate ce le
distingea de alte vise: se ivesc în ele plăsmuiri simbolice ce
apar și în istoria spiritului uman. Trebuie remarcat însă că în­
deobște subiectul nu are nici cea mai vagă idee despre existen­
ța unui atare paralelism. Această particularitate este caracteris­
tică viselor procesului de individuație. Ele conțin așa-nurnitele
motive mitologice, respectiv mitologemele, cărora le dau nume­
le de arhetipuri. înțeleg prin acestea forme specifice și compozi­
ții plastice ce se regăsesc, sub forme similare, nu numai în toa­
te timpurile și zonele, ci și în vise, fantezii, viziuni și obsesii
individuale. Apariția lor frecventă în cazuri individuale, pre­
cum și ubicuitatea lor etnică dovedește că psihicul uman este
doar în parte unic și irepetabil, adică subiectiv sau personal,
avînd și o parte colectivă și obiectivă9.
De aceea vorbim atît de un inconștient personal, cît și de 555
unul colectiv, ce pare să constituie un strat mai profund decît
inconștientul personal, acesta din urmă fiind mai apropiat de
conștient. Visele «mari», respectiv semnificative provin din
acest strat mai profund. însemnătatea lor e trădată nu numai
de faptul că sînt subiectiv impresionante, ci și de prezentarea
lor plastică, nu arareori de mare forță expresivă și de mare fru­
musețe. Asemenea vise apar mai cu seamă în perioadele hotă-
rîtoare pentru destinul omului, adică în prima tinerețe, la vîrsta
9 Vezi scrierea m ea liber die Psychobgie des Unbeumflteii.
117

DESPRE NATURA VISELOR
pubertății, pe la mijlocul vieții (între treizeci și șase și patruzeci
de ani) și in conspectu mortis. Interpretarea lor întîmpină ade­
sea mari dificultăți deoarece materialul cu care poate contribui
subiectul e prea sărac. Căci în cazul plăsmuirilor arhetipale nu
mai e vorba de trăiri personale, ci oarecum de idei generale,
care nu-și au principala semnificație în vreun fel de conexiuni
cu trăirile personale, ci în sensul lor intrinsec. Un tînăr visase,
de pildă, un șarpe mare care păzea, într-o peșteră boltită, o scoică de
aur. El văzuse odată, ce-i drept, un șarpe boa într-o grădină
zoologică, dar în rest nu era în stare să găsească absolut nimic
care să-l fi putut face să aibă un asemenea vis, cu excepția
amintirii unor crîmpeie de basm. Judecînd după acest context
nesatisfăcător, visul, care se remarcase totuși prin provocarea
unor afecte puternice, părea să fie complet lipsit de însemnăta­
te. Nu se putea explica pronunțata emoționalitate ce i se aso­
ciase. Intr-un asemenea caz, trebuie să recurgem la mitologe-
mul în care șarpele sau dragonul, comoara și peștera sînt
însemnele uneia din încercările cărora le este supus eroul. De­
vine astfel clar că e vorba de o emoție colectivă, adică de o si­
tuație afectivă tipică, care nu constituie în primul rînd o trăire
personală, ci devine doar în mod secundar un asemenea eveni­
ment. In mod primar, este vorba de o problemă general umană
care, subiectiv, a fost neglijată și care se impune, de aceea,
conștientului în mod obiectiv10.
5 5 6 Un om aflat la jumătatea vieții se simte încă tînăr, bătrîne-
țea și moartea se află încă departe de el. Pe la treizeci și șase
10 Vezi și volumul editat de mine și Karl Kerenyi: Einfiihrung in das Wesert der
Myttiologie, l /B (Zur Psychologie des Kinderarchetypus)
118

DESPRE NATURA VISELOR
de ani însă, omul depășește zenitul vieții sale, fără să fie con­
știent de însemnătatea acestui fapt. Iar dacă este vorba de un
om care, în virtutea tuturor înclinațiilor și aptitudinilor sale, nu
suportă un grad prea mare de inconștiență, atunci recunoaște­
rea acestui moment i se va impune, poate, sub forma unui vis
arhetipal. In zadar se va osteni să înțeleagă visul cu ajutorul
unui context minuțios înregistrat, deoarece acesta e exprimat
prin forme mitologice stranii, neobișnuite pentru subiect. Visul
utilizează figuri colective, deoarece are de exprimat o problemă
umană veșnică, indefinit repetată și nu o tulburare momentană
a echilibrului personal.
Toate acele momente ale vieții individuale, în care intențiile, 557
așteptările și concepțiile conștientului personal contravin legilor
general valabile ale destinului uman, sînt totodată momente cheie
ale procesului de individuație. Căci procesul acesta constituie
realizarea spontană a omului deplin. Omul conștient de el însuși re­
prezintă doar o parte a deplinătății vii, iar viața sa nu este încă o
realizare a deplinătății. Cu cît mai mult se erijează într-un eu pur,
cu atît mai mult deviază de la omul colectiv pe care-1 reprezintă
de asemenea și intră chiar în opoziție cu acesta. Dar cum tot ce e
viu tinde spre deplinătate, inevitabila unilateralitate a vieții noa­
stre conștiente este statornic corectată și compensată de către
ființa general umană din noi, tinzînd spre o integrare definitivă a
inconștientului în conștient sau, mai bine zis, spre o asimilare a
eu-lui într-o personalitate mai cuprinzătoare.
Asemenea reflecții devin inevitabile dacă vrem să fim fi- 558
deli sensului viselor «mari», căci ele utilizează numeroase mi-
tologeme caracteristice vieții eroului, acel om superior, pe ju­
mătate divin. Găsim aici aventuri pline de primejdii și mari
119

DESPRE NATURA VISELOR
încercări, de tipul celor ce survin în inițieri. Găsim dragoni,
animale binevoitoare și demoni. Întîlnim bătrînul înțelept, omul
zoomorf, comoara tăinuită, pomul dorințelor, fîntîna, peștera,
grădina împrejmuită de ziduri, procesele de transmutare și
substanțele alchimiei – numai și numai lucruri ce nu privesc în
nici un fel banalitățile cotidiene. Motivul este că e vorba de
realizarea unei părți a personalității care încă nu a fost, pînă
acum, în ființă, dar e pe cale să intre în ființă,
559 Modul în care apar în vise asemenea mitologeme, întrepă-
trunzîndu-se și modificîndu-se reciproc, ne este dezvăluit de o re­
producere a visului lui Nabucodonosor11. Deși, în aparență, ima­
ginea nu se pretinde a fi altceva decît reprezentarea acelui vis, ea
este totuși ca și visată din nou de artistul plastic – lucru ce devine
numaidecît clar dacă îi studiem mai îndeaproape amănuntele. Ar­
borele crește (nu ca în istoria biblică) din ombilicul regelui: este,
așadar, acel arbore genealogic al strămoșilor lui Cristos care creș­
te din ombilicul străbunului Adam12. De aceea și adăpostește în
coroana sa pelicanul ce-și hrănește puii cu propriul său sînge – bi­
necunoscută «allegoria Christi». In plus, pelicanul întruchipează
acel quincunx cu tetramorphos, prin cele patru păsări care stau în
locul simbolului evangheliștilor. Același quincunx se află și în
partea inferioară, cerbul ca simbol al lui Cristos13 și cele patru
Dan. 4, 7 ff (fete vorba aici de o ilustrație m edievală a relatării biblice, n.t.)
12 Arborele este și un simbol din alchimie, totodată.
13 Cerbul este o alegoria Christi, deoarece legenda îi atribuie capacitatea au-
toînnoirii. Iată ce scrie Honorius von Autun în a sa Speculum Ecclesiae (col.
847): «Fertur quod cervus, postquam serpentem deglutiverit, ad aquam currat,
ut per haustum aquae venenum ejeciat; et tune com u am et pilos excutiat et
sic denuo nova recipiat.» (Așa se face că cerbul, după ce a înghițit un șarpe,
120

DESPRE NATURA VISELOR
animale care privesc, pline de speranță, în sus. Aceste două cua-
temități sînt strîns corelate cu reprezentările alchimice: sus volati-
lia, jos terrena, primele reprezentate (ca de obicei) ca păsări, iar
celelalte ca patrupede. S-a insinuat, așadar, în reproducerea ima­
ginii onirice nu numai reprezentarea creștină a arborelui genealo­
gic și a cuatemității evanghelice, ci și ideea (alchimică) a dublei
cuatemități («superius est sicut quod inferius»14). Această conta­
minare ilustrează foarte bine felul în care procedează visele indi­
viduale cu arhetipurile. Acestea din urmă se întrepătrund, se în­
trețes și se amestecă nu numai între ele (ca aici), ci și cu elemente
individuale izolate15.
Dar dacă visele dau expresie unor compensări atît de im- % o
portante, de ce nu sînt atunci inteligibile? – această întrebare
mi-a fost pusă de foarte multe ori. Trebuie să răspund că visul
este un fenomen al naturii și că natura nu manifestă nici cea
mai mică tendință de a-și oferi oarecum pe gratis și corespun­
zător așteptărilor umane, roadele. Mi se aducea adesea obiecția
că, oricum, compensarea nu poate avea efect dacă visul nu e
înțeles. Dar nu e deloc sigur că e așa, dat fiind că multe lucruri
au efect fără să fie înțelese. E neîndoielnic însă că înțelegînd vi-
aleargă la izvor, pentru ca acolo să poată scuipa, cu o înghițitură de apă, ve­
ninul și pentru ca apoi să-și lepede coam ele și părul spre a căpăta altele noi.)
în Saint-Graal (ed. de H ucher, III, p p.219 și 224) se povestește că Cristos le apa­
re uneori tinerilor ca un cerb alb cu patru lei ( – evangheliștii). în alchimie,
m ercurul e alegorizat ca cerb (M anget, Bibliotheca dum ica, II, tab. IX, fig. XIII
și alte locuri), deoarece cerbul se poate înnoi pe sine însuși: «Les os du cuer
du serf vault m oult pour conforter le cuer hum ain.» (Delatte, Textes ktins et
vieux fratigais relatifs aux Cyranides, p.346).
14 cele de sus sînt asemenea celor de jos
15 Referitor la conceptele alchimice utilizate aici, vezi Psychologie und Alchemie.
m

DESPRE NATURA VISELOR
sul, îi sporim simțitor efectul – lucru de multe ori necesar, căci
vocea inconștientului poate să nu fie auzită. «Quod natura re-
linquit imperfectum, ars perficit!» (Arta desăvîrșește ceea ce na­
tura lasă nedesăvîrșit) spune o vorbă a alchimiștilor.
5 6 1 In sfîrșit, în ceea ce privește forma lor, în practică se întâl­
nesc vise de toate felurile, de la impresii fulgerătoare și pînă la
urzeli nesfîrșit de lungi. Există totuși un număr foarte mare de
vise «medii», în care poate fi recunoscută o anumită structură,
și anume una care nu diferă prea mult de cea a dramei. Visul
începe, de pildă, cu o precizare a locului, cam așa: «sînt pe o
stradă, pe o alee, de fapt» (1) sau: «sînt într-o clădire mare, un
fel de hotel» (2) etc. Urmează frecvent o prezentare a persoane­
lor participante, bunăoară: «Mă plimb cu prietenul meu X
printr-un oraș. Deodată, la o intersecție, o întîlnim pe doamna
Y.» (3) sau: «Ședeam într-un compartiment de tren cu tata și cu
mama.» (4) sau: «Sînt în uniformă, înconjurat de mai mulți co­
legi de serviciu» (5) ș.a.m.d. Precizarea momentului e mai rară.
Faza aceasta a visului o numesc expoziție. Ea precizează locul
acțiunii, personajele participante și adeseori situația inițială.
5 6 2 A doua fază e dezvoltarea. De pildă: «Sînt pe stradă, pe o
alee, de fapt. Apare un automobil în depărtare și se apropie cu
repeziciune. Merge uimitor de nesigur și mă gîndesc că șoferul
e poate beat.» (1) sau: «Doamna Y pare să fie foarte agitată, se
repede să-mi spună ceva la ureche, ceva ce, în mod evident,
prietenul meu X nu trebuie să audă.» (3) Situația se complică
întrucîtva și intervine o anumită tensiune, pentru că nu se știe
ce urmează să se întîmple acum.
5 6 j A treia fază e culminația sau peripeția. Acum se întîmplă
ceva hotărîtor sau lucrurile iau altă întorsătură, bunăoară:
122

DESPRE NATURA VISELOR
«Brusc, se face că eu sînt în mașină, că eu însumi sînt șoferul
beat. De fapt, nu sînt beat, ci teribil de nesigur, parcă mi-aș fi
pierdut controlul. Nu mai pot stăpîni mașina, care ia viteză și
se izbește cu un trosnet nemaipoțnenit de un zid.» (1) sau:
«Doamna Y pălește brusc și cade la pămînt.» (3).
A patra și ultima fază e soluția, lysis sau rezultatul la care s m
duce visul (există anumite vise cărora a patra fază le lipsește,
ceea ce poate constitui, în anumite împrejurări, o mare pro­
blemă ce nu poate fi discutată aici), de pildă: «Văd că partea
din față a mașinii e zdrobită. E o mașină străină pe care nu o
cunosc. Eu însumi nu sînt rănit. Mă gîndesc cu oarecare ne­
liniște la responsabilitatea mea.» (1) sau: «Ni se pare că doam­
na Y a murit. Dar, evident, e numai un leșin. Prietenul X stri­
gă: <Trebuie să trimit după un medic!>» (3) Ultima fază dă o
situație finală, care constituie totodată rezultatul «căutat». Este
evident că în visul (1) se instaurează, după o oarecare zăpă­
ceală, o nouă pace interioară, mai bine zis: ar trebui să se in­
staureze, căci visul e compensator. în vic" l (3), rezultatul e
ideea că ar fi indicat să se ceară ajutorul unei a treia persoane,
competente.
Primul subiect (1) e un bărbat care își cam pierduse capul
într-o situație familială mai dificilă și nu voia să lase lucrurile
să meargă mai departe. Al doilea subiect (3) se întreabă dacă
ar face bine să apeleze la ajutorul unui psihoterapeut pentru
nevroza sa. Acestea fiind stabilite, visul nu este încă, bineîn­
țeles, interpretat, îi sînt schițate doar punctele de pornire.
Această împărțire în patru faze poate fi aplicată fără dificultăți
deosebite majorității viselor ce survin în practică, ceea ce ates­
tă, așadar, că visul are îndeobște o structură «dramatică».
723

DESPRE NATURA VISELOR
5 6 6 Principalul conținut al acțiunii onirice este, după cum am
arătat mai sus, un fel de compensare fin acordată a unei anu­
mite poziții conștiente unilaterale, eronate, deviate sau cu alt
fel de deficiențe. Una din pacientele mele isterice, o aristocrată,
care exagera în a se crede nemaipomenit de distinsă, întîlnea
mereu în visele ei pescărese murdare și prostituate bete. în ca­
zuri extreme, compensările devin atît de agresive încît de frica
lor intervin insomnii.
5 6 7 Visul poate, așadar, discredita în modul cel mai penibil
sau poate acorda, cu vădită bunăvoință, sprijin moral. Primul
caz survine de preferință la oameni care au o părere prea bună
despre ei înșiși, ca pacienta mai sus pomenită, pe cînd al doi­
lea la cei ce se apreciază prea puțin. Uneori însă, înfumuratul
nu e pur și simplu umilit în vis, ci ridicat la un rang extraor­
dinar, de-a dreptul ridicol și, în mod similar, cel mult prea
umil e supus unei înjosiri extraordinare («to rub it in», cum
spune englezul).
5 6 8 La mulți oameni care știu cîte ceva, dar nu îndeajuns des­
pre vise și despre însemnătatea lor și care rămîn impresionați
de cîte o compensare foarte rafinată și cu o aparență de inten­
ționalitate, se ivește prejudecata că visul ar avea realmente in­
tenții moralizatoare, că el ar preveni, ar mustra, ar consola, ar
prezice ș.a.m.d. Ei se pot lesne păcăli, deoarece, crezînd că in­
conștientul le știe oricum mai bine pe toate, lasă în seama vise­
lor să ia hotărîri și să tragă concluzii importante și rămîn apoi
dezamăgiți că visele le devin din ce în ce mai anodine. Expe­
riența mi-a arătat că după o oarecare cunoaștere a psihologiei
viselor, intervine adesea o supraestimare a inconștientului, su-
praestimare ce prejudiciază puterea de decizie conștientă. Dar
124

