Spirometria este cea mai folosită explorare funcțională respiratorie, ce se traduce printr -un test ce măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o… [623459]

1.Ce este spirometria?
Spirometria este cea mai folosită explorare funcțională respiratorie, ce se traduce
printr -un test ce măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira sau
expira într -o unitate de timp. Spirometria este prima treaptă în explorările funcționale
respiratorii în măsurarea volumelor mobilizabile.
Singură, ea nu poate determina volumele pulmonare nemobilizabile și nu poate
dovedi concret restricția. Spirometria nu pune diagnosticul final, ci ajută la conturarea
acestuia. Este foarte utilă în diagnosticul și urmărir ea evoluției unor afecțiuni
respiratorii cronice, precum Astmul Bronsic și BPOC -ul.

2.Ce măsurăm cu ajutorul ei?
a) Capacitatea Vitală (CV ) care are o valoare normala între 3,5 litri și 5 litri, se
calculează prin însuma rea VC+VIR+VER, exprimată în litri sau mililitri;
-este volumul de aer ce se elimină printr -o expirație ma ximă ce urmează unei
inspiraț ii maxime;
-scăderea CV cu peste 20% din valoarea teoretică de referință este patologică;
-capacitatea vital ă depinde de factorii determinanți a i CPT și ai VR (elasticitatea
parenchimului pulmonar, elasticitatea peretelui toracic, forța mușchilor inspiratori și
expiratori dar și de proprietățile căilor aeriene) ;
-scăderea CV apare în restricțiile pulmonare (ex: distrucțiile de parenchim pulmonar,
în patologiile neuromusculare, atelectazii, pleurezii, astm bron șic cronic);

b) Volumul Curent ( VC) se exprimă în mililitri și este volumul de aer care pătrunde în
plămâni în fiecare inspirație normală sau care este eliminat în expirația normal ă;
-valoarea lui medie este de 300 -600ml în funcție de indivizi și de frecvența lor
respiratorie în acel moment;

c) Capacitatea Vital ă Forțată (CVF) se exprimă în mililitri și este cantitatea de aer
expirată după o inspirație p rofundă ;
-în mod normal cele do uă volume (CV și CVF) sunt egale la pacienții cu stare
fiziologică foarte bună;
-CVF scade în obstrucția căilor aeriene prin compresia dinamică ( ex: emfizemul
pulmonar și BPOC);

d) Debitul Expirator Maxim de Vîrf (PEF ) măsoara cît de repede poate respira o
persoană și care d e obicei este evaluat alături de capacitatea vitală forțată;

e) Debitul Expirator Forțat (DEF) reprezintă capacitatea vitală forțată fie la 25% , fie la
75%, din volumul de aer din timpul unei expirații forțate care urmează unei inspi rații
forțate;

f) Volumul Tidal este cantitatea de aer inhalată și expirată în mod normal și
reprezintă 15% din CV ;

g) Volumul Expirator forțat (VEF) este cantitatea de aer expirată cu forța într -o
singură respirație, unde cantitatea de aer expirată poate fi masurată la o secundă, la
două secunde sau trei secunde;

h) Volumul Expirator de R ezervă (VER) reprezintă 25% din CV și se exprimă în
mililitri și care măsoară diferența dintre cantitatea de aer din plămîni după o expirație
normală și cantitatea aerului, după ce are loc o expirație forțată.

i) Volumul Inspirator de Rezervă ( VIR) reprezintă 60% din CV și se exprimă în mililitri
și care reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni în cursul unei inspirații
maxime ce urmează unei inspirații normale;

j) Debitul Expirator Maxim pe secundă (VEMS = FEV1)
– volumul de aer eliminat între primul sfert din CV și pînă la eliminarea celui de al 3 –
lea sfert (FEF 25 – 75 ,se exprimă în %);
– volumul de aer eliminat între al 2 -lea sfert din CV și pînă la eliminarea celui de al 3 –
lea sfert (FEF 50 – 75 ,se exprimă în %);
– indicele de permeabilitate bronșică (IPB), este egal cu raportul VEMS/ CV;
3.Indicațiile spirometriei :
a) diagnosticul unor sindroame pulmonare obstructive;
b) diagnosticul unor sindroame pulmonare restrictive;
c) diagnosticul unor sindroame pulmonare mixte;
d) evaluarea riscului pre -operator;
e) de depistare și prevenție a efec telor unui tabagism cumulat din antecedente;
f) aprecierea evoluției naturale, a prognosticului și a evoluției sub tratament a unor
boli pulmonare cronice;

