Morfologia Leziunilor Uterine La Căţea Mocanu Cristina [623133]

2019 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Conf. Dr. Aurelian – Sorin Pașca
Absolvent: [anonimizat] – Florina Mocanu

2019 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ VETERINARĂ

MORFOLOGIA LEZIUNILOR UTERINE
LA CĂȚEA

Coordonator științific,
Conf. Dr. Aurelian – Sorin Pașca
Absolvent: [anonimizat] – Florina Mocanu

IAȘI

3

4 LISTA FIGURILOR

Fig. 8.1.1. Hipertrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 ……………………. 31
Fig. 8.1.2. Hiperplazie limfohistiocitară. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ……………… 32
Fig. 8.1.3. Hiperplazia glandelor endometriale (uterine).Uter. Cățea. Col. tricromic
Masson, x 100 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
Fig. 8.1.4. Hiperplazia endometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………….. 33
Fig. 8.1.5. Hiperplazia endometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………….. 33
Fig. 8.1.6. Endometru atrofiat (epiteliu și corion). Col. tricromic Masson, x 40 ……………………. 34
Fig. 8.1.7. Atrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 …………………………. 35
Fig. 8.1.8. Atrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………………… 35
Fig. 8.2.1. Congestia miometrului. Corn uterin. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40 ……… 36
Fig. 8 .2.2. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 …………………… 36
Fig. 8.2.3. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………….. 37
Fig. 8.2.4. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 …………………… 37
Fig. 8.2.5. Hemora gia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 …………………… 38
Fig. 8.2.6. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40 …………………….. 38
Fig. 8.2.7. Hemoragie endometrială și edem interstițial (perivascular) în miometru. Uter. Cățea.
Col. tricromic M asson, x 40 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
Fig. 8.2.8. Hemoragie endometrială și edem interstițial (perivascular) în miometru. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 40 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
Fig. 8.2.9. Hemoragie uterină. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 ………………………….. .. 40
Fig. 8.2.10. Hemoragie și edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40 ………………………….. . 40
Fig. 8.2.11. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………… 41
Fig. 8.2.12. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 ………………… 41
Fig. 8.2.13. Edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Mass on, x 40 ………………………….. …………………. 42
Fig. 8.2.14. Edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40 ………………………….. …………………. 42
Fig. 8.3.1. Piometru. Cățea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 43
Fig. 8.3.2. Piometru. Cățea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 44
Fig. 8.3.3. Piometru. Cățea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 44
Fig. 8.3.4. Piometru. Cățea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 45
Fig. 8.3.5. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 400 ………………………….. ……………. 45
Fig. 8.3.6. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………………….. …………….. 46

5 Fig. 8.3.7. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………………….. …………….. 47
Fig. 8.3.8. Piometru . Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40 ………………………….. ………………. 47
Fig. 8.3.9. Piometru. Uter. Cățea Col. tricromic Masson, x 100 ………………………….. ……………… 48
Fig. 8.3.10. Piometru. Uter. Cățea Col. tricromic Masson, x 100 ………………………….. ……………. 48
Fig. 8.3.11. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ………………………….. ………….. 49
Fig. 8.3.12. Endometrită chistică și proliferativă .Uter. Cățea. Col. tricr omic Masson, x 100 …. 50
Fig. 8.3.13. Hiperplazie endometrială pseudo -placentară. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson,
100 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 50
Fig. 8.3.14. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ……………………….. 51
Fig. 8.3.15. Hiperplazie endometrială chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 …….. 51
Fig. 8.3.16. Chistizarea glandelor endometriale. Uter. Col. tricromic Masson, x 40 ………………. 52
Fig. 8.3.17. Endometrită chistica și purulentă, hipertrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic
Masson, x 40 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
Fig. 8.3.18. Endometrită chistică și purulentă. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 ……… 53
Fig. 8.3.19. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ……………………….. 53
Fig. 8.3.20. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100 ……………………….. 54
Fig. 8.3.21. End ometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ……………………….. 54
Fig. 8.3.22. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 400 ……………………….. 55
Fig. 8.3.23. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200 ……………………….. 55

6

INTRODUCERE

Lucrarea de față urmărește principalele leziuni uterine la cățele. Uterul la cățele este un
organ tubular de tipul bicornual, subseptat, dispun în cavitatea abdominală. Acesta este fixat de
pereții cavității prin ligamentele largi. Din punct de vedere an atomic, uterul la cățea este alcătuit
din coarne uterine, corp uterin și gât (care corespunde cu cervixul). Structurile care formează uterul
sunt: seroasa, musculoasa (miometrul) și mucoasa (endometrul).
Ciclul sexual are loc de 2 ori pe an la cățea, primăvara și toamna, iar durata acestuia este
de 130 -300 de zile. Ovulația are loc spontan în primele 4 zile ale estrului. Ciclu sexual se
desfășoară în 4 faze: proestru, estru, metrestru, diestru/anestru.
Endometrul cațelelor suferă periodic un proces lung și particular de exfoliere și regenerare,
specific fiecărui stadiu al ciclului sexual, proces legat de susceptibilitatea deosebită a acestuia la
estrogeni și progesteron. După un ciclu, endometrul se reface după aproximativ 120 de zile, când
nu se int alează gestația și în 150 de zile după gestație.
Reglarea funcției sexuale se realizează în trei etape funcționale care se stimulează sau se
inhibă reciproc: hipotalamus, adenofipofiză și gonade. Tulburările care apar în una din cele trei
etape duc la bloc ajul ciclului sexual și la infertilitate.
Leziunile cele mai frecvent întâlnite la nivelul uterului pot fi anomalii ale creșterii și
refacerii endometrului și infecțiile uterine. Majoritatea leziunilor inflamatorii sunt de natură
infecțioasă. Agenții infec țioși pătrund în uter fie ascendent, din vagin, fie sunt introduși odată cu
materialul seminal, în cazul montelor. Secundar, inflamația uterului se poate instala și în cazul
bolilor sistemice. Cervixul funcționează ca o barieră pentru infecțiile ascendente din vagin în faza
luteală când uterul este predispus la infecții. În faza estrală, când cervixul este deschis, endometrul
este mai rezistent. Această rezistență este pusă pe seama estrogenilor care acționează la nivelul
uterului.
Tumorile mezenchimale ben igne (leiomioame) sunt cele mai frecvente în uterul canin.
Leiomiomul este o tumoare benigna neinvazivă care se dezvoltă în muschiul neted al uterului,
colului uterin sau vaginului.

7 Alte tumori uterine raportate, dar rare, includ leiomios arcomul, fibromul, fibrosarcomul,
hemangiosarcomul, angiolipoleiomiomul, limfomul și lipomul. Tumorile epiteliale sunt rareori
raportate. Majoritatea tumorilor epiteliale sunt maligne, dar au fost raportate histologii benigne.
Tumorile uterine apar la cățe le cu aparatul genital complet și funcțional, dar s -au raportat
cazuri de tumori uterine și după executarea operațiilor de ovariohisterectomie incorecte. Semnele
clinice manifestate de femele nu sunt tipice. Femele pot prezenta distensie abdominală, ciclur i
sexuale neregulate, descărcări vaginale, strangurie, constipație, poliurie, polidipsie, scadere în
greutate.

8

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE – STUDIU
BIBLIOGRAFIC CU PRIVIRE ASUPRA LEZIUNILOR
UTERINE LA CĂȚEA

9

CAPITOLUL 1

CICLUL SEXUAL LA CĂȚEA

Ciclul sexual reprezintă totalitatea modificărilor morfofiziologice de la nivelul
organismului femel, în special în sfera genitală. Aceste modificări apar periodic și în aceiași ordine.
Perioada activă a aparatului genital al femelelor animalelor domestice este de la pubertate și până
la climacterium, perioadă în care acesta funcționează ciclic. Ciclicitatea aparatului genital femel
este întrerupt, în mod fiziologic, de gestație (Liviu Gh. Runcean u și colab., 2007).
La cățea, ciclul sexual se manifestă de 2 ori pe an, primvăra și toamna, iar durata acestuia
este între 130 și 300 de zile, cu o medie de 180 de zile. Ovulația are loc spontan în primele 4 zile
din estru. Fazele ciclului sexual și durat a acestora sunt: proestrul 7 zile, estrul 7 -14 zile, metestrul
1-2 luni, diestrul aproximativ 4 luni.
Durata ciclului sexual este puternic influențată de o serie de factori, precum: clima, nutriția,
statusul social, concordanța zi -lumină. Cățeaua poate man ifesta estru și făta în orice moment al
anului, deși unii autori (Guerin, C. 1997) susțin prezența unui vârf în sezonul de primăvară.
Distribuția sezonieră a ciclurilor estrale este influențată puternic de climă; deși la majoritatea
raselor se constată o f recvență mai ridicată primăvara, există rase care manifestă estru și fată mai
frecvent toamna (Tedor J.B. și Reif J.S., 1978).

