RĂzboIul ruso-georgian [623191]

RĂzboIul ruso-georgian
Moldovan Andrei-I.
MSSC, An I
-CLUJ-NAPOCA 201 7-

Războiul ruso-georgian
Războiul ruso-georgian izbucnit la data de 1 august 2008 pana in 16 august 2008,
reprezintă un conflict armat î ntre Georgia si Federatia Rusă, ca urmare a unei operațiuni militare
lansate de către forț ele geo rgiene contra regimului de formă separatist oset.
Cercetările spun că această invazie a fost premeditată, Moscova pregătind ră zboiul
împotriva Georgiei cu câteva luni înainte de atac. La 16 aprilie 2008, Rusia a stabilit, prin decret,
relații de tip stat- la-stat cu cele două provincii georgiene separatiste. Imediat, Moscova a introdus
in cele doua provincii georgiene mii de milita ri, echipament greu si specialiș ti care au reabilitat
șoselele si că ile ferate spre Georg ia. Manevrele militare din primăvară , denumite Kavcaz-20 08,
au simulate invazia Georgiei. În prima săptamână din august 2008, provocă rile armate ale
militarilor osetini contra satelor georgiene din Oseti a de Sud au creat o situație intolerabilă .
"Pacificatorii" rusi nu au intervenit. Având dominație aeriană totală, cu zeci de mii de soldaț i
masati la granita cu Georgia in Osetia de Sud si in Abhazia, cu tancuri si artilerie, trupele ruse
erau pregătite să ajungă la Tbilisi în câ teva ore. La ordinul preș edintelui Saakasvili, trupele
georgiene au atacat capitala sud- osteină, Tinvali. Informaț ia Moscovei ca militarii georgieni ar fi
comis masacre de purificare etnică î n Tinvali soldate cu peste 2.000 de morți a fost demitizată de
observatori independenți, care au gă sit mai putin de 150 de victime. Este posibil ca asaltul
georgian de la Tinvali, amânând cu câteva zile penetrarea trupelor ruse în Georgia, a permis
regrupar ea trupelor georgiene pentru apă rarea capitalei, a sensibilizat opinia pu blică
internațională și a precipitat intervențiile diplomatice ale preș edintelui UE. Comentatori straini și
georgieni au afirmat că numai așa a fost posibil să se salveze independența țării si să se prevină
înlocuirea guvernului de la Tbilisi cu marionet e propuse.1
Concom itent cu invazia militarilor ruș i din Osetia de Sud, trupele ruse din Abhazia au
deschis un al doilea front împotriva Georgiei, fără nicio provocare. În mod coordonat, forțele
aeriene și navale ale Rus iei au declanș at bombardamente intense împotriva infrastructurii
militare ș i economice din Georgia. Partea de nord a ță rii si orasul -port la Marea Neagra Poti au
1 Macel in Georgia, Crudu Dumitru,Iasi, 2008

fost ocupate de trupele ruse. Medvedev și Putin au pretins că, așa cum au acționat occidentalii în
Kosovo, militarii ruș i au interven it în Georgia în 2008 ca să prevină acți unile de "genocid" si
"purificare etnică" ale georgienilor î mpotriva osetinilo r. Ceea ce este contrar realității. Cu
susținerea trupelor ruse, 60. 000 de georgieni au fost alungaț i din Osetia de Sud.
Obiectivele invaziei
Agresiunea disproporționată a Rusiei î n Georgia a avut ca obiectiv principal pedepsirea
guvernului de la Tbilisi p entru politica sa prooccidentală si pentru aspiratiile liderilor respectivi
de a adera la NATO. Moscova intentiona sa distruga viabilitatea economica a Georgiei, sa -l
indeparteze de la putere pe presedintele Mihail Saakasvili si sa demonstreze ca occidentalii nu
pot "proteja" sta tele din vecinatatea Rusiei. Deși nu a reușit să schimbe regimul de la Tbi lisi,
controlul Osetiei de Sud î i va permite Rusiei sa "supravegheze" culoarele de transport pentru
conductele de petrol si gaze natural.
Devastarea, ocuparea militara si fragmentarea Geor giei reprezinta un atentat direct al
Moscovei, cu scopul de a altera prin forta nu numai frontierele stabilite in urma destramarii
imperiului sovietic, dar si structurile de securitate din Europa, create dupa sfarsitul Razboiului
Rece. Cei de la Kremlin au semnalat ca statele din CSI care aspira sa adopte democratia liberala
de tip occidental ca sistem de guvernare vor fi penalizate, ca integrarea lor in NATO nu va fi
tolerata si ca Rusia nu va ezita sa intervina in forta ca sa impiedice devierea de l a norm ele
stabilite de Moscova. 2
Prin invazia Georgiei, Vladimir Putin a avertizat ca Moscova nu se teme de reactivarea
unui conflict cu puterile occidentale, de izolare internationala sau de condamnari oficiale. Elita
conducatoare de la Moscova, imbogatita di n veniturile de la exporturile energetice, insista cu
aroganta ca Rusia trebuie să -și restabilească dominația î n vecină tate, ca aranjamentele de
2 Cronologia conflictului armat dintre Rusia si Georgia, 20 august 2008, Realitatea