g) pentru a identifica persoanele ce suferă de disfuncții ale corzilor vocale ;
h) de depistare a per soanelor ce prezintă risc de barotraumă ca urmare a scufundării
la mare adîncime ;
i) pentru a exclude o boală pulmonară cînd se suspicionează o afectare
extrapulmonară;
j) în expertiza capacitații de muncă și pentru identificarea tulburărilor de la nivelul
aparatului respirator la persoanele expuse noxelor profesionale;
k) pentru a determina reactivitatea bronșică la pacienții supectați de astm bronșic;
l) evaluarea în vederea diagnosticelor diferențiale pe baza u nor simptome ca tuse
persistentă , dispnee și wheezing;
m) ajută la identificarea afecțiunilor neuromusculare cronice;
n) monitorizarea reacț iilor adverse ale medica mentelor cu toxicitate pulmonară
cunoscută ;
o) evaluarea statusului clinic înainte de î nceperea programelor de activitate fizică
întense și în cadrul programelor de reabilitare medicală ; evaluarea persoanelor aflate
în situaț ii cu i mplicare medico -legală ;
p) test screen ing pentru a evalua starea de sănătate a respiraț iei; supraveghere
epidemiologică / studii de cercetare;
12 MOTIVE PENTRU CARE SE TRIMITE LA MEDIC UN PACIENT PENTRU O
SPIROMETRIE:
(Dacă pacientul a răspuns cu DA la oricare dintre aceste motive, programează -l
pentru o spirometrie)
-Este sau a fost fumător;
-Respiră mai greu în ultimii ani;
-Nu poate urca scările fără a experimenta dificultăți de respirație;
-Nu mai poate derula activități sportive așa cum obișnuia;
-Este îngrijorat de performanțele din timpul exercițiilor fizice;
-Tușește de câteva luni sau ani (ex: tusea fumătorului);
-Are respirație șuierătoare;
-Are t use expectorantă chiar dacă nu este răcit;
-A primit tratament pentru o boală pulmonară (ex: inhalator);
-Este îngrijorat de sănătatea plămânilor săi;
-Simte că nu se oxigenează cum trebuie;
-Simte un discomfort / durere când inspiră sau expiră.

4.Contrai ndica țiile spirometriei :
a) infarct miocardic acut în ultima lună;
b) angină pectorală instabilă;
c) anevrism abdominal, anevrism cerebral, anevrism toracic;
d) hemoptizia recentă;
e) pneumotorax în antecedente sau trombembolism pulmonar recent;
f) intervenții chirgicale recente;
g) indiferent de cauză , o durere toracică sau abdominală;
h) durere bucală sau facială exacerbată de piesa bucală;
i) dementă sau confuzie mentală;
Complicaț ii si riscurile procedurii:
-durere toracică ;
-tuse;
-bronhospasm;
-pneumotorax;
5.Spirometrul ( definiții, metodă de lucru și precauț ii)
Exactitudine = nivelul de acord între rezultatul unei măsură tori și adevărata sa
valoare convențională;
Reproductibilitate = acordul între rezultatele măsurătorilor succesive ale unui
parametru atunci cînd variază unele condiții : metode de măsurare, instrum entul de
măsură, tehnicianul și locul.
Repetabilitate = acordul î ntre re zultatele măsurătorilor successive ale unui parametru
și efectuate cu respectarea tuturor condiț iilor următoare: același operator, același
apparat, același pacient, același loc, aceleaș i cond iții de utilizare și repetare a
măsurătorilor într -o perioadă scurtă de timp.
Gama de mă surare a apara tului reprezintă gama de valori pe care fabricantul îl
specific ă pe apar at și care sunt conforme cu recomandă rile consensului .
Rezoluția aparatului se definește ca cea mai m ică diferență de valori pe care
aparatul este capabil să o mă soare .
Există numeroase modele de spirometre construite de diferite companii medicale,
care în esența fac același lucru. Producătorul acestui tip de aparate, trebuie să
garanteze fiabilitatea și exactitatea acestura, conform unor cerințe clare, care în
stiuații e xcepționale în funcție de reglementările locale sau în cazuri de studii de
cercetare pot fi ignorate.