1.1. Fazele ciclului sexual

Manifestarea ciclului sexual la cățea are loc sezonier, la majoritatea raselor de câini
existând două sezoane pe an, primăvara și toamna – fapt care în literatura de specialitate este
unanim acceptat. La cățea căldurile apar sezonier, într -un sezon reproductiv manifestându -se un
singur ciclu estral (Ardeleanu, V.). Ciclul estral este în mod tradițional împ ărțit în patru faze
(Heape,1900).

10 Tab 1.1.1

Faza
ciclului

Stadiul
ciclului
sexual Durata în zile, după diverși autori

Mialot,
1984,
1985

Jones și
Joshua,
1988

Nellis,
1995

Anne –
Rose
Gunzel,
1999 Dumitrescu
și
colab.,
1982
Lunca și
colab.,
1971

Dumon,
1992

Foliculară Proestru 7-10 8-13 9 medie
2-27 7-10 4-7 3-15
Estru 5-10 4-7 9 medie
3-21 7-10 8-14 3-10
Total faza foliculară
( faza de călduri) 12-20 12-20 18 medie
5-48 14-20 12-21 6-25

Luteală Metestru 110-140 42-70 90 medie 140 30-60 110-140
Anestru 30-180 15-05
medie 75 medie 30-90 90-120 150-250
Total faza luteală 140-320 147-175 165 170-230 120-180 260-390
Total ciclu sexual 160-340 170-195 255 184-250 132-210 266-415

Stadiile și durata fazelor ciclului sexual la cățea
(după Cernescu H. – 1995, modificat).
Proestrul la cățea este caracterizat printr -un puternic edem vulvar și scurgeri sancvinolente.
La unele cățele aceste scurgeri nu sunt așa de evidente, deoarece acestea se curăță constant. Femela
este atrasă de mascul, dar nu acceptă acuplarea.
Estrul. Modificările morfofiziologice înregistrate în timpul estrului sunt reprezentate de:
congestia tractusului genital, întredeschiderea cervixului și prezența scurgerilor vaginale, care sunt
de culoare roz -pal. În această perioadă se observă și modificări comportamentale, cum ar fi:
ridicarea cozii și devierea acesteia în lateral, neliniște și căutatea masculului, încordarea
membrelor posterioare pentru a putea susuține greutatea masculului, iar vulva devine flască și ușor
de penetrat.

11 Metestrul începe în momentul în care femela respinge masculul. Dispare edemul vulvei,
iar scurgerile vaginale scad în cantitate până la dispariția totală a acestora. Durata metestrului este
de 1-2 luni.
La sfârșitul metestrului, femela intră într-o perioadă de liniște – anestrul. În acestă perioadă
nu se observă nicio modificare a aparatului genital. Aceasta perioadă apare în mod normal și după
fătare. Anestrul durează între 2 și 10 luni, după care ciclul sexual se reia.

1.2. Reglarea neurohormonală a ciclului sexual la cățea

În reglarea neurohormonală a cicluclui sexual intervin sistemul nervos, hipofiza și
gonadele.
GnRH – Gonadotropin Realising Hormone sau hormonul de eliberare a gonadotropinelor
este secretat de hipotalamus și ajunge pe calea sistemului port hipotalamo -hipofiză la hipofiză
unde activează sectreția de gonadotropine FSH (hormonul de stimulare foliculara) și LH
(hormonul luteinezant) (Concannon P.W., Cowan R., Hansel W. 1979). Stimul ii senzitivi ca văzul,
auzul, mirosul, sunt capabili să stimuleze secreția de Gn -RH, astfel, prezența unei femele în estru
poate antrena o modificare a activității sexuale pentru celelalte femele. (Dumon C., Fontbonne A.,
1992).
FSH-ul și LH -ul sunt eliber ați în sânge și au acțiune asupra gonadelor, în special asupra
foliculilor ovarieni, unde determină sinteza estrogenilor sau a progesteronului. FSH -ul determină
creșterea și maturarea foliculară și determină secreția de estrogeni de către teaca internă a
foliculilor. LH -ul duce la maturarea foliculilor, produce ovulația și formarea corpului luteal (CL).
Sinteza și secreția acestor doi hormoni este asigurată, pe de o parte de hipotalamus și pe de
alta parte de hormonii gonadici (steroizi sexuali) prin mecan isme de feed -back scurt sau lung.

1.3. Variații ale hormonilor în diferite stadii ale ciclului sexual la cățea

Concentrația plasmatică a estrogenilor crește lent înante de apariția estrului și rămâne în
platou până la începutul proestrului. În timpul proestrului se constată o creștere a titrului de
estrogeni. Christie D.W. și colab. – 1981 cit. de Ivana F. – 1999 au observat că nivelul maxim de
estrogeni este în a 5 -a zi a proestrului – 110 pg/ml.
Progesteronul se găsește în limite bazale în primele zi le ale proestrului, 04 -0,6 ng/ml, ca
mai apoi sa se observe o creștere ușoară ce este corelată cu luteinizarea preovulatorie a foliculilor
ovarieni. LH -ul, în perioada proestrului este în limite maxime (Dumon, C., Fontbonne A., 1992).

12 Când femela se află în perioada estrală, se înregistrează o scădere a nivelului de estrogeni
(18-21 pg/ ml) și o creștere a concentrației de progesteron. Progesteronemia crește progresiv
înainte de ovulație, aceasta constituind o particularitate esențială a f iziologiei sexuale la cățea
(Dumon, C., Fontbonne A., 1992).
În metestru, concentrația serică de progesteron crește, atingând valori maxime (20 -50
ng/ml). Aceste valori se mențin în platou aproximativ 3 săptămâni după care încep să scadă treptat.
Corpii galbeni la cățea prezintă, față de alte specii, o particularitate, secreția de progesteron
atingând niveluri ridicate atât în cazul instalării gestației cât și în absența acesteia (Dumon, C.,
Fontbonne A., 1992).
La cățeaua gestantă, nivelul de progesteron scade brusc cu 2 zile înainte de parturiție, pe
când la cele negestante concentrația scade treptat în funcție de regresia corpilor luteali.
În anestru, femela se află într-o perioadă de liniște sexuală care poate dura între 2 si 20 luni.
La nivelul aparat ului genital se constată subțierea peretelui vaginal și uscarea mucoasei vaginale.
Din punct de vedere hormonal, sunt secretați FSH și LH în cantități bazale, progesteronul și
estrogenii sunt la niveluri minime.

1.4. Tulburările ciclului sexual

Tulburările ciclului sexual la cățele sunt reprezentate de: anestru, ciclu sexual scurt, ciclu
sexual lung, proestru prelungit, estru prelungit și ciclu sexual anovulator. Aceste tulburări apar
datorită disfuncțiilor ovarelor și duc la infertilitate.
Anestrul la femel e poate fi primar sau secundar. Dacă o cățea nu prezintă semne de estru
în ciuda vârstei de pubertate, anestrul este de tip primar. Vârsta pubertății la cățele este de 6 -14
luni. În general, diagnosticul de „anestru primar” poate fi utilizat dacă estrul nu a avut loc și ciclul
nu a început până la vârsta de 24 de luni. Deși unele rase mici au primul estru la vârsta de 6 luni,
ciclurile însoțite de semne de estru pot fi amânate, deoarece primele cicluri pot fi liniștite. Un
diagnostic de „anestru secundar” este utilizat dacă femela nu a manifestat estru timp de 10-18 luni,
deși a avut loc primul estru. Cu alte cuvinte, anestrul secundar este definit ca prezența unei
perioade mai lungi de 10 -18 luni între 2 faze estrale. Cicluri mai scurte de 4 luni sau mai mari de
10 luni sunt anormale și pot cauza infertilitate (Johnston SD, 1991). Tulburările cromozomiale și
genetice, utilizarea progesteronului sau glucocorticoizilor, anumite boli sistemice, aplazii ovariene
sunt factori care induc anestrul primar. Anestru l secundar are cauze ca: disfuncții ale glandelor
tiroide, cașexia, obezitatea, chisturile luteale și tumori ovariene.

