Proprietatea Intelectuala – Zloteanu Adrian Nichita An 2 ID [623442]

Proprietatea Intelectuala – Zloteanu Adrian Nichita An 2 ID

Ce este proprietatea intelectuală

Proprietatea intelectuală se referă la crea
ț
iile min
ț
ii: inven
ț
ii; lucrări literare
ș
i artistice;
ș
i

simboluri, nume
ș
i imagini utilizate în comer
ț
. Proprietatea intelectuală este împăr
ț
ită în două

categorii: proprietatea industrială include brevetele pentru inven
ț
ii, mărci comerciale, desene

ș
i modele industriale
ș
i indica
ț
ii geografice.

Drepturile de autor acoperă opere literare (cum ar fi romane, poezii
ș
i piese), filme, muzică,

opere artistice (de exemplu, desene, picturi, fotografii
ș
i sculpturi)
ș
i design arhitectural.

Drepturile legate de drepturile de autor includ drepturile arti
ș
tilor interpre
ț
i sau executan
ț
i în

spectacolele lor, producătorii de fonograme din înregistrările lor
ș
i radiodifuzorii din

programele lor de radio
ș
i televiziune.

Drepturile de proprietate intelectuală sunt ca orice alt drept de proprietate.

Acestea permit creatorilor sau proprietarilor de brevete, mărci comerciale sau lucrări

protejate prin drepturi de autor să beneficieze de munca proprie sau de investi
ț
ii într-o

crea
ț
ie.

Aceste drepturi sunt descrise în articolul 27 din Declara
ț
ia Universală a Drepturilor Omului,

care prevede dreptul de a beneficia de protec
ț
ia intereselor morale
ș
i materiale care rezultă

din crea
ț
ia de produc
ț
ii
ș
tiin
ț
ifice, literare sau artistice.

Există câteva motive convingătoare. În primul rând, progresul
ș
i bunăstarea omenirii se

bazează pe capacitatea sa de a crea
ș
i de a crea noi lucrări în domeniul tehnologiei
ș
i al

culturii. În al doilea rând, protec
ț
ia juridică a noilor crea
ț
ii încurajează angajarea unor resurse

suplimentare pentru inovare. În al treilea rând, promovarea
ș
i protec
ț
ia proprietă
ț
ii

intelectuale stimulează cre
ș
terea economică, creează noi locuri de muncă
ș
i sectoare

industriale
ș
i spore
ș
te calitatea
ș
i bucuria vie
ț
ii.

Importan
ț
a proprietă
ț
ii intelectuale a fost recunoscută pentru prima dată în Conven
ț
ia de la

Paris pentru protec
ț
ia proprietă
ț
ii industriale (1883)
ș
i în Conven
ț
ia de la Berna pentru

protec
ț
ia operelor literare
ș
i artistice (1886). Ambele tratate sunt administrate de Organiza
ț
ia

Mondială a Proprietă
ț
ii Intelectuale (WIPO).

Un sistem eficient
ș
i echitabil de proprietate intelectuală poate ajuta toate
ț
ările să realizeze

poten
ț
ialul proprietă
ț
ii intelectuale ca un catalizator al dezvoltării economice
ș
i al bunăstării

sociale
ș
i culturale.

Sistemul de proprietate intelectuală ajută la găsirea unui echilibru între interesele inovatorilor

ș
i interesul public, oferind un mediu în care creativitatea
ș
i inven
ț
ia pot să înflorească, în

beneficiul tuturor.

Drepturile de proprietate intelectuală recompensează creativitatea
ș
i efortul uman, care

alimentează progresul omenirii. Câteva exemple: Industria filmelor, înregistrărilor,

publica
ț
iilor
ș
i software-urilor de miliarde de dolari, care aduc plăcere milioanelor de oameni

din întreaga lume, nu ar exista fără protec
ț
ia drepturilor de autor.

Fără recompensele oferite de sistemul de brevete, cercetătorii
ș
i inventatorii ar avea pu
ț
ine

stimulente pentru a continua să producă produse mai bune
ș
i mai eficiente pentru

consumatori.

Consumatorii nu ar avea niciun mijloc de a cumpăra în mod confiden
ț
ial produse sau servicii

fără o protec
ț
ie fiabilă, a mărcilor interna
ț
ionale de protec
ț
ie a mărcilor
ș
i a mecanismelor de

aplicare a acestora, pentru a descuraja contrafacerea
ș
i pirateria.

Un brevet este un drept exclusiv acordat pentru o inven
ț
ie – un produs sau un proces care

oferă un nou mod de a face ceva sau care oferă o nouă solu
ț
ie tehnică unei probleme.