securitate "umilitoare" instituite la finele Razboiului Rece nu mai sunt acceptabile si ca tara
trebuie sa -si recapete grandoarea si respectul de care s -a bucurat in perioada sovietica.
Principala problemă a planului georgian a fost aceea că a omis posibilitatea unei intervenții din
partea Rusiei, bazându- se pe faptul că oferind Moscovei garanții privind trupele de menținere a
păcii, atunci aceasta ar avea o reacție întârziată sau slabă.

Reacț ia puterilor occidentale
Uniunea Europeană ș i NATO au ripostat anemic la actele de agresiune ale Rusiei
împotriva unui stat democrat , membru in Consiliul European și al OSCE. Deși preș edint ele UE a
intervenit prompt ca să dezamorseze criza din Georgia, liderii occidentali nu au reacționat cu
claritate si coerență. Ei nu au planificat cum să reacționeze la provocă rile Rusiei. U E si NATO
nu au insistat ca menținerea păcii în Abhazia și în Osetia de Sud să fie internationalizate. Din
contră , in 2008, occidentalii au pus presiuni pe guvernul de la Tbilisi ca să accepte exc lusiv
"pacificatori" ruși care, evident, nu erau imparț iali. Hotărârea de amânare a acordării statu tului
de MAP solicitanților de la Kiev ș i de la Tbilisi la Summit -ul NATO de la Bucureș ti a agravat
vulnerabilitat ea acestor state față de Rusia si a inspirat Moscova să actioneze agresiv ca să
previna aderarea lor la structu rile de securitate occidentale. Initial, in semn de protest față de
invazia Georgiei, UE a contramandat discutiile programate cu Moscova referitoare la elaborarea
unui parteneriat strategic UE -Rusia. Ulterior, in noiembrie 2008, la insistenta Germaniei, Frantei
si Italiei, UE a decis sa reactiveze negocierile de parteneriat cu Moscova. Liderii statelor mari
din Europa Occidentala insista ca mentinerea unor relatii detensionate cu Federatia Rusa este
preferabila ostracizarii publice si izolarii internationale a Rusiei.3 Est-europenii sunt indignati de
toleranta excesiva franco -germana fata de comportamentul agresiv si arogant al Moscovei.
Opinia publica din Polonia si Cehia i -a imputernicit pe oficialii de la Varsovia si de la Praga sa
semneze acorduri preliminare cu SUA pentru instalarea interceptoarelor antiracheta si, respectiv,
a instalatiilor de radar.
3 Cronologia conflictului armat dintre Rusia si Georgia, 20 august 2008, Realitatea

La 8 august 2008 Rusia ataca Georgia si invadeaza Osetia de Sud. Saakașvili a hotărât să
intre în război, în încercarea de a recupera teritoriul Osetiei de Sud cu forța, și deschide luptele în
arealul civil al capitalei enclavei, Tskhinvali. Deși forțele georgiene le surclasau pe cele osetine
atât cantitativ, cât și calitativ, s -au confruntat cu o opoziție brutală. Au reușit să avanseze mult în
teritoriul Osetiei de Sud, dar, rușii au intrat în război înainte ca Georgia să ocupe tunelul Roki, ce
leagă Osetia de Sud de Rusia. Consiliul de Securitate al Rusiei s -a reunit la 8 august, la cererea
președintelui Medvedev și a hotărât intrarea în război de partea osetinilor. Argument ul a fost
adus tot de Medvedev, care susținea că „femei, copii și bătrâni mor în Osetia de Sud, iar
majoritatea dintre ei sunt cetățeni ai Federației Ruse”, iar „cei responsabili pentru asta vor fi
pedepsiți corespunzător”.