DESPRE NATURA VISELOR
inconștientul nu funcționează în mod satisfăcător decît atunci
cînd conștientul își îndeplinește sarcinile pînă la limita posibili­
tăților sale. Abia atunci poate completa, eventual, un vis, ceea
ce mai lipsește, visul venind în ajutorul subiectului abia atunci
cînd toate strădaniile acestuia s-au arătat inutile. Dacă inconști­
entul ar fi într-adevăr superior conștientului, ar fi absolut de
neînțeles ce rost ar mai avea conștientul, respectiv de ce ar mai
fi apărut, ca o necesitate, în filogeneză, fenomenul conștienței.
Dacă acesta ar fi un simplu lusus naturae, faptul că cineva știe
că lumea și el însuși există nu ar mai avea nici o însemnătate.
E cam greu de acceptat o asemenea idee și de aceea e mai bine
să evităm s-o susținem pe baze psihologice, chiar dacă ar putea
să fie adevărată – lucru pe care, din fericire, nu-1 vom putea
demonstra niciodată (după cum nu-i vom putea demonstra nici
contrariul!). Această problemă ține de domeniul metafizicii, do­
meniu în care nu există nici un criteriu al adevărului, ceea ce
nu trebuie să ne facă să uităm că pozițiile metafizice sînt de
mare importanță pentru buna funcționare a psihicului uman.
In studiul psihologiei visului ne lovim de probleme filozo- 5 6 9
fice, și chiar religioase, cu vaste implicații, la a căror înțelegere
fenomenul visului a adus deja contribuții decisive. Dar nu ne
putem lăuda că am fi deja, astăzi, în posesia unei teorii sau a
unei explicații complet satisfăcătoare. Pentru asta, natura psihi­
cului inconștient ne este încă, oricum, prea necunoscută Acest
domeniu mai necesită încă nesfîrșit de multă muncă de cerceta­
re făcută cu stăruință și fără prejudecăți, ceea ce nu trebuie
însă să ne descurajeze. Căci scopul cercetării nu este să ne dea
iluzia că am fi în posesia unicei teorii corecte, ci să ne apropie
treptat, punînd la îndoială orice teorie, de adevăr.
1 2 5

EU-L, UMBRA,
ANIMA ȘI ANIMUS,
ȘINELE
Primele patru capitole din m onografia publicată în 1951, sub titlul Aion – Beitrage
zur Symbolik des Selbst. Traduse după Gesammelte Werke, voi. IX, partea a Il-a, & 1-67

EU-L
cupîndu-mă de psihologia inconștientului, am fost con- 1
fruntat cu fapte care cereau definirea unor concepte noi.
Unul din conceptele acestea este cel de sine. El se referă la o
entitate care nu o înlocuiește pe cea desemnată pînă acum prin
conceptul de eu, ci mai degrabă o include pe aceasta în sfera
sa, ca un supraconcept. Prin «eu» se înțelege acel factor com­
plex la care se raportează toate conținuturile conștientului. El
constituie oarecum centrul cîmpului conștientului, iar în măsu­
ra în care acesta include personalitatea empirică în sfera sa,
eu-1 este subiectul tuturor actelor personale ale conștientului.
Raportarea unui conținut psihic la eu reprezintă criteriul con-
știenței acestuia, deoarece nici un conținut nu este conștient
dacă nu este reprezentat unui subiect.
Cu această definiție este descrisă și delimitată tocmai sfera i
subiectului. Ce-i drept, nu poate fi stabilită teoretic nici o limită
a cîmpului conștientului, dat fiind că acesta își poate extinde
sfera oricît. Empiric însă, el își găsește întotdeauna limitele în
zona necunoscutului. Aceasta din urmă constă din tot ceea ce
129

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
nu știm, din ceea ce nu se află, așadar, în vreo relație cu eu-1,
ca centru al cîmpului conștientului. Necunoscutul se împarte
în două grupe de obiecte, și anume în cele exterioare, senzorial
perceptibile și, în al doilea rînd, în faptele interioare, nemijlocit
perceptibile. Prima grupă reprezintă necunoscutul lumii din
jur, iar a doua necunoscutul lumii interioare. Această din urmă
zonă o numim inconștient.
.1 Eu-1, ca un conținut în sine al conștientului, nu este un
factor simplu, elementar, ci unul complex, care nu poate fi
descris, ca atare, exhaustiv. Conform experienței, el se bazează
pe două temeiuri diferite, și anume: întîi pe unul somatic și
apoi pe unul psihic. Baza somatică se deduce din totalitatea
senzațiilor endosomatice, care sînt, la rîndul lor, deja de natură
psihică și legate de eu, așadar conștiente. Ele se bazează pe sti-
muli endosomatici, care depășesc doar în parte pragul conști-
enței. O mare parte a lor se desfășoară inconștient, adică subli­
minal. Subliminalitatea lor nu trebuie neapărat interpretată ca
semn al unei stări pur fiziologice, la fel de puțin ca sublimina­
litatea unor conținuturi psihice. Ele pot fi cîteodată supralimi-
nale, adică pot deveni senzații. Dar este neîndoielnic că o mare
parte a proceselor endosomatice de excitare e pur și simplu
neconștientizabilă și de o natură atît de elementară încît e cu
neputință să le atribuim o natură psihică, chiar dacă o concep­
ție filozofică susține că toate procesele vieții sînt oricum psihi­
ce. împotriva acestei ipoteze greu demonstrabile se ridică, în
principal, obiecția că extinde peste măsură conceptul de psihic
și că dă, astfel, procesului vieții un sens care nu e neapărat
susținut de fapte. Conceptele prea largi se dovedesc a fi, de re­
gulă, instrumente necorespunzătoare, deoarece sînt prea vagi și
130

EU-L
nebuloase. De aceea, am propus folosirea conceptului de psihic
numai pentru acea sferă în care se poate demonstra că o voin­
ță este încă în stare să schimbe procesul reflex, respectiv in­
stinctual. Trebuie să trimit aici cititorul la articolul meu Der
Geist der Psychologie^, unde am discutat mai îndeaproape aceas­
tă definiție a psihismului.
Fundamentul somatic al eu-lui constă, după cum am ară- 4
tat, din factori conștienți și inconștienți. Același lucru e valabil
și în ce privește baza psihică: pe de o parte, eu-1 se bazează pe
întregul chnp al conștientului, iar pe de alta pe totalitatea conți-
nuturilor inconștiente. Acestea se împart în trei grupe: în primul
rînd, conținuturi temporar subliminale, adică voluntar repro-
ductibile (memoria); în al doilea rînd, conținuturi inconștiente
nereproductibile voluntar și în al treilea rînd, conținuturi în
genere neconștientizabile. Existența grupei a doua poate fi de­
dusă din apariția unor iruperi spontane de conținuturi sublimi­
nale în conștient. Grupa a treia e ipotetică, adică este o conclu­
zie logică derivată din faptele ce stau la baza grupei a doua:
ea conține tocmai acele conținuturi care nu au irupt încă, sau
nu vor irupe niciodată în conștient.
Cînd am afirmat mai sus că eu-1 se bazează pe întregul 5
cîmp al conștientului, nu am vrut să spun că el ar consta din
acesta. Dacă ar fi așa, nu ar putea fi deloc distins de cîmpul
conștientului. El este numai punctul de referință al acestuia,
bazat pe și delimitat de factorul somatic mai sus descris.
1 Eranos Jahrbuch, 1946 (apărut mai tîrziu, revăzut și com pletat, sub titlul: Theo-
retische Uberlegungen zum Wesen des Psyhischen).
Tradus în limba rom ână, articolul acesta constituie volum ul IV al antologiei de
față (n.t.).
237

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
b Eu-1 este, chiar dacă fundamentul său e relativ necunoscut și
neconștient, un factor prin excelență conștient. El este chiar empi­
ric dobîndit în cursul existenței individuale. Ia naștere, pe cît se
pare, mai întîi din confruntarea factorului somatic cu lumea exte­
rioară, iar odată prezent ca subiect, se dezvoltă prin înfruntările
ulterioare cu lumea înconjurătoare și cu lumea interioară.
7 în ciuda extinderii nelimitate a fundamentelor sale, eu-1 nu
este niciodată mai mult și niciodată mai puțin decît conștientul
în genere. Ca factor conștient, eu-1 ar putea fi descris, teoretic
cel puțin, în totalitate. Dar nu s-ar obține astfel decît o imagine
a personalității conștiente, din care ar lipsi toate trăsăturile necu­
noscute, respectiv inconștiente ale subiectului. O imagine totală
a personalității ar trebui totuși să le includă și pe acestea. O
descriere completă a personalității este însă, chiar și teoretic,
absolut imposibilă, deoarece partea inconștientă nu poate fi se­
sizată. Iar aceasta nu este, după cum arată din plin experiența,
nicidecum neînsemnată; dimpotrivă, calități de-a dreptul deci­
sive sînt adesea inconștiente și pot fi observate numai de cei
din jur, respectiv trebuie chiar descoperite, de cele mai multe
ori, cu mijloace artificiale și cu multă trudă,
s Fenomenul personalității în totalitatea sa nu coincide, în
mod evident, cu eu-1, adică numai cu personalitatea conștientă,
ci constituie o entitate ce trebuie distinsă de eu. Această nece­
sitate apare, firește, numai pentru o psihologie care e confrun­
tată cu faptele inconștientului. Pentru aceasta însă, este de cea
mai mare importanță să facă o asemenea distincție. Chiar pen­
tru practica juridică va avea oarecare importanță dacă anumite
stări de fapt psihice sînt conștiente sau inconștiente, de pildă
în judecarea responsabilității.
132

EU-L
De aceea, am propus să numim sine, personalitatea totală 9
care, deși nu e în întregime sesizabilă, este totuși prezentă.
Eu-1 este prin definiție subordonat sinelui și se raportează la
acesta ca partea la întreg. Eu-1 are, în domeniul cîmpului con­
știentului, libertate de voință – cum se spune. Cu acest concept
nu mă refer la nimic filozofic, ci doar la faptul psihic general
cunoscut al așa-numitei decizii libere, respectiv la sentimentul
subiectiv al libertății. Dar așa cum libertatea noastră de voință
se lovește de necesități ale lumii înconjurătoare, așa își găsește
limitări și dincolo de cîmpul conștientului, în lumea interioară
subiectivă, adică acolo unde intră în conflict cu faptele sinelui.
După cum împrejurările exterioare ne determină și ne îngră­
desc, așa se raportează și șinele la eu: ca un dat obiectiv, pe
care libertatea voinței noastre nu e în stare să-l schimbe, în
mod direct, cu nimic. Este cunoscut chiar și faptul că eu-1 nu
numai că nu poate face nimic împotriva sinelui, dar este chiar
asimilat și în mare măsură transformat cîteodată de părți de
personalitate inconștiente, aflate în curs de dezvoltare.
E în firea lucrurilor să nu poată fi dată nici o altă descrie- 10
re generală a eu-lui decît una formală. Orice alt mod de exa­
minare ar trebui să țină seama de individualitatea inerentă a
eu-lui, ca principală caracteristică a sa. Deși numeroasele ele­
mente ce compun acest factor complex sînt în sine aceleași
pretutindeni, ele variază totuși la nesfîrșit ca tonalitate emoțio­
nală și amploare. Rezultatul compunerii lor, adică tocmai eu-1,
este, de aceea, după cîte se poate constata în genere, ceva indi­
vidual irepetabil, care-și rămîne, într-o anumită măsură, sieși
identic. Această constanță este relativă, întrucît în anumite ca­
zuri pot interveni prefaceri profunde ale personalității. Schim-
133

EU-L, UMBRA, ANIMA Șl ANIMUS, ȘINELE
bările de felul acesta nu sînt nicidecum întotdeauna patologice,
ci pot să țină și de evoluție, rămînînd, de aceea, în limitele
normalului.
11 Ca punct de referință al cîmpului conștientului, eu-1 este
subiectul tuturor proceselor de adaptare, în măsura în care
acestea sînt realizate preponderent de voință. De aceea, eu-1
joacă un rol plin de însemnătate în economia sufletească.
Poziția sa este într-atît de importantă încît prejudecata că eu-1
ar fi centrul personalității sau că tocmai cîmpul conștientului
ar constitui psihicul în genere, nu e nicidecum lipsită de un te­
mei solid. Lăsînd la o parte ideile sugerate de Leibniz, Kant,
Schelling și Schopenhauer și eșafodajele filozofice făcute de
Carus și von Hartmann, abia psihologia modernă este cea care
a descoperit cu metodele sale inductive, pe la sfirșitul secolului
XIX, fundamentele conștientului și care a demonstrat empiric
existența unui psihic extraconștient. Cu această descoperire,
poziția pînă atunci absolută a eu-lui s-a relativizat, adică, deși
își păstrează calitatea de centru al cîmpului conștientului, eu-1
a devenit totuși problematic ca punct central al personalității.
Deși e parte din acesta, nu este totuși întregul. Este, după cum
spuneam, absolut imposibil de apreciat cît de mare sau cît de
mică îi este partea sau, cu alte cuvinte, cît de independent sau
cît de dependent este de condițiile psihicului extraconștient.
Putem spune doar că libertatea sa s-a dovedit a fi limitată, iar
dependența sa – adesea decisivă. Experiența mea spune că e
bine să nu-i subapreciem dependența de inconștient. Firește,
nu trebuie să spunem asemenea lucruri celor care supraapre-
ciază oricum însemnătatea inconștientului. Un anumit criteriu
al măsurii potrivite e dat de consecințele psihice rezultate din
7 34

EU-L
aprecierile incorecte, lucru asupra căruia vom mai reveni în
cele ce urmează.
Am împărțit mai sus inconștientul, din punctul de vedere u
al psihologiei conștientului, în trei grupe; din punctul de vede­
re al psihologiei personalității însă, apare o împărțire binară, și
anume un psihic extraconștient ale cărui conținuturi se caracte­
rizează ca fiind personale și unul ale cărui conținuturi se carac­
terizează ca fiind impersonale, respectiv colective. Prima grupă se
referă la conținuturi ce reprezintă părți integrante ale persona­
lității individuale și care, deci, ar putea fi deopotrivă și
conștiente; iar a doua are însemnătatea unei condiții sau a unui
fundament al psihicului în genere, omniprezent și pretutindeni
identic sieși. Această afirmație nu reprezintă, firește, decît o
ipoteză, la care ne constrînge însă specificul materialului expe­
rimental, lăsînd cu totul la o parte faptul că este extrem de
probabil ca similitudinea generală a proceselor psihice la toți
indivizii să fie dată de o legitate deopotrivă generală și, deci,
impersonală și anume exact în același fel în care instinctul de­
venit manifest la individ constituie doar un fenomen parțial al
unui fundament instinctual general.

UMBRA
îs /Conținuturile inconștientului personal sînt dobîndite în cur-
V ^ su l vieții individuale, în timp ce conținuturile inconștientu­
lui colectiv sînt arhetipuri întotdeauna și a priori prezente.
A 2Relația lor cu instinctele am discutat-o în altă parte . Dintre ar­
hetipuri, cel mai clar caracterizate empiric sînt acelea care influ­
ențează, respectiv perturbă cel mai frecvent și cel mai intens
rieu-1. Acestea sînt umbra, anima și animus . Figura cea mai ușor
accesibilă experienței este umbra, deoarece natura sa poate fi în
mare măsură dedusă din conținuturile inconștientului personal.
Constituie o excepție de la această regulă numai acele cazuri
rare în care sînt refulate caracteristicile pozitive ale personalită­
ții, iar eu-1 joacă, în consecință, un rol în esență negativ, adică
defavorabil.
2 histinkt uiid Unbeumfites – Der Geist der Psychologw.
Vezi voi. IV al antologiei de față (n.t.).
ș " * Conținutul acestui capitol și al celor urm ătoare provine dintr-o conferință ți­
nută în 1948 la Schweizeriscfte Gesellschaft fu r Praktische Psychologie din Ziirich și
publicată în Wiener Zeitschrift fiir Nervenheilkunde und deren Grenze, 1/4 (1948).
136

UMBRA
Umbra este o problemă morală care pune la încercare în- 14
treaga personalitate a eu-lui, deoarece nimeni nu-și poate reali­
za umbra fără să dea dovadă cu prisosință de tărie morală.
Căci se pune problema aici să recunoaștem drept real prezente
tocmai aspectele întunecate ale personalității. Actul acesta con­
stituie fundamentul indispensabil al oricărei cunoașteri de sine
și de aceea întîmpină, de regulă, o considerabilă rezistență.
Cînd cunoașterea de sine este întreprinsă în scopuri psihotera-
peutice, ea presupune de cele mai multe ori o muncă obositoa­
re și de lungă durată.
O cercetare minuțioasă a trăsăturilor de caracter întuneca- 15
te, respectiv a elementelor de calitate inferioară din care se
compune umbra arată că acestea sînt de natură emoțională,
respectiv posedă o anumită autonomie și au, ca urmare, un ca­
racter obsedant sau, mai bine zis, posedant. Căci emoția nu
este o acțiune a subiectului, ci ceva ce se întîmplă să acționeze
asupra lui. Afectele apar de regulă în zone de precaritate a
adaptării și relevă totodată pricina proastei adaptări, în speță o
anume inferioritate a personalității și un anume nivel inferior
al ei. La acest nivel inferior, cu emoțiile sale abia controlate
sau chiar necontrolate, comportamentul este mai mult sau mai
puțin cel al unui primitiv, care nu e numai jertfa lipsită de vo­
ință a afectului său, ci mai are în plus și o notabilă lipsă de
aptitudine pentru judecata morală.
Deși, cu înțelegere și bunăvoință, umbra poate fi în oare- 16
care măsură integrată personalității conștiente, există totuși,
după cum arată experiența, anumite trăsături care opun o
rezistență încăpățînată controlului moral și se dovedesc a fi în­
tru totul neinfluențabile. De regulă, această rezistență e corela-
137

