Licenta Terapie Asistata De Animale. Saledin Nevim Pdf [623591]

1
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

TERAPIA ASISTATĂ DE CĂTRE ANIMALE ASUPRA
COMPORTAMENTULUI AUTIST

Coordonator științ ific,
Conf. univ. dr . RALUCA MATEI

Absolvent: [anonimizat] 2019

2

Cuprins
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………. …………………………4
CAPITOLUL I PROBLEMATICA AUTISMULUI …………………………………. ………………………….5
I.1 Scurt istoric al autismului………………………………………………………… …………………… ……………… .5
I.2 Terminologie și definiții ………………………………………………………………………………. …….. …………9
I.3 Etiologie și clasificarea formelor de autism …………………………………. ……………………….. ………..11
I. 4 Clasificarea formelor de autism…………………………………………………. ……………………….. ………. 19
CAPITOLUL II SIMPTOMATOLOGIE ȘI METODE DE EVALUARE……. …………………………21
II.1 Simptomatologie………………………………………………………………………………………… …….. ……… 21
1.1 Autismul infantil…………………………………………………………………………………….. …….. ……………………. ..22
1.2 Sindromul Rett ……………………………………………………………………………………………… ……………………… ..29
1.3 Autismul atipic……………………………………………………………………………………………… …………… ………….. 30
1.4 Sindromul Asperger……………………………………………………………………………. …………. ………………………. .31
II.2 Metode de evaluare în autism …………………………………………………………………………. …………….34
2.1. Evaluarea dezvoltării psihice……………………………………………….. …………………….. …………. …….34
2.2 Scale de evaluare folosite în diagnosticul de autism infantil …………………………….. ………………. .35
2.3 Intervenții psihopedagogice ………………………………………………… ……………………….. ………………. 36
2.4 Modalități terapeutice folosite pentru TSA …………………………. …………………………… ……………. ..37
CAPITOLUL III TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE …………………………. ………………….. .45
III.1 Relația om -câine ………………………………………………………………… ……………………… …………….. …45
III.2 Un scurt istoric al terapiei asi stată de animale…………………………………….. …………… …46

3
III.3 Intervențiile asistate de animale ( IAA ) ………………………………. …………………. …….. …………… ..47
III.4 Influența terapiei cu animale asupra comportamentului autist …………………… ………. …..50
CAPITOLUL IV CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ………………………………………………… .52
IV.1Obiectivele cercetării…………. …… ……………………………………………… …………. .53
2.Lotul de subiecți ………………………………………………………………… …………….. ..53
3.Descrierea metodelor de cercetare………………………………………………… ……………. 53
4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor cercetării ……………………………… ………… 57
CONCLUZII …………………………………………………………………. ……… ………………….. ..81
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………. ………. …………………… ..82
ANEXE……………………………………………………………………………………………… 84

4
INTRODUCERE

Lucrarea cu tema Terapia Asistată de Animale asupra comportam entului autist -cuprinde
4 capitole. Trei dintre acestea prezintă partea teoretică, iar ultimul capitol partea practică.
Am ales această temă deoarece subiectul este în actualitate și în dezvoltare,dar și pentru că în
jurul meu sunt foarte mulți copii cu tulburări din spectrul autist. Am vrut să aprofundez subiectul
pentru a ști mai multe despre această terapie, pentru a -i putea direcționa pe părinți spre această parte
a recuperării și de a le deschide orizontul.
Nucleul central al acestei teze de licență îl constituie influența terapiei asistată de animale asupra
comportamentul autist. Ast fel, prin acest studiu experimental vom încerca să demonstrăm faptul că
terapia asistată de către animale are un efect pozitiv asupra comportamentului autist
În primul capitol Problematica autismului am prezentat un scurt istoric al autismului,
definiția autismului și clasificarea autismului. Am prezentat in detaliu ce înseamnă autismul,
formele acestuia, dar și primii oameni care au luat contact cu această tulburare.
În cel de al doilea capitol Simptomatologie și metode de evaluare am descris toate forme le
de autism( autismul infantil, Sindromul Rett, autismul atipic, sindromul Asperger) și cum se
manifestă acestea. Am detaliat metodele de evaluare în autism, ce metode terapeutice se pot aplica
de la cele mai vechi ( terapia ABBA) , la cele mai noi ( tera pia 3C ) .
În capitolul trei Terapia Asistată de Animale am prezentat relația om -câine, cum s -a născut
această formă de terapie, care sunt avantajele acestei terapii,precum și influența terapiei cu animale
asupra comportamentului autist.
În capitolul patru Cercetarea Științifică: Terapia Asistată de Animale asupra
comportamentului autist am prezentat obiectivul principal, dar și obiectivele secundare ale
cercetării. Implicarea familiei în concomitent cu terapeutul ajută la recuperare și progrese pe toat e
planurile( cognitiv, limbaj, motor, social). Faptul că această terapie le -a creat un echilibru și un
sentiment de siguranță a contat foarte mult în progresul acestora.
Metodele de cercetare folosite au fost studiul de caz, observația, interviul.
Animalele au un rol important în creșterea și sănătatea copilului, iar animalele îi învață pe copii
despre empatie și compasiune. În plus, animalul poate scoate copilul din cochilia lui atunci când
acesta a fost abuzat sau traumatizat. Confortul pe care u n animal îl oferă poate ajuta copilul.
Înțelegerea acestei legături este esențială pentru a crede că Terapia Asistată de Animale poate ajuta
copiii cu TSA.

5
Capitolul I
Problematica autismului

I.1 SCURT ISTORIC AL AUTISMULUI
În perioada preistorica, în clinică se cercetează formele infantile de schizofrenie după
modelul adult: demența precocisimă ( Sante de Sanctis, 1905 ), demența infantilă ( Heller, 1908 ),
schizofrenia copilului ( Potter, 1933; Lutz, 1936; Despert,Bender, 1937 ). Doua obstacole clinic e se
ridică pe calea acestei continuități nosologice: 1) raritatea delirului la copil, în timp ce natura
delirului reprezintă unul din punctele de referință a diferențierii sindromatice în nosografia adultă; 2)
locul special al noțiunii de demență, central in descrierea demenței precoce și intr -un grad mai mic a
schizofreniei, dar inutizabil la copil și opunându -se idioției, imbecilității sau debilității.( Daniel M. ,
2003 )
În cea de -a doua perioadă , cea istorică , este simbolizată de descrierea autismului infantil
propusă de Kanner în 1943. În timpul acestei descrieri princeps se aglomerează un ansamblu
semiologic cu contur clinic mai puțin riguros ( psihoză infantilă precoce non -autistă, psihoza
simbiotică: Malher, 1969; psihoză cu expresie defi citară: Misès, 1970; autismul secundar regresiv,
Tustin,1977 etc. ). Totuși, toate aceste descrieri se apropie mai mult sau mai puțin de un concept
care vizează unificarea psihozelor infantile ce traversează descrierea în termeni psihodinamici a unui
” nuc leu psihotic ” sau a unei funcționări psihice numită ” arhaică ”. Psihozele infantile sunt de
acum scoase din modelul schizofreniei adultului, dar ele se află în miezul unei dezbateri ideologice
între susținătorii psihogenezei prea frecvent prezentate ca o cauzalitate exclusivă și susținătorii
organogenezei ignorând construcția interactivă a dezvoltării ființei umane. Aceasta este perioada
construcției unui concept unificat al ” psihozei infantile ” . ( Daniel M. , 2003 )
Desconstrucția acestui concept unificat a început către sfârșitul anilor 70 cu apariția
clasificărilor internaționale ( CIM ) și americane ( DSM ) , în cursul cărora se observă multiplicarea
diagnosticilor diferențiale care scot din cadrul autismului tipic si al psihozelor infantile ( ”capitole
numite de acum înainte ” tulburări pervazive de dezvoltare ” , pentru a suprima toate referirile la
conceptul de psihoză ) anumite tablouri clinice particulare : sindromul Rett, Angelman, X fragil,
devenite ”„entitati ” bine diferențiate de câmpu l vast al ” tulburărilor pervazive de dezvoltare ” , în
special prin evoluția lor sau prin originea etiologică ( organică ) de acum precizat. În paralel,

6
rigoarea semiologică dezmembrează cadrul nosografic unificat pentru a descrie entități cu statut încă
imprecis: sindromul Asperger (DSM – IV, CIM 10 ) , hiperactivitatea asociată cu retard mintal și cu
mișcări stereotipe ( CIM 10 ) , dizarmonia psihotică ( CFTMEA ) sau ” tulburarea multiplă de
dezvoltare” . În sfarșit, noțiunea de ” dezintegrare” reapare ( aproape deci de conceptul de demență )
cuprinzând tulburarile dezintegrative ale copilăriei ( DSM – IV, CIM 10 ) și chiar dacă acesta nu
este tocmai identică ne putem întreba in legătură cu confluența care se naște între această entitate si
cercetările d in ce în ce mai numeroase din partea psihiatriei adultului privind schizofrenia cu
instalare precoce sau etiologia posibilă a schizofreniei situată în mod ipotetic în etapele cele mai
precoce ale dezvoltării. ( Daniel M. , 2003 )
O altă autoare spune ca cercetarea științifică a autismului a început cu un secol si jumatate
chiar înaintea lui Kanner ”… în primele zile ale secolului al XIX -lea când acel copil sălbatic,
capturat de vânători într -o pădure din Franța, este adus la Paris. Obiect al curiozi tății într -o epocă în
care, pe de o parte, psihiatria se constituie ca disciplină medicală si, pe altă parte, se pun întrebări
legate de măsura în care ideile sunt înăscute sau dobăndite prin educație ” sălbaticul ” de la Aveyron
declanșează încă de la sos ire, polemici extrem de vii. ( Muresan C. , 2004 )
„ Sălbaticul ” numit Victor este descris de către doctorul Itard cuprinzând elemente foarte
interesante care au dat naștere la o serie interminabila de ipoteze. ” Astfel, ochii lui Victor par a se
fixa doar pe obiectele strict legate de propria subzistență, privirea lui ” hoinărește ” vag, fără a arăta
o intenție directă, oprindu -se eventual, pentru o clipă, asupra unui obiect care îi produce uimire.
Trăsăturile feței sale sunt animate uneori de hohot e de râs nemăsurate, care apar la diverse intervale,
fără a avea vreo cauză evidentă. Afecțiunea lui se îndreaptă doar spre o serie de obiecte sau alimente
care îi creează satisfacții,iar îndepărtarea acestora îi provoacă adevărate crize de furie. ” ( Mure san
C. , 2004 )
Jean Marc Gaspard Itard scrie de foarte multe ori faptul că Victor nu are vreo sensibilitate la
rece dar nici la o caldură puternică. ” … De asemenea sa pare foarte selectivă și de o sensibilitate
specială: de exemplu, zgomotul unei nuci sparte sau unul legat de alt element comestibil pe gustul
său îl face să se întoarcă, în timp ce un zgomot puterni, o explozie nu are nici un efect asupra sa.
Itard remarcă, de asemenea, faptul că simțul apropierii este mult mai viu decât cel al dista nței. Toate
aceste observații sunt dovada existenței unor similtudini între caracteristicile copilului ” sălbatic ”
din Aveyron și unii copii pe care actualmente știința îi denumește autiști. ” ( Muresan C. , 2004 )

7
În cea ce privește limbajul, Itard a descoperit ca Victor iși comunica trebuințele nu vorbind,
el folosind un limbaj acțional, adică ceva care nu constituie un limbaj propriu -zis.
Întâlnirea cu mutismul ” salbaticului ” dobândește astfel un aspect patetic, drama pedagogică
ajungând într -un punct mort. Acest prim eșec nu va însemna însă un final, reeducarea va continua cu
alte metode peste tot atât de neadecvate, dar semnificative. ( Muresan C. , 2003 )
Nereușind să -și facă elevul vorbească, Itard recurge la comunicarea scrisă. El iși imagin ează și
construiește un joc din litere mobile și va încerca să creeze asociații între cuvintele formate și
obiectele pentru care acestea vor deveni semne.
Un alt reprezentant al cercetarii franceze în domeniul cercetării copiilor cu autism, reia din
cercetările realizate, dar și din eșecurile lui Itard în ceea ce privește problematica acestor copii bizari
și oferă un plus de concret în ceea ce el numește ” educația fiziologica ” . ” Seguin, cu un simț clinic
uimitor, incepe prin a descrie în mod minuț ios semnele a ceea ce continua să denumească ” idioție ”
, conferindu -i însă acesteia un sens nou, cu referire explicită la etimologie. Astfel, ” idiotul ” lui
Seguin, are , cu un secol înainte, figura autistului descris de Kanner. De asemenea, în schema d e
tratament, Seguin preconizează înmulțirea exercițiilor, încercând reeducarea și stimularea funcțiilor
esențiale: sensibilitatea, motricitatea, memoria, imaginația. ” ( Muresan C. , 2003 )
În anul 1943, psihiatrul de copiii Leo Kanner a publicat un studiu ce descria comportamentul
a 11 copii autiști și faptul că a surprins o tulburare specifică a copilăriei, diferită de patologiile care
apar mai târziu. Aceștia iși fluturau mâinile înaintea ochilor timp de câteva ore, dar se panicau daca
jucăria pref erată era mutată de la locul lor obișnuit fara știrea lor. Kanner estima că autismul este
foarte rar. Leo Kanner a devenit in anii 1950 specialist mondial in autism, acesta a declarat că a
văzut mai puțin de 150 de cazuri reale ale sindromului. Criteriile lui Kanner în ceea ce privește
simptomele autismului, erau extrem de selective. El descuraja acordarea diagnosticului copiilor care
aveau crize de epilepsie, în prezent de pe baza cercetărilor efectuate, știm că epilepsia este frecventă
în autism.
Leo Kanner a clasificat autismul ca fiind o psihoză infantilă cauzată din pricina părinților
reci, neafectuoși. Acesta a observat că unii dintre copiii cu autism prezenta abilități speciale ce se
manifestau în anumite arii, cum ar fi : muzică, matematică, me morie. Unul dintre băieți putea face
distincția între 18 simfonii înainte de vârsta de 2 ani . Când mama, îi punea una dintre simfonii,

8
acesta striga corect ” Beethoven ” . Dar, Kanner a avut o reacție defensivă față de aceste abilități,
spunând că acești copii doar repetă ce au auzit la părinții lor, disperați de acceptarea , aprobarea lor .
Contemporan cu Kanner, un austriac, Hans Asperger, descrie la Viena, în aproximativ
aceiași termeni, o patologie foarte asemănătoare. În timp ce Kanner iși descr ie tabloul clinic în
cadrul mai general al psihozelor infantile, Asperger insistă asupra diferențelor existente între ceea ce
el denumește o ” psihopatie ” , realizând un tip de particularitate constituționala a personalității, și o
tulburare mentală propr iu-zisă. ( Muresan C. , 2003 )
În anii `70, cercetătorii au început să verifice teoria lui Kanner cum că autismul este rar.
Psihologul comportamentalist din Londra, Lorna Wing credea că teoria lui Kanner despre părinți
neafectuoși, reci este ” stupid ă ” . Ea și soțul ei, John erau părinți afectuoși, calzi cu fiica lor care
avea autism profund, pe nume Susie. Cei doi știau cât de greu este să crești un copil ca Susie,
neavând resurse, servicii de spijin și fără educație specială care nu se puteau acces a fără un
diagnostic stabilit. Datorită pledoariei adusă Serviciului Național de Sănătate pentru necesitatea mult
mai multor resurse pentru copiii cu autism si familiile lor, Lorna împreună cu colega ei, Judith au
pornit un studiu de prevalență a autismulu i în populație. Baza s -a pus într -un cartier al Londrei,
Camberwell, unde au încercat să găsească în comunitate copii cu autism. Ce au găsit in acel cartier,
a arătat clar că teoria lui Kanner este foarte redusă, realitatea autismului fiind mult mai colora tă și
diversă. Unii dintre copii nu putea să vorbească deloc, în timp ce alti copii vorbeau foarte mult
despre pasiunile lor, ca astronomia, dinozaurii.Cu alte cuvinte, s -au găsit mult mai mulți copii cu
autism, decât spunea modelul monolitic a lui Kanner.
La început, nu știau cum să explice ce au descoperit, dar apoi Lorna a găsit un articol
publicat în germană în anul 1944 la un după publicația lui Kanner. Acest articol era o poveste
alternativă despre autism. Autorul era Hans Asperger ” Contemporan cu Kanner, un austriac, Hans
Asperger, descrie la Viena, în aproximativ aceiași termeni, o patologie foarte asemănătoare. În timp
ce Kanner iși descrie tabloul clinic în cadrul mai general al psihozelor infantile, Asperger insistă
asupra diferențelor exis tente între ceea ce el denumește o ” psihopatie ” , realizând un tip de
particularitate constituționala a personalității, și o tulburare mentală propriu -zisă. ” ( Muresan C. ,
2003 ) . Asperger conducea o combinație între școală și clinică cu internat în anii `30. În loc să -și
trateze copii ca pe niște pacienți, Hans Asperger îi numea micii lui profesori, referindu -se la sprijinul
lor pentru dezvoltarea unor metode de educare care potriveau exact pentru ei. În loc să -i acuze pe

9
părinți pentru acest diagnos tic, Asperger l -a încadrad ca fiind o dizabilitate poligenică pe viață care
necesitau sprijin, compasiune si afecțiune pe tot parcusul vieții.
John și cu Lorna și -au dat seama de greșeala făcută de Kanner cum că autismul este rar și că
părinții sunt de vină. În anii următori, aceștia au lucrat discret cu Asociația Psihiatrică Americană
pentru lărgirea criteriilor de diagnostic pentru a reflecta diversitatea a ceea ce au numit ” spectru
autist ” .
Cei doi cercetători, Kanner și Asperger au realiz at tablouri clinice atât de precise și clare,
încât aceastea pot servi ca modele tuturor cercetătorilor în acest domeniu .
Revenind la ceea Kanner și la ceea ce îi atrage atenția la comportamentul celor 11 copii autiști
descriși sunt următoarele trăsături :
 Lipsa profundă de atracție afectivă a subiectului autist pentru alte ființe umane;
 Nevoia imperativă de a menține mediul înconjurător neschimbat;
 Fascinația pentru unele caracteristici ale obiectelor și pentru mișcările, cu deosebire,
stereotipe, ale acestora;
 Absența completă a limbajului sau întârzierea apariției sale și constituirea lui, în acest din
urmă caz, cu numeroase tulburări de pronunție și de expresie.
Kanner presupune că aceste tulburări apar încă de la naștere, dar aptitudinile intelectua le sunt
intacte. Americanul ezită în fața problemei privind originea si cauza apariției autismului. Autismul a
existat întotdeauna, dar Kanner este cel care l -a introdus în mediul medical și care a grupat diferitele
semne într -un sindrom pe care l -a numit autism infantil precoce .

I.2 Terminologie și definiții
Autismul este o tulburare de dezvoltare neuropsihică considerată una dintre cele mai grave
afecțiuni neuropsihiatrice ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg
spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autiste sau de
tulburări pervazive de dezvoltare.
După IC. Bleuler,autismul constă în replierea totală asupra propriei lumi lăuntrice,mod de
gândire critică centrată pe subiectivitat ea și rupt de realitate, dominată de fantezii si reverie.

10
Subiectul refuză contactul cu persoanele si obiectele externe și se refugiază în lumea sa lăuntrica în
care iși satisfice dorințele în plan imaginative, se compensează afectiv prin fantasme care în cazuri
patologice sunt duse până la delir halucinatoriu. ( Popescu N., 1978 )
Un psiholog American, Bender ( 1959 ) nu percepe ca o disfuncție înnăscută a SNC, ci ca o
reacție defensivă. Goldstein ( 1959 ) îl consideră, de asemenea ca, o apărare secundară împotriva
unei deficiențe organice. Disfuncția, este, după el, incapacitatea copilului autist de a dezvolta o
gândire abstractă. ( Mureșan C., 2004 )
Grupate sub denumirea de ”Tulburări pervazive de dezvoltare ” ( CIM, 10 , DSM -IV, cf.
tabelului IV ), psi hozele infantile se caracterizează printr -o alterare a capacităților de comunicare,
perturbări în relațiile cu ceilalți, activități restrânse și repetitive, adesea stereotipe. Teoretic nu există
retard mintal asociat, dar în realitatea clinică funcționarea cognitivă prezintă in mod obișnuit
particularități. În plan psihopatologic, psihozele infantile se caracterizează printr -o alterare a
organizării progresive a personalității cu o capacitate de adaptare la realitatea variabilă în funcție de
nivelul exigenț ei sociale și de nivelul angoasei copilului.
Autismul este o tulburare de dezvoltare considerate drept una dintre cele mai severe tulburări
neuropsihiatrice ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de
tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tul burărilor autismului / autiste sau
tulburări pervazive de dezvoltare ( pervasive developmental disorders ) – termen folosit în sistemele
internationale de clasificare ( Diagnostic and Statistic Manual DSM IV ; International Classification
of Diseases – ICD 10 ). Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi
rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele
specifice sunt înca nespecifice. ( Cucuruz D. , 2004 )
Autismul este una dintre cele mai grave boli ale copilăriei care afectează dezvoltarea copilului.
Autismul infantil este una dintre cele mai complexe pervazive de dezvoltare. Recent, multi oameni
de știință ar argumenta că nu este vorba de o singură tulburare. Autismul este o tulburare
neurologică și nu este o tulburare psihologică cauzată de unul dintre părinți și nu apare ca urmare a
perceperii mediului psihosocial ca traumatizant și imposibil de controlat ( Bettelheim, 1967 ) .
Autismul este o tulburare neurobiologică, ia r cercetările din ultimii ani au indicat existența
anomaliilor și a disfuncționalităților în diverse regiuni și sisteme ale creiurului, diferențe structurale,
funționale sau chimice.( consultat de pe www.newoddysey. ro, pe data de 15 -02-2017, ora 15:14 )

11
Tulburările pervazive de dezvoltare, stabilite de Asociația de Psihiatrie Americană în DSM IV –
Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburărilor Mentale, 1994( ediția a IV -a ), sunt : Tulburarea
Autistă, Tulburarea Asp erger, Tulburarea Dezintegrativă a Copilăriei, Tulburarea Rett, Tulburarea
Globală( Pervazivă ) – inclusiv autismul atipic. Persoana cu acest tip de tulburări( ”pervazive ” )
demonstrează dificultăți în mai multe arii de dezvoltare și nu doar in arii anumit e si specific, iar
efectele produse de dificultățile dintr -o anumită arie au efectele negative asupra dezvoltării altor arii,
rezultatul fiind un grup complex de caracteristici si trăsături. ( Cucuruz D, 2004 )
În lucrările cercetate recent, accentul este pus pe disfunționalitatea socială a copilului autist la
reacțiile din partea omului. El nu știe să analizeze informația transmisă de mimica feței. Ochii și
sprâncenele nu sunt purtătoare de mesaje, dimpotrive, acestea le provoacă o emoție insuportabilă. El
supraviețuiește în mediu, dar controlează cu greu evenimentele și se adaptează greu agățându -se de
senzațiile care ii oferă o anumită siguranță, senzații care devin stereotipe.
Tulburarea din spectrul autismului se caracterizează prin deficite persistente privind
comunicarea și interacțiunea socială în diverse contexte, inclusiv deficite privind reciprocitatea
socială, comportamentele comunicative nonverbale folosite pentru interacțiunea socială și abilitățile
pentru dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor. Pentru a stabili diagnosticul de tulburare din
spectrul autismului, pe lângă deficitele de comunicare socială trebuie să existe și modele restrictive,
repetitive de comportament interese sau activități. Deoarece simptomele se modifică în cursul
dezvoltării și pot fi mascate prin mecanisme compensatorii, criteriile de diagnostic pot fi descoperite
folosind informațiile din istoricul pacienților, deși tabloul clinic la momentul prezentării trebuie să
fie cel care cauzează deteriorarea semnificativ ă. ( DSM IV, 2016 )

I.3 Etiologie și clasificarea formelor de autism
Autismul reprezintă o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică și este considerată una
dintre cele mai severe afecțiuni neuropsihice ale copilăriei. Autismul este tulburarea cen trală din
cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor
autismului sau tulburări pervazive de dezvoltare. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de
manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul un or disfuncționalități de dezvoltare a sistemului nervos
central sau genetice.