La un spirometru , în recomandările minime, e necesar ca rezistența totală la
curgerea aerului la 14 litri per secundă să fie mai mică de 1,5 cm coloană ap a,
respectiv să poată acumula volume de peste 8 litri pentru un timp de minim 15
secunde, dar marja de eroare a măsurătorilor să fie de cel mult +/-3% și afi șajul al
DFV cît și al curbei volum -timp să fie unul în timp real.
Este de preferat ca spirometrul să fie conectat direct la sursa de energie electrică , iar
pentru o siguranță suplimentară să fie în prealabil conectat și la o baterie de rezervă,
ca în cazul unei întreruperi neașteptate de curent, aparatul să poată funcționa
încontinuare pentru o scurtă perioadă de timp pe durata examinării, astfel datele
rămînînd protejate.
Pentru început, avem nevoie de fișa medicală a pacientului, o piesă bucală de unică
folosință și prevă zută cu un filtru suplimentar, hîrtie termosensibilă, un clip nazal,
pompa de calibrare, substanța bronhodilatatoare ( ex: Ventolin), un spacer, o stație
meteo mobilă , un cîntar, taliometru și manuși de plastic în scopul igienii și prevenirii
infecțiilor.
Este necesară o foarte bună coo perare între medic, asistent ul tehnician și pacient ,
pentru a putea obține rezultatele scontate. Pacientului i se va explica că întregul
proces este unul simplu, nedureros și neinvaziv, obligatoriu se solicită acordul în
scris și se consemnează în fișa pac ientului.
Procedura asupra pacientului se efectueaza pe stomacul gol, fără ca acesta să fi
consumat în prealabil alimente, țigări cu o oră înainte, cafea, alcool sau droguri ,
respectiv medicamente care ar putea influența testul, iar în situația în care este
femeie , aceasta să nu fie însărcinată.
Deși spirometria se face în principiu pe bază de programare și asociat ă cu un set de
recomandări, în cazul în care pacientul nu a respectat din variate motive aceste
recomandă ri și totuși se prezintă la programarea testului, este ideal ca pacientul să
specifice investigatorului dacă nu a respectat indicațiile și care din acestea , pentru a
se putea decide continuarea sau nu a spirometriei, respectiv dacă există riscul ca
valorile să fie modificate în urma nerespectări i acestora.
Cu ajutorul stației meteo mobile se notează presiunea atmosferică, umiditatea și
temperature, pentru a se calibra spirometrul, cu ajutorul cîntarului și taliometrului se
notează greu tatea și înalțimea pacientului, și respectiv rasa și sexul ace stuia ce
trebuiesc introduse în interfața softului aparatului. In funcție de fluxu l laboratorului,
ordinea execută rii testelor este: -spirometrie simplă;
-determinarea volumelor pulm onare statice ;
-determinarea TLCO ;
-spirometrie cu test BD;
În situația î n care pacientul suferă de deformări ale cutiei toracice, se determină
anvergura brațelor de la o extremitate a degetelor la alta și se împarte la 1 .06, iar în
cazul bolnavilor care sunt în incapacitate locomotorie se recurge la o formula de
calcul în func ție de sex și anume la bărbați este egal cu 64,19 -(0.04xV)+(0.02xIG),

iar la femei cu 84.88 -(0.24xV)+(1.83xIG), unde IG este înălțimea genunc hiului
măsurată î n centimetri .
Trebuie avut în vedere dacă pacientul nu este de rasă caucazian ă, deoarece este
necesar să se aplice un factor de corecție de 0.9 pentru asiatici și respectiv 0.87 la
populația africană, dar nu trebuie neglijată nici starea fizică a pacientului, aici
referindu -ne la gradul de antrenament fizic și starea de nutriție pentru a avea
măsurători le valide.
Bolnavul nu trebuie să fie stresat, este necesar să prezinte o îmbrăcăminte lejeră și o
poziție cît mai comodă , șezîndă sau în picioare, dar se recomandă poziția sezîndă,
pentru a se evita o eventuală lipotimie. In cazul unui pacient obez, mai ales la cel cu
obez itate ginoidă este preferată poziția în picioare, deoarece este favorizat inspirul
maxim ș i cel profund.
Operatorul calificat în efectuarea de spirometrii conform normelor în vigoare, are
nevoie de studii liceale și de doi ani de pregătire universitară în scopul familiarizării
cu partea teoretică și practică ale tehnicilor cît și a procedeelor de etalonaj și
dezinfecție , respectiv igienă.
In ceea ce priveste igiena și prevenția infecțiilor, scopul principal este de a evita
contaminarea personalului s au paciențiilor în cursul explorării:
-transmisie prin contact direct cu materialul utilizat ( prin pi esa bucală, valve, site,
conducte și care pot determina infecț ii de căi respiratorii înalte, infecții digestive,
infecții transmise prin sînge sau dacă există o plagă la niv elul mucoasei bucale,
respective prin sîngerare gingivală );
-transmisie prin contact indirect, cu aerosolii produși de un pacient bolnav de T bc,
infecții virale, infecții oportiniste, pneumonii nosocomiale) ;
Soluți a este igiena riguroasă a tutur or dispozitivelor reutilizabile prin dezinfecție și
sterilizare înaltă , spălarea pe mîini a personalului după fiecare manevră dar și
purtarea de mănuș i.
Frecvența optimală a dezinfecției și steriliză rii nu este statuată, dar orice aparat a
cărui suprafață vine în contact cu condensatul expirului unui bolnav de tuberculoză,
trebuie sterili zat înainte de o nouă utilizare.
In cazul exploră rii unui pacient purtător de o boală infecțioasă transmisibilă, se cer
precauții suplimentare și anume dedicarea unor materiale exclusive pentru pacientul
infectat, testarea acelui pacient la sfîrșitul programului cu demont area și sterilizarea
aparaturii, cu testarea acelor pacienți î n camera de izolare și obligatoriu port de
protecț ie pentru technician.
Se scoate dacă este cazul proteza dentară, se atașeză clipul nazal, bolnavul
introduce piesa bucală în orificiul bucal strîngînd buzele în jurul acestuia pentru a nu
scăpa aer; pentru exersarea respirației i se cere bolnavului să respir e normal
aproximativ 15 secunde.