Brevetele oferă stimulente persoanelor, recunoscând creativitatea lor
ș
i oferind posibilitatea

de recompensă materială pentru inven
ț
iile lor comercializabile. Aceste stimulente

încurajează inova
ț
ia, ceea ce la rândul său spore
ș
te calitatea vie
ț
ii umane.

Un brevet oferă proprietarilor de brevete protec
ț
ia pentru inven
ț
iile lor. Protec
ț
ia este

acordată pentru o perioadă limitată, în general 20 de ani.

Protec
ț
ia prin brevet înseamnă că o inven
ț
ie nu poate fi făcută comercial, utilizată, distribuită

sau vândută fără acordul proprietarului brevetului. Drepturile de brevet sunt, de obicei,

executate în instan
ț
e care, în majoritatea sistemelor, de
ț
in autoritatea de a opri încălcarea

brevetului. Dimpotrivă, instan
ț
a poate declara invalidă o brevet de inven
ț
ie pentru o

contesta
ț
ie reu
ș
ită de o ter
ț
ă parte.

Proprietarul brevetului are dreptul de a decide cine poate – sau nu – să utilizeze inven
ț
ia

brevetată pentru perioada în care este protejată. Proprietarii de brevete pot da 5 permisiuni

sau licen
ț
ă altor păr
ț
i pentru a-
ș
i folosi inven
ț
iile pe termeni conveni
ț
i de comun acord.

Proprietarii pot, de asemenea, să-
ș
i vândă drepturile de inven
ț
ie altcuiva, care devine noul

proprietar al brevetului. Odată ce un brevet expiră, protec
ț
ia se termină
ș
i inven
ț
ia intră în

domeniul public. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut ca a deveni in afara de brevet, in

sensul ca proprietarul nu mai detine drepturi exclusive la inventie, si devine disponibil pentru

exploatarea comerciala de catre altii.

Ce rol joacă brevetele în via
ț
a de zi cu zi?

Inven
ț
iile brevetate au pătruns în toate aspectele vie
ț
ii umane, de la iluminatul electric

(brevete de
ț
inute de Edison
ș
i Swan)
ș
i ma
ș
inile de cusut (brevetele de
ț
inute de Howe
ș
i

Singer), la imagistica prin rezonan
ț
ă magnetică (RMN) brevete de
ț
inute de Apple).

În schimbul protec
ț
iei brevetului, to
ț
i proprietarii de brevete sunt obliga
ț
i să dezvăluie public

informa
ț
iile despre inven
ț
iile lor, pentru a îmbogă
ț
i 6 corpul total de cuno
ș
tin
ț
e tehnice din

lume. Acest corp din ce în ce mai mare de cuno
ș
tin
ț
e publice promovează creativitatea
ș
i

inovarea. Astfel, brevetele oferă nu numai protec
ț
ia proprietarilor, ci
ș
i informa
ț
ii
ș
i inspira
ț
ii

valoroase pentru genera
ț
iile viitoare de cercetători
ș
i inventatori.

Cum se acordă un brevet?

Primul pas în ob
ț
inerea unui brevet este depunerea unei cereri de brevet. Aplica
ț
ia con
ț
ine,

în general, titlul inven
ț
iei, precum
ș
i o indica
ț
ie a domeniului său tehnic. Trebuie să includă

fundalul
ș
i o descriere a inven
ț
iei, în limbaj clar
ș
i suficient de detaliat încât un individ cu o

în
ț
elegere medie a câmpului ar putea folosi sau reproduce inven
ț
ia.

Astfel de descrieri sunt de obicei înso
ț
ite de materiale vizuale – desene, planuri sau

diagrame – care descriu inven
ț
ia mai detaliat. Cererea con
ț
ine, de asemenea, diverse

"revendicări", adică informa
ț
ii care ajută la determinarea amplorii protec
ț
iei care trebuie

acordată prin brevet.

Ce tipuri de inven
ț
ii pot fi protejate?

O inven
ț
ie trebuie, în general, să îndeplinească următoarele condi
ț
ii pentru a fi protejată de

un brevet. Trebuie să fie de folos practic; trebuie să arate un element de "noutate", adică o

nouă caracteristică care nu face parte din corpul cunoa
ș
terii existente în domeniul său tehnic

special. Acest corp de cuno
ș
tin
ț
e existente se nume
ș
te "stadiul tehnicii".