13 Ciclul sexual scurt sau poliestrul apare datorită anestrului fiziologic scurt, mai scurt de 2
luni, și astfel femela manifestă estru la intervale de 4 luni sau mai scurte. Fertilitatea scade în aceste
cazuri datorită stimulării ovarelor și scăderii nivelului de progesteron în timpul diestrului
(Fontbonne, A.).
Ciclul sexual prelungit este definit ca perioada mai mare de 12 luni între 2 cicluri estrale.
Unele femele pot prezenta cicluri estrale după perioada de 12 -13 luni, iar altele pot prezenta
anestru secundar. Cauzele care duc la cicluri sexuale prelungite pot fi: chisturile ovariene, boli
sistemice, nutriția necorespunzătoare, condițiile de mediu neadecvate. Tratarea cauzelor principale
duce la reluare ciclicității.
Estrul persitent. Perioada medie fiziologică a estrului este de 9 zile, dar uneori poate fi
prelungit până la 3 săptămâni. Estrul care durează mai mult de 21 zile, iar la sfârșitul acestuia nu
se produce ovulația este definit ca estru persistent. Această tulburare apare datorită existenței în
organism a unui nivel ridicat de estrogeni. Se întâlnește frecvent la tineret în timpul celui de -al
doilea c iclu. Cele mai importante semne clinice sunt: persistența dorinței de copulare, edemul și
umflarea vulvei și hiperemia mucoasei vaginale. Cauzele sunt legate de prezența estrogenilor în
cantitate mare în organism, estrogeni eliberați de chisturi foliculare și tumori ovariene funcționale,
sau estrogeni exogeni preluați din hrană.
Proestrul prelungit (persistent), este definit ca persistența proestrului care nu este urmat de
faza estrală și ovulație și care durează 3 săptămâni sau mai mult. Această tulburare apare datorită
estrogenului, care nu este în cantități suficiente pentru a determina estrul.
Ciclul sexual anovulator. Ovulația la cățea este spontană și se produce atunci cand sunt
îndeplinite anumite condiții din punct de vedere hormonal. Dacă nivelul de progesteron nu
depășește 2ng/ ml nu se produce ovulația.

14

CAPITOLUL 2

TULBURĂRI BIOPLASTICE ADAPTATIVE

Atrofia definește reducerea în volum a unui țesut sau organ deja ajuns la maturitate
morfofuncțională, ca urmare a reducerii troficității acestuia. Atrofia endometrului rezultă din
perderea funcției ovariene trofice. Aceasta se instalează, în mod obișnuit după ovariectomie, poate
reflecta hipopituitarismul de inaniție cronică sau o leziune primară a hipofizei. Porțiunile
superfi ciale ale endometrului sunt cel mai adeseasea atrofiate. În cazuri avansate, mucoasa
căptușită acoperă un strat subțire de stroma condensată, în adâncurile cărora sunt resturile
glandulare inactive care sunt uneori chistice.
Hiperplazia endometrială la căț ea, de obicei, implică distensie chistică a glandelor
endometriale. Există 2 modele discrete: hiperplazia endometrială generalizată (HEC) și hiperplazia
endometrială pseudoplacentară (HEP) sau hiperplazia endometrială localizată a pseudo -gestației.
Ambele au ca rezultat frecvent acumularea în lumenul uterin a secrețiilor endometriale. În HEP,
rămășițele celulare de la necroza endometrială superficială asociată vor fi de asemenea prezente,
ceea ce face ca uterul, deformat, să aibă caracteristici care pot fi confundate cu piometrul. În HEC
sau în HEP, poate să apară infecția uterului.
Această asociere între dezvoltarea hiperplaziei endometriale și infecția ulterioară a fost
recunoscută de mulți ani și este cunoscută sub denumirea de sindromul hiperplazie endom etrială –
piometru. Bacteriile ar putea, de asemenea, să ofere o stimulare adecvată care ar putea determina
endometrul să sufere hiperplazie și hipertrofie.
O patogeneză alternativă plauzibilă pentru hiperplazie endometrială – piometru este
stabilirea unei i nfecții subclinice cu un grad scăzut care, în timpul fazei luteale (denumită și fază
secretoare sau progestativă), determină proliferarea endometrului. Modificările în mediul uterin,
acumularea de secreții și alte efecte progestative ar putea duce apoi la proliferarea masivă a
bacteriilor și celulelor inflamatorii în interiorul endometrului și acumularea de exudat purulent în
lumenul uterin.

15 Hipoplazia endometrială hipostică poate implica o singură glandă sau glandele
endometriale care se extind de -a lungul segmentelor endometrului. Uneori este implicată întreaga
suprafață endometrială. Chisturile glandulare endometriale individuale pot deveni destul de mari,
până la 1 cm. O implicare mai difuză poate lăsa endometrul îngroșat și, pe o secțiune transversală,
să fie șters de glandele variabile dilatate. Hiperplazia endometrială poate fi, de asemenea, atribuită
la unele specii unei stimulente estrogenice excesive și prelungite.
Sursele de estrogen pot fi endogene, de exemplu, din tumori se xuale, cum ar fi tumora
celulară granuloasă; exogene, ca și în ingestia anumitor plante; sau iatrogenic, de la expunerea
accidentală. Secrețiile dintr -un endometru puternic stimulat cronic pot duce la acumularea brută
de lichid mucoid în uter, o afecțiune numită mucometru.
Progesteronul joacă rolul major în inducerea hiperplaziei endometriale la cățea, dar chiar
și aici, răspunsul endometrial la progesteron depinde de primingul de estrogen. Estrogenii
acționează prin legarea la receptorii de estrogen care s unt prezenți în celulele endometriale și
acționează asupra acestor celule susceptibile de a induce sinteza receptorilor intracelulari pentru
progesteron. Efectul progestativ al transformării endometrului în modul secretoriu depinde de
această amorsare estr ogenică și este posibil ca în unele cazuri tulburările de creștere endometrială
care duc la hiperplazia endometrială să se găsească în tulburările de timp și durata primare, deși
hiperplazia endometrială chistică poate fi produsă la cățea în uterul diestra l normal timpuriu prin
traume ușoare.
Multe cazuri de hiperplazie chistică a endometrului s -au dezvoltat ca urmare a utilizării
compușilor progesteronici cu acțiune lungă pentru a întârzia debutul estrului la cățele. Tumorile
ovariene sunt prezente în unel e cazuri de hiperplazie endometrială a cățea, dar în majoritatea
cazurilor care pot fi identificate clinic, ovarele conțin corpul luteal aparent normal. Hiperplasia se
dezvoltă în timpul fazei lungi luteale, care este normală în cățea.
Hiperplazia endometr ială din punt de vedere macroscopic, se prezintă ca o îngroșare a
endometrului. Îngroșarea se datorează dimensiunilor și numărului crescut de glande, care sunt
neregulate în distribuția și cursul lor. Stromul nu este hiperplastic, ci este edematos. Glandel e pot
prezenta atât activitate proliferativă, cât și secretoare. La cățea, glandele sunt sinuoase și
secretoare; celulele epiteliale ale mucoaselor sunt în mod tipic progestative, fiind hipertrofizate cu
o citoplasmă clară; glandele endometrului bazal sunt, de asemenea, active; și există puține dovezi
ale împărțirii normale a endometrului în straturi. Există de obicei un anumit grad de adenomie.
Este probabil ca hiperplazia endometrială să nu fie decât o exagerare a activității proliferative
normale a e ndometrului ca răspuns la hormonii ovarieni.

16

CAPITOLUL 3.

INFLAMAȚIILE UTERINE

Bolile uterine legate direct de ciclul sexual sunt o cauză importantă a infertilității la
femelele carnivore. Tulburările hormonale care rezultă din faza lungă de proliferare, persistența
foliculilor ovarieni sau chisturile ovariene și infecțiile bacteriene au o influență pronunțată asupra
uterului, ducând la degenerarea acestuia.
Etiologia inflamațiilor uterine este complexă, fiind incriminați atât factor i favorizanți cât
și factori determinanți. Dintre factorii favorizanți amintim: tulburările hormonale, carențe
alimentare, fătari distocice, retenții placentare și mulți alți factori. Factorii determinanți sunt
reprezentați de flora baterienă polimorfă.
Inflamația limitată la mucoasa endometrului se numește endometrită, daca acestă
inflamație cuprinde tot peretele uterului, se numește metrită. Inflamația care cuprinde și seroasa
se numește perimetrită. Daca sunt implicate toate structurile uterine, inclusiv ligamentele largi,
atunci inflamația poartă numele de parametrită. Această clasificare este într -o anumită măsură un
indice util al severității reacției și a patogenezei. Marea majoritate a afecțiunilor inflamatorii ale
uterului încep în endometru și sunt într-o oarecare măsură asociate cu procesul de reproducere.
Uterul este înzestrat cu un grad ridicat de rezistență la infecție, chiar și în cazul bolilor
genitale specifice, bruceloza, trichomonoza și campiobacterioza, fiind incapabil să susțină
creșterea și persistența bacteriilor pentru o perioada lungă de timp.
Rezistența uterului variază în funcție de faza ciclului sexual, astfel, acesta este mai
susceptibil în faza luteală a ciclului sexual. Cervixul funcționează ca o barieră pentru infecțiile
ascende nte din vagin deoarece este închis în faza luteală a ciclului, când endometrul este sensibil
la infecții. Motilitatea uterului este mai ridicată în perioada estrului, fapt ce ajută la eliminarea
agenților fizici ce pot cauza inflamații.