EU-l., UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
tă cu proiecții 4 care nu sînt recunoscute ca atare și a căror recu­
noaștere ar însemna o realizare pe plan moral mult superioară
celor obișnuite. Deși trăsăturile celelalte, caracteristice umbrei
pot fi recunoscute fără prea mari eforturi ca fiind particulari­
tăți aparținînd personalității, aici nu mai funcționează nici
înțelegerea și nici voința, deoarece pricina emoției pare să se
afle, fără nici un dubiu, în celălalt. Oricît de evident ar fi pen­
tru observatorul obiectiv că e vorba de proiecții, sînt totuși
puține speranțe ca ele să fie înțelese ca atare de subiect. Spre a
fi dispus să desprindă de obiect proiecții cu puternice accente
emoționale, omul trebuie să știe măcar că se poate întîmpla să
nu aibe întotdeauna dreptate.
17 Să presupunem că la un anumit individ nu există nici un
fel de înclinație spre a-și recunoaște proiecțiile. Atunci, factorul
care formează proiecții are cîmp liber de acțiune și poate, dacă
are în genere un țel, să și-l realizeze, respectiv să provoace sta­
rea ce constituie rezultatul caracteristic al acțiunilor sale. După
cum se știe, cel care proiectează nu este subiectul conștient, ci
inconștientul. De aceea, nu noi facem proiecțiile, ci sîntem con­
fruntați cu ele. Rezultatul proiecțiilor este o izolare a subiectului
de lumea înconjurătoare, nemairămînînd prezentă, în locul
unei adevărate relații cu lumea, decît una iluzorie. Proiecțiile
transformă lumea în propria noastră față, dar în cea necunos­
cută nouă. De aceea, ele duc, în ultimă instanță, la o stare
autoerotică sau autistică, în care e visată o lume a cărei realita­
te rămîne mereu de neatins. Acel «sentiment d'incompletude»
4 vezi nota 8 de la Structura psihicului, pag. 70 și capitolul Definiții din voi. II
al antologiei de față (n.t.)
138

UMBRA
care derivă de aici și sentimentul și mai neplăcut al sterilității
sînt explicate, tot prin proiecție, ca reavoință a celor din jur,
iar prin acest cerc vicios, izolarea sporește. Cu cît mai multe
proiecții se insinuează între subiect și lumea din jur, cu atît
mai greu îi va fi eu-lui să-și recunoască iluziile. Un pacient de
patruzeci și cinci de ani, care suferea de pe la douăzeci de ani
de o nevroză compulsională și care fusese complet rupt de
lume din cauza asta, îmi spunea: «Mi-e totuși imposibil să re­
cunosc că mi-am irosit cei mai buni douăzeci și cinci de ani
din viață!»
Este de multe ori tragic să vezi cît de transparent e modul îs
în care își distruge un om viața proprie și pe cea a altora, ne-
fiind pentru nimic în lume în stare să înțeleagă în ce mare mă­
sură provine toată tragedia din el însuși și în ce măsură e ali­
mentată și întreținută tocmai de el. Nu o face, firește,
conștient, deoarece tînjește și aleargă mereu după o lume per­
fidă care îi scapă, retrăgîndu-se din fața lui tot mai departe.
Mai degrabă un factor inconștient e cel care urzește iluziile ce-1
învăluie și-i învăluie lumea. Urzeala tinde, de fapt, să devină
un fel de gogoașă de omidă în care subiectul e închis pînă la
urmă.
Ar fi ușor de presupus, ce-i drept, că anumite proiecții 19
care nu mai pot fi desfăcute decît cu foarte mare greutate sau
poate chiar deloc aparțin de asemenea domeniului umbrei,
adică laturii negative a personalității. Dar de la un anumit
punct încolo e cu neputință s-o presupunem, simbolurile ce
apar aici nemaisugerînd același sex, ci sexul opus: la bărbat –
femeia și vice-versa. Ca sursă a proiecției nu mai figurează,
așadar, umbra – de același sex -, ci sexul opus. Aici întîlnim
7 3 9

EU-L, UMBRA, ANIMA Și ANIMUS, ȘINELE
animusul femeii și anima bărbatului, două arhetipuri ce-și co­
respund reciproc și a căror autonomie și inconștiență explică
îndărătnicia proiecțiilor lor. Ce-i drept, umbra nu este un mo­
tiv mai puțin cunoscut în mitologie, dar întrucît reprezintă
înainte de toate inconștientul personal și de aceea, în ce-i pri­
vește conținutul, e ușor conștientizabilă, se deosebește, tocmai
prin faptul că e mai ușor de întrevăzut și de realizat, de ani-
mus și anima, care sînt considerabil mai depărtate de conștient
și de aceea, în mod obișnuit, sînt înțelese doar arareori sau nu
sînt înțelese niciodată. Cu oarecare autocritică, umbra poate fi
lesne întrezărită, întrucît e de natură personală. Dar în cazurile
în care intervine ca arhetip, întîmpinăm aceleași dificultăți ca
la anima și animus; cu alte cuvinte, e de domeniul posibilului
să cunoaștem răul relativ din natura noastră, dar e, dimpotri­
vă, o experiență pe cît de rară, pe atît de zguduitoare să pri­
vim în față răul nostru absolut.

SYZYGIA5: ANIMA ȘI ANIMUS
Dar ce este oare acest factor proiectant? Orientul îi spune 20
«torcătoarea»6 sau maia, dansatoarea care provoacă iluzii.
Dacă nu am ști-o deja de mult din simbolica viselor, atunci su­
gestia aceasta orientală ne-ar da cheia problemei: ceea ce în­
conjură și înfășoară, îmbrățișează și devorează se referă, fără
ndoar și poate, la mamă , adică la relația fiului cu adevărata sa
mamă, cu imaginea ei și cu femeia ce ar urma să-i devină
mamă. Erosul lui e pasiv ca cel al unui copil: el speră să fie fă­
cut captiv, absorbit, învăluit și devorat. Caută oarecum cercul
magic din jurul mamei, cu virtuțile sale protectoare și hrăni-
5 Syzygia, în greacă, înseam nă întins, tensionat. în astronom ie, înseamnă
poziția în care Pămîntul se află între Soare și Lună, fiind aliniat cu ele. în sens
mitologic, înseamnă pereche de zei aflați în opoziție. La Jung se referă la pe­
rechea anima și animus. Vezi și nota 11, pag.155-156 și pag 174 (n.t.).
6 Rouselle, Seelische Fiihrung im lebendeti Taoismus, p .150 și 170. Rouselle
num ește torcătoarea «suflet de animal». U n proverb spune: «Torcătoarea pune
în m ișcare» (op.cit.) Eu am definit anima drept personificare a inconștientului.
? «M am a» nu trebuie înțeles aici și în cele ce urm ează ad literam, ci ca simbol
pentru tot ceea ce are efectul «mam ei».
141

EU-L, UMBRA, ANIMA Șl ANIMUS, ȘINELE
toare, starea copilașului absolvit de orice griji, în care lumea e
cea care vine la el, aducîndu-i, ba impunîndu-i chiar fericirea.
Nu e de mirare deci că adevărata lume îi scapă.
21 Dacă ar fi să punem în scenă starea aceasta, așa cum face
de regulă inconștientul, atunci pe scena psihologică am vedea
un om care trăiește regresiv, un om care își caută copilăria și
mama și evadează din fața acestei lumi pline de răceală și rău­
tate, care nici măcar nu vrea să-1 înțeleagă. Nu arareori vedem
pe lîngă băiat și o mamă care nu pare cîtuși de puțin dispusă
să-și lase fiul să devină bărbat, care, neobosită și altruistă, îi
poartă de grijă, nescăpîndu-i nimic din ceea ce l-ar putea îm­
piedica pe fiu să devină bărbat și să se căsătorească. Vedem
complotul ascuns dintre mamă și fiu și felul în care se ajută
unul pe altul să înșele viața.
22 A cui e vina aici? A mamei sau a fiului? Probabil a amîn-
durora. Dorul neîmplinit al fiului de viață și lume trebuie luat
în serios. El vrea să intre în contact cu lucruri reale, să ia în­
treg pămîntul în brațe și să fertilizeze ogorul lumii. Dar are
numai elanuri trecătoare, deoarece amintirea tainică a faptului
că lumea și fericirea pot fi primite și în dar – și anume de la
mamă – îi paralizează forțele și-i slăbește tenacitatea. Fragmen­
tul de lume cu care e confruntat mereu, ca orice om, nu e ni­
ciodată întru totul potrivit, pentru că nu-i cedează, nu i se ofe­
ră, se poartă cu asprime, se cere cucerit și nu poate fi supus
decît cu forța. Cere bărbăție din partea bărbatului, ardoare și
înainte de toate curajul și tăria de a lua hotărîri care ar putea
să pună la încercare întreaga lui ființă. Pentru asta ar avea ne­
voie de un eros infidel, de unul care să fie în stare să-și uite
mama și să-și facă sieși rău, părăsindu-și prima iubire din
142

SYZYGIA: ANIMA ȘI ANIMUS
viață. In preîntâmpinarea acestei grave îndrăzneli, mama l-a în­
vățat cu multă grijă ce înseamnă virtutea fidelității, a devota­
mentului și a loialității, spre a-1 feri de răbufnirea morală redu­
tabilă ce se leagă de orice act de curaj în viață. El a învățat
lecția cît se poate de bine și rămîne fidel mamei, spre marea ei
îngrijorare (de pildă atunci cînd, în cinstea ei, se dovedește a fi
homosexual) și totodată spre marea ei satisfacție inconștientă și
mitică. Căci relația aceasta împlinește străvechiul și sacro­
sanctul arhetip al nunții mamei cu fiul. Ce poate oferi, la urma
urmei, realitatea banală a oficiului stării civile, a retribuției lu­
nare, a contractelor de închiriere ș.a.m.d. ca să poată contraba­
lansa acel fior mitic al hierogamiei? acea femeie celestă urmă­
rită de dragon și acele sfinte mistere ce învăluie nunta
mielului?
La acest nivel al mitului, care redă, de bună seamă cel mai 23
bine, natura inconștientului colectiv, mama e bătrînă și tînără,
Demeter și Persephone, iar fiul e soțul și copilul adormit lao­
laltă; o stare de plenitudine indescriptibilă cu care, firește, nu
pot concura nici pe departe neîmplinirile vieții reale, încrînce-
nările și ostenelile adaptării și suferințele pricinuite de felurite­
le dezamăgiri pe care ți le rezervă realitatea.
In cazul fiului, factorul formativ al proiecției e identic cu 24
imago-ul mamei și e luat, de aceea, drept mama reală. Pro­
iecția nu se poate desface decît dacă fiul înțelege că în sfera lui
sufletească există un imago al mamei și nu numai al ei, ci și al
fiicei, al sorei și al iubitei, al zeiței cerești și al Baubei chtonie-
ne, imagine pretutindeni prezentă și fără vîrstă și că orice
mamă și orice iubită e purtătoarea și întruchiparea acestui mi­
raj plin de primejdii, propriu naturii celei mai intime a bărba-
143

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
tului. îi aparține lui, este însăși fidelitatea la care, cîteodată, de
dragul vieții, trebuie să renunțe; este compensarea neapărat
necesară a actelor de curaj, a încrîncenărilor și sacrificiilor care
se termină toate cu dezamăgiri, e consolarea de toate amără­
ciunile vieții și, odată cu toate acestea, este tocmai ceea ce te
ademenește, provocîndu-ți iluzii, către această viață, dar, ce-i
drept, nu numai spre aspectele ei raționale și utile, ci și spre
teribilele ei paradoxuri și ambiguități, în care binele și răul,
succesul și dezastrul, speranța și disperarea se țin în cumpănă.
Fiindu-i primejdia cea mai mare, îi cere bărbatului lucruri din­
tre cele mai mari, iar dacă el este un om mare, le și obține.
2 5 Această imagine e «stăpîna noastră sufletul», cum a
numit-o Spitteler. Eu am propus termenul de anima, căci tre­
buie desemnat astfel ceva specific, ceva pentru care cuvîntul
«suflet» ar fi prea general și vag. Starea de fapt rezumată în
conceptul de anima e un conținut extrem de dramatic al incon­
știentului. Poate fi descris într-un limbaj rațional, științific, dar
ființa sa intimă, vie nu e nici pe departe exprimată astfel. De
aceea prefer să folosesc, deliberat și conștient, un mod de ex­
primare și prezentare mitologic și scenic, care, în ce privește
tema noastră, adică procesele sufletești vii, este nu numai cu
mult mai grăitor, dar și cu mult mai precis decît un limbaj
științific abstract, care adesea cochetează cu ideea că într-o
bună zi, conceptele sale intuitive ar putea fi substituite de
ecuații algebrice.
26 Factorul formativ al proiecțiilor este anima, respectiv in­
conștientul care e reprezentat de anima. Ea ni se înfățișează,
acolo unde apare, adică în vise, viziuni și fantezii, personificată,
atestînd faptul că factorul ce-i stă la bază are toate trăsăturile
744

SYZYGIA: ANIMA Șl ANIMUS
distinctive ale unei femei8. Ea nu e o invenție a conștientului,
ci un produs spontan al inconștientului; nu e nici vreun perso­
naj care să suplinească mama, ci, după toate aparențele, e ca și
cum acele caracteristici numinoase care fac imago-ul mamei
atît de influent și redutabil ar proveni din arhetipul colectiv al
animei, care se încarnează din nou în fiecare copil de sex băr­
bătesc.
Iar cum anima e un arhetip ce apare la bărbat, e de presu- n
pus că trebuie să aibă un echivalent la femeie, căci după cum
bărbatul e compensat prin ceva feminin, femeia trebuie să fie
compensată prin ceva masculin. Cu această reflecție nu aș vrea
totuși să creez impresia că relațiile de compensare mai sus
descrise ar fi rezultat dintr-un raționament. A fost nevoie, dim­
potrivă, de foarte multe experiențe profunde pentru a sesiza
empiric esența animei și a animusului. De aceea, tot ce am
avea de afirmat vreodată despre aceste arhetipuri este ori ceva
direct demonstrabil prin fapte, ori, cel puțin, ceva devenit ve­
rosimil prin ele. Sînt conștient, firește, de faptul că e vorba aici
de o lucrare de pionierat, care trebuie să se mulțumească cu
statutul său de provizorat caracteristic.
După cum pentru fiu, un prim purtător al factorului ce 28
formează proiecția este mama, pentru fiică acest purtător este
tatăl. Experiența practică privind relațiile de acest fel constă
din numeroase cazuri individuale ce reprezintă toate variațiu-
8 Bineînțeles, apare ca figură tipică și în beletristică. Publicații mai noi privind
anima sînt: Linda Fierz-D avid, D er Liebestraum des Poliphib și Jung, Die / ’syr/io-
logie der Ubertragung. La umaniștii secolului XVI, Richardus Vitus prezintă
pentru prim a oară anim a ca idee psihologică (în Aelia Laelia Crispis epttaphium).
Vezi Jung, Das Rdtsel von Bologna.
145

t U-I„ UMBRA, ANIMA Șl ANIMUS, S1NELF.
nile posibile ale temei fundamentale. De aceea, o descriere suc­
cintă a acestor raporturi nu poate fi decît schematică.
29 Femeia e compensată de un element masculin și de aceea
inconștientul ei are, ca să zicem așa, însemne masculine. Asta
constituie o deosebire considerabilă în comparație cu bărbatul.
Dată fiind situația aceasta, am denumit factorul ce formează
proiecția la femeie, animus. Acest cuvînt înseamnă intelect sau
spirit. După cum anima corespunde erosului matern, animusul
corespunde logosului patern. Nu am de gînd să dau acestor
două concepte intuitive vreo definiție mult prea specifică. Fo­
losesc «eros» și «logos» doar ca expediente conceptuale spre a
descrie faptul că la femei conștientul e caracterizat mai mult
de crosul asociativ decît de logosul disociativ, cognitiv. La băr­
bați, erosul, funcția relației, e de regulă mai puțin dezvoltat
decît logosul. La femei, în schimb, erosul constituie o expresie
a adevăratei lor naturi, în timp ce logosul lor reprezintă, nu
arareori, un incident regretabil. Provoacă în cercul familiei și al
prietenilor neînțelegeri și răstălmăciri supărătoare, tocmai pen­
tru că e constituit nu din reflecții, ci din opinii. înțeleg prin
acestea presupuneri apriorice ce se pretind a fi, ca să zicem
așa, adevărul absolut. Lucrurile de felul acesta pot fi, după
cum se știe, iritante. Cum animusul are predilecție pentru ar­
gumentare, poate fi văzut la lucru, cel mai ușor, în discuții
prezumpțioase. Desigur, și bărbații pot argumenta cu feminita­
te, și anume atunci cînd sînt posedați de anima și transformați
astfel în animusul animei lor. La ei e vorba în principal de va­
nități și susceptibilități personale; la femei e vorba însă de forța
impusă de veridicitate sau echitate sau de vreo altă -itate, căci
de vanitatea lor au avut deja grijă croitoreasa și coaforul.
146