Inven
ț
ia trebuie să prezinte un "pas inventiv" care nu poate fi dedus de o persoană cu o

cunoa
ș
tere medie a domeniului tehnic. Subiectul său trebuie acceptat ca fiind "brevetabil" în

temeiul legii. În multe
ț
ări, teoriile
ș
tiin
ț
ifice, metodele matematice, soiurile de plante sau

animale, descoperirile de substan
ț
e naturale, metodele comerciale sau metodele de

tratament medical (spre deosebire de produsele medicale) nu sunt, în general, brevetabile.

Cine acordă brevete?

Brevetele sunt acordate de oficiile na
ț
ionale de brevete sau de birourile regionale care

efectuează activită
ț
i de examinare pentru un grup de
ț
ări – de exemplu, Oficiul European de

Brevete (EPO)
ș
i Organiza
ț
ia Africană de Proprietate Intelectuală (OAPI). În cadrul acestor

sisteme regionale, un solicitant solicită protec
ț
ie pentru o inven
ț
ie în una sau mai multe
ț
ări
ș
i

fiecare
ț
ară decide dacă va oferi protec
ț
ia brevetelor în interiorul grani
ț
elor sale. Tratatul de

cooperare în domeniul brevetelor (PCT) administrat de OMPI prevede depunerea unei

singure cereri interna
ț
ionale de brevete care are acela
ș
i efect ca
ș
i cererile na
ț
ionale depuse

în
ț
ările desemnate. Un solicitant care solicită protec
ț
ie poate depune o cerere
ș
i poate

solicita protec
ț
ie în cât mai multe state semnatare, după caz.

7 Ce este o marcă comercială?

O marcă comercială este un semn distinctiv care identifică anumite bunuri sau servicii

produse sau furnizate de o persoană fizică sau de o companie. Originea sa datează din

vechime când me
ș
te
ș
ugarii
ș
i-au reprodus semnăturile sau "mărcile", asupra operelor lor

artistice sau a unor produse de natură func
ț
ională sau practică.

De-a lungul anilor, aceste mărci au evoluat în sistemul actual de înregistrare
ș
i protec
ț
ie a

mărcilor. Sistemul îi ajută pe consumatori să identifice
ș
i să achizi
ț
ioneze un produs sau

serviciu pe baza faptului că caracteristicile sale specifice
ș
i calitatea – după cum indică marca

sa unică – corespund nevoilor lor.

Ce fac mărcile comerciale?

Protec
ț
ia mărcii garantează că proprietarii mărcilor au dreptul exclusiv de a le utiliza pentru a

identifica bunuri sau servicii sau de a autoriza al
ț
ii să le utilizeze în schimbul unei plă
ț
i.

Perioada de protec
ț
ie variază, însă o marcă poate fi reînnoită pe termen nelimitat după plata

taxelor corespunzătoare. Protec
ț
ia mărcii este aplicată în mod legal de instan
ț
ele

judecătore
ș
ti care, în majoritatea sistemelor, au autoritatea de a opri încălcarea mărcilor

comerciale.

Într-un sens mai larg, mărcile comerciale promovează ini
ț
iativa
ș
i întreprinderea în întreaga

lume prin recompensarea proprietarilor cu recunoa
ș
tere
ș
i profit financiar. Protec
ț
ia mărcii

împiedică, de asemenea, eforturile concuren
ț
ilor incorec
ț
i, cum ar fi contrafăcătorii, de a

folosi semne distinctive similare pentru a comercializa produse sau servicii inferioare sau

diferite.

Sistemul permite persoanelor cu calificare
ș
i întreprinderi să producă
ș
i să comercializeze

bunuri
ș
i servicii în cele mai corecte condi
ț
ii posibile, facilitând astfel comer
ț
ul interna
ț
ional.

Ce tipuri de mărci pot fi înregistrate?

Mărcile comerciale pot fi una sau o combina
ț
ie de cuvinte, litere
ș
i cifre. Ele pot consta în

desene, simboluri sau semne tridimensionale, cum ar fi forma
ș
i ambalarea mărfurilor.

În unele
ț
ări, mărcile netradi
ț
ionale pot fi înregistrate pentru a eviden
ț
ia caracteristici precum

hologramele, mi
ș
carea, culoarea
ș
i semnele nevăzute (sunet, miros sau gust).

Pe lângă identificarea sursei comerciale de bunuri sau servicii, există
ș
i alte categorii de

mărci comerciale. Mărcile colective sunt de
ț
inute de o asocia
ț
ie ale cărei membri le

utilizează pentru a indica produsele cu un anumit nivel de calitate
ș
i care acceptă să

respecte cerin
ț
ele specifice stabilite de asocia
ț
ie. Astfel de asocia
ț
ii ar putea reprezenta, de

exemplu, contabili, ingineri sau arhitec
ț
i. Mărcile de certificare sunt furnizate pentru a

respecta standardele definite, dar nu se limitează la niciun membru.