3.1. Endometrita

Endom etrita reprezintă inflamația mucoasei uterine. Aceasta poate sa apară în urma unei
infecții instalate în perioada pueperală sau în urma însămânțărilor artificiale executate în mod

17 incorect. In funcție de evoluție se distinge endometrita acută și cea cronică. Endometritele acute
sunt: endometrita catarală, endometrita catarală purulentă, endometrita purulentă și piometru.
Endometrita acuta de cele mai multe ori netratată corespunzător evoluează spre endometrita
cronică (Liviu Gh. Runceanu și colab.,2007).
Endometritele rezultă din infecția cu organisme bacteriene oportuniste care în condiții
favorabile sunt capabile de colonizare a endometrului ceea ce duce la infertilitate temporară.
Bacteriile izolate în cazul endometritelor includ: E. Co li, Proteus spp., Actinomyces pyogenes,
streptococci beta -hemolitici, bacterii anaerobe gram -pozitive – Clostridium și anaerobe gram –
negative – Fusobacterium.
Clinic se pot obseva secreții de culoare alburie cu striuri formate din detritusuri celulare.
Aceste scurgeri apar doar în perioada estrului și dispar după terminarea căldurilor. Examenul
transrectal aduce date despre consistența crescută, contractilitatea redusă și o ușoară fluctuație a
uterului.
Macroscopic, uterul este mărit în volum, cornele uter ine sunt destinse, și în lumenul
acestora se găsește material purulent. Consistența și culoarea este modificată în funcție de agentul
etiologic, astfel, în cazurile când se produce retenție placentară culoarea este roșie -ciocolatie iar
când endometrita este determinată de un agent infecțios (E. Coli, Proteus spp.) culoarea este alb –
cremoasă.
Din punct de vedere histologic, modificările constau în cea mai mare parte, într-o infiltrare
difuză, a neutrofilelor, cu o ușoară descuamare a epiteliului superfic ial și fără modificări vasculare
semnificative. Cea mai bună indicație a endometritei la toate speciile constă în acumularea de
celule plasmatice și focare de limfocite în stromă. Se pot remarca hiperplazii ale mucoasei de tipul
polipos sau subțierea endometrului.
Tratamentul se efectuează în perioada estrală deoarece cervixul este întredeschis și astfel
se pot administra medicamente la nivel local, dar și datorită reactivității uterului în acesta fază.

3.2. Metrita

Metrita reprezintă inflamația acută a straturilor peretelui uterin. Aceasta poate apărea în
urma avorturilor, infecțiilor fetale, retenției placentare, manipulărilor obstetricale sau infecțiilor
ascendente după parturiții, după montă sau însămânțări artificiale.
Clinic, femela exprima: febră, abatere, inapetență, iar la nivelul tractusului genital se
observă scurgeri cu miros neplăcut de culoare galben negricioasă până la roșu -negru. La palparea
abdmenului uterul se simte flasc și este mărit în volum.

18 Macroscopic se constată c ă uterul este destins, îngroșat, fragil, cu zone de necroza.
Conținutul uterin este de culoare ciocolatie, cu miros ihoros și cu fragmente din mucoasa uterului.
Histologic, țesutul conjunctiv este edemațiat și sunt prezente numeroase neutrofile. În
metrită , ca și în endometrita acută, neutrofilele sunt în număr mare pe suprafața mucoasei și apare
o hemoragie extensivă ce duce la necroză și degradare tisulară. Invazia vaselor de sânge, atât
arterial cât și venos, intensifică leziunea.

3.3. Perimetrita

În cazul perimetritei, inflamația cuprinde toate straturile uterine inclusiv seroasa. Acestea
apar în urma metritelor complicate. Clinic se observa semne generale: starea generală proastă,
micțiunea și defecarea sunt dureroase. Din punct de vedere genital apar scurgeri purulente. De cele
mai multe ori situațiile se complică și se ajunge la peritonite (Liviu Gh. Runceanu și colab., 2007).

3.4. Piometrul

Piometrul este o infecție acută sau cronică supurativă a uterului cu acumularea de mucus
tulbure sau puroi în lumenul acestuia. Evoluează de obicei la femele adulte nesterilizate, dar s -au
observat cazuri la cățele mai tinere, dupa primul ciclu estral. Numeroase studii au demonstrat că
piometrul evoluează la cățelele care nu au fătat niciodată (Hagman R., 2012). De regul ă,
simptomele apar după 2 luni de la estru, în faza diestrică. Sunt explicate 4 faza în producerea
piometrului la cățea: 1.creșterea excesivă a endometrului; 2. invazia celulelor inflamatoare; 3.
inflamația endometrială acută; 4 . inflamația endometrială c ronică (Dow C., 1959 ).
Clinic, animalele afectate pot fi deprimate și anorexice, pot vomita frecvent și pot prezenta
poliurie și polidipsie. Dacă cervixul este deschis se observă secreții purulente, gri murdar și adesea
cu striuri de sânge la nivelul vulv ei. Dacă cervixul este închis secrețiile se acumulează la nivelul
uterului și astfel se ajunge la distensie abdominală – „abdomen de batracian”.
Constatările patologice variază în funcție de stadiul bolii. În cazuri mai puțin avansate,
uterul poate fi doar puțin mărit, cu hiperplazia endometrială ușoară și inflamație. În etapele mai
avansate, există o distensie remarcabilă a coarnelor uterine, care poate ocupa cea mai mare parte
a cavității peritoneale. Distensia coarnelor uterine poate fi simetrică sau asi metrică, uniforma sau
o dilatare asemănătoare ampulelor, ca în uterul gestant. Cervixul este complet sau aproape complet
închis ca răspuns la hormonii luteali. Seroasa este negricioasă iar vasele de sânge sunt

19 proeminente. Peretele este friabil și se ajunge fie prin rupere, fie prin perforare la peritonită. Natura
conținutului uterin este variabilă. În cazurile mai severe, de obicei cele infectate cu E. coli și
Proteus spp., exsudatul este gros, viscid, tenac, opac, roșu -brun și cu miros c aracteristic. În alte
cazuri, de obicei cele infectate cu streptococi și stafilococi, exudatul este tipic, supurativ. Mucoasa
este neregulată în grosime, necrotică și ulcerată în porțiuni cu hemoragii superficiale neregulate
și, în alte porțiuni, este evident hiperplastică, de culoare alb-mat, și uscată, cu mici chisturi vizibile
în aceste zone hiperplastice.
Din punct de vedere microscopic, caracteristica cea mai semnificativă este hiperplazia
endometrială remarcabilă și proliferarea progestativă în aproape toate cazurile. Celulele unui astfel
de epiteliu progestativ sunt lărgite, vacuolate și au nuclee picnotice mici. În unele cazuri, singurul
strat normal de celule se îngrămădește pentru a produce pseudostratificări sau proliferări papilare
localizate. Aceste modificări sunt produse de hormonii luteali care inevitabil deschid calea pentru
dezvoltarea acestei boli.
Modificările histologice cauzate de infecție variază în funcție de cauza și timpul bacterian.
Neutrofilele se colectează în apropi erea suprafeței și apoi penetrează epiteliul. Unele cazuri,
surprinzător, sunt dominate de celule asemănătoare eozinofilelor. În cazurile mai blânde pot exista
câteva neutrofile în stroma endometrială, dar ele nu sunt foarte multe în comparație cu numeroasele
celule plasmatice și limfocite. Este posibil să nu existe multă reacție vasculară peste și deasupra
celei de origine hormonală, deși reacția perivasculară și leucocitoza vaselor limfatice sunt aproape
constante în miometru. Uneori reacția este mult mai severă decât cea descrisă anterior, iar în stratul
endometrial există toate fenomenele exudative ale inflamației acute însoțite de răspunsul reparativ
timpuriu al țesutului de granulare.
Piometrul este asociat cu hiperplazia endometrială chistică la cățea, și evolează atunci cand
concentrația de progesteron este crescută (metestru) și pe ovar se găsește corp luteal.
Netratarea piometrului poate să ducă la moartea animalului. Cel mai frecvent este
ovariohisterectomia (Jitpean S, 2014.). Nelson și co lab. au folosit prostaglandina F2α naturală,
administrat parenteral în 0,1 -0,5 mg / kg corp masă, o dată pe zi până la oprirea vaginului (max 5
zile) (Nelson RW, 1982). Au observat efecte secundare, cum ar fi: excesiv de salivare, vărsături și
diaree. La prevenirea acestora, au recomandat mersul pe jos câinele la 30 de minute după
administrarea medicamentului. Gabor și colab. au administrat prstaglandina F2α naturală (150 mg/
kg masă corporală sau 0,3 ml/10 kgc) de două ori pe zi pentru tratarea piometrului. În același timp
au administrat și antibiotice cu spectru larg – amoxicilină (15 mg/kgc/ 48 ore) cu rezultate
favorabile în 3 -12 zile.