SYZYGIA: ANIMA Șl ANIMUS
«Tatăl» ( = suma opiniilor tradiționale) joacă un rol mare în ar­
gumentarea femeii. Oricît de prietenos și prevenitor i-ar fi ero-
sul, cînd e mînată de animus, femeia nu se va lăsa impresiona­
tă de nici o logică din lume. în multe cazuri, bărbatul simte (și
nu greșește prea mult) că numai ispitirea sau pedepsirea sau
impunerea forței mai pot avea puterea de convingere necesară.
Bărbatul nu știe că situația extrem de dramatică ar ajunge in­
stantaneu la un deznodămînt banal și plat, dacă el ar părăsi,
pur și simplu, cîmpul de luptă și ar lăsa continuarea în seama
femeii cu pricina. Dar la această idee salutară el nu ajunge de-
cît arareori sau niciodată, deoarece nici un bărbat nu se poate
întreține nici cel mai scurt timp cu un animus fără să cadă
pradă imediat animei sale. Cel care ar mai avea atunci umorul
să urmărească cu toată obiectivitatea discuția, ar fi desigur
profund uimit de cantitatea uriașă de locuri comune, de plati­
tudini răstălmăcite, de fraze de ziar și de roman, de clișee de­
suete de tot felul pînă la insulte ordinare și șocant de ilogice.
Este o discuție care, indiferent de cei ce participă în acel mo­
ment la ea, se repetă de milioane de ori în toate limbile pă-
mîntului, rămînînd întotdeauna esențialmente aceeași.
Acest fapt aparent straniu se bazează pe următoarea îm- 30
prejurare: cînd animusul și anima se întîlnesc, animusul își
scoate sabia puterii, iar anima își varsă veninul ispitirii și amă­
girii. Dar rezultatul nu este întotdeauna negativ, dat fiind că
există o probabilitate la fel de mare ca cei doi să se îndrăgos­
tească unul de altul (un caz special de dragoste la prima vede­
re!). Limbajul dragostei este surprinzător de uniform și se ser­
vește, cu devotament și cu fidelitate, de anumite forme general
îndrăgite, ambii parteneri ajungînd astfel iarăși într-o situație
7 47

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
colectivă banală. Dar ei trăiesc cu iluzia că se atrag reciproc în
modul cel mai individual cu putință.
îi Relația anima-animus are întotdeauna, fie că e pozitivă, fie
că e negativă, un caracter «animos», adică emoțional și colec­
tiv. Afectele scad nivelul relației și o apropie de baza instinc­
tuală generală, care nu mai are nimic individual în sine. De
aceea, nu arareori, relația se înfiripă peste capul oamenilor în
cauză, care nici nu mai știu apoi cum de li s-a întîmplat ce li
s-a întîmplat.
3 2 In timp ce la bărbat încețoșarea «animoasă» este în princi­
pal sentimentală și resentimentară, la femeie ea se exteriorizea­
ză în concepții, interpretări, opinii, insinuări și false cosntrucții,
care au toate scopul, respectiv rezultatul de a strica relația din­
tre doi oameni. Femeia, ca și bărbatul, e îmbrobodită de demo­
nul ei familial și ca fiică ce-și înțelege numai tatăl (adică are
întotdeauna dreptate) e transpusă într-o țară a mieilor în care
se lasă păstorită cu delicii de părintele ei sufletesc, de animus.
33 Ca și anima, animusul are și un aspect pozitiv. Figura ta­
tălui nu exprimă numai opiniile tradiționale, ci deopotrivă și
ceea ce se numește «spirit», și anume îndeosebi reprezentările
filozofice și religioase, respectiv comportamentul ce rezultă din
atari convingeri. Astfel, animusul e totodată psihopomp, mijlo­
citor între conștient și inconștient și o personificare a inconști­
entului. După cum anima devine prin integrare un eros al con­
știentului, animusul devine un logos al lui și după cum prima
conferă conștientului masculin raporturi și raportări, celălalt dă
conștientului feminin chibzuială, reflecție și cunoaștere.
34 Anima și animusul au, în principiu, un același efect asupra
eu-lui. Este un efect greu de eliminat, mai întîi pentru că e
148

SYZYGIA: ANIMA ȘI ANIMUS
neobișnuit de puternic și umple imediat personalitatea eu-lui
cu un simțămînt de neclintit al îndreptățirii și al propriei drep­
tăți și apoi deoarece cauza sa este proiectată, adică dă în mare
măsură impresia că s-ar baza pe obiecte și raporturi obiective,
înclin să cred că ambele caracteristici ale acestui efect derivă
din proprietățile arhetipului în genere. Căci arhetipul este o
prezență a priori existentă. Și acest fapt explică prezența nedis­
cutată și de nediscutat, adesea complet irațională, a anumitor
dispoziții sau opinii. Faptul notoriu că astfel de dispoziții sau
opinii sînt de neinfluențat se datorează, pesemne, în principal,
pe imensa forță sugestivă a arhetipului. Arhetipul fascinează,
captivează și capturează conștientul, în mod hipnotic. Nu ara­
reori, eu-1 are în acest caz un simțămînt confuz de inferioritate
morală și devine, în consecință, și mai închis, și mai recalci­
trant, și mai neînduplecat, sporindu-și astfel în cerc vicios sen­
timentul inferiorității. Relațiilor umane le dispare astfel teme­
iul, căci atît megalomania, cît și sentimentul inferiorității fac
imposibilă acea apreciere reciprocă fără de care nici o relație
nu poate exista.
După cum spuneam, e mai ușor să înțelegi umbra decît 35
Aanima și animusul. In cazul umbrei, avem măcar avantajul
unei oarecari pregătiri prin educație, căci educația a încercat
dintotdeauna să convingă oamenii că nu sînt făcuți sută la sută
din aur curat. De aceea, oricine înțelege ușor și repede la ce se
referă «umbra» sau «personalitatea inferioară» sau altele ase­
menea. Dacă omul nu ar avea nevoie să știe mai multe, ar fi
de ajuns ca predica de duminică, nevasta sau comisia financia­
ră să-i reîmprospăteze din cînd în cînd memoria. Dar cu anima
și animus, situația nu este nicidecum atît de simplă: mai întîi,
149

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
nu există nici o educație morală în ce le privește și apoi, oame­
nii se complac de regulă în neînduplecarea lor și preferă să se
calomnieze reciproc (sau să facă, eventual, chiar lucruri mai
grave) decît să-și recunoască proiecția. Mai mult, pare un lucru
foarte firesc ca bărbații să aibă toane iraționale, iar femeile opi­
nii deopotrivă iraționale. Această situație se bazează, de bună
seamă, pe temeiuri instinctuale și deci trebuie să rămînă așa
cum este, deoarece numai așa va fi alimentat în vecii vecilor
jocul empedoclian dintre neikos (ura) și philia (iubirea) ele­
mentelor. Natura e conservatoare și nu prea permite să-i fie
perturbate circuitele. Animusul și anima aparțin unei zone na­
tural protejate, care își apără inviolabilitatea cu cea mai mare
îndărătnicie. De aceea e cu mult mai dificil să-ți conștientizezi
proiecțiile de animus și anima decît să-ți recunoști partea din
umbră. în cazul din urmă trebuie învinsă, ce-i drept, o anumi­
tă rezistență morală, bunăoară vanitatea, ambiția, îngîmfarea,
resentimentele etc.; în primul caz se adaugă însă dificultăți de
ordin pur intelectual, nemaivorbind de faptul că nici măcar
conținuturile proiecției nu știm deloc să le integrăm. Și, în fine,
mai apare și o profundă îndoială: oare nu ne amestecăm prea
mult în opera naturii, conștientizînd lucruri pe care, pînă la
urmă, ar fi mai bine să le lăsăm în legea lor?
% Deși, conform experienței mele, există un anumit număr
de oameni care pot înțelege fără dificultăți intelectuale sau mo­
rale deosebite ce înseamnă anima și animus, există totuși mai
mulți cărora nu le e deloc ușor să înțeleagă aceste concepte și
să le coreleze cu ceva concret. Acest fapt arată că depășim
puțin, cu aceste concepte, sfera obișnuitului. Ca urmare, ele nu
se bucură de popularitate, tocmai pentru că par nefamiliare. Și
150

SYZYGIA: ANIMA Șl ANIMUS
de aceea mobilizează prejudecăți prin care devin tabu-uri, așa
cum s-a întîmplat dintotdeauna cu toate lucrurile neașteptate.
Dacă cerem totuși, ba aproape pretindem ca proiecțiile să 37
fie neapărat soluționate, căci acest lucru ar fi mai sănătos și
din toate punctele de vedere mai avantajos, pășim, așadar, pe
un tărîm nou. Toți erau convinși pînă acum că reprezentări ca
«tatăl meu», «mama mea» ș.a.m.d., nu sînt decît copii perfect
corespunzătoare modelului tatălui real etc. astfel că atunci cînd
cineva spune «tatăl meu», el nu se referă la absolut nimic alt­
ceva decît la ceea ce este în realitate, în și pentru sine, tatăl
său. Așa i se și pare fiecăruia, dar o părere nu poate stabili în
nici un caz o identitate. Aici își găsește justificarea sofismul en-
kekalymmenos (al celui acoperit de văluri)9. Căci dacă introdu­
cem imaginea pe care X o are despre tatăl său și pe care o
consideră tatăl lui real, în calculele noastre psihologice, nu
ieșim la socoteală, pentru că expresia introdusă în ecuație nu
corespunde realității. X nu a ținut seama de faptul că repre­
zentarea unei persoane constă în primul rînd din imaginea pe
care X a receptat-o de la persoana reală, dar apoi și din cealal­
tă imagine, rezultată din prelucrarea subiectivă a imaginii nr.l,
desigur foarte lacunare, oricum. Reprezentarea pe care X o are
despre tatăl său e o entitate complexă de care tatăl real e nu­
mai în parte răspunzător; o parte nedeterminat de mare îi re­
vine fiului, o parte atît de mare încît ori de cîte ori își critică
sau își laudă tatăl, se referă, inconștient, la sine însuși și își
9 El provine de la m egarianul Eubulides și sună așa: «îți cunoști tatăl? Da. îl
cunoști pe acest om acoperit de văluri? Nu. A cest om e tatăl tău. îți cunoști și
nu-ți cunoști tatăl, așadar.» [după Diogenis Laertios, De clarorum philosophorum
vitis, 2, 108f.]
151

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
provoacă în consecință tocmai stările psihice ce apar de regulă
la cei ce obișnuiesc să-și aducă critici sau laude singuri. Dar
dacă X și-ar compara cu multă atenție reacțiile cu realitatea, ar
avea ocazia să remarce că greșește undeva, de vreme ce nu
și-a dat seama deja de mult din comportamentul tatălui său că
își făcea o idee greșită despre el. Dar, de regulă, X rămîne con­
vins că dreptatea e de partea lui, iar dacă cineva e să nu aibă
dreptate, acela trebuie să fie de fiecare dată celălalt. Dacă ero-
sul lui X e slab dezvoltat, atunci ori raportul nesatisfăcător cu
tatăl lui îi este indiferent, ori se supără pe inconsecvența sau
lipsa de înțelegere a tatălui, care nu se comportă niciodată așa
cum ar cere-o, propriu-zis, imaginea pe care X o are despre el.
Iată de ce are X toate motivele să se simtă jignit, neînțeles sau
chiar înșelat.
3 8 Ne putem închipui cît de bine ar fi într-un asemenea caz
ca proiecția să fie rezolvată. După cum se știe, au existat și
există încă optimiști ce-și închipuie că lumea ar putea fi călău­
zită spre o epocă de aur dacă li s-ar spune doar oamenilor
care e calea pe care ar trebui s-o urmeze. Ar fi bine ca ei să
încerce, într-o situație ca cea mai sus pomenită, să le explice
celor în cauză că se comportă ca niște căței care-și vînează
propria coadă. Pentru ca omul să-și dea seama că atitudinea sa
e eronată, are nevoie de mai mult decît «să i se spună» doar;
pentru că e vorba aici de mai mult decît poate admite raționa­
litatea obișnuită. Este vorba tocmai de acele «neînțelegeri» ce
hotărăsc destine, de acele confuzii cu care nimeni nu a reușit
vreodată să se lămurească în condiții obișnuite. E cam ca și
cînd am vrea să lămurim un om obișnuit, oarecare că este un
criminal.
152

SYZYGIA: ANIMA ȘI ANIMUS
Spun toate acestea pentru a arăta ce ordin de mărime au 39
proiecțiile provocate de anima și animus și ce eforturi intelec­
tuale și morale necesită rezolvarea lor. Mai trebuie amintit aici
faptul că nici pe departe nu sînt proiectate toate conținuturile
animei și animusului. Multe se ivesc în vise ș.a. și și mai mul­
te pot fi conștientizate prin așa-numita imaginație activă.10 In
felul acesta se dovedește că trăiesc în noi gînduri, simțăminte
și afecte pe care nici nu le-am fi crezut posibile. Celui care n-a
trăit niciodată, el însuși, așa ceva, o atare posibilitate i se pare,
firește, complet fantastică, căci un om normal «doar știe ce
gîndește!». Această copilărie a «omului normal» constituie în­
săși regula. De aceea, nu ne putem aștepta din partea nici unui
om care nu a trecut prin această experiență ca el să înțeleagă
într-adevăr natura animei și a animusului. Cu aceste considera­
ții ajungem pe un tărîm nou al experiențelor psihologice, mai
cu seamă dacă reușim să le și realizăm practic. Cei cărora le
reușește acest lucru sînt negreșit impresionați, cît se poate de
puternic, de tot ceea ce eu-1 nu știe, respectiv n-a știut. In ziua
de azi, această sporire a cunoașterii mai ține încă de domeniul
marilor rarități. De regulă, ea e plătită în avans cu o nevroză,
dacă nu chiar cu ceva mai rău.
în figurile animei și animusului se exprimă autonomia in- 40
conștientului colectiv. Ele personifică conținuturile inconștien­
tului colectiv, conținuturi care, dacă sînt retrase din proiecție,
M etodă de analiză a inconștientului propusă de Jung, prin care pac ientul
este pus să-și lase fantezia liberă și să-și reprezinte fanteziile verbal, în scris,
plastic sau sub orice altă formă, în funcție de dotarea sa, conținutul fanteziilor
urmînd a fi apoi analizat. Vezi și capitolul Definiții din voi.II al antologiei de
față, articolul Fantezie. (n.t.)

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
pot fi integrate conștientului. în acest sens, cele două figuri
sînt funcții ce transmit conținuturi ale inconștientului colectiv,
conștientului. Dar ele ne apar, respectiv se comportă ca atare
doar atîta timp cît tendințele conștientului și ale inconștientului
nu diverg prea puternic. Dacă are loc însă o tensionare, atunci
funcția, inițial inofensivă, se ivește personificată în fața conști­
entului și se comportă cam ca un fragment desprins din perso­
nalitate, respectiv ca un suflet fragmentar. Firește, comparația
aceasta șchioapătă în mod evident, în măsura în care persona­
litatea eu-lui nu pierde, de fapt, nimic din ceea ce-i aparținea;
cele două figuri constituindu-se mai degrabă în excrescențe ale
ei, supărătoare. Pricina și posibilitatea unui astfel de comporta­
ment derivă din faptul că deși conținuturile animei și animu-
sului pot fi, de bună seamă, integrate, anima și animusul, ele
însele, nu pot fi integrate, căci sînt arhetipuri și stau, deci, la
temelia deplinătății psihice, care depășește limitele conștientu­
lui și de aceea nu poate fi niciodată obiect al conștienței nemij­
locite. Efectele animei și animusului pot fi, ce-i drept, conștien­
tizate; ele însele constituie însă factori ce transcend conștientul,
ce se sustrag privirii și nu se supun voinței libere. De aceea ră-
mîn autonome, în ciuda integrării conținuturilor lor, drept care
trebuie avute în vedere mereu. Acest lucru este extrem de im­
portant din punct de vedere terapeutic, căci tocmai prin obser­
varea sa permanentă, i se plătește inconștientului tributul nece­
sar pentru a-i obține, mai mult sau mai puțin garantat,
cooperarea. După cum se știe, inconștientul nu se lasă, ca să
zicem așa, odată pentru totdeauna «epuizat». Una din pre­
scripțiile cele mai importante ale igienei sufletești este tocmai
aceea de a acorda conținuturilor și proceselor inconștiente o
154

