Ca Cluj Exemplupartajbunuri 3300000000217850 [623301]

ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L C L U J
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie

JURINDEX20103312646
Dosar nr (…)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1370/R/2009
Ședința publică din data de 29 mai 2009
Instanța constituită din:
Președinte : VALENTIN MITEA – președinte le Curții de A P E L C L U J
Judecători : LUCIA ȘTEȚCA – președinte al secției civile
ANA IONESCU
Grefier : (…) (…)

S-a luat în examinare recursul declarat d e pârâta recurentă O. N.
împotriva deciziei civile nr. 2/A/22.01.2009, pronunțată de T r i b u n a l u l
B i s t r i ț a – N în dosarul nr (…) privind și pe reclamantul intimat
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J U D E C Ă T O R I A B I S T R I Ț A și pe
pârâtul intimat MUNICIPIUL B – PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta
recurentă O. N. și reprezentanta reclamantului intimat, procuror T. E. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L C L U J , lipsă fiind
reprezentanta pârâtului intimat Municipiul B – prin Primar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15
lei timbru judiciar
S-a făc ut referatul cauzei , după care , nefiind formulate cereri
prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată
și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului potrivit memoriului
scris depus la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat, Parchetul de pe lângă Curtea
de A P E L C L U J , solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A :

Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 3237 din 23 septembrie
2008 a J u d e c ă t o r i e i B i s t r i ț a -N pronunțată în dosarul nr (…), a
fost admisă acțiunea civilă înaintată de Parchetul de pe lângă J U D E C Ă
T O R I A B I S T R I Ț A în contradictoriu cu O. N. și Municipiul B,
dispunându -se desființarea totală a înscrisului „Declaraț ie” semnat de
pârâta O. N. (fostă N.), autentificat prin încheierea nr. 2000/02.08.1999 de
notarul public E. F. G..

2
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență,
următoarele:
Intimata O. N. a fost cercetată penal sub aspectul săvârș irii
infracțiunii de fals în declarații și fals privind identitatea, dispunându -se
însă, prin rezoluți e a Parchetului de pe lângă J U D E C Ă T O R I A B I S T
R I Ț A , neînceperea urmăririi penale deoarece s -a împlinit termenul de
prescripție a răspund erii penale.
În privința stării de fapt s -a reținut în sarcina pârâtei că la data de
02.08.1999 a dat în fața notarului public E. F. G. o declarație autentificată
sub nr. 2000 prin care a arătat că se numește N. N., că nu are în proprietate
și nu a înstră inat cu titlu oneros sau gratuit o locuință personală după 01
ianuarie 1990. Or, în anul 1999 pârâta și fostul ei soț N. J. încheiaseră, în
calitate de vânzători, un act de vânzare a imobilului casă și teren situat în
localitatea D., înscris în CF nr. 877 D. nr. top. 247/1 dobândit cu titlu de
cumpărare în anul 1994, în timpul căsătoriei cu N. J..
Susținerea potrivit căreia în dosarul de partaj nr. 8803/2006 N. J. (de
care pârâta a divorțat prin sentința civilă nr. 6481/1997 a J u d e c ă t o r i
e i B i s t r i ț a ) ar fi recunoscut că imobilul din D. este bun propriu al
său este lipsită de suport juridic și probator, câtă vreme în procesul de
partaj nu s -a pronunțat o soluție, constatându -se perimarea acțiunii.
Declarația autentică dată de pârâtă a stat la baza cumpărării în
temeiul Legii nr. 112/1995, la data de 13.10.1999, a imobilului situat în
municipiul B, str. L. (…) nr. 9.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta O. N., respins ca nefondat
prin decizia civilă nr. 2/A din 22 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B i s
t r i ț a -N.
Motivând decizia, Tribunalul a confirmat starea de fapt și drept avută
în vedere de prima instanță, arătând că actul autentic contestat conține
afirmații false.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat r ecurs, solicitând
modificarea ei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii înaintate de
către reclamant, deoarece:
1. Greșit s -a considerat că pârâta recurentă ar fi avut în proprietate,
după 01 ianuarie 1990, imobilul casă și teren înscris în CF nr. 877 D.,
întrucât N. J., fostul soț al recurentei, a fost unic proprietar al lui, el fiind
singurul înscris în cartea funciară. D e altfel, pentru a dovedi calitatea lui N.
J. de unic proprietar pârâta a solicitat înaintea primei instanțe audierea ca
martori a persoanelor care au cumpărat imobilul de la N. J., iar nu și de la
pârâta recurentă, proba fiind însă respinsă.
2. Imobilul din D. a fost dobândit de către N. J. cu titlu de moștenire
după un unchi al său, din acest motiv nefiind nici inclus în masa bunurilor
partajabile ale pârâtei și fostului ei soț.
Trebuie avut în vedere și că recurenta este bolnavă psihic, astfel că N.
J. îi putea cere să semneze orice document fără ca ea să înțeleagă
semnificația acestuia.