20

CAPITOLUL 4.

TUMORILE UTERINE

Tumora poate fi definită drept o masă anormală de țesut care apare spontan și crește
anarhic, necontrolat, pe seama celulelor propii ale organismului. Din punct de vedere al evoluției
clinice și al gradului de nocivitate asupra organismului, tumorile pot fi benigne (cu o nocivitate
redusă) și maligne (agresive , letale). La cățele, incidența tumorilor este aproximativ 9,4% dintr -un
efectiv de 117 femele ( Gonzalez CG, și colab., 1997).
Tumorile uterine benigne diagnosticate la cațea includ: leiomiomul, fibromul, fibro –
leiomiomul, fibromiomul, fibroadenomul, aden omul, lipomul și polipii endometriali..
Tumorile uterine maligne diagnosticate la cățea sunt urmatoarele: adenocarcinomul,
carcinomul endometrial și limfosarcomul.
Deși imagistica abdominală confirmă prezența unei mase abdominale sau uterine,
evaluarea his tologică prin excizie chirurgicală completă este necesară pentru diagnosticul
definitiv. Ca rezultat, stadializarea completă, inclusiv radiografiile toracice și ultrasunetele
abdominale, trebuie luată în considerare înainte de operație, pentru a exclude po sibilitatea
metastazelor. Ovariohisterectomia completă este tratamentul pentru tumorile uterine. La
momentul intervenției chirurgicale, examinarea aprofundată a cavității abdominale trebuie
realizată cu biopsie a oricăror focare metastatice suspecte.

4.1 Tumorile epiteliului uterin

Tumorile epiteliale ale uterului și ale oviductului sunt rare în cazul animalelor domestice.
Adenomul uterului este foarte rar. Se compune dintr -o masă proliferativă a elementelor
glandulare și trebuie distinsă de carcinomul uterin, polipul stromal uterin și zonele focale de
adenomie, deși distincția este adesea foarte dificilă.
Carcinomul uterului este, de asemenea, rar la animalele domestice. Există unele
controverse cu privire la valabilitatea unor descrieri publicate ale c arcinoamelor uterine canine,

21 deoarece leziunile hiperplastice ale endometrului canin și carcinoamele metastatice la nivelul
uterului pot fi confundate cu carcinoamele endometriale primare.
Carcinoamele uterine sunt descrise sub forma unor dilatatii ferme ale uterului care sunt
compuse din tesuturi foarte dense alb -galbene. Aceste tumori tind să fie solitare și se dezvoltă cel
mai adesea în coarnele uterine, dar pot fi raportate metastaze raspândite în alte organe (plămâni,
ficat). Histolog ic, aceste tumori se caracterizează prin cuiburi și corzi de epiteliu anaplazic într -o
stromă densă și abundentă de țesut conjunctiv fibros.

4.2 Tumorile mezenchimale

O varietate de tumori mezenchimale apar în uterul animalelor domestice, incluzând
leiomiomu l, fibromul, fibroleiomiomul și, cu o frecvență mai redusă, omologii lor maligni.
Leiomoamele miometrului sunt cele mai frecvente la cățea. Dezvoltarea pare să fie asociată cu
creșterea vârstei și probabilitatea de nuliparitate. Leiomiosarcoamele sunt diagnosticate mai rar la
cățele.
Leiomiomul este o tumoare benigna neinvazivă care se dezvoltă în mușchiul neted al
uterului, colului uterin sau vaginului. Acesta poate fi solitar sau multiplu. Leiomiomul este asociat
cu existența chiștilor foliculari ovarieni, cu prezența unor tumori secretoare de estrogeni,
hiperplazia endometrială sau mamară și cu neoplazii mamare.
Leiomiomul miometrului are aspectul așteptat al unei tumori a mușchiului neted, cu
legături intercalate de fibre musculare, amestecate cu cantități variabile de stroma colagenă, prin
urmare unii patologi il numesc fibroleiomiomul. Fibromul, pe de altă parte, este compus exclusiv
din țesut conjunctiv fibros și este lipsit de mușchi neted.
Leiomioamele uterine sunt prezente ca masele ferme, c ircumscrise, cu suprafețe albe și
bronzate. La evaluarea microscopică, fibroamele demonstrează intercalarea celulelor musculare
netede în formă de arbore. Nucleele sunt descrise ca formă de țigară. Nu există dovezi de necroză
sau atipie citologică. Deși ci frele mitotice pot fi prezente, ele sunt rare. Indicele mitotic este de
obicei mai mic de 1.
Caracteristicile citologice, cum ar fi pleomorfismul, rata mitozelor și invazivitatea, sunt
utilizate pentru a separa leiomioamele de leiomiosarcomii, dar nu exist ă o corelație între
clasificarea histologică și comportamentul clinic la câini. Leiomiosarcomele sunt mult mai
neregulate, invazive și frecvent conțin zone de necroză.

22

CAPITOLUL 5.

CADRUL INSTITUȚIONAL

Studiul acestei lucrări de licență a fost desfășurat în laboratorul disciplinei de Anatomie
Patologică, al Facultății de Medicină Veterinară, din cadrul cadrul Universității de Științe Agricole
și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iași. Acest studiu urmărește examinarea
necropsică macroscopică și histologică a cadavrelor și organelor, precum și recoltarea, prelucrarea
probelor provenite de la cățele eutanasiate din cauza altor patologii (extragenitale) sau
complicațiilor patologiei genitale.
Laboratorul de Anatomie Patoli gică are în componența sa un spațiu de recepție al
cadavrelor doata cu sisteme de refrigerare, o sală de necropsie, un laborator histopatologic unde
se prelucreză probele pentru realizarea examenului microscopic și o sală de analiză a preparatelor
histolog ice.
Laboratorul histopatologic este dotat cu mese de lucru acoperite cu faianță, mese pentru
aparatură, scaune, frigider, chiuvetă și un fișet pentru păstrarea preparatelor histologice efectuate
și înregistrate, dar și dulapuri pentru păstrarea instrument arului, a substanțelor chimice , a
coloranților și a sticlăriei de laborator.
În cadrul laboratorului, aparatura de specialitate este compusă din:
o Microton rotativ automat cu retracție SLEE CUT 6062;
o Dispensor de parafină;
o Etuvă Binder;
o Incubator MEMMERT;
o Baie de flotație;
o Termostat electric;
o Placă șofantă;
o Hotă CARBO 1200 COMB cu spațiu de depozitare al substanțelor volatile și absorbție cu
sistem de ventilație electric;

23 o Balanță analitică;
o Centrifugă;
o Linie de deparafinare succesivă;
o Ceas cu creonometru;
Probele histopatologice sunt analizate în sală care este prevăzută cu un microscop
electronic, un microscop optic LEICA DM 750, un computer și o cameră foto LEICA ICC HD
MPX.
Echipamentul de protecție pentru recoltat și prelucrat probe este constituit din: halat, mănuși
și bonetă. Instrumentarul folosit este reprezentat de: bisturiu cu lame de unică folosință,
foarfece, cuțite, pense anatomice, tăvițe metalice, casete de aluminiu, băi de colorare. Sticlăria
de laborator necesară acestui studiu este compusă din: lame și lamele, pahare Berzelius, pahare
Erlenmeyer, eprubete, flacoane și cilindri gradați. Substanțele utilizate pentru pregătirea
preparatelor hidtologice sunt: firmaldehidă 10% ca fixator, soluții acoolice de diverse
concentrații, acizi, apă distilată, aoă litinată, lichid Bouin, xilen și substanțe cu rol în colorare
cum ar fi hematoxilină, eozină, albastru de metilen, fuxină Schiff.
După examenul necropsic, probele prelevate au fost colorate în vederea examinării
histopatologice d upă tehnica includerii la parafina, care are următoarele etape:
o Recoltarea probelor;
o Fixarea probelor cu soluție de formaldehidă 10%;
o Includerea la parafină;
o Secționarea histologică la o grosime de 5-6 µm cu ajutorul microtomului SLEE CUT 6062;
o Deparafinare;
o Rehidratarea secțiunilor;
o Colorarea prin metodele tricromică Masson ( HEA – Hematoxilină – Eozină – Albastru de
metilen), Hemstoxilină -Eozină (HE). Și Acid periodic -Fuxină Schiff(PAS);
o Examinarea preparatelor prin intermediul microscopului optic LEICA DM 750 la care se
atașă camera foto digitală LEICA ICC 50 HD MPX.