12
Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Tulburarea se manifestă în primii ani de viață, între
1,3,6 ani. Autismul nu poate fi diagnosticat la naștere pentru că semnele, tiparele comportamentale
nu apar sau nu pot fi ușor identificate înainte de 18 luni. În ultimii ani cercetătorii recunosc tot mai
mult faptul că se pot observa anumite stereotipii comportamentale în etape de dezvoltare ale
copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vârste tot
mai mici de 18 luni fiind și el în creștere. Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală,
după care copilul se izolează și iși pierde din abilitățile dobândite. Poate fi vorba de o pi erdere a
utilizării cuvintelor folosite de copil până atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru
joc sau de retragerea pe plan social. În mod obișnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai
ales dacă este acompaniat de retard mental și este mai puțin diagnosticat printre copiii și adolescenții
cu o inteligență medie sau net superioară.
Etiologia autismului infantil este controversată. Pe baza acestor controverse s -au constituit cinci
teorii :
1. Teoriile psihogenetice
Ipotezele psihogene asupra autismului infantil au fost formulate în anii `50, într -o perioadă în
care nu exista nici o metodă de investigare a sistemului nervos central. Ele au fost construite pe
baza unor studii epidemiologice, care să permită distingerea unui fact or de risc sau a unei
cauzalități, plecând de la interpretarea unor observații izolate și mai ales de la o serie de
analogii.” Dintre acestea, se pot aminti observațiile lui Harlow ( 1958 ) , care descria tulburările
de comportament la puiul de maimuță sep arat de mamă, ori descrierea ” hospitalismului ” de
către Spitz, sub forma unor reacții de tip depresiv și a unor dificultăți raționale, la copiii separați
de mamă de timpuriu. ” ( Muresan C. , 2004 )
Teoria psihogenetică a fost formulată în trei moduri :
1. Autismul s -ar dezvolta doar pe baze psihogene;
2. Ar exista doua tipuri de autism – unul asociat unei patologii organice și cel de al doilea
determinat de factori psihogeni;
3. Autismul ar fi rezultatul unui accident organic înnăscut combinat cu un stres psihoge n
Kanner a respins în mod public aceste ipoteze, invalidate ulterior și de numeroase studii
epideomiologice.

13
Datorită analizelor clinice de finețe s -au putut diferenția ” hospitalismul ” sau consecințele
carențelor afective, de autism. În cazul carențelor afective este vorba de un retard omogen de
dezvoltare, în vreme ce în cazul autismului acest retard este dizarmonic si eterogen. Este adevarat că
și copiii cu carențe afective prezintă stereotipii , dar acestea sunt diferite de autism, iar spre
deosibire de autism, aceștia caută deseori privirea cuiva și participă foarte rapid la jocuri alături de
ceilalți copii .
2. Teoriile cognitiviste
Teoriile cognitiviste se bazează, în principal, pe date experimentale, pe o concepție etiologică a
sindromului care include modelele cauzalității nonlineare înlăturând orice referință la efectele
patogene ale anomaliilor interacționale, în favoarea unui punct de vedere organogenetic . Aceste
ipoteze se pot împărți în mai multe categorii:
a) Teoria lingvistică – Rutter a sus ținut în anul 1985 o teorie lingvistică, în care propunea ca
tulburare cognitivă de bază în autism, o anomalie cognitivă care include limbajul,
extinzându -se și la funcțiile sale de secvențialitate, de abstractizare și de codare. Această
teorie se bazează, pe de -o parte, pe tulburările limbajului și ale cognițiilor la copilul autist și,
pe de altă parte, pe datele familiale. Rutter a demonstrat faptul că surorile și frații copilului
autist prezintă în mod semnificativ mai multe întârzieri ale limbajului, un coeficient de
inteligență mai scăzut decât cei dintr -un grup de control selectat în mod corespunzător. De
aici, ipoteza sa conform căreia în autism ar exista un factor etiologic ereditar, dar nespecific,
pentru că ar dirija funcțiile cognitive generale, i ar expresia acestui factor s -ar manifesta în
cadrul aceleiași familii în mai multe modalități, autismul constituind una dintre ele. ” Fără
îndoială, datele existente în cadrul acestei teorii sunt corecte în mare parte, dar interpretarea
pe care Rutter o o feră este oarecum discutabilă în măsura în care se cunosc și alte modalități
de transmitere familială decât cea ereditară, de exemplu, cea culturală, de identificare etc. ” (
Muresan C. , 2004 )
b) Teoriile perceptive – anomaliile perceptive existente in autism au condus la alcătuirea a trei
ipoteze :
1. Ipoteza dominanței simțurilor proximale îi aparține lui Goldfarb ( 1956 ) și ulterior
preluată de Schopler ( 1965 ) , conform acestei ipoteze, autiștii ar utiliza în mod
preferențial simțurile proximale ( olf activ, tactil, gustativ ) , fapt caracteristic unui prim
studiu de dezvoltare senzorială, pe care nu l -ar depăși pentru a putea trece în etapa

14
următoare, în care sunt investite simțurile distale ( auz, văz ) . Această ipoteză este însă
abandonată deoarece cercetările realizate nu au confirmat cele doua etape ale dezvoltării
senzoriale a copilului; pe de altă parte, copilul autist prezintă atât anomalii proximale, cât
și anomalii distale.
2. Ipoteza hiperselectivității stimulilor care a fost propusă de Lovaas, Schrerbman, Koegel
și Rehm ( 1971 ) conform acesteia, copilul autist ar acționa în manieră prea exclusivă la o
parte a unui mesaj, acordând atenție unor detalii, în detrimentul altor aspecte
semnificative ale situației.
3. Ipoteza instabilității perceptive a fost propusă de către Ornitz și Ritvo în anul 1968 și
constă în ideea conform căreia copilul autist ar fi capabil să modeleze input -urile
senzoriale cu output -urile motorii, ceea ce s -ar traduce printr -un model neobișnuit al
mobilității oculare.
c) Teoria he misfericității include autismul în cadrul tulburărilor care rezultă datorită unei
anomalii ale dominanței cerebrale.
d) Teoriile metareprezentaționale – Uta Frith ( 1987 ) a propus termenul de ” metareprezentare ”
pentru a desemna capacitatea de reprezentare a stării mentale a unei alte persoane într -o
situație dată ; Uta Frith a afirmat faptul că tulburarea de bază a autismului ar fi tocmai
incapacitatea de ” metareprezentare ” . Această funcție ar putea fi localizată într -o arie
cerebrală, mai exact în siste mul limbic, conform lui Hubson, și în opinia lui O` Connor. Frith
și O`Connor consideră tulburările metareprezentaționale esențiale de natură cognitivă:
incapacitatea innăscută de reprezentare a altcuiva ca loc de gânduri și dorințe autonome.
3. Teoriile etologice
Etologia studiază comportamentul animal și uman în mediul lor natural, se sprijină în
principal, pe aspectele obiective ale comportamentului, astfel îndepărtând orice ipoteză legată de
stările psihice nonobservabile. Obiectul de studiu al unui etolog îl constituie modalitățile specifice
de interacțiune a individului cu mediul său și nu cercetarea mecanismelor generale de învățare, așa
cum este cazul behaviorismului , și nici cercetarea stărilor inițiale, cum este în cazul științelor
cogniti ve. Etologia nu urmărește reducerea conduitelor animale și umane la mecanisme pur
biologice.
Autismul infantil s -a înscris rapid ca un domeniu privilegiat al etologiei umane, încă din anul
1966, unde Hutt și partenerii săi au realizat un studiu etolo gic al stereotipiilor autistice, demonstrând

15
multiplicarea acestora în cazul creșterii complexității mediului. ” Așa cum am stabilit anterior,
etologii își desfășoară studiile cu precădere în mediul natural; cu toate acestea, nu e exclusă variația
acestui mediu pentru observarea consecințelor lui asupra comportamentului copilului ( de exemplu,
introducerea în mediu a unei persoane necunoscute, separarea copilului de o persoană cunoscută etc.
) . Culegerea datelor face apel, în același timp la observația cer cetătorului și a notițelor sale și la
mijloacele de înregistrare obiectivă ( magnetofon, magnetoscop ) . În scopul studierii autismului,
etologii au recurs la trei tehnici: observația directă, studiul filmelor familiale și observația
participativă. ” ( Mur esan C. , 2004 )
În cadrul observației directe, cercetătorul incearcă evitarea suprapunerii cu fenomenele
observate, dar și înregistrarea cât mai fidelă a stărilor comportamentale. Pentru a se evita
suprapunerea, sunt folosite diferite tehnici de mas care: observatorul se poate ascunde în spatele unei
oglinzi neargintate, camerele video sunt de foarte multe ori ascunse. ” Pentru înregistrarea cât mai
fidelă a secvențelor comportamentale, etologul recurge nu numai la propriile sale observații, dar și la
sisteme de înregistrare obiectivă . ” ( Muresan C. , 2004 )
În cazul, studiilor filmelor familiale propus de către Massie în anul 1978, acesta a studiat o
serie de filme realizate de părinți în cursul primei copilării a unei copil cu autism. Aceste filme au
fost apoi comparate cu unele asemănătoare realizate de părinți ai unor copii fără diagnostic.
Observația participativă a fost utilizată de către J. – M. Vidai ( 1990 ) în cadrul unor studii cu
autiști deveniți adulți. Această metodă constă î n a lăsa subiectului inițiativa interacțiunilor într -un
cadru precis de observație. Interacțiunea, odată inițiată de subiect, antrenează un răspuns al
observatorului, care se sprijină pe cuvintele subiectului, pe gesturile sau mișcările sale stereotipe,
pentru a -l relansa – mai întâi, prin imitarea lor fidelă, apoi prin repetarea lor cu variații de tonalitate
sau ritm și, în sfârșit, prin încercarea de introducere a reciprocității, a așteptării rândului în dialog
sau realizarea de gesturi. Elementele obținu te sunt notate în manieră neselectivă, într -un tabel cu
două coloane, una corespunzătoare ” referinței ” , adică raportului elementului observat cu contextul
și cea de a doua ” relație ” , adică a raportului dintre diferitele elemente observate. ( Muresan C. ,
2004 )
Teoriile psihodinamice sunt împărțite în trei ramuri :
a ) Teoria sistematică rezultată din lucrările lui Bateson ( 1956 ) , care concepe tulburările mintale
ale unui individ, ca fiind rezultatul unor disfuncții ale comunicării în cadru l familiei. În teoria

16
sistematică, familia este concepută ca un sistem, ca o structură de organizare care nu se poate reduce
la o simplă totalizare a indivizilor ce o compun : într -un sistem, fiecare element este dependent de
ansamblu, iar modificarea unei singur element poate chiar modifica întreg ansamblu.
” Definiția dată ” legăturii duble ” de către Bateson a inaugurat cercetările de psihopatologie
sistemică: este vorba de o modalitate de comunicare între cel puțin doi indivizi, în care unul din
partene ri, ” victima ” , este supus, în manieră repetitivă, la o serie de incitări contradictorii, însoțite
de amenințări cu pedeapsa sau catastrofa, în cazul în care subiectul nu răspunde în mod adecvat
acestor incitări. Acest concept a fost folosit pe scară la rgă în explicarea genezei schizofreniei, dar nu
a fost propriu -zis utilizat direct în studiul autismului infantil. ” ( Muresan C. , 2004 )
b ) Fenomenologia își are originea în reflecții filosofice profunde asupra relației subiectului cu
obiectele percepț iilor și cunoștințelor sale. În locul proiectării acestor raporturi în mod direct,
fenomenologia ridică problema raporturilor cu esența experiențelor sale cu obiectele.
Această deplasare de accent a suscitat interesul psihiatrilor nesatisfăcuți de descrierile semiologice
ale psihiatriei clasice, care, în opinia lor, treceau pe lângă esența aspectului psihopatologic și a
semnificației sale profunde. În noua abordare, stările psihopatologice nu mai sunt analizate în
termeni de elemente discrete, simpt ome care se combină în cadrul unui sindrom, ci în termeni de ”
proiect ” , de ” timp trăit ” , de ” spațiu trăit ” , astfel spus ca axe ale experienței psihice ce definesc
” intenționalitățile ” . ( Muresan C. , 2004 )
c ) Psihanaliza este cea de -a treia r amură a teoriilor psihodinamice, iar psihanaliza nu conține, în
ea însăși, o teorie etiologică. Ipotezele psihanalitice nu se referă la etiologia autismului, se referă la
sensul inconștient al simptomelor care sunt legate de suferința psihică subiacentă și de fantasmele de
care aceasta este atașată. Cercetările biologice și cercetările psihanalitice privesc niveluri diferite de
ințelegere : biologia cercetează anomaliile care determină disfuncții totale sau parțiale ale
organismului, iar în cazul psihanaliz ei este vorba de a ințelege modalitatea în care viața individului
se poate integra sau nu in relația cu celălalt printr -o istorie personală.
M. Mahler ( 1968 ) a realizat studii ample asupra psihozelor infantile, categorie care include
și autismul. Ea respinge ideea conform căreia psihozele a fi o reîntoarcere la un stadiu normal al
dezvoltării sau o simplă fixare într -unul din aceste stadii. Ideea pe care M. Mahler o susține este
aceea că, în dezvoltarea copilului au existat faze peste care s -a sărit ș i anumite mecanisme active
care se opun reluării dezvoltării normale.

17
„ În cazul autismului, mecanismul principal de menținere ar fi o conduită halucinatorie
negativă, care anulează, într -o oarecare măsură , percepția mamei și a mediului exterior. C opilul nu
a putut, în opinia autoarei, să -și investească mama ca ” referință emoțională exterioară ” , ceea ce
antrenează o profundă dezorganizare a imaginii corpului. Autismul poate fi primar sau secundar,
determinat, în acest caz, de eșecul fazei simbiot ice, imaginea mamei fiind trăită ca ” imprevizibilă și
dureros de frustrantă ” . ” ( Muresan C. , 2004 )
K. Abraham este primul psihanalist care s -a angajat pe analiza fenomenelor de transfer și de
contra -transfer, fiind urmat, în analiza psihozelor infantile de către eleva sa, M. Klein ( 1930 ) , care
a construit întreaga dezvoltare a relației obiectuale în cursul copilăriei în jurul a ceea ce ea a denumit
” poziții ” psihotice , iar autismul infantil care nu a fost descris in aceea perioadă , nu pa re să -i fi
captat atenția.
Mai mulți psihanaliști post -kleinieni s -au interesat însă de problema autismului, propunând
diferite modele metapsihologice axate în principal pe aceleași coordonate: clivajul sinelui,
bidimensionalitatea relației obiectual e și identificarea adezivă, concepte care nu își găsesc
actualmente importanța acordată în perioada respectivă, poate și datorită faptului că teoriile emise se
bazau pe ipoteze neștiințifice. ( Muresan C. , 2004 )
Dintre psihanaliștii francezi care s -au ocupat de aceste aspecte, D. Marceli ( 1983 ) ,
propune ipoteza unei ” poziții autiste ” , după modelul pozițiilor schizo -paranoide și depresive
descrise de Klein. ” Poziția autistică ” normală i -ar folosi bebelușului să evite stimuli prea violenți
pe care nu i -a putea integra. În opinia sa, caracteristicile acestei ” poziții ” ar fi următoarele :
organizarea gândirii prin continuitate, fără formarea simbolurilor, statutul obiectului ca cel al unui
obiect parțial, bidimensional, natura relației obiectua le caracterizată, în plan patologic, prin obiectul
autist, iar în plan normal prin obiectul narcisic. ( Muresan C. , 2004 )
Așa cum am scris și mai sus, etiologia autismului este și va rămâne, o bună perioadă de timp,
o problemă controversată și probabil nerezolvată.
O mulțime de constatări biologice și medicale par să confirme originea parțial organica a
autismului. Examenul neurologic aprofundat obiectivează de cele mai multe ori anomalii variabile
la nivelul sistemului central nervos. Ac este anomalii se pot găsi în : motricitatea fină, atenția,
tonusul muscular, coordonare motrică, percepție, adaptare posturală. ” Explorările
electrofiziologice au relevat existența unor anomalii electroencefalografice în mai mult de 75% din

18
cazuri. Studiu l unor potențiale evocate auditive relevă o amplitudine de răspuns care nu este
proporțională cu intensitatea stimulării și este variabilă de la o examinare la alta, la același individ.
Acest fapt este dovada existenței unei anomalii evidente a modulării s enzoriale. ” ( Muresan C. ,
2004 )
„ Anomaliile anatomice ale creierului, imaginile cerebrale și datele neurobiologice – o
serie de studii realizate post -mortem asupra unor subiecți autiști au evidențiat alterări ale
dimensiunilor neuronale și ale mi croarhitecturii circuitelor sistemului limbic și cerebelos, evocând o
anomalie a dezvoltării precoce a organizării cerebrale. ” ( Muresan C. , 2004 )
Cercetările realizate de către E. Courchesne ( 1988 ) au arătat o frecvență destul de semnificativă a
anomaliilor morfologice ale creierului mic la copiii cu autism, în special în formă atrofică. Studiile
realizate de o echipă formată din G. Lelord, L. Pourcelot și A. Syrota, care au măsurat variațiile
debitului sangvin cerebral și care vizualizează ariile de activare ca răspuns la stimuli vizuali și
auditivi, au demonstrat că în raport cu copiii din lotul de control, cei cu autism prezintă anomalii de
activare: provenite în urma acțiunii unui stimul auditiv, nu sunt activate aceleași zone cerebrale, iar
activ ările sunt neregulate și inconstante în cazul unor stimuli asociați. Aceste metode au arătat și
faptul că în cazul indivizilor cu autism de vârstă mică există și un retard marcat al maturării
metabolice a lobilor frontali. Printre primii care au afirmat o posibilă intervenție a unei disfuncții la
nivelul sistemului nervos în apariția autismului a fost Rimland ( 1964 ) . Din acel moment, literatura
de specialitate în acest domeniu va fi deseori contradictorie. Cercetările efectuate post -mortem au
decelat exi stența unor anomalii în morfologia sistemului limbic și a unor pierderi de celule Purkinje
din neocerebel și cortexul arhicerebelar ( Bauman, 1985 )
Cercetătorii încearcă de mult timp să precizeze anumite diferențe chimice și structurale ale
creierul ui la copiii autiști, încă din 1966, Eisenberg sublinia importanța cunoașterii măsurii în care
autismul este sau nu asociat cu vreo boală sau disfuncție cerebrală. Din păcate, chiar cu metodele
perfecționate existente la ora actuală, aceste anomalii cerebr ale nu pot fi întotdeauna, acolo unde
există, puse în evidență. Sunt numeroase exemplele de copiii autiști la care nu s -a dovedit prezența
unor tulburări neurologice în cadrul examinărilor realizate în copilăria timpurie și care, în
adolescență, prezintă e pilepsie de lob temporal, după cum sunt cazuri la care semnele unei tulburări
neurologice au fost decelate precoce. ( Muresan C. , 2004 )

19
La aproximativ 30 -40 % dintre persoanele care suferă de autism a fost detectată o creștere a
concentrației sangv ine a serotoniei. O ipoteză se referea la faptul că nu serotonia ar fi responsabilă
de diferitele dificultăți prezente în autism, ci incapacitatea creierului de a distruge o parte a
surplusului de substanța chimice, care se creează în cadrul producerii sub stanțelor de transmitere
nervoasă.
„ Autismul este o afecțiune multifactorială în care factorul genetic joacă în mod sigur un rol,
fie rareori ca factor unic ( factor ereditar sau modificare genomului ) , fie cel mai adesea ca factor
favorizant, asoc iat factorilor de mediu ( virali, imunitari, metabolici ) . Pe de altă parte, se poate
presupune că orice factor extern nociv care intervine într -o perioadă critică a formării sistemului
nervos poate afecta dezvoltarea acestuia, devenind responsabil pentru semnele autismului. ” (
Muresan C. , 2004 )
I.4 Clasificarea formelor de autism
Grupate sub denumirea de ” Tulburări pervazive de dezvoltare ” ( CIM 10, DSM -IV: cf.
Tabelului IV ) psihozele infantile se caracterizează printr -o alterare globală a capacităților de
comunicare, perturbări în relațiile cu ceilalți, activități restrânse și repetative, adesea stereotipe.
Teoretic nu există retard mintal asociat, da în realitatea clinică funcționarea cognitivă prezintă în
mod obișnuit particularități. În plan psihopatologic, psihozele infantile se caracterizează printr -o
alterare a organizării progresive a personalității cu o capacitate de adaptare la realitatea variabilă în
funcție de nivelul exigenței sociale și de nivelul angoasei copilului.
Autismul sau tulburări din spectrul autism care se caracterizează prin abilități sociale,
comp ortamente repetitive, comunicarea nonverbală. Știm că nu există doar un tip de autism, din
contră sunt multe tipuri provacate de combinații genetice și influențele mediului.
Conform CIM 10 , autismul se clasifică în :
 Autismul infantil;
 Sindromul Rett;
 Autismul atipic;
 Hiperactivitate asociată cu retard mintal;
 Alte tulburări dezintegrative ale copilăriei;
 Sindromul Asperger;

20
 Alte tulburări pervazive de dezvoltare;
 Tulburări pervazive de dezvoltare.

O altă clasificare a autismului este cea de la DSM -IV, care a clasificat autismul în :
 Tulburări autiste;
 Sindromul Rett;
 Tulburările dezintegrative ale copilăriei;
 Tulburări pervazive de dezvoltare.