În ziua cruciala de 8 august, în timp ce președintele Rusiei Dmitri Medvedev se afla în
vacanță, iar liderii lumii asistau, la Beijing, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice,
Rusia atacă Georgia și invadează Osetia de Sud. Așadar, de atât a fost nevoie pentru a izbucni un
război ținut mocnit aproape două decenii, amintind oricărui cetățean din Occident de vorbele lui
Neville Chamberlain despre Cehoslovacia anilor 1930: un război „într -o țară îndepărtată, între
oameni despre care noi nu știm nimic”. Totuși, acțiunea unilaterală a Rusiei s-a produs ca o
contra- acțiune a evenimentelor ce se petrecuseră în Georgia în urmă cu o zi, adică joi, 7 august,
când aproape de miezul nopții, președintele georgian Miheil Saakașvili ordona forțelor armate să
răspundă atacurilor grupărilor secesioniste din Osetia de Sud, să oprească bombardarea satelor
georgiene de către miliția osetină, menționând totuși „să se reducă la minimum victimele
civile”.4
Interesant este că asaltul de pe uscat, aer și apă al forțelor armate rusești a fost coordonat
și amplificat de atacuri în spațiul cibernetic. Acest conflict a fost primul din istorie în care
atacurilor militare le este adăugată o ofensivă cibernetică bine orchestrată, astfel apărând un „al
patrulea front” al invaziei coordonate de Rusia. În după am iaza zilei de 8 august, rușii au început
să blocheze, să redirecționeze și să preia controlul asupra spațiului cibernetic georgian. Website –
ul prezidențial al Georgiei a fost luat sub control extern și a început să deruleze imagini cu Adolf
Hitler intercal ate cu fotografii ale președintelui Saakașvili. Dar și alte 38 de website -uri
importante din Georgia au fost atacate, printre care cel al Ministerului de Externe, Băncii
Naționale, Palamentului, Curții Supreme, Comisiei Centrală Electorală, ambasadelor ame ricane
și britanice. Intenția Rusiei a fost de a răni onoarea statului georgian, demonstrând cât de ușor
poate fi blocat spațiul său virtual, și, în aceeași măsură, de a restricționa contactele autorităților
cu publicul. Pentru a facilita comunicarea dintr e autorități și lumea exterioară, Polonia și Estonia,
aliați ai Georgiei, au intervenit și au oferit guvernului georgian website -urile lor ca platforme
alternative și temporare.5
4 Consecintele razboiului din Georgia,21 februarie 2013, Nicolae Filipescu, Revista 22
5 Raboiul de sase zile din Georgia,5 septembrie 2010, Calin Hentea, Historia

Nerespectarea acordului cu UE
In octombrie 2008, Moscova a anuntat ca, asa cum se obligase in acordul cu presedintele
francez Nicolas Sarkozy, si -a retras trupele din Georgia, a satisfacut conditiile specificate in
acord si "totul" a revenit la normalitate. Liderii din Germania, Franta si Italia au acceptat
declaratiile M oscovei si s -au aratat dispusi sa reinstituie negocierile joviale cu Moscova pentru
avansarea relatiilor de parteneriat si de cooperare intre UE si principalul lor furnizor de energie,
Rusia.
In realitate, retragerea trupelor ruse din Georgia nu s -a confo rmat acordului cu UE.
Partile combatante trebuiau sa revina la situatia de dinainte de 7 august. Peste 8.000 de militari
rusi au ramas in provinciile georgiene Abhazia si Osetia de Sud. Trupele abhaze au anexat
teritoriul din stramtoarea Kodori, aflata sub controlul si administratia guvernului de la Tbilisi
inainte de invazie. Ca sa fie siguri ca refugiatii georgieni nu se mai pot intoarce la casele lor,
satele georgiene din Osetia de Sud au fost incendiate si demolate. Cu infrastructurile economice