SYZYGIA: ANIMA Șl ANIMUS
anumită atenție continuă, deoarece conștientul e mereu ame­
nințat să cadă în unilateralitate, să frecventeze doar căile bătu­
te și să se împotmolească în fundături. Funcția de complemen­
tare, respectiv de compensare a inconștientului se îngrijește
însă, într-un anume grad, ca aceste pericole, deosebit de mari
în cazul unei nevroze, să poată fi evitate. Dar compensarea ac­
ționează cu deplin succes numai în situații ideale, adică atunci
cînd viața e încă suficient de simplă și de inconștientă pentru
a ne permite să urmăm fără reticențe și anxietăți drumul șer-
puit al instinctelor. Dar cu cît mai civilizat, adică mai conștient
și mai complicat devine omul, cu atît mai puțin își poate urma
instinctele. Condițiile sale complicate de viață și influența antu­
rajului sînt atît de răspicate, că acoperă vocea timidă a naturii.
Iar atunci locul naturii este luat de opinii și convingeri, de teo­
rii și tendințe colective, care acordă tot sprijinul rătăcirilor con­
știentului. In astfel de cazuri trebuie să dăm în mod deliberat
atenție inconștientului, pentru ca acesta să-și poată exercita
funcția de compensare. De aceea e deosebit de important să nu
ne reprezentăm arhetipurile inconștiente ca pe niște improviza­
ții fugitive ale fanteziei, ci ca pe factori constanți, autonomi,
așa cum și sînt în realitate.
Ambelor arhetipuri le este proprie, după cum arată expe- 41
riența practică, o fatalitate ce se exercită cîteodată într-o proporție
tragică. Ele sînt, în adevăratul sens al cuvîntului, tatăl și mama
tuturor avatarurilor fără scăpare ale destinului și sînt de mult cu­
noscute ca atare de toată lumea: sînt o pereche de z e i dintre care
H După cum se vede, nu dăm aici nici o definiție psihologică și cu atît mai
puțin una metafizică. In Die Beziehungen zwischen dem Ich unii dem Unbt’wujilt'ii
am arătat că syzygia constă din trei elemente, și anum e: întîi din cantitatea
7 5 5

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
unul, în virtutea naturii sale de «logos», este caracterizat prin
pneuma și nous, cam ca un Hermes cu străluciri multiforme, iar
cealaltă, în virtutea naturii sale de «eros», poartă numele Afrodi-
tei, Elenei (Selenei), adică Persephonei și Hecatei. Ele sînt puteri
inconștiente, tocmai zei, așa cum le concepea, absolut «corect»
trecutul îndepărtat. Denumite astfel, ele sînt readuse la acea po­
ziție centrală pe scala valorilor psihologice pe care au ocupat-o,
de fapt, dintotdeauna, indiferent dacă le-a fost recunoscută va­
loarea de către conștient sau nu; căci proporțional cu gradul lor
de neconștientizare, le crește puterea. Cel ce nu le vede e la mîna
lor, după cum o epidemie de tifos face cele mai mari ravagii
atunci cînd sursa de infecție e necunoscută. Nici în creștinism,
syzygia cea divină nu a devenit desuet, ci ocupă rangul cel mai
înalt sub chipul lui Cristos și al miresei sale, biserica12. Asemenea
paralele se dovedesc a fi de mare ajutor în încercarea de a găsi
măsura corectă a însemnătății celor două arhetipuri. Ceea ce pu­
tem descoperi direct, prin conștient, în ce le privește este atît de
neînsemnat încît abia atinge limita vizibilului. Numai dacă lumi­
năm profunzimile obscure și dacă cercetăm din punct de vedere
psihologic cărările straniu întrețesute ale destinului omenesc, ne
devine treptat clar cît de mare e influența acestor două comple­
mente ale conștientului.
de feminitate pe care o posedă bărbâtul, respectiv cea de m asculinitate a fe­
meii, apoi din experiența p e care o capătă bărbatul în ce privește fem eia și
vice-versa și, în fine, din imaginea arhetipală a femeii și a bărbatului. Primele
elemente pot fi integrate personalității prin conștientizare, ultimul însă nu.
12 lată ce se spune în a doua scrisoare a lui Clem ent (către corintieni) (14,2):
«Domnul i-a făcut p e oam eni bărbați și femei. Bărbatul e Cristos, fem eia e bi­
serica.» In reprezentările plastice, în locul bisericii stă adesea M aria.
156

SYZYGIA: ANIMA ȘI ANIMUS
Aș vrea să subliniez, ca încheiere, că integrarea umbrei 4 2
sau, cu alte cuvinte, conștientizarea inconștientului personal,
constituie o primă etapă a procesului analitic, fără de care nu
e posibilă cunoașterea animei și a animusului. Umbra nu poate
fi realizată decît în relația cu un adversar, iar animusul și ani­
ma numai prin relația cu sexul opus, deoarece proiecțiile lor se
exercită numai acolo. Prin această din urmă cunoaștere, la băr­
bat ia ființă o triadă, din care o treime e transcendentă, și anu­
me: subiectul masculin, subiectul feminin opus și anima trans­
cendentă. La femeie, triada e în mod corespunzător inversată.
Al patrulea element necesar deplinătății triadei este, la bărbat,
acel arhetip al bătrînului înțelept, pe care nu l-am luat în con­
siderare aici, iar la femeie, muma chtoniană. Acestea formează
o cuatemitate pe jumătate imanentă și pe jumătate transcen­
dentă, tocmai acel arhetip pe care l-am numit cuatemitate ma­
trimonială13. Asta constituie o schemă a sinelui, precum și a
structurii sociale primitive, adică a acelei cross-cousin-marriage
și a claselor matrimoniale și totodată a împărțirii cuatemare a
așezărilor primitive. Șinele este, pe de altă parte, o imagine a
divinității, respectiv nu poate fi deosebit de aceasta. Acest lu­
cru era cunoscut de spiritul creștin primitiv, căci altfel un Cle-
mens din Alexandria nu ar fi putut spune niciodată că cel ce
se cunoaște pe sine, îl cunoaște pe Dumnezeu14.
13 Die Psychologie der Qbertragung.
14 Vezi & 347 din Aton.
157

ȘINELE
rem să ne punem acum problema dacă sporul de cunoaș­
tere rezultat din retragerea proiecțiilor impersonale, adică
din integrarea conținuturilor colectiv-inconștiente, are o influ­
ență specifică asupra personalității eu-lui. Căci ne-am putea aș­
tepta la un efect considerabil în măsura în care conținuturile
integrate ar fi părți ale sinelui. Asimilarea lor mărește nu numai
sfera cîmpului conștientului, ci totodată și însemnătatea eu-lui,
mai ales atunci cînd, așa cum se întîmplă îndeobște, acesta e
necritic față de inconștient. în acest din urmă caz, eu-1 e lesne
biruit, devenind identic cu conținutul asimilat; așa cade un
conștient masculin, de pildă, sub influența animei și poate fi
chiar posedat de aceasta.
Dat fiind că am examinat deja, într-un alt context15, urmă­
rile integrării conținuturilor inconștiente, pot să nu mai intru
aici din nou în amănunte. Aș vrea să amintesc doar următorul
fapt: cu cît mai multe și mai importante sînt conținuturile in-
Die Beziehungen zwischen dem Ich utid dem Unbewufiten.

ȘINELE
conștientului care au fost asimilate de eu, cu atît mai mult se
apropie eu-1 de sine, chiar dacă această apropiere nu poate fi
decît nesfîrșită. De aici rezultă însă inevitabil o inflație a
eu-lui 16, dacă nu are loc o diferențiere critică între eu și figurile
inconștiente. Dar această discriminare nu poate avea loc practic
decît dacă criticii îi reușește să pună limite raționale, corespun­
zătoare măsurii general-umane, eu-lui, pe de o parte, iar pe de
altă parte, să acorde figurilor inconștientului, adică sinelui, ani­
mei, animusului și umbrei o relativă autonomie și realitate (de
natură psihică). O rezolvare psihologizantă a acestora din urmă
e ineficientă, respectiv amplifică doar inflația eu-lui. Nici o si­
tuație nu se rezolvă declarînd-o ireală. Factorul ce produce
proiecția este de o realitate de netăgăduit. Cel care o tăgăduieș­
te totuși devine identic cu el, ceea ce nu e numai îngrijorător,
ci de-a dreptul periculos pentru sănătatea viitoare a individu­
lui. Toți cei care au de-a face cu asemenea cazuri știu ce peri­
col vital reprezintă inflația. O treaptă sau un parchet lustruit
pot fi de ajuns pentru a provoca accidente mortale. Pe lîngă
motivul acestor «casus ab alto», se găsesc și alte motive psiho­
somatice și psihice, nu mai puțin supărătoare, pentru reducția
stării de «umflare». Să nu înțelegem prin asta o stare conștientă
de aroganță. Nici pe departe nu este vorba întotdeauna de
asta. Nu ești absolut deloc conștient în mod direct de starea
aceasta, ci, în cel mai bun caz, îi poți deduce prezența din
simptome indirecte. Dintre acestea face parte și ceea ce au de
spus cei din jur despre noi. Inflația mărește, bunăoară, pata
16 în acord cu limbajul din l.Cor.5.2: «înfiați estis (pephysiom enoi) et non ma-
gis luctum habuistis.» etc. («sînteți umflați (…) și nici m ăcar întristați.») Asta
referitor la un incest m atern tolerat.
159

EU-l., UMBRA, ANIMA Șl ANIMUS, ȘINELE
oarbă din fundul ochiului și cu cît mai mult sîntem asimilați
de factorul ce produce proiecții, cu atît mai mult avem tendin­
ța să ne identificăm cu el. Un simptom clar al acestei situații
este dezinteresul ce intervine față de reacțiile celor din jur, re­
fuzul de a le percepe și de a ține seama de ele.
45 Asimilarea eu-lui de către sine echivalează cu o catastrofă
psihică. Imaginea deplinătății rămîne în inconștient și de aceea
e contaminată, pe de o parte, de natura arhaică a acestuia, iar
pe de altă parte se află în continuumul spațio-temporal, relativ
din punct de vedere psihic, caracteristic acestuia17. Ambele în­
sușiri sînt numinoase și de aceea absolut decisive pentru con­
știentul eu-lui, care e diferențiat, adică despărțit de inconștient
și se află, în plus, într-un spațiu absolut și un timp absolut. Și
e o necesitate vitală să fie așa. De aceea, dacă eu-1 cade pentru
un anumit timp sub controlul vreunui factor inconștient, adap­
tarea sa e perturbată și calea e lăsată liberă tuturor accidentelor
cu putință.
4 6 Ancorarea eu-lui în lumea conștientului și întărirea conști­
entului printr-o adaptare cît mai precisă posibil sînt, de aceea,
de cea mai mare importanță. Pentru asta sînt extrem de nece­
sare, pe latura morală: anumite virtuți, ca atenția, conștiinciozi­
tatea, toleranța etc., iar pe latura intelectuală: observarea preci­
să a simptomaticii inconștientului și autocritica obiectivă.
47 Se poate lesne întîmpla ca accentuarea personalității eu-lui
și a lumii conștientului să ia o atît de mare amploare încît figu­
rile inconștientului să fie psihologizate, iar șinele să fie asimilat
de eu. Deși procesul acesta este tocmai invers celui descris mai
17 Vezi Jung, Der Geist der Psychobgie.
160

ȘINELE
sus, intervine totuși aceeași consecință, adică inflația. în acest
caz, lumea conștientului ar trebui deconstruită în favoarea rea­
lității inconștientului. în primul caz, realitatea trebuia apărată
de o stare de vis arhaică, «veșnică», «ubicuitară»; în ultimul,
dimpotrivă, trebuie să-i acordăm visului spațiu vital, în detri­
mentul lumii conștiente. în acel prim caz se recomanda mobili­
zarea tuturor virtuților; în cazul acesta din urmă, aroganța
eu-lui nu poate fi potolită decît de înfrîngeri morale. Acest lu­
cru e necesar, pentru că altfel nu poate fi atins acel grad mediu
de modestie indispensabil pentru menținerea unei stări echili­
brate. Nu este vorba, așa cum ne-am aștepta eventual, de o slă­
bire a moralei înseși, ci de un efort moral exercitat în altă di­
recție. Cel care nu e, de pildă, suficient de conștiincios, are
nevoie de o realizare morală pentru a face față cerințelor. Dar
pentru cel care este, datorită eforturilor sale, bine înrădăcinat
în lume, nu e o realizare morală mică să-și slăbească într-un
anume sens relația cu lumea și să-și reducă realizările din do­
meniul adaptării. (Amintesc aici pe fratele Klaus, canonizat
acum, care, pentru a-și salva sufletul, și-a lăsat soția împreună
cu numeroșii lui urmași să se descurce singuri!)
Cum adevăratele probleme morale încep toate dincolo de 4 8
codul penal, soluția lor nu se poate sprijini decît rar sau poate
chiar niciodată pe precedente, nemaivorbind de porunci sau
paragrafe. Căci adevăratele probleme iau naștere din conflicte de
datorie. Un om supus sau suficient de comod, își poate lua ho-
tărîrile cu ajutorul unei autorități exterioare. Dar cel care are la
fel de puțină încredere în ceilalți ca și în sine însuși, n-ar ajun­
ge absolut niciodată la o hotărîre, dacă aceasta nu i s-ar impu­
ne într-un mod care în Common Law se numește un «act of
161

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
God»18. în Oxford Dictionary, conceptul e definit ca «operation
of uncontrollable natural forces»19. în orice caz, apare aici o
autoritate inconștientă care pune capăt îndoielilor, punînd
omul în fața unui fait accompli20. (Pînă la urmă, și în cazul ce­
lor ce se supun, spre a-și lua hotărîrile, unei autorități exterioa­
re, se întîmplă tot așa, doar sub o formă mai voalată.) Desigur,
putem numi această instanță «voia Domnului» sau «operation
of natural forces»21, dar din punct de vedere psihologic nu e,
totuși, indiferent drept ce anume o luăm. Interpretarea raționa­
lă, satisfăcătoare pentru subiectul modem, a autorității lăuntri­
ce drept «forță naturală», respectiv instinct, are considerabilul
dezavantaj că puterea decisivă, aparent victorioasă a instinctu­
lui lezează demnitatea morală, drept care preferăm să ne con­
vingem că lucrul a fost hotărît exclusiv prin decizii raționale,
voite. Omului civilizat îi este atît de teamă de «crimen laese
maiestatis humanae»22, încît recurge la răstălmăciri ulterioare
ale faptelor, de natură să-i ascundă sentimentul înfrîngerii mo­
rale suferite. Intr-adevăr, mîndria lui e să creadă în capacitatea
sa de autocontrol și în atotputernicia voinței sale și să disprețu­
iască pe cel ce se lasă tras pe sfoară de simpla natură.
49 Dacă însă autoritatea interioară e înțeleasă ca «voia Dom­
nului» (ceea ce implică faptul că «forțele naturale» ar fi forțe
divine), apare un avantaj pentru conștiința de sine, întrucît ho-
18 act al lui Dumnezeu (în engleză, n.t.)
19 acțiunea unor forțe naturale incontrolabile (în engleză, n.t.)
20 fapt împlinit (în franceză, n.t.)
21 lucrarea unor forțe naturale (în engleză, n.t.)
22 crim a lezării maiestății um ane (în latină, n.t.)
162

ȘINELE
tărîrea apare ca un act de supunere, iar rezultatul ei ca o îm­
plinire a intenției divine. împotriva acestei interpretări se va ri­
dica, cu oarecare îndreptățire, obiecția că soluția e nu numai
foarte comodă, dar mai și îmbracă slăbiciunea morală în haina
virtuții. Această obiecție este însă îndreptățită numai în cazurile
în care se ascunde cu bună știință bunul plac egoist după o
construcție fățarnică de vorbe mari. Dar aceste cazuri nu con­
stituie nicidecum regula, deoarece în mod obișnuit și cel mai
adesea se impun tendințe instinctive pro sau contra intereselor
subiective, cu sau fără asentimentul unei autorități exterioare.
Autoritatea interioară nici nu mai trebuie să fie consultată, de­
oarece este a priori prezentă în intensitatea tendințelor ce se
zbat să susțină o hotărîre. Omul nu este niciodată numai spec­
tator la această luptă, ci ia parte la ea mai mult sau mai puțin
«liber consimțit» și încearcă să pună în balanță greutatea senti­
mentului libertății sale morale. Lucrurile rămîn aici, desigur,
nelămurite în privința motivațiilor cauzale, eventual inconștien­
te ale hotărîrii sale resimțite ca liberă. Ea este probabil deopo­
trivă un «act of God» și o catastrofă naturală. Această chestiu­
ne mi se pare nerezolvabilă, deoarece rădăcinile sentimentului
libertății morale sînt necunoscute și totuși existența lor e la fel
de certă ca cea a instinctelor resimțite ca fiind coercitive.
Una peste alta, nu e doar mai avantajos, ci și mai «corect» 50
din punct de vedere psihologic să interpretăm drept «voia
Domnului» forțele naturale ce apar în noi ca instincte. Căci ne
aflăm astfel în acord cu habitusul vieții psihice strămoșești, adi­
că funcționăm atunci așa cum a funcționat omul pretutindeni și
în toate timpurile. Existența acestui habitus dovedește că el
este viabil, căci, dacă nu ar fi, toți cei ce l-au urmat ar fi pierit
163