CAPITOLUL II
SIMPTOMATOLOGIA ȘI METODE DE EVALUARE

II.1 Simptomatologie
Autismul este o tulburare a sistemului nervos central care se combină cu abilitatea de a
comunica și de a relaționa cu cei din jurul său. Semnele autismului apar aproape întotdeauna
înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deși această afecțiune este depistat ă mai târziu.
Tulburările din spectrul autist sunt cunoscute și sub denumirea de tulburări pervazive de
dezvoltare, termenul de ” pervaziv ” fiind utilizat pentru a descrie grupul de tulburări

21
comportamentale cu dificultăți în multiple arii de dezvo ltare ce generează un complex de
caracteristici și trăsături . ( Verza, 2011 ) .
Persoanele care prezintă tulburări pervazive de dezvoltare sunt diferiți din punct de vedere
comportamental, cognitiv și din punctul de vedere al abilităților, acestea fiind într-un proces
continuu de dezvoltare. Unele persoane din această categorie nu iși dezvoltă abilități de comunicare
verbală, iar alții sunt capabili să comunice prin propoziții simple sau printr -o conversație simplă. În
ceea ce privește abilitățile cogniti ve, sunt persoane care prezintă un coeficient de inteligență foarte
scăzut, in limita normală sau chiar peste limită.
Copilul cu autism nu are o dezvoltare normală a vorbirii, iar autismul afectează modul în
care copilul percepe și procesează infor mația senzorială. În ceea ce privește severitatea autismului,
ea variază de la o persoană la alta. Unii pot avea nevoie de însoțitor în aproape toate domeniile vieții
sale cotidiene, în vreme ce alții pot fi capabili să funcționeze la un nivel înalt și chi ar pot fi
instituționalizați la o școală normală.
La naștere, copilul este aparent normal, fără anomalii fizice sau neurologice. Debutul acestei
tulburări se instalează înaintea vârstei de 2 -3 ani, dar se poate depista chiar în primul an de viață. În
mod normal, la 3 -4 săptămâni se manifestă zambetul ca expresie a comunicării non verbale, iar
debutul acesta de comunicare ar trebui să aducă o explozie de reacții care să mărească comunicarea
copilului cu cei din jur și mai ales cu mama. Dacă debutul autismului este precoce – în primul an de
viață, se remarcă lipsa mișcărilor anticipatorii atunci când sunt luați în brațe, lipsa zâmbetului ca
răspuns al zâmbetului mamei, apatia și dezinteresul pentru ceea ce -i înconjuară. Studii recente în
domeniul psihologie copilului autist arătă că, la nivel cerebral, autișt ii nu disting între fața familiară
a mamei și o altă față feminină, dar fac distincția între un obiect familiar și unul nefamiliar, de aceea
nu-și orientează atenția către stimuli sociali și nu intră într -o rutină de comunicare cu ceilalți. (
Cucuruz D. , 2004 )
DSM V propune cele mai recente criterii de diagnosticare care urmărește patru dimensiuni de
bază:
1. dificultăți persistente de comunicare și interacțiune socială, care sunt concretizate în
deficitele de reciprocitate social -emoțională; deficite ale comportamentelor de comunicare
nonverbală utilizate în interacțiunea socială ;

22
2. interese sau activități repetitive și restrictive, manifestate prin comportamente stereotipe,
utilizarea greșită a jucăriilor/ obiectelor, orientarea excesivă spre rutine și ritualuri, hipo și
hiperactivitate senzorială;
3. simptomele sunt evidente încă din prima etapă a copilări ei;
4. întreaga paletă simptomatologică limitează sau afectează funcționarea normală cotidiană a
individului ( APA, 2011 ) .
DSM V urmărește deci restrângerea criteriilor de diagnosticare a TSA de la cele trei
domenii utilizate în prezent la două, re spectiv la deficite sociale și de comunicare și la
interese stereotipe și comportamente repetitive. Argumentele în favoarea acestor modificări
au fost susținute de rezultatele numeroaselor cercetări în domeniu, care au scos în evidență
faptul că abilitățil e de comunicare și sociale sunt indispensabile, iar întârzierile de limbaj nu
sunt atribuite doar TSA, ci sunt mult mai probabil un factor ce influențează simptomatologia
tulburării. Sunt propuse, ca urmare, trei niveluri de severitate în care tulburarea p oate fi
încadrată, primul nivel presupunând acordarea de sprijin intensiv persoanei afectate. De
asemenea, DSM V propune analiza sindromului Rett ca entitate distinctă, nemaifiind inclus
în cadrul tulburărilor din spectrul autist, și în egală măsură tulbur area dezintegrativă a
copilăriei. Este necesară și specificarea măsurii în care copilul prezintă sau nu o dizabilitate
intelectuală, o tulburare de limbaj sau o eventuală asociere cu o problemă genetică sau
medicală. (Roșan A. , 2015 )
II.2.1 Autismu l infantil
Termenul de ” autism „ este împrumutat din ramura psihiatriei adulte, care a fost introdus de
către psihiatrul elvețian Ernest Bleuler și inițial s -a referit la unul dintre semnele fundamentale ale
schizofreniei . Autismul infantil a fost descris pentru prima oară de către Leo Kanner, un nativ
german născut în Austria și a emigrat apoi în Statele Unite ale Americii în anul 1943, iar Hans
Asperger a descris la Spitalul Universitar din Viena sindromul Asperger.
Majoritatea cercetătorilor sunt în momentul acesta de acord asupra faptului că autismul este o
tulburare pervazivă de dezvoltare caracterizată prin tulburări de comunicare și deficite în ceea ce
privește aria socială, dar și prezența unor stereotipe comportamentale care sunt repetit ive. Prevalența
autismului este de un copil la 68 se naște cu această tulburare și la baieții este mai frecvent.

23
Autismul infantil se caracterizează prin deteriorarea calității relațiilor sociale – privitul în
ochi, expresia feței, incapacitatea de a începe relații cu alte persoane, incapacitatea de a putea
înțelege emoțiile, nu pot împărtăși bucuria sau tristețea.
Copiii cu autism infantil posedă un aspect fizic normal și conform clasificărilor americane și
internaționale, autismul este o tulb urare care debutează înaintea vârstei de 3 ani. ” În mod normal, la
3-4 săptămâni se manifestă zâmbetul ca expresie a comunicării non verbale, iar debutul acesta de
comunicare ar trebui să aducă o adevărată explozie de reacții care să mărească comunicarea
copilului cu cei din jur și mai ales cu mama. Dacă debutul autismului este precoce – în primul an de
viață, se remarcă lipsa mișcărilor anticipatorii atunci când sunt luați în brațe, lipsa zâmbetului
mamei, apatia și dezinteresul pentru ceea ce -i înconjoară . ” ( Cucuruz D. , 2004 )
La vârsta de 0 -6 luni în dezvoltarea motorie lipsește atitudinea de anticiparea, prezintă
anomalii ale motricității și tonusului ( hipotonie, atitudini neobișnuite ) , deficit al contactului vizual
și anomalii ale primelor v ocalize.
La 6 – 12 luni, copilul confirmă hipo sau hipertonia, anomaliile gesturilor și anomaliile
atitudinilor. Acesta prezintă absența interesului pentru persoane, nu se lasă ușor consolat, mimica
absentă sau uneori insuficientă.
Copilul de 1 -2 ani are o fascinație pentru mișcări, lumini, sunete, și îi lipsește limbajul și
prezintă indiferență.
Deja la vârsta de 3 -4 ani este prezentă retardul sau absența dezvoltarea limbajului, are
tendința de a repeta ceea ce i se spune ; are o manieră n eobișnuită de a vorbi ( voce atonă, aritmică,
țipătoare sau cântată ) . Există o retragere din punct de vedere social, nu caută consolare atunci când
este supărat sau are dureri, evită privirea celorlalți, nu dă dovadă de imaginație în timpul
activităților . Acesta manipulează bizar obiectele ( rotirea ) , își mișcă neobișnuit părți ale corpului,
prezintă un atașament față de obiectelor neobișnuite.
La vârsta de 4 ani și peste 4 ani are un limbaj expresiv limitat, folosește impropriu
pronumele, enunțuri le, repetițiilor. Tratează persoanele ca pe niște obiecte, este puțin conștient de
existența altor persoane sau de sentimentele acestora, are reacții neobișnuite, reacționează negativ la
dorința fizică de afecțiune.
Criteriile ICD -10

24
1. Dezvoltarea anormală evidentă înainte de vârsta de 3 ani în cel puțin unul dintre următoarele
domenii:
a) limbaj expresiv sau receptiv care este folosit pentru comunicarea socială;
b) dezvoltarea atașamentelor sociale selective sau reciproce;
c) joc simbol ic sau funcțional.
2. Un total de cel puțin șase simptome prezente, dintre care cel puțin două de la A ) și câte unul de la
B ) și C ) .
A ) Alterarea calitativă a interacțiunilor sociale manifestate în cel puțin două dintre următoarele:
a) nu foloseșt e corect privirea ochi în ochi, expresia facială este folosită incorect ;
b) eșecul folosirii relațiilor de prietenie care implică împărtășirea reciprocă a intereselor, a
emoțiilor;
c) răspuns deviant față de emoțiile altora, prezintă o slabă integra re a comportamentelor
emoționale, sociale, comunicative;
d) nu caută să -și împărtășească bucuria cu ceilalți, dar nici achizițiile sau interesele.
B ) Alterarea calitativă a comunicării manifestată în cel puțin unul dintre următoarele puncte :
a ) limbajul este întârziat sau absent neacompaniat de o încercare de compensare prin folosirea
mimicii sau gesturilor;
b ) nu poate iniția sau susține o conversație;
c ) folosirea stereotipă a limbajului;
d ) absența jocului simbolic sau imita tiv .
C ) Modele restrictive, repetitive și stereotipe de comportament, interese și activități, manifestată în
cel puțin una dintre următoarele:
a ) este preocupat aproape mereu de unul sau mai multe interese anormale ca intensitate și natură ;
b ) insistă pentru rutine sau ritualuri nonfuncționale specifice;

25
c ) manierisme motorii stereotipe și repetitive care implică unele părți ale corpului sau doar un
membru;
d ) preocupări față de părți ale obiectelor, cum ar fi : mirosul , textura, zgomotu l generat de
vibrația lor;
e ) tabloul clinic nu este atribuabil altor tipuri de tulburări pervazive de dezvoltare .
Studii recente realizate în domeniul psihologiei copilului autist arată că la nivelul sistemului nervos
central, cei cu autism nu dis ting între fața familiară a mamei și a altei persoane de genul feminin, dar
pot face distincția între un obiect pe care îl consideră familiar și unul străin, din acest motiv aceștia
nu-și orientează atenția către stimuli sociali și nu comunică cu ceilalți. Copilul pare că se retrage
într-o lume a lui, fără să comunice cu ceilalți. La copilul fără diagnostic, gestica mâinilor este mai
compactă după 6 -7 luni în atenții de refuz, aprobare, afective. Atragerea atenției pentru a fi băgat în
seamă, când se supără , întristează sau se supără dar și întinderea mâinilor și a corpului copilului
pentru a fi luat în brațe. Toate aceste manifestări lipsesc la copilul autist care pare că nu vrea să intre
în contact cu mama lui, cu lumea.
Tulburări ale contactului – Se notează alterări ale interacțiunilor sociale conducând la
izolare; refuz sau fugă de contactul vizual, absența expresiei faciale și a schimbării mimicii, absența
contactului și a schimbării tonice ( dialogul tonico -postural ) . Copilul autist nu caută s ă intre în
contact, să atraga atenția, să acroșeze privirea, nu -i imită pe ceilalți. Nu există exprimare a plăcerii,
împărtășirea interesului, absența pointing -ului. În cel mai bun caz, celălalt este folosit ca parte din
sine ( a lua mâna adultului ) sau p rintr-un segment izolat al corpului ( păr, orificii faciale ) . Privirea
pare goală, îndepărtată în altă parte. ( Daniel M. , 2003 )
O altă caracteristică specifică autismului infantil este absența sau întârzierea limbajului .
Comunicarea într -un sens larg se realizează prin vorbire și prin comunicarea non verbală care
include gestica, mimica, postura. Copilul autist nu iși folosește vocea pentru a putea atraga atenția
cuiva, el nefolosind limbajul cu sens de comunicare. Acesta nu posedă capacitatea de a iniția o
conversație sau de a o susține, folosește deseori un limbaj repetitiv și stereotip, dar și folosește
exprimarea la persoana a II a sau a III a atunci când se referă la propria persoană. Este existentă si
prozodia ( sonoritatea sau intonația ) , dar aceasta este particulară, poate fi cântată sau o pedanterie
accentuată.

26
Tulburările de limbaj și de relație apar în primul plan, chiar când performanțele cognitive pot
fi normale sau chiar superioare, capacitatea de memorare este formidabilă, la fel și cea de calcul,
interes într -un domeniu senzorial cum ar fi cel al desenului, muzicii. Dar acest interes are un
caracter stereotip, repetitiv și nu se implică în tentative de comunicare, cel puțin într -un mod
spontan.
Reacțiile bizare și restrânge rea intereselor – Reacțiile de angoasă, de agresivitate sau de
aparență furie pot să apară cu ocazia schimbărilor mediului ( modificarea unei mobile, schimbarea
traseului obișnuit, absența unei jucării, schimbarea pieptănăturii ) sau unei surprize ( zgomot
neașteptat, sosirea unui străin ) . Aceste manifestări de furie, angoasă sau disperare pot să apară de
asemenea ca răspuns la o frustrare, o interdicție sau o tentativă insistentă a adultului de a intra în
contact. Obișnuințele sau ritualurile în aparență golite de semnificație simbolică domină viața
cotidiană, impunând un cadru al vieții cu alură imuabilă sau robotizată. Punctele de interes sunt
restrânse și stereotipe în direcția obișnuințelor motorii sau de obicei bizar: manierism motor
stereotip și rep etitiv( bătăi și torsiuni ale mâinilor, legănat, mers pe vârfuri picioarelor, învârtit ca un
titirez, mișcări complexe ale corpului ) , folosirea anumitor obiecte ( pietre, fire, fragmente de jucării
) sau cu întrebuințare schimbată ( roata unei mașinuțe î nvârtită la nesfârșit ) ; interes pentru un
aspect limitat al obiectelor ( de exemplu mirosul asociat cu un comportament de
adulmecare,senzația de suprafață cu un interes pentru obiectele rugoase, atitudini de grataj, atracția
pentru vibrație sau pentru zg omot pe care le reproduce indefinit ) . Jocul simbolic, jocul de imitare,
jocul implicând situații sociale obișnuite nu există sau există foarte puțin. ( Daniel M. , 2003 )
Tulburările de limbaj – acestea sunt constante și de cele mai multe ori majo re în autism.
Aproximativ o treime din cei cu autism nu reușesc să achiziționeze nici un limbaj și o altă treime
reușește să achiziționeze decât un limbaj rudimentar. Anomaliile de dezvoltare a limbajului pot fi de
mai multe tipuri:
a) Tulburările comunic ării preverbale -îi lipsește gestul de indicare și a gesturilor care atrag atenția
partenerului asupra unui obiect;
– autiștii iși exprimă dorințele prin țipete, heteroagresivitate, auto -agresivitate.
– deficitele gestuale și de mimică ce însoțește limbajul , fiind vorba absența expresiilor faciale, a
zâmbetelor, ce acompaniază un dialog, autiștii neștiind cum să reacționeze la vederea lor.

27

b) Tulburările de limbaj propriu -zise – se referă la nivelurile de comprehensiune și de realizare a
limbajului;
– la nivelul fonologic, de cele mai multe ori, autiștii care verbalizează nu prezintă deficite de
articulare, dar își dezvoltă un ritm mai lent decât cel normal;
– nivelul semantic este extrem de afectat la autiști, aceștia dau dovadă de o dificultate foarte mar cată
de a utiliza cuvintele și de a respecta semantica acestora;
– nivelul de ecolalie este foarte frecvent, aceasta fiind uneori singura realizare a limbajului din partea
copilului autist.
În ceea ce privește motricitatea și reacția la unii stimuli senzoriali, se observă o
hiporeactivitate sau hiperreactivitate, de exemplu : să facă obiecte sa cadă pe jos, să se balanseze de
pe un picior pe altul, să se învârtească, să facă zgomote cu gura, să bată exagerat din palme, să
răsucească etc. Copilul autist prezintă un dezinteres pentru zgomotele provenite din mediul social,
acesta nu reacționează când este chemat, acesta prezintă un interes pentru zgomotele particulare ,
cum ar fi : o melodie sau un cântec, aspiratorul, zgomotul făcut de mașini etc. Anumite zgomote îi
poate provoca reacții de spaimă, frică, furie, în special când copilul este surprins de aceste zgomote.
Așa cum afirmam, diagnosticul corect și precoce al autismului este extre m de important
pentru a se limita confundarea lui cu tulburări vindecabile care i se aseamănă. El trebuie deci
confirmat prin examene serioase : bilanț medical și neurologi, EEG, cartografie. Imageria cerebrală
a zonelor creierului mare și mic este promiță toare în acest sens, dar se află la început. Astfel
cuplarea EEG cu datele obținute pe calculatoare a permis selecționarea ritmurilor electrice care
informează asupra activității cerebrale. Cum autismul se asociază uneori cu epilepsia, focarul
epileptic po ate fi astfel localizat mai precis și reprezentat pe o imagine în trei dimensiuni.
Cartografia EEG cuantificată oferă selecționarea unui ritm sau a unei secvențe specifice și apariția
zonelor de localizare ale acestui ritm în culori. Aceste metode permit e xplorarea zonelor suspectate
în autism: creier mic, talamus și sistem limbic. Utilizarea potențialelor diagnostice evocate este de
asemenea utilă pentru obținerea unui diagnostic diferențial cu surditatea sau pentru determinarea
formelor mixte : autism și surditate. ( Muresan C. , 2004 )

28
Mulți copiii cu autism sunt atrași de muzică, aceasta fiind uneori singurul mod de
interacțiune socială și poate fi folosită pentru încurajarea interacțiunii. Etapa următoare constă în a
interveni în activitățile pre ferate a copilului, începând prin a imita ceea ce face el, introducând apoi
variații minime la început, apoi din ce în ce mai importante, dar cu mult mai multă grijă pentru că
apariția atașamentului și a interesului social poate fi frânată în cazul în care copilul se simte obligat
să facă unele lucruri care sunt peste capacitățile sale.
Problema cu furia trebuie procedată la fel, cu multă prudență și multă răbdare. Aceasta
facilitează dezvoltarea încrederii și afecțiunii la copil și părinți dacă modul de reacție este bine ales.
Dacă copilul are accese de furie ușoară cel mai bine ar fi s impla ignorare. Dar dacă tulburarea este
marcată , parintele poate încerca să -l ia în brațe , să -i vorbească încet , și poate chiar săi cânte.
Un subiect care vine deseori în discuție este legat de utilitatea centrelor specializate ( cu
clase integr ate ) în educația copiilor autiști, unele persoane fiind de părere că acești copii nu vor
înregistra progrese în dezvoltarea socială dacă sunt lăsați împreună. Chiar dacă acest fapt pare
rezonabil teoretic, practic se observă că adulții sunt cei care îi î nvață regulile sociale și
comportamentele socialmente acceptabile. Doar copiii care sunt mai puțin afectați încearcă să -i
imite pe cei normali și să învețe de la ei. Majoritatea copiilor autiști nu imită modelele normale
pentru că nu le înțeleg și nu sunt motivați să o facă. Un centru specializat competent trebuie să ofere
numeroase ocazii în care copiii autiști să poată participa alături de cei normali la activitățile speciale
studiate și încadrate. ( Muresan C. , 2004 )
Se știe că 60 -65 % dintre cop iii cu autism prezintă și deficiențe mintale, deficiență care este
stabilită de a lungul anilor, cu sau fără ameliorarea problemelor comportamentale. Pentru a
diagnostica un copil cu diagnosticul de autism corelată cu deficiența mintală severă sau profundă ,
trebuie realizată o evaluare precisă a prezenței deficitelor comportamentale, sociale și cognitive.
II.1.2 Sindromul Rett
Este o tulburare neurologică ce se dezvoltă în special la fete, având încă cauze incerte.
Aceasta se dezvoltă la fete după o perioadă de aproximativ 6 luni în care viața copilului este aparent
normală. Deși în prima parte a jumatatea anului a copilului dez voltarea poate fi considerată normală,
pot apărea după naștere tulburări alimentare, de comportament, de tonus – foarte greu sesizabile.
După aceste 5 -6 luni, dezvoltarea copilului stagnează, iar spre sfârșitul primului an se instalează
regresia.