24

PARTEA A II-A
CERCETĂRI PROPRII

25

CAPITOLUL 6.

OBIECTIVE

Obiectivele acestei lucrări sunt inventarierea leziunilor uterine la cățea.
Leziunile uterului sunt frecvente la cățele, în special, piometru. Frecvent, inflamațiile acute
ale uterului, conduc animalele la o intervenție chirurgicală pentru ovariohisterectomie. Cu toate
acestea, rareori uterul excizat este supus analizei deoarece aspectul său macroscopic se potrivește
cu modificările descrise în mod obișnuit în piometru: un uter dilatat, adesea mucopurulent, și
modificări ale grosimii peretelui uterin. Cu toate acestea, piometrul este o leziune secundară care
poate masca multe alte patologii ale endometrului la cățea.
Inflamațiile uterine sunt determinate de o multitudine de factori cum ar fi: condițiile de
zooigină deficitare, alimentația femelelor necorespunzatoare, însămânțări artificiale efectuate într-
un mod defectuos, tulburări hormonale.
Endometrita catarală este greu de diagnosticat deoarece modificările morfofiziologice se
suprapun cu modificările care apar în timpul estrului. La nivelul mucoasei uterine se remarcă o
ușoară hiperemie și edem, iar pe supraf ata acesteia este prezent un depozit mucos sau muco –
celular. În grosimea mucoasei se găsesc hemoragii de diferite intensități și chiar focare necrotice.
La examenul histologic se remarcă o ușoară reacție granulocitară cu fenomene distrofice și
descuamări ale epiteliului uterin. Endometrita purulentă se întâlnește atât sub forma acută, cât și
sub formă cronică. Endometrita purulentă cronică este caracterizată prin prezența unor abcese în
submucoasa și prin acumularea de material purulent în lumenul uterin. Macroscopic, se remarcă
volumul crescut al cornului sau coarnelor uterine datorită acumulării de puroi în lumen,
modificarea consistenței și a culorii (roșu – ciocolatiu sau alb – cremos).

26

CAPITOLUL 7.

MATERIAL ȘI METODĂ

Materialul de studiu a fost reprezentat de 25 de utere provenite de la cățele eutanasiate din
cauza altor patologii (extragenitale) sau a complicațiilor patologiei genitale. Perioada de studiu a
fost cuprinsă în intervalul 2017 -2019 și s -a desfășurat în cadrul labor atorului de Anatomie
patologică al FMV Iași.
Din numărul total de 25 de utere, 23 dintre acestea au prezentat leziuni microscopice, cele
mai frecvente fiind piometru, hemoragii ale endometrului și miometrului, endometrite chistice, și
atrofii.
Metodele de lucru utilizate constau în tehnica de examinare a uterului și tehnica
histopatologică pentru includerea la parafină.
Tehnica de examinare necropsică (macroscopică) a uterului constă în eviscerarea uterului
din cavitatea uterină împreună cu ovarele și plasarea într -o tavă, într -o poziție similară cu cea
anatomică. Se realizează inspecția, palpația (pentru determinarea consistenței) și secționarea
longitudinală a corpului uterin și a coarnelor uterine cu foarfeca și pensa.
Inspecția urmărește forma, volu mul, culoarea și eventualele modificări de suprafață.
Palpația se execută pe zonele modificate, comparativ cu cele normale, pentru a determina diferența
de consistență.
Tehnica histopatologică pentru includerea la parafină (după Alexandru N., 1995). Tehnica
cuprinde cinci etape: recoltare, fixare, includere la parafină, secționare și colorare.
Recoltarea probelor se realizează cu instrumentar ascuțit pentru a nu strivi probele.
Fragmentul recoltat trebuie să includă atât țesut modificat, cât și țesut normal, zonele de la
marginea leziunii fiind cele mai indicate. Prelevatul va avea dimensiunea de aproximativ 1 cm3
pentru ca fixatorul să pătrundă rapid și uniform.
Fixarea trebuie să urmărească:
 prevenirea autolizei din țesuturile respective fixate, menț inând aspectul leziunilor
histopatologice din momentul respectiv;

27  sterilizarea preparatelor (fixatorul este și dezinfectant);
 întărirea pieselor pentru a facilita prelucrarea ulterioară.
Fixarea se efectuează în flacoane de sticlă, a câte 100-200 ml. Fixatorul chimic folosit este
reprezentat de formaldehidă 10% soluție apoasă, al cărui volum este necesar să depășească de 20
de ori volumul pieselor din interiorul flacoanelor.
Includerea la parafină se realizează în 4 etape:
1. Deshidratarea – cu alcool în concentrații crescânde. Piesele se trec câte 2 ore prin baia cu
alcool 80%, apoi 90% și în final în cea cu alcool absolut.
2. Clarificarea – are ca scop extragerea etanolului din preparate datorită nemiscibilității
acestuia cu parafina; se execut ă prin introducerea acestora câte 2 ore în două băi de acetonă
și două băi cu benzen.
3. Impregnarea cu parafină – presupune întărirea pieselor și aducerea acestora la un anumit
nivel de omogenitate, pentru a optimiza secționarea; preparatele se trec prin 3 b ăi de
parafină lichidă la 56°C câte 2 ore, în termostatul de includere la parafină.
4. Includerea propriu -zisă (turnarea blocului) – piesele sunt incorporate în blocuri de parafină,
folosind forme din aluminiu în care încap 10 -12 piese sau casete speciale individuale, de
diverse mărimi.
Secționarea (microtomia) este etapa în care se utilizează microtomul pentru parafină SLEE
CUT 6062, prin intermediul căruia se obțin secțiuni histologice cu grosimea de 5 µm.
După secționare, țesuturile prezintă pliuri și su nt comprimate. Pentru a putea fi examinate
microscopic, țesuturile se etalează pe lame de sticlă, mai precis lame port -obiect. Etalarea se
execută cu ajutorul “acelor de disociere”, în două moduri: cu o picătură de apă încălzită, direct pe
lamă, sau prin i mersia secțiunilor într -o baie de apă la 40 -500C și luarea acestora de pe suprafața
apei cu lama port -obiect.
Colorarea. Pentru observarea leziunilor histopatologice s -a apelat la metodele tricromică
Masson (HEA), HE și PAS (Periodic Acid Schiff). În toate cele trei metode, înainte de colorarea
propriu -zisă, preparatele se supun deparafinării și rehidratării.
I. Deparafinare (introducerea preparatelor în 5 băi succesive de benzen):
 benzen I (10 minute);
 benzen II (10 minute);
 benzen III (10 minute);
 benzen IV (10 minute);
 benzen V (10 minute).

28 II. Rehidratare:
 alcool etilic absolut (10 minute);
 alcool etilic 90% (10 minute);
 alcool etilic 80% (10 minute);
 apă robinet (10 minute);
 apă distilată (pasaj).
Metoda tricromică Masson (HEA) – orientare ge nerală
III. Colorare:
 hematoxilină Mayer (10 minute);
 apă robinet (pasaj);
 apă litinată (10 minute);
 apă distilată (pasaj);
 eozină (10 minute);
 apă distilată (pasaj);
 acid fosfomolibdenic 1% (10 minute);
 apă distilată (pasaj);
 albastru de metil 1% (3 minute);
 apă distilată (pasaj).
IV. Deshidratare:
 alcool etilic 80% (10 minute);
 alcool etilic 90% (10 minute);
 alcool absolut (10 minute).
V. Clarificare:
 benzen I (10 minute);
 benzen II (10 minute);
 benzen III (10 minute);
 benzen IV (10 minute);
 benzen V (10 minute).
După clarificare se montează piesele cu balsam de Canada, putând fi în acest fel examinate
la microscop.
Modificările cadaverice ale uterului semnalate sunt autoliza mucoaselor uterine, hemoliza
și imbibiția hemoglobinică .