Recursul este nefondat.
Astfel cum bine au reținut prima instanță și cea de apel, pârâta
recurentă și N. J. s-au căsătorit în anul 1986, căsătoria lor fiind desfăcută

3
prin divorț prin sentința civilă nr. 6481 din 28 octombrie 1997 a J u d e c ă
t o r i e i B i s t r i ț a (f. 15, dosar de urmărire penală nr. 70099/2007,
acvirat).
Potrivit dispozițiilor art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul
căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri
comune ale soților, orice convenție contrară fiind n ulă.
Totodată , norma legală evocată precizează că nu trebuie dovedită
calitatea de bun comun, ace asta fiind deci prezumată legal , fiind de observat
și că prin art. 31 C. fam. sunt arătate, limitativ, categoriile de bunuri ce pot
fi socotite proprii ale fi ecăruia dintre soți, iar nu comune.
Rezultă, așadar, că de lege M. regula este aceea a comunității de
bunuri ale soților, prezumția de comunitate neputând fi răsturnată decât
prin dovedirea faptului că un anumit bun (sau anumite bunuri) se află în
vreuna dintre ipotezele pe care le evocă art. 31 C. fam.
În cauză, asupra imobilului evidențiat în CF nr. 877 D. nr. top. 247/1
(loc de casă, casă și anexe gospodărești) a fost înscris sub E. în anul 1994,
cu titlu de cumpărare, drept ul de proprietate al lui N. J., făcându -se în foaia
de proprietate mențiunea „căsătorit”, fără însă ca recurenta să fie și ea
însăși expres menționată în cartea funciară ca dobânditoare.
Această nemenționare a ei nu înlătură însă constatarea că dobândirea
imobilului s -a făcut atât î n beneficiul lui N. J., cât și în cel al recurent ei,
întrucât fiind vorba despre un imobil dobândit prin cumpărare în timpul
căsătoriei, el intră sub incidența sus -arătatelor prevederi ale art. 30 C. fam. ,
neîncadrându -se în ipotezele de excepție enumerat e de art. 31 C. fam. în
raport de care putea fi socotit ca bun propriu, deci exclusiv, al lui N. J..
Atâta vreme cât înscrierea de sub E. nu a fost rectificată în sensul că
dobândirea de către N. J. a dreptului de proprietate asupra imobilului s -ar fi
făcut cu titlu de moștenire (ceea ce ar fi atras incidența prevederilor art. 31
lit. b C. fam), iar nu cu titlu de cumpărare, bunul trebuie socotit comun,
recurenta dobândind alături de soțul ei calitatea de coproprietară.
Proba cu martori pe care pârâta a s olicitat -o nu putea fi într -adevăr
primită, căci prin intermediul ei nu puteau fi răsturnate efectele juridice
rezultate din dobândirea imobilului prin cumpărare în timpul căsătoriei cu
N. J., efecte juridice guvernate de prevederile cu caracter imperativ ale art.
30 C. fam.
În consecință, afirmația făcută de către recurentă în cuprinsul
declarației autentifi cate sub nr. 200 0/02.08.199 9 de notarul public E. F. G.,
potrivit căreia nu ar fi avut în proprietate, la data declarației, vreo locuință
este necores punzătoare adevărului.
Nu pot fi avute în vedere nici susținerile recurentei potrivit cărora
suferă de o boală psihică în raport de care nu putea înțelege semnificația și
efectele actelor juridice pe care le -ar fi încheiat, căci atâta vreme cât nu se
află pusă sub interdicție ori nu a dovedit, în concret, că nu a avut
discernământ la data încheierii unui anume act juridic , ea este prezumată a
fi avut reprezentarea actelor sale și capacitatea juridică de a le încheia.
Nu poate răsturna prezumția de comunit ate privitoare la imobilul
înscris în CF nr. 877 D. nici împrejurarea că în procesul de partaj dintre
recurentă și fostul ei soț N. J. imobilul din D. nu a fost cuprins în categoria
bunurilor comune ale celor doi, căci așa cum s -a arătat mai sus, caracteru l

4
de bun comun este stabilit de către lege, orice eventuală convenție contrară
a părților fiind nulă absolut. În plus nu există nici o constatare a instanței
din acel proces cu privire la eventuala calitate de bun prop riu a imobilului și
care să se impună astăzi cu putere de lucru judecat, acțiunea în partaj
perimându -se.
Astfel fiind, recursul se va respinge ca nefondat, în baza art. 312 alin.
1 C.pr.civ., instanța de apel hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a
legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta O. N. împotriva
deciziei civile nr. 2/A din 22 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B i s t r i
ț a-N, pronunțată în dosar nr (…), pe care o menține.
Decizia este irevocab ilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR I GREFIER
(…) (…) (…) (…) (…) (…) (…) (…)
Pensionată , semnează plecat î n c.o.semnează plecat în c.o.semnează
Președintele instanței Președintele instanței prim grefier
(…) (…) (…) (…) N. U.

Red.MV/dact. D.
5 ex.
jud.ap el: J. T./D. J.