29
Sindromul Rett se caracterizează printr -o dezvoltare aparent normală, urmată apoi de o
pierdere parțială sau completă a limbajului și a capacității de a folosi mâinile, asociată cu o
încetinire a dezvoltării craniului. Pierderea motricității voluntare a mâin ilor, hiperventilația, mișcări
stereotipe a mâinilor exact ca și în autism, absența constantă a controlului sfincterian sunt extrem de
tipice pentru acest sindrom.
Dezvoltarea socială și cea a jocului stagnează încă din primii 2, 3 ani, dar interesul social se
conservă ( spre deosebire de autism ) , în mod atipic acești copii păstrează un gen de ” surâs social ”
, putând apare și acea „ privire prin ” , caracteristică și autismului. În cursul celei de a doua
copilării, se observă deseori o ataxie a t runchiului și apraxie, asociate cu o scolioză sau o cifo –
scolioză și uneori de mișcări coreo – atetozice. Se poate manifesta și o rigiditate spastică, mai
marcată în general la membrele inferioare. ( Muresan C. , 2004 )
Sindromul Rett evoluează în pa tru etape :
1. Prima etapă care se desfășoară între 6 -18 luni în care dezvoltarea fetei care are Sindromul Rett se
oprește. Fetița nu este interesată de jocuri, întâmpină probleme în a -și coordona mișcările trunchiului
și a membrelor, nu menține contact v izual.
2. A doua etapă se numește Etapa Rapid Distructivă care se desfășoară între 1 -4 ani și se
caracterizează prin rapidă a abilităților. Aceasta va manifesta brusc dificultăți în a comunica cu
ceilalți, dificultăți în coordonare, dar și dificultăți lega te de alte funcții ale organismului. Copilul va
fi iritabil cu celelalte persoane, va prezenta instabilitatea a corpului și a mersului pe jos , va avea
probleme cu somnul, respirația îi va fi îngreunată, va scadea ritmul de creștere al dimensiunii
capului, vor apărea și diverse probleme gastrointestinale.
3. A treia etapa este numită și Etapa de Platou , iar în această etapă simptomele nu se agravează și
nu se diminuează intensitatea acestora. Apare epilepsia, apar problemele de greutate, dar se
îmbunătățe ște comportamentul.
4. Ultima etapă numită și Etapa Târzie care este caracterizată prin deteriorarea mișcărilor motorii.
Apare scolioza, cifoza, iar spasticitatea care poate duce la pierderea capacității de a merge.
Criteriile de diagnostic pentru 299.80 Tulburarea Rett
A. Oricare din urmatorii itemi :

30
1. dezvoltare prenatală și perinatală după cât se de normală ;
2. dezvoltare psihomotorie după cât se pare normală în primele 5 luni după naștere ;
3. circumferința capului normală l a naștere .
B. Debutul oricăruia din următorii itemi după o perioadă de dezvoltare normală :
1. încetinirea creșterii capului între etatea de 5 și 48 de luni ;
2. pierderea aptitudinilor manuale practice căpătate anterior între etatea de 5 ș i 30 de luni, cu
apariția consecutivă de mișcări stereotipe ale mâinilor ( de ex., storsul cu mâinile, spălatul pe mâini
);
3. pierderea angajării sociale, precoce în timpul evoluției ( deși adesea interacțiunea socială se
dezvoltă mai târziu );
4. apariția unui mers sau a unor mișcări ale trunchiului insuficient de coordonate ;
5. dezvoltarea limbajului receptiv și expresiv deteriorată sever, cu retardare psihomotorie
severă. (Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor ment ale, 2000 )

II.1.3 Autismul atipic
Autismul atipic este o tulburare globală a dezvoltării care este diferită de autismul infantil fie datorită
vârstei de debut , debutează numai după vârsta de 3 ani, fie datorită simptomatologiei atipice, întârzierile nu
sunt prezente în toate cele trei cri tetii de diagnoticare : comunicare, interacțiune socială, comportament
restrictiv.
Apare cel mai des la persoanele cu deficiență mintală profundă și apare de asemenea la persoanele cu
tulburări grave ale limbajului receptiv.
Această categorie trebuie utilizată când există o deteriorare pervazivă și severă în dezvoltarea
interacțiunii sociale reciproce sau a aptitudinilor de comunicare nonverbală sau verbală ori când sunt prezente
comportamente, interese și activități stereoripe, dar nu sunt sa tisfăcute criteriile pentru o tulburare de
dezvoltare pervazivă specifică, pentru schizofrenie, tulburare de personalitate schizotipală ori pentru
tulburarea de personalitate evitantă. De exemplu, această categorie include ”autismul atipic”, tablouri clini ce
care nu satisfac criteriile pentru tulburarea autistă din cauza debutului tardiv, simptomatologiei atipice,

31
simptomatologiei subliminale ori a tuturor acestora. ( Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,
2000 )
II.1.4 Sindromul Asperger
Hans Asperger a fost primul psihiatru care a definit acest sindrom în anul 1944 asupra unui
grup de copiii americani, considerați a prezenta o psihopatie autistă. Termenul de ” sindrom
Asperger ” a fost utilizat pentru prima dată de către Lo rna Wing în anul 1981 care a introdus
diagnosticul în încercarea de a dobândi recunoașterea acelor persoane autiste ale căror tulburări nu
se potriveau în totalitate cu ceea ce a descris anterior Kanner. Lorna Wing a prezentat o serie de
criterii diagnosti ce, bazate pe ceea ce a spus Hans Asperger în anul 1944 :
 Limbajul este dobândit în totalitate fără întârzieri, dar cu un conținut stereotip.
 Comunicarea nonverbală – prezintă o slabă expresivitate facială, gestică inadecvată și o voce
monotonă.
 În ceea ce privește interacțiunile sociala, acestea nu sunt reciproce și se remarcă absența
empatiei.
 Preferă activitățile repetitive.
 Are capacitatea de a memora cifere, nume.
 Coordonarea motorie – mișcări grosiere neîndemânatice, posturi bizare, uneori stereotipe.
În afara acestor trăsături, Hans Asperger subliniază predominanța sindromului la subiecții de gen
masculin și faptul că acesta este recunoscut înainte de primii trei ani de viață. Dar Lorna Wing a
modificat aceste criterii pe baza propriilor sale cercetări :
 Întârzierea apariției limbajului, doar la jumătate din grupul cercetat de Wing ca având acest
diagnostic limnajul s -a dezvoltat normal.
 Copilul poate prezenta comportamente bizare înaintea împlinirii vârstei de trei ani.
 Lona Wing afirmă că acești copii nu sunt creativi, nu sunt ” originali ” , ci mai degrabă
gândirea lor este inadecvată.
Criteriile pentru sindromul Asperger prevăzute de ICD -10 nu sunt nici ele în măsură să
clarifice diagnosticul. Sindromul Asperger se pare că poate fi definit ca au tism fără deficite
cognitive și de limbaj.

32
Singurele puncte distincte în acest sindrom par să fie vârsta de debut și absența întârzierii limbajului.
Ambele sunt însă destul de îndoielnice; criteriile pentru dezvoltarea limbajului, de exemplu, sunt
prea spe cifice și în același timp prea vagi într -un domeniu despre care se cunosc destul de puține
lucruri. Aceste cerințe nu se bazează pe vreo teorie cunoscută legată de achiziția limbajului, și, de
asemenea, nu se poate preciza ceea ce se consideră a fi un cuvâ nt, ce număr de cuvinte trebuie
achiziționate și ce poate fi considerat o frază cu conținut de comunicare. ( Crișan, 2014 )
Criteriile de diagnosticare a sindromului Asperger din ICD – 10
A. Absența unei întârzieri semnificative din punct de vedere clinic în domeniul limbajului sau al
dezvoltării cognitive. Diagnosticul implică dezvoltarea cuvintelor simple până la 2 ani sau chiar mai
devreme și folosirea frazelor pentru comunicare până la 3 ani. Abilitățile de autogospodărie,
comportamentul adaptiv și curiziotatea legată de mediul înconjurător din primii trei ani de viață
trebuie să fie la un nivel corespunzător dezvoltării intelectuale normale. Cu toate acestea, bazele
activității motorii ar putea fi întrucâtva întârziate, o oarecare neîndemânare fiind uzuală. Abilitățiile
speciale, deseori relaționate cu preocupările bizare, sunt destul de frecvente, dar nu sunt necesare
pentru diagnostic .
B. Deficiențe calitative ale interacțiunilor social e reciproce. Pentru precizarea diagnosticului sunt
necesare tulburări demonstrabile în cel puțin trei dintre următoarele cinci domenii :
1. ineficențe ale folosirii adecvate a privirii ochi – în- ochi, a expresiei faciale, a poziției corpului
și a ges turilor de reglare a interacțiunii sociale ;
2. incapacitatea de a dezvolta ( într -o manieră adecvată vârstei mentale ) relații cu colegii, care
implică împărtășirea acelorași interese, activități și emoții ;
3. rareori dorește sau caută consol are și afecțiune în momentele de stres și rareori își oferă
afecțiunea altora în momentele de tristețe, de distres ;
4. absența manifestării bucuriei în momentele în care alții și -o manifestă și a căutării companiei
pentru propriile momente de bucuri e ;
5. absența reciprocității socioemoționale, manifestată printr -un răspuns inadecvat sau deviant la
emoțiile altora și/sau absența modelării comportamentului în funcție de contextul social și/sau o
slabă integrare a comportamentelor sociale, emoționale și de comunicare .

33
C. Tipare comportamentale, interese și activități restrictive, repetitive și stereotipe ( criterii
asemănătoare celor pentru autism ) .
Diagnosticul necesită prezența unor tulburări demonstrabile în cel puțin două dintre următoarele
șase domenii :
1. o preocupare persistentă legată de activități stereotipe și restrictive ;
2. atașament specific față de obiecte neobișnuite ;
3. aderare aparent compulsivă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncționale ;
4. manieri sme motorii stereotipe și repetitive care implică fie bătaia din palme sau răsucirea
mâinilor, fie mișcări complexe ale întregului corp ;
5. preocupări legate de părți ale obiectelor sau elemente nefuncționale ale materialelor de joacă (
ca de exempl u, mirosul lor, suprafața, zgomotul/vibrația generată de acestea ) ;
6. distres legat de micile schimbări survenite în mediul înconjurător .
D. Tulburarea nu este atribuită altor varietăți de deficiențe pervazive ale deszvoltării, de tulburări
schizo ide, schizofrenie simplă, tulburarea personalității obsesive, tulburarea obsesiv -compulsivă . (
Roșan A. , 2015 )
Integrarea în școală pe cei cu sindrom Asperger este de cele mai multe ori dificilă din pricina
caracteristicilor lor speciale, care îi fac să pară excentrici, timizi, ciudați. Aceștia pot fi
marginalizați, câteodată chiar agresați și pot deveni anxioși, temători.

II.2 Metode de evaluare in autism
Evaluarea inițială pentru copiii care au fost diagnosticați sau suspecți de autism este
importantă și esențială pentru a se putea alcătui programul individualizat de intervenție care să poată
corespunde cu nevoile copilului.
II. 2.1 Evaluarea dezvoltări i psihice

34
Examenul psihologic al copilului cu o tulburare pervazivă de dezvoltare constituie un demers
ale cărui aspecte practice, clinice și tehnice au un statut specific. Evaluarea capacităților cognitive și
sociale, dar și evaluarea comportamentului sunt necesare pentru a preciza diagnosticul și pentru a
prefigura indicații terapeutice.
Evaluarea psihologică a copilului oferă informații despre :
 Abilitățile sale actuale și ariile care trebuie îmbunătățite : limbajul, socializarea si
interacțiunea, cogniția, aten ția, dar și motricitatea fină și grosieră.
 Problemele de comportament și manifestările neadecvate ale copilului care sunt evidente în
diferite momente.
Sistemele evaluării clinice care cuprinde scalele și chestionarele, au ca punct de plecare
listele simptomelor comportamentale, la care sunt aplicate elemente de măsură, permițându -i
aprecierea diverselor grade de intensitate sau de frecvență.
Scala lui Uzgiris -Hunt reprezintă o probă de tip piagetian care are ca punct de plecare
descrierea c onduitelor copilului cu TSA în vârsta de 0 până la 1 an. Aceasta este compusă din itemi
ierarhizați pe o scală de vârstă și de stadii, grupate în șase rubrici : relațiile spațiale, mijloace –
scopuri, permanența obiectului, imitația, schemele și cauzalitatea operațională.
Un alt instrument valoros de detectare este CHAT . Aplicarea sa se poate face de către
doctorii pediatrii și care poate duce la depistarea tulburării de la 18 luni și la stabilirea unui program
de intervenție timpurie.
ESCS sau s cala de dezvoltare a comunicării Seibert -Hogan este construită după modelul
piagetian care acoperă perioada de 0 -30 de luni, explorând dezvoltarea comunicării copilului prin
analiza a trei tipuri de activitate: atenția concomitentă, interacțiunea socială, ajustarea
comportamentului. ” Fiecare dintre aceste activități este studiată prin trei manifestări sau moduri (
răspuns, angajare, menținere ) , pentru primele două, și prin două ( răspund, angajare ) pentru a treia. ” (
Roșan A. , 2015, pagina 285 )

35
II. 2.2 Scale de evaluare folosite în diagnosticul de autism infantil
Scalele de evaluare sunt sunt destinate înregistrării comportamentului unui individ aflat într –
o situație reală. Comparativ cu testele, aceastea nu necesită ca particpantul să asiste, ci intervenția
unui observator expermentat.
Aceste intrumente se prezintă sub formă de chestionare, scale de apreciere sau scale de evaluare.
Acestea trebuie diferențiate de testele psihologice de personalitate care presupune existența unui
materia l destinate includerii unui subiect într -o categorie nosologică.
Chestionarul diagnostic E2 Rimland
Prima versiune a acestui chestionar este din 1964 și este alcătuit dintr -o serie de 76 de
întrebări cu răspunsuri la alegere, aceste răspunsuri sunt date de către părinți sau de către persoanele
care îi îngrijesc pe copiii. E2 se referă la anomaliile în dezvoltare, apărute înainte de 6 ani. Acest
chestionar cuprinde 79 de întrebări.
A fost concepută o grilă pe care se notează apariția punct elor pozitive, corespunzătoare
semnelor caracteristice autismului, și a celor negative, corespunzătoare răspunsurilor care denotă o
patologie non -autistică. Scorul final este obținut prin suma algebrică a scorurilor parțiale. După
opinia lui Rimland, scoru rile mai mari de 20 sunt argumente în favoarea includerii copiilor în
categoria celor ce prezintă tulburarea autistă clasică, tip Kanner. ( Muresan C. , 2004 )
Teste de vocabular Lege și Dagn
Testele de vocabular în imagini Lege și Dagner, Delt our și Hupkens și ale lui Boehm
cercetează cu ajutorul unor imagini sau desene cunoștințele lexicale și capacitatea de expresie și
capacitatea verbală a copilului.

Scala de observație a comportamentului Freeman ( SOC )
Această scală a fost e laborată de către Freeman în anul 1978 și se referă la evaluarea
obiectivă a comportamentului copiilor cu autism într -un context de dezvoltare dat. Ședința se
desfășoară într -o sală cu jucării care este adaptată conform vârstei și poate fi împărțită în 9 p erioade

36
de câte 3 minute. Într -un timp, copilul face ceea ce vrea, iar examinatorul observă cum se joacă
copilul. Mai târziu este introdus în situații de joc bine definite sau simulate corespunzător.
Scala de evaluare a comportamentelor autistice( E CA )
Această scală a fost pusă la punct de către Lelord și a numit -o ” Bretonneau ” , iar scopul
inițial al acestei scale era punerea în relație a variabilelor clinice și electrofiziologice. O primă
analiză arată că unele trăsături clinice ( indifer ența la oameni , intoleranța la schimbare ) erau în
legătură cu semnele electrofiziologice, ca de exemplu slaba amplitudine a potențialelor electrice
evocate prin stimulări senzoriale.
Rezultatele clinice ale scalei ECA sunt foarte utile în domeniul psiho terapeutic. Este posibilă
aprecierea comportamentului copilului în două situații diferite : în grupul său și în cadrul terapiei
individuale. Rezultatele pot fi negative sau pozitive, omogene sau disociate, iar acest lucru permite
inițierea discuțiilor lega te de indicțiile terapeutice.
II.2.3 Intervenții psihopedagogice
După cum susține Catherine Milcent în anul 1990 , orice educație începe prin evaluarea
nivelului de dezvoltare al diferitelor substructuri ale persoanei, pentru cunoașterea stadiului de la
care se pornește în educație și în terapie.
Catherine Milcent ia în considerare mai multe aspectee care vizează o abordare cât mai corectă a
unui copil cu TSA, în scopul de a -i oferi un sprijin terapeutic și educațional. Acestea sunt :
 Filtrarea a ceea ce este pertinent – atenția selectivă a copiilor cu autism este grav perturbată,
ceea ce explică mișcările fără încetare sau pasivitatea lor. Doar unele activități stereotipe par
a fi căutate sau par să focalizeze atenția.
 Asigurarea înțelegeri i: simplificarea limbajului – informațiile sunt prezentate una câte una,
selectate deja, în funcție de stadiul atins în dezvoltare, iar când individul ajunge la
verbalitate, se va utiliza imagini, fotografii, etichete care să prezinte scopul final. În orice
moment, copilul cu autism trebuie să se înțeleagă ceea ce se dorește de la el, ce înseamnă
activitatea și cât timp va dura ea. Dacă activitatea nu este o sursă de plăcere, aceasta trebuie
însoțită în momentul încheierii de felicitări cât mai empatic posib il și urmată imediat de o
destindere, de un joc.

37
 Coerența, necomplicarea vieții – una dintre dificultățile cognitive ale copiilor cu TSA este
capacitatea lor limitată de a forma reprezentări, imagini și de a extrage concepte, reguli. La
copilul cu autism, limbajul înseamnă mai mult o senzație decât un concept.
 Extragerea și aplicarea regulilor – acest concept presupune absența obiectului, el impunând
formarea și memorizarea unei reprezentări . La copilul cu autism, când memoria de lungă
durată ajunge să fie activitată,ea reduce informațiile extracontextuale ca atare. Limbajul este
perceput fără înțelegerea analogiilor și a metaforelor.
 Dezvoltarea limbajului – orice program de dezvoltare trebuie să înceapă printr -o cântărire
riguroasă a întelegerii fine a con ceptelor și a categoriilor gramaticale, cum ar fi adjective,
verbe, prepoziții, o înțelegere a sensului contextual al limbajului și al gradului de
conversație. Copilul cu autism repetă cuvinte nesegmentate sau grav segmentate, care nu au
adesea un raport f oarte îndepărtat cu sensul lor. De obicei, copilul cu TSA reușește să -și
achiziționeze un număr semnificativ de substantive care desemnează obiecte concretă, ca de
exemplu : hrană, obiecte, mobilier, dar în ceea ce privește verbele, acestea se însușesc mai
târziu și mai greu. Adjectivele sunt rareori izolate și nu -și dobândesc valoarea reală decât
mult mai târziu. Specialistul va trebui să verifice atât limbajul verbal cât și cel scris.