si milit are distruse de armata rusa, Georgia a fost obligata sa -i adaposte asca pe cei 60.000 de
refugiati
In urma razboiului din Georgia, militarii rusi stationati in Abhazia si Osetia de Sud nu mai pot
pretinde ca sunt "trupe de pacificare". Conform acordului Sar kozy -Medvedev, 250 de observatori
UE au fost mandatati sa supravegheze incetarea ostilitatilor si revenirea la starea antebelica. Pana
acum, Rusia nu a permis observatorilor UE sa intre in cele doua provincii separatiste georgiene.
Tensiunile din Caucaz
Regiunea caucaziană a devenit importanta atât pentru occidentali, câ t si pentru Rusia.
Transportul de petrol si gaze dinspre bazinul Marii Caspice spre Vest, prin Azerbaidjan si
Georgia, ocolind teritoriul Rusiei, permite consumatorilor sa evite monopolu l energetic si
capacitatea de santaj a Moscovei. Conducta de titei Baku -Tbilisi -Ceyhan transporta deja un
milion de barili de petrol zilnic. Invazia Georgiei de catre trupele Rusiei a speriat celelalte tari
din Caucazul de Sud si a creat instabilitate in C aucaz. Azerbaidjanul, desi are aranjamente
comerciale importante cu tarile din Vest, a evitat sa aiba relatii tensionate cu Moscova. Cu toate
acestea, liderii azeri au solicitat UE sa se implice financiar pentru construirea gazoductului
Nabucco, care ar co ncura direct cu sistemul de conducte South Stream elaborat la Moscova. In
viitor, alte tari exportatoare de gaze naturale, precum Turkmenistan si Iran, s -ar putea conecta la
Nabucco. Rusia este deranjata de faptul ca Azerbaidjanul aprovizioneaza Georgia cu gaze,
invalidand subordonarea energet ica a Georgiei fata de Moscova. Desi aliata cu Rusia, Armenia
incearca discret sa stabileasca noi relatii in exterior. Recent, Erevanul a contactat oficiali din
Turcia cu intentia de a normaliza relatiile interstatale si de a deschide granita dintre cele doua
tari. Ca sa- si diminueze dependenta energetica de Rusia, Armenia a elaborat un plan ca sa
importe g aze naturale din Iran. Chiar si provinciile caucaziene apartinand Federatiei Ruse,
precum Cecenia, Ingusetia si Dag hestan, sunt mentinute in cadrul Federatiei prin incorsetarea
populatiilor respective, prin anihilarea brutala a aspiratiilor de afirmare a identitatii etnice si prin
tirania necrutatoare a serviciilor de securitate ruse.
Concluzii
Mai multi comentatori si unii lideri occidentali considera ca Rusia trebuie sa fie
admonestata pentru invadarea, ocuparea militara si fragmentarea Georgiei. Inainte de invazie,
Rusia a oferit cetatenie si pasapoarte ruse locuitorilor din Abhazia si Osetia de Sud. Ceea ce i -a