Cum se înregistrează o marcă comercială?

Trebuie să aibă un caracter distinctiv, astfel încât consumatorii să o poată distinge de

mărcile care identifică alte produse, precum
ș
i să identifice un anumit produs cu acesta. Nu

trebuie să inducă în eroare sau să în
ș
ele clien
ț
ii, nici să încalce ordinea publică sau

moralitatea.

În primul rând, o cerere de înregistrare a unei mărci trebuie depusă la oficiul de marcă

na
ț
ională sau regională corespunzător. Cererea trebuie să con
ț
ină o reproducere clară a

semnei depuse pentru înregistrare, inclusiv orice culoare, formulare sau caracteristici

tridimensionale. De asemenea, trebuie să con
ț
ină o listă În cele din urmă, drepturile

solicitate nu pot fi identice sau similare drepturilor deja acordate unui alt proprietar al mărcii.

Acest lucru poate fi determinat prin căutarea
ș
i examinarea de către birourile na
ț
ionale sau

prin opozi
ț
ia păr
ț
ilor ter
ț
e care pretind că au drepturi similare sau identice.

Acestea pot fi acordate oricui care poate certifica că produsele lor respectă anumite

standarde stabilite.

Câteva exemple de certificare recunoscute sunt standardele de calitate acceptate la nivel

interna
ț
ional "ISO 9000"
ș
i etichetele ecologice pentru produsele cu impact redus asupra

mediului.

Cât de extinsă este protec
ț
ia mărcii comerciale?

Aproape toate
ț
ările din registrul mondial
ș
i protec
ț
ia mărcilor.

Fiecare oficiu na
ț
ional sau regional de
ț
ine un registru al mărcilor care con
ț
ine informa
ț
ii

complete privind toate înregistrările
ș
i reînnoirile, ceea ce facilitează examinarea, căutarea
ș
i

poten
ț
iala opozi
ț
ie a ter
ț
ilor. Efectele înregistrării sunt totu
ș
i limitate la
ț
ară (sau, în cazul

înregistrării regionale,
ț
ări) în cauză.

Pentru a evita necesitatea de a înregistra cereri separate la fiecare birou na
ț
ional sau

regional, WIPO administrează un sistem interna
ț
ional de înregistrare a mărcilor.

Sistemul este guvernat de două tratate: Acordul de la Madrid privind înregistrarea

interna
ț
ională a mărcilor
ș
i Protocolul de la Madrid. Persoanele care au o legătură (fie prin

na
ț
ionalitate, domiciliu sau înfiin
ț
are) cu o
ț
ară parte la unul sau ambele tratate pot ob
ț
ine, pe

baza unei înregistrări sau a unei cereri la oficiul mărcilor din acea
ț
ară (sau regiune conexă)

înregistrarea interna
ț
ională având efect în unele sau în toate celelalte
ț
ări ale Uniunii de la

Madrid.

11 Ce este un design industrial?

Un design industrial se referă la aspectele ornamentale sau estetice ale unui articol. Un

design poate consta în trăsături tridimensionale, cum ar fi forma sau suprafa
ț
a unui articol

sau caracteristicile bidimensionale, cum ar fi modele, linii sau culori.

Pentru a fi protejat în majoritatea legisla
ț
iilor na
ț
ionale, un desen sau model industrial trebuie

să fie nou sau original
ș
i nefunc
ț
ional. Aceasta înseamnă că un desen sau model industrial

este în primul rând de natură estetică, iar orice caracteristici tehnice ale articolului la care

este aplicat nu sunt protejate de înregistrarea proiectului. Cu toate acestea, aceste

caracteristici ar putea fi protejate printr-un brevet.

De ce proteja
ț
i desenele industriale?

Proiectele industriale fac ceea ce face un articol atractiv
ș
i atrăgător; prin urmare, ele adaugă

la valoarea comercială a unui produs
ș
i î
ș
i sporesc rentabilitatea.

Atunci când un design industrial este protejat, proprietarul – persoana sau entitatea care a

înregistrat proiectul – este asigurat un drept exclusiv
ș
i protec
ț
ia împotriva copierii

neautorizate sau imitarea designului de către ter
ț
i.

Acest lucru contribuie la asigurarea unei rentabilită
ț
i echitabile a investi
ț
iei. Un sistem

eficient de protec
ț
ie aduce beneficii, de asemenea, consumatorilor
ș
i publicului larg, prin

promovarea unei concuren
ț
e loiale
ș
i a practicilor comerciale oneste, încurajând creativitatea

ș
i promovând produse mai plăcute din punct de vedere estetic.