II.2.4 Modalități terapeutice folosite pentru TSA
Foarte multe cercetări au arătat ca autismul nu poate fi vindecat, darse poate evita agravarea
deficitului de intelect și deficitul emoțional.
Copiii cu autism, care au un deficit de dezvoltare, nu sunt cel mai probabil ” vindecabili ” pentru că
edificiul este construit pe fundații șubrede. Dar și aici există câteva nuanțe, căci dacă originea
autismului este metabolică sau imunitară, o intervenție la nivelul chimiei celulare poate modifica
evoluția individului. Dar dacă origininea este genetică, lucrurile se complică, iar tot ce se poate face
în acest caz este o prevenire precoce a mamei ( așacum se procedează în trisomia 21 ) , aceasta
urmând să ia decizia pe care o consideră potrivită.
Tratamentul autismului necesită colaborarea medicului, a psiholo gului, a educatorului și a
parinților. Fiecare copil este o ființă umană diferită, fragilă, sensibilă. Acesta necesită o bază
individuală de tratament, stabilită în urma unui bilanț medical potrivit și a unor evaluări
psihoeducative inteligente și creative , chiar dacă copilul autist refuză de a coopera. Obiectivul

38
principal al oricărui tratament este ameliorarea condițiilor de viață a copilului. La majoritatea
subiecților care prezintă semnele evidente ale unei întârzieri în dezvoltare, prima premisă a
tratamentului ar putea fi încurajarea evoluției limbajului, autonomiei personale și a aptitudinilor
școlare și sociale.
Depistat în timp, autismul poate fi recuperabil. Autistul se ascunde într -un climat
solitar,acesta își pierde capacitatea de comunica re cu ceilalți. Această non –comunicare începe
foarte lent. Este mult mai ușor să previi decât să vindeci. Este extrem de important ca nou născutul
să audă inflexiunile vocii mamei, să -i simtă mirosul. Toți autiștii sunt supradotați pentru relația
umană ș i totuși ei se află într -un ” gol comunicativ ” . Autismul nu există la animale, a cesta este
specific oamenilor.
II.2.4.1 Terapia comportamentală
Terapia comportamentală urmărește cu precădere îmbunătățirea deprinderilor
comportamentale adaptative, ca de exemplu, comunicarea și descurajarea distructive, de tipul
agresiv.
Lovaas în anul 1987 a inițiat terapia comportamentală individuală de 40 de ore pe săptămână pe o
perioadă de doi ani la un grup experimental de 19 autiști sub 4 ani. Această intervenție a inclus și
antrenarea părinților în mediul destinat copiilor preșcolari. Doar un copil din grupa experimentală a
atins un intelect normal, în timp ce 9 din 19 subiecți au obținut un IQ aproape de medie. Toți
subiecții din grupa experimentală au făcut progrese în domeniul achizițiilor educative.
Mișcarea, dansul,muzica
Cu mult timp în urmă s -a apreciat valoarea învățării mișcării, nu numa i pentru autism, dar și
pentru alte disfuncții severe. Dansul este utilizarea rituală și disciplinată a mișcării, a fost și ea
considerată cu valoare terapeutică și s -a recurs la această tehnică pentru unii copii autiști. Mișcările
de dans și ritmul îi per mit copilului autist să -și exprime sentimentele și să atingă un stadiu non –
verbal al comunicării.
Tehnica propusă de Kaufman ( 1967 ) constă în a -l determina pe copil, după o perioadă în care este
lăsat în lumea autostimulărilor, să se deplaseze împreună cu terapeutul în ritmul ales împreună.
Referitor la unele comentarii legate de semnificația posibilă a manierismelor aparent bizare și a
comportamentelor de autismulare la copiii cu autism, Kaufman afirmă că nu există, în principiu, o

39
mișcare greșită. Ar t rebui, în opinia sa, căutată semnificația mișcărilor copilului. Astfel, întrebările
care ar trebui să fie puse ar fi : ce sentimente sunt resimțite în momentul executării acelor mișcări ?
Pot fi ele folosite pentru stabilirea contactului cu copilul, la niv elul de intensitate, la ritmul și la
viteza aleasă de acesta?( Muresan C. , 2004)
Muzica a constituit un mijloc terapeutic foarte important. Datorită caracterului universal al
atractivității sale, muzica poate poate să servească oricui. În cazul celo r cu TSA, muzica a fost
deseori folosită în procedeele terapeutice. De mai multe ori a fost utilizată ca agent de reîntărire
pentru învățarea altor comportamente. Odată ce balansarea copilului este armonizată cu măsura
muzicii, terapeutul poate să schimbe tempo -ul pentru a vedea cum reacționează copilul la schimbări.
După această etapă, se poate trece la folosirea propriei voci sau a unui instrument pentru a -și
exprima propriile sentimente, gânduri prin muzică.

II.2.4.2 Strategii și tehnici din prog ramul TEACCH
Înainte de a folosi cuvintele, copilul trebuie învățat căi de comunicare cu ajutorul cărora să
se poată exprima, de exprimare a unor trăiri, de a cere și de a primi obiectele și gesturi de
comunicare.
Comunicarea prin imagini poate fi pr imul pas către forme ceva mai complexe de comunicare și mai
ales poate fi un mod prin care copilul autist să -și exprime dorințele într -un mod accesibil lui.
Introducerea simbolurilor în terapia copilului cu TSA, este cunoscută în literatura de specialitate ca
PECS ( Pictures Exchange Communication System ) care face trecerea într -un mod mai exact și mai
accesibil către comunicare.
PECS este o metodă folosită atât în SUA cât și în Europa. Această metodă nu necesita
materiale costisitoare , teste laborioase, personal calificat. Poate fi folosită în multe locuri diferite,
acasă sau la școală, în magazine, în spitale etc.
Terapia TEA CCH reprezintă un sistem de intervenție terapeutică ce furnizează o gamă
largă de servicii pentru copiii cu autism și familiilor lor, pe parcursul vieții. Scopul principal al
acestui program terapeutic constă în dezvoltarea nivelului general de abilități a l clienților săi. În
cadrul sistemului TEACCH, copilului îi este creat un mediu ce se adaptează caracteristicilor
autismului. Obiectivul general al programului este de a -i permite copilului cu TSA să se integreze în

40
mediul său natural, în scopul de a favor iza dobândirea autonomiei sale maxime. Un alt obiectiv al
programului TEACCH reprezintă comunicarea spontană cu sens, iar pentru copii care nu pot
comunica verbal este încurajată folosirea modurilor alternative de comunicare așa cum sunt : poze,
limbajul s emnelor, fotografii, scrierea de cuvinte. Aceste strategii compensează sau reduc
deficiențele specifice celor cu autism și minimalizează problemele comportamentale. TEACCH este
un program destinat tuturor persoanelor cu autism și cu probleme de comunicare. Acesta poate fi
implementat atât în școlile normale, cât și în clasele speciale.
Structura programului TEACCH
Programul conține trei părți principale:
1. Favorizarea dezvoltării copilului cu autism
2. Colaborarea dintre părinți și profesioniști
3. Învățământul structurat
1. Favorizarea dezvoltării copilului cu autism – sistemul TEACCH pune accent particular pe
dezvoltarea persoanei cu TSA. Pentru specialiști, acest aspect relevă faptul că este obligatoriu
cunoașterea stadiului de dezvoltare al copilului cu autism în scopul de a iniția o intervenție
adecvată.În copilăria mică, prioritățile se bazează asupra diagnosticului, antrenamentului părinților
și asupra ajutorului psihopedagogic acordat copilului cu TSA. La vârsta școlară, problemele de
învățare și tulburările de învățare și cele de comportament devin prioritare.
2. Colaborarea dintre părinți și profesioniști – participarea părinților în program este foarte
importantă pentru tratamentul copilului în autism, astfel că o bună relație între părinți și specialiști
este esențială. Pentru realizarea acestui scop, prioritare sunt susținerea părinților și a personalului
implicat în lucrul cu copilul cu autist și colaborarea strânsă dintre părinți și profesioniști. De altfel, o
bună coordonare între programul educațional aplicat la școală și cel de acasă este esențială pentru
progresul copilului.
3. Învățământul structurat – include utilizarea rutinei în muncă. Părinții și specialiștii trebuie să
acorde o atenție particulară condițiilor în care lucrează copilul. Locul unde se desfășoară trebuie să
fie confortabil și să nu deranje ze copilului prin zgomote, durata perioadelor de lucru trebuie să fie în
funcție de nivelul de atenție al copilului. Părinții pot ajuta copilul să termine activitatea în cazul în

41
care aceasta este mult prea dificilă pentru el. Si este foarte important ca o activitate să nu se
prelungească prea mult, astfel copilul va deduce o atitudine de opunere.
Părinții sunt coterapeuț i, iar programul desfășurat la domiciliul copilului este considerat
drept bază a inervențiilor corective și educative.
Baza abordăr ii educaționale prin aplicarea programului Lovaas rezidă în învățarea prin încercări
distincte, fiind una dintre primele forme de modificarea a comportamentului. Această metodă a fost
descrisă și lansată de Ivar Lovaas, în 1987, cu intenția de a integra co pilul cu autism în grădiniță,
realizând mai multe studii, în acest sens. Ea se bazează pe condiționarea operantă ( modelul stimul –
răaspuns -consecință ) . A fost primul gen de intervenție independentă, care aplică tehnici specifice
pentru obținerea unor rez ultate bune pentru copiii cu autism. ( Roșan A. , 2015 )
II.2.4.3 Terapia ABA ( Applied Behaviur Analysis )
Terapia ABA a fost concepută pentru a ajuta copiii cu autism și cu tulburări de dezvoltare
asociate. Această terapie a fost creată de dr. Ivar Lovaas în anii 1970 care a fost centrat pe ideea că
anumite comportamente ale copiilor apar sau nu în funcție de mediu. Bazat ă pe teoriile
comportamentale, terapia ABA demonstrează că schimbând anumite condiții în mediul în care
trăiește, comportamentele copiilor se schimbă. Această terapie este un sinstem de învățare, un
program care își propune să modifice comportamentul copil ului cu TSA în mod sistematic și
intensiv.
Terapia ABA are două secțiuni și trei etape :
1. Secțiunile se referă la metodele de învățare și acestea sunt : o secțiune care înseamna
programe curente în care copilul este învățat să facă unele lucruri, în c ea mai mare parte
mecanic.
2. Secțiunea de generalizare, în care aceste lucruri învățate anterior sunt transpuse în viața de zi
cu zi și devin o parte a sistemului său de valori.
Etapele se referă la modul cum se pune în practică terapia și acestea sunt :
1. Etapa de pretratament – presupune o schimbare a comportamentului față de copil, familie,
mediul înconjurător. Această etapă este făcută de părinți în mediul familiar și se referă în

42
principal la motivarea copilului să -și dezvolte anumite abilități și compor tamente și
descurajarea copilului de a menține anumite comportamente care sunt negative.
2. Etapa de terapie în sine – are o gamă largă de programe și care înseamnă de fapt învățarea
unei multitudini de cunoștințe și dezvoltarea tuturor ” comportamentelor defi citare ” .
3. Etapa de socializare și încercare de integrare în comunitate și în școală a copilului – această
etapă apare după o anumită perioadă de terapie, perioadă în care copilul a căpătat destule
abilități de viață, sociale și de limbaj astfel încât în m omentul în care este integrat într -o
grădiniță să aibă cât mai puține frustrări legate de imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalți
copii.
Terapia ABA este un program de învățare, care își propune să schimbe comportamentul
copilului autist, în m od sistematic și intensiv iar obiectivul final este să introducă copilul în
societate. Întărirea comportamentului se face pe bază de recompense și întreg sistemul funcționează
pe baza acestor întăritori fie ei materiale, fie sociali.
Terapia este foarte s trictă, iar copilul este în activitate o mare parte din zi, deseori și până la
8 ore pe zi. Deși metoda seamană cu un dresaj, pentru a -l face pe copil să învețe anumite
comportamente, se pare că această metodă dă și rezultate.
Prin ABA, copilul înva ță o mulțime de comportamente de care are nevoie în orice activitate
pe care o desfășoară, fie în activitatea socială, fie academică, de joc sau de autonomie personală.
Înainte de începerea unei activități, copilul trebuie să poată sta la masă, să fie aten t, să aibă contact
vizual și în momentul acela putem porni la drum. Această terapie nu se limitează doar la aceste
lucruri, ea ne propune metode de învățare pentru o gamă foarte mare de comportamente, de exemplu
: imitația verbală, abilitatea de a se juca, deprinderile de autonomie personală, limbajul avansat,
învățarea emoțiilor și exprimării spontane a emoțiilor, integrarea în comunitate ( comportamente pe
stradă, în magazin ) iar în final pregătirea pentru școală.
Pentru învățarea metodelor și tehnicilo r de lucru ABA este necesar un training special, ținut de
specialiști, metoda fiind dificil de parcurs și însușit acasă de părinte. Vestea bună în această poveste
este că au început și la noi să se specializeze profesioniști în această terapie și putem ape la la ei. (
Cucuruz D. , 2004 )

43
II.2.4.3 Metoda Mifne
Această metodă este o terapie pentru copilul autist și familia sa. În anul 1987 a apărut
primul model de intervenție terapeutică pentru copiii cu TSA și familia sa. Centrul Minfe din Israel a
căpătat o experiență de 20 de ani în lucrul cu copilul autist. Acest centru este unic, la fel ca și
metoda în sine . Selecția copiilor se face la o vârstă foarte fragedă, sunt selectați copii cu vârsta
cuprinsă între 1 ani și 5 ani.
Această terapie are la bază teoria atașamentului, iar scopul principal fiind de a ajuta copilul
să aibă percepția de sine, să poată comunica cu ceilalți și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui.
Copilul este însoțit de familia, iar terapia este intensi vă. Fiecare familie are un program terapeutic
individual, conceptul de bază al terapiei fiind vizualizarea familiei ca un nucleu. Factorul timp este
vital. Părinții se confruntă cu decizii pe care le ia în momente dificile ( de exemplu să aleagă o creșă
pentru copil, să -și integreze copilul la o școală care să ia în considerare nevoile lui speciale ) .
Timpul care trece nu reușește însă să aducă o vindecare, iar sentimentele părinților de izolare și
neputință se adaugă în contextul situației în care se află .
Terapia Mifne include trei segmente :
1. Incubatorul terapeutic – cuprinde o perioadă de trei săptămâni de tratament caare implică
participarea întregi familii. Tratamentul include terapia individuală unu la unu cu copilul
autist, terapie de familie, terap ie de cuplu. Tratamentul urmărește dezvoltarea deprinderilor
sociale și cognitive la copilul care demonstrează ca este pregătit pentru aceasta.
2. Tratamentul de bază la domiciliu în timpul căreia familia primește suport și supervizare
clinică de la un terap eut desemnat de Centrul Mifne.
3. Integrarea socială cu intrarea în învățamântul de masă devine scopul principal. Programul de
integrare timpurie Mifne încearcă mai întâi să spargă barierele în ceea ce privește
comunicarea și să scoată copilul din izolare. Integrarea totală este un proces gradual care
încurajează creșterea interacțiunii sociale, conștientizând copilul și colegii lui de plăcerea de
a se juca împreună.
” În urma terapie Mifne 73 % dintre copii au fost integrați în învățământul de masă cu n ivel
înalt de a învăța și de a comunica. În anul 2006, doi copii diagnosticați cu autism, de 3 ani și
respectiv 4 ani, din Piatra Neamț, au fost acceptați și au beneficiat de terapie pentru ei famiile lor la

44
Centrul Mifne din Israel. Unul dintre copii frec ventează acum grădinița de masă. ” ( Psiholog
Sânziana Burcea )

II.2.4.4 Terapia 3C – Coordonare Concentrare Conștientizare
Terapia 3C este cea mai nouă formă de terapie de recuparare a deficiențelor întâlnite la copiii cu
autism. Această metodă a fost dezvoltată de către antrenorul de arte marțiale Paul Cojocaru. Este
prima formă de terapie psihomotorie pentru persoane cu auti sm care a fost inventată de către un
român și înregistrată la nivel mondial.
Terapia 3C este o motodă prin care se realizează recuperarea psihomotrică a persoanelor cu
autism, cu ajutorul exercițiilor fizice adaptate și este formată dintr -un complex d e exerciții menite să
aducă persoana cu autism în punctul în care apare dorința și capacitatea de a iniția acțiuni și
activități motrice independente.
Obiective generale:
 Coordonare – optimizarea capacităților coordonative generale.
 Conștientizare – să-și conștientizeze propria schemă corporală și a mediului în care se află
într-un moment .
 Concentrare – captarea și menținerea atenției.
Psihologul Rene Zazzo consideră că educația psihomotrică constituie o educație de bază în școala
elementară pentru că ea condiționează întregul proces de învățare școlară. Procesul de învățare nu
poate fi eficient deoarece copilul nu este conștient de corpul său, nu cunoaște lateralitatea lui , nu se
poate situa în spațiu.

45

CAPITOLUL III
TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE

II.3.1 Relația om -câine
Legătura dintre un copil și un animal este o legătură incontestabilă. Animalele fac parte din
lumea copilului încă de la o vârstă fragedă. Ei au cățeluși, pisici, maimuțe și animale de pluș care îi
înconjoară. Deseori auzi m despre legătura dintre un om și un animal, însă legătura dintre un copil și
un animal este ceva pur. Animalele au un rol important în creșterea și sănătatea copilului, iar
animalele îi învață pe copii despre empatie și compasiune. În plus, animalul poat e scoate copilul din
cochilia lui atunci când acesta a fost abuzat sau traumatizat. Confortul pe care un animal îl oferă
poate ajuta copilul. Înțelegerea acestei legături este esențială pentru a crede că Terapia Asistată de
Animale poate ajuta copiii cu TS A.
În acest subcapitol, o să descriu natura complexă și diversă a relației dintre om și câine.
Descrie influența unor termeni precum ” dominanța ” și atitudinea pe care o are omul asupra
câinelui. Pune în valoare istoria dintre etologie și psihologie și punc tează că o parte din practicanți
au abilități cu câinii care desconpiră și cele mai bune teorii de învățare. Este important de remarcat
că ordinea dominant socială (sau orientarea ) este un termen folosit în psihologie pentru a descrie o
variabilă de perso nalitate care prezice atitudini sociale si politice. Anumite părți filozofice cum ar fi
Budismul credeau că animalele au menirea lor pe pământ nefiind o proprietate,așa cum sunt
reprezentate și in legile Europei de Vest.Astfel este pertinent să se evalueze validitatea constructului
de dominare în termenii occidentali despre controlul uman asupra naturii.
Pe lângă efectul atitudinilor culturale,merită de asemenea să luăm în cosiderare efectul
potențial de orbire involuntara a umanității asupra percepției com portamentului animalic.Conceptul
de orbire involuntară poate ajuta în a ințelege de ce oamenii sunt foarte predispusi să vadă, să -și
amintească și să interpreteze interacțiunea câine -câine și câine -om in termeni ai cadrului poziției
dominante cu care sunt familiarizați. Acest concept ilustreaza puterea intențiilor noastre în
determinarea în ceea ce vedem și ceea ce nu putem vedea.

46
Câinii sunt extrem de flexibili în modul în care aceștia procesează informațiile spațiale și în
care pot utiliza simultan indic ii de la diferite surse și modul în care pot clasifica aceste indicii în
funcție de complexitatea mediului (Fiset și Colab,2000, 2006 ; Fiset și LeBlanc,2007)
Capacitatea unui anumit câine de a -și impune statul social la prima întâlnire s -ar părea să
pună baza pentru viitoarele acțiuni asupra resurselor .De exemplu, un câine extrovertit poate pregăti
terenul pentru întâlnirile ulterioare cu un câine introvertit în privința resurselor la fel de
apreciate.Unii câini pot fi in imposibilitatea de a interpreta intențiile câinilor necunoscuți atunci
când se apropie de aceștia – aceștia pot fi mai puțin îngrijorați de resurse decât de nevoile de a
înlătura o amenințare percepută. Oamenii de știință bazează măsurătorile ierarhiilor sociale pe
modul în care un indiv id îl privează pe celălălt de mâncare ,pe modul în care cineva inițiază contact
cu altcineva.Cu toate acestea este important să ne întrebam dacă ordinea care prezice plasamentul și
pacea care uneori se bazează pe valoarea relative a resuselor și, uneori, p e frica. Indiferent,
întrebarea este dacă o astfel de ordine socială între câini poate include și oamenii și dacă încălcările
percepute ale ordinii pot explica modul în care oamenii sunt ocazional mușcați de câini. Este posibil
ca inconsecvența din partea oamenilor să poată creea un conflict comportamental în preajma câinilor
și frustrarea rezultată să poată declanșa agresivitatea. Câinii care mușcă oamenii sunt de obicei, dar
nu întotdeauna,determinați să muște din cauza fricii și anxietății.Desigur toti c âinii care nu mușcă nu
sunt în mod necesar fără frică sau anxietate deoarece nu sunt siguri de statutul lor social. Cu toate
acestea, îngrjirea sau grija este justificată în activitățile umane care se pot ridica la amenințări social
relevante din punct de vedere etologic pentru câini.
II.3.2 Un scurt istoric al terapiei asistată de animale
Terapia asistată de animale a fost recunoscută în anul 1800 atunci când fondatorul serviciului
de asistență medicală modernă, Florence Nightingale a realizat observații i mportante în ceea ce
privește influența prezenței animalelor în procesul de vindecare și recuperare a bolnavilor cu TSA.
Aceasta a observat că animalele de companie de talie mică ajută la reducerea anxietății la copiii și la
adulții care primesc ajutor de la spitalele de psihiatrie. La începutul anilor 1930, Sigmund Freud a
devenit un susținător al acestei terapii în momentul când și -a adus câinele său preferat să fie prezent
în timpul ședințelor de psihanaliză. Acesta credea că anim alele au un simț special și că al lui câine
poate simți nivelul de stres al unui pacient și cât de tensionat poate fi, judecând după cât de aproape
stătea animalul de pacient. Freud a mai obervat și că pentru a comunica mult mai ușor, câinele său l –
a ajuta t foarte mult.

47
Un moment important în istoria terapiei asistată de animale l -a avut Boris Levinson, un
psihoterapeut respectat, care a lucra cu un copil de 9 ani nonverbal, acesta a început să comunice
când câinele lui Levinson a stat cu ei în timpul ședi nței. Acesta a obervat și la alți copii care
prezentau dificultăți de comunicare rezultate similare. Levinson a prezentat lucrarea sa la o reuniune
a ” American Psychological Association ” dar nu a fost luat în serios. El nu s -a dat bătut și a
continuat să studieze impactul animalului în procesul de terapie și a devenit mai târziu autorul
psihoterapiei asistată de animale.
În România terapia asistată de animale a început să câștige teren și mai multă apreciere. Sunt
din ce în ce mai multe persoane care s unt interesate de această formă de terapie, iar rolul pe care îl
au animalele în viața noastră a început să fie mai conștientizat. În prezent există un număr mare în
creștere al copiilor cu autism care au beneficiat de această terapie au obținut rezultate foarte bune în
zona deprinderilor și a zonei psihice și sociale.
Terapia asistată de animale împreună cu activitățile asistate de către animale se grupează sub
denumirea de intervenții asistate de animale.