Ulterior pacientului i se cere să inspire aerul maximal fiziologic al acestuia și cu
putere să expire aerul inspirat în prealabil, unde expirația trebuie să fie de minim 6
secunde prin tub și să înceapă fără ezitări sau cu un start fals.
Procedura se repetă de 3 pînă la 8 ori, iar softul aparatului oferă ca rezultat corect ,
cea mai mare valoare înregistrată dintre repetări și corelată la o valoare de referință
calculată pe un grup relevant statistic după BTPS: Body – vârstă , sex, înălțime,
greutate, S -saturarea vaporilor de apă pentru o presiune (P) de 760 mmHg, T –
temperatură de 37°C, înscrise în memoria spirografelor .
Un spirometru este setat din fabrică și cuprinde valori de referință pentru bolnavii
între 18 ani și 70 ani, iar la sexe prezintă limitări legate de înălțime la bărbați între
1.55 metri și 1.95 metri, iar la femei 1.45 metri și 1.80 metri.
6.Bronhodilat ația și testul de provocare bronșică
Testul de bronhodilatație se efectuează în urma unei spirometrii simple ce relevă o
disfuncție respiratorie obstructivă. Se indică testul de bronhodilatație imediat după un
test pozitiv de provocare bronșică si în cazul monitorizării tratamentului
bronhodilatator din astmul bronșic.
Se contraindică acest test în situțiile în care pacientul are tulburări de ritm cardiac și
acuză palpitații, are dereglări hormonale la nivelul tiroidei, o hipertensiune severă
necontrolată, glaucom sau hiperplazie benignă de prostată, respectiv diabet zaharat
necontrolat.
Înainte de proba de bronhodilație, NU se va administra Ventolin sau Berotec înainte
cu cel puțin 4 ore înainte de testare, iar cu cel puțin 12 ore înainte nu se va
administra nici una din următoarele exemple de substanțe responsabile de
bronhodilatație: Serevent, Seretide, Spiriva, Theo SR, Theotard sau Miofilin.
La proba în sine de bronhodilație, se utilizează 2 -4 pufuri de Ventolin prin interm ediul
unui sp acer și se așteaptă un interval de 20 -30 minute pentru a se produce efectiv
bronhodilatația ca apoi să se reia explorarea respiratorie.
În situația în care dorim să obținem un bronhospasm prin contracția muschiului neted
bronșic evidențiabil pe rezultatul spirometriei, efectuăm un test de provocare bronșică
prin folosirea de metacolină în doze crescătoare de aerosoli pînă la doza maximă
admisă.
7.Validarea măsurătorilor
Pe hîrtia termosensibilă imprimată, aparatul imprimă cele mai mari valori obținute ale
CV și VEMS, chiar dacă aceste valori nu provin de la aceeași manevră expiratorie,
identificate ca Best FVC și Best FEV1.
Pentru a putea valida curba flux / volum sunt necesare ca un număr de condiții să fie
îndeplinite :
a) curba să înceapă din punctul zero;
b) curba inspiratorie continuă să revină în punctul zero;