Protec
ț
ia desenelor
ș
i modelelor industriale contribuie la promovarea dezvoltării economice

prin încurajarea creativită
ț
ii în sectoarele industriale
ș
i de produc
ț
ie, precum
ș
i în artele
ș
i

artizanatul tradi
ț
ional. Proiectele contribuie la extinderea activită
ț
ii comerciale
ș
i la exportul

de produse na
ț
ionale.

Proiectele industriale pot fi relativ simple
ș
i necostisitoare pentru a se dezvolta
ș
i a proteja.

Acestea sunt accesibile în mod rezonabil întreprinderilor mici
ș
i mijlocii, precum
ș
i arti
ș
tilor
ș
i

me
ș
te
ș
ugarilor individuali, atât în
​​
ț
ările dezvoltate, cât
ș
i în cele în curs de dezvoltare.

Cum pot fi protejate desenele sau modelele industriale?

În majoritatea
ț
ărilor, un desen sau model industrial trebuie să fie înregistrat pentru a fi

protejat prin legea designului industrial. De regulă, pentru a fi înregistrată, designul trebuie

să fie "nou" sau "original".
Ț
ările au defini
ț
ii diferite ale acestor termeni, precum
ș
i varia
ț
ii ale

procesului de înregistrare în sine.

În general, "nou" înseamnă că nu se cunoa
ș
te existen
ț
a unui design identic sau foarte

asemănător.

Odată ce un design este înregistrat, se eliberează un certificat de înregistrare.

În consecin
ț
ă, termenul de protec
ț
ie acordat este, în general, de cinci ani, cu posibilitatea

reînnoirii, în majoritatea cazurilor pentru o perioadă de până la 15 ani.

Aproape orice alt subiect din domeniul proprietă
ț
ii intelectuale este la fel de greu de clasificat

ca
ș
i desenul industrial.
Ș
i acest lucru are implica
ț
ii semnificative asupra mijloacelor
ș
i

termenilor de protec
ț
ie.

În func
ț
ie de legisla
ț
ia na
ț
ională particulară
ș
i de tipul de desen sau model industrial, un

desen sau model industrial poate fi, de asemenea, protejat ca o lucrare de artă aplicată în

temeiul dreptului de autor, cu o durată de protec
ț
ie mult mai lungă decât standardul de 10

sau 15 ani prevăzut de legea designului înregistrat. În unele
ț
ări, designul industrial
ș
i

protec
ț
ia drepturilor de autor pot exista simultan. În alte
ț
ări, acestea se exclud reciproc:

odată ce proprietarii aleg un tip de protec
ț
ie, nu mai pot invoca cealaltă.

În anumite circumstan
ț
e, un desen sau model industrial poate fi, de asemenea, protejat în

temeiul legisla
ț
iei privind concuren
ț
a neloială, de
ș
i condi
ț
iile de protec
ț
ie
ș
i drepturile
ș
i căile

de atac disponibile pot să difere semnificativ.

14 Cât de extinsă este protec
ț
ia designului industrial?

În general, protec
ț
ia desenelor
ș
i modelelor industriale este limitată la
ț
ara în care se acordă

protec
ț
ie.

Acordul de la Haga privind înregistrarea interna
ț
ională a desenelor
ș
i modelelor industriale,

un tratat adoptat de OMPI, oferă o procedură pentru înregistrarea interna
ț
ională a desenelor

ș
i modelelor industriale. Solicitan
ț
ii pot depune o singură cerere interna
ț
ională, fie cu OMPI,

fie cu oficiul na
ț
ional sau regional al unei
ț
ări parte la tratat.

Proiectul va fi apoi protejat în cât mai multe
ț
ări membre ale tratatului pe care le

desemnează solicitantul.

Ce este o indica
ț
ie geografică?

O indica
ț
ie geografică este un semn utilizat pentru mărfurile care au o origine geografică

specifică
ș
i posedă calită
ț
i sau o reputa
ț
ie datorită acestui loc de origine. Cel mai adesea, o

indica
ț
ie geografica este formată din numele locului de origine al mărfurilor. Produsele

agricole au de obicei calită
ț
i care provin din locul de produc
ț
ie
ș
i sunt influen
ț
ate de anumi
ț
i

factori geografici locali, cum ar fi climatul
ș
i solul. Dacă un semn func
ț
ionează ca indica
ț
ie

geografică, este o chestiune de drept na
ț
ional
ș
i de percep
ț
ie a consumatorului.