II.3.3 Intervențiile asistate de animale ( IAA )
Intervenția asistată de animale este direcționată de către sănătate și de către serviciul de
asistență umană specializată în acest domeniu și cu scopul de a practica profesia.
Intervenția asistată de animale este conceput pentru a promova îmbunătățirea pe partea
cognitivă, emoțională, socială, dar și la îmbunătățirea gândirii și a aptitudinilor. Oferă oportunități
motivaționale, educaționale, recreatie și terapeutice benefice pentru a îmbunătăți calitatea vie ții.
IAA este practicată de către profesioniști special instruiți, paraprofesioniști, voluntari asociați cu
animalele care îndeplinesc anumite criterii. ( Delta Society, 1996 )
Animalele care conduc intervențiile asistate de animale se numesc animale de t erapie. Prima
implicare cunoscută a unui animal în terapie a avut loc în anul 1969 când dr. Boris M. Levinson și -a
integrat propriul câine, Jingles, în terapie pentru a ajuta un copil cu probleme de interacțiune și
nonverbal. De atunci, animalele au fost i ntegrate pe plan terapeutic în spitale, spitale de boli mintale
și în centru menite să ajute copiii cu Tulburări din Spectrul Autist.

48
S-au realizat cercetări pentru a privi modul în care copiii se atașează de animale în cazul
unor traume, stres sau cu TSA. Dr. Gail Melson, profesor al Studiilor de Dezvoltare La
Universitatea Purdeu, a publicat mai multe articole în acest domeniu și a con statat că doar cinci
minute de contact cu un câine necunoscut, 76 % din copiii studiați cuprinși între vârsta de 7 și 15 ani
au crezut că un câine știa cum s -au simțit, iar alți 84% au spus că își pot spune secretele unui câine.
Într-un studiu realizat în anul 2004 de dr. Aubrey Fine licențiată în Psihologie și profesor la
Universitatea Politehnică de Stat din California rezultatele unui sondaj a sugerat ca având animalele
prezente într -un mediu terapeutic au făcut terapia mai frumoasă, mai prietenoasă și mai puțin
amenințătoare. Mai mult decât atât, pacienții au raportat că s -au simțit mai confortabili , mai relaxați
și mai deschiși. Această cercetare arată că animalele pot ușura stresuș, anxietatea în special în
primele faze ale terapiei atunci când dezvo ltarea relațiilor este crucială și poate accelera încrederea
dintre copil și terapeut.
Terapia și activitățile asistate de animale se adresează și este folosită cu succes în tulburări
emoționale care implică factori psihologici ( tulburări din spect rul autist, fobii, sindromul Down,
tulburări de atenție și hiperactivitate, tulburări de comportament )
Beneficiile intervenției asistate de animale pentru copiii cu TSA :
 Ajută la construirea raportului cu adultul profesionist și promovează angajamentul f ață de
copil care ar putea fi retras sau nervos.
 Acționează ca un confort sau sprijin pentru copil și reduce anxietatea și stresul. ( Serpell,
1996 )
 Oferă acceptarea și atenția fără a judeca.
 Servește ca un catalizator pentru a continua și a se conforma t erapiei în cazul în care
animalul devine un atașament pentru copil. ( Parish – Plass, 2008 )
 Scade nivelul de stres, anxietate și sentimentul de singurătate.
 Crește nivelul de activitate prin activități fizice.
 Dezvoltă abilitățile de îngrijire, responsabil izează copilul și crește nivelul de autonomie.
 Imbunătățește motricitatea fină și grosieră, echilibrul și postura corporală.
 Reglează comportamentele disfuncționale și cele de imitare prin folosirea animalului ca și
recompensă.

49
 Oferă siguranță, prietenie ș i un sentiment de normalitate pentru terapie și care încurajează
comunicarea naturală . Dacă copilul vede că animalul este în siguranță, atunci copilul se va
simți în siguranță. ( Parish – Plass, 2008 )
 Permite copilului să practice noi abilități sociale, d e comunicare cu animalul. Animalul tinde
să fie mai iertător, permițând copilului să practice abilitățile fără respingere.
 Îmbunătățește stima de sine a copilului.
 Învață copilul cu TSA despre atingerile corespunzătoare și cele necorespunzătoare.
 Permite copilului să joace jocuri de rol, să proiecteze, să transfere și să reactiveze experiența
cu animalul menținând în același timp o distanță emoțională sigură de ceilalți oameni . (
Parish – Plass, 2008 )
Potențiale dezavantaje și aplicări incorecte ale inter venției asistate de animale asupra copiilor cu
TSA :
 O reacție bruscă a unui copil sau a animalului ar putea provoca o reacție negativă.
 Copilul poate avea o alergie la animale.
 Copilului i -ar putea fi frică de animale.
 Având animalul tratat sau considerat ca o jucărie de copil poate ridica întrebări cu
privire la o posibilă maltratare.
 Poate nu este sigur pentru un copil cu o istorie de violență asupra animalului să facă
terapie cu animale.
 Dacă procesul de încheiere al terapiei este realizat necorespunzăt or, pot apărea
problem când copilul își ia la revedere de la animalul terapeutic când terapia este
completă.
Calități esențiale și efective ale animalului terapeutic și al terapeutului :
Animalul terapeutic :
 Prezintă un comportament care este con trolabil, previzibil.
 Inspiră încredere în persoana cu care interacționează.
 Acceptă și iartă diferențele dintre reacțiile și comportamentele oamenilor.
 Îi place să fie mângâiat și îngrijit.
 Rămâne calm în diferite situații.

50
Terapeutul
 Prezintă un comport ament adecvat pentru personae și animale.
 Prezintă abilități sociale necesare pentru a interacționa cu oamenii : contactul vizual,
zâmbete, o poziție de încredere, conversație.
 Are o atitudine plăcută , calmă, prietenoasă spre animal în timpul diferitelor sarcini,
activități.
 Citește indiciile comportamentului animalului ( stres, emoție, nervozitate )
 Protejează și respectă nevoile animalului, iar în același timp interacționează în mod
corespunzător cu ceilalți.

II.3.4 Influența terapiei cu animale asupra comportamentului autist
Terapia asistată de animale reprezintă o intervenție îndreptată înspre un scop, în cadrul căreia un
animal îndeplinește criterii specifice , parte a procesului terapeutic. TAA este furnizată prin
intermediul unui specialist, care lucrează împreună cu animalul în cadrul procesului de terapie. Pe
baza planului de intervenție realizat anterior, în timpul ședințelor de terapie standard sunt introd use
elemente care aparțin terapiei asistate de animale, activități ce vizează în special interacțiunea om –
animal.
Terapia asistată de animale facilitează funcționarea socială, emoțională și cognitivă a unui
beneficiar, oferă eficacitatea motivațională pen tru participant și ajută la optimizarea stării de
sănătate a acestuia.
Tulburarea din spectrul autismului se caracterizează prin deficite persistente privind
comunicarea și interacțiunea socială în diverse contexte, inclusiv deficite privind reciprocita tea
socială, comportamentele comunicative nonverbale folosite pentru interacțiunea socială și abilitățile
pentru dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor. Pentru a stabili diagnosticul de tulburare din
spectrul autismului, pe lângă deficitele de c omunicare socială trebuie să existe și modele restrictive,
repetitive de comportament interese sau activități. Deoarece simptomele se modifică în cursul
dezvoltării și pot fi mascate prin mecanisme compensatorii, criteriile de diagnostic pot fi descoperite
folosind informațiile din istoricul pacienților, deși tabloul clinic la momentul prezentării trebuie să
fie cel care cauzează deteriorarea semnificativă. ( DSM IV, 2016 )

51
Animalele pot ajuta un copil care suferă de tulburări din spectrul autist. Faptul că stau în
preajma animalelor, îi poate ajuta foarte mult pe copiii cu TSA, când se află în momente stresante.
Noi studii au arătat că anxietatea socială este redusă în cazul acestor copii.
La acest studiu au participat 38 de copii cu autism și 78 de co pii fără diagnostic. Toți copii
au purtat aparate speciale care detectează nivelul de anxietate și răspunsurile lor în anumite situații.
Pentru început, copii au citit o carte singuri, apoi au citit din aceeiași carte către doi copii și apoi au
avut 10 min ute de lectură de grup. După aceea, copii s -au jucat cu porcușorii cu Guineea 10 minute.
Comparativ cu ceilalți copii, cei cu TSA au înregistrat nivele crescute de anxietate când citeau în
liniște, cu voce tare sau în grup. Cu toate acestea, când s -au juca t cu porcușorii au înregistrat nivele
scăzute de anxietate. Acest studiu demonstrează efectele pe care le are apropierea de animale și cum
ajută la eliminarea anxietății.
Deja știm că cei cu autism interacționează mai greu cu oamenii. Aici intervine anim alul care
îi oferă copilului mai multă încredere în sine și îl ajută să socializeze mai mult cu oamenii. Un
avantaj îl au cei care au animale de companie în casă pentru că își îmbunătățesc abilitățile de
comunicare, capacitatea de comunicare, capacitatea d e a coopera, asumarea de responsabilități,
capacitatea de autocontrol, empatie.
Terapia asistată de animale se referă la terapia standard care se aplică în cazul copilului care
suferă de TSA în cadrul căreia este adusă și o echipă conducător -animal. Prin terapia în cadrul
autismului ne referim la terapia de tip ABA, kinetoterapie, log opedie, integrare socială, iar echipa
conductor -animal se definește prin conducătorului animalului ( cel mai adesea proprietarul ) și
animalul special antrenat pentru a fi apt să participe în terapie.
Introducerea terapiei asistată de animale în cazul cop iilor cu autism se regăsesc beneficii
fiziologice, psihologice : reducerea presiunii arteriale, reducerea durerii, efect asupra stării generale
de bine. Ajută la reducerea simptomelor psihologice : reduce sentimentul de singurătate, simptome
de anxietate ș i depresie. Crește integrarea și relaționarea socială, îmbunătățește comunicarea
funcțională, crește interacțiunea socială și conexiunea socială. Reduce problemele de comportament
: agresivitatea, autoagresivitatea, refuzul de a realiza sarcina.
Cea mai mare problemă care apare în cazul copiilor cu TSA este lipsa limbajului. Din acest
motiv copilul exprimă foarte greu ceea ce își dorește , îi este dificil să înțeleagă ce i se comunica, nu
reușește să să își formeze legături sociale cu ceilalți. S -a observ at că un câine de terapie poate să îi

52
încurajeze și să îi motiveze să -și îmbunătățească abilitățile de comunicare, de a exprima ce își
dorește, de a fi atent la ce spune celălalt și de a se angaja în interacțiuni sociale cu ceilalți. Activități
prin care s e exersează aceste abilități: îi dă comenzi câinelului , îi cere să -i aducă anumite obiecte,
este atent la mișcările câinelui, îl cheamă la joc pe câine și povestește despre el.
În timpul unei ședințe de terapie comportamentul animalului va fi controlat d e către
conductor astfel încât să fie predictibil, adică să nu se modifice de la o ședință la alta. Acest lucru le
oferă copiilor un sentiment de siguranță și le dă posibilitatea de a se regla emoțional mai ușor.
Pentru a exersa anumite abilități sociale, un exemplu de activitate este acela de a folosi câinele ca
subiect în povești sau scenete, pentru exerciții de identificare a emoțiilor, a cauzelor unor emoții și a
consecințelor unor comportamente negative; copiii trebuia să găsească soluții de reglare em oțională
și comportamente pro -sociale. În cele mai multe cazuri copiii sunt mult mai dispuși să ofere
exemplele atunci când personajul la care se referă este un animal, decât dacă este un adult sau copil.
Având în vedere că persoanele cu TSA sunt mai inter esate de animale decât de alte persoane,
terapeutul se poate folosi de acest focus al copilului cu TSA pe animal și îi poate prezenta
comportamentul animalului ca un exemplu de urmat. Astfel un câine dresat să aștepte în liniște când
i se cere, să se așeze în rând, să strângă jucăriile, să realizeze anumite sarcini la cerere, să stea în
liniște, etc. poate reprezenta un model de conduită pentru copil. Terapetul are rolul aici de a sublinia
pentru copil comportamentele pozitive pe care le face câinele și, ma i ales, să pună accent pe
recompensele pe care le primește câinele pentru aceste comportamente (joc, laudă sau mâncare),
recompense pe care le va primi și el dacă realizează aceleași comportamente constructive.

53
CAPITOLUL IV
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Obiectivele cercetării

IV. 1. Obiectivele cercetării
IV. 1. 1. Obiectivul general
Obiectivul general al cercetării îl constituie studiul eficienței terapiei asistate de animale
asupra comportamentului autist aplicată într -un mediu terapeutic.

IV. 1. 2. Obiective specifice
 Studierea efectului terapiei asistată de către animale asupra comportamentului autist;
 Studierea modalităților de re laționare a copilului cu animalul terapeutic;
 Reeducarea stereotipiilor prin intervenție TAA;
 Dezvoltarea deprinderilor de autonomie p ersonală.

IV.2 Lotul de subiecți
Selecția subiecțilo r s-a făcut aleatoare, la studiu participând 5 copii, cu vârsta cuprinsă între
1-19 ani . Subiecții aparținând mediului rural, înscriși la Asociația „ Zâmbet și culoare ” din orașul
Medgidia. Subiecții sunt băieți și fete și au participat la un proiect numit ” Om -Natură Om -Animal ”.
Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscr iși la asociație în interacțiunea cu animalele.
Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Ferma de la Siminoc, fermă specializată în Te rapia cu Cai din orașul
Siminoc
Tabel 2.1 Date despre subiecții copii

54
Numele și pronumele Vârsta Sexul
S.E 17 ani F
G.M.M 17 ani F
J.G.E 16 ani M
R.A 7 ani M
B.D.M 6 ani F

IV. 3. Descrierea metodelor de lucru
Metodele folosite au fost : metoda observației( directă și pa rticipativă ) , studiul de caz și
interviul. Toate aceste metode menționate au fost folosite cu scopul de a atinge obiectivele
cercetării.

IV.3.1 Metoda observație i
Observația este o metodă folosită atât în studii calitative cât și cantitat ive. Am folosit metoda
observației directe în mediul familial, dar și participând in cadrul terapiei asistată de către animale
pentru a putea observa progresele copiilor.
Folosirea acestei metode ne ajută atunci când ne dorim să obținem informații calitative
despre anumite grupuri, copii cu TSA, într -un mediu stabilit.
Ele sunt posibile at unci când:
 Obser vatorul are acces în grupul respectiv în timpul activităților pe care și -a propus să le
cerceteze;
 Este bine antrenat pentru a gestiona relația cu subiecții( a obține și menține încrederea lor) ;
 Dispune de timp suficient .
IV.3.2 Studiul de caz
Studiul de caz este o analiză amănunțită a unei persoane a unui grup, pentru a surprinde un
model al unui fenomen social. Autorul Robert Yin face o prezentare a acestei tehnici susținundu -și
argumentele cu exemple și referiri la numeroase studii din divers e domenii. Robert Yin definește

55
studiul de caz ca fiind o strategie de realizare a unei cercetări care necesită investigații empirice în
legătură cu un fenomen particular contemporan, într -un context de viață real și utilizând numeroase
surse de informații ( chestionare, teste, interviuri, documente, etc. ) ( Robert Yin, 2005 )
Am folosit această metodă de cercetare pentru a cerceta un ele trăsături ale copiilor cu
Tulburări din Spectrul Autist. În introducere am relatat informații legate de copil ș i familia acestuia,
precum și un istoric medical. Apoi am prezentat progresele care au apărut în studio. Iar la finalul
acestei metode am prezentat concluziile.
Studiul de caz este „ o metodă de confruntare directă a participanților cu o situație reală,
autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și evenimente
problematice. ” ( Oprea, 2007 )
Pentru ca o anumită situație să poată fi considerată un caz, ea trebuie să aibă anumite
particularități :
 Să prezinte relevanță în raport cu obiectivele activității ;
 Să fie autentică ;
 Să fie motivantă.
Pentru a fi valid studiul de caz trebuie să îndeplinească mai multe cerințe :
 Să fie real, adică să reflecte o situație cu adevărat importantă, un fenomen complex, un
eveniment amplu in activitatea unei persoane.
 Să fie instructiv, să prezinte un instrument util pentru potențialii utilizatori ;
 Sa fie complex, adică să cuprindă un set de informații.

IV. 3.3 Interviul
Interviul reprezintă una din metodele de ce rcetare cele mai folosite în științele sociale.
Interviul este „ un procedeu de investigație științifică care utilizează procedeul comunicării
verbale pentru a culege informații în scopul urmărit ” . ( R. Pinto și M. Grawitz, 1964 )

56
În Dicționarul de socio logie apărut în anul 1998 interviul este definit ca o „ tehnică de
obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupări umane în
vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane” .
Avantajele interviului :
 Posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare.
 Se pot obține răspunsuri si de la persoanele care nu știu să comunice în scris și nu știu
să citească.
 Posibilitatea de a observa anumite comportamente non-verbale.
 Asigură controlul asupra succesiunii întrebărilor.
 Colectarea unor răspunsuri personale.
Dezavantajele interviului :
 Timpul îndelungat necesar pentru i dentificarea persoanelor incluse în eșantion,
pentru a obține acordul și desfășurarea convorbirii.
 Imposibilitatea consultării unor documente î n vederea formulării unor răspunsuri
precise.
 Neasigurarea animatului, fiind cunoscute adresa și numărul de telefon al persoanei
intervievate.
Am folosit grila de inte rviu( anexa nr.1 ) pentru a afla informații de la familia copilului și de
la terapeut.

57
IV. 4 Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor
IV.4.1 Studiile de caz

Studiu l de caz nr.1

I.1. Date biografice și de identificare a cazului :
Numele copilului : S.E
Sex : Feminim
Motivul întocmirii studiului de caz : Influența terapiei asistată de animale asupra
comportamentului autist.
Date familiale :
Structura și componenta familiei : Copilul provine dintr -o familie organizată, tatăl este angajat la o
firmă de construcții, iar mama este angajată ca îngrijitor pentru copil. Familia este formată doar din
3 membrii.
Diagnostic – S. T este diagnosticată cu encefalopie cronică infantilă, întârziere mentală severă,
ADHD, autism infantil, tulburăr i emoționale și de comportament.
Nivel de școlarizare – elevă în clasa a X a la CSEI ” Delfinul ” Constanța
I.2. Anamneza
2.1. Date medicale semnificative : Nu ne sunt cunoscute datele privind evoluția sarcinii, nașterea,
bolile din timpul copilăriei.
2.2 Date psihologice semnificative : cu privire la evoluția dezvoltării psihice conform datele aflate
de la psihologul asociației cât și din observarea de -a lungul monitorizării copilului acesta prezintă :
aspect somatic și comportament motor de dezvoltare su b limita vârstei cronologice. Limbaj minim
funcțional, comunicarea se face prin intermediul familiei, contact vizual minim, privire evitantă.
Tânăra prezintă o mimică și o postură inadecvată situațiilor în care se află. Prezintă instabilitatea

58
psihoafectiv ă marcată, manifestată prin toleranță scăzută la frustrare, stereotipii sonore, devine
agitată în prezența persoanelor necunoscute. Este exclusiv dependentă de membrii familiei,
inadaptabilitate.
2.3. Date sociale semnificative : conform unor date din anc heta socială, S.E provine dintr -o familie
compusă din mamă și tată, cu condiții socio -economice minime .
Evaluare psihologica în urma aplicării grilei Portage :
Data : 20.04.2017
Vârsta de dezvoltar e- 3 ani și 7 luni
Vârsta de autoservire – 3 ani și 7 luni. Fără deprinderi de autonomie personală, se dezbracă/
îmbracă numai ajutată, nu conștientizează pericolele.
Vârsta de dezvoltare cognitivă – 5 ani. Gândirea atinge stadiul inteligenței proporțional, imitativ
după adult, sortează cu ajuto r câteva simboluri, nu înțelege semnificația, neorientată spațio –
temporal, schematizare infantilă. Deprinderi scris -citit neînsușite, limbaj receptiv și expresiv afectat
semnificativ pe fondul retardului și al autismului. Memoria slab reprezentată cu dific ultăți majore de
învățare și de fixare a informațiilor. Inadecvare la nivelul comportamentului nonverbal. Nu
diferențiază grade de rudenie, și nu recunoaște evenimentele familiare.
Vârta de dezvoltare Motor – 3 ani și 7 luni. Mers și postură deficitare, coordonare generală foarte
slabă, tulburări de statică, rezistență scăzută la orice tip de efort, apraxie. Folosește exclusiv mâna
stângă.
Vârsta de dezvoltare Socializare – 3 ani și 9 luni. Comportament imitativ redus, se frustrează și nu
acceptă absența p ărinților, agitată și contextual agresivă, nu se simte confortabil în prezența
persoanelor necunoscute, adulți sau copii. Dificultăți de adaptare, nu are interiorizate norme și
conduite sociale.
Vârsta de dezvoltare Limbaj – 2 ani și 6 luni. Limbaj semnific ativ afectat ( dislalie polimorfă,
exprimare greoaie, tulburare de ritm și fluență, inversiuni, omisiuni sau adăugiri de sunete ). Copilul
se exprimă oral folosind propoziții foarte scurte, lacunare și presărate cu stereotipii verbale, structura
gramatical ă nu este formată. Folosește un limbaj cu dezacorduri multiple și fără cuvintele de
legătură. Vocabularul activ este foarte sărac, cu posibilități de exprimare reduse, unele sunete sunt

59
pronunțate defectuos, copilul prezintă dislalie polimorfă, atenție aud itivă și autocontrol verbal
deficitare. Comunicarea este marcată de inerția patologică și de vâzcozitatea genetică specifică
gândirii, iar limbajul nu poate fi considerat un mijloc funcțional de relaționare cu ceilalți, nu își
adaptează limbajul la diferit ele situații de comunicare, conduita este extrem de infantilă.
DATA 20.04.2017
SOCIALIZARE 3 ani si 7
luni
VERBALIZARE 2 ani și 6
luni
COGNITIV 5 ani
MOTOR 3 ani și 7
luni
IQ 23
VÂRSTA
MENTALĂ 3 ani și 7
luni
VÂRSTA
CRONOLOGICĂ 18 ani