29 Autoliza se produce precoce și se datorează acțiunii propiilor enzime ale lizozomilor și
corionului, țesuturile se ramolesc și se lichefiază, apar modificări macroscopice și microscopice,
care devin vizibile în primele în ore după moarte. Procesul este influențat de t emperatură și
favorizat de PH -ul acid. La nivelul mucoasei uterine, autoliza se manifestă prin acumularea la
suprafață a unor depozite vâscoase, albicioase, constituite din mucusul expluzat de către glande în
timpul rigiditații și celulele epiteliale deblo cate ale mucoasei.
Hemoliza și imbibiția hemoglobinică apar consecutiv coagulării. Imbibiția hemoglobinică
este procesul de infiltrare a hemoblobinei rezultată în urma hemolizei, în structurile limitrofe
perivasculare, acestea căpătând o culoare roșie -vișinie difuză.

30

CAPITOLUL 8.

REZULTATELE ȘI DISCUȚII

8.1. Tulburări bioplastice adaptative

Hipertrofia reprezintă creșterea în volum unui organ sau țesut prin creșterea volumului
fiecărei componente morfofuncționale, fără ca numărul celulelor să se modifice. În hipertrofia
miometrului este observată când lumenul uterului se găsește un obstacol.

Fig.8.1.1. Hipertrofia miometrului. Cele două straturi musculare (longitudinal și
transversal) sunt destinse. Col. tricromic Masson, x 100

În figura 8.1.1. se observa că cele două straturi musculare, longitudinal și transversal sunt
destinse.

31
Fig.8.1.2. Hiperplazie limfohistiocitară. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 200.

Hiperplazia constă în creșterea în volum a țesuturilor sau organelor prin înmulțirea
componentelor morfofuncționale. Macroscopic, volumul uterului este ușor mărit, cu endometru
îngroșat. Hiperplazia endometrului reprezintă dezvoltarea excesivă a mucoasei uterine, glandele
endometriale sunt aglomerate, dilatate, iar stroma este redusă cu celule cu aspect alungit (fig. 8.1.2,
8.1.3).

Fig.8.1.3. Hiperplazia glandelor endometriale (uterine). Uter.
Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

32
Fig. 8.1.4. Hiperplazia endometrului. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 200

Figura 8.1.4. surprinde corionul care este ocupat de glande endometriale destinse, cu
celulele hiperplaziate. Hiperplaziile epiteliale au aspect papiliform, având celulele epiteliale
dispuse pe 2 -4 rânduri. Secreția glandulară este abundentă, consistentă, intens PAS pozitiv.
Celulele caliciforme glandulare sunt încărcate cu mucopoliozide.

Fig.8.1.5. Hiperplazia endometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Corionul este ocupat de glande endometriale destinse, cu celulele hiperplaziate.
Hiperplaziile epiteliale au aspect papiliform, având celulele epiteliale dispuse pe 2 -4 rânduri.

33 Secreția glandulară este abundentă, consistentă, intens PAS pozitiv. Celulele caliciforme
glandulare sunt încărcate cu mucopoliozide (fig. 8.1.5).
Atrofia se definește ca reducerea în volum a țesuturilor ca urmare a lipsei troficității
acestora. Miometrul este sediul unei fibroze interstițiale accentuate. Se remarcă disocierea
leiocitelor prin f ibre conjunctive. În jurul arterelor din peretele uterin se observă aceiași fibroză,
caracterizată prin mansoane de fibre conjunctive dispuse concentric în jurul arterelor de tip
muscular (fig. 8.1.6).

Fig.8.1.6. Endometru atrofiat (epiteliu și corion) Col. tricromic Masson, x 40

În figura 8.1.7. se remarcă o fibroză importantă în miometrul uterin. Leiocitele se
diferențiază în fibroblaste. Un teritoriu destul de important din miometru este în locuit cu o zone
de proliferare fibroasă.

34
Fig.8.1.7. Atrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

Figura 8.1.8. prezintă dezorganizarea straturilor musculare ale miometrului prin proliferare
fibroasă interstițială.

Fig.8.1.8. Atrofia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

8.2. Tulburări circulatorii sanguine și a lichidului interstițial

Hiperemia constă în acumularea în exces a sângelui arterial iar congestia constă în
acumularea în exces a sângelui venos întru -un țesut sau organ. În figura 8.2.1 se remarcă aspectul
congestiv al musculoasei – ectazia vaselor interstițiale din musculoasă și în stratul circular al
miometrului se remarcă înlocuirea leiocitelor cu fibre conjunctive – proces de fibrozare.

35
Fig. 8.2.1. C ongestia miometrului. Corn uterin. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 40

Hemoragiile reprezintă extravazarea sângelui în țesuturi și organe (hemoragia internă) sau
revărsarea în exteriorul organismului (hemoragie externă).

Fig. 8.2.2. Hemoragie endometrială. Uter. Col. tricromic Masson, x 200

36
Fig. 8.2.3. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Arhitectura corionului este ștearsă printr -o infiltrație hemoragică masivă în corion și
hemosiderofage. Infiltrație hemoragică în corionul uterin maschează arhitectura acestuia (fig.
8.2.2, 8.2.3, 8.2.4). În figura 8.2.5 se remarcă fibroză și hemoragii în miometrul uterin.

Fig.8.2.4. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

37
Fig. 8.2.5. Hemoragia miometrului. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Fig. 8.2.6. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

38
Fig. 8.2.7. Hemoragie endometrială și edem interstițial (perivascular) în miometru.
Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Fig. 8.2.8. Hemoragie endometrială și edem interstițial (perivascular) în miometru.
Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Endometrul este sediul unei hemoragii difuze. Corionul citogen (lamina propria) este
infiltrat cu hematii, distingându -se doar glandele uterine. Oviduct cu corionul infiltrat hemoragic
(Fig. 8.2.6, 8.2.7, 8.2.8, 8.2.9).

39
Fig. 8.2.9. Hemoragie uterină. Uter. Cățea.
Col. tric romic Masson, x 100

Fig. 8.2.10. Hemoragie și edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

În fig. 8.2.10. musculoasa cornului uterin prezintă o hemoragie extinsă în jumătatea externă
a miometrului și edem perivascular disociant.

40
Fig. 8.2.11. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 200

Endometrul este sediul unei alterări severe a vaselor corionului, însoțită de o infiltrație
hemoragică severă. Se mai remarcă degenerări epiteliale severe și o infiltrație neutrofilică în corion
(fig. 8.2.11, 8.2.12).

Fig. 8.2.12. Hemoragie endometrială. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

Edemul reprezintă o tulburare a circulației lichidelor tisulare și constă în acumularea
acestora în țesuturi și organe.
În figura 8.2.13 este prezentat edemul perivascular accentuat în mucoasa uterină, cu
infiltrarea țesutului conjunctiv perivascular și dilacerarea fibrelor musculare.

41
Fig. 8.2.13. Edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Fig. 8.2.14. Edem. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Edem perivascular accentuat, remarcat prin apariția unor spații perivasculare clare și prin
disocierea țesutului conjunctiv perivascular (fig. 8.2.14).

8.3. Inflamațiile uterine

Piometrul sau endometrita purulentă, este inflamația acută, sau cronică a uterului și constă
în acumularea de material purulent în lumenul acestuia (Purswell, 1997; Hedlund, 1999).
Frecvent, piometrul este diagnosticat în faza diestrală a ciclului sexual, când uterul este sub
influența progesteronului. Cățele între 6 luni și 6 ani, sunt cele mai predispuse acestei inflamații.

42 Macroscopic, uterul este mărit în volum, coarnele uterine au aspect boselat și pot ocupa
toată cavitatea peritoneal ă. Peretele uterin este subțiat, friabil și adesea si produce ruptura acestuia
(fig. 8.3.1, 8.3.2). Seroasa uterului este întunecată, vasele de sânge sunt congestionate,
proeminente (fig. 8.3.3).

8.3.1. Piometru. Cățea.

43

Fig. 8.3.2.Piometru. Cățea.

Fig. 8.3.3. Piometru. Cățea.

44
Fig. 8.3.4. Piometru. Cățea

Conținutul uterin este variabil în funcție de agentul etiologic, de la aspectul purulent la un
exudat gros, vâscos, dens, opac, de culoare rosie – maronie și cu un miros neplăcut. Mucoasa are
un aspect neregulat, cu focare de necroză, ulcerații și hemoragii (Fig 8.3.4).