Indica
ț
iile geografice pot fi utilizate pentru o mare varietate de produse agricole, cum ar fi, de

exemplu, "Toscana" pentru uleiul de măsline produs într-o anumită zonă a Italiei sau

"Roquefort" pentru brânzeturile produse în această regiune a Fran
ț
ei.

Ce este o indica
ț
ie geografică?

Utilizarea indica
ț
iilor geografice nu se limitează la produsele agricole. Ele pot eviden
ț
ia, de

asemenea, calită
ț
ile specifice ale unui produs care se datorează factorilor umani găsi
ț
i în

locul de origine al produsului, cum ar fi abilită
ț
ile specifice de fabrica
ț
ie15

ș
i tradi
ț
iile. Locul de origine poate fi un sat sau un ora
ș
, o regiune sau o
ț
ară. Un exemplu al

ultimului este "Elve
ț
ia" sau "Elve
ț
ia", percepută ca o indica
ț
ie geografică în multe
ț
ări pentru

produsele fabricate în Elve
ț
ia
ș
i, în special, pentru ceasuri.

Ce este o denumire de origine?

Denumirea de origine este un tip special de indica
ț
ie geografică utilizat pentru produsele

care au o calitate specifică exclusiv sau în mod esen
ț
ial datorită mediului geografic în care

sunt produse.

Termenul indica
ț
ie geografică cuprinde denumirile de origine. Exemple de denumiri de

origine care sunt protejate în statele păr
ț
i la Acordul de la Lisabona privind protec
ț
ia

denumirilor de origine
ș
i înregistrarea lor interna
ț
ională sunt "Bordeaux" pentru vinurile

produse în regiunea Bordeaux din Fran
ț
a, "Prosciutto di Parma" – sau sunca Parma – pentru

ș
unca produsă în provincia Parma din Italia sau "Habana" pentru tutunul cultivat în regiunea

Havana din Cuba.

De ce indica
ț
iile geografice necesită protec
ț
ie?

Indica
ț
iile geografice sunt în
ț
elese de către consumatori pentru a desemna originea
ș
i

calitatea produselor. Mul
ț
i dintre ace
ș
tia au dobândit reputa
ț
ii valoroase care, dacă nu

suntmod corespunzător

protejate în, pot fi denaturate de operatorii comerciali. Utilizarea falsă a indica
ț
iilor geografice

de către păr
ț
ile neautorizate, de exemplu "Darjeeling" pentru ceaiul care nu a fost cultivat în

grădinile de ceai din Darjeeling, este în detrimentul consumatorilor
ș
ilegitimi

producătorilor. Primii sunt în
ș
ela
ț
i să creadă că cumpără un produs autentic cu calită
ț
i
ș
i

caracteristici specifice, iar ace
ș
tia din urmă sunt priva
ț
i de afaceri valoroase
ș
i suferă

prejudicii reputa
ț
iei stabilite a produselor lor.

Care este diferen
ț
a dintre o indica
ț
ie geografică
ș
i o marcă comercială?

O marcă comercială este un semn utilizat de o companie pentru a distinge bunurile
ș
i

serviciile sale de cele produse de alte persoane. Oferă proprietarului dreptul de a împiedica

utilizatorii să utilizeze marca. O indica
ț
ie geografică garantează consumatorilor că un produs

a fost produs într-un anumit loc
ș
i are anumite caracteristici care se datorează acelui loc de

produc
ț
ie. Poate fi utilizat de to
ț
i producătorii care produc produse care au anumite calită
ț
i în

locul desemnat de o indica
ț
ie geografică.

Ce este o indica
ț
ie geografică "generică"?

Dacă numele unui loc este utilizat pentru a desemna un anumit tip de produs, mai degrabă

decât pentru a indica locul său de origine, termenul nu mai func
ț
ionează ca indica
ț
ie

geografică. De exemplu, "mu
ș
tarul Dijon", un fel de mu
ș
tar care a provenit cu mul
ț
i ani în

urmă în ora
ș
ul francez Dijon, a ajuns, cu timpul, să desemneze mu
ș
tar de acest tip făcut în

multe locuri.

Prin urmare, "mu
ș
tarul Dijon" este acum o indica
ț
ie generică
ș
i se referă mai degrabă la un

tip de produs decât la un loc.

Cum sunt protejate indica
ț
iile geografice?