c) expirul să dureze minim 6 secunde;
d) fără tuse în prima secundă a expirului maximal și forțat;
e) graficul curbei în porțiunea expiratorie să fie cît mai aproape de verticală în
porțiunea inițiala și să atingă un varf ca apoi să continue fără incizuri;
f) fără tuse în timpul manevrei de expir forțat, tuse care în accepțiunea
investigatorului poate interfera cu acuratețea determinărilor parametrilor respiratori;
g) să nu închidă prematur glota;
h) să se obțina un platou în porțiunea ter minală a expirului și se va evita terminarea
bruscă a expirului;
8.Interpretarea rezultatelor
Rezultatele în urma spirometriei au rolul de a eval ua starea fiziologică a plămîni lor.
Limitele normale ale valorilor obț inute în urma acestor teste vor fi adaptate la rasă ,
vîrsta pacientului, sexul ,înălțime și greutate.
Acestea sunt frecvent exprimate în procente raportate la valoarea normalului. Un
rezultat normal ne arată faptul că măsurătorile testelor se află în limite normale și că
plămînii sunt sănătoși, respectiv un rezultat anormal este acela în care valorile
obținute sunt în afara limitelor normale și de unde reiese că boala pulmonară este
prezentă.
Sunt doua tipuri principale de boli pulmonare, care pot fi diagnosticate cu ajutorul
spirometriei: sindroamele obstructive și sindroamele restrictive.
Sindroamele pulmonare obstructive sunt cele în care apar căile respiratorii îngustate
și astfel necesită un timp mai îndelungat pentru golirea aerului din plămîni.
Sindroamele pulmonare restrictive sunt caracterizate prin afectarea țesutului
pulmonar, cu diminuarea abilității plămînilor de a se extinde sau prin diminuarea
capacității acestora de a transfera oxigenul sau de a elimina dioxidul de carbon din
sînge.
Sindromul restrictiv apare în boli pulmonare ca: fibroză pulmonară, pneumoconioze ,
pneumonia de iradiere, alveolita alergică extrinsecă, sclerodermie, polimiozită ,
sarcoidoză, cifoscolioză, scolioză, spondilită anchilozantă, obezitate, sindrom
Guillan -Barre.
Sindromul obstructiv apre în boli ca: bronșită cronică obstructivă, astm, fibroză
chistică, disfuncț ia laringiană, diferite tumori, corp străin, displazia bro nhopulmonară.
În disfuncția ventilatorie mixtă scade CV cît și VEMS, această scădere poate fi reală,
concomitentă cu scăderea debitelor și volumelor sau falsă, printr -o disfuncție
obstructivă sau de tip restrictivă . Curba Flux/Volum în cursul expirației fo rțate permite

pe lângă evidențierea debitelor expiratorii menționate și aprecierea disfuncției
ventilatorii în funcție de aspectul curbei.
În mod normal curba este în porțiunea expiratorie, ușor convexă superior. Se
sugerează că FEF 25% -75% și FEF 25% -50% sunt un parametru sensibil pentru
FEV1 , în identificarea bolilor de căi aeriene mici.
Valori ale funcției pulmonare în bolile obstructive (implică obstrucția căilor aeriene în
timpul expirului, unde aspectul curbei flux -volum reflectă o pantă expirato rie concavă
și o curbă deplasată la stînga pe axa volumelor)
Volume
pulmonare Rezultatele corelate la rasa pacientului, sex ,vîrstă, înălțime și
greutate
CVF Normale sau mai scăzute decît valoarea predictibilă
VEF1 Mai scăzute
VEF1/CVF Mai scăzute
FEF 25% -75% Mai scăzute
CPT Normale sau mai scăzute
CFR Mai ridicate
VR Mai ridicate
VER Normale sau mai scăzute
CVF Mai ridicate
Valori ale funcției pulomonare în bolile restrictive (reducerea a CPT peste 5% din
valoarea prezisă, unde aspectul curbei flux-volum este unul convex și imprimă o
scădere marcată a capacității vitale cît și a capacitații pulmonare totale)
Volume
pulmonare Rezultatele corelate la rasa pacientului, sex, vîrstă, înălțime și
greutate
CVF Mai scăzută decît valoarea predictibilă
VEF1 Normală sau mai scăzută
VEF1/CVF Normală sau mai scăzută
FEF 25% -75% Normală sau mai scăzută

CPT Mai scăzută
CFR Normală sau mai scăzută
VR Normală mai scăzută sau mai ridicată
VER Normală sau mai scăzută