permis ulterior sa pretinda ca Federatia Rusa s -a simtit obligata sa -si "protejeze" cetatenii din alte
state. Asemenea cetateni "adoptati" exista si in alte republici desprinse din fosta Uniune
Sovietica, precum Moldova, Ucraina, Tarile Baltice, Belarus si Kazahstan. Daca Moscova nu va
suporta repercusiuni pentru invazia Georgiei, cei de la Kremlin ar putea fi tentati sa intervina si
in alte state din vecinatate, in ba za acelorasi pretexte dubioase. Atitudinea exagerat de indulgenta
franco-germana fata de intensificarea agresivitatii Rusiei in tarile vecine si declaratiile oficialilor
vest-europeni ca Ucraina si Georgia apartin "in mod natural" unei anumite "sfere de influenta" a
Moscovei au fost repudiate vehement de membrii UE din Europ a Est -Centrala. Ca sa stavileasca
expansionismul insolent al guvernantilor rusi, statele membre in Alianta Nord -Atlantica ar trebui
sa sprijine neconditionat independenta si integritatea teritoriala a Ucrainei si a Georgiei, sa le
accepte oficial in progra mul MAP la conferinta NATO din decembrie si sa condamne acapararea
fortata a provinciilor georgiene. In urma invaziei ruse in Georgia, NATO trebuie sa elaboreze
planuri concrete pentru apararea tuturor membrilor din Europa Rasariteana fata de incursiuni di n
afara si sa avertizeze explicit regimul de la Moscova ca strategia "sferelor de influenta" este
inacceptabila in secolul XXI.
Războiul pare de neînțeles, mai ales pentru partea georgiană. De ce să atace Osetia de
Sud, riscând intervenția Rusiei ? De ce nu au aruncat în aer tunelul Roki, lung de doi kilometri, ce
leagă Osetia de Sud de cea de Nord, de pe teritoriul Rusiei? Președintele Shaakashvili răspunde
parțial la această necunoscută într -o declarație de presă, conform căreia tunelul era plin c u
refugiați civili sudosetini, de aceea nu a autorizat distrugerea lui. O interpretare care
dezechilibreaza acuzația Rusiei de barbarism și genocid a Georgiei față de populația din Osetia
de Sud. Totuși, declarația sudosetinilor spune că evacuarea civililor a început în 2 august și s -a
încheiat în 6 august, iar atacul georgian a pornit o zi mai târziu. Un lucru este sigur, Rusia are și a
avut tot timpul în Georgia suficienți agenți de influență și de spionaj.
Acest conflict a creat o fereastră de oportunitate. Țelul Rusiei este să utilizeze această
fereastră pentru a-și afirma noua realitate peste o regiune întreagă . Războiul este departe de a fi
fost o surpriză; a fost pregătit de luni de zile , insa fundațiile geopolitice ale războiului s-au pus
încă din anul 1992 .
Nici după trecerea a mai bine de noua ani de la războiul ruso-georgian nu s-a ajuns la o
pace pozitivă, deoarece încă nu s-a găsit o soluție a conflictului care să presupună dispariția
violențelor structurale și culturale. Conflictele din regiunile georgiene Abkhazia și Osetia de Sud
nu s-au rezolvat. Situația este caracterizată doar de existența unei stări de pace negativă care
implică absența violenței directe.

Bibliografie
•http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=33643
•http://www.kommersant.com/p914485/Georgia_Troops_Russia/
•http://www.ln.mid.ru/Brp_4.nsf/arh/79C58F476CAEC4E8C32574040058934C?OpenDoc
ument
•http://www.ziare.com/international/stiriexterne/georgia -da-kalasnikov -ul-pe-arme –
americane -218589
•http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=afAvlgTbOoAg&refer=ca
nada
•http://www.theglobeandmail.com/news/world/article695691.ece
•http://afp.google.com/article/ALeqM5hWgpFUH_fh_ -0jPdK -9ZJFj_LgMw
•https://en.wikipedia.org/wiki/2008_Russo -Geor gian_diplomatic_crisis
•https://www.foreignaffairs.com/articles/russia- fsu/2008- 11-01/five -day-war
•http://www.ecfr.eu/article/commentary_in_the_shadow_of_ukraine_seven_years_on_
from_russian_3086
•http://edition.cnn.com/2014/ 03/13/world/europe/2008 -georgia -russia -conflict/
•http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/14/razboiul -ruso -georgian -din-2008- in-
vizorul -cpi-pentru- crime -de-razboi -08-19-42
•http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vara- tancurilor -2008 -micul-r-zboi-
ruso -georgian -care -zguduit- lumea
•De
cision of the Parliament of Georgia On Endorsement of N 402 Decree of the President
of Georgia, “On Declaration of the State of War on the Whole Territory of Georgia and
Full Mobilisation”, 9 August 2008
•Ordin ance no. 402 Of the President of Georgia On Declaration of the State of War on the
Whole Territory of Georgia and Full Mobilization – 9 august 2008, Tbilisi