Indica
ț
iile geografice sunt protejate în conformitate cu legisla
ț
ia na
ț
ională
ș
i într-o gamă largă

de concepte, cum ar fi legile împotriva concuren
ț
ei neloiale, legile privind protec
ț
ia

consumatorilor, legile pentru protec
ț
ia mărcilor de certificare sau legile speciale pentru

protec
ț
ia indica
ț
iilor geografice sau a denumirilor de origine. În esen
ț
ă, păr
ț
ile neautorizate

nu pot utiliza indica
ț
ii geografice dacă o astfel de utilizare ar putea induce în eroare publicul

cu privire la originea reală a produsului. Sanc
ț
iunile aplicabile variază de la hotărârile

judecătore
ș
ti care împiedică utilizarea neautorizată la plata despăgubirilor
ș
i amenzilor sau,

în cazuri grave, închisoare.

Ce sunt drepturile de autor
ș
i drepturile conexe?

Drepturile de autor acordă autorilor, arti
ș
tilor
ș
i altor creatori protec
ț
ie pentru crea
ț
iile lor

literare
ș
i artistice, denumite în general "lucrări". Un câmp asociat este "drepturi conexe" sau

drepturi conexe dreptului de autor care cuprind drepturi similare sau identice cu cele ale

dreptului de autor, cu toate că uneori sunt mai limitate
ș
i mai scurte. Beneficiarii drepturilor

conexe sunt:
​​
arti
ș
tii interpre
ț
i (precum actorii
ș
i muzicienii) în performan
ț
ele lor; producătorii

de fonograme (de exemplu, compact discuri) în înregistrările lor sonore;
ș
i organiza
ț
iile de

radiodifuziune în programele lor de radio
ș
i de televiziune.

Lucrările care fac obiectul dreptului de autor includ, dar nu se limitează la: romane, poezii,

piese, lucrări de referin
ț
ă, ziare, anun
ț
uri, programe de calculator, baze de date, filme,

compozi
ț
ii muzicale, coregrafie, picturi, desene, fotografii, sculptură, arhitectură, desene.

Ce drepturi oferă drepturile de autor
ș
i drepturile conexe?

Creatorii operelor protejate prin drepturi de autor
ș
i mo
ș
tenitorii
ș
i succesorii acestora

(denumi
ț
i în general "de
ț
inătorii de drepturi") au anumite drepturi de bază în temeiul dreptului

de autor. Ace
ș
tia de
ț
in dreptul exclusiv de a utiliza sau de a autoriza alte persoane să

utilizeze lucrarea în condi
ț
ii convenite. Titularul sau titularii drepturilor unei opere pot autoriza

sau interzice: reproducerea sa în toate formele, inclusiv formularul de tipărire
ș
i înregistrarea

sonoră; performan
ț
a sa publică
ș
i comunicarea către public; difuzarea acestuia; traducerea

sa în alte limbi;
ș
i adaptarea sa, cum ar fi de la un roman la un scenariu pentru un film.

Drepturi asemănătoare, printre altele, fixarea (înregistrarea)
ș
i reproducerea sunt acordate în

temeiul drepturilor conexe.

Multe tipuri de opere protejate în temeiul legilor drepturilor de autor
ș
i drepturilor conexe

necesită distribu
ț
ie în masă, comunicare
ș
i investi
ț
ii financiare pentru diseminarea lor reu
ș
ită

(de exemplu, publica
ț
ii, înregistrări sonore
ș
i filme). Prin urmare, creatorii transferă adesea

aceste drepturi unor companii mai capabile să dezvolte
ș
i să comercializeze lucrările, în

schimbul unor compensa
ț
ii sub formă de plă
ț
i
ș
i / sau redeven
ț
e (compensa
ț
ii bazate pe un

procent din veniturile generate de muncă).

Drepturile economice legate de drepturile de autor au o durată limitată – a
ș
a cum se prevede

în tratatele OMPI relevante – începând cu crearea
ș
i fixarea operei
ș
i care durează nu mai

pu
ț
in de 50 de ani de la moartea creatorului.

Legile na
ț
ionale pot stabili termeni de protec
ț
ie mai îndelunga
ț
i. Acest termen de protec
ț
ie

permite atât creatorilor, cât
ș
i mo
ș
tenitorilor
ș
i succesorilor săi să beneficieze financiar pentru

o perioadă rezonabilă de timp. Drepturile conexe se bucură de termeni mai scur
ț
i, în mod

normal 50 de ani după ce au avut loc interpretarea, înregistrarea sau difuzarea. Drepturile

de autor
ș
i protec
ț
ia arti
ș
tilor interpre
ț
i sau executan
ț
i includ, de asemenea, drepturi morale,

adică dreptul de a pretinde autorul unei opere, precum
ș
i dreptul de a se opune schimbărilor

lucrului care ar putea dăuna reputa
ț
iei creatorului.