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
din pricina proastei lor adaptări. Iar dacă sîntem în acord cu ei,
avem, rațional vorbind, o șansă să putem trăi. Cînd o concepție
obișnuită garantează așa ceva, nu numai că nu avem nici un
motiv să spunem că e incorectă, ci dimpotrivă, avem toate mo­
tivele să o considerăm «adevărată» sau «corectă», și anume în
sens psihologic. Adevărurile psihologiei nu sînt cunoștințe me­
tafizice, ci mai degrabă moduri obișnuite de a gîndi, de a simți
și de a acționa, care în cursul experienței s-au dovedit a fi
oportune și prielnice.
51 Iar cînd spun că imboldurile pe care le găsim în noi ar trebui
înțelese ca fiind «voia Domnului», vreau să subliniez faptul că ele
nu trebuie privite ca dorințe și vreri arbitrare, ci ca date absolute,
la care, ca să zicem așa, trebuie să învățăm cum să ne raportăm în
mod adecvat. Voința nu poate să le biruie decît în parte. Reușește,
eventual, să le reprime, dar nu și să le schimbe natura, iar cele re­
primate apar în alt loc, sub altă formă, dar de data aceasta împo­
vărate de un resentiment, care transformă imboldul natural, în
sine inofensiv, în dușmanul nostru. Nici conceptul de «Dumne­
zeu» din «voia Domnului», n-aș vrea să fie înțeles în sensul lui
creștin, ci mai degrabă în sensul în care-1 folosește Diotima, cînd
spune: «Erosul, dragă Socrate, e un mare demon»23. Termenul
grecesc de daimon sau daimonion se referă la o putere determi­
nantă ce se abate asupra omului din exterior, ca cea a previziunii
destinului. Hotărîrea etică a omului e păstrată aici. Dar el trebuie
să știe ce hotărîre are de luat și ce face; dacă ascultă, nu-și urmea­
ză doar bunui plac personal, iar dacă renunță, nu-și distruge doar
propria invenție.
23 «Un demon, Socrate, un m are dem on e erosul.», din Banchetul lui Platon.
164

ȘINELE
Punctul de vedere pur biologic, respectiv de știință a natu- h
rii nu e recomandabil în psihologie, întrucît este, în principal,
numai intelectual. Faptul că este așa nu constituie nici un de­
zavantaj în sine, întrucît metoda științelor naturii s-a dovedit a
fi extrem de valoroasă din punct de vedere euristic în dome­
niul cercetării psihologice. Dar fenomenul psihic nu poate fi se­
sizat în întregime de intelect, pentru că nu constă numai din
sens, ci și din valoare, aceasta din urmă bazîndu-se pe intensita­
tea tonalităților afective ce-1 însoțesc. Avem nevoie, așadar, cel
puțin de cele două funcții «raționale»24 pentru a schița o sche­
mă aproape completă a fenomenului psihic.
Cînd în studiul fenomenelor psihice ținem seama, așadar, 53
nu numai de judecata intelectuală, ci și de cea de valoare, re­
zultă în mod necesar nu numai o imagine mai completă a con­
ținutului respectiv, ci și poziția particulară pe care acesta o
ocupă în ierarhia conținuturilor psihice în genere. Valoarea
dată de sentiment reprezintă un criteriu foarte important, de
care psihologia nu se poate lipsi, deoarece determină în mare
măsură rolul pe care îl va juca conținutul accentuat în econo­
mia psihicului. Căci valoarea afectivă este o măsură a gradului
de intensitate a unei reprezentări, iar intensitatea, la rîndul ei,
exprimă tensiunea energetică a acelei reprezentări, capacitatea
sa de a acționa. Umbra, de pildă, are de regulă o valoare afec­
tivă pronunțat negativă, anima, în schimb, ca și animus, una
mai degrabă pozitivă. în timp ce umbra e însoțită îndeobște de
tonalități afective evidente și exprimabile, anima și animus pre-
24 Vezi Psychologische Typen.
Descrierea generală a tipuribr psihologice, în voi. II al antologiei de față (n.t.)
165

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
zintă, dimpotrivă, calități afective mai dificil definibile. Căci ele
sînt resimțite îndeobște ca fascinante sau numinoase. De cele
mai multe ori, sînt înconjurate de o atmosferă de susceptibilita­
te, intangibilitate, taină, intimitate penibilă ori au un caracter
absolut. Aceste însușiri sînt expresia relativei autonomii a celor
două formațiuni. în ce privește ierarhia afectivă, animusul și
anima se raportează la umbră cam așa cum se raportează
aceasta la conștientul eu-lui. Aparent, acesta din urmă e cel ce
hotărăște de accentul afectiv principal, reușind, în orice caz, cu
prețul unor cheltuieli considerabile de energie, să refuleze, mă­
car temporar, umbra. Dar dacă dintr-un motiv sau altul incon­
știentul capătă supremația, atunci valoarea umbrei etc. crește
proporțional, iar ierarhia se răstoarnă, ca să zicem așa. Ceea ce
se afla cel mai departe de conștientul în stare de veghe și pă­
rea inconștient, capătă, ca să zicem așa, forme amenințătoare,
iar valoarea afectivă crește în ordinea nivelelor: conștient al
eu-lui, umbră, anima, sine. Această răsturnare a stării conștien­
te în starea de veghe are loc regulat la trecerea de la veghe la
somn, în această din urmă stare ieșind la iveală mai cu seamă
ceea ce era inconștient ziua. Orice «abaissement du niveau
mental» provoacă o relativă răsturnare a valorilor.
m Vorbesc aici de accentuările afective subiective, supuse schim­
bărilor mai mult sau mai puțin periodice, descrise mai sus. Există
însă și valori obiective, care se bazează pe un consens general, bu­
năoară valori morale, estetice și religioase, adică idealurile general
recunoscute sau reprezentările colective accentuate afectiv (acele
«representations collectives» ale lui Levy-Bruhl25). Accentuările
25 Les Fonctions mentales dans le s societes inferieures.
166

ȘINELE
afective subiective, respectiv «cantitățile de valoare» se recunosc
ușor după natura și numărul constelărilor, respectiv simptomelor
de tulburare pe care le produc26. Idealurile colective nu au, de re­
gulă, accentuări emoționale subiective, dar își păstrează totuși va­
loarea afectivă. De aceea, ele nu pot fi urmărite prin simptome su­
biective, ci, de bună seamă, prin atributele de valoare proprii
unor atari reprezentări colective, pe de o parte, iar pe de alta
printr-o simbolică caracteristică, ca să nu mai vorbim de forța lor
sugestivă.
Problema are și un aspect practic întrucît se poate lesne în- s s
tîmpla ca o idee colectivă importantă în sine să fie reprezentată
în vis, din lipsa unei accentuări afective subiective, numai
printr-un atribut subordonat, de pildă: un zeu prin atributul
său teriomorf, ori se poate întîmpla invers, ca ideea să-și piar­
dă în conștient accentuarea afectivă ce i s-ar cuveni de fapt, ea
trebuind atunci retranspusă în contextul ei arhetipal – lucru de
care se ocupă, de regulă, poeții și profeții. Așa, de pildă,
Holderlin, în «Imn libertății», redă conceptului de libertate, ba­
nalizat prin prea mult uz și abuz, toată splendoarea sa pri­
mordială.27
De cînd brațul ei m-a smuls din colburi,
Inima-n cerești plăceri mi-o scald;
Ars de-ale sărutului ei volburi,
Mi-e obrazul strălucit și cald;
26 Jung, Liber psychische Energetik und das Wesen der Traume., &14ff și 20ff.
27 Holderlin, Gesammelte Werke II (Gedichte), p.53
Aici în traducerea lui Șt.Aug.Doinaș și Virgil Nemoianu din Imnuri și ode,
Ed. M inerva, 1977 (n.t.)
167

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
Orice zvon din gura-i de poveste
îmi hrănește nobilul nesaț –
Duhuri! ascultați a Muzei veste!
Și-ascultînd, stăpînei vă-nchinați!
% Se înțelege imediat că aici ideea e din nou retranspusă în
starea sa dramatică primordială, și anume în figura luminoasă
a animei care, scăpată de orice povară pămîntească și de orice
tiranie a simțurilor, arată, ca psihopomp, calea spre tărîmul fe­
ricirii.
5 7 Primul caz, cel în care ideea colectivă e reprezentată în vis
printr-un aspect minor al ei, ar trebui să fie cel mai frecvent:
«zeița» apare ca pisică neagră, iar divinitatea însăși ca «lapis
exilis» (piatră ordinară). Pentru interpretare sînt necesare
atunci, firește, anumite cunoștințe, care au de-a face mai puțin
cu zoologia sau mineralogia cît mai degrabă cu existența unui
consensus omnium28 istoric privind obiectele în chestiune.
Aceste aspecte «mitologice» ale lucrurilor sînt întotdeauna pre­
zente, chiar dacă în cazul dat rămîn inconștiente. Cînd, de pil­
dă, întrebîndu-ne dacă poarta dinspre grădină ar trebui vopsită
în verde sau alb, nici nu ne mai trece prin minte că verdele
este culoarea speranței și a vieții, aspectul simbolic al «verde-
lui» este totuși prezent ca un sous-entendu29 inconștient. Așa
stau lucrurile: ceea ce e de cea mai mare însemnătate pentru
viața inconștientului, ocupă în conștient ultimul loc ca valoare
și invers. Chiar și figura umbrei ține de domeniul schemelor
goale, nemaivorbind de animus și anima, care par să survină
28 consens general (în latină, n.t.)
29 ceva subînțeles (în franceză, n.t.)
168

ȘINELE
exclusiv ca proiecții asupra semenilor. Iar șinele e complet rupt
de domeniul celor personale și apare, dacă mai apare, numai
ca mitologem religios, iar simbolurile sale oscilează între su­
blim și umil. Cel ce se identifică cu jumătatea diurnă a existen­
ței sale psihice, va considera, în consecință, visele nocturne
drept nule și neavenite, deși noaptea e la fel de lungă ca ziua
și orice conștiență se întemeiază pe inconștiență, își trage rădă­
cinile din aceasta și dispare în aceasta în fiecare noapte. Mai
mult, psihopatologia știe cu destulă certitudine ce-i poate face
inconștientul conștientului și-i acordă, de aceea, o atenție care
nespecialistului i se pare adesea, la prima vedere, de neînțeles.
Căci se știe că ceea ce ziua e mic, noaptea e mare și vice-versa
și, de aceea, se mai știe și că lîngă orice lucru mărunt al zilei
stă întotdeauna, chiar dacă e invizibilă, puterea cea mare a
nopții.
Cunoașterea acestui fapt constituie condiția preliminară in- ss
dispensabilă oricărei integrări, un conținut neputînd fi integrat
decît atunci cînd aspectul său dublu e conștientizat și cînd nu
e sesizat numai intelectual, ci e înțeles și potrivit valorii sale
afective. Dar intelectul și sentimentul se lasă greu înhămate
laolaltă, căci se resping reciproc – per definitionem30. Celui ce
se identifică cu un punct de vedere intelectual, sentimentul,
sub forma animei, i se arată ostil și invers, animusul intelectual
agresează cu violență punctul de vedere afectiv. Așadar, cel
care vrea să atingă performanța de a realiza ceva nu numai in­
telectual, ci și potrivit valorii sale afective, va trebui să se con­
frunte vrînd-nevrînd cu animus sau anima spre a găsi calea că-
30 prin definiție (în latină, n.t.)
169

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
tre o reunire superioară, către o coniunctio oppositorum31. Iar
asta constituie condiția preliminară indispensabilă deplinătății.
59 Deși, la prima vedere, «deplinătatea» nu pare a fi decît un
concept abstract (ca și animusul și anima), acest concept e to­
tuși empiric, întrucît e anticipat în psihic de simboluri sponta­
ne, respectiv autonome. Acestea sînt simboluri de cuaternitate și
de niandala 32, care survin nu numai în visele modernilor nepre­
veniți, ci și răspîndite în monumentele istorice ale multor po­
poare și epoci. Semnificația lor de simboluri ale unității și de­
plinătății este din plin confirmată istoric, precum și
empiric-psihologic. Așadar, ceea ce ne apare a fi, la prima ve­
dere, un concept abstract, corespunde în realitate unei existențe
empirice, care își vestește spontan prezența apriorică. Prin ur­
mare, deplinătatea constituie un factor obiectiv, care iese, auto­
nom, în calea subiectului, ca și animus sau anima și așa cum
acestea au o poziție ierarhic superioară umbrei, deplinătatea re­
clamă o poziție și o valoare ce depășesc pe cele ale syzygiei.
Aceasta din urmă pare să reprezinte cel puțin o porțiune esen­
țială a deplinătății, dacă nu chiar ceva de felul celor două ju­
mătăți ale ei, adică perechea regală frate-soră, așadar acea ten­
siune a contrariilor din care descinde copilul divin, ca simbol
al unității33.
m Unitatea și deplinătatea se află pe treapta cea mai înaltă a
scalei valorilor obiective, căci simbolurile lor nu mai pot fi di-
31 unire a contrariilor (în latină, n.t.)
32 diagram ă mistică budistă, care servește drept obiect al m editației (n.t.)
33 Vezi și Jung și Kerenyi, Einfiihrung in das Wesen der Mythobgie, precum și
Jung Psychobgie und Alchemie (filius philosoforum , infans și herm aphroditus).
170

ȘINELE
stinse de imago Dei34. Toate afirmațiile privind imaginea divi­
nității sînt așadar direct aplicabile simbolurilor empirice ale de­
plinătății. Experiența arată că orice mandala individuală este
un simbol al ordinii, drept care apare la pacienți mai cu seamă
în perioadele de dezorientare psihică, respectiv de reorientare.
Ea ține sub vrajă și exorcizează ca un cerc magic puterile lumii
întunericului, nesupuse nici unei legi și reprezintă o ordine sau
impune o ordine ce transformă haosul în cosmos35. Conștientu­
lui i se prezintă la început ca ceva neînsemnat, punctiform36 și
este nevoie, de regulă, de o muncă îndelungată și temeinică și
de integrarea multor proiecții, pînă cînd amploarea simbolului
e întrevăzută aproape complet. Această înțelegere, dacă ar fi
numai intelectuală, ar putea fi, desigur, lesne căpătată, căci toa­
te afirmațiile din lume despre Dumnezeul din noi și de deasu­
pra noastră, despre Cristos și corpus mysticum, despre at-
man37-ul personal și suprapersonal ș.a.m.d. sînt' formulări pe
care intelectul filozofic se înstăpînește cu ușurință. De aici pro­
vine îndeobște iluzia că am fi ajuns astfel în posesia lucrului.
Dar n-am obținut decît numele lui, căruia din cele mai vechi
timpuri i se asociază prejudecata că ar reprezenta în chip ma­
gic lucrul însuși și că, de aceea, ar fi suficient să numim lucru­
rile cu numele lor pentru a le pune la punct definitiv. în cursul
mileniilor, intelectul a avut desigur suficiente prilejuri să se
convingă de deșertăciunea acestei prejudecăți, ceea ce nu ne
34 imaginea lui Dumnezeu (n.t.)
35 Vezi și Jung, Psychologie und Alchemie, 11,3.
36 Vezi Aion, &340
37 concept din religia buddhistă (n.t.)
171

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
împiedică însă să mai considerăm încă și astăzi pe deplin prac­
ticabilă calea luării în stăpînire intelectuale. Și tocmai expe­
riența psihologică e cea care arată cu toată claritatea posibilă că
din «conceperea» intelectuală a unui fapt psihologic nu rezultă
decît un «concept» al lui, care nu înseamnă cu mult mai mult
decît un nume, un «flatus vocis»38. Asemenea monede de
schimb pot fi manevrate apoi, desigur, fără nici o dificultate.
Trec lesne din mînă în mînă, deoarece nu sînt împovărate de
nici o substanță. Au, ce-i drept, un sunet plin, dar nu conțin
totuși nimic și deși numesc o sarcină și o îndatorire dintre cele
mai grele, nu obligă totuși la nimic. Intelectul este, ce-i drept,
de o neîndoielnică utilitate în propriul lui domeniu, dar dinco­
lo de acesta e un mare farsor și prestidigitator, mai ales cînd
încearcă să manevreze valori.
6 i Se pare că unele științe pot fi practicate numai cu intelec­
tul, dar nu și psihologia, al cărei obiect are mai multe aspecte
decît cele două date, respectiv, de percepția senzorială și de
gîndire. Funcția valorii, sentimentul tocmai, e parte integrantă a
orientării conștientului și de aceea nu are voie să lipsească
dintr-o judecată psihologică mai mult sau mai puțin completă,
căci altfel modelul pe care ni-1 construim pentru a reprezenta
procesul real ar fi incomplet. Oricărui proces psihic îi este ine­
rentă o caracteristică valorică, adică o tonalitate afectivă. Aceas­
ta ne spune în ce măsură e afectat subiectul de proces, respectiv
cîtă însemnătate are acesta pentru el (în măsura în care proce­
sul ajunge în genere la conștiență). Prin «afect», subiectul este
implicat și începe să simtă toată gravitatea realității. Deosebirea
38 vorbă goală (fig.) (în latină, n.t.)
172

