Structura, evoluția și dinamica [623067]

Structura, evoluția și dinamica
personalității umane

Student: [anonimizat] 4
UTCB -Facultatea de Instalatii

Conceptul de personalitate
Personalitatea este la nivelul omului integral un sistem bio –
psiho -sociocultural ce se constituie fundamental în condițiile
existenței și activităților din primele etape ale dezvoltării
individuale în societate.

Personalitatea reprezintă sinteza particularităților psiho –
individuale în baza cărora ne manifestăm specific,
deosebindu -ne unul de altul.

Conceptul de personalitate se referă la subiectul uman în
integralitatea lui, ca sinteză unică a caracteristicilor sale
biologice, a structurilor sale psihice, a mijloacelor culturale de
care dispune și a valorilor și credințelor după care se edifică,
acționează și se conduce în viață, a capacităților sale de a
transforma și crea mediul.

Structura personalității. TEMPERAMENTUL
Temperamentul se referă la dimensiunea energetică a
personalității și se exprimă în particularitățile activității
intelectuale și afectivitate, cât și în comportamentul exterior
(motricitate și mai ales vorbire).

Temperamentul, ca subsistem al personalității se referă la
o serie de particularități și trăsături înnăscute care,
neimplicând responsabilitatea individului, nu pot fi
valorizate moral.

Temperamentul este rezultanta a două componente:
psihologică
neurofuncțională – în legătură cu un anumit tip de activitate
nervoasă superioară. Această din urmă componentă tinde să
rămână relativ stabilă de -a lungul întregii vieți.

Din punct de vedere psihofiziologic , tipurile
temperamentale sunt condiționate de proprietățile
naturale înnăscute: intensitatea , echilibrul și mobilitatea ,
ale celor două procese nervoase fundamentale: excitația
și inhibiția.

Din combinația acestor proprietăți, I.P. Pavlov a stabilit
patru tipuri temperamentale, identificate încă din
Antichitate de către Hipocrate.

Tipuri de temperament:
coleric – puternic, neechilibrat, excitabil;
sangvinic – puternic, echilibrat, mobil;
flegmatic – puternic, echilibrat, inert;
melancolic – slab.

Din punct de vedere psihologic distingem
(potrivit lui C.G. Jung) următoarele tipuri
temperamentale
Extrovertitul :
Este orientat predominant spre lumea externă
Are o gândire concretă, simț practic, sociabilitate,
inițiativă
Tendințe de dominare
Introvertitul:
Este orientat predominant spre lumea internă
Viața lui psihică se concentrează, în special, în jurul
propriilor idei despre lucruri și despre sine
Gândire profundă, capacitate de convingere, tendințe de
izolare

O cunoscută tipologie temperamentală este
și aceea realizată de către cercetătorii
olandezi G. Heymans și E.D. Wiersma,
tipologie îmbunătățită ulterior de G, Berger.

Ei consideră faptul că temperamentele se
întemeiază pe următoarele elemente
fundamentale:
Emotivitatea
Activismul
Rezonanța afectivă

Din combinarea celor șase perechi de trăsături
polare: emotiv (E) – nonemotiv (nE); activ (A) –
nonactiv (nA); primar (P) – secundar (S), rezul tă
următoarele tipuri temperamentale:
Nervos : E – nA – P;
Sentimental : E – nA – S;
Coleric (activ, exuberant): E – A – P;
Pasionat : E – A – S;
Sangvinic : nE – A – P;
Flegmatic : nE – A – S;
Amorf : nE – nA – P;
Apatic :nE – NA – S.

Din punct de vedere psihosociologic (care ia în
considerare raportarea persoanei la mediu sociocultural,
la sistemul lui axiologic) distingem:
Teoretic: are ca valoare dominată descoperirea
adevărului ;
Economic: are ca valoare dominantă utilitatea;
Estetic: are ca valoare dominantă armonia ;
Social : are ca valoare principală dragostea de
oameni;
Politic: este tipul pe care îl interesează
ascendența și controlul celorlalți;
Religios: are ca valoare supremă unitatea.

Deși opinia generală a specialiștilor, este că temperamentul
este înnăscut , câteva componente pot fi educate printr -o
educație corespunzătoare.