Drepturile prevăzute de legisla
ț
ia privind drepturile de autor
ș
i drepturile conexe pot fi puse în

aplicare de titularii drepturilor printr-o varietate de metode
ș
i foruri, inclusiv ac
ț
iuni civile,

recursuri administrative
ș
i urmăriri penale. Aranjamentele de executare, ordinele care

necesită distrugerea elementelor care încalcă drepturile, ordinele de inspec
ț
ie, printre altele,

sunt folosite pentru a pune în aplicare aceste drepturi.

Care sunt avantajele protejării drepturilor de autor
ș
i drepturilor conexe?

Protec
ț
ia drepturilor de autor
ș
i a drepturilor conexe este o componentă esen
ț
ială în

promovarea creativită
ț
ii
ș
i inovării umane. Acordarea de stimulente autorilor, arti
ș
tilor
ș
i

creatorilor sub formă de recunoa
ș
tere
ș
i recompensă economică echitabilă î
ș
i măre
ș
te

activitatea
ș
i rezultatele
ș
i poate spori
ș
i rezultatele. Prin asigurarea existen
ț
ei
ș
i aplicabilită
ț
ii

drepturilor, persoanele fizice
ș
i companiile pot investi mai u
ș
or în crearea, dezvoltarea
ș
i

difuzarea la scară globală a operelor lor.

Aceasta, la rândul său, ajută la sporirea accesului la cultura, cunoa
ș
terea
ș
i divertismentul

din întreaga lume, 20
ș
i stimulează dezvoltarea economică
ș
i socială.

Cum au fost respectate drepturile de autor
ș
i drepturile conexe cu progresul tehnologic?

Domeniul drepturilor de autor
ș
i al drepturilor conexe sa extins enorm în ultimele decenii,

odată cu progresul spectaculos al dezvoltării tehnologice, care la rândul său a generat noi

modalită
ț
i de difuzare a crea
ț
iilor prin intermediul unor astfel de forme de comunicare, cum

ar fi difuzarea prin satelit, discurile compacte
ș
i DVD-urile. Diseminarea pe scară largă a

operelor prin Internet ridică probleme dificile în ceea ce prive
ș
te drepturile de autor
ș
i

drepturile conexe în acest mediu global. OMPI este pe deplin implicat în dezbaterea

interna
ț
ională în curs de desfă
ș
urare pentru a formula noi standarde de protec
ț
ie a

drepturilor de autor în spa
ț
iul cibernetic. În acest sens, Organiza
ț
ia administrează Tratatul

OMPI privind drepturile de autor (WCT)
ș
i Tratatul OMPI privind interpretările
ș
i interpretările

(WPPT), cunoscut sub numele de "tratatele de internet". Aceste tratate clarifică normele

interna
ț
ionale care vizează prevenirea accesului neautorizat la operele de crea
ț
ie pe

internet.

Cum sunt reglementate drepturile de autor
ș
i drepturile conexe?

Drepturile de autor
ș
i drepturile conexe sunt ob
ț
inute în mod automat fără a fi necesară

înregistrarea sau alte formalită
ț
i. Cu toate acestea, multe
ț
ări prevăd un sistem na
ț
ional de

înregistrare
ș
i depozitare op
ț
ională a operelor. Aceste sisteme facilitează, de exemplu,

întrebările care implică dispută asupra proprietă
ț
ii sau creării, tranzac
ț
iilor financiare,

vânzărilor, alocărilor
ș
i transferului de drepturi.

Mul
ț
i autori
ș
i arti
ș
ti interpre
ț
i sau executan
ț
i nu au capacitatea sau mijloacele de a urmări

aplicarea legală
ș
i administrativă a drepturilor de autor
ș
i a drepturilor conexe, în special

având în vedere utilizarea din ce în ce mai mare a drepturilor literare, muzicale
ș
i de

performan
ț
ă. În consecin
ț
ă, crearea
ș
i consolidarea organiza
ț
iilor de gestiune colectivă

(CMO) sau a "societă
ț
ilor" reprezintă o tendin
ț
ă tot mai mare
ș
i necesară în multe
ț
ări.

Aceste societă
ț
i pot oferi membrilor săi un suport administrativ eficient
ș
i expertiză juridică în,

de exemplu, colectarea, gestionarea
ș
i acordarea redeven
ț
elor ob
ț
inute din utilizarea

na
ț
ională sau interna
ț
ională a unei opere sau a unei performan
ț
e. Anumite drepturi ale

producătorilor de înregistrări audio
ș
i organiza
ț
ii de radiodifuziune sunt uneori gestionate

colectiv.