ȘINELE
este, oarecum, ca aceea dintre descrierea unei boli grave despre
care citim dintr-o carte și boala reală pe care o avem. Psiholo­
gic, nu posedăm nici un lucru pînă nu am trăit realmente ex­
periența lui. De aceea, o înțelegere pur intelectuală a lucrurilor
înseamnă prea puțin, deoarece știm doar cuvinte despre ele,
dar nu le cunoaștem substanța lăuntric.
Există cu mult mai mulți oameni cărora le e frică de incon- 62
știent decît ne-am aștepta. Lor le e frică chiar de propria um­
bră. Cînd ajungem pînă și la anima și animus, frica le sporește
pînă la panică. De fapt, syzygia reprezintă tocmai acele conți­
nuturi psihice care irup în conștient în cazul unei psihoze (cel
mai clar în cazul formelor paranoide ale schizofreniei)39. învin­
gerea acestei frici înseamnă cîteodată, deja în sine, o realizare
morală de o amploare neobișnuită și nici măcar nu este singu­
ra condiție ce trebuie îndeplinită pe calea spre trăirea reală a
experienței sinelui.
Umbra, syzygia și șinele sînt factori psihici despre care nu a
ne putem face o imagine satisfăcătoare decît pe baza unei ex­
periențe mai mult sau mai puțin complete. Cum conceptele
acestea au rezultat din trăirea realității, ele nu pot fi elucidate
decît, iarăși, printr-o trăire a experienței lor. O critică filozofică
va avea de adus numai obiecții în ce le privește, dacă nu va
observa la timp că e vorba numai de fapte și că așa-numitul
concept nu înseamnă în acest caz nimic altceva decît o descrie­
re prescurtată sau o definire a faptelor. Dar, oricum, nu va im­
pieta asupra obiectului mai mult decît o eventuală critică zoo-
39 Un ca z clasic este cel publicat de Nelken. Deopotrivă, autobiografia lui
Schreber: Denkwiirdigkeiten eines Nervenkranken.
173

EU-L, UMBRA, ANIMA Șl ANIMUS, ȘINELE
logică asupra omitorincului. Nu este vorba de concept; el este
oricum doar un cuvînt și o monedă de schimb și are însemnă­
tate și utilitate numai pentru că reprezintă o sumă de experien­
țe. Pe acestea nu le pot transmite, din păcate, publicului meu.
Am încercat, ce-i drept, în cîteva publicații să prezint cu ajuto­
rul materialului cazuistic natura acestor experiențe și totodată
metoda ce le favorizează evoluția. Ori de cîte ori metoda mea
e realmente urmată, faptele pe care le descriu se confirmă. Pu­
teai să vezi sateliții lui Jupiter și pe vremea lui Galilei, dacă îți
luai osteneala să-i folosești luneta.
m In afara domeniului restrîns al specialității psihologice,
aceste figuri găsesc înțelegere la toți cei care posedă oarecari
cunoștințe de mitologie comparată. In «umbră», ei recunosc
lesne reprezentantul ostil al lumii întunericului chtonian, a că­
rui figură poartă trăsături universale. Syzygia e imediat inteli­
gibil ca model psihic al tuturor perechilor de zei. Șinele, în
fine, se dovedește a fi, în virtutea caracteristicilor sale empirice,
eidos-ul (ideea) tuturor reprezentărilor supremei deplinătăți și
unități, inerente în special tuturor sistemelor monoteiste și mo­
niste.
m Consider că aceste paralele au importanță în măsura în
care reușim să raportăm prin ele reprezentări așa-zis metafizice
ce și-au pierdut temeiul natural al experienței, la un eveniment
psihic viu, universal prezent, reprezentările recăpătîndu-și ast­
fel adevăratul sens, sensul lor originar. Se restabilește astfel co­
nexiunea dintre eu și acele conținuturi proiectate ce au fost for­
mulate ca «viziuni» metafizice. Din păcate, după cum
spuneam, prezența conceptelor metafizice și faptul că se crede
în ele nu duce nicidecum la o ființare reală a conținutului sau
174

ȘINELE
obiectului lor, deși suprapunerea viziunii cu realitatea, sub for­
ma unei stări psihice deosebite, a unei status gratiae40 nu poate
fi declarată imposibilă, dar nici nu poate fi impusă voit subiec­
tului. Odată ce și-au pierdut capacitatea de a reaminti și de a
evoca experiența primordială, conceptele metafizice nu numai
că devin inutile, ci se mai și dovedesc a fi adevărate piedici în
calea evoluției ulterioare. Ne cramponăm tocmai de posesiuni
ce constituiau cîndva bogății și cu cît mai lipsite de eficacitate,
de sens și de viață devin, cu atît mai mult ne îndîrjim să le
menținem. (Ne îndîrjim, desigur, numai în a susține idei sterile;
cele vii au suficient conținut și sînt suficient de bogate ca să nu
dea ocazie la îndîrjiri.) Așa se convertește, în cursul timpului,
ceea ce era plin de sens într-un non-sens. Acesta este, din pă­
cate, destinul reprezentărilor metafizice.
Se pune astăzi într-adevăr problema: ce mai pot să însemne 6 6
oare asemenea idei? Publicul – în măsura în care nu a întors spa­
tele complet tradiției – nu mai dorește de mult să asculte «mesa­
je», ci vrea mai degrabă să le afle sensul. Chiar simplele vorbe ce
răsună de la amvon sînt de neînțeles și se cer explicate: cum
ne-am mîntuit prin moartea lui Cristos, cînd nimeni nu se simte
totuși mîntuit? cum e Cristos un om divin și ce înseamnă asta? ce
vor să însemne Sfînta Treime, imaculata concepție, mîncatul tru­
pului și băutul sîngelui etc. etc. în ce straniu raport se află lumea
unor atari concepte cu cea a vieții cotidiene, a cărei realitate pal­
pabilă e sesizată pe o scară cît se poate de largă de științele na­
turii? Cel puțin șaisprezece ore din douăzeci și patru trăim exclu­
siv în această lume, iar pe celelalte opt le petrecem într-o stare cu
40 stare de grație (n.t.)
2 7 5

EU-L, UMBRA, ANIMA ȘI ANIMUS, ȘINELE
precădere inconștientă. Unde sau cînd se petrece ceva care să
amintească măcar pe departe de ocurențe ca îngeri, miracolul îm­
părtășaniei, împărăția cerurilor, învierea morților ș.c.l.? Iată de ce
a fost o adevărată descoperire cînd s-a aflat că în cursul stării de
somn lipsite de conștiență survin intervale numite «vise» și că în
acestea se observă cîteodată scene ce au o asemănare deloc negli­
jabilă cu motivele mitice. Miturile sînt povestiri fantastice și se re­
feră tocmai la toate acele lucruri care sînt foarte adesea și obiecte
de credință.
a în lumea cotidiană a conștientului nu există, desigur, nimic
asemănător, adică, mai precis: pînă în 1933, am putea spune că
numai unii psihopați au fost găsiți în posesia unor fragmente
mitologice vii. După această dată, lumea eroilor și monștrilor
s-a întins ca un foc pustiitor peste națiuni întregi, ceea ce a do­
vedit că mitul și lumea sa stranie nu și-au pierdut nimic din
vitalitate, nici măcar în secolele rațiunii și luminilor. Dacă în
ziua de azi conceptele metafizice nu mai au putere de fascina­
ție, asta nu se datorește în nici un caz lipsei de arhaism și pri­
mitivitate a sufletului european, ci exclusiv faptului că simbo­
lurile de pînă acum nu exprimă acele lucruri rezultate din
evoluția creștină multiseculară a conștiinței care, venind din in­
conștient, își cer acum dreptul de a se exprima. Este vorba de
un adevărat antimimon pneuma, un antispirit de aroganță, iste­
rie, confuzie, amoralitate criminală și îndîrjire doctrinară, pro­
ducător de rebuturi spirituale, de surogate de artă, de bîlbîieli
filozofice și excrocherii utopice, numai bune să îndopi cu ele
en gros pe omul maselor de azi. Așa arată spiritul postcreștin.
176

INDICE
A
abstracțiune 62
A dam 120
adaptare 18, 24, 69, 70, 76, 7 7 ,1 3 4 ,1 3 7 ,
143, 163
– m om entană 77
– perturbare a adaptării 160
ad evăr obiectiv 42
adult 30, 32, 36
afect 60, 72, 73, 1 1 8 ,1 3 7 ,1 4 8 , 1 53,165,
172
afectiv 53, 54, 8 7 ,1 6 9
valoare afectivă 165
A frodita 156
agheasm ă 75
alchim ie 115, 120, 121, 122
am biție 150
analiză 31
– m etodă analitică 174
– proces analitic 157
analogie 63
– m agie p rin analogie 65
anatom ie 33
anim a 1 3 6 ,1 4 0 ,1 4 5 ,1 4 6 ,1 4 8 ,1 4 9 ,1 5 0 ,
153, 159, 165, 166, 1 6 8 ,1 6 9 ,1 7 0 , 173
– arhetipul anim ei 145
– definiție 144
– integrarea anim ei 148, 154-p osedat de anim a 146, 158
•proiecția animei 140, 144, 148, 153
157
– relație anim a-anim us 147
animus 136, 140, 145, 146, 148, 149
150, 153, 159, 165, 166, 168, 169, 170,
173
– definiție 146
– integrarea animusului 148, 154
-proiecția animusului 140, 146, 148,
153, 157
-relație anim a-anim us 147
antropozofie 44
anturaj
-influența anturajului 155
apercepție 53, 55
apotropaic 91
arbore (motiv mitic) 120
arhaic 176
arhetip 36, 37, 38, 74, 75, 76, 77, 117,
118, 121, 136, 140, 145. 149. 154, 156,
167
– arhetipul animei 145
-arhetipul bătrînului înțelept 157
– arhetipul familiei 74
-arhetipul hierogamiei 143
– arhetipul mamei 35, 38
-autonom ia arhetipului 155
– definiție 35
777

INDICE
– desprindere de arhetip 36
– m um a chtoniană 157
• puterea arhetipului 37
arhetipal
– vis arhetipal 119
artă 23, 41, 44
– m edicală 111
– m edievală 67
asimilare 46, 82, 83, 92, 93, 119, 158
– a eu-lui de către sine 160
– a eu-lui de un com plex 90
– sinelui de către eu 160
asociații
– vezi experim ent de asociere
– vezi m etodă a asociațiilor
astrologie 70
astronom ie 71
ateism 31
atenție 55
atitudine 13, 16, 24, 26, 82, 87, 152
-a conștientului 113
– a inconștientului 19, 113
– generală 15
– rațională 26
– spirituală 31
autonom
– conținut autonom 30, 31
autonom ie 88
– a arhetipului 155
– a com plexului 28, 87, 91
-a inconștientului 112, 153
autoritate 75
– exterioară 161
– inconștientă 162
– interioară 162, 163
B
basm 118
bătrînul înțelept (m otiv mitic) 119
Biblia 62, 120
biologie 69
biserică 74, 75, 156
botez 75
Buddha 25
c
caracter 34, 88
Cartea lui Tobit 94Carus 9 6 ,1 3 4
catolicism 75
cauzalitate 55, 1 0 3 ,1 0 7
– și finalitate 104
– explicație cauzală 32
căderea îngerilor 76
călcîi (m otiv mitic) 59, 61
cecitate periferică 56
cerb (m otiv mitic) 120
civilizație
– om civilizat 155, 162
Clem ens din A lexandria 157
colectiv 148, 167
– idee colectivă 167
– om colectiv 119
– teorie colectivă 155
Common Law 161
com oară (m otiv mitic) 118, 119
com pensare 1 1 3 ,1 1 4 , 123, 145, 155
– definiție 112
– prin funcția onirică 1 1 4 ,1 1 6 ,1 2 1 ,1 2 3
com plex 28, 32, 82, 83, 84, 87, 88, 92,
93, 95, 96, 97, 98
– afectiv 82
– al eu-lui 90
– al puterii 94
– asimilarea eu-lui de un com plex 90
– autonom ia com plexului 28, 30, 89,
9 1 ,9 9
– constelarea com plexelor 86
-curbă de intensitate a com plexului
87
– erotic 94
– frică de com plex 92, 95
– identificare cu com plexul 90
– infantil 30
– m atern 26, 29, 30, 34, 35, 38
– norm al 94, 95, 99
– originea com plexelor 89
– patern 34
– rolul pozitiv al com plexelor 95
com portam ent 1 3 7 ,1 4 8
concept 173
– metafizic 174
conflict de datorie 161
constelație
– de conținuturi 15
178

INDICE
constelare 84, 85, 166
– a com plexelor 86
constrîngere 55
conștient 14, 30, 31, 34, 36, 46, 57, 60,
69, 76, 77, 78, 91, 112, 113, 119, 156,
166, 168, 176
-atitud in ea conștientului 113
-cîm p al conștientului 129, 130, 131,
134
– conținut al conștientului 34, 54, 55,
58, 129
– definiție 68
• disociere a conștientului 88
ru p area conținuturilor conștiente
2
– patologic m ărginit 55
– p ertu rb are a conștientului 86
– raționalitatea conștientului 45
-unilateralitatea conștientului 112,
119, 123, 155
conștientizare 21, 24, 27, 28, 32, 60,
108, 150, 153, 156
conștiență 17, 18, 19, 36, 37, 125, 154
– criteriu al conștienței 129
rest de conștiență 58
conștiință
– culturală 76
– evoluată 17
– m odernă 41, 42, 91
conținut
– al anim ei 154
– al anim usului 154
– al conștientului 34, 51, 54, 55, 5 8 ,1 0 5
-a l inconștientului 21, 28, 30, 31, 38,
57, 131
– al inconștientului colectiv 45
– au ton om 30, 31, 33
– constelație de conținuturi 15
– constelat 84
– dobîndit 34, 36
ru p area conținuturilor conștiente
2
– neconștientizabil 131
– sublim inal 131
– sup raestim area conținutului con­
știent 36
con vin gere 155
copil 36, 37, 74, 75, 1 4 1 ,1 4 3copil divin (m otiv mitic) 170
creație 23, 44, 76
– a inconștientului 23
credință 176
creier 32
creștinism 65, 75, 157, 176
dogm a creștină 74
criptom nezie 63, 67
Cristos 65, 74, 120, 156, 171, 175
cuatem itate 170
– evanghelică 121
– m atrim onială 157
cultură 36
– originea culturii 37
cunoaștere 20, 82
– a inconștientului 28
-d e sine 44, 137, 157
– p rocesul cunoașterii 53
cutrem ur de păm înt 73
D
decizie 15, 47, 56, 133, 161, 162
-putere de decizie 124
aem entia praecox 57, 66
D em eter 143
dem on 30, 73, 90, 98, 164
dependență 134
– de factori exteriori 15
– infantilă 31, 32
deplinătate 119, 154, 160, 170, 174
descîntec 64
destin 117, 119, 152, 155, 156
diagnostic 104
diavol 28, 73, 74
disociere 36, 98
– a conștientului 88
– a personalității 88, 92
dobîndit 32, 36, 132, 136
– conținut dobîndit 34
dor 29, 31, 35, 37, 142
– dor infantil de m am ă 29
dragon 33, 71, 74, 1 1 9 ,1 4 3
dragoste 147
duh 30, 72, 74
D um nezeu 43, 74, 75, 157
-im ago Dei 170
-voia Dom nului 162, 163, 164
«durere de inimă» 60
179

INDICE
E
echilibru 115, 119, 161
– psihic 38, 113
– sufletesc 16, 116
educație 21, 34, 40, 149
– m orală 150
Elena 156
em oție 90, 138
em oțional 54, 87, 8 9 ,1 1 8 ,1 3 7 ,1 4 8 ,1 6 7
energie 22, 27, 84, 87, 1 6 5 ,1 6 6
Epopeea lui G ilgam esh 94
Eriniile 91
eros 141, 142, 146, 147, 152, 1 5 6 ,1 6 4
erou (m otiv mitic) 33, 71, 118, 176
Esculap 114
estetică 166
etică 43, 47
eu 15, 16, 25, 89, 9 2 ,1 1 9 ,1 2 9 ,1 3 0 ,1 3 2 ,
133, 134, 136, 137, 139, 148, 149, 153,
154, 158, 159, 174
– baza psihică a eu-lui 130, 131
– baza som atică a eu-lui 130, 131
– com plex al eu-lui 90
– individualitatea eu-lui 133
– libertatea eu-lui 98
Eum enidele 91
E va 61
evreu 75
experim ent
– aranjam ent experim ental 82
– de asociere 56, 82, 84, 85, 86
– repetat 86
– m etodă experim entală 81
– situație experim entală 82, 83
F
familie 94
fantezie 71, 116
fantezii 24, 27, 33, 55, 72, 73, 74, 117,
144
– creatoare 27
– sexuale 27
fantom ă 94
faraon 43, 73
fenom en reflex psihogalvanic 85
fetiș 74
figură de stil 63filozofie 42, 77, 78, 96, 125, 148, 173
– a naturii 71
– antică tîrzie 68
– m edievală 68
finalitate 5 5 ,1 0 4
fizică 72
– m odernă 81
– teorii fizice 71
foam e 29, 30
fobie 23, 57, 91
folclor 8 9 ,1 1 6
– danez 89
Francisc (sfîntul) 26
Freud 2 1 ,2 3 ,2 4 ,5 6 , 94, 96, 9 8 ,1 0 8 ,1 1 3
frică 93, 95, 96
– de com plex 92, 95
– de inconștient 173
frustrare 34
funcție
– rațională 165
– psihică fundam entală – vezi sen­
zație, gîndire, sentim ent, intuiție
G
Geneza 61
gîndire 56, 172
– definiție 53
globus histericus 60
Goethe 26
H
Hali, Stanley 116
halucinație 66
haos și cosm os 171
H artm ann, Eduard von 96, 134
H ecate 156
H erm es 156
hierogam ie 75, 143
hipnotism 55
H om er 67
hom osexual 143
Holderlin 167
I
iad 43
idee 7 7 ,1 1 8
– colectivă 167
180