• 130 + Exceptional;
• 120-129 Foarte bun;
• 110-119 Mediu – Superior;
• 90-109 Mediu;
• 80-89 Mediu – lnferior;
• 70-79 Zona de granita;
• 55-69 Retard usor;
• 40-54 Retard moderat;
• 30-39 Retard sever;

60
• Sub 30 Retard profund

I.3. Structura de personalitate dizarmonică, hipersensibilitate, evitantă, plâns facil pe
fondul toleranței scăzute la frustrare, anxietate generalizată. Tulburare de comportament,
opoziționism, deficit atențional combinat cu autism.
I.4. Modul de manifestare al individului în timpul T erapiei Asistate de Animale , aspecte
rezultate din observare și interviu
Înscrisă într -un proiect al Asociației Zâmbet și Culoare din Medgidia, proiect numit ” Om –
Natură Om -Animal ” . Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscriși la asociație în
interacțiunea cu animalele. Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Ferma de la Siminoc, fermă
specializată în Terapia cu Cai.
S. E este o fată cu diagnosticul de encefalopie cronică infantilă, întârziere mentală severă,
ADHD, autism infantil , tulburări emoționale și de comportament. Din istoricul familiar, am afl at
faptul că a mai avut contact cu animalele, a avut grijă de ele.
Principalele obiective ale lui S. E erau :
 Îmbunătățirea relațiilor dintre ea, familie și apropiați.
 Dezvoltarea empatiei.
 Reducerea sterotipiilor provenite din TSA
S. E a întânit pentru p rima dată caii în urmă cu 3 luni, pe data de 18 februarie la Ferma de la
Siminoc, fermă specializată în terapia cu cai. Prima oara a intrat în contact cu animalele, i -a lăsat
să-i mângâie, să -i miroasă reciproc, iar calul le -a simțit puritatea. Impresionată de această experiență
, S.E a întrebat ulterior de caluț zilnic și întreba când îl va putea vedea din nou. Având în vedere
acest interes, obiectivele terapiei lui S.E și blândețea calului a fost o potrivire perfectă pentru a
continua terapia cu animele.
Pentru că obiectivele lui S.E erau să îmbunătățească relațiile dintre ea și familie și de a dezvolta
empatia, sesiunile de terapi e au fost de a înțelege regulile de interacțiune cu caii și să aibă un
comportament bun pentru săptămâna în care urma să se întâlnească. Acest lucru a fost făcut pentru
sentimentul ei de siguranță , capacitatea de a respecta regulile impuse de către terape ut și

61
importanța aptitudinilor sociale adecvate. S. E a văzut că interacțiunea cu calul este o consecință
pozitivă și a fost motivată să aibă un comportament mai bun cu familia și prietenii.
A doua fază a terapiei a constat în a o lăsa pe fată să -i mângâi e, să le dea de mâncare șă să -i
perie. Acest lucru a dezvoltat abilitățile de îngrijire, de responsabilitate și autonomie personală.
Faptul că a avut grijă de animal, a facut -o mai calmă și i -a mai redus din stereotipii. Calul a servit ca
un catalizator pe ntru a continua și a se conforma terapiei în cazul în care animalul devine un
atașament pentru copil.
Ultima fază a terapiei a constat în călărirea calului. Faptul că ea suferă de sindromul
bipiramidal, a îngreunat un pic ultima fază a terapiei. Această fa ză i-a crescut nivelul de activitate
prin activitățile fizice pe care terapeutul le -a propus. I -a îmbunătățit motricitatea fină și grosieră,
echilibrul și postura corporal ă.
I.5 Concluzii :
Conform observației, conversațieif întocmite în timpul Terapiei A sistate de Animale împreună cu
psihologul asociației, părintele și terapeutul am constatat următoarele aspecte :
 Copilul înregistrează o experiență cognitivă superioară celei anterioare. Desfășoară
independent activitățile și le duce la sfârșit fără să se frustreze.
 În ceea ce privește relațiile sociale, aceasta preferă să se joacă cu alți copii, caută compania
lor și se integrează mai repede și voluntar în activități sociale.
 În legătură cu psihomotricitatea, copilul prezintă : o dezvoltare vizibilă la nivelul mâinilor și
picioarele, coordonarea este la medie, și întâmpină dificultăți la motricitatea fină, orientarea
spațio – temporală este la mediu și trebuie lucrat la acest domeniu mai mult.
 În ceea ce privește procesele psihice, copilul prezintă : o me morie slab dezvoltată care este
predominantă mecanică și nu logică, imaginația este neproductivă, iar gândirea se află la
nivelul preoperațional. Recunoaște și denumește animalele, fructele, personajele din familie
și din asociație, răspunde la întrebările terapeutului de la Terapia Asistată de Animale și este
curioasă în legătură cu caii.
 Prezintă o îmbunătățire în limba j , are inițiativă în a comunica cu adulții și copiii.
Vocabularul este mai bogat și stima de sine a crescut.
 S-a observat că în timpul terapiei și după terminarea ei, terapia i -a facilitat funcționarea
socială, cognitivă și i -a oferit eficacitatea motivațională si a ajutat starea de sănătate. Calul l –

62
a putut ajuta pe copil care este diagnosticat cu TSA și faptul că a stat în preajma anima lelor,
i-a îngrijit, i -a mângâiat și călărit l -a ajutat foarte mult când se afla în momente stresante, iar
anxietatea socială a fost redusă.

IV .6.2 Studiu de caz II
II.1 .Date biografice și de identificare a cazului :
Numele copilului : G.M.M
Sex : F eminin
Motivul întocmirii studiului de caz : Influența terapiei asistată de animale asupr a
comportamentului autist.
Datele familiale : Structura și componenta familiei: Copilul provine dintr -o familie organizată, tatăl
este angajat la o firmă de pază, iar mama este angajată ca îngrijitor pentru copil . Familia este
formată din 3 membrii.
Diagnostic : este diagnosticat cu ADHD formă mixtă, tulburări din spectrul autism, întârziere
psihică globală cognitivă și de limbaj cu deficiențe instrumentale. Sindrom hi poton c u deficiențe
statice moderate.
Nivel de școlarizare : Absolvent a X clase – învățământ special l a CSEI „Delfinul ” Constanța .
II.2. Anamneza
2.1. Date medicale semnificative : Nu ne sunt cunoscute datele privind evoluția sarcinii, nașterea,
bolile din timpul copilăriei.
2.2 Date psihologice semnificative : cu privire la evoluția dezvoltării psihice conform datelor aflate
de la psihologul asociației cât și din observarea de -a lungul monitorizării copilului acesta prezintă :
aspect somatic și comportament motor de dezvoltare sub limita vârstei cronologice. Necesită
asistență permanentă în exersarea deprinderilor de îngrijire personală,igiena și de autoservire.
Limbaj disfuncțional , vorbirea îi este mai greu înțeleasă de ceilalți, comunicarea nonverbală

63
contextual inadecvată ( râs nejustificat, nervos sau ieșiri necontrolate dacă nu i se face pe plac sau
obosește specifice TSA ) . Prezintă stabilitate psihoafectivă marcată,manifesta tă prin agitație
psihomotorie. Este dependent de membrii familiei și se deplasează numai însoțit, nu conștientizează
pericolul.
2.3. Date sociale semnificative : Copilul provine dintr -o familie organizată, tatăl este angajat la o
firmă de pază, iar mama e ste angajată ca îngrijitor pentru copil . Familia este formată din 3 membrii.
Evaluare psihologica în urma aplicării grilei Portage :
Data : 20.04.2017
Vârsta de dezvoltar e : 3 ani și 9 luni
Vârsta de autoservire: 3 ani . Fără deprinderi de autonomie perso nală, se dezbracă/ îmbracă numai
ajutat, nu conștientizează pericolele.
Vârsta de dezvoltare cognitivă: 4 ani. Gândirea atinge stadiul inteligenței proporțional, imitativ
după adult, sortează cu ajutor câteva simboluri, nu înțelege semnificația, neorienta tă spațio –
temporal, schematizare infantilă. Numără mecanic în intervalul 1 -10 , nu are însușite deprinderi
scris-citit sau de calcul simplu matematic. Capacitatea amnezică este foarte redusă, afectată atât la
nivelul învățării informațiilor noi, cât și a f ixării și evocării acestora, atenție instabilă, dificultăți de
concentrare și de menținere a atenției chiar și la efort redus.
Vârta de dezvoltare Motor : 3 ani și 9 luni . Mers și postură deficitare, coordonare generală foarte
slabă, picior plat bilateral , sindrom hipoton cu deficiențe statice moderate.
Vârsta de dezvoltare Socializare : 3 ani și 10 luni. Prezintă dificultăți majore în integrarea în
grupuri, preferă compania copiilor de vârstă mai mică și activități ludice. Dezvoltă relații de
dependență, nu are interiorizate norme/ conduite sociale și morale.
Vârsta de dezvoltare Limbaj: 3 ani. În ceea ce privește aspectul înțelegerii și exprimării limbajului,
acesta prezintă deficiențe majore, volum redus al vocabularului, inadecvare a mijloacelor de
comunicare non -verbală, stereotipii verbale. Numeră mecanic în intervalul 1 -10 , nu are însușite
deprinderi scris -citit sau de calcul simplu matematic.
DATA 20.04.2017

64
SOCIALIZARE 3 ani și 9
luni
VERBALIZARE 3 ani
COGNITIV 4 ani
MOTOR 3 ani și 9
luni
IQ 24
VÂRSTA
MENTALĂ 3 ani și 9
luni
VÂRSTA
CRONOLOGICĂ 19 ani

• 120-129 Foarte bun;
• 110-119 Mediu – Superior;
• 90-109 Mediu;
• 80-89 Mediu – lnferior;
• 70-79 Zona de granita;
• 55-69 Retard usor;
• 40-54 Retard moderat;
• 30-39 Retard sever;
• Sub 30 Retard profund

II.3. Structura de personalitate – Prezintă stabilitate psihoafectivă marcată, manifestată
prin agitație psihomotorie. Agresivitate îndreptată în general către membrii familiei, toleranță
scăzu tă la frustrare, plâns facil.

65
II.4. Modul de manifestare al individului în timpul Terapiei Asistate de Animale ,
aspecte rezultate din observare și interviu
Înscris într -un proiect al Asociației Zâmbet și Culoare din Medgidia, proiect numit ” Om –
Natură Om -Animal ” . Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscriși la asociație în
interacțiunea cu animalele. Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Ferma de la Siminoc, fermă
specializată în Terapia cu Cai.
G.M.M este diagnosticat cu ADHD formă mixtă, tulburări din spectrul autism, întârziere psihică
globală cognitivă și de limbaj cu deficiențe instrumentale. Sindrom hi poton cu deficiențe statice
moderate.
Principalele obiective ale lui G.M.M erau :
 Reducerea sterotipiilor provenite din TSA;
 Reducerea agresivității;
 Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală.
Pentru că obiectivele lui G.M.M erau să reduca stereotipiile provenite din TSA, reducerea
agresivității și dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală, sesiunile de terapie au fost de a
înțelege regulile de interacțiune cu caii și să aibă un comportament bun pentru săptămâna în care
urma să se înt âlnească. Acest lucru a fost făcut pentru sentimentul lui de siguranță, confort ,
capacitatea de a respecta regulile impuse de către terapeut și importanța aptitudinilor sociale
adecvate. G.M.M a văzut că interacțiunea cu calul este o consecință pozitivă și a fost motivat să aibă
un comportament mai bun cu familia și prietenii.
A doua fază a terapiei a constat în a îl lăsa pe băiat să -i mângâie, să le dea de mâncare șă să –
i perie. Acest lucru a dezvoltat abilitățile de îngrijire, de responsabilitate și autonomie personală.
Faptul că a avut grijă de animal,l – a facut mai calm și i -a mai redus din stere otipii. Calul a servit ca
un catalizator pentru a continua și a se conforma terapiei în cazul în care animalul devine un
atașament pentru copil.
Ultima fază a terapiei a constat în călărirea calului. Faptul că el suferă de sindromul
hipoton, a îngreuna t un pic ultima fază a terapiei. Această fază i -a crescut nivelul de activitate prin
activitățile fizice pe care terapeutul le -a propus. I -a îmbunătățit motricitatea fină și grosieră,
echilibrul și postura.

66
II.5 Concluzii :
Conform observației, conve rsației întocmite în timpul Terapiei Asistate de Animale împreună cu
psihologul asociației, părintele și terapeutul am constatat următoarele aspecte :
 Copilul înregistrează o experiență cognitivă superioară celei anterioare. Desfășoară
independent activit ățile și le duce la sfârșit fără să se frustreze.
 Copilul și -a îmbunătățit relațiile sociale.
 I s-a redus nivelul de stres, frustrare și agresivitate.
 I-a crescut nivelul de toleranță la stimuli stresanți, nivelul de răbdare.
 Copilul și -a îmbunătățit capac itatea de a fi responsabil, îmbunătățirea limbajului non -verbal.
 I-a crescut sentimentul de siguranță și de protecție.
 S-a observat că în timpul terapiei și după terminarea ei, terapia i -a facilitat funcționarea
socială, cognitivă și i -a oferit eficacitatea motivațională și a ajutat starea de sănătate. Calul l –
a putut ajuta pe copil care este diagnosticat cu TSA și faptul că a stat în preajma animalelor,
i-a îngrijit, i -a mângâiat și călărit l -a ajutat foarte mult când se afla în momente stresante, iar
anxietatea socială a fost redusă.

IV .6.3 Studiu de caz III

III.1 Date biografice și de identificare a cazului :
Numele copilului : B.D.M
Sex : F eminin
Motivul întocmirii studiului de caz : Influența terapiei asistată de animale asupra
comportamentului autist.
Date familiale : Structura și componenta familiei: copil crescut în familie biologică care îi asigură
un mediu securizat. Mama este angajată ca îngrijitor pentru copil, iar tata lucrează în domeniul
turistic.
Diagnostic : B.D este diagnosticată cu autism infantil, tetrapareză spastică, retard ușor.

67
Nivel de școlarizare : Grădinița On nr.12 Medgidia.
III.2. Anamneza
2.1. Date medicale semnificative : Nu ne sunt cunoscute datele privind evoluția sarcinii, nașterea,
bolile din timpul copilăriei.
2.2 Date psihologice semnificative : cu privire la evoluția dezvoltării psihice conform datelor aflate
de la psihologul asociației cât și din observarea de -a lungul monitorizării copilului acesta prezintă :
dezvoltare psihică în limitele largi ale normalității. Întelege și execută cerințe, comunică verbal, în
propoziții. Limbajul este dislalic. Gândirea se află în stadiul preoperațional. Manifestă atașamentîn
relație cu părinții săi, timiditate în relație cu persoanele străine și opoziționism la frustrare. Are un
deficit motor. S -a intervenit chirurgical – Miofibrotomie subcutanată antebraț și coapsa stângă.
2.3Date sociale semnificative : conform unor date din ancheta socială, B.D provine dintr -o familie
compusă din mamă și tată, cu co ndiții socio -economice minime .
Evaluare psihologica în urma aplicării g rilei Portage :
Data : 20.04.2017
Vârsta de dezvoltar e : 4 ani și 6 luni
Vârsta de autoservire: 3 ani și 2 luni : copilul este crescut, îngrijit de către părinți, fără deprinderi
de autonomie personală, se dezbracă/ îmbracă numai ajutată .
Vârsta de dezvoltare cognitivă : 3 ani și 10 luni . Prezintă o dezvoltare psihică în limitele largi ale
normalității. Înțelege, reproduce și imită cerințele. Poate indica principalele forme geometrice,
culoarea obiectelor, obiecte mari/mici, lungi/scurte , un băiat/fată .
Vârta de dezvoltare Motor: 4 ani . Mers independent, are un deficit motor la antebraț, s -a intervenit
chirurgical.
Vârsta de dezvoltare Socializare: 4 ani. Se joacă cu jucării, se joacă cu prietenii de la grădiniță, are
o timiditate în re lație cu persoanele străine și opoziționism la frustrare.
Vârsta de dezvoltare Limbaj: 4 ani . Limbajul este dislalic, comunică verbal în propoziții. Are un
vocabular bogat și înțelege cerințele și le execută. Exprimă opinii și are atitudini în prezența
persoanelor apropiate.

68
DATA 20.04.2017
SOCIALIZARE 4 ani
VERBALIZARE 4 ani
COGNITIV 3 ani 10
luni
MOTOR 4 ani
IQ 50
VÂRSTA
MENTALĂ 4 ani și 6
luni
VÂRSTA
CRONOLOGICĂ 5 ani 2
luni

• 110-119 Mediu – Superior;
• 90-109 Mediu;
• 80-89 Mediu – lnferior;
• 70-79 Zona de granita;
• 55-69 Retard usor;
• 40-54 Retard moderat;
• 30-39 Retard sever;
• Sub 30 Retard profund

III.3. Structura de personalitate : Prezintă stabilitate psihoafectivă marcată, manifestată
prin agitație psihomotorie. Manifestă toleranț ă scăzută la frustrare și stres.
III.4. Modul de manifestare al individului în timpul Terapiei Asistate de Animale ,
aspecte rezultate din observare și interviu

69
Înscrisă într -un proiect al Asociației Zâmbet și Culoare din Medgidia, proiect numit ” Om-
Natură Om -Animal ” . Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscriși la asociație în
interacțiunea cu animalele. Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Ferma de la Siminoc, fermă
specializată în Terapia cu Cai.
B.D este diagnosticat ă cu autism infantil, tetrapareză spastică, retard ușor.
Principalele obiective ale lui B.D erau :
 Reducerea sterotipiilor provenite din TSA;
 Creșterea toleranței la stimuli stresanți ;
 Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală.
Pentru că obi ectivele lui B.D erau să reduca stereotipiile provenite din TSA, creșterea
toleranței la stimuli stresanți și dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală, sesiunile de
terapie au fost de a înțelege regulile de interacțiune cu caii și să aibă un compor tament bun pentru
săptămâna în care urma să se întâlnească. Acest lucru a fost făcut pentru sentimentul ei de siguranță,
confort , capacitatea de a respecta regulile impuse de către terapeut și importanța aptitudinilor
sociale adecvate. B.D a văzut că int eracțiunea cu calul este o consecință pozitivă și a fost motivat să
aibă un comportament mai bun cu familia și prietenii.
A doua fază a terapiei a constat în a o lăsa pe fată să -i mângâie, să le dea de mâncare șă să -i
perie. Acest lucru a dezvoltat abilitățile de îngrijire, de responsabilitate și autonomie personală.
Faptul că a avut grijă de animal, a facut -o mai calmă și i -a mai redus din stereo tipii. Calul a servit ca
un catalizator pentru a continua și a se conforma terapiei în cazul în care animalul devine un
atașament pentru copil.
Ultima fază a terapiei a constat în călărirea calului. Această fază i -a crescut nivelul de
activitate pri n activitățile fizice pe care terapeutul le -a propus. I -a îmbunătățit motricitatea fină și
grosieră, echilibrul și postura.
II.5 Concluzii :
Conform observației, conversației întocmite în timpul Terapiei Asistate de Animale împreună cu
psihologul asoc iației, părintele și terapeutul am constatat următoarele aspecte :

70
 În legătură cu psihomotricitatea, copilul prezintă : o dezvoltare vizibilă la nivelul mâinilor și
picioarele, coordonarea este la medie, și întâmpină dificultăți la motricitatea fină, orientarea
spațio – temporală este la mediu și trebuie lucrat la acest domeniu mai mult.
 I s-a redus nivelul de stres, frustrare și agresivitate.
 I-a crescut nivelul de toleranță la stimuli stresanți, nivelul de răbdare.
 S-a observat că în timpul terapiei ș i după terminarea ei, terapia i -a facilitat funcționarea
socială, cognitivă și i -a oferit eficacitatea motivațională și a ajutat starea de sănătate. Calul l –
a putut ajuta pe copil care este diagnosticat cu TSA și faptul că a stat în preajma animalelor,
i-a îngrijit, i -a mângâiat și călărit l -a ajutat foarte mult când se afla în momente stresante, iar
anxietatea socială a fost redusă.
 Prezintă o îmbunătățire în limbaj , are inițiativa în a comunica cu adulții și copiii.
Vocabularul este mai bogat și stima d e sine a crescut.
 În ceea ce privește relațiile sociale, aceasta preferă să se joacă cu alți copii, caută compania
lor și se integrează mai repede și voluntar în activități sociale.

IV .6.4 Studiu de caz IV

IV.1 Date biografice și de identificare a cazului :
Numele copilului : J. G. E
Sex : Masculin
Motivul întocmirii studiului de caz : Influența terapiei asistată de animale asupra
comportamentului autist.
Date familiale : Structura și componenta familiei: copil crescut în familie biologică care îi asigură
un mediu securizat. Mama este angajată ca îngrijitor pentru copil, iar tata lucrează în domeniul
medical
Diagnostic : J.G.E este diagnosticat cu autism infantil, tulburare angoasă de personalitate, retard
ușor.