Fig. 8.3.5. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 400

45 Histologic, se constată hiperplazie endomet rială și proliferarea endometrului. Celulele
endometrului sunt mari, vacuolate și prezintă un nucleu mic picnotic. În lumenul uterului se
găsește exudat mucopurulent. Epiteliu este sever alterat cu multiple proliferări și descuamări
epiteliale.
Figura 8.3.5. prezintă endometrita purulentă acută cu degenerarea și necroza epiteliului
uterin si a pliurilor endometriale.

Fig. 8.3.6. Piometru. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 200

Mucoasă uterină prezintă epiteliul degenerat, cu celule balonizate, cu nucleii vacuolizati.
În cavitatea uterină se remarcă un material constituit dintr -o tramă proteică, leucocite și hematii.
Corionul citogen este sediul unei inflamații purulente (fig. 8.3.6).

46
Fig. 8.3.7 Piometru. Uter. Că țea. Col. tricromic Masson, x 200

În lumenul uterului este prezent un exsudat necrotico -purulent. Corionul este infiltrat cu
neutrofile, macrofage și limfocite. Epiteliul endometrului este degenerat, pe alocuri detașat de
lamina bazală. Celulele epitelia le sunt degenerate, cu evidente semne de necroză (nuclei picnotici,
citoplasma neuniformă, vaculizată)(fig. 8.3.7).

Fig. 8.3.8. Piometru . Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Se observă degenerarea celulelor epiteliale (citoplasmă vacuolară, nuclei picnotici sau
vacuolizați), descuamări parțiale ale mucoasei, detritus necrotic în lumen. În corion sunt prezente
capilare ectaziate (congestia corionului) și aflux leucocitar intens, mai ales sub lamina propria a

47 epiteliului. Glan dele endometriale sunt destinse, chistizat, cu un conținut poliozidic intens PAS
pozitiv (fig. 8.3.8.).

Fig. 8.3.9. Piometru. Uter. Cățea Col. tricromic Masson, x 100

Fig. 8.3.10. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

Inflamația purulentă difuză a corionului endometrial. Glande endometriale sunt chistizate.
Material necrotico -purulent este existent în lumen. Hemoragie extinsă în corion și infiltrație cu
leucocite neutrofile. Epiteliu este hiperplaziat (fig. 8.3.9, 8.3.10).

48
Fig.8.3.11. Piometru. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

În figura 8.3.11 este prezentată endometrita necrotico -purulentă severă. Există un infiltrat
purulent în corion și la nivelul epiteliului au loc descuamări severe.
Endometrita chistică este descrisă ca distensia chistică glandelor endometriale, și constă
în acumularea de secreții endometriale în lumenul uterin. Concomitent cu endometrita chistică se
dezvolta și piometrul la cățele. Apare pe fondul unei infecții subcl inice care în timpul fazei luteale,
lungi la cățea, determină proliferare endometrului, sub acțiunea progesteronului. Dimensiunea
unui chist endometrial poate ajunge până la un centimetru.
Macroscopic, se constată îngroșarea endometrului datorită creșterii neregulate a
dimensiunii și a numărului de glande.
Glandele endometriale pot avea activitate secretorie sau proliferativă. Adesea, la cățea,
glandele sunt sinuoase si secretorii, iar epiteliul este format din celule cu citoplasmă clară (fig.
8.3.12).
Hipe rplazia endometrială pseudoplacentară poate fi confundată cu polipul endometrial,
leiomiomul, cu piometru cronic sau cu mumifierea fetală. Macroscopic, uterul seamnă cu un uter
gestant
Endometrul suferă o hiperplazie dramatică, organizată, care replică creșterea și
remodelarea țesutului endometrial în locurile de implantare a embrionului în timpul gestației..
Cornul uterin este extenuat și, frecvent atunci când este deschis, banda proliferativă a țesutului
endometrial iese din suprafața endometrială. Se observă dispersarea uniformă a suprafețelor mai
profunde ale glandelor endometriale (zona glandulară adâncă). Epiteliul luminal are multe pliuri
subțiri, căptușite cu celule epiteliale secretoare (echivalentul zonei joncționale într -un loc normal

49 de gestație). Capetele luminoase ale pliurilor de obicei suferă necroze coagulative. Resturile
necrotice sunt găsite amestecate cu secreții endometriale mucoide.

Fig. 8.3.12. Endometrită chistică și proliferativă .Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 100

Fig. 8.3.13. Hiperplazie endometrială pseudo -placentară. Uter. Cățea.
Col. tricromic Masson, x 100

Figura 8.3.13 prezintă un endometru extins, chiști endometriali cu epiteliul aplatizat și cu
forme bizare și multiple glande endometriale chistice care se extind multifocal în miometrul.
Termenul de hiperplazie chistică pseudo -placentară a fost propus de către Schalfer (Schlafer, D.H.,
Giford, A.T., 2008). Acestă leziune a fost denumită în literatura de specialitate ca deciduom a sau
hiperplazia endometrială falsă ( Nomura, K., 1995).

50
Fig. 8.3.14. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Glandă endometrială destinsă datorită exsudatului purulent, în figura 8.3.14. Epiteliul
glandular este necrozat, pe alocuri detașat de membrana bazală. Există exudat purulent și în
corion. Atrofia epiteliului glandelor endometriale este surprinsă în fig. 8.3.15.

Fig. 8.3.15. Hiperplazie endometrială chistică.Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 2 00

În figura 8.3.16 sunt prezentate necroze epiteliale și prezența infiltratului inflamator în
corion.

51
Fig. 8.3.16. Chistizarea glandelor endometriale. Uter. Col. tricromic Masson, x 40

Fig. 8.3.17. Endometrită chistica și purulentă, hipertrofia miometrului
Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 40

Endometrul este mult îngroșat prin infiltrat purulent al epiteliului și corionului. Glandele
uterine sunt chistizate. Chiști de dimensiuni mari sunt diseminati în grosimea lamin ei propria.
Miometrul este hipertrofiat, ajungând la grosimea unui uter gerstant (fig. 8.3.17).

52
Fig. 8.3.18. Endometrită chistică și purulentă. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

Epiteliul este denudat, înlocuit cu un exsudat fibrino -purulent. Corionul uterin este infiltrat
cu neutrofile, histiocite, macrofage și limfocite. Glandă endometrială chistizată, destinsă, cu
epiteliul aplatizat (fig. 8.3.18).

Fig. 8.3.19. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

La nivelul corionului, glandele endometriale sunt destinse cu un conținut poliozidic PAS
pozitiv, cu un epiteliul aplatizat, degenerat și prezența unei infiltrație purulentă difuză (fig. 8.3.19).
În figura 8.3.20 sunt prezenți chiști endometriali cu leucocite neutrofile în lumen.

53
Fig. 8.3.20. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 100

Fig. 8.3.21. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Pliurile mucoasei sunt absente, epiteliul este aplatizat și congestionat. La nivelul
corionului, glandele endometriale sunt aplatizate, în aceiași direcție. Epiteliul acestora este de
asemenea aplatizat (fig. 8.3.21).

54
Fig. 8.3.22. Endometrită chistică. Uter. Cățea. C ol. tricromic Masson, x 400

Infiltrat purulent. Leucocite neutrofile între celulele epiteliale și sub lamina propria. Glanda
endometrială chistizată (fig. 8.3.22).

Fig. 8.3.23. Endometrită chistică. Uter. Cățea. Col. tricromic Masson, x 200

Infiltrat neutrofilic în lumenele destinse ale glandelor uterine. Material mucopoliozidic
intens PAS pozitiv ( fig. 8.3.23).

55

CONCLUZII

Obiectivul principal al acestei lucrări de licența este de a descrie cele mai frecvente leziuni
care se dezvoltă la nivel uterin la cățea.
Leziunile cele mai frecvente întâlnite în uterul de cățea se încadrează în două categorii:
anomalii de creștere și de reparare a endometrului și infecțiile uterine.
Tumorile uterine, cu excepția leiomiomului (tumo ra țesutului muscular neted), sunt mai puțin
frecvente.
Caracteristicile ciclului sexual la cățea, perioada diestrală lungă, de aproximativ 4 luni,
favorizează apariția endometritelor, pe fondul prezenței corpilor luteali pe ovare și secreția
progesteronul ui.
De multe ori, leziunile microscopice de la nivelul uterului sunt prezente, chiar dacă acestea nu
determină o simptomatologie clară când animalul este în viață.
Numeroase leziuni uterine duc la scăderea procentului de fertilitate, în cazul montelor
artificiale, sau provoacă avorturi spontane.

56