Dacă de exemplu, elevul are o timiditate crescută sau o
sociabilitate scăzută, profesorul ar putea avea unele
intervenții utile pentru a -i ajuta pe copii să depășească aceste
stări.
În schimb, șansele de modificare a unei viteze de reacție
scăzute sau a unei capacități scăzute de rezistență la efort
sunt cu mult mai mici.

Nu există temperamente valoroase și temperamente
nevaloroase , de vreme ce istoria culturii și civilizației a
demonstrat că oamenii de geniu provin din toate tipurile
temperamentale.

Totuși este bine ca în funcție de particularitățile
temperamentale să ne orientăm către activități/profesiuni
pentru care firea noastră ne avantajează.

APTITUDINILE
Aptitudinile constituie latura instrumentală și
executivă a personalității;
Existența lor se evidențiază întotdeauna prin reușita
în activități ;

O aptitudine implică următoarele componente:
Componenta informațională – idei, reprezentări, cunoștințe
despre domeniul respectiv de activitate;
Componenta operatorie/de procesare;
Componenta executivă – include acțiuni și procedee
mentale și motorii de punere în practică și de finalizare a
proiectului;

…
Componenta dinamogenă și de autoîntărire – este
reprezentată de motivație și de afectivitate;

Componenta de reglare .

Clasificare:
După natura psihologică a elementelor
componente se pot distinge:
Aptitudini senzoriale
Aptitudini psihomotorii
Aptitudini intelectuale
După structura lor:
Aptitudini simple – de ex. văzul la distanță
Aptitudini complexe – rezultă din interacțiunea
unor aptitudini simple

…
După gradul de aplicabilitate în diverse
domenii de activitate, distingem:
Aptitudini generale – necesare în diverse forme
de activitate, de ex. inteligența;
Aptitudini speciale – condiționează succesul doar
într-un anumit domeniu, de ex: aptitudinea
matematică, tehnică, literară, pedagogică,
managerială ,

Aptitudinea pedagogică se caracterizează
prin:
Expresivitate verbală, fluență, flexibilitate și
coerență ideatică;
Spirit de observație și atenție distributivă
Curiozitate epistemică
Dragostea și respectul față de copii, capacitate
empatică și relațională
Încredere, stăpânire de sine, responsabilitate
Demnitate, spirit cooperant

Aptitudinea managerială întrunește
următoarele calități:
Spirit de observație, capacitatea de a cunoaște
oamenii:
Gândire mobilă, rapidă, flexibilă;
Capacitatea de a elabora proiecte
Capacitate de planificare, coordonare, de luare a
deciziilor
Capacitate empatică și relaționare
Fermitate, stăpânire de sine, încredere în sine și
în echipa pe care o conduce.

CARACTERUL
Caracterul vizează suprastructura socio -morală a
personalității, calitatea de ființă socială a omului. De
câte ori vorbim despre caracter implicăm și un
standard moral și emitem o judecată de valoare.

Etimologic, termenul de caracter, care provine din
greaca veche, înseamnă tipar, pecete și cu referire
la om, sisteme de trăsături, stil de viață.

Caracterul reprezintă latura relațional -valorică a
personalității și evidențiază modul în care subiectul
uman se raportează la sine și la alții în baza unor
criterii valorice pe care le învață social.

…
Caracterul este în totalitate dobândit, astfel încât
manifestările caracteriale sunt rezultatul tuturor
factorilor educativi cu care copilul intră în relație:
familie, școală, societate.

Caracterul se relevă pe următoarele planuri:
atitudinea față de sine (ex: încredere/neîncredere în forțele
proprii, demn/nedemn etc.);
atitudinea față de ceilalți (ex: modest/arogant,
prietenos/neprietenos, sincer/nesincer etc.);
atitudinea față de muncă (ex: perseverent/neperseverent,
hotărât/nehotărât etc.);
atitudinea față de societate (ex: responsabil/iresponsabil,
participativ/neparticipativ la viața colectivității).

…
Atitudinea este o componentă psihologică
extrem de complexă care traduce raporturile
omului cu lumea și implică reacții afective,
comportamentale și cognitive.
Trăsăturile caracteriale exprimă notele
specifice ale atitudinilor