71
IV.2. Anamneza
2.1. Date medicale semnificative : Nu ne sunt cunoscute datele privind evoluția sarcinii, nașterea,
bolile din timpul copilăriei.
2.2 Date psihologice semnificative : Tânărul prezintă câmp perceptiv îngust și dificultăți de
reprezentare și percepție a stim ulilor externi , dificultăți în coordonarea mișcărilor, prezintă
elemente din spectrul autist. Recunoaște și denumește corect obiecte din mediul ambiant, reușește să
sesizeze însușirile simple ale acestora ( formă, culoare ) , redă fapte importante din exp eriența sa
zilnică . Lipsește capacitatea de analiză. Tânărul prezintă interes pentru imbunătățirea și îmbogățirea
vocabularului care este sărac, caută argumente pentru a -și spune punctul de vedere. Prezintă
instabilitate psiho -emoțională, rezistență scăzu tă, agitație psihomotorie.
2.3Date sociale semnificative : conform unor date din ancheta socială, J.G.E provine dintr -o
familie compusă din mamă și tată, cu c ondiții socio -economice minime.
Evaluare psihologica în urma aplicării grilei Portage :
Data : 20.04.2017
Vârsta de dezvoltar e : 6 ani și 9 luni
Vârsta de autoservire : 3 ani și 3 luni. Tânărul este îngrijit de către mamă, nu se poate ingiji singur.
Având ca diagnostic tetrapareză spastică, nu poate fi independent.
Vârsta de dezvoltare cognitivă : 6 ani . Achiziții congnitive de nivel nesatisfăcător. Recunoaște și
denumește corect obiecte din mediul ambiant, fapte importante din experiența sa zilnică. Lipsește
capacitatea de analiză. Tânărul reușește să își stocheze informațiile în memoria de lungă durată doar
cu ajutorul și influența adultului .
Vârta de dezvoltare Motor: 3 ani și 5 luni . Nu poate merge independent pe distanțe mari și se
deplasează doar dacă știe că adultul este în preajma sa.
Vârsta de dezvoltare Socializare: 10 ani și 7 luni. Tânărul se integrează mai ușor în micro și macro
grupuri, cunoaște relațiile de familie și normele de conviețuire, îi place să interacționeze.
. Vârsta de dezvoltare Limbaj: 8 ani . Tânărul prezintă interes pentru îmbunătăți rea și îmbogățirea
vocabularului care este sărac, caută argumente pentru a -și spune punctul de vedere.

72

DATA 20.04.2017
SOCIALIZARE 10 ani și 7
luni
VERBALIZARE 8 ani
COGNITIV 6 ani
MOTOR 3 ani și 5
luni
IQ 38
VÂRSTA
MENTALĂ 6 ani și 9
luni
VÂRSTA
CRONOLOGICĂ 11 ani

• 120-129 Foarte bun;
• 110-119 Mediu – Superior;
• 90-109 Mediu;
• 80-89 Mediu – lnferior;
• 70-79 Zona de granita;
• 55-69 Retard usor;
• 40-54 Retard moderat;
• 30-39 Retard sever;
• Sub 30 Retard profund
IV.3. Structura de personalitate : Prezintă transfer de la real la ireal, ego inhibat, incapabil
în a forma un ideal obiectual, reacție hipomaniacală , agitație hipomotor ie, parțial capabil de
apărare.

73
IV.4. Modul de manifestare al individului în timpul Te rapiei Asistate de Animale ,
aspecte rezultate din observare și interviu:
Înscris într-un proiect al Asociației Zâmbet și Culoare din Medgidia, proiect numit ” Om –
Natură Om -Animal ” . Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscriși la asociație în
interacțiunea cu animalele. Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Fer ma de la Siminoc, fermă
specializată în Terapia cu Cai.
J.G.E este diagnosticat cu autism infantil, tulburare angoasă de personalitate, retard ușor.
Principalele obiective ale lui J.G.E erau :
 Reducerea sterotipiilor provenite din TSA;
 Creșterea tolera nței la stimuli stresanți ;
 Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală.
Pentru că obiectivele lui J.G.E erau să reduca stereotipiile provenite din TSA, creșterea
toleranței la stimuli stresanți și dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală, ses iunile de
terapie au fost de a înțelege regulile de interacțiune cu caii și să aibă un comportament bun pentru
săptămâna în care urma să se întâlnească. Acest lucru a fost făcut pentru sentimentul lui de
siguranță, confort , capacitatea de a respecta regul ile impuse de către terapeut și importanța
aptitudinilor sociale adecvate. J.G.E a văzut că interacțiunea cu calul este o consecință pozitivă și a
fost motivat să aibă un comportament mai bun cu familia și prietenii.
A doua fază a terapiei a constat î n a îl lăsa pe băiat să -i mângâie, să le dea de mâncare șă să –
i perie. Acest lucru a dezvoltat abilitățile de îngrijire, de responsabilitate și autonomie personală.
Faptul că a avut grijă de animal,l – a facut mai calm și i -a mai redus din stereotipii. Calu l a servit ca
un catalizator pentru a continua și a se conforma terapiei în cazul în care animalul devine un
atașament pentru copil.
Ultima fază a terapiei a constat în călărirea calului. Faptul că el suferă de tetrapareză
spastică a îngreunat un pic u ltima fază a terapiei. Această fază i -a crescut nivelul de activitate prin
activitățile fizice pe care terapeutul le -a propus. I -a îmbunătățit motricitatea fină și gr osieră,
echilibrul și postura.
IV.5 Concluzii :

74
Conform observației, conversației întocmite în timpul Terapiei Asistate de Animale
împreună cu psihologul asociației, părintele și terapeutul am constatat următoarele aspecte :
 În legătură cu psihomotricitatea, copilul prezintă : o dezvoltare vizibilă la nivelul mâinilor și
picioarele, coo rdonarea este la medie, și întâmpină dificultăți la motricitatea fină, orientarea
spațio – temporală este la mediu și trebuie lucrat la acest domeniu mai mult.
 I-a crescut nivelul de toleranță la stimuli stresanți, nivelul de răbdare.
 S-a observat că în tim pul terapiei și după terminarea ei, terapia i -a facilitat funcționarea
socială, cognitivă și i -a oferit eficacitatea motivațională și a ajutat starea de sănătate. Calul l –
a putut ajuta pe copil care este diagnosticat cu TSA și faptul că a stat în preajma a nimalelor,
i-a îngrijit, i -a mângâiat și călărit l -a ajutat foarte mult când se afla în momente stresante, iar
anxietatea socială a fost redusă.
 În ceea ce privește relațiile sociale, aceasta preferă să se joacă cu alți copii, caută compania
lor și se int egrează mai repede și voluntar în activități sociale.

IV.6.5 Studiu de caz V

V .1. Date biografice și de identificare a cazului :
Numele copilului : R. A
Sex : Masculin
Motivul întocmirii studiului de caz : Influența terapiei asistată de animale asupra
comportamentului autist.
Date familiale: Structura și componenta familiei : Copilul provine dintr -o familie organizată, tatăl
este agent de vânzări, mama este angajată ca îngrijitor pentru copi i, iar sora mai mare este la liceu .
Familia este formată doar din 4 membri .
Diagnostic – R. A este diagnosticat cu autism infantil formă medie, retard , întârziere în limbaj,
deficit de atenție
V.2. Anamneza

75
2.1. Date medicale semnificative : Nu ne sunt cunoscute da tele privind evoluția sarcinii, nașterea,
bolile din timpul copilăriei.
2.2 Date psihologice semnificative : Copilul prezintă autism infantil , cu retard și întârziere în
limbaj . Ușoară spasticitate , mers independent ușor dezechilibrat. Nu recunoaște , n u denumește
obiecte, nu cunoaște schema corporală, nu indică culori și nu le denumește. Nu cere ajutor, nu știe să
numere.
2.3Date sociale semnificative : conform unor date din ancheta socială, R. A provine dintr -o familie
compusă din mamă,tată și soră, cu condiții socio -economice minime .
Evaluare psihologica în urma aplicării grilei Portage :
Data : 20.04.2017
Vârsta de dezvoltar e : 7 luni
Vârsta de autoservire: 8 luni : copilul este crescut, îngrijit de către părinți, fără deprinderi de
autonomie personală.
Vârsta de dezvoltare cognitivă : 9 luni . Nu recunoaște obiecte, persoane. Nu recunoaște culorile și
nici nu indică cu degetul spre o imagini cerută.
Vârta de dezvo ltare Motor: 1 an și 2 luni . Mers independent, ușor dezechilibrat.
Vârsta de dezvoltare Socializare: 6 luni. Nu interacționează deloc cu copiii. Nu răspunde când este
strigat și nu manifestă interes pentru activități sociale.
Vârsta de dezvoltare Limbaj: 6 luni . Limbajul este inexistent, verbalizează doar cu câteva silabe.
Nu imită vocale, onomatopee.
DATA 20.04.2017
SOCIALIZARE 6 luni
VERBALIZARE 6 luni
COGNITIV 9 luni
MOTOR 1 an și 2
luni
IQ 37

76
VÂRSTA
MENTALĂ 7 luni
VÂRSTA
CRONOLOGICĂ 2 ani și o
lună

• 120-129 Foarte bun;
• 110-119 Mediu – Superior;
• 90-109 Mediu;
• 80-89 Mediu – lnferior;
• 70-79 Zona de granita;
• 55-69 Retard usor;
• 40-54 Retard moderat;
• 30-39 Retard sever;
• Sub 30 Retard profund
V.3. Structura de personalitate : Întârzieri la nivelul tututor ariilor de dezvoltare. Se
frustrează ușor, prezintă un comportament hiperkinetic, instabilitate și imaturitate specifică vârstei.
IV.4. Modul de manifestare al individului în timpul Terapiei Asistate de Animale ,
aspecte rezultate din observare și interviu:
Înscris într -un proiect al Asociației Zâmbet și Culoare din Medgidia, proiect numit ” Om –
Natură Om -Animal ” . Acest proiect a urmărit comportamentul copiilor autiști înscriși la asociație în
interacțiunea cu animale le. Terapia a durat 3 luni și a avut loc la Ferma de la Siminoc, fermă
specializată în Terapia cu Cai.
R.A este diagnosticat cu autism infantil formă medie, retard moderat, deficit de at enție și întârziere
în limbaj.
Principalele obiective ale lui R.A erau :

77
 Reducerea sterotipiilor provenite din TSA;
 Creșterea toleranței la stimuli stresanți ;
 Dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală.
Pentru că obiectivele lui R.A erau să reduca stereotipiile provenite din TSA, creșterea toleranței
la stimuli stresanți și dezvoltarea deprinderilor de autonomie personală, sesiunile de terapie au fost
de a înțelege regulile de interacțiune cu caii și să a ibă un comportament bun pentru săptămâna în
care urma să se întâlnească. Acest lucru a fost făcut pentru sentimentul lui de siguranță, confort ,
capacitatea de a respecta regulile impuse de către terapeut și importanța aptitudinilor sociale
adecvate.
A doua fază a terapiei a constat în a îl lăsa pe băiat să -i mângâie, să le dea de mâncare șă
să-i perie. Acest lucru a dezvoltat abilitățile de îngrijire, de responsabilitate și autonomie personală.
Calul a servit ca un catalizator pentru a continua și a se conforma terapiei în cazul în care animalul
devine un atașament pentru copil.
Ultima fază a terapiei a constat în călărirea calului. Pentru că are doar 2 ani, acest lucru nu
s-a putut indeplini. S -a plimbat mam a lui cu el în brațe. Acest lucr u i-a adus un zâmbet imens pe
față.
II.5 Concluzii :
Conform observației, conversației întocmite în timpul Terapiei Asistate de Animale împreună cu
psihologul asociației, părintele și terapeutul am constatat următoarele aspecte :
 Copilul înregistrează o experiență cognitivă superioar ă celei anterioare. Desfășoară
independent activitățile și le duce la sfârșit fără să se frustreze.
 Copilul și -a îmbunătățit relațiile sociale.
 I s-a redus nivelul de stres, frustrare și agresivitate.
 I-a crescut nivelul de toleranță la stimuli stresanți, nivelul de răbdare.
 I-a crescut sentimentul de siguranță și de protecție.

78
IV.4.2 Rezultate interviuri părinți ca grup

Fig.IV.1 Se frustrează atunci când nu i se dă ce cere?
Prima întrebare a interviului aplicat părinților a fost legată de toleranța la stimuli. Astfel 80%
dintre aceștia au răspuns afirmativ, confirmând că subiecții se frustrează destul de ușor. 20% au
afirmat că subiecții nu se frustrează în momentul când nu li se face pe plac.

Fig. IV.2 Este agresiv cu cei din jurul său?
Un procent de 32% din părinți spun că sunt agresivi cu cei din jurul său, lucru rezultat și din
metoda observației și anamneza făcută. Celălalt procent de 32% au afirmat că cei mici nu sunt
agresivi, iar un procent de 23% a afirmat că este agresiv doar cu el însuși.
80%20%0%Se frustrează atunci când nu i se dă ce
cere?
Da
Nu
Depinde de situație
45%
23%32%Este agresiv cu cei din jurul său?
Da Nu Doar cu el

79

Fig.IV.3. Reușește să se îmbrace singur?
Un procent de 40 % din părinți afirmă că iși ajută copiii să se îmbrace din pricina lipsei de
coordonare,retard mental și incapacitatea de a imita ceea ce vede. După cum am prezentat în part ea
de cercetare, literatura de specialitate a arătat că mulți copii cu TSA întâmpină dificultăți în
activitatea de îmbrăcare. Activitatea de îmbrăcare și metoda de formare a acestei deprinderi este o
necesitate la fel de importantă ca activitatea de conști entizare a părților corpului. Celălalt procentaj
de 40% susține că nu se pot îmbrăca singuri din pricina diagnosticului destul de grav, TSA asociat și
cu alte tulburări. 20% din părinți susțin că pot îndeplini singuri această deprindere.

Fig.IV.4 Acceptă să fie atins, mângâiat sau ajutat?
Din sondajul realizat,majoritatea acceptă să fie ajutați, lucru care le -a fost de ajutor în a
obține progrese cu ajutorul terapiei cu animale. Restul de procentaj, ne arătă faptul că unii copii nu 20%
40%40%Reușeste să se îmbrace singur ?
Da Nu Ajutat de un membru al familiei
48%
52%Acceptă să fie atins, mângâiat sau ajutat?
Da Nu

80
acceptă cu ușu rință ajutorul si mângâierea unei persoane. Indiferent de situație, cineva trebuie să
îndeplinească nevoile acestor copii, contactul fizic in terapia asistată de către animale fiind
inevitabil. De aceea, se acordă o atenție specială atributelor sensibilită ții și empatiei.

Fig.IV.5 Aveți vreun animal de companie?
Un procent de 80% afirmă că nu au sau au avut un animal de companie, iar această
interacțiune atât de aproape cu un animal a fost o primă experiență. Procentajul de 20% afirmă că au
acasă un animal de companie. Acest lucru fiind un plus în contactul direct cu animalul terapeutic.

Fig.IV.6 Reacționează atunci când este un animal de companie în preajma lui? 20%
80%Aveți vreun animal de companie?
Da Nu
100%0%Reacționează atunci când este un animal în preajma lui?
Da Nu

81
Un procentaj de 100% a răspuns că există reacții atunci când un animal este în preaj ma lor.
Acest lucru facilitând progresul terapeutic. Pentru ca TAA( terapia asistată de animale) este o terapie
complementară care folosește un animal ce a fost evaluat, pregătit și certificat, cu rolul de a facilita
relația dintre beneficiar și terapeut.

Fig.IV.7 Are dificultăți de lateralitate(incapacitatea de a decide care mână să o folosească)
Toti părinții au confirmat că se confruntă cu această problemă. Cei mici având dificultăți în
ceea ce privește orientarea spațială.

Fig.IV. 8 Zâmbește ca răspuns la ceva ce îî place?
Toți copiii reacționează pozitiv și cu zâmbetul pe buze atunci când le este pe plac ceva.

100%0%Are dificultăți de lateralitate(incapacitatea de a decide care mână
să o folosească )
Da Nu
100%0%Zâmbește ca răspuns la ceva ce îî place?
Da Nu

82
Concluzii

Cercetarea de față are un caracter limitat deoarece numărul subiecților participanți este mic(
10 părinți și 5 copii) . În urma cercetării efectuate, conform căreia Terapia Asistată de Animale se
asociază cu efecte de îmbunătățire /reducere a simptomelor din spectrul autist și influențează factorii
fiziologici cum ar fi bătăile inimii și nivelul de anxietate în sensul că contr ibuie la reducerea
acestora reducând nivelul de agitație al copiilor cu TSA. Terapia asistată de cai contribuie la
dezvoltarea anumitor abilități ale copilului cu autism de comunicare verbală și nonverbală, gândire
creativă, încredere și responsabilitate. Acest lucru a reieșit din observarea copiilor în timpul terapiei
precum și din interviul acordat parinților.
Din cercetarea efectuată, călăria terapeutică înseamnă folosirea calului în activități special
orientate pentru a atinge o mare diver sitate de obi ective terapeutice. Călăritul l -a ajutat pe copil să -și
depășească teama, i -a dat stăpânire pe corpul său, i -a creat echilibru și siguranță în relația cu sine,
dar și cu cei din jur.
Implicarea familiei copilului cu autism în această activitate a avut dre pt scop constituirea
acestora ca persoane resursă pentru copilul afectat. Părinții au fost ajutați să înțeleagă și să respecte
ritmul de lucru al copilului. Ei au trebuit să învețe să aibă răbdare și să orienteze dezvoltarea
copilului într -o manieră poziti vă.
Toate aceste progrese și implicarea familiei oferă copiilor cu TSA dezvoltarea limbajului și
dezvoltarea abilităților de socializare.

83
Bibliografie

1. Attwood T. , ( 2007 ) , The complete guide to Asperger Syndrome , editura Kingsley
2. Chandler, K.C. , (2005) , Animal Assisted Therapy in Counseling , editura NY: Routledge
3. Cucuruz D. , ( 2004 ) , Autism. Carte pentru părinți , editura Licentia Publishing, București
4. Dorothea A.Iannuzzi, Andrew N.Rowen ( 2007) , Ethical Issues in Animal -Assisted Therapy
Program
5. Fine A . , ( 2004 ) , Puppy Magic , editura Cambridge University , SUA
6. Fiset S. , ( 2007 ) , Invisible displacement understanding in domestic dogs , Animal cognition
10 , p. 2011 -2024
7. Frith U . , ( 2006 ) , Autism and Asper ger Syndrome , editura Cambridge University , SUA
8. LURIA, A. R. , (1959), Dezvoltarea limbajului si formarea proceselor psihice. In Psihologia
in URSS, (traducere), Editura Știintțfica, București
9. Marcelli D. , ( 2003 ) , Tratat de Psihopatologia Copilului , editura Fundația Generația ,
București
10. Martin F. , Farnum, J. (2002), Animal -assisted therapy for children with pervasive
developmental disorders, editura Western Journal of Nursing Research , SUA
11. Michel D. Powers , ( 2000 ) , Children with autism book, answers to your most pressing
questions , editura Woodbine House, SUA
12. Michele L. Morriso,(2007), Health Benefits of Animal -Assisted Interventions
13. Muraru M. , ( 2005 ) , Aspecte generale ale patologiei autiste , editura Universității Suceava
14. Muresan C. , ( 2004 ) , Autismul Infantil , Structuri Psihopatologice și Terapie Complexă ,
editura Presa Universitară Clujeană
15. Nimer, J. and Lundahl, B. (2007) Animal -assisted therapy: A meta -analysis
16. Phillips A. , JD and McQuerrie D . , ( 2005 ) , Therapy Animals Supporting kids Program,
editura American Human , SUA
17. Popescu Neveanu P . , ( 1978 ) , Dicționar de Psihologie , editura Albatros, București
18. Roșan A. , ( 2015 ) , Psihopedagogia Specială , editura Polirom , Iași
19. Rusu, A.S. , (2008), Interacțiunea om -animal: elemente de etologie aplicată și terapie
asistată de animale. editura Presa Universitară Clujeană
20. Scattone D. , Tingstrom D.H. , & Wilczynski S.M , (2006) , Increasing Appropriate Social
Interactions of Children wi th Autism Spectrum Disorders Using Social Stories, editura Focus
on Autism and Other Developmental Disabilities , SUA
21. Secara O . , ( 2007 ) , Creierul social. Autism , Neuroștiințe , Terapie , editura Artpress ,
Timișoara
22. Solomon O. , (2010) , What a Dog Can Do: Children with Autism and Therapy Dogs in
Social Interaction , editura Ethos , SUA

84
23. Swaggart B. , Gagnon E. , Bock S.J. , Earles T.L. , Quinn C. , Mzles B.S. , & Simpson R.L ,
(1995) , Using Social Stories to teach social and behaviora l skils to children with autism,
editura Focus on Autistic Behavior , SUA
24. Yin R. K . , ( 2005 ) , Studiul de caz , editura Polirom , Iași

Site-uri accesate
25. https://autismro.wordpress.com , accesat la data de 9.10.2017
26. https://filedelumina.ro , accesat la data de 15.10.2017
27. https: //Wikipedia.org , accesat la data de 3.11.2017
28. http://cursuriautism.ro/ , accesat la data de 15.12.2017
29. http://www.autismtransilvania.ro/Causes?resourceId=23 , accesat la data de 15.04.2019
30. http://www.hipnoterapie.ro/forum/viewtopic.php?t=65&start=15 , accesat la data de
13.05.2019
31. http://www.scritub.com/medicina/ETIOLOGIA -AUTISMULUI -INFANTIL -12922.php ,
accesat la data de 13.05.2019

85

ANEXE

Anexa nr. 1
Grilă interviu părinți
Numele și pronumele parinților
Nume și pronume copilului
Vârsta copilului
Sexul
1. Se frustrează atunci când nu i se dă ce cere?
a)da
b)nu
c)depinde de situație
2. Este agresiv cu cei din jurul său?
a)da
b)nu
c)doar cu el
3.Reușește să se îmbrace singur?
a)da
b)nu
c)ajutat de un membru al familiei
4.Acceptă să fie atins,mângâiat sau ajutat?
a)da
b)nu

86
5.Aveți vreun animal de companie?
a)da
b)nu
6.Reacționează atunci când este un animal în preajma lui?
a)da
b)nu
7. Are dificultăți de lateralitate( incapacitatea de a decide care mână să o folosească)
a)da
b)nu
8.Zâmbește ca răspuns la ceva ce îi place?
a)da
b)nu