INDICE
identificare 160
– cu com plexul 90
igienă (psihică) 154
iluzie 138, 139, 144
im aculata concepție 67, 175
im aginație activă 153
im agine 151
– a lum ii 18, 20, 24, 26, 44
– a lum ii (naturală) 45
– a m am ei 34, 35, 141
– a tatălui 151
– atem p orală a lumii 39
– inconștientă 34, 39
– m om entană a lumii 39
im bold 15, 22, 27, 7 3 ,1 6 4
– vezi și instinct, pulsiune
inconștient 2 5 ,2 6 , 28, 3 5 ,3 6 ,5 5 ,5 6 ,5 7 ,
5 8 ,5 9 , 63, 76, 77, 94, 9 8 ,1 1 1 ,1 1 3 ,1 2 4 ,
125, 134, 139, 142, 144, 154, 158, 166,
168
– analiza inconștientului 114
-atitud in ea inconștientului 113
– autonom ia inconștientului 112
– conținut al inconștientului 30, 38, 57,
131
– cun oașterea inconștientului 28
– definiție 22, 27, 130
– frică de inconștient 173
– rolul creato r al inconștientului 22
– sup raestim are a inconștientului 124
inconștient colectiv 34, 39, 68, 69, 70,
75, 77, 117, 135, 1 4 3 ,1 5 3
– conținut al inconștientului colectiv
45, 136
– definiție 34, 64, 68
inconștient personal 64, 117, 135, 136,
140, 156
– conținut al inconștientului personal
136
– definiție 68
individuație 1 1 5 ,1 1 7 ,1 1 9
infantil
– com p lex infantil 30
– d epen d ență infantilă 31, 32
• d or infantil de m am ă 29
– dorință infantilă 24
inferioritate
– sentim entul inferiorității 149inflația eu-lui 1 5 9 ,1 6 0
– reducția inflației 159
inhibare 23
inițiere 119
– cerem onie de inițiere 37
– rit de inițiere 37
insomnie 73, 124
instinct 16, 24, 25, 34, 35, 36, 38, 54, 76,
95, 131, 135, 1 4 8 ,1 5 0 , 155, 162, 163
– vezi și im bold, pulsiune
integrare 119, 154, 169
-a animei 148, 154
– a anim usului 148, 154
– a conținuturilor inconștiente 158
– a proiecției 150, 154
– a um brei 137, 156
intelect 41, 7 1 ,1 4 6 , 165, 1 6 9 ,1 7 1
– filozofic 171
intenție 19, 87, 112
intuiție
ș definiție 54
irațional 5 5 ,1 0 3 , 105, 1 4 9 ,1 5 0
Isis 65
isterie 23, 28, 57, 90
– surzenie isterică 55
izolare
– a subiectului 138
J
Jam es, W illiam 94
Janet, Pierre 87
jertfă 37
justiție
– criminalistică 86
– interogatorii încrucișate 86
-judecarea responsabilității 132
– responsabilitate limitată 87
K
Kabbala 43
K ant 9 6 ,1 3 4
Klaus (Sfîntul) 161
kobolzi 88
L
lapsus 56, 90, 9 5 ,1 1 3
legendă 70
Leibniz 96, 134
181

INDICE
Levy-Bruhl 71, 166
liber arbitru 36, 54
libertate 133, 134
– a eu-lui 98
– lipsă de libertate 87
linie ancestrală 32, 35, 45
liturghie 65
logică 147
logos 1 4 6 ,1 5 6
lună (m otiv mitic) 72
luptă pentru existență 16
M
m agic 141
– definiție 37
– num e m agic 44
– personalitate m agică 74
– practici m agice 77
• putere m agică 43
– rit m agic 30
m agie 30, 92
– m agie prin analogie 65
M agna M ater 36, 71
m am ă 29, 34, 36, 61, 74, 75, 141, 142,
143, 151
– arhetipul m am ei 145
– dor infantil de m am ă 29
– im agine colectivă a m am ei 35
– im aginea m am ei 34, 141
– im ago-ul m am ei 143
– relație m am ă-copil 34, 35
m ana 74, 75, 77
m andala 170, 171
M aria (Sfînta) 67, 74
m ase
– om ul m aselor 176
m aterialism raționalist 24, 26, 31
– vezi și raționalism
m ediu 34, 40, 69, 70, 76
– condițiile mediului 73
m egalom anie 6 6 ,1 4 9
m em orie 87, 8 8 ,1 3 1
– lacune de m em orie 86
m etafizică 52, 125, 174
m etaforă 62, 90
m etodă
– a asociațiilor 109
– analitică 174- cantitativă 85
-experim entală 81, 103
– ipoteză m etodologică 81
m igrenă 27
m ister 143
– ultim 74
m isterele eleusine 73
mistic
– învățături mistice 37
misticism 31
mit 71, 7 3 ,1 4 3 ,1 7 6
M ithra 67, 73
mitic
– evenim ent mitic 64
– imagini mitice 45
– vezi și m otiv mitic
mitologem 117
– vezi și m otiv mitic
mitologie 45, 62, 63, 66, 69, 70, 116,
1 1 9 ,1 4 0 ,1 4 4 ,1 6 8 ,1 7 4
– egipteană 61
– teorii m itologice 72
m oarte 1 1 7 ,1 1 8
m odestie 161
m onoteism 174
m onstru (m otiv mitic) 33, 176
m orală 78, 96, 137, 143, 149, 160, 161,
162, 163, 166
– conflict m oral 89
– curaj moral 19
– educație m orală 150
-judecată m orală 137
– precepte m orale 24
– realizare m orală 138, 173
– resentim ent m oral 21
m oștenire
– spirituală 65
m oștenit 33, 34, 35
motiv
– mitic 64, 6 9 ,1 1 7 ,1 1 8 , 119, 169, 176
-oniric 106, 1 0 7 ,1 0 9 ,1 1 1
– psihic 159
– psihosom atic 159
motivație 19
N
N abucodonosor (visul lui) 120
N apoleon 26
182

INDICE
natură 37, 45, 121, 150
– conflict cu natura 46
– natura din noi 46
nevroză 21, 25, 28, 29, 30, 57, 60, 61,
92, 1 1 0 ,1 1 3 , 123, 153, 155
– com pulsională 23, 139
– gastrică 28, 35
-tratam entu l nevrozei 114
N ietzsche 96
«nod în gît» 60
norm al
– om norm al 153
num e
– «adevăratele num e» 42
– m agia num elor 92, 171
– num e m agic 44
num inos 98, 145, 160, 165
O
obsesie 23, 1 1 7 ,1 3 7
opinie 1 4 8 ,1 4 9 , 155
– definiție 146
orgoliu 60
Osiris 73
ostia 73
O tto, Rudolf 98
P
Papa 75
paranoia 66, 173
«participation m ystique» 71
părinte 37
percepție 51, 56
– senzorială 53, 68, 83
– subliminală 2 7 ,1 0 4
pereche regală (m otiv mitic) 170
pericol 75, 155
Persephone 1 4 3 ,1 5 6
personalitate 40, 4 4 ,1 1 4 ,1 1 9 ,1 2 9 ,1 3 6 ,
1 3 7 ,1 4 9 ,1 5 4
– accentuarea personalității 160
– desăvîrșirea personalității 41
– disociere a personalității 88, 92
-evoluția personalității 115, 133
– fragm ent de personalitate 154
– personalitate m agică 74, 75
– personalitate m ana 75
– m odificare a personalității 90- parte inconștientă a personalității
1 3 2 ,1 3 3
personificare 30, 89, 144, 148, 154
pește (m otiv mitic) 33
peșteră (m otiv mitic) 1 1 8 ,1 1 9
Platon 7 4 ,1 6 4
politică
– viață politică 75
porum bel (m otiv mitic) 67, 74
posedat 28, 74, 90, 137
– de anima 1 4 6 ,1 5 8
prim itiv 176
– așezări prim itive 157
– definiție 99
– om prim itiv 17, 34, 37, 46, 71, 76, 90
9 3 ,1 3 7
-psihologie prim itivă 116
– spirit primitiv 30, 36, 43, 62, 72, 98
– structuri sociale prim itive 157
– suflet primitiv 42
– trib primitiv 71
prognoză
– a stărilor patologice 104
proiecție 38, 69, 75, 139, 150, 159, 160,
174
– a animei 1 4 0 ,1 4 4 , 1 4 9 ,1 5 3 ,1 5 7
– a animusului 140, 146, 149, 153, 157
-a umbrei 1 3 8 ,1 3 9
– definiție 138
– integrare a proiecției 150
-retragerea proiecției 139, 143, 151,
1 5 2 ,1 5 3 ,1 5 8
protestant 75
psihanaliză 23, 24, 26, 31
– definiție 21
psihic 34, 51, 57, 59, 63, 69, 70, 71, 77,
81, 86, 88, 9 4 ,1 0 3 ,1 1 7 ,1 2 5 , 130
– definiție 131
– extracon știen fî 34
psihism 55, 56, 81
– definiție 131
– individual 68
psihologie analitică 21, 40, 44, 45, 46,
47
– definiție 21
– și W eltanschauung 31
psihologie experim entală 21, 52, 82
psihologie fiziologică 21
183

INDICE
psihologie m edicală 103
psihopatologie 8 2 ,1 6 9
psihopom p 148, 168
psihoterapie 137
psihoză 89, 113, 173
pulsiune 24, 26
– forță pulsională 32
– vezi și im bold, instinct
putere
• sete de putere 27
R
rațional 55, 61, 64, 71, 75, 162
raționalism 26, 65
– vezi și m aterialism raționalist
rațiune
– rațiunea m odernă 46
război m ondial 99
reacție 14, 69, 76, 8 4 ,1 5 2
– com plexuală 98
– la condițiile m ediului 69
– m otorie 83
– perturbare a reacției 84, 85
– ratată 82
– timp de reacție 82, 84, 85
reflex 83, 131
refulare 21, 22, 23, 25, 27, 30, 60, 68,
9 6 ,1 0 9
– sexuală 26
relație 114
– arum a-anim us 147, 148
– dintre om și lume 16
– m am ă-copil 34, 35
– m am ă-fiu 61, 141, 142
– tată-fiică 145
– um ană 148, 149
religie 77, 116, 125, 148, 166
– convingeri religioase 38
– istoria religiilor 28
• practici religioase 38
– raționalizarea religiilor 30
– reprezentări religioase 38, 77
– viață religioasă 75
resentim ent 2 1 ,1 4 8 , 150, 164
revelație 45, 75
rezistență 95, 96, 97, 110, 137
– m orală 150
rit 30, 36, 38- de inițiere 37
– prînz ritual 45
Rousseau 46
Rum pelstilzchen 42
Rusalii 67
S
Sabbatus Sanctus 75
sănătate 159
Schelling 96, 134
schizofrenie 57, 173
S ch op en h au er134
scoică (motiv mitic) 118
seninătate 16
sentim ent 54, 84, 165, 169, 172
– definiție 54
senzație 130, 172
– definiție 53
– endosom atică 130
sex
– atracția dintre sexe 35
sexualitate 21, 27, 72, 73
Sfînta Treim e 175
Sfîntul Spirit 67, 74
simbol 45, 62, 76, 115, 117, 141, 167,
1 6 8 ,1 7 0 , 171, 176
-a l deplinătății 170
– al ordinii 171
– falie 75
sim ptom 64, 85, 104, 159
sine 129, 158, 1 5 9 ,1 6 0 , 168, 174
– definiție 133
– schem ă a sinelui 157
sinucidere 114
soare (m otiv mitic) 66, 70, 72
som n 56, 72
som nam bulism 55
Sophia 74
spațiu și timp
– absolut 160
ș relativ 160
spiriduși 89
spirit 2 3 ,1 4 6 ,1 4 8
– științific 43
– critic 19
– individual 47
– natural 46
– obiectiv 43
184

INDICE
-p ostcreștin 176
– prim itiv 30, 36, 62
– um an 22, 33, 65, 117
Spitteler 144
stare de veghe 56, 58
stea (m otiv mitic) 70
strigoi 93
sublim are 24
sublim inal 130, 131
– percepții sublim inale 104
– procese sublim inale 27
subpersonalitate 88
suferință 25, 26, 28, 66, 143
-psihogenă 113
suflet 144
– atem poral 69
– individual 32
– natural 47
– parțial 89
– supraindividual 65
sufocare 59
superstiție 65
supranatural 30
syzygia 156, 1 7 3 ,1 7 4
ș
șam an 75
șarpe (m otiv mitic) 61, 63, 64, 71, 72,
73, 74, 118
știință 26, 40, 41, 42, 43, 44, 47, 98, 144
– a naturii 26, 71, 8 1 ,1 0 3 , 164, 175
– concepte centrale ale științei 78
– oam eni de știință 19
– spirit științific 43
– și W eltanschauung 40
T
tabu 97, 98, 151
tabula rasa 32, 33
Talleyrand 84
tată 34, 36, 74, 75, 147, 148, 151, 152
tatuaj 37
tehnică 41
teozofie 44
totem
– străm oși totem ici 45
traum ă 89
Trinitate 74u
um bră 136, 137, 139, 140, 149, 157,
165, 170, 173, 174
-integrarea umbrei 137
– proiecția umbrei 138
unilateralitate 41, 115
-a conștientului 119 155
V
valoare 172
-afectivă 165
-m orală, estetică, religioasă 166
-obiectivă 166
-subiectivă 166
– și sens 165
– predicate de valoare 84
valorizare 53
vanitate 146, 150
Vechiul Testament 94
Veraguth 85
vindecare 64, 66, 114
vis 23, 55, 56, 58, 59, 61, 64, 89, 93, 95,
104, 105, 111, 118, 121, 125, 141, 144
153, 167, 176
-analiza visului 23, 61, 108, 115
-arhetipal 119
-carte ae vise 107, 111
-com pensare prin vis 112, 114, 116,
121, 123, 121
– form a viselor 106, 122
– interpretarea freudiană a visului 23
-interpretarea visului 104, 105, 109,
110, 113, 116, 123
-înregistrarea contextului unui vis
109, 110, 119
– motiv oniric 106
– personaje din vis 89
-prim ul vis 117
-sens al visului 107, 108, 112
-serii de vise 107, 115
-structura dram atică a visului 122,
123
-«m are» 1 1 6 ,1 1 7 ,1 1 9
– repetat 107
-«tipic» 106
-visul lui Nabucodonosor 120
Vischer, Friedrich Theodor 88
185

INDICE
viziune 67, 117, 144
– m etafizică 174
vînt (m otiv m itic) 66, 68
vîrste
-bătrînețe 118
– copilărie 142
-mijlocul vieții 117, 118
– pubertate 117
– tinerețe 117
voință 28, 29, 36, 54, 86, 87, 112, 114,
124, 131, 133, 134, 137, 138, 154, 164w
W eltanschauung 13, 16, 17, 19, 20, 21
24, 25, 40, 41, 43, 46, 47
– și psihologie analitică 31
– și știință 40
W undt 94
z
zeu 30, 38, 72, 73, 99, 167
– pereche de zei 155

CĂRȚI APĂRUTE LA EDITURA ANIMA
C onstantin Rădulescu-M otru
Sufletul neam ului nostru (epuizat)
V. G ozm an, A.Etkind
D e la cultul puterii la puterea oam enilor (epuizat)
G ustave Le Bon
P sihologia m ulțim ilor
A lexandru A urel S. M orariu
Iuliu M aniu. Trei discursuri
Elena Siupiur
Siberia dus-întors, 73 de ruble
Mihail Bulgakov
O uăle fa ta le și D em oniada
C onstantin Rădulescu-M otru
In vrem urile noastre de anarhie (epuizat)
Elena Siupiur
Basarabia prin vocile ei
Serafina Brukner
Cecilia C uțescu-Storck
M ax W eber
Politica, o vocație și o profesie
G ustave Le Bon
R evoluția fra n ceză și psihologia revoluțiilor
în colaborare cu CIRSS – Milano:
Polonia restituia. L'ltalia e la ricostituzione della Polonia (1918-1921)
în colaborare cu CIRSS – Milano:
R isorgim ento. Italia e Rom ania 1859-1879
în colaborare cu CIRSS – Milano:
M ihai Em inescu. A ntologia critica
Ida A lexandrescu, loan Lăzărescu
Lim ba germ ană, o lim bă grea?!
Cărțile p ot fi com andate la Editura A nim a, București, C .P. 34-31, tel. 613 25 32.

adaptare
alchimie
arhetip
artă
astrologie
basm
Suddba
complex
criminalistică
Photo: G.CF.Rr
Cari Gustav JUNG
PUTEREA SUFl.ETULUI
Antologie în patru volume
I. Psihologie analitică. Temeiuri
II. Descrierea tipurilor psihologice
III. Psihologie individuală și socială
IV. Reflecții teoretice privind natura psihismuluidescîntec
dragoste
Dumneieu
echilibru psihic
Freud
inconștient
instinct
tnayd
mase
mctiv mitic
refulare
revelație
rit de inițiere
schizofrenic
simbol
știință a naturii
V i ti
editura anim,